Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Florile sînt una din cele mai mari bucurii ale vieţii noastre. Ne place să le cultivăm în jurul
casei, să le avem în ferestre, să le ţinem în cameră, în glastre.
Ele nu lipsesc nicăieri în ţară, nici din jurul caselor ţărăneşti, nici din grădinile şi
apartamentele muncitorilor de la oraşe sau din parcurile publice.
Ele îţi dau o mulţumire deosebită şi satisfac simţul estetic al fiecărui om. Ele te însoţesc la
bucurii şi împărtăşesc cu tine durerile.
Plantele în genere, dar mai ales florile din grădină, au fost şi sînt un izvor nesecat de inspiraţie
pentru manifestările atît de variate ale artei populare şi ale celei culte.
Nu putem intra în analiza rolului pe care îl joacă florile în poezie şi literatură, căci acesta este
un subiect inepuizabil, începînd cu legendele florilor, cu acele culegeri de „Doine şi lăcrămioare" sau
„Trandafiri şi viorele", pînă la operele celor mai de seamă poeţi.
Trebuie să accentuăm însă cît de mare este rolul florilor în operele de artă ale poporului,
născute spontan în casele ţărăneşti în contact cu natura, la aer şi în strălucirea soarelui, dintr-un
irezistibil îndemn estetic de a exprima în forme şi culori frumuseţile naturii.
Crestăturile în lemn la porţile curţilor din Oltenia şi la fîntîni reproduc adesea flori şi viţa de
vie. Mobilele din case şi uneltele de lucru, furcile de tors, doniţele şi lingurile sînt uneori decorate cu
motive vegetale, îmbrăcămintea ţăranului este mai adesea împodobită cu cusături în stil geometric, dar
şi cu flori. Covoarele sînt în unele regiuni, ca în Oltenia şi pe valea Someşului, decorate în întregime cu
motive de frunze şi flori. Ceramica populară încă face uz de motive vegetale, în special. În Oltenia, în
Maramureş, în ţinuturile săseşti, săcuieşti şi în Moldova. Căni şi ulcioare, străchini şi talgere, vase de
flori şi farfurii poartă adesea un delicat decor de flori. Să mai vorbim de picturile nemuritorilor maeştri
ai penelului, Grigorescu, Luchian, Tonitza şi alţii?
GRĂDINILE ŢĂRĂNEŞTI
Ele sînt unul din cele mai interesante obiecte de studii comparate, fiindcă variază mult de la o
regiune la alta, atît ca bogăţie cît şi în privinţa numelui ce-l poartă florile.
Sînt mai sărace grădinile la munte, în satele mici, ascunse şi ferite de calea largă a migraţiilor
diferitelor popoare şi mai adăpostite de influenţele lor culturale.
E mult mai îmbelşugată podoaba grădinilor la şes, în satele din apropierea centrelor urbane, în
regiunile unde contactul cu alte popoare a fost mai intens.
Nu putem ilustra mai bine deosebirile dintre grădinile ţărăneşti din diferite regiuni ale ţării,
decît enumerînd plantele de ornament cultivate în cîteva ţinuturi reprezentative, cu numirile lor atît de
felurite.
Banat. La Naidăş (raionul Oraviţa, regiunea Timişoara) am consemnat, cu ocazia unei
anchete, următoarele plante de podoabă: căldăruşe, cactus, ştir roşu, tămîioara, şlaierblume, iarbă-
dalbă, şofran, lămîi, tămîiţă, golopăr, creată, floare-de-toamnă, cane, ochişele, ochiu-boului, vineţele
sau chip-de-om (Commelina communis), lăcrămioare sau mărgăritar, gheorghină, garoafe, para-
focului, ciorceluş (Dicentra spectabilis), iederă, flori galbene (Helianthus tuberosus), crin galben,
zambile, vasărlilie, stînjeniţă, persăcel, rocorele, mături, crin alb, micşunele, mătăşină, izmă, leandru,
regina-nopţii, busuioc, bujor, muşcat, mac, iazmin, nudli sau gheaţă, pomogram, boabe-de-turbă,
trandafir-chitat, roazăbăl, ruzmărin, rută, flori galbine, pipară, urechea-babei, urechelniţa, sîmziene
(Solidago canadensis), liliac, forfologi, turlipan, verbine, foifiu, viorele, măgrin-vînăt, budieni şi încă
10 specii recent introduse, fără nume. Lista lungă de flori şi numirile lor arată vechi influenţe germane
şi sîrbeşti. Am enumerat 71 de plante dintr-o singură comună. Dar cîte am văzut în numeroase alte sate,
înşirîndu-se în lista speciilor!
