FLORILE ÎN VIAŢA NOASTRĂ Florile sînt una din cele mai mari bucurii ale vieţii noastre. Ne place să le cultivăm în jurul casei, să le avem în ferestre, să le ţinem în cameră, în glastre. Ele nu lipsesc nicăieri în ţară, nici din jurul caselor ţărăneşti, nici din grădinile şi apartamentele muncitorilor de la oraşe sau din parcurile publice. Ele îţi dau o mulţumire deosebită şi satisfac simţul estetic al fiecărui om. Ele te însoţesc la bucurii şi împărtăşesc cu tine durerile. Plantele în genere, dar mai ales florile din grădină, au fost şi sînt un izvor nesecat de inspiraţie pentru manifestările atît de variate ale artei populare şi ale celei culte. Nu putem intra în analiza rolului pe care îl joacă florile în poezie şi literatură, căci acesta este un subiect inepuizabil, începînd cu legendele florilor, cu acele culegeri de „Doine şi lăcrămioare" sau „Trandafiri şi viorele", pînă la operele celor mai de seamă poeţi. Trebuie să accentuăm însă cît de mare este rolul florilor în operele de artă ale poporului, născute spontan în casele ţărăneşti în contact cu natura, la aer şi în strălucirea soarelui, dintr-un irezistibil îndemn estetic de a exprima în forme şi culori frumuseţile naturii. Crestăturile în lemn la porţile curţilor din Oltenia şi la fîntîni reproduc adesea flori şi viţa de vie. Mobilele din case şi uneltele de lucru, furcile de tors, doniţele şi lingurile sînt uneori decorate cu motive vegetale, îmbrăcămintea ţăranului este mai adesea împodobită cu cusături în stil geometric, dar şi cu flori. Covoarele sînt în unele regiuni, ca în Oltenia şi pe valea Someşului, decorate în întregime cu motive de frunze şi flori. Ceramica populară încă face uz de motive vegetale, în special. În Oltenia, în Maramureş, în ţinuturile săseşti, săcuieşti şi în Moldova. Căni şi ulcioare, străchini şi talgere, vase de flori şi farfurii poartă adesea un delicat decor de flori. Să mai vorbim de picturile nemuritorilor maeştri ai penelului, Grigorescu, Luchian, Tonitza şi alţii? ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI Grădinile de flori sînt o istorie culturală nescrisă a poporului care le cultivă. E aşa de interesantă istoria şi uneori chiar odiseea acestor flori ornamentale care alcătuiesc zestrea grădinilor de la ţară şi de la oraş, a florilor ce sînt podoaba şi bucuria tuturor! Plantele noastre de podoabă sînt o veche moştenire, la care fiecare veac, fiecare generaţie a mai adăugat ceva. GRĂDINILE ŢĂRĂNEŞTI Ele sînt unul din cele mai interesante obiecte de studii comparate, fiindcă variază mult de la o regiune la alta, atît ca bogăţie cît şi în privinţa numelui ce-l poartă florile. Sînt mai sărace grădinile la munte, în satele mici, ascunse şi ferite de calea largă a migraţiilor diferitelor popoare şi mai adăpostite de influenţele lor culturale. E mult mai îmbelşugată podoaba grădinilor la şes, în satele din apropierea centrelor urbane, în regiunile unde contactul cu alte popoare a fost mai intens. Nu putem ilustra mai bine deosebirile dintre grădinile ţărăneşti din diferite regiuni ale ţării, decît enumerînd plantele de ornament cultivate în cîteva ţinuturi reprezentative, cu numirile lor atît de felurite. Banat. La Naidăş (raionul Oraviţa, regiunea Timişoara) am consemnat, cu ocazia unei anchete, următoarele plante de podoabă: căldăruşe, cactus, ştir roşu, tămîioara, şlaierblume, iarbădalbă, şofran, lămîi, tămîiţă, golopăr, creată, floare-de-toamnă, cane, ochişele, ochiu-boului, vineţele sau chip-de-om (Commelina communis), lăcrămioare sau mărgăritar, gheorghină, garoafe, para-focului, ciorceluş (Dicentra spectabilis), iederă, flori galbene (Helianthus tuberosus), crin galben, zambile, vasărlilie, stînjeniţă, persăcel, rocorele, mături, crin alb, micşunele, mătăşină, izmă, leandru, reginanopţii, busuioc, bujor, muşcat, mac, iazmin, nudli sau gheaţă, pomogram, boabe-de-turbă, trandafirchitat, roazăbăl, ruzmărin, rută, flori galbine, pipară, urechea-babei, urechelniţa, sîmziene (Solidago canadensis), liliac, forfologi, turlipan, verbine, foifiu, viorele, măgrin-vînăt, budieni şi încă 10 specii recent introduse, fără nume. Lista lungă de flori şi numirile lor arată vechi influenţe germane şi sîrbeşti. Am enumerat 71 de plante dintr-o singură comună. Dar cîte am văzut în numeroase alte sate, înşirînduse în lista speciilor! Muntenia. Aici am găsit cea mai mare bogăţie de flori, prin comunele situate de-a lungul Argeşului, a Dîmboviţei, Sabarului şi Neajlovului. Iată plantele de ornament consemnate în comunele Colibaşi, Copăceni, Vlad Ţepeş, Comana, Mihai Bravu, Mitreni, Budeşti: zambile albe şi albastre, crin (Iris germanica), crin galben, ghiocei albi (Narcissus poeticus), recin, mărgăritar, muşcată roşie şi creaţă, leandru, ghiocei-de-grădină (Narcissus pseudonarcissus), smochin, cuişor, floarea-soarelui,

lămîi, garoafă, maghiran, piparoase (Lilium candidum), crizantină, talie sau dalii, cerceluş, rozet, micsandre, gheti-şoare, izmă, merişor, trandafir galben şi alb, călţunaş, moţu-curcanului, alimon, calofir, busuioc, gălbinele, canele, steluţe, cirişar, limbă, zorele, lalele, tufănică, bujor, nalbă, florialbastre, iarbă-mare, lămîiţa, salcie (Elaeagnus), micşunele, gurarea-porcului, cartofei, guriţa-mie Iu lui sau gura-leului, facelie, muşeţel-de-grădină, schinduşi (Trigonella foenum-graecum), săpunaşi scînteioară, mac, regina-nopţii, floarea-mortului (Mahonia aquifolium), busuioc roşu, călţunaş, ghemu, căldăruşe, rozmarin, cîrciumărese, pietricică, cancicică (Impatiens balsa-mina),floarea-miresei, ciocuberzei, begonia,mateolă(Matthiola bicornis), gladiole, băşicuţe (Symphoricarpus albus), iarbă-mare (Phalaris), lobodă roşie. Am mai văzut 15 feluri de plante fără numiri populare, în total 90 de specii. Din această regiune se aprovizionează cu flori şi florăresele din Bucureşti. Dar ar trebui să scriu pagini întregi despre bogăţia de flori a pieţelor şi a parcurilor din Bucureşti, despre aspectul pitoresc al colţurilor de străzi şi bulevarde. Magazinele de flori sînt încărcate cu cele mai moderne soiuri de flori, cu crizanteme, gladiole, garoafe, gloxinii şi ultimele creaţii de roze superbe. În anii regimului democrat-popular, în grija pentru continua înfrumuseţare a vieţii poporului, a intrat şi preocuparea pentru îmbogăţirea grădinilor, aşa fel, încît astăzi puţine oraşe din lume se pot lua la întrecere cu capitala ţării noastre! Moldova. În regiunile Iaşi, Suceava şi Galaţi am consemnat în două campanii etnobotanice (1952 şi 1953) florile din grădinile ţărăneşti. În nordul Moldovei am văzut: bună dimineaţa, nalbă de grădină, nasu-curcanului, gura-leului, măturiţă, soponele, veselia-casei (Begonia), gălbinele, ochiuboului, parfumuraşi şi cărăfior, calapăr, dumitriţe, româniţe, nemţişor, fluturaşi şi ochiu-băietului sau ochiu-cavaIerului, gheorghine, garofiţă, ochii-băieţelului (Gaillardia;, gladiola, floarea-soarelui, crin galben, crin de toamnă, răchiţele, beţivă, stînjeni albaştri, mături, sovîrf, micşunele, nintă, floritomnatice, oleandru, regina-nopţii, mac, viţă sălbatică, pilargonia-roz, nalbă (Pelargonium zonale), betonii, gura-paharului sau zorele, chiparoase, cuişoare, trandafir alb, carcadel sau acadîr, trandafir-dedulceaţă, trandafir galben, mărită-mă-mamă, flori-de-parfum, sînziene (Solidago canadensis), liliacnemţesc, căşiuliţi, conduraşi, beţi-de-zăpadă, crîşmăreasă sau pofta-femeii. În total 54 de specii. In sudul Moldovei şi în nordul Dobrogei am notat următoarele: sălcioara, smochin, hortensia, iederă (Parthenocissus), iasomie, cuişoare, trandafir de dulceaţă, trandafir galben, maghiran sau floareamiresii, liliac, liliac nemţesc, nalbă, bosioc roşu, gura-leului, căldăruşe sau chipigicuri, măturică, floarea-studentului sau dumitriţă, crăciuniţă, gălbinele, ochiu-boului, popuşoi (Canna indica), şofran, pufuleţi, calapăr, crizantine sau dumitriţe, româniţe sau bunghişori, lăcrămioare, catifeluţe sau guriţacucoanei, mustaţa-flăcăului sau steluţe, gherghină, caranfilă, floare-domnească, spicu-vieţii, floareasoarelui sau răsărita, gulii şi cartofi dulci, floare-de-hîrtie, crin galben, crin de toamnă, zîmbiluri, copăcei, stînjenei, mături de grădină, cafeluţe, buchet-roşu, micşunele, alămîiţă sau busuiocii stupului, mintă-creaţă, izmă, chişuliţe sau podoaba-zilei, regina-nopţii, piper-negru, busuioc, bujor, bujor-depădure (Paeonia peregrina), mac, betunii sau petunii ori bitoane, zorele sau bună-dimineaţa şi garoafe, fasole roşie de floare, flox, buchet, iederă (Polygonum aubertii), moţu-curcanului, portolac sau gheţişoare, căpuşi, marghioale, săpunele, gheaţă sau iarbă-grasă, drăgaică, crăiţe, antajicuri sau conduraşi ori călţunaşi, urzicuţe, pansele, viorele, nemţoaice, crin albastru, lămîi, crini roşii, urzicuţe, datura, ghem, nu-mă-deranja, cerceluş, uleandru, pelargon sau sacîz şi sacîzel, muşcată, floare-creaţă, cactus, primăvară, acăţătoare sau miresică. Peste 10 specii nu au încă nume romînesc. În total sînt 102 specii. Oltenia are de asemenea grădini ţărăneşti bogate în flori. Într-o lucrare preliminară la o etnobotanică a Olteniei am adunat numirile de plante ornamentale auzite de mine, de discipolii mei şi culese din literatură. Sînt aproape la o mie. Numirile citate mai jos au fost culese în timpul unei campanii de cîteva luni de zile din satele Mehedinţilor, regiunea Craiova. Păstrez şi acum amintirea surprizei şi încîntării mele de atunci, văzînd belşugul de flori cultivate în case şi în grădini. Cele mai multe numiri provin din Slivileşti, Turceni, Valea lui Cîine, Novaci, Polovraci, Balateşti, Aninoasa, Murgeşti; lista lor este următoarea: floarea-pîinii, pufuleti, sabur şi sanabur, nălbi, moţu-curcanului, gura-leului, căldăruşi, rozmalin (!), măturice sau peliniţă, ciucuri sau mocofană, bucuria-casei, cearăroşie sau mireasă, părăluţe, crăciuniţă sau ianuarie, gălbinuşi sau nocoţele, ochiu-boului sau flori-rotate, cană, şofran, busuioc sau creasta-cocoşului, micşunele, tămîioasă, calapăr sau calomfir, tufănici sau crizantine, românite sau mostrătăl, urzicuţe, gheţişoară sau scînteioară, dosnica, mărgăritari, răcorele, albiniţ-ă sau coconită, steluţă, gherghină sau dalii, garoafe sau cuişoare, sălcioara, boabe-de-venin (Euphorbia lathyris), floarea-miresei, smochin, cerceluşi, priboi, gladiole, iederă, floarea-soarelui, gheorghine galbene, siminoc, crin galben, liliac de grădină, crin de toamnă, ortensie, cangei sau dragăMărioară, oman, stînjenei, mătrui, indruşiaim, crin alb, cafea, schinteioară, măgheran, micşunele (Matthiola incana), mătăcină, izmă-creaţă, iarbă-neagră sau mentă, leandru, regina-nopţii, uncheşel, piper, busuioc, coada-pisicii (Cereus flagelliformis), bujor alb şi roşu, mac sau moaci, muşcată, floarede-vin, muşcată-creaţă, puturoasă, betonii sau parfum, panglicuţă, răcorele sau zorele, fasui cu teacă

camfor (Mentha piperita). cu florile mari. trandafir-de-luni. clopoţei. slavă şi turcă. În această provincie sînt deosebit de numeroase plantele cultivate pentru podoabă.lată. trandafir alb. ţîpruş. lemnuş. flori-tărcăcioare. vioaie. mălin. cocoara-muierii sau tulipan (Iris germanica). ce-l exală florile ei albe. zorele sau clopoţei. ca împrumut recent. care au revoluţionat arta grădinărească din Apus. banat. recent apărute la noi. Mai largă răspîndire au rujile de toamnă. bosîioc. butduci sau flori-galbine. din punct de vedere istoric. le găseşti ici-colo. lalea. turb. începînd din veacul al XVI-lea. Numărul total al plantelor ornamentale se ridică la vreo 44 de specii. Din nenumăratele grădini cercetate în comunele româneşti. broască. vetrice. frumoasa crizantemă. mături. cu mirosul îmbătător. galbene ori albe. pupi sau scînteiuţe sau bumbuşcuţe (Gom-phrema globosa). vestit pentru varietatea mare de flori. atît la populaţia romînă cît şi la minorităţile naţionale. a) Prima categorie mare este aceea a florilor „moderne". floareasoarelui. Nu au încă nume românesc patru flori introduse de curînd. viorele. căldare. aşa de răspîndită acum. agave. cerceluşi. fluxe. gheorghină roşie şi mieruie. mneriori (Centaurea cyanus). fonchiu. Munţii Apuseni. măzăruică. a diferitelor neamuri de flori pe care le întîlnim cu atîtea numiri. 15 sînt cultivate numai în parcul de la Bicsad şi în alte cîteva grădini. numite şi crăiţe ori vîzdoage. zmeuriţă. liliac. rubin. care cuprind peste 200 de specii ornamentale. ţine tot de grupa florilor din Orient. compus din 16 comune. ricin. lupidragi sau călţunaşi. halînguţă sau atîrnătoare. grădinile ţărăneşti au primit multe elemente de la coloniştii saşi şi din alte părţi. ignele. scrinte (Syringa) şi vie sălbatică. fiind introduse recent. trandafir. plituţe. Transilvania. cînepioară sau verbine. barbînoc. macitină. roze. cinci-cote. În zilele noastre e în plină expansiune Cosmos bipinnatus (fluturaşii) de aceeaşi origine transoceanică. cuişor sau liliac galben. săpunele sau berbeci. unde este mult mai mică. schintei. gheorghine. un ţinut altădată foarte sărac şi izolat. amor. nemirositoare. c) Mai vechi decît aceste daruri sînt acelea ce-au venit în evul mediu şi mai tîrziu din vestul . numită impropriu jasmin. În total am văzut 123 de specii ornamentale. fucsie. Din aceste 53 de specii de flori. trandafir. venite abia de un veac de peste ocean. tulipan galben. Putem deosebi mai multe categorii de flori în privinţa originii lor şi a vechimii la noi. betonie. fiolă (Matthiola incana). lămîiţa. tătăişi. dulcea verbină şi suava levănţică. rujăbujă. gheţişoare. iarbă-scumpă. chiparoase. scînteiuţa. cel mult de un secol — două. iarbă-grasă. Cîmpeni şi Vidra. briboi. Aşa se numeşte în graiul poporului raionul Oaş din regiunea Baia Mare. Tot nouă e şi iasomia. carnaval. rozetă. garoafa. regina-nopţii. iazmin. dar răspîndite prin turci şi slavi. Recentă este şi floarea-soarelui. floare (Calendula officinalis). Dăm lista florilor şi plantelor de leac găsite în grădinile de la Scărişoara. şi care altădată purtau un singur nume în tot cuprinsul patriei. crin. măieran. ANALIZA ISTORICĂ A GRĂDINILOR ŢĂRĂNEŞTI Să încercăm să facem o analiză. cercei. flori-de-rug (Rosa centifolia). rujmalin. creaţă. Turcilor li se datorează şi introducerea la noi a cărujelelor. bosioc. moţu-curcanului. rezedă. cetină. ruşiori. Şi aceasta e adusă abia de un veac din Orient. lămîi. cupe. Floarea numită cuişoare sau ceara de albine (Asclepias siriaca) este o buruiană comună din Statele Unite. dulceag. La noi e apreciată mult de stupari. Iată plantele de podoabă din aceste sate: gura-leului. gherghină galbenă. domnişoare. flori-de-paie. portulachie. lemnu-domnului. oglicele. nalbă. leordini sau ruji-galbini (Rudbeckia laciniata). lilion alb. Pe lîngă vechea moştenire dacoromană. păpucichi. pinteni. cîrciumărese sau cătănuţe. Mai sînt vreo 10 specii care nu au numiri populare. te împiedici de ea la fiecare pas. mari. budiene. iederă. regiunea Cluj. adusă din America de Nord. stînjeni. carpăn (calapăr). nasucurcanului. călupăr. bizantină. lilion galben. picioci-curate. mac. Acest popor de stepă a crescut în mijlocul lalelelor şi a zambilelor din cîmpurile înierbate ale Asiei Mici. trandafir. ruji sau ruja-soarelui. trandafiri-tăfălogi. cănţălarie (Calceolaria). cheiţa-raiului. raionul Turda: iarba-mîţii. rozmalin. Multe s-au încetăţenit şi în grădiniţele ţărăneşti. garoafe. vom da aici lista din două regiuni mai conservatoare a tezaurului de flori şi a numirilor populare: Munţii Apuseni şi Ţara Oaşului. pejma. bîrsacan. venite din America. jaleş. De la ei au intrat în horticultura toate liliaceele. din alte continente bogate în flori. Foarte repede s-a răspîndit în ultimii 30 de ani cultura gheorghinelor sau rujilor galbene (Rudbeckia laciniata). cum sînt America de Nord şi cea de miazăzi. Elemente noi şi neîncetăţenite încă la noi sînt: rodia. lămîiul. introduse în Europa numai de cîteva decenii. verbine. sfunduc. bujor. tătăişi (Callistephus chinensis). trandafir galben. cactus. sînziene de grădină. firfirică sau flori-de-gheaţă. muşcată de oală. Nalba de grădină. măgheran. mîndră. panseluţe. sau Extremul Orient. mac. cadoul japonez. Ţara Oaşului. b) Mai veche este zestrea primită de la turci. săseşti şi maghiare. boglar.

