ISTORICUL ARTEI FLORALE

MESOPOTAMIA

Grădinile suspendate ale Semiramidei

 Egiptul antic (2800 - 28 î.Ch.)
 Caracteristici:
- cele mai vechi aranjamente florale;
- aranjamente foarte stilizate;
- folosite în timpul înmormântărilor, pentru procesiuni și ca decorațiuni pe mase;
- în mormântul regelui Tutankamon, au fost găsite coliere realizate din in vopsit și flori tăiate
(floarea soarelui, floarea-de-porumb, maci și lotuși albastre);
- flori tăiate, frunze şi fructe în vase şi coşuri;
- flori aranjate în rânduri şi flancate cu frunze;
- flori selectate în funcție de semnificația simbolică, cu accent pe semnificația religioasă
- repetiţia şi alternanţa florilor şi culorilor în buchet (alternarea tijelor lungi cu cele mai scurte,
sau a culorilor, cel mai des verde cu albastru);
- vase din aur, argint, porţelan, diorit verde închis;
- preferate culorile primare (R, G, A)

 Specii de plante
- plante cu flori: crini, lupin, gladiole, trandafiri, maci, violete, narcise, irişi, lotus, nuferi,
acacia
- frunze: laur, mirt, leandru, maslin, palmieri, papirus
- simboluri florale: lotusul (Nelumbo nucifera) – floare sacră
Myrtus communis

Laurus nobilis

Nerium oleander
Cyperus papyrus

Olea europaea
 Nelumbo nucifera

floare

fruct
Lotus

Papyrus
 Flori şi aranjamente florale în arta egipteană
(pictură pe plăcuţă de ceramică - sec. XIV î.H.)
Flori şi aranjamente în Egiptul antic
(pictură pe papirus)
Guler floral descoperit în mormântul lui Tutankhamon (cca. 1336–1327 î.Hr.)
Muzeul Metropolian de Artă New York

The History of Flower Art, From Still Life Flowers to Large-Scale

Flower Sculpture (mymodernmet.com)
Vase vechi egiptene
 Grecia antică (600 - 150 î.Ch.)
 Caracteristici:
- flori utilizate mai mult în ghirlande, coroane funerare şi cununi, mai puţin în vase;
- cununa împletită era un simbol al puterii, onoarei, credinței, dăruirii (se acorda în
onoarea sportivilor, poeților, liderilor civici, soldaților și eroilor)
- ierburi aromatice;
- în vase – ramuri cu frunze;
- arta florală: graţie şi simplitate;
- aranjamente triunghiulare sau simetrice;
- de obicei flori de o singura culoare (numărul de culori era limitat, mai ales alb);
- cornul abundenţei – introdus de greci
 Specii de plante
- flori: crocus, ramuri înflorite (măr), zambile, irişi, crini, maci, violete, trandafiri
- frunze: laur, mirt, stejar, măslin, iederă, frunzele de viţă-de-vie
- fructe: struguri, rodii, conuri
- pentru cununi: frunzele de stejar, dafinul, iedera, dafinul
simboluri ale plantelor:
- măslinul – căsătorie
- mirtul – dragoste (Afrodita)
- laurul – victorie (Apollo)
 Mitologie - Cornul abundenţei (Cornul Amaltheei )
Amalthea - capra care l-a hrănit cu laptele ei pe Zeus.
După o altă legendă, Amalthea ar fi fost o nimfă care, ascunzându-l pe Zeus de tatăl său,
Cronos, l-a crescut în taină pe muntele Ida, hrănindu-l cu laptele unei capre. Zeus i-a dat
Amaltheei în dar unul dintre coarnele caprei, care avea darul să ofere posesorului lui orice şi-
ar fi dorit .
Într-o altă versiune, este cornul pierdut de Achelous - zeul apei – (metamorfozat în taur),
fiul lui Oceanus şi al lui Tethys şi cel mai mare dintre alţi trei mii de fraţi (râuri), în timp ce se
lupta cu Hercule pentru mâna Deianirei. A fost însă învins de Hercule, iar cornul rupt a fost
umplut de către naiade (nimfele apelor dulci) cu flori şi fructe, fiind un simbol al abundenţei
(aluzie la fertilitatea văii în care curgea Acheolus.