Muntenia. Aici am găsit cea mai mare bogăţie de flori, prin comunele situate de-a lungul
Argeşului, a Dîmboviţei, Sabarului şi Neajlovului. Iată plantele de ornament consemnate în comunele
Colibaşi, Copăceni, Vlad Ţepeş, Comana, Mihai Bravu, Mitreni, Budeşti: zambile albe şi albastre, crin
(Iris germanica), crin galben, ghiocei albi (Narcissus poeticus), recin, mărgăritar, muşcată roşie şi
creaţă, leandru, ghiocei-de-grădină (Narcissus pseudonarcissus), smochin, cuişor, floarea-soarelui,
lămîi, garoafă, maghiran, piparoase (Lilium candidum), crizantină, talie sau dalii, cerceluş, rozet,
micsandre, gheti-şoare, izmă, merişor, trandafir galben şi alb, călţunaş, moţu-curcanului, alimon,
calofir, busuioc, gălbinele, canele, steluţe, cirişar, limbă, zorele, lalele, tufănică, bujor, nalbă, flori-
albastre, iarbă-mare, lămîiţa, salcie (Elaeagnus), micşunele, gurarea-porcului, cartofei, guriţa-mie Iu lui
sau gura-leului, facelie, muşeţel-de-grădină, schinduşi (Trigonella foenum-graecum), săpunaşi
scînteioară, mac, regina-nopţii, floarea-mortului (Mahonia aquifolium), busuioc roşu, călţunaş, ghemu,
căldăruşe, rozmarin, cîrciumărese, pietricică, cancicică (Impatiens balsa-mina),floarea-miresei, ciocu-
berzei, begonia,mateolă(Matthiola bicornis), gladiole, băşicuţe (Symphoricarpus albus), iarbă-mare
(Phalaris), lobodă roşie. Am mai văzut 15 feluri de plante fără numiri populare, în total 90 de specii.
Din această regiune se aprovizionează cu flori şi florăresele din Bucureşti.
Dar ar trebui să scriu pagini întregi despre bogăţia de flori a pieţelor şi a parcurilor din
Bucureşti, despre aspectul pitoresc al colţurilor de străzi şi bulevarde. Magazinele de flori sînt încărcate
cu cele mai moderne soiuri de flori, cu crizanteme, gladiole, garoafe, gloxinii şi ultimele creaţii de roze
superbe. În anii regimului democrat-popular, în grija pentru continua înfrumuseţare a vieţii poporului, a
intrat şi preocuparea pentru îmbogăţirea grădinilor, aşa fel, încît astăzi puţine oraşe din lume se pot lua
la întrecere cu capitala ţării noastre!
Moldova. În regiunile Iaşi, Suceava şi Galaţi am consemnat în două campanii etnobotanice
(1952 şi 1953) florile din grădinile ţărăneşti. În nordul Moldovei am văzut: bună dimineaţa, nalbă de
grădină, nasu-curcanului, gura-leului, măturiţă, soponele, veselia-casei (Begonia), gălbinele, ochiu-
boului, parfumuraşi şi cărăfior, calapăr, dumitriţe, româniţe, nemţişor, fluturaşi şi ochiu-băietului sau
ochiu-cavaIerului, gheorghine, garofiţă, ochii-băieţelului (Gaillardia;, gladiola, floarea-soarelui, crin
galben, crin de toamnă, răchiţele, beţivă, stînjeni albaştri, mături, sovîrf, micşunele, nintă, flori-
tomnatice, oleandru, regina-nopţii, mac, viţă sălbatică, pilargonia-roz, nalbă (Pelargonium zonale),
betonii, gura-paharului sau zorele, chiparoase, cuişoare, trandafir alb, carcadel sau acadîr, trandafir-de-
dulceaţă, trandafir galben, mărită-mă-mamă, flori-de-parfum, sînziene (Solidago canadensis), liliac-
nemţesc, căşiuliţi, conduraşi, beţi-de-zăpadă, crîşmăreasă sau pofta-femeii. În total 54 de specii.