aceasta. Astăzi se păstrează mai mult ca podoabă prin grădinile ţărăneşti mai vechi. Mătrăguna. Dar n-am isprăvit încă trecerea în revistă a gingaşelor flori ce împodobesc grădina ţăranului romîn. Cît e de caracteristic în această privinţă splendidul bujor (Paeonia romanica). dar cu timpul a devenit plantă ornamentală. ca de lămîie. Saşii. Spînzul şi saschiul. Aşa este chiar muşcata. care sînt desigur cea mai veche moştenire botanică. fiind reintroduse în timpuri mai noi. este tot o plantă de origine sudică. care au intrat de-a dreptul în sanctuarul grădiniţei. e) înşir acum la urmă frumoasele fiice sălbatice ale florei romîne. Măgheranul (Majorana vechilor romani) a fost şi el o plantă medicinală. deşi e sigur istoriceşte că aceste flori nelipsite din grădinile tuturor satelor noastre au fost cultivate de strămoşii noştri romani. Nu mă gîndesc aici la excelentele soiuri de pomi fructiferi descoperiţi. dar venită pe calea împrumutului din ţările din Apus. sporind din neam în neam frumuseţea. Aşa sînt pintenaşii (Tropaeolum) numiţi şi butucaşi sau nemţoicir de origine americană. mătăcina. Melisa este tot sudică. Ea a fost adusă de romani ca plantă de leac. de afară de la cîmp. Crinul. numit şi iorgovan. Oltenia pînă în Dobrogea. Dioscoride. moştenire rămasă de la romani. arbust de podoabă ce creşte sălbatic în Arad. originară din sudul Africii. Busuiocul frumos mirositor. Iată cîte seminţii şi cîte feluri de flori s-au adunat de veacuri prin grădiniţa noastră. Calapărul. a fost adoptat de toate grădinile. prescurăriţă) cultivată pe şuri şi case cu credinţa neîntemeiată că cei ce o cultivă sînt scutiţi de trăsnet. după înfrîngerea lui Decebal. întemeietori ai unei noi civilizaţii pe plaiurile noastre. pe care le-au cultivat şi hărăzit ca nobil dar întregii omeniri: aşa este chiar . cu frunze creţe ori drepte. nelipsita floare a ţărănoii. El a păstrat şi numele lor dace. cimbrul au fost văzute la vechii daci de marele părinte al botanicii. sînt mai vechi la noi decît domnia imperiului roman. a fost buruiană medicinală odinioară. din codru şi nu au fost aduse din alte ţări. decît pentru culoarea florilor. generalizate acum la sate. Bănuiesc că unele din ele. Din categoria aceasta mai fac parte rezeda. rar. izmă. cu numiri adesea latineşti ori greceşti. scumpie. doamnă-mare ca şi iarba-mare (Inula helenium) se folosesc mai mult ca plante medicinale. merele domneşti din Muntenia. Tot dintre florile sălbatice s-a desprins şi mîndrul nostru priboi (Geranium macrorrhizum) cu flori şi frunze de un miros suav. E veche în cultura noastră. lăcrimioarele şi albăstreaua au fost introduseşi ele din pădure şi de la cîmp în mijlocul florilor de origine străină. Aşa este trandafirul (cu nume ce vine de la cuvîntul neogrecesc tri-antafillon = treizeci de foiţe) cultivat din vechime de coloniştii romani. Strămoşii noştri desigur lau luat de prin pădurile Craiovei şi Cernei. medic de legiuni romane. Mintă sau izmă. sălbatic pe la noi şi poftit de oamenii iubitori de flori în grădiniţe. mixandrele şi garoafa.Europei. Melinul sau liliacul. cultivaţi şi dăruiţi pe urmă civilizaţiei universale. împreună cu cimbrul sînt folosite mai mult cu rosturi aromante decît ca podoabă. în grădinile ţărăneşti rămîne totuşi un număr mare de flori ornamentale cu largă răspîndire. adevăratele flori naţionale. veniţi tot prin nemţi. Unele se vor fi pierdut în vremuri de bejenie. e moştenit tot de la greco-romani. Calapărul. Banat. destul de asemănătoare cu cele de astăzi. ornamental. Romînii au descoperit şi plante de podoabă curată. roiba. superba floare albă. ungurii şi şvabii au mijlocit desigur introducerea în preajma caselor a multor flori. cu puternicul lui parfum. saşii au răspîndit pe Semper-vivum (urechelniţa. Aceste 11 flori de podoabă. împreună cu cele 25 de tovarăşe de acelaşi fel. d) în afara florilor enumerate mai înainte în cele trei categorii. prin curţile domneşti sau direct prin neamurile ce s-au stabilit la noi. bogăţia ei! Ca încheiere voi arăta cît este de importantă contribuţia grădinilor noastre la îmbogăţirea grădinilor din alte ţări. filiminele sau rujile poartă numiri vechi slave. cultivate mai mult pentru miros şi în scopuri medicale. unde creşte din belşug. Jalea sau Salvia este de asemenea o plantă Mediteraneană. sînt cele mai răspîndite în grădinile de la noi. rămînînd cu cel culinar şi. dar şi-a pierdut pe urmă rostul acesta. atît la ei cît şi în noua lor provincie: Dacia. cum sînt merele pătule şi poinice din Ardeal. De origine romană este şi rozmarinul numit la noi şi rujmalin. aduse de geţi şi daci pe aceste plaiuri din meleagurile calde ale Sudului. cu miresme ce îmbată simţurile şi cu flori ce înfrumuseţează viaţa.

5. ca reminiscenţă a culturii ei altădată mult mai răspîndită decît azi. Liliaceae. Liliaceae. prin iunie.) 7. cum să cultivăm florile noastre din ferestre. ca: sanabur. albastre-deschise.e. Ferigă din regiunea mediteraneană. Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament. 4. populare sau cărturăreşti. Originar din Mexic. Anuală. — Părul-Vinerii Fam. dar şi otrăvitoare. Să ne mîndrim cu aceasta. Pentru grădinile rustice se consideră o plantă recentă. Aloe ferox Mill. Figurile vor ajuta să recunoaştem o seamă de flori din ce le mai comune. Abutilon theophrasti Medik. şi alte două specii — Sabur Fam. din apartamente. Aconitum stoerkeanum Rchb. din grădinile ţărăneşti şi cele ale muncitorilor de la oraşe. fasolică. Alte numiri: Floarea-pîinii. se vinde în farmacii. Perenă. aloe. cu descrierea noilor croaţii.15. 18. Alte numiri: Cocoşei. Patria de origine este regiunea Mediteranei şi Asia Mică. se vinde în farmacii. Plantă originară din Africa de nord. mai ales prin parcuri. cu enumerarea tuturor soiurilor şi noutăţilor horticole. Mai simplu şi mai sigur este să le enumăr în ordine alfabetică. Compositae. introdus la 1823 în Europa. numit apoi în horticultura liliac romînesc (Syringa josikaea). părul-fetei. Alte numiri: Buricul-Vinerii. (Aloe sp. trei-cumnate-supărate. Alte numiri: Sanabur. care este primul leagăn al acestei plante. reunite în bucheţele. răspîndit la noi de aproximativ 80 de ani. trudă şi răbdare. Se cultivă în grădini şi parcuri. Mult m-am gîndit în ce ordine să spun povestea aceasta a florilor. Are mai multe rude asemănătoare. Originară din Alpi. Perenă.) 6. La noi este subspontană uneori. Plantă perenă cu frumoase flori albastre. Acest capitol din povestea grădiniţei reprezintă o pagină frumoasă în contribuţia noastră la progresul cultural al omenirii. cu sfaturi grădinăreşti. iar numirile romîneşti. Saburul plămădit în rachiu cu alte plante se foloseşte ca medicament popular contra icterului. Ageratum houstonianum Mill. — Prlstolnic Fam. „Florile din grădina mea" este o călăuză în lumea florilor cultivate mai des în ţara noastră. Iată care sînt florile cultivate mai adesea în „grădina mea" şi care este pe scurt istoria lor culturală. dinţate. Se cultivă în apartamente de amatorii de plante suculente (grase). sabur. bună-dimineaţa. Ea nu ţine locul unui catalog de flori de la vreo pepinieră. să le înşir tot alfabetic. păpucei. papucaşi. cultivat şi în grădini săteşti. Se cultivă rar în apartamente. e o bijuterie scumpă a prietenilor florilor de pretutindeni. Adiantum capillus-generis L. Are flori mărunte. Polypodiaceae. tot astfel e melinul moţilor. Orăşenii îl cultivă în ghivece pentru florile mari albastre ridicate de o tijă puternică. ce înfloresc tîrziu. un prea frumos liliac găsit în stare sălbatică pe valea Someşului şi Arieşului. într-un index care trimite la planta respectivă indicată printr-un număr curent. Malvaceae. Agapanthus umbellatus L'Herit. la oraşe. Cultivată în grădinile minerilor şi ţăranilor din nordul ţării. cultivată în regiuni calde pentru sucul solid extras din frunzele cărnoase. Alte numiri: Crinulafrican. teişor. prin grădinile şi casele oamenilor muncii. ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE Cartea „Florile din grădina mea" nu este un manual de horticultura.liliacul trecut în zestrea horticolă universală. 2. cu o petală superioară ca o căciulă sau ca păpuceii. — Nalbă-mare .d. 1. (4. mexicanum Sweet) — Pufuleţi Fam. Cultivată ici-colo prin grădiniţe la sate. doctor.19. (P1. Fructul se pune pe azime la nunţi şi urma se coace ca un sigil. după numele lor botanic ştiinţific. Perenă. Şi nu mă înşel desigur căutînd originea priboiului din grădinile altor popoare. dornici să afle cît mai multe despre florile cultivate de ei cu atîta dragoste. Ranunculaceae. Althaea officinalis L. tot în grădinile sătenilor romîni. Cu florile-i liliachii-palide. Cultivat sporadic prin grădini. adesea fără nume. —Crin albastru Fam. E şi medicinală. — Omag-de-grădina Fam. 3. P1.C şi pl.

nasulcurcanului. Arboraş de apartament cu frunze mărunte. lemn-dulce. (Fig. 15. nalbă roşie. Alte numiri: Nălbi. Compositae. Are flori palid-roşiatice. ţurţălăi. introdusă de sute de ani. clopoţei. (Fig.mucul-curcanului. pelin adevărat. — Busuioc roşu Fam. roşii şi aproape negre. la noi a fost introdusă recent. lemnuş-verde. Plantă ornamentală cu flori mari de diverse culori: albe. La noi recentă. gură-dragă. lemndomnesc. Malvaceae. peliniţă. Originară din insulele Norfolk. ruji-de-pe-tuleu. Este o plantă utilizată la . cornuţi. Alte numiri: Brad de apartament. La noi recentă. şanţuri şi stepe. Aquilegia vulgaris L. guriţă. nalbă-înaltă. — Moţul-curcanului Fam. coada-vulpii-purpurii. Cultivată foarte rar în Oltenia şi Muntenia. căldăruşi. care creşte prin zăvoaie. pelin amar. pentru florile albe timpurii. Alte numiri: Naiba albă. Introdusă recent. trompa-elefantului. cîine. La noi. toporaşi de grădină. alimon. Acum e pe cale de dispariţie. 3). anuală. pelinaş. gura-mie-lului. Amaranthus cruentus L. floarea-clopotului. clopoţei-cornuţi. are inflorescenţe roşii atîrnătoare. rujă. gura-ursului. Alte numiri: Cănăcei. Scrophulariaceae. — Nalbă de grădina Fam. Crucifere.e. Alte numiri: Pelin alb. Buruiană de rîpi. ştir. — Gura-leului Fam. 1. La noi a fost adusă mai recent. ruji-de-botă. Cultivată sporadic prin grădini. căldare. (Fig. Se cultivă uneori şi prin grădini rustice. lămîiţa. 11. S-a introdus în grădinile Europei în evul mediu. Alte numiri: Gîscăriţă alpină. Veche plantă medicinală. ştir. nalbă-mare de grădină.) 9. Originară din Alpi. Este o buruiană înaltă. toporaşi. prin parcuri. Originară din Asia Mică. 13. Compositae. — Căldăruşă Fam. prin grădini ţărăneşti şi cimitire. trandafir-cu-pai. focşor. Se cultivă în apartamente la oraş. mucul-curcanului. 16. focuşor. ll. Are frunze puternic mirositoare. dacă le apăsam lateral. Plantă de podoabă. Alte numiri: Bojor. Creşte şi spontan la munte. 23. Malvaceae. (Pl. cinci-coade. ciocănaşi. Originară din regiunea Mării Mediterane. busuioc roşu. Alte numiri: Rozmalin. împărţite în aripioare foarte subţiri. Durează 3—4 ani. ştirul-purpuriu. — Lemnul-domnului Fam. cinciclopoţei. nalbă de lună. pelin de grădină. foarte mult în Ardeal. ştir romînesc. Anuală sau bianuală. Ranunculaceae.) 12. ştir roşu. 14. guriţa-mielului. peline. Amaranihus caudatus L. Amaranthaceae. galbene. Artemisia absinthium L. Se cultivă mai mult la oraşe. Perenă. Araucaria excelsa L. 10. iarba-fecioarelor. rozmarin. — Pelin Fam. nalbă bună. frecventă în sud. Artemisia abrotanum L. Althaea roşea (L) Lav. alimană. ştirul-codat. Originară din Orient. gura-morunului. rujalină. în grădinile rustice mai recent. originară din ţinuturi mediteraneene. nalbă de pădure. Oamenii de la sate o întrebuinţează ca medicament. căldăruşe. Coniferae. guriţa-leului. Ara bis alpina L. Este o importantă plantă medicinală. leoaie. amarant-încruntat. — Araucaria Fam. Antirrhinum majus L.) 8. Are nenumărate varietăţi cu flori galbene. la oraşe.b. Perenă. Alte numiri: Bujor. a devenit plantă ornamentală încă din evul mediu. intrată prin Apus în grădinile europene. pelin de cel mare. împreună cu obiceiurile legate de ea. leoaie-mare. Cultivată rar în grădiniţe în nordul ţării.—Gîscâriţâ Fam. Cultivată frecvent pentru podoaba grădinilor ţărăneşti.Fam. 2 şi Pl. Alte numiri: Căscate. cupe şi altele. Se cultivă numai sporadic. roşii-tărcate care se deschid ca o gură. Vivace. nalbă. lemnuş. 4). nalbă de cîmp. pelin bun. bujor. Amaranthaceae. pelin verde. Plantă anuală. (Fig. Este originară din Orient. candelute. Cultivată frecvent pentru ornament prin grădini. Foarte mult cultivată prin grădini.

Artemisia annua L. năzdrăvan. cătuşnic. dragun. ciucurel. Anuală. ascunse. piperul-lupului. 5. măturice. vatocinie. Se cultivă. mătura-raiului. dar creşte şi spontan prin curţi şi grădini. tămîiţă. Asclepiadaceae. lemnuldomnului. pochipnic. Are frunze de forma rinichilor. măturică-mirositoare. la ţară. (Fig. Plantă de ornament. Euruieniţă comună prin păduri de deal. Aristolochiaceae. Se folosesc oblojeli cu mături de pelin contra reumatismului. Compositae. ficăţea. măturişcă. măturiţă. Originară din America de Nord. 19. 18. înfloreşte timpuriu cu flori vişinii-bordo. mătură-turcească. călugăriţă.—Ceara-albinei Fam. în medicina populară şi oficială. Cultivată sporadic. urechea-hîrţului (şoarecelui). Originară din Orient. po-chivnic. mocofană. mătura-împăratului. Încercată şi pentru cauciucul ce s-ar putea extrage din latexul său.pregătirea vinului (pelin amar). Este amintit şi în poezia populară: popîlnic. mătelută. smirnă. vetricică. Alte numiri: Buruiană de ţară. Asclepias syriaca L. Uneori se găseşte şi în stare sălbatică. de asemenea. lobojană. pipăruş. — Popîlnic Fam. introdusă recent în Europa centrală. — Peliniţă Fam. ceară. tulipin. mătura-beciului. Alte numiri: Ciucuri. cuişoare. tămîioara. năfurică. coada-raiului. . lingurapopii. răspîndită recent la noi. se cultivă uneori la oraşe. pelin anual. dafin mic. Perenă. Perenă. cbiperul-îupului.) 17. Perenă. cu flori ca ceara. Plantă medicinală. Alte numiri: Chipăruş. Asarum europaeum L. bogată în miere.

această plantă de apartament s-a introdus mai recent în Europa. — Aspidistra Fam. Asparagus plumosus Bak. Liliaceae. Alte numiri: Asparag. Alte numiri: Aron. iar recent a fost introdusă şi la noi ca plantă delicată de apartament. Perenă.20. brad. Asparagus sprengeri Rgl. (Pl. Perenă. — Asparagus plumosus Fam. 21. aspidistra cu foile înguste. Aspidistra elatior Blume. în oraşe. 22. porumb. . Din Africa de sud a venit în Europa de un secol. Liliaceae. iar la noi. floare-de-stuh. Originară din Africa de sud. Frunzele (propriu-zis ramuri de forma frunzelor aciculare) sînt mai groase ca la specia precedentă. — Asparagus Fam. pana-cocoşului. Liliaceae. 22 a). de curînd.