Amalthea hrănindu-l pe Zeus (relief)

Stema orașului Stema Columbiei
Stema Peru
Copiapó, Chile

Stema Carolinei de Nord

Coroane grecești pentru artiști, sportivi etc.

A Short History of Floral Design - Owlcation

Mozaic (Delos – sec. II î.Ch.)

Cunună şi frunză de palmier

oferită câştigătorului unei
întreceri sportive.
Vas grecesc
 Roma antică (28 î.Ch. – 325 d.Ch.)

 Caracteristici:
- preia de la greci obiceiuri legate de utilizarea florilor
- coroane şi ghirlande
- cununile de lauri - simbolizau victoria militară și erau acordate comandanţilor învingători
- flori aşezate în coşuri
- aranjamente cu flori parfumate şi intens colorate
- trandafiri folosiţi din abundenţă la petreceri şi la mese;
-

 Specii de plante
- flori: irişi, trandafiri, narcise, crocuşi, margarete, anemone, lalele, garoafe
- frunze: laur, mirt, stejar, măslin, iederă, ierburi aromatice
- fructe: struguri, rodii, ghindă, conuri
 Ruinele de la Pompei

Pictură, din timpul lui Flavian,

reprezentând femei care împletesc
ghirlande

Frescă reprezentând capre cărând flori pentru mese

Dreapta – femei care împletesc ghirlande
Coroană romană din imortele

Coş cu flori (Mozaic - vila lui Hadrian)

Folosirea petalelor de trandafiri la petrecerile din Grecia și Roma antică
(pictură de Lawrence Alma Tadema)
 Perioada bizantină (320 – 600 d.Ch.)

- modele fantastice, simetrice,

- frecvent folosite recipiente elaborate, cu baze ascuțite
- compoziții asemănătoare copacilor
- ghirlandele formau o bandă îngustă de frunziș pe care alternau flori și fructe
- apare un nou tip de aranjament - copacul stilizat, de formă conică, cu ciorchini
perfect distanțați de fructe sau flori atașate de „ramurile” sale
 Evul Mediu (476 d.Ch. – 1400 d.Ch.)

 Caracteristici:
- utilizarea principală a aranjamentelor florale în această perioadă a fost în biserici (sub formă de
coroane, ghirlande și aranjamente de vaze)
- grădini cu ierburi medicinale, fructe, legume;
- coroane, ghirlande şi vase cu flori în mănăstiri europene;
- se foloseau frecvent vase chinezeşti;
- motivele florale au fost proeminente în arta decorativă;
- tapiseriile și alte arte textile au câștigat popularitate, apărând în castele și biserici din toată
Europa (în multe dintre aceste lucrări, subiectul principal era așezat pe un fundal
înfrumusețat cu modele florale repetate; aceste piese cunoscute sub numele de tapiserii
”millefleur” - mille-fleurs (fr.)= mii de flori);
- spre sfârşitul perioadei, florile capătă importanţă mai mare
 Tapiseria prezintă figuri de curteni care antrenează
șoimi: în centrul tapiseriei, patru figuri îmbrăcate
luxos, aflate sub o pergolă de trandafiri și pe un
gazon înflorit, încurajează șoimul să se scalde în
bazinul de apă; alte patru figuri așezate la colțuri,
pe un loc înflorit sau millefleurs, sunt, de
asemenea, ocupate cu antrenarea șoimilor.