In sudul Moldovei şi în nordul Dobrogei am notat următoarele: sălcioara, smochin, hortensia,
iederă (Parthenocissus), iasomie, cuişoare, trandafir de dulceaţă, trandafir galben, maghiran sau
floarea-miresii, liliac, liliac nemţesc, nalbă, bosioc roşu, gura-leului, căldăruşe sau chipigicuri,
măturică, floarea-studentului sau dumitriţă, crăciuniţă, gălbinele, ochiu-boului, popuşoi (Canna indica),
şofran, pufuleţi, calapăr, crizantine sau dumitriţe, româniţe sau bunghişori, lăcrămioare, catifeluţe sau
guriţa-cucoanei, mustaţa-flăcăului sau steluţe, gherghină, caranfilă, floare-domnească, spicu-vieţii,
floarea-soarelui sau răsărita, gulii şi cartofi dulci, floare-de-hîrtie, crin galben, crin de toamnă,
zîmbiluri, copăcei, stînjenei, mături de grădină, cafeluţe, buchet-roşu, micşunele, alămîiţă sau busuiocii
stupului, mintă-creaţă, izmă, chişuliţe sau podoaba-zilei, regina-nopţii, piper-negru, busuioc, bujor,
bujor-de-pădure (Paeonia peregrina), mac, betunii sau petunii ori bitoane, zorele sau bună-dimineaţa şi
garoafe, fasole roşie de floare, flox, buchet, iederă (Polygonum aubertii), moţu-curcanului, portolac sau
gheţişoare, căpuşi, marghioale, săpunele, gheaţă sau iarbă-grasă, drăgaică, crăiţe, antajicuri sau
conduraşi ori călţunaşi, urzicuţe, pansele, viorele, nemţoaice, crin albastru, lămîi, crini roşii, urzicuţe,
datura, ghem, nu-mă-deranja, cerceluş, uleandru, pelargon sau sacîz şi sacîzel, muşcată, floare-creaţă,
cactus, primăvară, acăţătoare sau miresică. Peste 10 specii nu au încă nume romînesc. În total sînt 102
specii.
Oltenia are de asemenea grădini ţărăneşti bogate în flori. Într-o lucrare preliminară la o
etnobotanică a Olteniei am adunat numirile de plante ornamentale auzite de mine, de discipolii mei şi
culese din literatură. Sînt aproape la o mie. Numirile citate mai jos au fost culese în timpul unei
campanii de cîteva luni de zile din satele Mehedinţilor, regiunea Craiova. Păstrez şi acum amintirea
surprizei şi încîntării mele de atunci, văzînd belşugul de flori cultivate în case şi în grădini. Cele mai
multe numiri provin din Slivileşti, Turceni, Valea lui Cîine, Novaci, Polovraci, Balateşti, Aninoasa,
Murgeşti; lista lor este următoarea: floarea-pîinii, pufuleti, sabur şi sanabur, nălbi, moţu-curcanului,
gura-leului, căldăruşi, rozmalin (!), măturice sau peliniţă, ciucuri sau mocofană, bucuria-casei, ceară-
roşie sau mireasă, părăluţe, crăciuniţă sau ianuarie, gălbinuşi sau nocoţele, ochiu-boului sau flori-rotate,
cană, şofran, busuioc sau creasta-cocoşului, micşunele, tămîioasă, calapăr sau calomfir, tufănici sau
crizantine, românite sau mostrătăl, urzicuţe, gheţişoară sau scînteioară, dosnica, mărgăritari, răcorele,
albiniţ-ă sau coconită, steluţă, gherghină sau dalii, garoafe sau cuişoare, sălcioara, boabe-de-venin
(Euphorbia lathyris), floarea-miresei, smochin, cerceluşi, priboi, gladiole, iederă, floarea-soarelui,
gheorghine galbene, siminoc, crin galben, liliac de grădină, crin de toamnă, ortensie, cangei sau dragă-
Mărioară, oman, stînjenei, mătrui, indruşiaim, crin alb, cafea, schinteioară, măgheran, micşunele
(Matthiola incana), mătăcină, izmă-creaţă, iarbă-neagră sau mentă, leandru, regina-nopţii, uncheşel,
piper, busuioc, coada-pisicii (Cereus flagelliformis), bujor alb şi roşu, mac sau moaci, muşcată, floare-
de-vin, muşcată-creaţă, puturoasă, betonii sau parfum, panglicuţă, răcorele sau zorele, fasui cu teacă
lată, lămîiţa, fluxe, broască, amor, chiparoase, moţu-curcanului, oglicele, rubin, rozetă, cuişor sau liliac
galben, turb, carnaval, trandafir alb, trandafir, trandafir-de-luni, trandafir galben, trandafiri-tăfălogi,
gherghină galbenă, jaleş, săpunele sau berbeci, gheţişoare, firfirică sau flori-de-gheaţă, sînziene de
grădină, liliac, budiene, cetină, sfunduc, lupidragi sau călţunaşi, lalea, cînepioară sau verbine,
panseluţe, viorele, halînguţă sau atîrnătoare, cîrciumărese sau cătănuţe. Mai sînt vreo 10 specii care nu
au numiri populare. În total am văzut 123 de specii ornamentale.
Transilvania. În această provincie sînt deosebit de numeroase plantele cultivate pentru
podoabă, atît la populaţia romînă cît şi la minorităţile naţionale. Pe lîngă vechea moştenire daco-
romană, bizantină, slavă şi turcă, grădinile ţărăneşti au primit multe elemente de la coloniştii saşi şi din
alte părţi.