galbene şi purpurii. vineţele.25. (P1. ca şi Begonia metallica şi Begonia ricinifolia. în nenumărate variante. sălcioara. Originară din India. floare-frumoasă. floarea-studentului. — Ochiul-boului Fam. împărăteasa-buruienilor. steluţă. lămîiţa. Bergenia crassifolia (L. cu flori de un roz delicat. 23. bănuţei. butculiţe. Introdusă din bătrîni. Alte numiri: Bucuria-casei. iarba-codrului. Perenă. bumbicei. curechi. ascunse. Anuală. dumitriţă. Aster alpinus L. Alte numiri: Saxifraga. produse în horticultura. Plantă de ornament.— Begonie mică Fam. Înfloreşte prin ianuariefebruarie. Saxifragaceae. unde înfloreşte anual. bănuţele. doamnă-mare. de 20—40 cm lungime. gheaţă. Begoniceae. Alte numiri: Părăluţe. Alte numiri: Ceară roşie. (Fig. Cunoscută în zicala: Foaie verde lobodă. introdusă recent la noi prin grădini. Cultivată rar în ghivece. bumbuşte. Begonia tuberhybrida (Pl.) Engl. fruşiţă. 26 b. schinteiuţe. Cultivată frecvent în scopuri alimentare. mătrăgună-iarbă-bună. fragă.Plantă de apartament originară din Japonia. Solanaceae. cucoanăfrumoasă. — Bergenia Fam. mărgărită.gheţişoare. gheaţă. Alte numiri: Lobodă albă de grădină. vădană. Cultivată în apartamente pentru frunzele mari. soponele. rezistente. 26. ţigancă. doamna-codrului. cireaşa-lupului. Compositae. mătrăgiune. gura lumii-i slobodă. 7). Perenă. . floricele-frumoase. steluţa alpină. cu flori roşiatice. de aici în ghivece. Se cultivă uneori prin grădini ţărăneşti. pe grupe de stîncării. se leagă în buchete frumoase albastre. unde s-a introdus de un secol. begonie. Asemănător e A.) 24.6). cinstită. Alte numiri: Rujnici de munte.mireasă. adesea subspontană. gheţar. cu desene multicolore. gheţişoare. cultivată pentru frunzele mari ca nişte limbi ascuţite. bumbuşcuţe. Begoniceae. introdusă recent şi la noi.9. uneori ca podoabă. lobode roşii de vărzare. Florile apar pe rizom. Bună de leac. viorea albă. Bellis perennis L. albastre-pal. Begonia sanguinea şi alte specii — Begonia Fam. Cultivată în ghivece. Se cultivă rar la oraşe. pentru podoaba grădinilor. Originară din Brazilia. 25 a) 27. şi alte specii nord-americane — Flori-de-toamnă Fam. Se cultivă recent. Perenă. Atriplex hortensis L. — Begonia rex Fam. velişoară. Compositae. varietăţi involte aduse din Apus. 30. novae-angliae L. talpa-gîştei. — Lobodă Fam. (Fig. Alte numiri: Floarea-codrului. prin ferestre. Begonia rex L. Perenă. mădrăgună-doamnă-mare. Chenopodiaceae. Begonia semperflorens Link et Otto. lobode roşii boiereşti. vinete. ştir alb. Pz. (P1. floarea-paştelui. păscute.9. în lumea antică şi mai tîrziu se cultiva mai mult decît se cultivă astăzi spanacul. Aster salignus Willd. Introdusă recent şi la noi. boglari. năsturei. Begoniaceae. Cultivată sporadic. iernează acoperită şi prin grădini. Perenă. Creşte prin tăieturi de păduri. introdusă recent în Europa şi nu de mult în parcuri la noi. 25. 22 a. badan.b). — Bănuţi Fam. Pirinei şi Carpaţi. sporadică. steiţă alpină. Cu flori albe. Perenă. Originară din sudul Europei.d. ianuarie. nădrăgulă. Perenă. 28. Originară din Brazilia. 29. Compositae. Cultivată rar în ghivece ca plantă de ornament. Originară din Alpi. Introdusă recent şi la ţară. Originară din Asia centrală. crăciuniţă. şi mai des prin parcuri. Floricică de pajişti. Se pomeneşte în poezii populare (lobodă). Plantă de ornament. În grădinile ţărăneşti le întîlnim foarte rar. Atropa belladonna L.— Mătrăgună Fam. îngheţată. veselia-casei. Alte numiri: Ungurenci. -(P1. carnaval. beladonă. crăciuniţă. la munte.c).

garofiţe. Perenă. şi C. şi Pl.bănuleţ. Alte numiri: Ochiul-boului. originar din vestul şi sud-estul submediteran al Europei. 22. Introdusă recent în Europa. Alte numiri: Volbură. Originară din regiunea Mediteranei. Perenă. în apartamente şi în sere temperate iarna. flori-oşeneşti. 4. florigalbene. (Pl. . fetişcă. floare-de-tigru. cultivat şi la noi în timpuri recente. ciulumnini. Compositae. mirositoare. Buxaceae. calendula călinică. flori-bulgăreşti. cimişier. Perenă. pentru florile mari de forma unui pantof. răcorele. Cultivată mai nou în ghivece şi răspîndită prin parcuri. tătăişi. şimşir. bărgui. pene de toamnă. gălbinei. gălbenuş. Alte numiri: Năcoţele. — Fi li mi ne Fam. Se cultivă destul de rar. căldăruşe. Convolvulaceae. flori-domneşti. flori-armeneşti. buccel. Alte numiri:Merişor. filimică. Cultivată în grădini la ţară şi oraşe. cu pete purpurii. Calendula officianalis L. (Fig. (P1. Introdusă recent în horticultura. 36. Otrăvitor. b). ruşnică. cimişir-vulgar. 33. roşioară. boance. bulgărele. anuală.c). calistegia pufoasă. Introdusă la noi de vreun secol. aster. — Cimişir Fam. coconite. Originară din Chili. merişor-turcesc. roate. Arbust veşnic verde. vîzdoage. ochişele. Callistephus ckinensis Nees — Ruji de toamnă Fam. probabil numai în evul mediu a fost luată în cultură. hybrida— Calceolaria Fam. 8. 35.P. Calceolaria corymbosa R. flori-rotate.13. bănuţi. La noi se întîlneşte foarte sporadic. Calystegia pubescens Lindl.31. iar vara în grădină. Grădinarii mai cultivă şi alte specii. avînd o spată albă mare. Scrophulariaceae. Compositae. Originară din Africa. iar în trecut era socotită ca plantă medicinală. Alte numiri: Richardia. crăiţe. roşulită. cimişirul-pururea-verde. silumini. flori-boiereşti. 32. (Convolvulus japonirus)—Volbură pufoasă Fam. gălbinuşi. Buxus sempervirens L. Unii oameni din Oltenia îl întrebuinţează ca medicament. Originară din Japonia. ochi-galbini. tătăişi. Din florării se cumpără florile tăiate. cilimină. calcea. palaneţe. La noi e veche prin grădinile ţărăneşti. Araceae.)— Cala Fam. Este o plantă ornamentală. rotogoale. 34. adesea şi prin parcuri pentru florile galbene sau portocalii. hilimică. Calla aethiopica (Zantedeschia ae.e).

În China centrală şi în alte părţi cu clima mai dulce. cu inflorescenţe multicolore.a). ca plantă nepretenţioasă. Este una din cele mai frumoase plante de seră temperată şi rece.Cultivată frecvent prin grădini. Arbust originar din Japonia. Recentă în grădinile ţărăneşti de la noi. Cameliia japonica L. — Camelia Fam. Anuală. introdusă în Europa după 1750. mari. de către călugărul Camellus. Camelliaceae (Theaceae). Originară din China. Cultivată rar ca plantă de seră la oraşe. mai mult albe şi liliachii. 37. la sate şi oraşe. .26. S-a adus în Europa pe la începutul secolului al XVII-lea.c — P1. acest arbust stă iarna afară şi constituie la începutul primăverii o podoabă a grădinilor. (Pl.10.

)— Pejmă Fam. micşunele galbine. buruiană-mnerie. (Fig.C. Chiorophyturn comosum Bak.5. a pătruns şi la sate. Originară din Mexic. Avem aproape 200 de varietăţi. celosie.C. Caryophyllaceae. l. talpa-gîştei. ştir-cu-creastă. cunoscută de 160 de ani şi la noi. Compositae. Anuală.2. cu flori mari. Chenopodium ambrosioides L. introdusă în timpuri preistorice din răsărit. (Pl. oţetar. Originară din sudul Europei. didinele. flori-de-violă floare-de-vioară. probabil de turci. Alte numiri: Busuioc roşu. Alte numiri: Cornuţul-de-Caucaz. Perenă. Are flori mari. — Cane Fam. (Fig. tămîioara. (Amberboa moschata D. — Vineţele Fam. vineţica-parfumată. (Pl. Chenopodiaceae. Bianuală. Originară din America tropicală. Alte numiri: Trestie-indiană. Cruciferae. albe. de mosc. iar la noi cultivată în jurul vilelor. Centaurea moschata Willd. corobatică. cultivată odinioară caplantă medicinală puternic mirositoare. Cultivată sporadic pentru mirosul plăcut. cultivată de mult prin oraşe. Perenă. crăpuşnic. Cultivată ici-colo pentru podoabă. tămîiţă de grădină.) 45. 43. 48. Campanula medium L. Campsis radicans (L) Secm. Originară din America de Nord. popuşoi. originară din Caucaz. prin grădini. micşunea. Alte numiri: Şofran. — Creasta-cocoşului Fam. Bignoniaceae. ţifros. Compositae. 17 e). Originară din Orient. sternbergianum Steud. viu colorate. cana. vioară galbenă. astăzi se cultivă ca soiuri ameliorate. Anuală.38. dar foarte mult prin parcuri. canaindia. de forma unei trompete. Cerastium biebersteinii D.— Clopoţei de grădină Fam. Nu este răspîndită nici azi la sate. mixandre. Cheiranthus cheiri L. Originară din India de răsărit. Alte numiri: Bumbi. Anuală. 46. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. şaboi. sălbăticită adesea prin grădini ţărăneşti. Cultivată extrem de rar de particulari. 10. Anuală. Cultivată rar la oraşe. ţifruş. scăişori. Centaurea cyanus L. 42. Se cultivă şi alte specii. Cultivat sporadic. 9).d. albăstrea. fără nume. introdusă recent în grădinile locale. Alte numiri: Chenopodiul mexican. belşiţă. Originară din Europa de sud. peşmă. introdusă în Europa tîrziu. floareaperversităţii. sglăvoc. (P1. Buruiană de semănături cu flori albastre ca cerul. Alte numiri: Micşunele.) — Clorofitum . Cannaceae. — Şofrănaş Fam. slăvoc. Cultivată foarte rar. cultivată pe morminte în cimitire şi pentru rabate în grădini. floare-vînătă. cu flori roşii întunecate. Canna indica L. Inflorescenţa roşie-liliachie este turtită (fasciată) ca o creastă de cocoş. (P1. introdusă recent la noi. — Micşunele-ruginite Fam. clocoţei. vioaia galbenă. la sate pătrunde numai recent în grădini. serped. 40. Alte numiri: Clopoţei. centauree-vînătă. cănăfiori. şofrănel. originar dinEgipt. Celosia cristata L. Alte numiri: Măturică. era la început plantă medicinală. floarea-grîului ghioc.a). cârlan. pentru florile galbene-aurii sau ruginii şi pentru mirosul suav. Cultivată prin grădini. peliniţă grecească. albastre şi roşiatice. Compositae. limba-boului.)—Tecoma Fam. 44.23 c). dioc. (Tecoma radicans Juss. E o liana frumoasă. La noi introdusă în secolul al XVII-lea. — Cornuţ-de-grădină Fam. Mică plantă lînoasă cu flori albe. corobatică-muşcată. prin grădini la oraşe. vineţică. tîmîiţă. acum înlocuieşte şofranul pentru colorarea cozonacilor şi a ciorbelor.) 47. Amarantaceae. pufuleţi. 39. Campanulaceae. o dată cu cerealele. penetrant. (CM. cultivată de greci şi romani. 41 Carthamus tinctorius L. Alte numiri: Viţa-cu-trompete.a oraşe. viorele galbine. Anuală. — Tămîiţă Fam. busuioc. canaida. spanacul mexican.

Fam. Chrysanthemum vulgare (L. floare-grasă. La noi a fost introdusă prin slavii de sud. Originară din sudul Europei. românite. dar are inflorescenţe mai mari. caramfil. iarba-raiului. Plantă perenă. granat. Alte numiri: Tufănică. 11 a). Se cunosc şi la noi nenumărate varietăţi superbe. Compositae. Alte numiri: Tufănici. (pi. tarhon. Cultivată frecvent în grădini ţărăneşti ca plantă puternic mirositoare. 53. (La Alba-Iulia am văzut-o pe la 1898. Cultivată prin grădini rustice şi ca plantă decorativă prin parcuri.) Bernh. crizantine albe. margarete de grădină.) Bernh. — Spilcuţe Fam. În poezia populară se citează: granat. mărgărite de cîmp. granată. calupăr. tomnatică. galbene.) Perenă. Originară din India şi sudul Chinei. . ca plantă atîrnătoare foarte rezistentă. Chrysanthemum leucanthemum L. Plantă răspîndită prin fîneţe. 11.iarbă-mare. 12). — Vetrice Fam. — Ochiul-boului Fam. iarbajunghiului. gura-paharului. ruji de toamnă. crizanteme. Perenă (Fig. Compositae. pelinaş. Chrysanthemum balsamita L. maximum Ramond. dumitriţă. carpîn. Alte numiri: Voalul-miresei. crizantem. calofir. iarbă-amară. Perenă. varietăţi mai mici. Liliaceae. iarbă-creaţă. spi-culeţe. flori de toamnă. (Pl. Cultivată în ghivece. originară din Pirinei. floarea-morţilor. cu frunze lungi. 51. crizanteme albe. Acum se cultivă frecvent şi prin grădinile ţărăneşti de la noi. granată. Perenă. Asemănătoare cu ochiul-boului. matriţă. — Calomfir Fam. În Europa au fost aduse primele crizanteme în secolul al XVII-lea. muşeţel alb. încrestate pe margini. generalizate din 1890. Alte numiri: Calapăr. mintă romînească. — Tufănică Fam. 13). năsturei. aurată. De origine sud-africană.. Prin grădini la oraşe întîlnim specia Ch. crizantemă de toamnă. roman. Compositae. (Fig. În medicina populară se întrebuinţează contra anuriei. 52. 49. cultivată de greci şi romani ca buruiană de leac contra frigurilor. poartaraiului. iarba-tăieturii. introdusă recent la noi ca plantă de apartament şi prin spitale. Compositae. ferecea. N-am văzut-o la sate. Cultura plantei regresează. crezentină. Chrysanthemum parthenium (L. dar e în regres la sate. Chrysanthemum indicum L. Compositae. mătrişe. tufănică albă. margarete de cîmp.) 50. pene de iarnă. Alte numiri: Buruiană-de-ceas-rău. roşii. Alte numiri: Măturice. cultivată în evul mediu. tătăişi. Soiuri ameliorate se cultivă ca plante de ornament prin grădinile orăşeneşti. Odinioară era plantă de leac. dar se citează în literatură. răspîndite numai prin 1850 în Anglia. (Fig. La noi e veche cultura plantei. Originară din sudul Europei. mostrăţel. în Olanda. romaniţa de grădină. roman. smirnă.

Citrus aurantium L. Citrus medica. chitră. 54. . introdus în Europa numai în evul mediu prin arabi. ca varietăţi acre.Buruiană comună prin şanţuri. Perenă. 55. limonium L. Se cultiva odinioară de greci şi romani. citroane. Alte numiri: Alămîie. Se cultivă rar prin apartamente şi sere reci. Întrebuinţată de popor ca medicament. pomoroancă. L. fiind introduse de portughezi la 1520. dar se şi cultiva de ţărani. subsp. Rutaceae. noroanţă. ţitron. La noi se importă fructele gustoase. Alte numiri: Noramză. citron. pomoranţă. Portocalele dulci au venit în Europa din China de sud. zăvoaie. Copăcel originar din Asia. — Portocale Fam. Rutaceae. — Lămîi Fam.

Alte numiri: Floarea-turcului. albe sau roşiatice. introdusă la noi numai recent de tot. Originară din sud.— Mireasă Fam. Anuală. Se cultivă mult la oraş pentru florile albastre. florile sale roşiatice. prin anii 1820 introdusă în Europa. Commelina communis L. Perenă şi foarte rezistentă. Ranunculaceae. floare de mărar. mai rar la ţară. Cultivată frecvent prin grădini săteşti. Ranunculaceae. curpenul Jackmann. lilion-bun. Alte numiri: Răcorele. dar fără nume generalizat. ţîţa-caprei. noroc. la noi se răspîndeşte recent şi prin grădini ţărăneşti. volbură-tricoloră. 56. (Pl. Sînt aşa de frumoase frunzele colorate în roşu sau tărcate. caţifeluţe. scăişor. margarete. scînteiuţe. În poezia populară se aminteşte: lămîi (Fig. (Pl. Se diseminează singură. cunoscut de romani. cu numele indian: limu. frumoasa-zilei. sufletele. rochiţa-rîndunicii în trei culori. a fost introdusă în Europa la 1854.Cultivat în ghivece sau hîrdaie. introdusă recent şi la noi. Alte numiri: Gheţişoară. 59. Introdusă recent la noi. cupe. coconită. Răspîndită sporadic prin pădurile de foioase. clopotele. ca podoabă a ferestrelor! Cultivată în ghivece. Produs horticol din Apus. 58. 57. Labiatae. Anuală. mărgărit. clematite. ursonic. Originar din India. Alte numiri: Ochiul-boului. liliuăn alb. Originară din Africa de sud. nemţişori de grădină. mărgeluţă. Commelinaceae. gărgăuni. pentru frumoasele sale inflorescenţe galbene-ruginiiroşcate. mărăriţă. Originară din America de Nord. şi CI. (Calliopsis bicolor Rchb. înşirate într-un racem lung. i 61. introdusă la 1835 în Anglia. 63. zorele. Amarylidaceae. toporaşi. mustaţa flăcăului. ca plantă ornamentală. lăcrimiţă. Convolvulus tricolor L.— Curpen de grădină Fam. Clivia nobilis Lindl.) Schur (Delphinium ajacis L. Originară din Mexic. 11. ochiulfetiţei. florile-de-sticlă. papucei. Perenă.c). ciocul-cioarei. Coreopsis tinctoria Nutţ. cu frunze îngust penate. fluturi. această viţă cu flori albastre mari pătrunde tot mai mult în grădinile noastre. Anuală. la sate şi oraşe. recent de tot foarte răspîndită la noi. g) . coada-cocoşului. albinuţă. ciocul-păsării. dar se şi cultivă. destul de frecvent şi la sate. atîrnătoare. ochiul-cavalerului. Anuală. Introdus de arabi în Spania. şapte-fraţi. floarea-cochetăriei. landaş. 60. georgiţe. Cultivată sporadic. (Pl. la noi introdusă recent. urechea-porcului. Composiţae. cu mii de ani înainte de era noastră. La noi. Liliaceae. dumbrăvioară. urzică. Sălbăticită prin unele grădini. — Fluturaşi Fam. — Crini roşii Fam. Alte numiri: Nemţişor. Alte numiri: Surguci. Cultivată mult în regiunea Craiova şi în Banat pentru frumoasele floricele albastre. ocheşele. 14). Originară din America de Nord.20 c). Alte numiri: Clematis. mai mult de orăşeni. crin-de-Vîlcea. sînt un decor permanent al ferestrelor. recent şi la sate. carajoi. Alte numiri: Gura-leului. 64. miniata Bernh. cătinuţă. albe şi trandafirii. guriţa-cucoanei. nemţoici. Coleus blumei Benth. urzică-moartă. bărbaţi. Se cultivă prin parcuri. albiniţe. adunate într-un smoc. steluţe. Originară din India orientală. Consolida ajacis (L.) — Nemţişori Fam. — Scinteioară Fam. cerceluş. — Zorele pitice | Fam. Cultivată în ghivece. 11 e) şi 64 b Cosmos sulphureus (Pl. Convolvulaceae. Clematis jackmanni Jackm. 62. . Composiţae. floarea-doamnei. Perenă. Îngheaţă la temperatura de 4-2oC. destul de frecvent. flori-domneşti. 16. Alte numiri: Crin de oală. cu inflorescenţe mari. Cosmos bipinnatus Cav. petrişor. ciocănaş. mărăraş. urzică de grădină. ici-colo. — Lăcrămioare Fam. Originară din Orient şi j sudul Europei. Colonia Capului. mărgăritari. în secolul al Xl-lea. păhăruţe. Convallaria majalis L. lepscănoaie. Cultivată foarte rar ca plantă de ornament. În poezii populare este amintită adesea. Medicament popular contra durerilor de cap. Anuală. urzicuţe. cheiţa-raiului. introdus poate de turci.J — Lipscănoaie Fam. umbrăvioară. Perenă. mărgăritar.