‘Îmbăierea șoimului' (tapiserie de lână, 1400–1415,

Muzeul Metropolitan de Artă, New York)

The History of Flower Art, From Still Life Flowers to Large-Scale

Flower Sculpture (mymodernmet.com)
 Renaşterea (1400 – 1600 d.Ch.)
 Caracteristici:
- perioadă care marchează începutul perioadelor europene de design floral;
- stilul renascentist de design floral a început în Italia, luând ca bază stilurile clasice grecești,
bizantine și romane;
- aranjamente masive, simetrice, cu forme libere, aerisite;
- ghirlande lungi de fructe, flori și frunze prinse de tavane și de pereți;
- culorile luminoase, deschise, pentru a contrasta cu fundalurile întunecate;
- forma aranjamentelor conică, ovală, triunghiulară sau circulară;
- vasele în care se aşezau aranjamentele confecţionate din metal sau din sticlă veneţiană;
- vase mari, grele;
- sculptorii renascentişti Luca şi Andreea Della Robbia care s-au remarcat prin lucrările realizate
în teracotă glazurată şi viu colorată, în care apar frecvent ghirlandele din fructe, flori și conuri –
model de inspiraţie pentru coroana clasică de Crăciun.

Specii de plante:
- flori: trandafiri, primule, margarete, crini, lăcrămioare, violete, garoafe,
- ramuri, frunze: laur, măslin, iederă.
 Crucifix
Madona cu pruncul şi îngerii
(Andrea della Robbia)
(Andrea della Robbia)

Madona cu pruncul
(Luca şi Andrea della Robbia)
 Botticelli – Primăvara (1485)

Jacob Vosmaer - Vas cu flori

(cca. 1613)

Jan Brueghel the Elder - Buchet (1599)

 Barocul (1600 – 1775 d.Ch.)
 Caracteristici:
- de la începutul sec. al XVII-lea la Roma, apoi s-a răspândit rapid în Franța, nordul Italiei,
Spania și Portugalia, apoi în Austria, sudul Germaniei și Rusia;
- în artele decorative, se folosește o ornamentație abundentă și complicată;
- punctul de plecare îl reprezintă elementele ornamentale introduse de Renaștere;
- aranjamente în vase mari, din numeroase specii floricole;
- la baza aranjamentelor - accesorii (fructe, scoici, cuiburi de păsări etc.)
- barocul timpuriu –buchete simetrice, ovale, aglomerate
- barocul târziu – buchete asimetrice, curbate în “S” (Anglia - pictorul William Hogarth)
Specii de plante:
- flori: iriși, bănuți, bujori, cana, narcise, trandafiri, crini,

Barocul flamand
-deschide stilul baroc contemporan
-buchete compacte
-varietatea mare a florilor în buchete
Baroc francez
- influenţat de arta barocă tradiţională
- lux, rafinament, extravaganţă
 Madona în coroană de flori - Rubens Fecioara și pruncul - Rubens
Unirea dintre pământ și apă - Rubens

Coș cu fructe - Caravagio

Tablou cu flori –
Carel de Vogelaer
Flori în vas, cu iepure –
Lalele, trandafiri, bujori, iriși și alte
Carel de Vogelaer
flori într-o urnă ornamentală, cu o
pereche de porumbei–
Carel de Vogelaer
Linia frumuseții - termen și teorie în artă sau estetică - pentru a descrie o linie în formă de S care apare în
interiorul unui obiect, ca linie de delimitare a unui obiect sau ca o linie formată din compoziția mai multor
obiecte.
Această teorie îi aparține lui William Hogarth (pictor, satirist și scriitor englez din secolul al XVIII-lea) și este o
parte esențială a teoriei estetice din cartea sa Analiza frumuseții (1753). Conform acestei teorii, William
Hogarth identifică o „linie serpentină” pe care o numește „linia frumuseții” și care semnifică vioiciune și
activitate, în contrast cu liniile drepte, paralele sau care se intersectează în unghi drept și care semnifică
obiecte neînsuflețite sau moarte.
Hogarth considera că esența frumuseții liniei în pictură, desen, natură și design nu este simpla geometrie a
unei linii drepte sau a unui cerc, ci a curbelor care modulează.
William Hogarth – Analiza frumuseții
(1753)
„Analiza frumuseții” - coperta –
arată curba definită de autor ca linia
frumuseții.
O singură linie care să fie numită corect
linia frumuseții - 4
Beer Street (1751)
Fata cu creveți (1740)
Curba lui Hogarth în arta florală
 Rococo (1600 – 1775 d.Ch.)