Din nenumăratele grădini cercetate în comunele româneşti, săseşti şi maghiare, care cuprind
peste 200 de specii ornamentale, vom da aici lista din două regiuni mai conservatoare a tezaurului de
flori şi a numirilor populare: Munţii Apuseni şi Ţara Oaşului.
Munţii Apuseni. Dăm lista florilor şi plantelor de leac găsite în grădinile de la Scărişoara,
Cîmpeni şi Vidra, regiunea Cluj, raionul Turda: iarba-mîţii, crin, stînjeni, ţîpruş, bujor, cercei,
zmeuriţă, pinteni, creaţă, scînteiuţa, vetrice, gheorghine, schintei, ruşiori, trandafir, iarbă-scumpă, mac,
ignele, banat, bosioc, macitină, carpăn (calapăr), fonchiu, tătăişi, lemnu-domnului, plituţe, rujmalin,
muşcată de oală, măgheran, măzăruică, nalbă, vioaie, cănţălarie (Calceolaria), fucsie, cinci-cote,
boglar, floarea-soarelui, iazmin, scrinte (Syringa) şi vie sălbatică. Nu au încă nume românesc patru
flori introduse de curînd. Numărul total al plantelor ornamentale se ridică la vreo 44 de specii.
Ţara Oaşului. Aşa se numeşte în graiul poporului raionul Oaş din regiunea Baia Mare, un
ţinut altădată foarte sărac şi izolat, compus din 16 comune. Iată plantele de podoabă din aceste sate:
gura-leului, căldare, lemnuş, mîndră, floare (Calendula officinalis), tătăişi (Callistephus chinensis),
mneriori (Centaurea cyanus), călupăr, lămîi, cheiţa-raiului, cupe, gheorghină roşie şi mieruie, garoafe,
clopoţei, cerceluşi, briboi, pupi sau scînteiuţe sau bumbuşcuţe (Gom-phrema globosa), iederă, ruji sau
ruja-soarelui, picioci-curate, flori-de-paie, tulipan galben, păpucichi, cocoara-muierii sau tulipan (Iris
germanica), mături, lilion alb, lilion galben, măieran, fiolă (Matthiola incana), camfor (Mentha
piperita), regina-nopţii, bosîioc, rujăbujă, mac, betonie, iarbă-grasă, zorele sau clopoţei, bîrsacan, nasu-
curcanului, portulachie, rezedă, ricin, flori-de-rug (Rosa centifolia), trandafir, rozmalin, leordini sau
ruji-galbini (Rudbeckia laciniata), mălin, butduci sau flori-galbine, flori-tărcăcioare, verbine, barbînoc,
domnişoare. Din aceste 53 de specii de flori, 15 sînt cultivate numai în parcul de la Bicsad şi în alte
cîteva grădini, fiind introduse recent.
Cartea „Florile din grădina mea" nu este un manual de horticultura, cu sfaturi grădinăreşti,
cum să cultivăm florile noastre din ferestre, din apartamente, din grădinile ţărăneşti şi cele ale
muncitorilor de la oraşe. Ea nu ţine locul unui catalog de flori de la vreo pepinieră, cu enumerarea
tuturor soiurilor şi noutăţilor horticole, cu descrierea noilor croaţii.
„Florile din grădina mea" este o călăuză în lumea florilor cultivate mai des în ţara noastră, prin
grădinile şi casele oamenilor muncii, dornici să afle cît mai multe despre florile cultivate de ei cu atîta
dragoste, trudă şi răbdare.
Mult m-am gîndit în ce ordine să spun povestea aceasta a florilor.
Mai simplu şi mai sigur este să le enumăr în ordine alfabetică, după numele lor botanic
ştiinţific, iar numirile romîneşti, populare sau cărturăreşti, să le înşir tot alfabetic, într-un index care
trimite la planta respectivă indicată printr-un număr curent.
Figurile vor ajuta să recunoaştem o seamă de flori din ce le mai comune.
Iată care sînt florile cultivate mai adesea în „grădina mea" şi care este pe scurt istoria lor
culturală.
4. Agapanthus umbellatus L'Herit. —Crin albastru Fam. Liliaceae. Alte numiri: Crinul-
african.
Orăşenii îl cultivă în ghivece pentru florile mari albastre ridicate de o tijă puternică. Perenă.
5. Ageratum houstonianum Mill. (4. mexicanum Sweet) — Pufuleţi Fam. Compositae. Are
flori mărunte, albastre-deschise, reunite în bucheţele. Cultivat sporadic prin grădini, adesea fără nume.
Originar din Mexic, introdus la 1823 în Europa, răspîndit la noi de aproximativ 80 de ani, mai ales prin
parcuri. Pentru grădinile rustice se consideră o plantă recentă. Se cultivă în grădini şi parcuri. Anuală.
(P1.19.C şi pl. 18.d.)