Se cultivă în apartamente şi sere reci. Primulaceae. — garofiţe cu florile ţepoase. Alte numiri: Merişor. diptam.)—Datură Fam. Rutaceae. Numele prim este mai răspîndit. minunat colorate.— garofiţe de grădină şi Dianthus chinesis L. — Ferigă Fam. cuişoare. Alte numiri: Gherghină. Dianthus caryophyllus L. de culoare roşie-purpurie şi albă. a). 16. Dictamnus albuş L. garofil. Perenă. 69. Originară din Asia de răsărit. (Pl. Recent se răspîndeşte şi lăsate. saschie. din Franţa. dictam. cu flori ca inima. prin biologul Palocsay din Cluj şi răspîndite prin staţiunea horticolă-pomicolă din acest oraş. abia la sfîrşitul evului mediu este luată în cultură ca plantă de leac. cercel. Papaveraceae. Alte numiri: Pita porcului. La noi a venit din Apus de vreo 50—70 de ani şi se răspîndeşte tot mai mult şi la sate. — Gherghină Fam. răspîndită pe dealuri. — Ciclamen Fam. Cydonia japonica Pers. La noi recentă de tot. ignele. gherghine de grădină. ferică. abia la 1824 se cultivă în mai multe varietăţi. s-a răspîndit mult la oraşe şi sate. Compositae. tontologi. Dicentra spectabilis Borkh. Floare frumoasă. Solanaceae. după botanistul rus Georgi. Alte numiri: Ferega. originară din China. Se cultivă în seră temperată şi vara afară. iar azi există peste 200 de forme. pline. secfiu. Compositae. spata dracului. din Apus. De curînd au fost introduse şi la noi varietăţi mari. schinteiuţe. 23. ceranfila. Delphinium elatum L — Nemţişor Fam. froţinel. (Diclytra DC. Originară din China. în numeroase forme cu flori albastre înşirate în raceme lungi. (Pl.) Schott. — Anghinare Fam. ca plantă medicinală veche. dar a fost introdusă în horticultura din Siberia. cu flori roşii ca sîngele. în oraşe. Rosaceae. spasul-dracului. această frumoasă floare de primăvară. (D. 10 a). flori-domneşti.a). garoafă de grădină. variabilis Desf. pînă în prezent. 71. Anuală şi bianuală. (Fig. Cultivată frecvent în grădini şi ghivece. dicentra spectabilă. Polypodiaceae. (Fig. (Altă specie Pl. Dahlia pinnata Cav. Originară din Peru. Alte numiri: Clopoţei. Originară din Asia Mică. 73. cercelică. a ajuns recent de tot. creasta-cocoşului. dalii.d). Perenă. Plantă arborescentă cu flori mari.) — Cerceii -doamnei Fam. 70. l. La noi în ţară este introdusă din Apus. — Frăsinet Fam. Alte numiri: Buzăşoară. inimi. neginea. Pl. ciurcei. cerceluşi. Originară din regiunea Mediteranei. feligă. cerceluş. Originară din regiunea Mediteranei apusene. garoafă olandeză. Plantă care creşte în Carpaţii noştri. Humboldt trimite prima dalie la Berlin în 1804. produse şi prin hibridări. anghinare sălbatică. A intrat recent în parcuri şi în grădini la oraşe. prin grădini rustice. Alte numiri: Frăţinel. La noi. fraţinel. Se mai cultivă şi Dianthus barbatus L. Cyclamen persicum Mill. Uneori se cultivată. şi D. 66.B. introdusă la noi recent de tot. caramfilă. 68.—Garoafă Fam. ciclamă. Perenă. Perenă.) * Gutui japonez Fam. descoperită în 1813. Caryophyllaceae. sacfiu. Perenă. cercică. frăsinet. sînfireji. Înfloreşte mult cu flori parfumate. 72. Cultivată mult prin grădini la oraşe şi sate. 12. introdusă în Europa tîrziu. Cultivată frecvent în grădini. prin stepe.d). Pl. Cynara scolymus L. 16. introdusă la 1784 în Spania. 67. scai-voinicesc. poate prin mijlocire italiană sau slavă.65. vîzdoagă. bordzalăi. Originară din America de nord (Mexic) numită şi georgină. 74. (Chaenomeles japonica hindi. fîneţe. iarba- . suaveolens H. ca legumă şi ca plantă ornamentală. Dryopteris filix-mas (L. ce atîrnă în jos ca nişte clopote. Se cultivă în oraşele din sudul ţării. cu tufa ornamentală. 15. albe-verzui. Alte numiri: Garofiţă. al doilea este însă valabil în ştiinţă. Datura arborea Hort. Perenă. Perenă. Ranunculaceae.

Cactaceae. s-a introdus la noi numai de cîteva decenii. Din acest neam de plante cu foi cărnoase se cultivă. Originară din Mexic şi California. secunda. 76.pentru buchete. şi alte specii: E. spini. . Întrebuinţată de săteni ca medicament. coccinea DC. E. filiuţă. Perenă. şi altele. mai ales fără nume. năvalnic. firigă. cu alte ferigi. Ferigă răspîndită prin păduri şi cultivată prin grădini. la oraşe. Echinopsis eyriesii Zucc.) — Floare de ceară Fam. Cultivată sporadic. Echeveria metallica DC (Cotyledon L.şerpelui. barba-sasului. 15 a). limba-şarpelui. Alte numiri: Pumnul-babei. (Pl. prin parcuri. (Echinocactus) —Ghem Fam. grădini şi chiar ferestre. părul-Venerei. Alte numiri: Eşeverie. Crassulaceae. 75. Perenă.

în apartamente. Perenă. (E.7 d). steluţă. Creşte spontan în Banat şi Oltenia şi la Polovraci. Perenă. (Pl. Gladiolus gandavcnsis Hort. —Ficus Fam. 10 e) şi prin grădinile şi parcurile noastre. 15 d). focşor. gailardă. 9 a). Se cultivă tot mai mult în camere. Perenă. Perenă. Alte numiri: Gailardia zugrăvită. cerceluş. pentru frunzele ovale cu margini albe. Fuchsia coccinea Ait. Alte numiri: Salcie. 12 c). introdusă de două secole în Europa. pliscul-cucoarei. — Gladiole Fam.Originară din America. Originară din Africa de sud. limnă. avînd frunze argintii şi floricele parfumate. (G. — (Măslin sălbatic) Sălcioara Fam. clopoţei. — Cerceluş Fam. La noi e introdusă recent. coroană-împărătească. focuşor. Originară din America de Nord. originară din America de Sud. Copăcel originar din regiunea mediteraneană cultivat şi la noi pentru ornament. Euphorbiaceae. ciucurei. pentru frunzele mari. săbiuţă. Numirile romîneşti caracterizează foarte bine forma florilor roşiatice.) — Floarea-miresei Fam. — Epifilum Fam. 81. voalul-miresei. Cultivată prin grădini. 27 b). Cultivată frecvent. Cultivată ici-colo. floare-domnească. muş-cata-jinului. schicu-vieţii. prin sere şi apartamente. crin roşu. Fritillaria imperialis L. săpunaş. în ferestre. Prin apartamente se cultivă rar. Alte numiri: Briboi. glandiole. floarea-raiului. a fost adusă în 1696 la Paris şi abia la 1788 este răspîndită în toată Europa. introdusă de mult în Europa.7 a). Perenă. nu este veche în grădinile Europei. Alte numiri: Strîmtoare. La noi recentă. aristata Pursh (Pl. — Lalea pestriţă Fam. 82. cu înfăţişarea unor cercei. uneori fără nume.. Plantă grasă (suculentă). variegata Sims. Anuală. ciucurei. mireasă. bănat. 5 c). se cultivă ca plantă de comerţ. margarete. (Pl. bianuală şi perenă. în Europa. 77. (P1. Alte numiri: Barba-împăratului. Este originar din India. se cultivă împreună cu G. Alte numiri: Nu-mă-deranja. Urticaceae. în timpuri recente. Cultivată excepţional de unii intelectuali de la sate. spicul-vieţii. pulchella Foug. fucsie. Freesia refracta Klatt. Gaillardia picta Don. Euphorbia marginala Pursh. Compositae. Alte numiri: Cănăcel. Iridaceae. Originară din Asia centrală. talpa-gîştei. Epiphyllum truncatum Haw. cătane. Geraniaceae. pentru florile mari adunate într-un moţ decorativ. otravă. G. s-a răspîndit vertiginos în ultimii 20 de ani. Cactaceae. Elaeagnaceae. smochin elastic. (Pl. la oraşe. Anuală. Alte numiri: Floare-boierească. 79 b. uneori pentru podoabă şi miros plăcut (în Transilvania este mai frecvent ca în Oltenia). (Fig. (Cu flori „pline" Pl. laba-gîştei. (Pl. gailetară. 80. lalea. Ficus elastica Rorb. Originară din Africa de . 86. (Pl. Originară din America de Nord şi Centrală. Onagraceae. 83. cumătră. la ferestre. pălăria-cucului. Perenă. La noi a fost adusă din Apus. mireasă. — Priboi Fam. bicolor Lam. 85. 17). pieloase. Alte numiri: Ficul elastic. O altă specie — Euphorbia pulcherrima Willd. crin marmorat. 79 a. borvirag.. În poezia populară se aminteşte adesea. floride-cauciuc. în grădini sau în ghivece şi foarte mult în parcuri. Geranium macrorrhizum L. Introdusă recent şi la noi. 84. muşcată. Elaeagnus angustifolia (europaea) L. Descoperită în Peru. Cultivată tot mai frecvent şi la ţară în ghivece. introdusă prin secolul al XVII-lea. Acest copăcel se cultivă în apartamente şi sere temperate. Liliaceae. Iridaceae. 78. La noi recent introdusă ici-colo. cunoscută de grădinari sub numele de Poisettia pulcherrima Grah. floarea-vinului.)— Gailardie Fam. pentru florile cu bractee roşii ca sîngele. — Fresia Fam.

Originară din Peru. Acum răspîndită şi la sate. Semenic. Se întrebuinţează ca medicament introducîndu-se în crestătura urechii porcului. 2 a). Mult cultivată la cîmp şi prin grădini ca plantă oleaginoasă. răsărita. E veche şi la noi. floarea-neuitării. Speciile Gladioluspsiltacinus şi Gl. Rar de tot se mai cultivă azi în grădini. Gloxiniaspeciosa Ker. a devenit plantă ornamentală numai din secolul al XVI-lea. Compositae. Plantă medicinală. 91. ruji-de-paie. Se întîlneşte şi prin grădini ţărăneşti şi prin parcuri. topinambur. prin case. 9 b). ţădede-bîlic. iarba-nebunilor. ruja-soarelui. Helianthus tuberosus L. Înfloreşte toată vara. boţoţel. Ranunculaceae. cu flori galbene. Originară din America de Nord. soreancă. Boraginaceae. vanilia peruviană. (Pl. galbene sau stropite. (Fig. —Floarea-soarelui Fam. introdusă de peste 100 de ani. dar generalizată numai recent. (Pl. Perenă. bumbuşcuţe. Rar se cultivă şi H. anuală. spînz purpuriu. cutcurechi. bobonei. . stînjene. întîmplătoare. ca imortele. Hemerocallis fulva L. spînţi. păiş. siminic. floare de vanilie. floarea-iubirii. flori-de-iarnă. 94. Sînt trei varietăţi cu flori albe. Perenă. gălbinele.hybrida Hort. mere-de-pămmt. 87. deosebit de frumoase. 4 b) 92. Alte numiri: Scînteiuţa. sora-soarelui. Originară din Indiile orientale. a doua originară. caşiţă. pai. Alte numiri: Niprală. cartofi de iarnă. Heliotropium peruvianum L. guruline. solele. 88. floarea-damelor. napi-turceşti. floarea-soarelui de grădină. şuvar sălbatic. — Napi porceşti Fam.sud. crinul-finului. la noi venită prin Apus..) Moench şi H. Introdusă recent. Alte numiri: Ruji. Cultivată şi în apartamente. — Spînz Fam. scăiuş. ciocarîpe. ciupuţi. — Pupi Fam. budieni. ochiul-soarelui peruvian. Frumuseţea constă în brac-teele florilor. pirole. picioici curate. cartofi porceşti. La noi. Hibrizi frumoşi au produs la Cluj biologul Palocsay şi horticultorul Jablonovski. introdusă în Europa în secolul al XVII-lea. coroana-împăratului. mai rar. La noi este recentă. cosiţa-galbenă. Mai răspîndite sînt în regiunea Baia Mare. frunză lată. cirişir. — Gloxinia Corect: Sinningia speciosa Fam. tulipan galben. (Pl. gheorghine galbene. a fost introdusă în horticultura mai recent. rujioancă. crumpi porceşti. Originară din preajma Alpilor. Prima este spontană prin nisipării. 89. Helichrysum arenarium (L. tulipani. floare-de-hîrtie. crinul-broaş-tei. În poeziile populare se aminteşte: siminoc. 90. Perenă. mere-de-iarnă. Se comercializează. cutcurig. Alte numiri: Heliotropium. spîns. poranici. et K. la oraşe. flori-uscate. L. cardinalis au produs în Olanda hibrizi. Originară din Brazilia. păpuşoieş. baraboi porcesc. Anuală. mărgică. Siminic. Florăriile din Bucureşti au şi ele soiuri superbe. Amaranthaceae. imortelălila. Anuală. această floare cu un pătrunzător şi plăcut miros de vanilie. ochiul-soarelui. ţlava L. vanilie de grădină. bracteatum Willd — Flori-de-paie Fam. piciorcă. Inflorescenţele se păstrează mult. Liliaceae. se cultivă mult prin parcuri şi prin grădini. Helleborus odorus W. ierboaie. pentru florile mari. Compositae. care sînt solzoase şi acoperă caliciul. 18). la capre şi oi. floareabaraboiului. lilion galben. Gesneriaceae Se cultivă în sere reci şi în ghivece. şi G. Cultivată frecvent pentru podoabă şi hrana animalelor. gandavensis. crin de toamnă. Se mai cultivă şi H. Alte numiri: Siminoc. 93. spin. Compositae. — Vanilie Fam. bujo-ţel. ruje de pe cîmp. et K. gulii. heliotrop peruvian. napi. lalele. Cultura ei regresează. brojbe. soarea-soarelui. la noi s-a introdus recent. a fost introdusă în Spania la 1696 şi s-a răspîndit în Apus de vreo 120 de ani. Alte numiri: Morcovi. niger. din Alpi. răspîndită prin păduri. bojoţel. purpurascens W. piciogne. flori galbine. Helianthus annuus L. dreţ galbin. — Crin galben Fam. barba-lupului. ochişori. Gomphrena globosa L. sorină. bondinaşi. Originară din America de Nord. cirişel. romăniţă-mare. veche în Europa. gătlane galbene. cultivaţi azi sub numele de Gl. Alte numiri: Stînjinei galbini. şi H. din sudul Europei.

floarea-nopţii. Saxifragaceae. 19 şi 20). Alte numiri: Liliac de grădină. liliac franţuzesc. a fost cultivată şi de romani. Originară din Europa de sud. mirodea. Originară din America de Nord. 95. nopticoasă. prin grădini. mirodenie. prin parcuri. Heuchera sanguinea Englm. Alte numiri: Floarea-sîngelui. liliac nemţesc. Perenă.— Viorea de noapte Fam. pupăză. Hesperis matronalis L. Cultura ei este azi în regres. 96. roşii ca sîngele. (Fig. . Cruciferae. la oraşe.nu portocalii ca precedenta. micşunea. — Heucheră Fam. Cultivată sporadic pentru florile liliachii ce exală noaptea un puternic parfum. pe stîncării pentru frumoasele flori mărunte. La noi introdusă de aproximativ 150 de ani. vioară-de-noapte. şibiog. Cultivată ici-colo.