 Caracteristici:
- considerat adesea ca o perioadă relativ târzie din evoluția barocului, dar privit astăzi ca o perioadă
relativ distinctă în evoluția artei occidentale;
- caracterizat mai ales de bogăția și varietatea detaliilor și a ornamentelor, respectiv de exagerarea
caracteristicilor barocului până la opulență.
- a luat naștere la Paris, la începutul secolului al XVIII-lea, dar a fost adoptat curând în toată Franța
și mai târziu în alte țări, în principal Germania și Austria;
- a reprezentat o reacție împotriva designului greoi al Palatului Versailles al lui Ludovic al XIV-lea și
a artei baroce oficiale a acestuia.
Tapiserie stil rococo Vas cu flori–
Buchet de flori în urnă –
Jan van Huysum Jan van Huysum
 ELISABETH LOUISE VIGÉE LE BRUN

Portrait of Queen
Marie-Antoinette of Miniature
France

Queen Marie-Antoinette Marie Antoinette în rochie de curte

 Perioada georgiană (1714 – 1837 d.Ch.)
Își ia numele de la cei patru regi din perioada respectivă (George I, II, III, IV ) la care se adaugă domnia relativ
scurtă a lui William al IV-lea.
Cea mai importantă caracteristică a acestei ere a fost schimbarea care a marcat condițiile sociale și stilul de
viață al oamenilor, cu realizări în diferite științe și tehnologie, fiind pusă piatra de temelie a Angliei moderne.
Dezvoltarea arhitecturii și a artei grădinilor, cu accent pe dezvoltarea grădinilor și peisajelor naturale.

Caracteristici:
- speciile floricole agreate pentru parfumul lor și mai puțin pentru aspect și design;
- aranjamentele nu erau altceva decât buchete de flori înghesuite în orice recipient robust
- recipientele pentru flori erau, în majoritate, cutii cu găuri perforate în anumite unghiuri;
-mai târziu, aranjamente mai elaborate, în vase speciale cu orificii;

-către sf. perioadei încep să apară primele buchete mici pentru mână (nosegay)
 Perioada victoriană (1837 – 1901 d.Ch.)
În istoria Regatului Marii Britanii, Epoca Victoriană a fost perioada domniei reginei Victoria a Regatului Unit
(20 iunie 1837- 22 ianuarie 1901)
S-a suprapus cu o parte a Belle Epoque din Franța (1871-1914).
Invenții majore: motorul cu aburi, automobilele și avioanele cinematograful, telegraful, telefonul etc.

Caracteristici:
- se încearcă stabilirea unor reguli oficiale de florărie
- se promova un limbaj al florilor, oferind buchete cu o singură floare pentru a transmite semnificații specifice
- doamnele privilegiate realizau aranjamente săptămânal, iar buchetele tussie-mussie și nosegay au devenit o
necesitate la fiecare adunare socială;
- tussie-mussies și nosegays din ierburi și flori au fost purtate de femei și bărbați din cele mai vechi timpuri
până în Evul Mediu; popularitatea lor a crescut în Franța prerevoluționară și din nou pe ambele maluri ale
Atlanticului în timpul epocii victoriene;
nose=nas; gay=ornament
- termenul tussie-mussie (tussy-mussy) provine din domnia reginei Victoria, când micile buchete au devenit un
accesoriu la modă. De obicei, includeau simbolismul floral și erau folosite pentru a trimite un mesaj
destinatarului. În vremurile moderne, termenul se referă în mod specific la buchete mici într-un suport conic
din metal sau din alte materiale
Tussie-mussie, nosegay