6. Aloe ferox Mill. şi alte două specii — Sabur Fam. Liliaceae. Alte numiri: Sanabur, doctor,
aloe.
Plantă originară din Africa de nord, cultivată în regiuni calde pentru sucul solid extras din
frunzele cărnoase, dinţate; se vinde în farmacii, ca: sanabur, sabur.
Saburul plămădit în rachiu cu alte plante se foloseşte ca medicament popular contra icterului.
Se cultivă în apartamente de amatorii de plante suculente (grase). Perenă. (Aloe sp. P1.15.e.)
7. Althaea officinalis L. — Nalbă-mare
Fam. Malvaceae. Alte numiri: Naiba albă, nalbă bună, nalbă de cîmp, nalbă de lună, nalbă de
pădure.
Este o buruiană înaltă, care creşte prin zăvoaie. Are flori palid-roşiatice. Se cultivă uneori şi
prin grădini rustice. Oamenii de la sate o întrebuinţează ca medicament. Este o importantă plantă
medicinală. (Fig. 1.)
21. Asparagus sprengeri Rgl. — Asparagus Fam. Liliaceae. Alte numiri: Asparag, brad.
Originară din Africa de sud, această plantă de apartament s-a introdus mai recent în Europa,
iar la noi, în oraşe, de curînd. Perenă. Frunzele (propriu-zis ramuri de forma frunzelor aciculare) sînt
mai groase ca la specia precedentă. (Pl. 22 a).
39. Campsis radicans (L) Secm. (Tecoma radicans Juss.)—Tecoma Fam. Bignoniaceae. Alte
numiri: Viţa-cu-trompete.
Cultivată foarte rar, fără nume. Originară din America de Nord, introdusă în Europa tîrziu, iar
la noi cultivată în jurul vilelor. E o liana frumoasă, cu flori roşii întunecate, de forma unei trompete.
(P1.5.a).
44. Centaurea moschata Willd. (Amberboa moschata D.C.)— Pejmă Fam. Compositae. Alte
numiri: Bumbi, cănăfiori, corobatică-muşcată, vineţica-parfumată, didinele, pufuleţi, peşmă, scăişori.
Cultivată sporadic pentru mirosul plăcut, penetrant, de mosc. Originară din Orient, cunoscută
de 160 de ani şi la noi. Anuală, Se cultivă şi alte specii. (P1.2.d.)
57. Clivia nobilis Lindl. şi CI. miniata Bernh. — Crini roşii Fam. Amarylidaceae. Alte
numiri: Crin de oală.
Originară din Africa de sud, Colonia Capului, a fost introdusă în Europa la 1854. Cultivată în
ghivece, destul de frecvent. Perenă şi foarte rezistentă; florile sale roşiatice, adunate într-un smoc, sînt
un decor permanent al ferestrelor.
60. Consolida ajacis (L.) Schur (Delphinium ajacis L.) — Nemţişori Fam. Ranunculaceae.
Alte numiri: Surguci, ciocănaş, ciocul-păsării, flori-domneşti, nemţişori de grădină, papucei, ţîţa-caprei,
toporaşi, ciocul-cioarei.
Se cultivă mult la oraş pentru florile albastre, albe sau roşiatice, ; înşirate într-un racem lung,
mai rar la ţară. Originară din Orient şi j sudul Europei, introdusă recent şi la noi. Anuală. i
62. Convolvulus tricolor L. — Zorele pitice | Fam. Convolvulaceae. Alte numiri: Răcorele,
cupe, zorele, floarea-cochetăriei, volbură-tricoloră, rochiţa-rîndunicii în trei culori, frumoasa-zilei.
Cultivată foarte rar ca plantă de ornament. Originară din sud, la noi introdusă recent. Anuală.
72. Dicentra spectabilis Borkh. (Diclytra DC.) — Cerceii -doamnei Fam. Papaveraceae. Alte
numiri: Clopoţei, cercel, cercelică, cerceluş, creasta-cocoşului, tontologi, cerceluşi, inimi, cercică,
ciurcei, bordzalăi, dicentra spectabilă.
Originară din China, această frumoasă floare de primăvară, cu flori ca inima, s-a răspîndit
mult la oraşe şi sate. Perenă.
84. Gaillardia picta Don. (G. pulchella Foug., G. bicolor Lam.)— Gailardie
Fam. Compositae. Alte numiri: Gailardia zugrăvită, margarete, gailardă, gailetară, steluţă.
Originară din America de Nord şi Centrală, introdusă de două secole în Europa, se cultivă
împreună cu G. aristata Pursh (Pl. 10 e) şi prin grădinile şi parcurile noastre. Anuală, bianuală şi
perenă. (Cu flori „pline" Pl. 9 a).
98. Hippeastrum vittatum Herb. (Amaryllis vittata) — Amarilis Fam. Amaryllidaceae. Alte
numiri: Gramafon, harmafon.
Se cultivă la oraşe, în apartamente sau sere temperate. Originară din America de Sud,
introdusă de mult în Europa, la noi recent. Are flori mari, spectaculoase. Perenă. (Pl. 20 a).
102. Hydrangea opuloides Lam. (H. hortensis Sieb.) — Hortensia Fam. Saxifragaceae. Alte
numiri: Ortensie, ontanţă, hortensie de grădină.
Originară din Asia de răsărit, a fost adusă mai întîi din China în Anglia, la 1788, recent
introdusă şi la noi. Se cultivă ca. plantă de apartament. Are flori sterile, mari, adunate într-o
inflorescenţă sferică.
Se cultivă şi afară, în grădini şi parcuri. Arbust. Adăugînd diferite săruri în pămînt, florile se
colorează în albastru, roz etc. (Pl. 7 b).
115. Lavandula officinalis Chaix. (L. angustifolia Ehrh., L. vera DV sau L. spica L. var. a.) —
Levenţică
Fam. Labiatae. Alte numiri: Livănţică, levănţică, aspic, livant, levant, spichinat.
Mic arbust puternic mirositor, originar din Europa de sud şi Africa, introdus în horticultura
numai în evul mediu. La noi a fost adus recent şi se cultivă mai mult la oraşe. Se foloseşte pentru
parfumarea rufelor şi ca medicament. Perenă. (Pl. 3 b).
116. Ligustrum vulgare L. — Lemn-ciinesc
Fam. Oleaceae. Alte numiri: Măliniţă, mălin negru, tulichioară, salbă-moale, mirtoi, mălai-
negru, lemnul-cîinelui, caprifoi.
Arbust comun prin păduri de stejar. Se cultivă mult prin parcuri şi grădini formînd gard viu.
Are flori albe, parfumate (Pl. 3 a).
118. Linum grandiflorum Desf. — In de grădină Fam. Linaceae. Alte numiri: In, in cu flori
mari.
Se cultivă prin parcuri, destul de rar. Are flori purpurii. Originară din Algeria. Anuală. (Altă
specie: Pl. 13 a).
137. Monstera deliciosa Liebm. (Philodendron pertusum C. Kch. et. Bch.) — Filodendron
Fam. Araceae.
Este deosebit de ornamentală prin frunzele mari cu limbul lobat. Originară din Mexic. Plantă
de apartament, mult cultivată, introdusă recent. Se întîlneşte uneori şi la sate. Perenă.
1
Rar mai întîlnim şi bujorii mari Paeonia chinensis, cu multe varietăţi pompoase şi Paeonia arborea,
la bază lemnoasă, care cere să fie acoperită iarna.
151. Pelargonium radula (Cav.) l'Herit. — Muşcată creaţă
Fam. Geraniaceae. Alte numiri: Creaţă, americană, muşcat creţ, muşcată-încrestată, belogonii,
muşcată de mere, floare-creaţă, muşca-tire-creţ.
Frunzele multiplu segmentate, puternic mirositoare. Cultivată în ghivece, sporadic. Originară
din Africa de sud, introdusă la 1774 în Europa, a ajuns în grădinile ţărăneşti în ultimii 80 de ani.
Perenă.
152. Pelargonium zonale (L.) Ait. —Muscată
Fam. Geraniaceae. Alte numiri: Garoafe, nalbă (Iaşi), puturoasă, muşcat de oală, lipică,
muşcată puturoasă, muşcată rotată, muşcat alb şi roşu, bruştean, pirigoane, petac, flori-de-fereastră,
muşcată tărcată, floare roşie de sacsîie, duble-flori-de-hîrb, floare-lată, muşcată-ca-nalba.
Floare tipică a ferestrelor, cultivată pretutindeni în ghivece şi prin parcuri. Originară din
Africa de sud, introdusă la 1690 în Europa şi la 1710 în Anglia, s-a răspîndit de un secol şi la noi. Mai
răspîndit este hibridul P. zonale inquinans, care se cultivă aproape în toate casele din regiunea Craiova
dar şi în restul ţării. Perenă. (Pl. 22 d).
154. Petunia hybrida Vilm. (P. atkinsiana Don.) provenită din încrucişarea P. nyctaginiilora
Juss cu P. violacea Lindl. — Petunii
Fam. Solanaceae. Alte numiri: Peogonie, vinete, parfum, |bună-di-mineaţa, tolceruţ, betonii,
betonie, bitoane, betunii.
Cu flori mari ca pîlnia, de culoare albă, violetă şi pestriţă, ce răspîndesc un parfum plăcut.