21 a). Este un arbust care se cultivă sporadic.97. Se întîlneşte prin parcuri şi grădini particulare. Introdus la noi recent. (Amaryllis vittata) — Amarilis Fam. Malvaceae. — Hilisc Fam. (Pl. Originară din America de Sud. Alte numiri: Gramafon. 24 a). . Hibiscus syriacus L. Originar din Orient. Amaryllidaceae. Mai rar se cultivă Hibicus rosa-chinensis din China (pi. 98. Are flori bogate şi mari. în apartamente sau sere temperate. Hippeastrum vittatum Herb. Se cultivă la oraşe. harmafon.

iarba-ce-înmoaie-vinele. borjomină. zambilă de grădină. lemn-de-apă. Se cultivă ca. holman. Asclepiadaceae. Viişoara. pentru podoabă. smîntînică. curvavirag. păpucaşi. (H. omag. viorele. canari. XVI—XVII. Alte numiri: Oman. limbuşoara-umbrelată. Arbust. Se cultivă şi afară. florile se colorează în albastru. liliom. 102. 21). 103. — Iberis Familia Cruciferae. vasărlilie. copăcei. S-a răspîndit în Europa prin turci în sec. Cultivată rar prin grădini. lalea. slăbănogmirositor. Inula helenium L. chipăruşi. hiacint. — Iarbă-mare Fam. venită prin mijlocirea Apusului.introdusă de mult în Europa. iarbă-neagră. crin vînăt. (Fig. 106.) Asehers. limbuşoară. 15 c). la noi recent. introdusă în ultimele decenii şi la noi la sate prin ghivece. sălcioara. Perenă. floare vînătă. sambilă. canagiugiuc. răţişoare. Anuală. la tară şi la oraş. în grădini şi parcuri. Are flori mari. cangei. Iris germanica L. Se cultivă mult în ghivece. iberideumbelat. ochiul-boului. Br. roz etc. mixa. de portughezi. Liliaceae. lilie vînătă. garofiţă. cicicăi. — Ceară Fam. bălsămină de grădină. căchi-ţele. cavaler. La romîni. Creşte la margini de pădure. zambină. floarea-nerăbdării. 101.răchiţică. plîngerea-miresei. busuioacă. Originară din regiunea Mediteranei şi Orient. a fost adusă mai întîi din China în Anglia. ontanţă. Impatiens sultani Hook. Originară din regiunea mediteraneană. frunzele şi florile sînt cărnoase. cana. 105. Alte numiri: Limba-mării. papucii-domnişoarei. 20 a). în grădinile noastre de un secol. Iridaceae. găitane vinete. iarbă-lată. Originară din Asia de răsărit. crin. Perenă. Adăugînd diferite săruri în pămînt. amara (cu flori albe). ţipăruşi. Compositae. I. La noi ajunge prin ei. 20 d). ţigan-virag. Originară din Asia de răsărit. „amirocalis". goroncuţă. punga -ciobanului. Perenă. ca şi specia asemănătoare Hosta coerulea Trtk. roză galbenă. Hosta plantaginea (Lam. Uneori se cultivă prin grădini ţărăneşti. dardacică. Hyacinthus orientalis L. (Pl. păpunaşi-deşi. (Pl. — Stînjini Fam. tulipan. balsamina. prin sere reci şi chiar de ţărani la Comana şi în regiunea Bucureşti. păpucichi. Alte numiri: Dragă-Mărioară. Alte numiri: Crin francez. Cultivată rar. cerică. spectaculoase. ca plantă de ornament. Alte numiri: Ortensie. Liliaceae. iacint de grădini. roză vînăce. cănăluţe. homan. Femeile se spală pe cap cu apă în care s-au fiert rădăcinile acestei plante. 107. hortensis Sieb. floare de ceară. Impatiens balsamina L. frunză-lată. Hydrangea opuloides Lam. (Pl. .) — Hortensia Fam. Saxifragaceae. — Canale mici Fam. Alte numiri: Stînjen. (Funkia ovata Spreng. crin grecesc. Balsaminaceae. beţină. Cultivată sporadic. (Pl. Originară din Africa centrală. dar cei mai mulţi bulbi s-au adus din Olanda. adunate într-o inflorescenţă sferică. floarea-viorelei. (Pl. Tulpina. pene-domneşti. Cultivată frecvent în ferestre. stînjinei. ca plantă medicinală. — Crin de toamnă Fam. umbellata are flori liliachii. La noi introdusă recent. caciţă. ici-colo. Alte numiri: Ghirlandă.). în ghivece. mari. 27 c). busucel. — Canale Fam. busuiocel. Balsaminaceae. 11 d). crin. plantă de apartament. Iberis umbellata L. florile parcă-s modelate din ceară albă. miliori. la oraş şi prin parcuri. 7 b). Alte numiri: Gheaţă. (Pl. zîmbiluri. bruscălan. (Pl. isţint. Originară din India orientală. Are flori sterile. Hoya carnosa R. ţăvrusi albe. bucuria-casei. piersecel. chişom-papuc. Perenă. hortensie de grădină. călţuni. Originară din Australia şi Asia. recent introdusă şi la noi. 100. Perenă. s-a introdus recent la noi în grădinile de la oraş împreună cu I. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. 99. crin de sacsîn. la 1788. perjişori. Alte numiri: Iacint. 104. covoara-muierii. —Zambilă Fam. în grădiniţe. stînjen vînăt. Perenă. copăcei. 14 b).

— Stinjini de Florenţa Fam. trandafir galben. spetează. a fost introdusă în horticultura în secolul al XIX-lea. Rochia scoparia (L. Kentia (Howea) belmoreanaBece. ca plantă de garduri şi balcoane. La noi. Cultivată frecvent şi sălbăticită. — Crin Fam. hybrida hort. — Sîngele-voinicului Fam.) — Salcîm galben Fam. Lathyrus odoratus L. spănăcilă. mai mult la oraş. muşcată. spica L. 3 b). indrişaiul de grădină. recent. mălin negru. şi H. floare de mazăre. Liliaceae. Iris florentina L. Cultivat sporadic la sate. Se cultivă prin parcuri. timp rus. (L. (Cytisus laburnum L. Anuală. oreşniţă. Trainic şi nepretenţios. Chenopodiaceae. chiparoase. (Pl. Originar din regiunea mediteraneană. 24 e). Anuală. mături de ţară. Alte numiri: Maturele. angustifolia Ehrh. se cultivă din antichitate. măzărată. tulichioară. mături de grădină. stînjinel. mă-zărică. Alte numiri: Livănţică. introduşi recent şi la noi. Originar din Asia . var. Gris. intrată în cultură în ultimii ani. măzărichea de grădină. În China a devenit buruiană de garduri. 26 d). (Pl. 27 d şi Pl. Alte numiri: Măliniţă. cultivaţi şi în sere reci. 113. Iridaceae. Originară din sudul Europei. Originară din Europa de sud. floare vînătă. stînjinei. 13 d). 117. crin vînăt. lilion alb. stînjini vineţi. — Lemn-ciinesc Fam. Alte numiri: Urzicuţă. Este un arbust cu ciorchine de flori galbene-aurii. Alte numiri: Rădăcină de micşunele. Perenă. 3 a). lilie albă. mirtoi. L. Este otrăvitor. introdus în horticultura numai în evul mediu. livant. Rizomul este important ca drog medicinal.) — Levenţică Fam. Alte numiri: Lilie. şi L. floarea-delicateţei. — Teişor Fam. Verbenaceae. Rosaceae. La noi introdusă recent. Originară din America de Sud. Originară din sudul Europei. Kerria japonica (L. Alte numiri: Indruşiam. lemnul-cîinelui. crin de grădină. 110. Cultivată prin grădini. stînjinei albi. Lantana cămara L. 114. originar din Europa de sud şi Africa. lilie vînătă. Ligustrum vulgare L. Utilizat de săteni în Oltenia ca medicament. aspic. mătură de curte. parfumate (Pl. Plantă lemnoasă. pline. Se cultivă mult prin parcuri şi grădini formînd gard viu. albe şi parfumate. Laburnum vulgare. parcuri şi apartamente. Leguminosae. Perenă. crin nemţesc. crin albastru. linte-mirositoare. — Aurică Fam. 109. Perenă. Originar din Japonia. indrişain. mălainegru. 116. crin. Se foloseşte pentru parfumarea rufelor şi ca medicament.) DC. Labiatae. forsteriana Bece. 112. crin alb. (Pl. 4 a).. caşiţă. Arbust trainic. Lavandula officinalis Chaix. vera DV sau L.coco-şei vineţi. — Mături Fam. Originari din insula Oceanului Pacific. În grădinile ţărăneşti pătrunde din ce în ce mai mult. Are flori albe. Mic arbust puternic mirositor. Oleaceae. Arbust comun prin păduri de stejar. Se cultivă prin sere. (Alte specii: Pl. Altă numire: Lantană. levănţică. angrişai. (Pl. se cultivă şi la noi din timpuri recente. Lilium candidum L. 111. —Kentia Palmieri de apartament. levant. salbă-moale. caprifoi. Howe. 115. peşmă. Cu flori mari. Arbust ornamental. cultivată în multe variante de culori. spichinat.) Schrad. cultivat tot mai mult pentru florile galbene. La noi a fost adus recent şi se cultivă mai mult la oraşe. În grădinile romîneşti se cultivă ca plantă medicinală şi de podoabă. Leguminosae. a. Plantă originară din sudul Europei. 108.

Lupinus varius L. Peren. Perenă. Introdusă recent în Europa. Originară din Mexic şi Carolina. Leguminosae. cafea. tigrinum Gawl. Cultivată sporadic. Cultivată în grădiniţe. 124. L. căpriţă. scînteiuţa. . (Fig. Se cultivă încă prea puţin la oraşe pe filegorii şi garduri.. — Lobelia roşie Fam. stele. — Lupinul alb Fam. Anuală. bob. Alte numiri: Măzăriche turcească. floare-de-stea. Lobeliaceae. 19 d). 120. pene-demătasă. buchetroşu. (Pl. (Pl. şi L. iarba-lunii. chinezoaică. Caprifolia. caprifolia-adevărată. Leguminosae. Lupinus luteus L. curpene albe. lemnuş. Lunaria annua L — Pana zburătorului Fam. cruciuliţe. Originară din California. caşii. Alte numiri: Cafea. cultivată întîi de turci. focul-drăguţei. 23 a. cafele.ceae. Viţă cu flori parfumate. (Fig. scaunul-popii. La noi reintrodus prin bizantini. introdusă recent ca plantă de ornament şi plantă agricolă. garofiţă-de-gră-dină. Cunoscută în poezia populară şi ca plantă de leac. opăţel. Cruciferae. Lychnis chalcedonica L. Anuală. mai ales în nordul Transilvaniei. La noi. originar din Japonia.Mică. (Pl. Are flori purpurii. frunza-caprei. cu flori frumoase de culoare purpurie-cardinal. se cultivă foarte rar prin parcuri (Sinaia). Alte numiri: Liliacel. Originară din Algeria. Se cultivă rar. Alte numiri: Cafeluţe. Perenă. regale. caşie. Originară din Europa. Se cultivă prin parcuri şi rar prin grădinile orăşenilor. 123. 23). Se cultivă pentru piaţă şi florării şi L. Originară din Africa de Sud. la noi recent de tot. catrafoi. trecută prin Italia în Apus. —Nipralâ Fam. Este apreciată tot mai mult ca plantă agricolă pentru boabe şi ca plantă de nutreţ. Originară din America de Nord. focşor. cafeu. introdusă recent la noi în grădini. Lobeliaceae. parfumate. Alte numiri: Scînteioară. originară din regiunea mediteraneană. floarea-potecului. Se cultivă sporadic prin grădini de flori. 122. Lupinus polyphyllus Lindl. — Cafeluţâ Fam. longijlorum Thunb. Anuală. — Lobelie Fam. Se cultivă rar. Lobelia cardinalis L. de unde a venit la noi. Linaceae. năvalnic. (lilie roşie) în regiunea Năsăud. para-focului. Cu floricele mici albastre. Originară din Asia Mică şi Rusia de sud. mărişi frumoase. lupin galben. mai ales la oraş. caprifoicăpresc. curpen. adunate într-un ghem. (Altă specie: Pl. mai ales pentru fructele ei ca nişte ochelari argintii. Alte numiri: Caprifoi. 121. 118. — In de grădină Fam. Se cultivă prin parcuri. Este originară din regiunea mediteraneană. Caryophyllaceae. Linum grandiflorum Desf. pietricele. Se mai cultivă sporadic Lilium bulbiferum L. caprifoaie. in cu flori mari. Are flori albe. Are flori galbene. Leguminosae. iarba-babei-capre. Se cultivă la cîmp şi uneori în grădini. Flori roşii ca sîngele. destul de rar. cafeluţe. pentru boabe şi ca îngrăşămînt. 125. A fost cultivată în Germania abia pe la 1840. floare de niprală galbenă. 22). scînteiuţe roşii. 19 a). caprifoiul mirositor. 6 a). capra-oii. —Caprafoi Fam. urşinic. Alte numiri: In. introdusă mai nou în Europa.. cultivat de greci şi romani. Lobelia erinus L. Astăzi cultivarea crinului ca plantă de ornament este în regres. Perenă. Lonicera caprifolium L. Anuală. niprală galbenă. bogate. 126. 13 a). lupinul american. Anuală. (Pl. 119. — Arsinic Fam. bianuală.

127. Lychnis coronaria Lam. — Curcubeu Fam. Caryophyllaceae. Alte numiri: Flocoşele, flocoşică, barba-îm-păratului, floarea-cununei. Are flori albe sau roşiatice. Spontană în sudul şi vestul ţării prin păduri. Se cultivă adesea la oraşe. Perenă. (Fig. 24). 128. Majorând hortensisMnch. (Origanum major ana L.) — Măgheran Fam. Labiatae. Alte numiri: Maghiran, măieran, mederean, mărgăran, măghieran, măgiran, megirean.

Cultivată sporadic prin grădini şi ghivece. Originară din Africa de nord, cultivată de greci şi romani. La noi, introdusă din Apus. Odinioară cultivată mai mult. Plantă condimentară. Anuală — bianuală. (Fig. 25). 129. Matthiola incana (L.) R. Br. — Mixandre Fam. Cruciferae. Alte numiri: Micşunele, micsandră, vioară-roşie, şiboi, micşunele bătute, floare-de-vioară, meteolă, garoafă, levcoaie-roşie, micşunică, foalchine. Cultivată mai mult la oraşe, mai puţin la sate, are flori albe sau roşiatice cu miros plăcut. Originară din regiunea Mediteranei, a fost cultivată ca plantă de leac de greci şi romani. La noi în ţară a venit prin turci şi din Apus. Bianuală. (Pl. 4 d). 130. Melissa officinalis L. — Roiniţa Familia Labiatae. Alte numiri: Mătăcină, iarba-stupului, stupelniţă, roişte, mătăcine, voioşniţăde-albini, lămîiţa, mătăşină, iarba-roilor, buruiană-de-stup, izmă stupilor, mintă turcească, moţoacă, răstupească, busuiocul-stupului, a lămîiţa. Buruiană foarte răspîndită prin pădurile din sudul şi vestul ţării. Se cultivă sporadic pentru stupi (cu ea se freacă coşniţele de prins roiurile). (Fig. 26). 131. Mentha crispa L. —Izmâ-creaţă Fam. Labiatae. Alte numiri: Mintă-creaţă, izmă-bătrînească, iarbă neagră, nintă-creaţă, nintătrandachir, creaţă-defaşcata, iarbă-creaţă, mintă de apă, giugiuimă-creaţă. Cultivată tot mai rar ca plantă medicinală. Provenită din Mentha aquatica şi M. silvestris, cultivate în trecut ca medicament. La noi este foarte veche. Perenă. (Fig. 27). 132. Mentha longifolia (L.) Nath. (M. silvestris L.) — Izmă Fam. Labiatae. Alte numiri: izmă de cîmp, mintă, voieşită, mintă broaştelor, mintă sălbatică, giosmă, izmă-proastă, giugiuimă, minta-calului, izmă-pădureaţă, voieştniţă, iarba guşteriţei, boleşniţă, izmă-lungă, minta-cailor, izmă sălbatică, nintă. Cultivată prin grădini, ca plantă de leac. Este spontană în flora noastră. Are nenumărate varietăţi. Medicament popular contra frigurilor. Perenă. 133. Mentha piperita L. — Izmâ-bună Fam. Labiatae. Alte numiri: Mentă, camfor, iarbă-neagră, izmă-de-leac, giugiuimă, izmă, izmă-domnească, mintă-rece, izmă de grădină, mintă-sură, mintă-neagră, izmă-spirtoasă. Cultivată pentru miros şi ca plantă de leac. Provine din izmă sălbatică cunoscută din vechime. Străveche la noi. Perenă. (Fig. 28). 134. Mesembryanthemum crystallinum L. — Gheaţă Fam. Aizoaceae. Alte numiri: Floare de gheaţă, barba-caprei, gheţară. Originară din Africa de sud (Colonia Capului). Introdusă în ţara noastră în ultimul secol. Se cultivă în ghivece, împreună cu alte specii asemănătoare. Perenă. (Altă specie: Pl. 15 b). 135. Mimulus luteus L. — Mimulus Fam. Scrophulariaceae. Alte numiri: Mimul galben. Originară din California, se cultivă rar chiar şi în Munţii Apuseni, unde s-a sălbăticit. Anuală, cu flori mari, galbene, ca nişte clopoţei. (Pl. 10 b). Rar se cultivă şi M. moschatus var. sessilifolius (Pl. 21 c). 136. Mirabilis jalapa L. — Noptiţâ Fam. Nyctaginaceae. Alte numiri: Frumoasa-nopţii, norea, barba-împăratului, floareaîmpăratului, holtei, tutun, zorele de noapte,ardeiaş, zorele pitice, chişculiţe, garoafe oloage, podoaba zilei (Olt), flori-tomna-tice (Iaşi). Cultivată foarte rar pentru podoabă, mai ales în parcuri. Originară din Peru, introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. În grădinile ţărăneşti se întîlneşte rar. Odinioară se cultiva ca plantă medicinală. Perenă. Florile sînt albe, roşii sau galbene şi au forma unei pîlnii. (Pl. 10 d) 137. Monstera deliciosa Liebm. (Philodendron pertusum C. Kch. et. Bch.) — Filodendron Fam. Araceae. Este deosebit de ornamentală prin frunzele mari cu limbul lobat. Originară din Mexic. Plantă de apartament, mult cultivată, introdusă recent. Se întîlneşte uneori şi la sate. Perenă.

138. Muşa ensete Gmel. — Muza Fam. Musaceae. Alte numiri: Bananier de podoabă, pisang.

Se cultivă prin parcuri, în mijlocul rondurilor, avînd frunze uriaşe de 1—2 m lungime, 20—40 cm lăţime. Iernează în seră rece. Originară din Abisinia, introdusă recent. Perenă. 139. Myosotis palustris Roth. — Nu-mă-uita Fam. Boraginaceae. Alte numiri: Ochii-şoarecelui, ochiul-şarpelui, urechea-şoarecelui, grîulcucului, ochii-păsăricii. Plantă indigenă de lîngă pîraie şi şanţuri. Are minunate floricele albastre. Se cultivă la oraşe şi

creşte în masă prin livezile de narcise din Banat şi Transilvania. Narcissus pseudonarcissus L. Alte numiri: Oleandru. În antichitate era cunoscut ca plantă medicinală. bajarujii. odinioară se cultiva mult în grădini la oraşe şi chiar la sate. Cultivat frecvent prin grădini ca plantă ornamentală. var. cocoriţă. 145. nevestele. narcisul în buchet. zarnacadeaua poeţilor. — Busuioc. — Leandru. Oxalis corniculata L. — Narcise. tubaroje. Se cultivă sporadic. bosioc. 19 b). atropurpurea) — Oxalis Fam. 21 b). (Pl. 27 a). bucioc. Iernează în pivniţe. Bianuală. Nerium oleander L. caprine. În sudul ţării. Alte numiri: Uncheşel. fulie. lean-dăr.negruşcă. (Fig. ruscuţă plină şi goală. Alte numiri: Ghiocei albi. Apocynaceae. et Comes — Floarea-nopţii. zarnacadele. rujioară. bosîoc rotund. ghiocei de munte. Fam. trifoiaş. cultivat din antichitate. Pentru florile sale albe cu miros puternic seara. Alte numiri: Rujă-bujă. La noi a fost reintrodus tîrziu. numită Narcissus angustifolius şi în romîneşte „unguroaice" etc. tutunaş. Labiatae. ruscuţa plină şi goală. (cu var. recent introdusă şi le sate (Comana). mai adesea în florării şi în ghivece. Azi constituie un decor foarte popular. 29 şi Pl. barba-bo ierului. 142. găluşte. Fam. 26 b). 144. (Pl. Perenă. Perenă. barba-leului. Perenă. flori-de-primăvară. 30). Nigella damascena L. Perenă. Plantă veninoasă. Este şi azi foarte răspîndit la sate. La romîni a pătruns de cîteva secole de la slavii de sud. Narcissus poeticus L. introdus recent la noi. 147. Se cultivă mult şi M. mălăcină. uliandru. floare de narcis galbenă. de unde trece în popor. Cultivată uneori şi în grădini ţărăneşti. 141. Fam. ruja-buja roşie. văsileac (maced. puternic mirositoare. Are petale albastre şi caliciul puternic umflat. megirean. se cultivă în Europa din secolul al XVI-lea. Originară din America de Nord. cultivat în antichitate din India pînă la Roma. cu flori foarte mari. la noi. 143. romanica . Alte numiri: Regina-nopţii. (Pl. (Pl. (Pl. Arboraş cu frunze pururea verzi şi flori mari albe. Originar din America. O specie aproape identică. (P. borjolic. bojor. semperflorens şi floarea-a Ibis. Paeonia officinalis L. narcisul sălbatic. narcisul în buchet. zarnacadele. rusculiţe. — Narcise galbene Fam. Se cultivă atît la sate cît şi la oraşe în hîrdaie. — Bujor Fam. liandru. Amaryllidaceae. Se întrebuinţează în medicina populară. buşor. Alte numiri: Trifoi. Cultivat frecvent pentru miros şi ca plantă de ornament. cu o paracorolă galbenportocalie şi cu miros plăcut. De origine mediteraneană. Alte numiri: Coprine. Ranunculaceae. cu flori mari galbene. 2 b). boarze. Se cultivă tot mai mult şi în grădini rustice. narcis. burţi. ghiocei de grădină. La noi introdus prin slavii de sud. Acum se întîlneşte rar. introdusă de aproximativ două secole la oraşe. coprine. vergură-învelită. 8 b). Se foloseşte ca plantă medicinală.). Originar din regiuni mediteraneene răsăritene. bosîoc. la Comana. După 1200 devine floare ornamentală în grădinile castelelor feudale. ea se cultivă frecvent prin grădini. busic. Alte numiri: Busuiog. Ocimum bisilicum L. silvatica Hoffm. bosîoace. introdusă recent la noi din Apus. basic. alpestris. este introdusă în grădini şi Paeonia peregrina Mill. Originară din Orient. Oxalidaceae. Plantă mediteraneană recent introdusă la noi pentru florile albe. narcisul galben. Fam. biziloc. 146. Anual. cocoşei. roşii sau galbene. simple sau involte. Originar din Orient. Amaryllidaceae. Fam. dar se şi sălbăticeşte. flori de primăvară.nigeliuţă-de-Damasc. mătăcină. landru. Ranunculaceae. Anuală. Solanaceae.sate în varietăţi selecţionate: grandi-flora. Nicotiana silvestris Speg. busuioc de grădină. 140. nigeluţă. (Fig. roşii sau albe. — Chica voinicului.

— Muşcată creaţă Fam.) l'Herit. nyctaginiilora Juss cu P. introdusă la 1690 în Europa şi la 1710 în Anglia. muşcată-caţitroana. floare-creaţă. ce răspîndesc un parfum plăcut. Originară din Africa de sud. flori-de-fereastră. Cu frunze ca de urzică. pelargon. fetele. Cultivată foarte rar în ghivece. Petunia hybrida Vilm. floarea-odihnei. Phalaris arundinaceae L. muşcat alb şi roşu. — Muşcată Fam.) Nym. Se cultivă prin parcuri pentru bordură (TîrguJiu). panglicuţă. introdusă la 1701 în Europa. s-a răspîndit de un secol şi la noi. se cultiva de vechii egipteni cu 1100 ani înainte de era noastră. iarbă-tărcată. iarbă-şierţească.) Ait. Papaveraceae. sporadic. 148. Perilla irutescens (L. (Pl.) provenită din încrucişarea P. (PI 17 b). Peren.) Britton. P. Mai răspîndit este hibridul P. muşcată-încrestată. Originară din Africa de sud. cordele. Anuală. (mac oriental). iarbă. violacea Lindl.) Ait. muşcatele. floarea-somnului. Cu flori mari ca pîlnia. pirigoane. muşcată rotată. moaci. lămîiţa. Alte numiri: Floarea-ca-via. tolceruţ. muşcat de oală. (P. bruştean. Frunzele multiplu segmentate. Originară din China. — Mac de grădină Fam. ca plantă somniferă. Solanaceae. petac. |bună-di-mineaţa. de cîteva secole. Cultivată frecvent în ghivece. nalbă (Iaşi). 155. iarbă-grasă. Ait. în multe varietăţi simple şi involte. la noi de 80—90 ani. Bîrlad). Labiatae. violetă şi pestriţă. floare-creaţă. floare roşie de sacsîie. În grădini ţărăneşti abia a pătruns. Geraniaceae. duble-flori-de-hîrb. Se mai cultivă sporadic la oraşe Papaver orientale L. Geraniaceae. Originară din Brazilia. dar de un roşu închis. Alte numiri: Muşcat. pilargonia-pansele (sacîzel. muşcată de oală. introdusă la 1774 în Europa. muşca-tire-creţ. la noi se răspîndeşte de vreo 60— 80 de ani. introdusă la 1724 în Anglia. Alte numiri: Creaţă. Alte numiri: Planticuţă. introdus recent. muşcată tărcată. var. Se mai cultivă în ghivece Pelargonium grandiflorum (Andrz. originar din Caucaz. introdusă recent de tot. Se aminteşte şi în cîntece populare. Se urcă pe suporturi sau atîrnă. Perenă. muşcaţi-ca-mărul. Cultivată în ghivece. Originară din Africa de sud. cultivată pretutindeni în ghivece şi prin parcuri. plăntiş. bitoane. Pelargonium zonale (L. Alte numiri: Peogonie. 153. Cultivat frecvent. gheţuşcă. 149. luţă. picta (L. lipică. pilargonia-roz. — Petunii Fam. —Muscată Fam. zonale inquinans. la bază lemnoasă. adusă în Europa la 1824. de culoare albă. paparună.Brîndză) din pădure1. Floare tipică a ferestrelor. 152. Perenă. panglică. Alte numiri: Garoafe. Papaver somniferum L. muşcată de mere. Originară din Africa de sud. Anuală. mac involt. muş-cater rotund. Pelargonium peltatum (L. mac adormitor. rotunda. plănticele. originar din sudul Europei. betonie. care cere să fie acoperită iarna. betonii. nankinensis (Lour.) Willd. betunii. atkinsiana Don. 150. Alte numiri: Paparoane. Perenă. puternic mirositoare. muşcat roz. indruşaim. muşcată puturoasă. floare-lată. americană. 154. — Iarbă albă Fam. vinete. muşcată roză. Pelargonium radula (Cav. care se cultivă aproape în toate casele din regiunea Craiova dar şi în restul ţării. Se află în plină răspîndire şi prin grădinile ţărăneşti. — Muşcată urcătoare Fam. cu multe varietăţi pompoase şi Paeonia arborea. muşcată-ca-nalba. parfum. Geraniaceae. belogonii. mac alb. Numirile populare indică proprietatea principală: mirosul plăcut de lămîiţa. 22 d). talpa-gîştei. — Perila Fam. somnişor. puturoasă. roseum. mac cultivat.) Decne. Gramineae. 151. . Anuală.Cunoscut de grecişide romani. Geraniaceae. Reintrodus la noi de la vecini. Pelargonium odoratissimum Ait. roşii. muşcată care miroase. cu flori foarte mari. 1 Rar mai întîlnim şi bujorii mari Paeonia chinensis. a ajuns în grădinile ţărăneşti în ultimii 80 de ani. mac bun. şi P. muşcat creţ.

Phlox drummondii Hook. 6 c). 157 a. Anuală. gura-paharului. fasole bivolească. clocotici. lămîiţa. fasole bihoaică. Convolvulaceae. zorele purpurii. Phlox paniculata L. răspîndită recent şi la noi.. perei. buruiană-demătasă. Alte numiri: Sirinderică. ursărele.) Voigt. Hook. 6 b). La noi a intrat recent în grădini. Originar din Alpii orientali. (Pl. brumărele.) Lam. 161. zosmen. tolcere. iazomie. păstaie pentru flori. nouraşi. 159. Iarbă cultivată tot mai rar ca podoabă în grădini ţărăneşti. Arbust cultivat sporadic. liliac nemţesc (Muntenia). găzdoi. penate. (Pl. fasole daia pentru flori. "Florile albe au un miros puternic de lămîiţa. grînoasă. Cultivată mult la oraşe.) — Palmierul fenix Fam. iasmin de grădină. flora. flox. poate prin turci. Poenix canariensis hort. cu flori albe şi trandafirii ce răspîndesc un puternic miros dulceag. unde a devenit plantă ornamentală. fasole spaniolă. Polemoniaceae. Alte numiri: Bună-dimineaţa. 158. hărăgele. La noi s-a introdus tîrziu. ananas (regiunea Timişoara). mălin alb. 31). 157 b. mai corect Jpomoea purpurea (L. iarba-mîţei. iar la noi în ultimele decenii. Foarte des o întîlnim la oraşe şi uneori la sate.. trestioară. bălan. Palmeae. Leguminosae. sau a fost adusă din Apus ca plantă alimentară şi ornamentală. zburătoare. fără miros. Trainică şi rezistentă. mălin-alb-de-pă-lemn. rotocoale. originară din America de Nord. răcorele. Alte numiri: Făsui cu teacă lată. sămăcişă. în zorii zilei. Pharbitis purpurea (L. 16 b). iarbă-dalbă. (Pl. bîrsacăn. din apus. Îşi deschide florile mari.r. căţărători. Nu cere o îngrijire deosebită. Phaseolus coccineus L. iasmin. 32. iajmin. fasole mare. barba-împăratului. Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti. 6 d).. adesea fără nume. 5 d). iarba-lui-Timofti. patifoane. Pharbitis nil Choisy (Convolvulus nil L. ca nişte pîlnii. Alte nifmiri: Fluxe. Alte numiri: Ploscuţa-lui-Drummondi. adesea fără nume. decussata) — Flox paniculat Fam. Se cultivă în sere temperate. Ipomoea triloba L. zorele-schimăioase. Alte numiri: Finic. 157 c. asu-mie. floare-de-harag. fasole bivolărească. fasole :grasă. buruiana-fe-telor. aşumie. fasole înfocată. vara prin parcuri şi mai rar în apartamente. Introdus în Europa abia la 1835. floareadevotamentului. —Flox Fam. (reclinata Jacq. Philadelphus coronarius L. Anuală (Pl. — Fasole mare Fam. holburică. făsuică ce se urcă. Originară din America de Sud. 162. se cultivă prin grădini şi parcuri pentru florile multicolore care înfloresc toată vara. pentru frunzele şi portul lui frumos. Convolvulaceae. iasomin. — Iasomie Fam. Originară din America meridională. 160. — Zorele Fam. . iasmen. iarbă-bălaie. scumpină. Saxifraga cea e. plox. Se recunoaşte după florile •ei roşii. 11 c). coada-mîţei. (Pl. zbînţuitori. 156. (Ph. lemn-alb. a fost introdusă în Anglia la 1597. arsenică. (Fig. rubrocoerulea. Perenă. ibrumărele. Originară din America de Sud. Copac originar din Africa. — (Pl. Se mai cultivă şi specia nord-americană Philadelphus inodorus L. /. pomul-raiului. sipică. Este o plantă urcătoare. holbură-bună. sălcioara. iarbă-de-mătase. fasole roşie de floare. cu frunze lungi. Pokmoniaceae. tirou. buchet. rozete.baldingeră.) — Zorele mici Fam. floare-înfocată. Plantă de ornament recentă. ierbăluţă-vărgată. Originar din Texas. liliecuţ. botcuţe. volbură-pă-roasă. (Fig. a devenit arbust ornamental în secolul al XVI-lea. floarea-focului. Alte numiri nu se cunosc. limonade. Anuală.

Polemoniaceae. Alte numiri: Broască.163. cultivată ici-colo în ghivece ca podoabă a ferestrelor.) şi Ph. ca bordură de flori timpurii. se cultivă tot mai mult în zilele noastre prin grădini şi parcuri. Phytolaccaceae. 164. Originar din America de Nord. Phyllocactus phyllanthoides S. Plantă grasă cu flori mari roşii. În Europa se cultivă mult la oraşe de vreun secol. cartuş. rumenioară.D. Perenă. decandra L. ascuţite. dar fără nume popular. (Ph. Phytolacca americana L. 165. — Limbă Fam. Phlox setacea L. palmă. limba-boului. şi Ph.) S. Perenă. Alte numiri: B ob-de-mare. iar în ţara noastră pătrunde şi în grădini ţărăneşti. acinosa Roxb^ — Cîrmîz Fam.D. ackermanni (Haw. . cu frunze înguste. struguri-de-mare. Cactaceae. cactus. cu flori liliachii sau albe. — Flox mărunt Fam. strugurel. Introdusă din America la mijlocul secolului al XVII-lea.

prescurea. unde a fost descoperită în 1733 şi trimisă la Paris. — Moţul-curcanului Fam. portolac. oglistei. Polygonum orientale L. (Pl. pomogram. iacint de India. anuală. tiparoasă. În Europa se răspîndeşte abia în secolul al XVI-lea. — Plumbago Fam. (Pl. floare-domnească. În grădinile noastre a început să se răs-pîndească abia de cîteva decenii. Perenă. Buruiană originară din America de Nord. Copăcel cu flori roşii ca rubinul şi cu fructe comestibile care nu se coc la noi. înşirate într-un racem lung. galbene. cu floricele galben-verzui. Originară din Africa de nord. — Rodiu Fam. pitlingea.Cunoscută pentru fructele mărunte. Originară din China. aglici. La noi se găseşte foarte rar în grădinile ţărăneşti. Plantă grasă. 24 c). 173. răspîndită poate în timpul turcilor. 169. Portulaca grandiflora Lindl. zmeurică. . Indigenă. (Pl. S-a răspîndit tîrziu în Europa. Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti. floare de nisip. vulgaris) — Primulă Fam. mucul-curcanului. plantă urcătoare. Arbust de apartament cu flori delicate albastru-deschis. Originar din regiunea mediteraneană. aglice. tîrîtoare. roşii sau pătate. Alte numiri: Iarbă grasă de grădină. Primula obconica Hance. 23 b). ciucurani. gande. rozetă mirositoare. Amaryllidaceae. — Chiparoase. Florile roşiatice se menţin foarte mult. tuberose. rozetele. floarea-amorului. ştir. Primulaceae. portocalii. mireasă. Alte numiri: Rozătă. aglicele. originară din America centrală. 170. Alte numiri: Rubin. La noi a fost adus de turci şi s-a răspîndit mai întîi în grădinile ţărăneşti din Oltenia şi regiunile calde din ţară. — Primulă Fam. Portulacaceae. Prin atingerea frunzelor mulţi capătă urticarie. arodie. (Pl. zmeuriţă. rodier. 18 e). În ghivece se mai cultivă: 171 b. măr-grănat. nudlii. tuberoza de grădină. iar astăzi aproape că nu se mai cultivă. Se cultivă sporadic la oraşe şi rar la sate. 7 c). Plantă ierboasă. Originar din Ajfrioa de sud. Primula acaulis. primulă-fărinoasă. grăjnicioară. agricele. — Portulac Fam. rozet. originară din America de Sud. 1 c). L. ruzeta. ciuboţica-cucului necolorată. — Rozetă. Perenă. Punica granatum L. Se cultivă pentru podoabă şi pentru vopsitul cozonacilor. Resedaceae. Are varietăţi cu flori mari albe. foarte răspîndită şi încetăţenită prin locuri necultivate şi prin păduri. Arbust. Alte numiri: Nasul-curcanului. cu frunzele creţe. Alte numiri: Zambila-de-India. roze. Fam. cu un miros dulce. iarbă-grasă. gheaţă. Primulaceae. agurijoară. 167. gricileni. cultivat rar. (Pl. Alte numiri: Amor. Plumbago capensis Thunb. (Pr.) Grufb. Se cultivă destul de frecvent în ghivece şi sere reci. Floare cu miros plăcut. plum-baginea africană. Primula malacoides. gheţişoară. Se cultivă mai recent şi la oraşe prin pajişti şi stînci. iarba-roşie-orientală. Plumbaginaceae. chiparose. Plantă originară din Indiile orientale. puternic. portulace de mare. Reseda odorata. răspîndită prin dumbrăvi şi lunci de munte. originară din China. 16 e). introdusă în Europa în secolul al XVIIlea. (L. 168. Cultivat sporadic în hîrdaie. Alte numiri: Oglici. Anuală. roşii şi zemoase. 166. floare-de-piatră. Fam. utilizată şi în medicina populară» Perenă. Se mai cultivă: P. rechie. (Pl. igdicele. Polygoniaceae. pietricică. La noi este tot mai mult cultivată pentru pieţe şi magazine de flori. fiind introdusă în ţară de un secol. 172. rodiu comun. creasta-co-coşului. gălăţene. Polyanthes tuberosa L. betonică de primăvară. auberti. busuioc-domnesc. înflorind la începutul primăverii cu flori mari galben-deschise. cănăcel Are frunze mari şi nenumărate flori roşii. cultura lui este foarte veche. 171 a. Cultivată sporadic. Alte numiri: Primăvară. Anuală. Punicaceae.