Originară din Brazilia, adusă în Europa la 1824, la noi de 80—90 ani. Se află în plină răspîndire şi prin
grădinile ţărăneşti, în multe varietăţi simple şi involte. Anuală. (PI 17 b).
155. Phalaris arundinaceae L. var. picta (L.) Nym. — Iarbă albă Fam. Gramineae. Alte
numiri: Planticuţă, iarbă-grasă, panglicuţă,
iarbă, panglică, luţă, plăntiş, plănticele, fetele, iarbă-şierţească, iarbă-tărcată, cordele,
baldingeră, iarbă-dalbă, trestioară, coada-mîţei, iarba-mîţei, perei, ierbăluţă-vărgată, buruiană-de-
mătasă, buruiana-fe-telor, iarbă-bălaie, iarbă-de-mătase, iarba-lui-Timofti, tirou, bălan.
Iarbă cultivată tot mai rar ca podoabă în grădini ţărăneşti. Perenă. (Fig. 31).
156. Pharbitis nil Choisy (Convolvulus nil L.) — Zorele mici Fam. Convolvulaceae. Alte
numiri nu se cunosc.
Cultivată mult la oraşe, adesea fără nume. Originară din America de Sud, răspîndită recent şi
la noi.
157 a. Pharbitis purpurea (L.) Voigt., mai corect Jpomoea purpurea (L.) Lam. — Zorele
Fam. Convolvulaceae. Alte numiri: Bună-dimineaţa, volbură-pă-roasă, floarea-
devotamentului, holbură-bună, gura-paharului, holburică, rozete, tolcere, barba-împăratului, patifoane,
răcorele, căţărători, floare-de-harag, hărăgele, nouraşi, zbînţuitori, zorele-schimăioase, zorele purpurii.
Originară din America meridională. Foarte des o întîlnim la oraşe şi uneori la sate. Este o
plantă urcătoare. Îşi deschide florile mari, ca nişte pîlnii, în zorii zilei. Anuală. (Pl. 6 d).
165. Phytolacca americana L. (Ph. decandra L.) şi Ph. acinosa Roxb^ — Cîrmîz
Fam. Phytolaccaceae. Alte numiri: B ob-de-mare, strugurel, struguri-de-mare, rumenioară.
Cunoscută pentru fructele mărunte, roşii şi zemoase, înşirate într-un racem lung. Buruiană
originară din America de Nord, foarte răspîndită şi încetăţenită prin locuri necultivate şi prin păduri. Se
cultivă pentru podoabă şi pentru vopsitul cozonacilor; utilizată şi în medicina populară» Perenă. (Pl. 18
e).
170. Primula acaulis. (L.) Grufb. (Pr. vulgaris) — Primulă Fam. Primulaceae. Alte numiri:
Oglici, aglicele, igdicele, oglistei, agricele, gricileni, aglici, aglice, primulă-fărinoasă, ciuboţica-cucului
necolorată, betonică de primăvară.
Indigenă, răspîndită prin dumbrăvi şi lunci de munte, înflorind la începutul primăverii cu flori
mari galben-deschise. Se cultivă mai recent şi la oraşe prin pajişti şi stînci. Perenă.
177. Rhododendron sinense Sweet. (Azalea mollis Blume) — Azalee Fam. Ericaceae. Alte
numiri: Azalea indiană.
Arboraş ce se cultivă în apartamente şi sere reci, iar vara afară în grădină. Originar din China,
de unde a fost introdus în anul 1800 în Europa. La noi se cultivă rar la oraşe. În China abundă
pretutindeni.
180. Roşa canina L., R. dumentorum Thui., R. dumalis şi alte specii spontane. — Măceş
Fam. Rosaceae. Alte numiri: Măceşe, rug, rujă, scoabe, trandafir sălbatic, rug de măceşe,
carcadăr, moşmon, scoruş nemţesc, cacaşder, zgorchin, măcuicele, rugul-vacii, glogheje, rozariul
sălbatic, mărăcinele-coţofanei, ruj iţă, mocioş, trandafir de răzoare.
În medicina populară se folosesc decocţiuni de măceş. În poezia populară se amintesc: ruguleţ,
măceş, rug. Din măceşele acestor plante lemnoase, întîlnite pe coastele însorite, introduse ici-colo şi în
grădini, se extrage vitamina C.
183. Rosa foetida J. Herm.— Trandafir galben Fam. Rosaceae. Altă numire: Rug galben.
Cultivat tot mai rar. Originar din Asia de vest, răspîndit în Europa de turci, în secolul al XVI-
lea. La noi odinioară se cultiva foarte mult la sate.
Istoria migrării plantelor de ornament din patria de origine şi introducerea lor în grădinile din
alte ţări este cunoscută în linii mari pentru U.R.S.S. şi Apus. Dar şi despre introducerea lor în grădinile
noastre ne vorbesc unii autori vechi. In afară de date cu totul sporadice din hrisoave, avem cîteva
enumerări de flori cultivate la noi, în vechi vocabulare. Gel dintîi este Lexiconul lui Mardarie Cozianul,
scris la 1649, cu 5 nume de plante, urmat de Vocabularul de la Caransebeş, scris pe la anul 1693—
1706, dînd numele a 24 de plante de podoabă.
Teodor Gorbea enumeră în Dicţionarul său de pe la 1691—1703 mai multe flori, dar numele
lor este tradus din ungureşte.
Nomenclatura Vegetabilium tipărită la 1783 de Iosif Benkd este prima enumerare de numiri
romîneşti care cuprinde numirile plantelor (prin colaboratorii săi) din Muntenia şi din Transilvania,
unele fiind traduse din limba latină şi maghiară. El enumeră 66 de plante de ornament, dar nu putem
avea certitudinea că ele erau cultivate şi de romîni. De la Benkd şi pînă azi mulţi au cercetat grădinile
ţărăneşti şi au enumerat plantele ornamentale din ele. O parte din aceste date etnobotanice sînt cuprinse
în cartea clasică a lui Z. C. Panţu; dar vezi scurta bibliografie ce urmează.
Anonymus Garansebesiensis, Dicţionarium Valachico-Latinuum. publ. de Gr. Cretzu Bucureşti, 1898.
Benko I., Nomenclatura vegetabilium în M o 1 n â r, I. Magyar Konyhâz, II, 1783.
Borza Al., Grădinile ţărăneşti din Munţii Apuseni, „Convorbiri ştiinţifice", Orăştie, II, 1918, nr. 2 şi 3.
Borza Al., Flora grădinilor ţărăneşti romîne, II, Plantele de podoabă, de leac, de farmece şi credinţe.
„Bul. Grad. Bot"., Cluj, V, 1925, pp. 49—74.
Borza Al., Din istoria plantelor noastre ornamentale. „Lumina femeii", II 1921, pp. 19—20 şi 84—86.
Borza Al., Corelaţia dintre flora Romîniei şi poporul romîn, Timişoara, 1943.
Corbea T., Lexicon latin-romînesc, Manuscris, 1697.
Creţu Gr., Lexicon slavo-romînesc de Mardarie Cozianul. Bucureşti 1900.
F i s c h e r-B e n z o n, R., Altdeutsche Gartenflora, Kiel u. Leipzig, 1894.
Petrescu P. şi Stâni, P., Ceramica din Hurez, Bucureşti, 1958
Natur, kleine Encyclopădie, Leipzig, 1957.
Pop E., Cei dintîi culegători ai numelor romîneşti de plante. „Ţara Bîrsei", II, 1930, nr. 2.
Panţu Z. G., Plantele cunoscute de poporul romîn. Ed, II, Bucureşti, 1929
Oprescu G., Peasant art in Roumania, London, 1929.
Rapaies R. A magyarsdg viragăi, Budapest, 1932.
Schullerus Pauli ne, Pflanzen im Glaube und Brauch der Siebenburger Sachsen, „Archiv", XL, 1921.
W u 1 f E. V., Flora of cultivated plants, Moscow-Leningrad, 17 voi, 1935 —1936 (ruseşte, cu titlul şi
în limba engleză).
Hehn V, Kulturpflanzen und Haustiere in ihrem Obergang auş Asien nach Griechenland und Italian
sowie in dos ubrige Europa. Mit botanischen Beitrăgen vol.
A. Engler u. F. Pax. 8-Auf C. Berlin, 1911. Mori ova I. şi Moraru Z., Cultura florilor, Bucureşti, 1927.
* Illustriertes Gartenbaulexicon, Berlin, 1902.
c. ARBUŞTI ORNAMENTALI
31. Buxus sempervirens
39. Gampsis radicans (Tecoma)
56. Clematis jackmanni
66. Gydonia japonica (Chaenomeles japonica)
77. Elaeagnus angustifolia
97. Hibiscus syriacus
102. Hydrangea opuloides (hortensis)
110. Kerria japonica
112. Laburnum vulgare
115. Lavandula officinalis
116. Ligustrum vulgare
121. Lonicera caprifolium
142. Nerium oleander
159. Philadelphus coronarius
175. Ribes aureum
179. Rosa alba
180. Rosa canina
181. Rosa chinensis
182. Rosa centifolia
183. Rosa foetida
184. Rosa gallica
185. Rosa multiflora
188. Ruscus aculeatus Sorbaria sorbifolia. Pl. 21. d.
203. Syringa josikaea
204. Syringa persica şi S. chinensis
205. Syringa vulgaris
207. Tamarix gallica
211. Viburnum opulus f. roseum
219. Yucca filamentosa
CUPRINS