176. Se cultivă şi la noi recent de tot ca legumă (peţiolul frunzelor). 22 c). Fam. —Revent Fam. Roşa alba L. rug de măceşe. Originar din China. (Azalea mollis Blume) — Azalee Fam. La noi se cultivă rar la oraşe. Originar din Caucaz. ghiol. Apoi a devenit plantă decorativă a parcurilor. — Trandafir de dulceaţă Fam. trandafirul de grădină. Rosaceae. Mai tîrziu s-a cultivat pentru ulei. Alte numiri: Chipăruş. adesea fără nume. Alte numiri: Azalea indiană. În peluzele parcurilor este foarte decorativă. Ribes aureum Purch. scoabe. La noi s-au răspîndit de un secol rozele apusene. Arbust cu flori galbene-aurii. mai ales în Franţa. 180. 178. În poezia populară se amintesc: ruguleţ. lemn-de-cuişoare. Alte numiri: Roză. Rosaceae. Se . dumalis şi alte specii spontane. trandafir-thea. flori de rug. roză albă. Fam. frunze mari palmate şi tulpini goale. roza. trandahir. crăciunele. Rkipsalis pachiptera Pfr. Fructele pot fi întrebuinţate pentru compot şi lichior. lemn-miraculos. cornişor.. Saxifragaceae. iarba-minunii. agriş. fragrans Lodd. originară din China. (Pl. rug.— Trandafir lunar nemontant Fam. Alte numiri: Turb. glogheje. originară din Orient. rujă. — Cuişor Fam. trandaşirr rugi de ruji. se cultivă de cîteva decenii la noi prin parcuri şi în grădinile săteşti. dar mai ales în China. iar vara afară în grădină. rubarbă. răspîndind un miros plăcut de cuişoare. Rosaceae. În medicina populară se folosesc decocţiuni de măceş. iarba-boierului. Baill. mărăcinele-coţofanei. ruj iţă. Alte numiri: Trandafir-pe-luni. Perenă. 181. zgorchin. 182. liliac galben. trandafir sălbatic. (thea hibrizi. 179. introduse tîrziu în Europa. ceai. Alte numiri: Trandafir. se extrage vitamina C. Rosa centifolia L. 175. R. de unde a trecut la babiloneni. utilizată şi astăzi foarte mult în toate ţările. var. iarba-boilor. cultivat întîi de persanii vechi. a ajuns de mult şi în grădinile ţărăneşti. moşmon. scoruş nemţesc. trandafir roşu. Rheum officinale H. cacaşder. ruji de rug de grădină. dumentorum Thui. Cultivat foarte sporadic în grădini. de unde a fost introdus în anul 1800 în Europa. iarba-minunată. Arboraş ce se cultivă în apartamente şi sere reci. trindafil. Ca plantă ornamentală este recentă şi reprezintă o podoabă rară. trandafir de răzoare. mai întîi la oraşe. În China abundă pretutindeni. Euphorbiaceae. adusă pe la 1789 în Europa. rozariul sălbatic. Plantă cu o creştere rapidă. rug. bufte. Roşa canina L. Originar din America de Nord. Rosa chinensis Jacq. introduse ici-colo şi în grădini. reţin. Din măceşele acestor plante lemnoase. a fost cultivat în Egipt de mii de ani. măcuicele. întîlnite pe coastele însorite. — Măceş Fam. Cactaceae. nu-mă-deranja. agriş nealtoit. Ricinus communis L. dar azi se întîlneşte tot mai rar. Alte numiri: Carnaval. Ericaceae. rugul-vacii. Din Anglia a fost introdusă abia pe la 1890 în Germania ca legumă (cotoarele frunzelor sînt bune de compot). Prin hibridări a dat naştere la mii de varietăţi. apoi la greci şi romani. iar recent de tot se cultivă şi la sate. Se cultivă mai mult în cîmp pentru scopuri tehnice. cui-şoare. rabintă. Polygonaceae. roazăbăl. cu un port superb. Perene. boabe-de-turb. Cultivat rar prin grădiniţe. Alte numiri: Măceşe.. — Ricin. ruji. mocioş. roză-de-Bengal. Rhododendron sinense Sweet. rebarbară. — Trandafir alb Fam. Azi se întîlneşte destul de des prin grădinile de la ţară. La noi este o plantă anuală. floare-boierească. coacăza cu florile galbene. Alte numiri: Rădăcină de gălbinare. introdus de bizantini. Originar din Asia tropicală sau Africa. A fost cunoscut şi de romani. ravent rabarbara. măceş. şi alte specii de Cactacee cultivate rar în ghivece. Originare din America tropicală. La noi. în mijloc roşii. Rizomul se foloseşte în farmacii ca medicament important. căpuşe comună. diul-bălan. căpuşe. rug. Roza thea. La noi sînt recent aduse şi se cultivă în ghivece. Orăşenii n-o mai cultivă. Rosaceae. Roză originară probabil din Caucaz. carcadăr. 177. R. cunoscută din antichitate ca plantă medicinală. Plantă mare.174.

jale de grădină. medicament şi în diferite credinţe. Azi. rozmalin. Întreaga plantă are un miros neplăcut. talie. rujă-bujă galbenă. Grădinarii numesc acest trandafir Roşa polyan-tha. flori-galbene. rujmalin. mediteraneană. în ultimele secole. 186. cunoscut şi de vechii romani. La noi a străbătut din Apus şi se cultiva mult odinioară în grădinile ţărăneşti. (Fig. rozmolin. Alte numiri: Gherghină galbenă. bojorel galben. cultura acestei plante. — Salvie roşie Fam. ruşmălin. trandafir japonez urcător. Labiatae. Alte numiri: Jaleş. oţet de trandafir. budiană. mai ales la sate şi se întrebuinţează ca medicament. În poezia populară: rozmarin. floarea-soarelui de cei mică. trandafir pitic. gălbinele. Rosa multiflora Thunb. floarea-Elisabetei. originar din Abisinia şi Asia de sud. răspîndit în Europa de turci. mărită-mă-mamă. 18 c). foarte . Alte numiri: Rosmalin. Mic trandafir sălbatic răspîndit în stepe şi prin răzoare. mirtin. introdusă din Apus. dalii galbene. galbene. Perenă. pipară. se adună în cantităţi mari pentru coroane funerare. trandafir de cîmp. Rosa gallica L. rozmalin. Rosaceae. La noi odinioară se cultiva foarte mult la sate. Se cultivă foarte mult pentru florile (inflorescenţele) mari. jaleş de grădină. în secolul al XVIlea. guriţa cucoanei. Cultivat tot mai rar. Se cultivă şi ca plantă ornamentală. Labiatae. floare-de-cucoană. ochiul-boului. se află în regres. — Ghimpe Fam. introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. Cultivată sporadic prin grădini. merişor-ghimpos. federa-spinoasă. trandafiraş. salvie. foicica. jele. 183. jaleş bun. ghimpe-pădureţ. Rosmarinus officinalis L. întrebuinţată încă din antichitate ca podoabă. Salvia officinalis L. — (R. Se cultivă în ghivece. Alte numiri: Ghimpe-tăfălog. Cultivat sporadic la sate. jalnică. 188. 190. jeleş. utilizată în medicina populară. — Rozmarin Fam.. rozmarin sălbatic. Originar din Japonia (sau China şi Coreea). 185. flori-de-paie. Rosaceae. angelică. coachezi. Perenă. Plantă cu flori încîntătoare şi bractei de un roşu-aprins. Herm. Rosa foetida J. În secolul al XIX-lea a pătruns şi în grădinile ţărăneşti. Salvia splendens Ker. 187. crizantine galbene. Rosaceae. salvie. jeleş. Se întrebuinţează în medicina populară. 184. trandafiri bulgăreşti. roza roşie. Labiatae. salvie de grădină. Gawl. Plantă cu miros plăcut. dendrului. Altă numire: Rug galben. 33). hirta. leordini gal-bini. Se cultiva uneori prin grădini rustice. spinul-şoarecelui. roţigalbine. Originară din America de Nord. trandafiri tăfălogi. merişor. Originar din Asia de vest. Perenă. Alte numiri: Trandafir. ruji de toamnă.— Trandafir galben Fam. grăgătăraşi. 34). trandafirul-demose. jaie. trandafirul de lună şi Roşa moschata.] 189. — Trandafir urcător Fam. pl. jaie. coana-Marghioală. Liliaceae. la bază lemnoasă. mereu verde. răspîndit în nenumărate varietăţi obţinute prin încrucişări. Originară din regiunea mediteraneană. Alte numiri: Jaleş. jaleş cultivat. Alte numiri: Roza de oţet. mărăcină. 8 a). gherghine de iarnă. Perenă. salvie ■de grădină. la noi a ajuns recent în grădinile ţărăneşti. trandafiri-de-Kazanlîc. Rudbeckia laciniata L. Compositae. rujmărin. (Fig. tufănică galbenă. marghioale. pline. Cultivată rar prin grădini săteşti. — Ruji galbine Fam. Are frunze argintii şi flori albe sau albastre. se cultiva numai în evul mediu ca plantă medicinală şi condimentară. ghimpe-mare. şalvie. Ruscus aculeatus L. — Jale Fam. În poezia populară se aminteşte: trandafiraş de sacsîie şi răsură. salvie frumoasă. salvir. (Pl. jale de grădină. răspîndită prin pădurile calde din sudul şi vestul ţării.cultivă mult la sate ca şi Rosa damascena Mill. schelvie. salbie de grădină. foarte frecvent la oraşe şi prin parcuri. — Răsură Fam. Plantă spinoasă. La noi. ruxandre.

Se cultivă în toate grădinile. (Pl. Caryophillaceae. puternic mirositoare. mintă-fe^neiască. prin grădini. Sedum spurium M. cunoscută de romani. Se foloseşte în medicina populară. se întîlneşte astăzi şi la sate. buruiană-albă. Perenă. flori-albe. Alte numiri: Graşiţă. şimboră. frunza-tăieturii. Originară din China şi Japonia. 19 e). săpunele. — Cimbru Fam. s-a răspîndit mai tîrziu în Europa centrală. floarea-studentului. Alte numiri: Săpuiori. Crassulaceae. flori-de-parfum. originară din Caucaz. Alte numiri: Saxifragă viţoasă. 195. rar crestate. Alte numiri: Iarba-ciutei. Plantă joasă cu frunze mărunte. pe care copiii le umflă (apăsîndu-le şi des-făcînd epiderma lor) apoi le lovesc şi „împuşcă". Satureja hortensis L. Subarbust trainic. Alte numiri: Dălac. mai ales la sate. Alte numiri: Cimburel. Saxifraga sarmentosa L. urechişe. Alte numiri: Gogofoaie-de-limbrici. Alte numiri: Floarea-văduvei. — Muşcatul dracului Fam. iarbă-de-ureche. Se cultivă prin ferestre şi rar de tot pe stîncării. introdusă de mult în horticultura pentru ornament şi ca plantă medicinală. 198. cu floricele în racem. oda-gaci. Originară din Japonia. Plantă tîrîtoare. Răspîndită prin zăvoaie. spumăriţă. — Săpunariţă Fam. Perenă. . flori-de-gheaţă. stînca-frînge. urechiuşe. Originară probabil din Italia. balanica. saxifraga acăţătoare. Se întrebuinţează ca medicament şi condiment. şimbru de grădină. Saponaria officinalis L. cu viţe subţiri şi frunze rotunde. 194. iarbă-de-tutun. — Saxifraga cu viţă Fam. văcărică. scapică. cipruşi. Perenă. iar la noi în parcuri şi în grădini în ultimii ani. iarba-lupului. gheată. flori-bălăi. floare-de-săpun.mult prin parcuri. floare-grasă. Santolina chamaecyparissus L. originară din China. (Pl. Saxifragaceae. muşcatul-dracului purpuriu. (Fig. muşcata-dracului. ciumu-rică. jinţură. — Graşiţă japoneză Fam. unde se cultivă mult la oraşe. cu frunze aproape rotunde. urechea-babei. pipercuţă de grădină. iarba-grasă-a-lui-Sieboldi. Compositae. B. 18 b). iarbă-grasă. soponele. Introdusă în secolul trecut la oraşe. Este o plantă cu flori roşiatice. gheţişoare. groase. soponul-calului. buruiana-porcului. La noi a venit prin slavi. Cultivată prin cimitire şi în parcuri publice. Această plantă grasă. Plantă anuală cu frunze înguste şi floricele frumos mirositoare ca şi întreaga plantă. în grădini. Scabiosa atropurpurea Desf. Compositae. Are frunze late. Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament şi la săpunitul rufelor. — Graşiţă Fam. scabiosa. 199. şimbru. săpunel. Perenă. introdusă în cultură numai de vreo 80 de ani. introdusă la oraşe şi sate recent de tot. Alte numiri: Ţîţa-vacii. berbecei. Perenă. de culoare-cenuşie. Plantă purpurie cu inflorescenţe roz sau purpurii. floarea-călugărului. săpunaş. cu frunze îngust sectate. Perenă. Labiatae. oreoleşniţă. săpunul-popii. 197. săpunică. limbricariţă. — Graşiţă lată Fam. Originară din sudul Europei. sipică. 193. sorporiţa-luiSieboldi. introdusă recent. iarbă-grasă. care răspîndesc un miros plăcut. tîrîtoare. Anuală şi bianuală. 35). Se cultivă sporadic. Sedum sieboldii Sw. gurarea-porcului. În unele regiuni este rară. Crassulaceae. 191. nu iernează afară. ghiaţă. Sedum spectabile Bor. flori-detăietură. Crassulaceae. mereu verzi. 192. isop de grădină. în altele foarte frecventă şi subspontană. iar în deceniile din urmă şi la noi. cimbru de grădină. firfirică. 196. pe marginea straturilor şi a rabatelor. De origine mediteraneană. pline. gheţişoare. Cultivată în ghivece. Crassulaceae. a fost de mult introdusă în Europa. Plantă grasă. s-a răspîndit numai recent de tot prin grădini particulare şi la sate. (Pl. jinţură-de-gură-de-porci. Sempervivwn tectorum JJŞ — Urechelniţa Fam. Originară din Brazilia. Cultivată sporadic în ghivece şi grădini. — Chiparosul mic Fam. argintii. 5 b).

curechiul-stîncii. prescurea. (Fig. Caryophyllaceae. verzişoară. mărunte. S.nevăstuica. răspîndită în regiuni stîncoase. Se cultivă sporadic prin grădini. (Pl. varză-de-stînă. La noi se cultivă din ce în ce mai mult. Cultivată foarte frecvent şi devenită subspontană prin grădini. Plantă cu foi groase dispuse în rozetă. 25 c). s-a răspîndit în cultură de peste un secol. sălcioara. pe case şi pe şuri de paie. frumoase. cu inflorescenţe galbene. înşirate graţios pe ramuri îndoite. Originară din insulele Canare. ginţură. Alte numiri: Sînziene de grădină. Alte numiri: Pansele. — din America de Nord. 201. Se plantează şi prin parcuri. 200. Senecio cruentus DC. Anuală. 202. prescurată.Răspîndită ca floare de apartament primăvăratică. sînziene. Prezintă nenumărate varietăţi şi hibrizi de culori diferite. (Pl. pentru florile sale roşii. 36). — Silena de grădină Fam. Este originară — ca şi specia Solidago gigantea Ait. (syn. În Europa a fost introdusă de un secol şi jumătate. argintură. srotina Ait). Compositae. dar creşte şi spontan. Perenă. Acum se cultivă şi la noi. . Plantă răspîndită pe coline. Creşte mai ales la sate. 18 a). ca plantă de parcuri. Silene armeria L. Plantă înaltă.) — Cineraria Fam. pe lîngă pîraie. — Năvalnic de Canada Fam. Perenă. Compositae. drăgaică. năval-nicul-ăl-mare. Perenă. (Cineraria hybrida Willd. Solidago canadensis L. urecheriţa-de-acoperişuri.

.

tăţine.—Liliac sălbatic. (Fig. scuntie. scumpină. Compositae. Prin unele grădini s-a introdus din zăvoaiele rîurilor noastre şi T. sultanele. botănci. Din Constantinopol a fost adus la Viena pe la 1560 şi s-a răspîndit spre vest. budiene mari. ocheşele. liliacul de Persia. svisdoage. Se distinge prin frunzele mai mari. Tropaeolum majus L. a ajuns la 1684 în . la bază cordate. buzdulugi. Syringa josikaea Jacq. La noi a fost adusă mai mult de slavii de sud. Alte numiri: Ochişele. Pallasii Desv. selinţe. Tamarix gallica este originară din Europa de sud. laxa Willd. judecind după numele „liliac". crin galben. Tagetes erecta L. guriţa-cucului. Himalaia de vest). În alte ţări se cultivă mai mult. a fost luat în cultură mai întîi de turci. Are frunze mai mici. Se mai cultivă şi hibridul Syringa chinensis Willd. Thladiantha dubia Bge. tamarişcă franţuzească. cupa oii. a apărut în Europa (Spania) la 1535 şi s-a răspîndit ca plantă de ornament pînă în Ardeal. buzdugi. 38). Oleaceae. Este originară din Asia de răsărit. Se răspîndeşte izolat şi la noi şi chiar se sălbăticeşte. pinteni. (T. Are florile tîrzii şi parfumate. Alte numiri: Liliac pitic. beft. flori-romîneşti. Arbust. scump ia. floricele liliachii sau albe. buglană. tămarişcă. liliac. 205. cu un pinten şi frunze rotunde. 208. produs la sfîrşitul secolului al XVIII-lea în Europa. liliac franţuzesc. liliacul unguresc. — Liliacul rominesc Fam. simple sau pline. Arbust cultivat mai mult decît specia următoare. floare-cu-două-cozi. şi T. Cucurbitaceae. liliac carpatic. Alte numiri: Pere bolînde. femeia-defoc. ferfen mare. liliac transilvănean. ovat lanceolate şi flori palid roze. mălin roşu. ca de castraveţi. tamasisie. Cultivat foarte mult la oraşe şi la sate. fărfălăi. budieni. a fost introdus în Europa la 1640 şi s-a răspîndit recent prin parcurile noastre. Are flori mari. călin. Oltenia şi chiar Muntenia şi Transilvania de vest. Creşte ca arbust spontan indigen în Banat. — Cătină roşie Fam. 17 a). guriţa-leului. 209. urcînduse pe garduri. săscuţe. Clarke). Oleaceae. vîzdoage. budiană. rostaponi. Tagetes signata (Pl. pieloase. scînteie. Fam. Tamaricaceae. ciocănăţei. butucaşi. cocoşei. rostoponi. butucaşi. buzdulugi mari. orgoian. calcarata Wallr. are floricele gaben-verzui. boroştean-depădure. 37). boance galbene. Oleaceae.). năsturţi. deosebit de liliacul comun prin frunzele care sînt asemănătoare cu ale prunului.203. A fost introdus în horticultura de 140 de ani şi se cultivă la noi sporadic prin parcuri. cosoroabe. 206. Fam. Tamarix gallica L. buruiene-domneşti. Alte numiri: Lupisdrag. pochi. catifelate. galben-roşcate. lopostani. ciocănaşi. ciocîrlean. liliac nemţesc. Originar din Asia de vest (Persia. Originară din Peru. scluntie. boroştean. Alte numiri: Scumpie. scrinte. Anuală. — Condurul-doamnei Fam. ferfen galben-carujele. — Răcorele Fam. călţunaşi. patula L. budiener bocioi. bolidrag. lobidrag. (Fig. bobidragi.măchişele. Cultivată frecvent la oraşe şi la sate. burbău. nemţoaice. crîşmăriţă. Tagetes erecta (Pl. beciu. Caşmir. floştani. pene. mălin verde. La noi se crede că a fost adus de turci. cu miros plăcut. broştean. — Liliac. Alte numiri: Melin. căşuliţi. pelin. Tropaeolaceae. budiene-domneşti. — Cărujele mari şi mici Fam. antajicuri. creiţe. 204. Plantă originară din Mexic. Afganistan. scum-pie-ultoită.. fiarfăm. Fiind o plantă cu flori mai puţin frumoase se cultivă foarte rar. 12 b). Syringa persica L. boroslan. Syringa vulgaris L. ţigănaş. care emană un miros deosebit. cu flori ornamentale de grădină. fii. lemnul-vîntului. mălin. gherghivan. lupi-dragi. pe care îl poartă această plantă. liliac persan. Alte numiri: Cetină. Sînt două specii asemănătoare cultivate în toată ţara. răspîndită nu de mult şi la noi prin parcuri pentru ramurile florifere acoperite cu nenumărate floricele de culoare roz. capuţină. fîrfăn. 207. scump ie. Tufă sau arboraş spontan şi endemic prin văile Munţilor Apuseni. ţigance. atînjicuri. melinr iorgovan. argovan. budiană galbenă. (Th. prin grădini şi prin ferestre. iergovan. mălin-de-hăl-altoit. A fost introdusă în ultimul secol. cu inflorescenţe galbene.

iederă. ca un bulgăr de zăpadă. Arbust ornamental. 212. guşa-găinii. O mică plantă tîrîtoare. cu flori de diferite culori. sporie. La noi mai recentă. (Pl. care a fost introdusă recent şi la noi. toporaşi. destul de frecvent. guşa-găinii. Este un minunat decor de primăvară al parcurilor. Originară din Asia Mică. Verbena hybrida hort.) — Călin-de-zăpadă Fam. (sau poate V. Florile-i albastre sînt o podoabă a locurilor umbroase din făgete şi păduri. Plantă perenă. care se ridică ca mici umbrele atrăgătoare. barba-împăratului. tămîioasă sălbatică. călin bătut (sterp). coada-vînătorului. brăbănoc.) — Pansele Fam. Alte numiri: Bărbănoc. călinar. Alte numiri: Urzicuţe. Alte numiri: Bulgăraş-de-aur. (Pl. 211. cuşi. 210. hortensie. se cultivă mult prin grădini. perişor. Se cultivă de cîteva secole in Italia şi vestul Europei. cununiţă. călin. La sate nu a pătruns decît sporadic.) 215. Apocynaceae. cîrligeipătaţi. Plantă spontană prin păduri. mălin (Moldova superioară). Plantă originară din regiunea mediteraneană. ruji albe. Liliaceae. drimoc. verbenă pletoasă. — Saschiu mare Fam. Vinca minor L. — Verbină Fam. Alte numiri: Pervinca. vinca. ponchiu. palme. călin de grădină. Viola tricolor L. Apocynaceae. sporici. cuci. La noi. Tulipa gesneriaha L. ederică. (Pl. pervinca. în nenumărate varietăţi. 17 d). nu e nevoie să facem butaşi. boţi-de-zăpadă. cununiţă. lalea de grădină. plătindu-se pînă la 13 000 florini pentru o varietate nouă. — Lalea Fam. păiuşcă. pentru ornament. foiofiu. sacfiu. albăstrele. vervin. 39). Perenă. Alte numiri: Lalele albe şi galbene. Varietăţile de culori se moştenesc prin sămînţă. catifeluţe. Pe la 1635. Verbenaceae. Violaceae. Cultivată sporadic. pervancea-mare. cînepioară. f. fonchiu. albe. . Fiind mereu verde se utilizează pentru cununi. merişo-rul-mare. (var. cultura lalelelor a luat proporţii mari în Olanda şi se făcea o speculă extraordinară cu cepele de varietăţi noi. sporişi. călinul comun. sasău. derivă din călinul sălbatic. cultivată întîi de turci. cu frunze crenate. 213. Anuală. zăpadă. Din sud a venit şi la noi. foaie-n-fir. drimoz. 17 c. verdeaţă. tulipan. A pătruns şi în parcuri la oraşe. micşunele. Alte numiri: Panseluţe. Caryophyllaceae. (Fig. bulgări-de-zăpadă. înfloreşte prima dată la Augsburg. Viburnum opulus L. unde odinioară era mai răspîndită prin grădini la oraşe. la 1559. cununiţă-mare. soc de apă. Vinca major L. cultivat mai ales la oraşe. la oraşe şi sate. Amintită în poeziile populare: lalea. introdusă prin turci. sterile DC. hort. — Saschiu Fam. verdeaţa-iernii. borbănoc. 26 c). Are inflorescenţe mari. Plantele din care s-a creat această specie hibridă sînt originare din America de Sud. introdusă recent în horticultura. dar au fost aduse mai ales varietăţi moderne din Olanda. merişor. Varietatea produsă în Apus.Olanda şi curînd a devenit populară. roseum. voalul-miresei. grădinilor şi al magazinelor de flori. mortez. altaica Pali. 214. rujar care face ruji albe. vervine italiene.

4 c). Se cultivă mult varietăţile produse în Italia (violete de Parma etc). 216. Introduse de un secol la noi în parcuri. derivate poate din planta sălbatică Viola tricolor sau mai verosimil din Viola altaica Pali. Viola odorata L. Plantă cu flori albastre. de un miros suav. răspîndită în păduri şi prin tufişuri. Alte numiri: Toporaşi. (Pl.. — Viorele Fam. Perene. Panselele de grădină au fost produse întîi în Anglia pe la 1820 şi de acolo au trecut în grădinile de pretutindeni. . prin hibridări cu alte specii. grădini orăşeneşti şi chiar la sate. violete. tămîioara. Este considerată ca simbolul modestiei.Plantă ornamentală de primăvară dintre cele mai nepretenţioase7 cultivată în nenumărate soiuri multicolore. Perenă. Violaceae.

îndungat colorate. II. Originară din Mexic. din care se ridică tulpina încărcată cu flori mari. R. Maho-nia. cultivate cu totul sporadic prin ţară. 1697. Fam. Pl. de leac. 1925. Billbergia şi Orhideele. Plantă de podoabă. 2 şi 3. 3. Magyar Konyhâz. 8 d. turcoaice. adunate într-o rozetă. cu 5 nume de plante. Petrescu P. *** În enumerarea aceasta nu figurează nenumăratele specii de plante suculente (plante grase) cultivate de amatori. (Pl. Originară din America Centrală. de Gr. ruguliţe. pofta-femeii. O MICĂ INTRODUCERE IN BIBLIOGRAFIA PROBLEMEI Istoria migrării plantelor de ornament din patria de origine şi introducerea lor în grădinile din alte ţări este cunoscută în linii mari pentru U. Altdeutsche Gartenflora. halinguţă. ochiul-cucului. la noi datează de un secol. I... 1783. urmat de Vocabularul de la Caransebeş. Benko I. Grad. Liliaceae. fingele.S. — Atîrnătoare. Orăştie. Din acestea din urmă cîteva sînt reproduse în planşe: Colchicum autumnale. de farmece şi credinţe. Lexicon slavo-romînesc de Mardarie Cozianul. la. Zinnia elegans Jacq.. spînzurătoare. 16 d). De asemenea nu figurează florile rare de seră şi din grădini botanice. Cultivată mult în grădini şi vărzării. Pl. Pl. vindecuţă. — Circiumârese Fam. introdusă tîrziu în Europa şi mai recent şi la noi. Platicodon grandiflorum.. 1958 . leliţă. Alte numiri: Pertinent. cuJ-tivaţi mai rar prin parcuri şi desigur nici multe din florile anuale şi trainice. scris la 1649. telegraf. Alte numiri: Cactus (greşit). Pl. Symphoricarpus albus. ţinii. cavaler. Pl. Corelaţia dintre flora Romîniei şi poporul romîn. în vechi vocabulare. mire-sică. flori-bulgăreşti. Teodor Gorbea enumeră în Dicţionarul său de pe la 1691—1703 mai multe flori. budieni. Gypsophila arenaria. „Convorbiri ştiinţifice". Grădinile ţărăneşti din Munţii Apuseni. Pl. II. 20 b. Bucureşti 1900.. 49—74. Cluj. Panţu. P1. 1894. Pl. In afară de date cu totul sporadice din hrisoave. 12 d şi cîteva indeterminabile. unele fiind traduse din limba latină şi maghiară. tarleci. Borza Al. avem cîteva enumerări de flori cultivate la noi. Nomenclatura Vegetabilium tipărită la 1783 de Iosif Benkd este prima enumerare de numiri romîneşti care cuprinde numirile plantelor (prin colaboratorii săi) din Muntenia şi din Transilvania. publ. 24 b). V. Salpiglossis sinuata. Alte numiri: Garoafe. dînd numele a 24 de plante de podoabă. Borza Al. Yucca filamentosa L.217. Originară din America de Nord. pălangie. Sorbaria sorbifolia. domnişori. 219. A început să fie comună şi la sate. flori-boiereşti. Clarkia elegans. Astfel am omis: Lobularia (KLoniga). Schnitzl. nici arbuştii floriferi. cuconi. maiori. 218. atîrnătoare. P. 25 d. Dar şi despre introducerea lor în grădinile noastre ne vorbesc unii autori vechi. 3 d. Wistaria sinensis. fugătoare. De la Benkd şi pînă azi mulţi au cercetat grădinile ţărăneşti şi au enumerat plantele ornamentale din ele.. pene bătucite. Flora grădinilor ţărăneşti romîne. Stapelia lepida. Ceramica din Hurez. pp. 19—20 şi 84—86. şi Apus. Pl. Perenă. Timişoara. 21 d. Lexicon latin-romînesc. Zebrina pendula. Pl. Se întîlneşte prin parcuri şi prin grădinile de flori. ruji-mici. gura-paharului. scris pe la anul 1693— 1706.. impertinentă. Bucureşti. Corbea T. 1918. „Bul. 2 c. floareasimplici-tăţii. geţişoara. patlăvi. El enumeră 66 de plante de ornament. Creţu Gr. ochiul-boului. garofle. Pl. O parte din aceste date etnobotanice sînt cuprinse în cartea clasică a lui Z. 1943. Partenocissus quinquefolia. obraznica.8c: Digitalis purpurea.R. — Juca Fam. Dicţionarium Valachico-Latinuum. nr. Nomenclatura vegetabilium în M o 1 n â r. Pl. dar nu putem avea certitudinea că ele erau cultivate şi de romîni. (Pl. Cretzu Bucureşti. Cu frunze lungi înţepătoare. II 1921. introdusă la 1796 în Europa. Commelinaceae. Din istoria plantelor noastre ornamentale.. Anonymus Garansebesiensis. dar numele lor este tradus din ungureşte. Cultivată sporadic în ghivece pentru frunzele sale frumoase. Leipzig. F i s c h e r-B e n z o n. Pl. dar vezi scurta bibliografie ce urmează. pp. Ele nu prezintă un intere» etnobotanic mai remarcabil. II.. c. 24 d. 1898.Dimor-photheca aurantiaca hybr. Borza Al. şi Stâni. nemţoaice. 2 e : Ecballium elaterium. Oeno-thera sp.. C. De curînd a fost introdusă şi la sate. Borza Al. mireasă. căpitani. Bot". din cîmpiile aride.S. Kiel u. albe. „Lumina femeii". 14 c. Laurus nobilis. Plantele de podoabă. cătănute. Paphiopedilum insigne. Gel dintîi este Lexiconul lui Mardarie Cozianul. Compositae. Manuscris.

Galendula officinalis 36. Comphrena globosa 89. Nigella damascena 148. F. Impatiens balsamina 110. Gaillardia picta 88. Cosmos sulphureus 79. Bucureşti. Phlox drummondii 168. TABELE DE PLANTE GRUPATE PE BAZA DURATEI ŞI LOCULUI DE CULTURĂ a. 1911. Mimulus luteus 143. Euphorbia marginata 84. A. 1921. 1929. Lupinus luteus 125.. II. Engler u. 2. Phaseolus coccineus 161. Flora of cultivated plants. şi Moraru Z. 17 voi. Lupinus varius 128.. A magyarsdg viragăi. Papaver somniferum 153. * Illustriertes Gartenbaulexicon. Convolvulus tricolor 63. W u 1 f E. Helianthus annuus 91. Scabiosa atropurpurea . 1930. Panţu Z. Ed. kleine Encyclopădie. 8-Auf C.. XL. V.Natur. Majorana hortensis 129. Pax. „Ţara Bîrsei". G. Berlin. Moscow-Leningrad. 1932. Pharbitis purpurea 158. 1927. 1957. Hehn V. Bucureşti. „Archiv". Pflanzen im Glaube und Brauch der Siebenburger Sachsen. nr. cu titlul şi în limba engleză). Cosmos bivinnatus 64b. Gallistephus chinensis 42. Berlin. Amaranthus caudatus 10. Budapest. Gelosia cristata 44. Schullerus Pauli ne. Rapaies R. Centaurea moschata 59. 1935 —1936 (ruseşte. Helichrysum bracteatum 104. Perilla frutescens (nanki-nensis) 154. Lobelia erinus 122. Kerria japonica 111. Petunia hybrida 157. Cultura florilor. 1929 Oprescu G. Peasant art in Roumania. Antirrhinum majus 33. Consolida ajacis 62. Lathyrus odoratus 118. Matthiola incana 135. Lunaria annua 123. Leipzig. London.. Linum grandiflorum 120. Reseda odorata 178 Ricinus communis 195. Cei dintîi culegători ai numelor romîneşti de plante. Mori ova I. Rochia scoparia 114. II. Amaranthus cruentus 11. Portulaca grandiflora 173. Coreopsis tinctoria (Calliopsis bicolor) 64a. Nicotiana silvestris 144. Pop E. Ageratum houstonianum (mexicanum) 9.. Polygonum orientale 169. 1902. Kulturpflanzen und Haustiere in ihrem Obergang auş Asien nach Griechenland und Italian sowie in dos ubrige Europa. FLORI DE GRĂDINĂ ANUALE 5. Commelina communis 60. Plantele cunoscute de poporul romîn. Mit botanischen Beitrăgen vol.

Fritillaria imperialis 90. 20. Lilium candidum 117 b. Silene armeria 206. b. Heliotropium peruvianum 95. Campanula medium 40. Rheum officinale 187. Oxalis corniculata 162.201. Canna indica 43. Hosta plantaginea 101. Phytolacca americana Platycodon grandiflorum (Campanula g. 167. Narcissus pseudonarcissus 146. Polyanthes tuberosa 170. Rudbeckia laciniata 190. Tagetes erecta. Sedum spectabile 198. Inula helenium 107. Lilium bulbiferum 132. Aquilegia vulgaris 13. Mentha longifolia 136. Convallaria majalis 67. Aconitum stoerkeanum 8.) 45. Zinnia elegans b. Vinca major . Hesperis matronalis 96.) Pl. Dictamnus albus 82. Cerastium biebersteinii 50. Centaurea (diverse sp. Chrysanlhemum maximum 61. Solidago canadensis 210. Santolina chamaecyparissus 197. Muşa ensete 139. Iberis umbellata 106. Iris germanica şi alte-specii 117. Dahlia pinnata 70. Phlox paniculata 165. Aster alpinus 23. Narcissus poeticus 141. Dicentra spectabilis 73. Dianthus caryophyllus 72. Tulipa gesneriana 212. Mirabilis jalapa 138. Sedum spurium 202. Althaea rosea 12. patula signata 209. Verbena hybrida 218. Myosotis palustris 140. Cynara scolymus 68. Helianthus tuberosus 92. Chrysanthemum indicum 51. Arabis alpina 19. Heuchera sanguinea 99. Asclepias syriaca 22. Salvia splendens 191. Astersalignus şi altele 34. Calystegia pubescens 38. Hyacinthus orientalis 103. FLORI DE GRĂDINĂ BIENALE ŞI PERENE 2. Tropaeolum majus 214. Delphinium elatum 71. Primula acaulis 174.

Viola tricolor (altaica) hibrizi 216. chinensis 205.213. Ficus elastica 81. Nerium oleander 159. Elaeagnus angustifolia 97. PLANTE DE CAMERĂ ŞI DE SERĂ 3. Gydonia japonica (Chaenomeles japonica) 77. Gampsis radicans (Tecoma) 56. Ruscus aculeatus Sorbaria sorbifolia. Adiantum capillus-veneris 4. Buxus sempervirens 39. Philadelphus coronarius 175. 21. Yucca filamentosa d. Rosa centifolia 183. Lonicera caprifolium 142. Citrus aurantium 55. Begonia sanguinea 28. Rosa multiflora 188. Pl. Bergenia crassifolia 32. Clematis jackmanni 66. ARBUŞTI ORNAMENTALI 31. Viburnum opulus f. 203. Asparagus sprengeri 26. limonium 57. Tamarix gallica 211. Datura arborea 71. Rosa gallica 185. Calceolaria corymbosa şi hybrida 35. Hibiscus syriacus 102. Freesia refracta 83. d. Cyclamen persicum 69. Syringa josikaea 204. Ribes aureum 179. Ligustrum vulgare 121. Vinca minor 215. Laburnum vulgare 115. Syringa vulgaris 207. Clivia nobilis 58. Rosa canina 181. Dianthus caryophyllus 79 b. Begonia semperflorens 30. Fuchsia coccinea . Asparagus plumosus 21. Rosa foetida 184. Coleurs blumei 65. Agapanthus umbellatus 14. Hydrangea opuloides (hortensis) 110. Rosa alba 180. Syringa persica şi S. Lavandula officinalis 116. Euphorbia pulcherrima 80. Rosa chinensis 182. roseum 219. Begonia rex 27. Calla (Zantedeschia) aethiopica 37. Viola odorata c. Kerria japonica 112. Araucaria excelsa 20. Citrus medica subsp. Chlorophytum comosum (sternbergianum) 54. Camellia japonica 48.

Tehnoredactor : Gh. Tiparul executat sub comanda nr. Pelargonium peltatum 151. m. Lantana cămara (hybrida) 137. Aloe ferox 75. 1a. Monstera deliciosa (Philodendron) 142. CACTEE ŞI ALTE PLANTE SUCULENTE (GRASE) DE CAMERĂ 6. Epiphyllum truncatum 100.959. Sedum sieboldii Stapelia lepida Pl. Primula obconica 171 b. 8. Zebrina pendula e. 1.p. Popovici Corector : Baticu I. Hîrtie velină de 80 gr. Phyllocactus phyllanthoides şi Ph. Pelargonium odorantissimum 150. Kentia (Howea) belmoreana 113. Impatiens sultani 109. Hippeastrum vittatum (Amaryllis vittata) 105. Senecio cruentus (Cineraria) 217. Coli tipar 10. Dat la cules: 12. V. Gloxinia speciosa şi G. Hodorocea.960.06. ackermann 176. Pelargonium radula 152. Coli edit. Primula malacoides 172. . Phoenix canariensis 166. Punica granatum 177. Hoya carnosa 134. : 06410:959. Bucureşti — R.12. Pentru bibliotecile mari indicele de clasificare 58. Plumbago capensis 171. Rhipsalis pachiplera 196.P. STALIN". Echeveria metallica 76.R.87. Tiraj: 10000+160 ex. Echinopsis eyriesii 78. Mesembryanthemum crystallinum 164. Pelargonium zonale 160.50 + 27 planşe. CUPRINS FLORILE IN VIAŢA NOASTRĂ ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI. Rhododendron sinense 194.. Nerium oleander 149. Grădinile ţărăneşti Analiza istorică a grădinilor ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE O mică introducere în bibliografia problemei Indicele alfabetic al numirilor romîneşti Tabele de plante grupate pe baza duratei şi locului de cultură Flori de grădină anuale Flori de grădină bienale şi perene Arbuşti ornamentali Plante de cameră şi de seră Cactee şi alte plante suculente (grase) de cameră Redactor responsabil de carte : P. Saxifraga sarmentosa 200.08. Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare: 58. hybrida (Sinningia speciosa) 98. Format 84x108/16. 91844 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. Bun de tipar: 2. Piaţa Scînteii nr. A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful