P. 1
38089040 Florile Din Gradina Mea

38089040 Florile Din Gradina Mea

|Views: 408|Likes:
Published by vdascalu_1

More info:

Published by: vdascalu_1 on Mar 06, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/30/2015

pdf

text

original

FLORILE ÎN VIAŢA NOASTRĂ Florile sînt una din cele mai mari bucurii ale vieţii noastre. Ne place să le cultivăm în jurul casei, să le avem în ferestre, să le ţinem în cameră, în glastre. Ele nu lipsesc nicăieri în ţară, nici din jurul caselor ţărăneşti, nici din grădinile şi apartamentele muncitorilor de la oraşe sau din parcurile publice. Ele îţi dau o mulţumire deosebită şi satisfac simţul estetic al fiecărui om. Ele te însoţesc la bucurii şi împărtăşesc cu tine durerile. Plantele în genere, dar mai ales florile din grădină, au fost şi sînt un izvor nesecat de inspiraţie pentru manifestările atît de variate ale artei populare şi ale celei culte. Nu putem intra în analiza rolului pe care îl joacă florile în poezie şi literatură, căci acesta este un subiect inepuizabil, începînd cu legendele florilor, cu acele culegeri de „Doine şi lăcrămioare" sau „Trandafiri şi viorele", pînă la operele celor mai de seamă poeţi. Trebuie să accentuăm însă cît de mare este rolul florilor în operele de artă ale poporului, născute spontan în casele ţărăneşti în contact cu natura, la aer şi în strălucirea soarelui, dintr-un irezistibil îndemn estetic de a exprima în forme şi culori frumuseţile naturii. Crestăturile în lemn la porţile curţilor din Oltenia şi la fîntîni reproduc adesea flori şi viţa de vie. Mobilele din case şi uneltele de lucru, furcile de tors, doniţele şi lingurile sînt uneori decorate cu motive vegetale, îmbrăcămintea ţăranului este mai adesea împodobită cu cusături în stil geometric, dar şi cu flori. Covoarele sînt în unele regiuni, ca în Oltenia şi pe valea Someşului, decorate în întregime cu motive de frunze şi flori. Ceramica populară încă face uz de motive vegetale, în special. În Oltenia, în Maramureş, în ţinuturile săseşti, săcuieşti şi în Moldova. Căni şi ulcioare, străchini şi talgere, vase de flori şi farfurii poartă adesea un delicat decor de flori. Să mai vorbim de picturile nemuritorilor maeştri ai penelului, Grigorescu, Luchian, Tonitza şi alţii? ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI Grădinile de flori sînt o istorie culturală nescrisă a poporului care le cultivă. E aşa de interesantă istoria şi uneori chiar odiseea acestor flori ornamentale care alcătuiesc zestrea grădinilor de la ţară şi de la oraş, a florilor ce sînt podoaba şi bucuria tuturor! Plantele noastre de podoabă sînt o veche moştenire, la care fiecare veac, fiecare generaţie a mai adăugat ceva. GRĂDINILE ŢĂRĂNEŞTI Ele sînt unul din cele mai interesante obiecte de studii comparate, fiindcă variază mult de la o regiune la alta, atît ca bogăţie cît şi în privinţa numelui ce-l poartă florile. Sînt mai sărace grădinile la munte, în satele mici, ascunse şi ferite de calea largă a migraţiilor diferitelor popoare şi mai adăpostite de influenţele lor culturale. E mult mai îmbelşugată podoaba grădinilor la şes, în satele din apropierea centrelor urbane, în regiunile unde contactul cu alte popoare a fost mai intens. Nu putem ilustra mai bine deosebirile dintre grădinile ţărăneşti din diferite regiuni ale ţării, decît enumerînd plantele de ornament cultivate în cîteva ţinuturi reprezentative, cu numirile lor atît de felurite. Banat. La Naidăş (raionul Oraviţa, regiunea Timişoara) am consemnat, cu ocazia unei anchete, următoarele plante de podoabă: căldăruşe, cactus, ştir roşu, tămîioara, şlaierblume, iarbădalbă, şofran, lămîi, tămîiţă, golopăr, creată, floare-de-toamnă, cane, ochişele, ochiu-boului, vineţele sau chip-de-om (Commelina communis), lăcrămioare sau mărgăritar, gheorghină, garoafe, para-focului, ciorceluş (Dicentra spectabilis), iederă, flori galbene (Helianthus tuberosus), crin galben, zambile, vasărlilie, stînjeniţă, persăcel, rocorele, mături, crin alb, micşunele, mătăşină, izmă, leandru, reginanopţii, busuioc, bujor, muşcat, mac, iazmin, nudli sau gheaţă, pomogram, boabe-de-turbă, trandafirchitat, roazăbăl, ruzmărin, rută, flori galbine, pipară, urechea-babei, urechelniţa, sîmziene (Solidago canadensis), liliac, forfologi, turlipan, verbine, foifiu, viorele, măgrin-vînăt, budieni şi încă 10 specii recent introduse, fără nume. Lista lungă de flori şi numirile lor arată vechi influenţe germane şi sîrbeşti. Am enumerat 71 de plante dintr-o singură comună. Dar cîte am văzut în numeroase alte sate, înşirînduse în lista speciilor! Muntenia. Aici am găsit cea mai mare bogăţie de flori, prin comunele situate de-a lungul Argeşului, a Dîmboviţei, Sabarului şi Neajlovului. Iată plantele de ornament consemnate în comunele Colibaşi, Copăceni, Vlad Ţepeş, Comana, Mihai Bravu, Mitreni, Budeşti: zambile albe şi albastre, crin (Iris germanica), crin galben, ghiocei albi (Narcissus poeticus), recin, mărgăritar, muşcată roşie şi creaţă, leandru, ghiocei-de-grădină (Narcissus pseudonarcissus), smochin, cuişor, floarea-soarelui,

lămîi, garoafă, maghiran, piparoase (Lilium candidum), crizantină, talie sau dalii, cerceluş, rozet, micsandre, gheti-şoare, izmă, merişor, trandafir galben şi alb, călţunaş, moţu-curcanului, alimon, calofir, busuioc, gălbinele, canele, steluţe, cirişar, limbă, zorele, lalele, tufănică, bujor, nalbă, florialbastre, iarbă-mare, lămîiţa, salcie (Elaeagnus), micşunele, gurarea-porcului, cartofei, guriţa-mie Iu lui sau gura-leului, facelie, muşeţel-de-grădină, schinduşi (Trigonella foenum-graecum), săpunaşi scînteioară, mac, regina-nopţii, floarea-mortului (Mahonia aquifolium), busuioc roşu, călţunaş, ghemu, căldăruşe, rozmarin, cîrciumărese, pietricică, cancicică (Impatiens balsa-mina),floarea-miresei, ciocuberzei, begonia,mateolă(Matthiola bicornis), gladiole, băşicuţe (Symphoricarpus albus), iarbă-mare (Phalaris), lobodă roşie. Am mai văzut 15 feluri de plante fără numiri populare, în total 90 de specii. Din această regiune se aprovizionează cu flori şi florăresele din Bucureşti. Dar ar trebui să scriu pagini întregi despre bogăţia de flori a pieţelor şi a parcurilor din Bucureşti, despre aspectul pitoresc al colţurilor de străzi şi bulevarde. Magazinele de flori sînt încărcate cu cele mai moderne soiuri de flori, cu crizanteme, gladiole, garoafe, gloxinii şi ultimele creaţii de roze superbe. În anii regimului democrat-popular, în grija pentru continua înfrumuseţare a vieţii poporului, a intrat şi preocuparea pentru îmbogăţirea grădinilor, aşa fel, încît astăzi puţine oraşe din lume se pot lua la întrecere cu capitala ţării noastre! Moldova. În regiunile Iaşi, Suceava şi Galaţi am consemnat în două campanii etnobotanice (1952 şi 1953) florile din grădinile ţărăneşti. În nordul Moldovei am văzut: bună dimineaţa, nalbă de grădină, nasu-curcanului, gura-leului, măturiţă, soponele, veselia-casei (Begonia), gălbinele, ochiuboului, parfumuraşi şi cărăfior, calapăr, dumitriţe, româniţe, nemţişor, fluturaşi şi ochiu-băietului sau ochiu-cavaIerului, gheorghine, garofiţă, ochii-băieţelului (Gaillardia;, gladiola, floarea-soarelui, crin galben, crin de toamnă, răchiţele, beţivă, stînjeni albaştri, mături, sovîrf, micşunele, nintă, floritomnatice, oleandru, regina-nopţii, mac, viţă sălbatică, pilargonia-roz, nalbă (Pelargonium zonale), betonii, gura-paharului sau zorele, chiparoase, cuişoare, trandafir alb, carcadel sau acadîr, trandafir-dedulceaţă, trandafir galben, mărită-mă-mamă, flori-de-parfum, sînziene (Solidago canadensis), liliacnemţesc, căşiuliţi, conduraşi, beţi-de-zăpadă, crîşmăreasă sau pofta-femeii. În total 54 de specii. In sudul Moldovei şi în nordul Dobrogei am notat următoarele: sălcioara, smochin, hortensia, iederă (Parthenocissus), iasomie, cuişoare, trandafir de dulceaţă, trandafir galben, maghiran sau floareamiresii, liliac, liliac nemţesc, nalbă, bosioc roşu, gura-leului, căldăruşe sau chipigicuri, măturică, floarea-studentului sau dumitriţă, crăciuniţă, gălbinele, ochiu-boului, popuşoi (Canna indica), şofran, pufuleţi, calapăr, crizantine sau dumitriţe, româniţe sau bunghişori, lăcrămioare, catifeluţe sau guriţacucoanei, mustaţa-flăcăului sau steluţe, gherghină, caranfilă, floare-domnească, spicu-vieţii, floareasoarelui sau răsărita, gulii şi cartofi dulci, floare-de-hîrtie, crin galben, crin de toamnă, zîmbiluri, copăcei, stînjenei, mături de grădină, cafeluţe, buchet-roşu, micşunele, alămîiţă sau busuiocii stupului, mintă-creaţă, izmă, chişuliţe sau podoaba-zilei, regina-nopţii, piper-negru, busuioc, bujor, bujor-depădure (Paeonia peregrina), mac, betunii sau petunii ori bitoane, zorele sau bună-dimineaţa şi garoafe, fasole roşie de floare, flox, buchet, iederă (Polygonum aubertii), moţu-curcanului, portolac sau gheţişoare, căpuşi, marghioale, săpunele, gheaţă sau iarbă-grasă, drăgaică, crăiţe, antajicuri sau conduraşi ori călţunaşi, urzicuţe, pansele, viorele, nemţoaice, crin albastru, lămîi, crini roşii, urzicuţe, datura, ghem, nu-mă-deranja, cerceluş, uleandru, pelargon sau sacîz şi sacîzel, muşcată, floare-creaţă, cactus, primăvară, acăţătoare sau miresică. Peste 10 specii nu au încă nume romînesc. În total sînt 102 specii. Oltenia are de asemenea grădini ţărăneşti bogate în flori. Într-o lucrare preliminară la o etnobotanică a Olteniei am adunat numirile de plante ornamentale auzite de mine, de discipolii mei şi culese din literatură. Sînt aproape la o mie. Numirile citate mai jos au fost culese în timpul unei campanii de cîteva luni de zile din satele Mehedinţilor, regiunea Craiova. Păstrez şi acum amintirea surprizei şi încîntării mele de atunci, văzînd belşugul de flori cultivate în case şi în grădini. Cele mai multe numiri provin din Slivileşti, Turceni, Valea lui Cîine, Novaci, Polovraci, Balateşti, Aninoasa, Murgeşti; lista lor este următoarea: floarea-pîinii, pufuleti, sabur şi sanabur, nălbi, moţu-curcanului, gura-leului, căldăruşi, rozmalin (!), măturice sau peliniţă, ciucuri sau mocofană, bucuria-casei, cearăroşie sau mireasă, părăluţe, crăciuniţă sau ianuarie, gălbinuşi sau nocoţele, ochiu-boului sau flori-rotate, cană, şofran, busuioc sau creasta-cocoşului, micşunele, tămîioasă, calapăr sau calomfir, tufănici sau crizantine, românite sau mostrătăl, urzicuţe, gheţişoară sau scînteioară, dosnica, mărgăritari, răcorele, albiniţ-ă sau coconită, steluţă, gherghină sau dalii, garoafe sau cuişoare, sălcioara, boabe-de-venin (Euphorbia lathyris), floarea-miresei, smochin, cerceluşi, priboi, gladiole, iederă, floarea-soarelui, gheorghine galbene, siminoc, crin galben, liliac de grădină, crin de toamnă, ortensie, cangei sau dragăMărioară, oman, stînjenei, mătrui, indruşiaim, crin alb, cafea, schinteioară, măgheran, micşunele (Matthiola incana), mătăcină, izmă-creaţă, iarbă-neagră sau mentă, leandru, regina-nopţii, uncheşel, piper, busuioc, coada-pisicii (Cereus flagelliformis), bujor alb şi roşu, mac sau moaci, muşcată, floarede-vin, muşcată-creaţă, puturoasă, betonii sau parfum, panglicuţă, răcorele sau zorele, fasui cu teacă

călupăr. trandafiri-tăfălogi. ce-l exală florile ei albe. scrinte (Syringa) şi vie sălbatică. cocoara-muierii sau tulipan (Iris germanica). Foarte repede s-a răspîndit în ultimii 30 de ani cultura gheorghinelor sau rujilor galbene (Rudbeckia laciniata). cuişor sau liliac galben. lămîiţa. sînziene de grădină. te împiedici de ea la fiecare pas. moţu-curcanului. atît la populaţia romînă cît şi la minorităţile naţionale. mături. bosîioc. trandafir-de-luni. Nalba de grădină. În zilele noastre e în plină expansiune Cosmos bipinnatus (fluturaşii) de aceeaşi origine transoceanică. trandafir. cănţălarie (Calceolaria). cerceluşi. fluxe. aşa de răspîndită acum. introduse în Europa numai de cîteva decenii. floareasoarelui. mneriori (Centaurea cyanus). În această provincie sînt deosebit de numeroase plantele cultivate pentru podoabă. rujăbujă. gheorghine. flori-de-paie. iarbă-scumpă. Ţara Oaşului. cel mult de un secol — două. betonie. slavă şi turcă. fiind introduse recent. rubin. carpăn (calapăr). galbene ori albe. Mai largă răspîndire au rujile de toamnă. zmeuriţă. halînguţă sau atîrnătoare. agave. schintei. recent apărute la noi. garoafa. gherghină galbenă. căldare. fucsie. începînd din veacul al XVI-lea. Recentă este şi floarea-soarelui. Aşa se numeşte în graiul poporului raionul Oaş din regiunea Baia Mare. briboi. Transilvania. gheţişoare. Din aceste 53 de specii de flori. flori-de-rug (Rosa centifolia). grădinile ţărăneşti au primit multe elemente de la coloniştii saşi şi din alte părţi. chiparoase. mălin. vetrice. compus din 16 comune. din alte continente bogate în flori. şi care altădată purtau un singur nume în tot cuprinsul patriei. ţîpruş. sau Extremul Orient. sfunduc. raionul Turda: iarba-mîţii.lată. vestit pentru varietatea mare de flori. rozetă. oglicele. ricin. lămîi. Floarea numită cuişoare sau ceara de albine (Asclepias siriaca) este o buruiană comună din Statele Unite. nasucurcanului. Iată plantele de podoabă din aceste sate: gura-leului. dar răspîndite prin turci şi slavi. fonchiu. carnaval. panseluţe. floare (Calendula officinalis). cînepioară sau verbine. lilion galben. adusă din America de Nord. budiene. gheorghină roşie şi mieruie. care au revoluţionat arta grădinărească din Apus. lemnuş. rujmalin. pupi sau scînteiuţe sau bumbuşcuţe (Gom-phrema globosa). dulceag. De la ei au intrat în horticultura toate liliaceele. măzăruică. regina-nopţii. vioaie. stînjeni. săpunele sau berbeci. Tot nouă e şi iasomia. amor. nalbă. lemnu-domnului. La noi e apreciată mult de stupari. ca împrumut recent. pejma. măieran. Multe s-au încetăţenit şi în grădiniţele ţărăneşti. măgheran. dulcea verbină şi suava levănţică. liliac. jaleş. frumoasa crizantemă. păpucichi. Munţii Apuseni. mari. rezedă. Mai sînt vreo 10 specii care nu au numiri populare. cîrciumărese sau cătănuţe. Pe lîngă vechea moştenire dacoromană. Dăm lista florilor şi plantelor de leac găsite în grădinile de la Scărişoara. mac. mîndră. pinteni. lămîiul. picioci-curate. Din nenumăratele grădini cercetate în comunele româneşti. cu mirosul îmbătător. flori-tărcăcioare. Putem deosebi mai multe categorii de flori în privinţa originii lor şi a vechimii la noi. cactus. cheiţa-raiului. lilion alb. Şi aceasta e adusă abia de un veac din Orient. a diferitelor neamuri de flori pe care le întîlnim cu atîtea numiri. cum sînt America de Nord şi cea de miazăzi. muşcată de oală. cadoul japonez. tătăişi (Callistephus chinensis). barbînoc. scînteiuţa. iederă. În total am văzut 123 de specii ornamentale. zorele sau clopoţei. Cîmpeni şi Vidra. Numărul total al plantelor ornamentale se ridică la vreo 44 de specii. domnişoare. cetină. c) Mai vechi decît aceste daruri sînt acelea ce-au venit în evul mediu şi mai tîrziu din vestul . ruşiori. banat. bîrsacan. regiunea Cluj. unde este mult mai mică. firfirică sau flori-de-gheaţă. bizantină. butduci sau flori-galbine. numite şi crăiţe ori vîzdoage. cu florile mari. trandafir alb. 15 sînt cultivate numai în parcul de la Bicsad şi în alte cîteva grădini. camfor (Mentha piperita). Acest popor de stepă a crescut în mijlocul lalelelor şi a zambilelor din cîmpurile înierbate ale Asiei Mici. Nu au încă nume românesc patru flori introduse de curînd. roze. clopoţei. plituţe. lupidragi sau călţunaşi. garoafe. leordini sau ruji-galbini (Rudbeckia laciniata). portulachie. iarbă-grasă. numită impropriu jasmin. trandafir. săseşti şi maghiare. nemirositoare. ţine tot de grupa florilor din Orient. bujor. trandafir galben. creaţă. le găseşti ici-colo. b) Mai veche este zestrea primită de la turci. cupe. din punct de vedere istoric. venite abia de un veac de peste ocean. macitină. ignele. cercei. un ţinut altădată foarte sărac şi izolat. vom da aici lista din două regiuni mai conservatoare a tezaurului de flori şi a numirilor populare: Munţii Apuseni şi Ţara Oaşului. Turcilor li se datorează şi introducerea la noi a cărujelelor. mac. lalea. bosioc. verbine. iazmin. tulipan galben. venite din America. care cuprind peste 200 de specii ornamentale. rozmalin. turb. crin. broască. tătăişi. trandafir. ruji sau ruja-soarelui. a) Prima categorie mare este aceea a florilor „moderne". boglar. viorele. ANALIZA ISTORICĂ A GRĂDINILOR ŢĂRĂNEŞTI Să încercăm să facem o analiză. Elemente noi şi neîncetăţenite încă la noi sînt: rodia. cinci-cote. fiolă (Matthiola incana).

roiba. Jalea sau Salvia este de asemenea o plantă Mediteraneană. în grădinile ţărăneşti rămîne totuşi un număr mare de flori ornamentale cu largă răspîndire. generalizate acum la sate. merele domneşti din Muntenia. Spînzul şi saschiul. după înfrîngerea lui Decebal. fiind reintroduse în timpuri mai noi. din codru şi nu au fost aduse din alte ţări. a fost buruiană medicinală odinioară. unde creşte din belşug. veniţi tot prin nemţi. Aceste 11 flori de podoabă. ca de lămîie. originară din sudul Africii. Aşa este trandafirul (cu nume ce vine de la cuvîntul neogrecesc tri-antafillon = treizeci de foiţe) cultivat din vechime de coloniştii romani. medic de legiuni romane. pe care le-au cultivat şi hărăzit ca nobil dar întregii omeniri: aşa este chiar . Măgheranul (Majorana vechilor romani) a fost şi el o plantă medicinală. care au intrat de-a dreptul în sanctuarul grădiniţei. atît la ei cît şi în noua lor provincie: Dacia. întemeietori ai unei noi civilizaţii pe plaiurile noastre. Cît e de caracteristic în această privinţă splendidul bujor (Paeonia romanica). rar. Unele se vor fi pierdut în vremuri de bejenie. Romînii au descoperit şi plante de podoabă curată. Ea a fost adusă de romani ca plantă de leac. Aşa sînt pintenaşii (Tropaeolum) numiţi şi butucaşi sau nemţoicir de origine americană. cultivate mai mult pentru miros şi în scopuri medicale. Din categoria aceasta mai fac parte rezeda. deşi e sigur istoriceşte că aceste flori nelipsite din grădinile tuturor satelor noastre au fost cultivate de strămoşii noştri romani. Mintă sau izmă. Astăzi se păstrează mai mult ca podoabă prin grădinile ţărăneşti mai vechi. prin curţile domneşti sau direct prin neamurile ce s-au stabilit la noi. este tot o plantă de origine sudică. prescurăriţă) cultivată pe şuri şi case cu credinţa neîntemeiată că cei ce o cultivă sînt scutiţi de trăsnet. Aşa este chiar muşcata. superba floare albă. a fost adoptat de toate grădinile. Bănuiesc că unele din ele. Melisa este tot sudică. Strămoşii noştri desigur lau luat de prin pădurile Craiovei şi Cernei. cu miresme ce îmbată simţurile şi cu flori ce înfrumuseţează viaţa. sălbatic pe la noi şi poftit de oamenii iubitori de flori în grădiniţe. arbust de podoabă ce creşte sălbatic în Arad. De origine romană este şi rozmarinul numit la noi şi rujmalin. adevăratele flori naţionale. bogăţia ei! Ca încheiere voi arăta cît este de importantă contribuţia grădinilor noastre la îmbogăţirea grădinilor din alte ţări. lăcrimioarele şi albăstreaua au fost introduseşi ele din pădure şi de la cîmp în mijlocul florilor de origine străină. Calapărul. izmă. Dar n-am isprăvit încă trecerea în revistă a gingaşelor flori ce împodobesc grădina ţăranului romîn. e moştenit tot de la greco-romani. Saşii. Busuiocul frumos mirositor. cu puternicul lui parfum. scumpie. cum sînt merele pătule şi poinice din Ardeal.Europei. împreună cu cele 25 de tovarăşe de acelaşi fel. E veche în cultura noastră. sporind din neam în neam frumuseţea. nelipsita floare a ţărănoii. cu frunze creţe ori drepte. de afară de la cîmp. Crinul. cimbrul au fost văzute la vechii daci de marele părinte al botanicii. împreună cu cimbrul sînt folosite mai mult cu rosturi aromante decît ca podoabă. sînt cele mai răspîndite în grădinile de la noi. cultivaţi şi dăruiţi pe urmă civilizaţiei universale. Melinul sau liliacul. moştenire rămasă de la romani. dar cu timpul a devenit plantă ornamentală. rămînînd cu cel culinar şi. Oltenia pînă în Dobrogea. aceasta. dar venită pe calea împrumutului din ţările din Apus. Nu mă gîndesc aici la excelentele soiuri de pomi fructiferi descoperiţi. sînt mai vechi la noi decît domnia imperiului roman. destul de asemănătoare cu cele de astăzi. El a păstrat şi numele lor dace. mătăcina. d) în afara florilor enumerate mai înainte în cele trei categorii. ungurii şi şvabii au mijlocit desigur introducerea în preajma caselor a multor flori. dar şi-a pierdut pe urmă rostul acesta. aduse de geţi şi daci pe aceste plaiuri din meleagurile calde ale Sudului. Mătrăguna. Dioscoride. doamnă-mare ca şi iarba-mare (Inula helenium) se folosesc mai mult ca plante medicinale. saşii au răspîndit pe Semper-vivum (urechelniţa. Calapărul. Iată cîte seminţii şi cîte feluri de flori s-au adunat de veacuri prin grădiniţa noastră. ornamental. e) înşir acum la urmă frumoasele fiice sălbatice ale florei romîne. Tot dintre florile sălbatice s-a desprins şi mîndrul nostru priboi (Geranium macrorrhizum) cu flori şi frunze de un miros suav. Banat. care sînt desigur cea mai veche moştenire botanică. filiminele sau rujile poartă numiri vechi slave. numit şi iorgovan. mixandrele şi garoafa. decît pentru culoarea florilor. cu numiri adesea latineşti ori greceşti.

Aconitum stoerkeanum Rchb. Se cultivă în apartamente de amatorii de plante suculente (grase). Aloe ferox Mill. reunite în bucheţele. Liliaceae. Alte numiri: Sanabur. La noi este subspontană uneori. Compositae. ca reminiscenţă a culturii ei altădată mult mai răspîndită decît azi. Malvaceae. dinţate. 1. Polypodiaceae. mexicanum Sweet) — Pufuleţi Fam. Mai simplu şi mai sigur este să le enumăr în ordine alfabetică. după numele lor botanic ştiinţific.) 7. Mult m-am gîndit în ce ordine să spun povestea aceasta a florilor. Ageratum houstonianum Mill. doctor. Perenă. Liliaceae. părul-fetei. cu descrierea noilor croaţii. cultivat şi în grădini săteşti. Originară din Alpi. bună-dimineaţa. (4. la oraşe. prin iunie. păpucei. — Părul-Vinerii Fam. Fructul se pune pe azime la nunţi şi urma se coace ca un sigil. cultivată în regiuni calde pentru sucul solid extras din frunzele cărnoase. mai ales prin parcuri. Cultivată ici-colo prin grădiniţe la sate. aloe. un prea frumos liliac găsit în stare sălbatică pe valea Someşului şi Arieşului. Abutilon theophrasti Medik. Althaea officinalis L.19. să le înşir tot alfabetic. (Aloe sp. Orăşenii îl cultivă în ghivece pentru florile mari albastre ridicate de o tijă puternică. şi alte două specii — Sabur Fam. Adiantum capillus-generis L. Se cultivă în grădini şi parcuri. se vinde în farmacii.C şi pl. Are mai multe rude asemănătoare. albastre-deschise. Acest capitol din povestea grădiniţei reprezintă o pagină frumoasă în contribuţia noastră la progresul cultural al omenirii. se vinde în farmacii. Se cultivă rar în apartamente. din grădinile ţărăneşti şi cele ale muncitorilor de la oraşe. Are flori mărunte. ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE Cartea „Florile din grădina mea" nu este un manual de horticultura. — Nalbă-mare . E şi medicinală. Cultivată în grădinile minerilor şi ţăranilor din nordul ţării. sabur. Iată care sînt florile cultivate mai adesea în „grădina mea" şi care este pe scurt istoria lor culturală. Saburul plămădit în rachiu cu alte plante se foloseşte ca medicament popular contra icterului.15. — Prlstolnic Fam. „Florile din grădina mea" este o călăuză în lumea florilor cultivate mai des în ţara noastră. Patria de origine este regiunea Mediteranei şi Asia Mică. 18. Perenă. (P1. numit apoi în horticultura liliac romînesc (Syringa josikaea). teişor. Alte numiri: Floarea-pîinii. Şi nu mă înşel desigur căutînd originea priboiului din grădinile altor popoare. care este primul leagăn al acestei plante. ce înfloresc tîrziu. 2. tot în grădinile sătenilor romîni. iar numirile romîneşti. Figurile vor ajuta să recunoaştem o seamă de flori din ce le mai comune. Cu florile-i liliachii-palide.liliacul trecut în zestrea horticolă universală. 4. Ea nu ţine locul unui catalog de flori de la vreo pepinieră. cu sfaturi grădinăreşti. răspîndit la noi de aproximativ 80 de ani. cu o petală superioară ca o căciulă sau ca păpuceii. Cultivat sporadic prin grădini. adesea fără nume. e o bijuterie scumpă a prietenilor florilor de pretutindeni. Pentru grădinile rustice se consideră o plantă recentă. introdus la 1823 în Europa. prin grădinile şi casele oamenilor muncii. cu enumerarea tuturor soiurilor şi noutăţilor horticole.e. 3. dornici să afle cît mai multe despre florile cultivate de ei cu atîta dragoste. tot astfel e melinul moţilor. ca: sanabur. fasolică. Plantă perenă cu frumoase flori albastre. Agapanthus umbellatus L'Herit. Alte numiri: Cocoşei. Alte numiri: Crinulafrican. 5. dar şi otrăvitoare. — Omag-de-grădina Fam. Alte numiri: Buricul-Vinerii.d. cum să cultivăm florile noastre din ferestre. P1. Anuală. trudă şi răbdare.) 6. Să ne mîndrim cu aceasta. Originar din Mexic. Plantă originară din Africa de nord. populare sau cărturăreşti. Ferigă din regiunea mediteraneană. într-un index care trimite la planta respectivă indicată printr-un număr curent. Ranunculaceae. din apartamente. Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament. —Crin albastru Fam. papucaşi. Perenă. trei-cumnate-supărate.

Buruiană de rîpi. Perenă. S-a introdus în grădinile Europei în evul mediu. Introdusă recent. Este o importantă plantă medicinală. Plantă anuală. 3). căldăruşi. (Fig. Antirrhinum majus L. Alte numiri: Pelin alb. Amaranthaceae. Veche plantă medicinală. focuşor. La noi recentă. nasulcurcanului. roşii şi aproape negre. amarant-încruntat. guriţă. Oamenii de la sate o întrebuinţează ca medicament. Creşte şi spontan la munte. trompa-elefantului. frecventă în sud. nalbă-înaltă. cornuţi. candelute. Araucaria excelsa L. Este o plantă utilizată la .) 8. Alte numiri: Rozmalin. Alte numiri: Brad de apartament. (Fig. Althaea roşea (L) Lav.b. bujor. în grădinile rustice mai recent. Scrophulariaceae. Are flori palid-roşiatice. gura-ursului. Ranunculaceae. pelin bun. clopoţei-cornuţi.mucul-curcanului. Vivace. ştir. La noi. pelin amar. 15. la oraşe. Anuală sau bianuală. Alte numiri: Cănăcei. trandafir-cu-pai. rujalină. Alte numiri: Nălbi. lemnuş-verde. alimană. Alte numiri: Căscate. nalbă bună. Compositae. nalbă de pădure. Se cultivă uneori şi prin grădini rustice. nalbă de cîmp. Originară din Orient. 23. Originară din regiunea Mării Mediterane. Ara bis alpina L. Artemisia abrotanum L. introdusă de sute de ani. intrată prin Apus în grădinile europene. (Fig. ţurţălăi. ciocănaşi. lemn-dulce. nalbă de lună. lămîiţa. Perenă. cinciclopoţei. Este originară din Orient. Amaranthus cruentus L. are inflorescenţe roşii atîrnătoare. Amaranthaceae. La noi a fost adusă mai recent. Crucifere. Originară din Asia Mică. căldare. peliniţă. originară din ţinuturi mediteraneene. guriţa-leului.—Gîscâriţâ Fam. Aquilegia vulgaris L. Cultivată sporadic prin grădini. Alte numiri: Bojor. — Moţul-curcanului Fam.e. şanţuri şi stepe. toporaşi. — Gura-leului Fam. coada-vulpii-purpurii. Cultivată rar în grădiniţe în nordul ţării. nalbă-mare de grădină. ştirul-purpuriu. — Araucaria Fam. mucul-curcanului. Are frunze puternic mirositoare. Originară din insulele Norfolk. leoaie. toporaşi de grădină. împărţite în aripioare foarte subţiri. La noi recentă. cupe şi altele. Alte numiri: Naiba albă. prin parcuri. cîine. focşor.) 9. — Nalbă de grădina Fam. Malvaceae.) 12. pelinaş. Plantă ornamentală cu flori mari de diverse culori: albe. pelin adevărat. Are nenumărate varietăţi cu flori galbene.Fam. cinci-coade. peline. — Căldăruşă Fam. căldăruşe. anuală. (Fig. ştir. roşii-tărcate care se deschid ca o gură. Durează 3—4 ani. 4). — Pelin Fam. Cultivată frecvent pentru podoaba grădinilor ţărăneşti. Se cultivă numai sporadic. pelin verde. floarea-clopotului. Compositae. Cultivată foarte rar în Oltenia şi Muntenia. Acum e pe cale de dispariţie. leoaie-mare. gură-dragă. Se cultivă mai mult la oraşe. pentru florile albe timpurii. ştirul-codat. guriţa-mielului. pelin de cel mare. 14. pelin de grădină. Este o buruiană înaltă. la noi a fost introdusă recent. busuioc roşu. Coniferae. ştir roşu. lemndomnesc. rujă. — Lemnul-domnului Fam. dacă le apăsam lateral. Se cultivă în apartamente la oraş. 1. ruji-de-pe-tuleu. nalbă roşie. Cultivată frecvent pentru ornament prin grădini. 10. a devenit plantă ornamentală încă din evul mediu. prin grădini ţărăneşti şi cimitire. — Busuioc roşu Fam. lemnuş. ştir romînesc. Foarte mult cultivată prin grădini. galbene. Alte numiri: Gîscăriţă alpină. 13. rozmarin. ll. gura-mie-lului. 2 şi Pl. nalbă. care creşte prin zăvoaie. foarte mult în Ardeal. (Pl. iarba-fecioarelor. Amaranihus caudatus L. Originară din Alpi. gura-morunului. alimon. 16. Arboraş de apartament cu frunze mărunte. Alte numiri: Bujor. împreună cu obiceiurile legate de ea. Malvaceae. Artemisia absinthium L. Plantă de podoabă. 11. clopoţei. ruji-de-botă.

măturiţă. piperul-lupului. 19. cu flori ca ceara. Se cultivă. înfloreşte timpuriu cu flori vişinii-bordo. de asemenea. măturice. smirnă. Aristolochiaceae. Artemisia annua L. lemnuldomnului. mătura-beciului. pipăruş. ficăţea. (Fig. Compositae. ascunse. Se folosesc oblojeli cu mături de pelin contra reumatismului. — Popîlnic Fam. Originară din America de Nord.) 17. Asclepiadaceae. Anuală. Cultivată sporadic. mătura-raiului. călugăriţă. tămîiţă. vetricică. Perenă. Originară din Orient. se cultivă uneori la oraşe. tulipin. Asarum europaeum L. dar creşte şi spontan prin curţi şi grădini.—Ceara-albinei Fam. Perenă. Plantă de ornament. vatocinie. cătuşnic. introdusă recent în Europa centrală. lobojană. măturică-mirositoare. mătura-împăratului. ceară. în medicina populară şi oficială. pelin anual. cbiperul-îupului. mătură-turcească. ciucurel. Euruieniţă comună prin păduri de deal. măturişcă. lingurapopii. Asclepias syriaca L. 18. la ţară. bogată în miere. cuişoare. Uneori se găseşte şi în stare sălbatică. Alte numiri: Ciucuri. mătelută. — Peliniţă Fam. 5. răspîndită recent la noi. Încercată şi pentru cauciucul ce s-ar putea extrage din latexul său. Este amintit şi în poezia populară: popîlnic. urechea-hîrţului (şoarecelui). Alte numiri: Buruiană de ţară. Are frunze de forma rinichilor. Perenă. năfurică. pochipnic. Plantă medicinală. mocofană.pregătirea vinului (pelin amar). năzdrăvan. coada-raiului. . dafin mic. po-chivnic. Alte numiri: Chipăruş. dragun. tămîioara.

— Asparagus Fam. 22 a). 21. (Pl. de curînd. — Asparagus plumosus Fam. Liliaceae. Perenă. porumb. Originară din Africa de sud. aspidistra cu foile înguste. Liliaceae. . Frunzele (propriu-zis ramuri de forma frunzelor aciculare) sînt mai groase ca la specia precedentă. Perenă. floare-de-stuh. — Aspidistra Fam. Liliaceae. această plantă de apartament s-a introdus mai recent în Europa. Alte numiri: Asparag. Alte numiri: Aron. iar recent a fost introdusă şi la noi ca plantă delicată de apartament. pana-cocoşului. Asparagus sprengeri Rgl. Asparagus plumosus Bak. brad. iar la noi. Din Africa de sud a venit în Europa de un secol.20. Aspidistra elatior Blume. 22. în oraşe.

vădană. introdusă recent la noi prin grădini. badan. gura lumii-i slobodă. fragă. cu flori roşiatice. (Fig. Compositae. Alte numiri: Ungurenci. Begonia rex L. crăciuniţă. — Begonia rex Fam. Cultivată sporadic. Cu flori albe. Alte numiri: Lobodă albă de grădină. cireaşa-lupului. introdusă recent în Europa şi nu de mult în parcuri la noi.gheţişoare. Cultivată frecvent în scopuri alimentare. carnaval. (P1. gheaţă. În grădinile ţărăneşti le întîlnim foarte rar. iernează acoperită şi prin grădini. bănuţei. Alte numiri: Ceară roşie. bănuţele. Cunoscută în zicala: Foaie verde lobodă. Saxifragaceae. begonie. sporadică. Asemănător e A. 25. mătrăgună-iarbă-bună. 26 b. Perenă. Originară din Brazilia. iarba-codrului. sălcioara. cultivată pentru frunzele mari ca nişte limbi ascuţite. lobode roşii boiereşti. năsturei. Bună de leac.c). 28.— Mătrăgună Fam. Alte numiri: Bucuria-casei. Floricică de pajişti. şi mai des prin parcuri. viorea albă. Begoniaceae. de 20—40 cm lungime.Plantă de apartament originară din Japonia. Alte numiri: Părăluţe. butculiţe. mărgărită. Originară din Asia centrală. Se pomeneşte în poezii populare (lobodă). Solanaceae. Se cultivă recent. Compositae.9.b). Cultivată în apartamente pentru frunzele mari. unde s-a introdus de un secol.25. uneori ca podoabă. . unde înfloreşte anual. Perenă. ianuarie. vinete. veselia-casei.— Begonie mică Fam. Creşte prin tăieturi de păduri. cu desene multicolore. doamna-codrului. produse în horticultura. Cultivată rar în ghivece. ca şi Begonia metallica şi Begonia ricinifolia. de aici în ghivece. Introdusă recent şi la ţară. Plantă de ornament. soponele. 23.) 24. floarea-paştelui. crăciuniţă. cucoanăfrumoasă. mătrăgiune.) Engl. 29. Begonia semperflorens Link et Otto. — Lobodă Fam. Begonia tuberhybrida (Pl. şi alte specii nord-americane — Flori-de-toamnă Fam. Atropa belladonna L. steluţa alpină. gheaţă.mireasă. Pz. 30. Se cultivă rar la oraşe. varietăţi involte aduse din Apus. Chenopodiaceae. floarea-studentului. Perenă. 22 a. Introdusă recent şi la noi. dumitriţă. ascunse. Introdusă din bătrîni. Perenă. pentru podoaba grădinilor. novae-angliae L. mădrăgună-doamnă-mare. Bellis perennis L. cu flori de un roz delicat. lămîiţa. talpa-gîştei. Alte numiri: Rujnici de munte. îngheţată. Anuală. Originară din sudul Europei. împărăteasa-buruienilor. ţigancă. galbene şi purpurii. nădrăgulă. Aster alpinus L. — Bănuţi Fam. boglari. -(P1. în lumea antică şi mai tîrziu se cultiva mai mult decît se cultivă astăzi spanacul. cinstită. 25 a) 27. fruşiţă. curechi. gheţar. pe grupe de stîncării. Begoniceae. Perenă. Se cultivă uneori prin grădini ţărăneşti. prin ferestre. — Bergenia Fam. steluţă. bumbuşte. Alte numiri: Saxifraga. Bergenia crassifolia (L. introdusă recent şi la noi. velişoară. Cultivată rar în ghivece ca plantă de ornament. Perenă. la munte. vineţele. Pirinei şi Carpaţi. (Fig. bumbuşcuţe. Alte numiri: Floarea-codrului. Perenă. păscute. gheţişoare. beladonă. Atriplex hortensis L. ştir alb. steiţă alpină. doamnă-mare. 7).9. Originară din Alpi. rezistente. Originară din Brazilia. Plantă de ornament. Aster salignus Willd. Florile apar pe rizom. schinteiuţe. floare-frumoasă. Compositae. se leagă în buchete frumoase albastre. Cultivată în ghivece. Begonia sanguinea şi alte specii — Begonia Fam. (P1. lobode roşii de vărzare.6). Înfloreşte prin ianuariefebruarie. bumbicei. — Ochiul-boului Fam. albastre-pal. 26. adesea subspontană. Begoniceae. în nenumărate variante. Originară din India. floricele-frumoase.d.

4. silumini. fetişcă. bărgui.)— Cala Fam. avînd o spată albă mare. vîzdoage.e). Buxus sempervirens L. (Pl. ciulumnini. Cultivată în grădini la ţară şi oraşe. calcea. pentru florile mari de forma unui pantof. probabil numai în evul mediu a fost luată în cultură. hybrida— Calceolaria Fam. Introdusă recent în Europa. buccel. roşioară. Convolvulaceae. răcorele. (P1. Scrophulariaceae. bulgărele. — Cimişir Fam. merişor-turcesc.31. (Convolvulus japonirus)—Volbură pufoasă Fam. La noi se întîlneşte foarte sporadic. cimişirul-pururea-verde. gălbenuş. filimică. . tătăişi. Compositae. ruşnică. 36. ochişele. Alte numiri:Merişor. Originară din regiunea Mediteranei. boance. cilimină.P. (Fig. Din florării se cumpără florile tăiate. Compositae. cultivat şi la noi în timpuri recente. Perenă. 34. pene de toamnă. flori-rotate. căldăruşe. Arbust veşnic verde. Se cultivă destul de rar. cu pete purpurii. La noi e veche prin grădinile ţărăneşti. flori-domneşti. Alte numiri: Ochiul-boului. b). Alte numiri: Volbură. Alte numiri: Năcoţele. bănuţi. 35. flori-bulgăreşti.13. florigalbene. calistegia pufoasă. Buxaceae. garofiţe. gălbinei. 8. 32. flori-armeneşti. adesea şi prin parcuri pentru florile galbene sau portocalii. Otrăvitor. iar în trecut era socotită ca plantă medicinală. iar vara în grădină. rotogoale. cimişir-vulgar. palaneţe. hilimică. anuală. Calceolaria corymbosa R. Este o plantă ornamentală. şi Pl. — Fi li mi ne Fam. Originară din Chili. Calystegia pubescens Lindl. 33. ochi-galbini. 22. originar din vestul şi sud-estul submediteran al Europei. Alte numiri: Richardia. în apartamente şi în sere temperate iarna. coconite. Unii oameni din Oltenia îl întrebuinţează ca medicament. Araceae. aster. cimişier. şi C. Originară din Africa. crăiţe. Introdusă la noi de vreun secol.bănuleţ. Grădinarii mai cultivă şi alte specii. Perenă. roşulită. Perenă. mirositoare. Introdusă recent în horticultura. flori-oşeneşti. flori-boiereşti.c). Originară din Japonia. floare-de-tigru. roate. calendula călinică. Calla aethiopica (Zantedeschia ae. gălbinuşi. tătăişi. Cultivată mai nou în ghivece şi răspîndită prin parcuri. Callistephus ckinensis Nees — Ruji de toamnă Fam. şimşir. Calendula officianalis L.

(Pl.26. la sate şi oraşe. Cultivată rar ca plantă de seră la oraşe. . S-a adus în Europa pe la începutul secolului al XVII-lea. cu inflorescenţe multicolore.a).Cultivată frecvent prin grădini. mari. introdusă în Europa după 1750.10. În China centrală şi în alte părţi cu clima mai dulce. Este una din cele mai frumoase plante de seră temperată şi rece. Originară din China. ca plantă nepretenţioasă. — Camelia Fam. Anuală. Arbust originar din Japonia. mai mult albe şi liliachii.c — P1. Camelliaceae (Theaceae). de către călugărul Camellus. acest arbust stă iarna afară şi constituie la începutul primăverii o podoabă a grădinilor. Recentă în grădinile ţărăneşti de la noi. 37. Cameliia japonica L.

a oraşe. (CM. 40. didinele. vioaia galbenă. sălbăticită adesea prin grădini ţărăneşti. Compositae. cultivată odinioară caplantă medicinală puternic mirositoare. ştir-cu-creastă. astăzi se cultivă ca soiuri ameliorate. Se cultivă şi alte specii. Campanulaceae. era la început plantă medicinală. Celosia cristata L. — Tămîiţă Fam. Originară din America tropicală. 10. prin grădini la oraşe. Cultivată sporadic pentru mirosul plăcut. floarea-grîului ghioc.C. Alte numiri: Busuioc roşu. vineţica-parfumată. 9). şofrănel. (Fig. Alte numiri: Trestie-indiană. cu flori mari. Anuală.)— Pejmă Fam. penetrant. Avem aproape 200 de varietăţi. Anuală. cultivată de mult prin oraşe. Cultivată extrem de rar de particulari. Campanula medium L. cârlan.a). cultivată pe morminte în cimitire şi pentru rabate în grădini.) — Clorofitum . Campsis radicans (L) Secm. Chenopodiaceae. (Fig. canaindia. micşunea. La noi introdusă în secolul al XVII-lea. Originară din Orient. — Micşunele-ruginite Fam. o dată cu cerealele. corobatică-muşcată. mixandre. ţifros.C. vineţică. peşmă. Cheiranthus cheiri L. 43.) 47. — Vineţele Fam. 39. Alte numiri: Măturică. centauree-vînătă. de mosc. limba-boului. cultivată de greci şi romani. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. 41 Carthamus tinctorius L. 48. crăpuşnic. Alte numiri: Viţa-cu-trompete. busuioc. Anuală. originară din Caucaz. Centaurea cyanus L. prin grădini. Buruiană de semănături cu flori albastre ca cerul.2. Originară din America de Nord. albastre şi roşiatice. talpa-gîştei. originar dinEgipt. canaida. vioară galbenă. (Tecoma radicans Juss. popuşoi. fără nume. 44. Chiorophyturn comosum Bak. Nu este răspîndită nici azi la sate. Alte numiri: Bumbi. tămîiţă de grădină. Alte numiri: Cornuţul-de-Caucaz.38. cunoscută de 160 de ani şi la noi. Anuală. peliniţă grecească. (Pl. Originară din Mexic. ţifruş. (P1.5. — Cornuţ-de-grădină Fam. viorele galbine. Are flori mari. E o liana frumoasă. Anuală. 42. probabil de turci. corobatică. celosie. cănăfiori. cu flori roşii întunecate. iar la noi cultivată în jurul vilelor. Cannaceae. tămîioara. de forma unei trompete.) 45. cana. introdusă recent în grădinile locale. sternbergianum Steud. Perenă. flori-de-violă floare-de-vioară. pentru florile galbene-aurii sau ruginii şi pentru mirosul suav. buruiană-mnerie. Originară din sudul Europei. Chenopodium ambrosioides L. 46. Cultivată rar la oraşe. clocoţei.— Clopoţei de grădină Fam. Cerastium biebersteinii D.23 c). Alte numiri: Chenopodiul mexican. (Pl. a pătruns şi la sate. Alte numiri: Micşunele. şaboi. acum înlocuieşte şofranul pentru colorarea cozonacilor şi a ciorbelor. dar foarte mult prin parcuri. Originară din Europa de sud. — Şofrănaş Fam. Caryophyllaceae. Amarantaceae. Bignoniaceae. oţetar. — Creasta-cocoşului Fam. Alte numiri: Şofran. Perenă. Originară din India de răsărit. serped. Compositae. albe. Compositae. viu colorate. Centaurea moschata Willd. introdusă recent la noi. dioc. tîmîiţă. floare-vînătă. Cruciferae. 17 e). albăstrea. introdusă în Europa tîrziu. (Amberboa moschata D. introdusă în timpuri preistorice din răsărit. slăvoc. Canna indica L. spanacul mexican. pufuleţi.)—Tecoma Fam. Cultivat sporadic. belşiţă. (P1. micşunele galbine. Alte numiri: Clopoţei. Cultivată foarte rar. Inflorescenţa roşie-liliachie este turtită (fasciată) ca o creastă de cocoş. sglăvoc. Cultivată ici-colo pentru podoabă. Bianuală. floareaperversităţii.d. l. Mică plantă lînoasă cu flori albe. Cultivată prin grădini. scăişori. — Cane Fam. la sate pătrunde numai recent în grădini.

roman. În poezia populară se citează: granat. De origine sud-africană. Compositae. roman.. Compositae. Odinioară era plantă de leac. crizanteme. floare-grasă. — Tufănică Fam. Perenă (Fig. Perenă. 53. tătăişi. Compositae. — Spilcuţe Fam. crizantem. crezentină. (pi. iarba-tăieturii. aurată. 11. Cultivată în ghivece. — Calomfir Fam. ferecea.) 50. răspîndite numai prin 1850 în Anglia. iarba-raiului. — Ochiul-boului Fam. Cultivată frecvent în grădini ţărăneşti ca plantă puternic mirositoare. originară din Pirinei. 52. cu frunze lungi. crizanteme albe. Liliaceae. gura-paharului. smirnă. Chrysanthemum indicum L. varietăţi mai mici. năsturei. Prin grădini la oraşe întîlnim specia Ch. Alte numiri: Tufănici. 13). roşii. Alte numiri: Tufănică. calofir. Compositae. maximum Ramond. Chrysanthemum leucanthemum L. Plantă răspîndită prin fîneţe. N-am văzut-o la sate. cultivată de greci şi romani ca buruiană de leac contra frigurilor.) Bernh. 11 a). poartaraiului. dar e în regres la sate. calupăr. Alte numiri: Calapăr. dar are inflorescenţe mai mari. iarbă-creaţă. În Europa au fost aduse primele crizanteme în secolul al XVII-lea. încrestate pe margini. floarea-morţilor. granată. 51. crizantine albe. Perenă. cultivată în evul mediu. flori de toamnă. . Cultivată prin grădini rustice şi ca plantă decorativă prin parcuri. galbene. matriţă. dumitriţă. Originară din India şi sudul Chinei. (Pl. pene de iarnă. Chrysanthemum parthenium (L. iarbă-amară. Asemănătoare cu ochiul-boului. crizantemă de toamnă. mătrişe. mostrăţel. Chrysanthemum balsamita L. generalizate din 1890. ca plantă atîrnătoare foarte rezistentă. pelinaş. spi-culeţe. iarbajunghiului.iarbă-mare.) Bernh. Alte numiri: Voalul-miresei. Alte numiri: Buruiană-de-ceas-rău. — Vetrice Fam. 12). tufănică albă. ruji de toamnă.) Perenă. La noi a fost introdusă prin slavii de sud. tomnatică. introdusă recent la noi ca plantă de apartament şi prin spitale. În medicina populară se întrebuinţează contra anuriei. Plantă perenă. La noi e veche cultura plantei. granat. margarete de cîmp. 49. românite. Originară din sudul Europei. (La Alba-Iulia am văzut-o pe la 1898. Chrysanthemum vulgare (L. Compositae. Acum se cultivă frecvent şi prin grădinile ţărăneşti de la noi.Fam. romaniţa de grădină. carpîn. Se cunosc şi la noi nenumărate varietăţi superbe. muşeţel alb. în Olanda. Cultura plantei regresează. Originară din sudul Europei. tarhon. granată. (Fig. mărgărite de cîmp. mintă romînească. (Fig. caramfil. margarete de grădină. Alte numiri: Măturice. Soiuri ameliorate se cultivă ca plante de ornament prin grădinile orăşeneşti. dar se citează în literatură.

Perenă. introdus în Europa numai în evul mediu prin arabi. 55. Alte numiri: Noramză. citron.Buruiană comună prin şanţuri. citroane. fiind introduse de portughezi la 1520. pomoranţă. Citrus aurantium L. ca varietăţi acre. noroanţă. chitră. zăvoaie. dar se şi cultiva de ţărani. Alte numiri: Alămîie. Rutaceae. L. Rutaceae. 54. Întrebuinţată de popor ca medicament. Copăcel originar din Asia. subsp. Se cultiva odinioară de greci şi romani. . La noi se importă fructele gustoase. pomoroancă. — Portocale Fam. Citrus medica. Portocalele dulci au venit în Europa din China de sud. limonium L. Se cultivă rar prin apartamente şi sere reci. ţitron. — Lămîi Fam.

curpenul Jackmann. Commelinaceae. urechea-porcului. cheiţa-raiului. Alte numiri: Gheţişoară. albe sau roşiatice.— Curpen de grădină Fam. Alte numiri: Clematis. umbrăvioară. urzică-moartă. cerceluş. scînteiuţe. Alte numiri: Floarea-turcului. Ranunculaceae. (Pl. ţîţa-caprei. atîrnătoare. clematite. ciocănaş. Îngheaţă la temperatura de 4-2oC. ici-colo. crin-de-Vîlcea. mărăriţă. mărgăritar. flori-domneşti. Consolida ajacis (L. frumoasa-zilei. destul de frecvent şi la sate. — Lăcrămioare Fam. prin anii 1820 introdusă în Europa. pentru frumoasele sale inflorescenţe galbene-ruginiiroşcate. Se diseminează singură. Cosmos bipinnatus Cav. albiniţe. landaş. 63. — Fluturaşi Fam. carajoi. Perenă şi foarte rezistentă. Anuală. nemţişori de grădină. 16. mărgăritari. Se cultivă prin parcuri. albe şi trandafirii. introdusă la 1835 în Anglia.20 c). Introdusă recent la noi. la sate şi oraşe. scăişor. 11. Sînt aşa de frumoase frunzele colorate în roşu sau tărcate. Cultivată foarte rar ca plantă de ornament. ursonic. 56. Anuală. Colonia Capului. (Pl. floarea-doamnei.) Schur (Delphinium ajacis L. mărăraş. mustaţa flăcăului. mai mult de orăşeni. Clematis jackmanni Jackm. Se cultivă mult la oraş pentru florile albastre. 11 e) şi 64 b Cosmos sulphureus (Pl. cu frunze îngust penate. (Calliopsis bicolor Rchb. Originară din Africa de sud. noroc. Convallaria majalis L. 59. Alte numiri: Surguci. urzică. 57. În poezii populare este amintită adesea. ca plantă ornamentală. — Scinteioară Fam. La noi. papucei. Coreopsis tinctoria Nutţ. cu inflorescenţe mari. floarea-cochetăriei. introdus poate de turci. lilion-bun. Anuală. 14). ochiul-cavalerului. Commelina communis L. Ranunculaceae. ocheşele. cătinuţă. ca podoabă a ferestrelor! Cultivată în ghivece. Cultivată sporadic. petrişor. 62. sînt un decor permanent al ferestrelor.J — Lipscănoaie Fam. florile-de-sticlă. Produs horticol din Apus. florile sale roşiatice. dar se şi cultivă. şapte-fraţi. lepscănoaie. Alte numiri: Ochiul-boului. — Zorele pitice | Fam. introdusă recent şi la noi. a fost introdusă în Europa la 1854. fluturi. Răspîndită sporadic prin pădurile de foioase. ciocul-păsării. Amarylidaceae. recent de tot foarte răspîndită la noi. gărgăuni. la noi se răspîndeşte recent şi prin grădini ţărăneşti. liliuăn alb. Composiţae. cu mii de ani înainte de era noastră. urzică de grădină. Originară din India orientală. Medicament popular contra durerilor de cap. Liliaceae. rochiţa-rîndunicii în trei culori. Alte numiri: Crin de oală. în secolul al Xl-lea. la noi introdusă recent. toporaşi. înşirate într-un racem lung. Coleus blumei Benth. Originară din America de Nord. Perenă. floare de mărar. miniata Bernh. 60. această viţă cu flori albastre mari pătrunde tot mai mult în grădinile noastre. zorele. Alte numiri: Gura-leului. volbură-tricoloră. guriţa-cucoanei.— Mireasă Fam. steluţe. Anuală. ciocul-cioarei. Perenă. g) . mărgeluţă. Cultivată frecvent prin grădini săteşti. introdusă la noi numai recent de tot. Labiatae. Composiţae.Cultivat în ghivece sau hîrdaie.) — Nemţişori Fam. cunoscut de romani. Originară din America de Nord. dar fără nume generalizat. adunate într-un smoc. 58.c). Originară din sud. i 61. Alte numiri: Nemţişor. . clopotele. caţifeluţe. 64. cu numele indian: limu. Alte numiri: Răcorele. cupe. nemţoici. margarete. ochiulfetiţei. Convolvulus tricolor L. Originară din Mexic. Perenă. Originar din India. recent şi la sate. Introdus de arabi în Spania. lăcrimiţă. bărbaţi. destul de frecvent. georgiţe. Sălbăticită prin unele grădini. urzicuţe. Anuală. albinuţă. mărgărit. sufletele. mai rar la ţară. coada-cocoşului. Cultivată mult în regiunea Craiova şi în Banat pentru frumoasele floricele albastre. Clivia nobilis Lindl. — Crini roşii Fam. coconită. dumbrăvioară. Cultivată în ghivece. (Pl. Originară din Orient şi j sudul Europei. În poezia populară se aminteşte: lămîi (Fig. păhăruţe. Convolvulaceae. şi CI.

Dahlia pinnata Cav. caramfilă. — Frăsinet Fam. ciclamă. Dicentra spectabilis Borkh. scai-voinicesc. — garofiţe cu florile ţepoase. Primulaceae. Papaveraceae. flori-domneşti. secfiu. Dianthus caryophyllus L. ciurcei. garofil. ceranfila. albe-verzui. 72. în oraşe. De curînd au fost introduse şi la noi varietăţi mari. 73. din Franţa. răspîndită pe dealuri. Recent se răspîndeşte şi lăsate. 68. dictam. Rosaceae. minunat colorate.a). 10 a). Cultivată mult prin grădini la oraşe şi sate. 67. Perenă. (Chaenomeles japonica hindi. cercel. Originară din regiunea Mediteranei. Cydonia japonica Pers. sacfiu. Perenă. Caryophyllaceae. Dictamnus albuş L. Pl. La noi în ţară este introdusă din Apus. Rutaceae. La noi. Se cultivă în oraşele din sudul ţării. spata dracului.65. — Anghinare Fam. Alte numiri: Ferega.—Garoafă Fam. (Pl. s-a răspîndit mult la oraşe şi sate. Cynara scolymus L. Cultivată frecvent în grădini şi ghivece. Floare frumoasă. Se cultivă în apartamente şi sere reci. Datura arborea Hort. 16. 74. saschie. cerceluş. Perenă. Humboldt trimite prima dalie la Berlin în 1804. iar azi există peste 200 de forme.d).— garofiţe de grădină şi Dianthus chinesis L. din Apus. cercică. garoafă de grădină.) Schott. ca legumă şi ca plantă ornamentală. Originară din China. 69. Perenă. dar a fost introdusă în horticultura din Siberia. prin grădini rustice. ferică. ca plantă medicinală veche. anghinare sălbatică. prin biologul Palocsay din Cluj şi răspîndite prin staţiunea horticolă-pomicolă din acest oraş. fraţinel. vîzdoagă. introdusă la 1784 în Spania. pline. Se mai cultivă şi Dianthus barbatus L. Ranunculaceae. Perenă. de culoare roşie-purpurie şi albă. (Fig. Originară din Asia Mică. al doilea este însă valabil în ştiinţă. La noi recentă de tot. această frumoasă floare de primăvară. 16. creasta-cocoşului. 15. Dryopteris filix-mas (L. a). Delphinium elatum L — Nemţişor Fam. Anuală şi bianuală. Alte numiri: Clopoţei. — Ferigă Fam. Originară din America de nord (Mexic) numită şi georgină. descoperită în 1813. bordzalăi. Cultivată frecvent în grădini. cu tufa ornamentală. Originară din Peru. introdusă la noi recent de tot.)—Datură Fam. produse şi prin hibridări. poate prin mijlocire italiană sau slavă. cercelică. neginea. 23. dicentra spectabilă.) — Cerceii -doamnei Fam. Numele prim este mai răspîndit. 70. după botanistul rus Georgi. 12. A intrat recent în parcuri şi în grădini la oraşe. Uneori se cultivată. feligă. Plantă arborescentă cu flori mari. Perenă. fîneţe. cu flori ca inima. abia la sfîrşitul evului mediu este luată în cultură ca plantă de leac. cu flori roşii ca sîngele. Originară din regiunea Mediteranei apusene. cerceluşi. (Altă specie Pl. variabilis Desf. sînfireji. Alte numiri: Garofiţă. schinteiuţe. Se cultivă în seră temperată şi vara afară. pînă în prezent. dalii. Alte numiri: Merişor. ignele.B. ce atîrnă în jos ca nişte clopote. cuişoare.) * Gutui japonez Fam. Alte numiri: Frăţinel. suaveolens H. froţinel. Solanaceae. şi D. frăsinet. Pl. a ajuns recent de tot. (D. — Gherghină Fam.d). prin stepe. introdusă în Europa tîrziu. 66. Perenă. Alte numiri: Buzăşoară. (Diclytra DC. Originară din Asia de răsărit. La noi a venit din Apus de vreo 50—70 de ani şi se răspîndeşte tot mai mult şi la sate. Compositae. Plantă care creşte în Carpaţii noştri. 71. diptam. Alte numiri: Gherghină. Înfloreşte mult cu flori parfumate. Alte numiri: Pita porcului. Polypodiaceae. garoafă olandeză. (Pl. (Fig. — Ciclamen Fam. originară din China. Cyclamen persicum Mill. în numeroase forme cu flori albastre înşirate în raceme lungi. iarba- . abia la 1824 se cultivă în mai multe varietăţi. inimi. l. gherghine de grădină. tontologi. spasul-dracului. Compositae.

mai ales fără nume. filiuţă. (Pl. Echeveria metallica DC (Cotyledon L. Cultivată sporadic. spini. Crassulaceae. 15 a). s-a introdus la noi numai de cîteva decenii. Perenă.pentru buchete.şerpelui. 75. Alte numiri: Eşeverie. secunda.) — Floare de ceară Fam. firigă. Ferigă răspîndită prin păduri şi cultivată prin grădini. Întrebuinţată de săteni ca medicament. Din acest neam de plante cu foi cărnoase se cultivă. barba-sasului. la oraşe. 76. Alte numiri: Pumnul-babei. limba-şarpelui. părul-Venerei. coccinea DC. şi alte specii: E. Originară din Mexic şi California. prin parcuri. E. Cactaceae. Echinopsis eyriesii Zucc. grădini şi chiar ferestre. (Echinocactus) —Ghem Fam. şi altele. năvalnic. Perenă. cu alte ferigi. .

Euphorbiaceae. pentru florile mari adunate într-un moţ decorativ. — Gladiole Fam. în apartamente. — Priboi Fam. 27 b). laba-gîştei. pentru florile cu bractee roşii ca sîngele. 84. Perenă. ciucurei. Alte numiri: Cănăcel. Originară din America de Nord şi Centrală. Perenă. borvirag. introdusă de două secole în Europa. introdusă prin secolul al XVII-lea. nu este veche în grădinile Europei. Ficus elastica Rorb. Este originar din India. Cactaceae. — (Măslin sălbatic) Sălcioara Fam. Gladiolus gandavcnsis Hort. (Pl.) — Floarea-miresei Fam. (E. Perenă. s-a răspîndit vertiginos în ultimii 20 de ani. pentru frunzele mari. mireasă. 81. prin sere şi apartamente. uneori fără nume. Alte numiri: Nu-mă-deranja. La noi recent introdusă ici-colo. introdusă de mult în Europa. în ferestre. Cultivată prin grădini. (Pl. cătane. în grădini sau în ghivece şi foarte mult în parcuri. cerceluş. Originară din Africa de .. bicolor Lam. schicu-vieţii. 15 d). (Pl. variegata Sims. Perenă. Cultivată frecvent. (Pl. Anuală. muş-cata-jinului. se cultivă împreună cu G. floarea-vinului. se cultivă ca plantă de comerţ. pulchella Foug. aristata Pursh (Pl. limnă. Epiphyllum truncatum Haw. 79 b. Gaillardia picta Don. 82.7 d). floare-domnească. Originară din Africa de sud. Euphorbia marginala Pursh. O altă specie — Euphorbia pulcherrima Willd. ciucurei. (Cu flori „pline" Pl. — Lalea pestriţă Fam. 85. la oraşe. 5 c). Elaeagnus angustifolia (europaea) L. otravă. —Ficus Fam. (G. — Fresia Fam. smochin elastic. Creşte spontan în Banat şi Oltenia şi la Polovraci. pentru frunzele ovale cu margini albe. săbiuţă. gailetară. Fritillaria imperialis L.)— Gailardie Fam. G. 80. Anuală. Originară din America de Nord. originară din America de Sud. lalea. focuşor. floarea-raiului. (P1. La noi a fost adusă din Apus. Geraniaceae. (Pl. cunoscută de grădinari sub numele de Poisettia pulcherrima Grah. La noi recentă. gailardă. 77. Fuchsia coccinea Ait. crin roşu. 12 c). avînd frunze argintii şi floricele parfumate. 10 e) şi prin grădinile şi parcurile noastre. cumătră. Alte numiri: Barba-împăratului. Alte numiri: Floare-boierească. margarete. glandiole. Descoperită în Peru. în Europa. Plantă grasă (suculentă). bianuală şi perenă. — Epifilum Fam. Alte numiri: Strîmtoare. Prin apartamente se cultivă rar. 79 a. (Fig. La noi e introdusă recent. Acest copăcel se cultivă în apartamente şi sere temperate. a fost adusă în 1696 la Paris şi abia la 1788 este răspîndită în toată Europa. Originară din Asia centrală. talpa-gîştei. fucsie. cu înfăţişarea unor cercei. Elaeagnaceae. 78. la ferestre. Copăcel originar din regiunea mediteraneană cultivat şi la noi pentru ornament. voalul-miresei.7 a). Perenă. pliscul-cucoarei. spicul-vieţii. mireasă. Freesia refracta Klatt. steluţă. coroană-împărătească. Iridaceae. Numirile romîneşti caracterizează foarte bine forma florilor roşiatice. Urticaceae. Onagraceae. În poezia populară se aminteşte adesea. în timpuri recente. Iridaceae. Cultivată ici-colo. 86. Introdusă recent şi la noi. Alte numiri: Gailardia zugrăvită. Geranium macrorrhizum L.. Alte numiri: Salcie. bănat. Compositae. focşor. săpunaş. crin marmorat. pieloase. Liliaceae. Cultivată tot mai frecvent şi la ţară în ghivece. Perenă. 9 a). muşcată. pălăria-cucului. Se cultivă tot mai mult în camere. Cultivată excepţional de unii intelectuali de la sate. 83. 17). Alte numiri: Briboi. — Cerceluş Fam. uneori pentru podoabă şi miros plăcut (în Transilvania este mai frecvent ca în Oltenia).Originară din America. clopoţei. floride-cauciuc. Alte numiri: Ficul elastic.

Rar de tot se mai cultivă azi în grădini. şuvar sălbatic. cu flori galbene. păpuşoieş. Acum răspîndită şi la sate. spînz purpuriu. budieni. crin de toamnă. napi. Alte numiri: Scînteiuţa. barba-lupului. pentru florile mari. E veche şi la noi. anuală. flori-de-iarnă. Cultivată frecvent pentru podoabă şi hrana animalelor. Compositae. Alte numiri: Niprală. frunză lată. Boraginaceae. brojbe. lalele. siminic. floareabaraboiului. vanilia peruviană. a fost introdusă în horticultura mai recent. Mult cultivată la cîmp şi prin grădini ca plantă oleaginoasă. Alte numiri: Heliotropium. Anuală. Perenă. Hibrizi frumoşi au produs la Cluj biologul Palocsay şi horticultorul Jablonovski. bojoţel. Sînt trei varietăţi cu flori albe. Gloxiniaspeciosa Ker. Anuală. flori-uscate. care sînt solzoase şi acoperă caliciul. Liliaceae. ruja-soarelui. galbene sau stropite. gandavensis. Originară din Indiile orientale. iarba-nebunilor. 94. guruline. — Crin galben Fam. topinambur. poranici. mai rar. ciocarîpe. floare-de-hîrtie. (Fig. ierboaie. heliotrop peruvian. scăiuş. Originară din America de Nord. (Pl. ciupuţi. floarea-damelor. 9 b). prin case. cosiţa-galbenă. răspîndită prin păduri. bujo-ţel. răsărita. Originară din Brazilia.) Moench şi H. ochiul-soarelui peruvian. Originară din America de Nord. dar generalizată numai recent. flori galbine. Heliotropium peruvianum L. Cultivată şi în apartamente. veche în Europa. Gomphrena globosa L. Înfloreşte toată vara. vanilie de grădină. Gesneriaceae Se cultivă în sere reci şi în ghivece. cartofi de iarnă. Alte numiri: Siminoc.sud. stînjene. Se mai cultivă şi H. spînţi. cutcurig. floarea-soarelui de grădină. cirişel. —Floarea-soarelui Fam. romăniţă-mare. caşiţă. — Vanilie Fam. Alte numiri: Ruji. bracteatum Willd — Flori-de-paie Fam. 91. Introdusă recent. spin. L. mărgică. Alte numiri: Stînjinei galbini. gătlane galbene. pai. a devenit plantă ornamentală numai din secolul al XVI-lea. deosebit de frumoase. ruji-de-paie. picioici curate. din sudul Europei. Ranunculaceae. solele. Se întrebuinţează ca medicament introducîndu-se în crestătura urechii porcului. Se întîlneşte şi prin grădini ţărăneşti şi prin parcuri. Helianthus annuus L. 90. dreţ galbin. — Pupi Fam. tulipani. Hemerocallis fulva L. se cultivă mult prin parcuri şi prin grădini. floare de vanilie. şi H. napi-turceşti. Rar se cultivă şi H. cartofi porceşti. gulii. bondinaşi. ochişori. 93. Originară din Peru. coroana-împăratului. Helianthus tuberosus L. 4 b) 92. floarea-iubirii. Plantă medicinală. tulipan galben. purpurascens W. crinul-finului. baraboi porcesc. bumbuşcuţe. rujioancă. Florăriile din Bucureşti au şi ele soiuri superbe. Helichrysum arenarium (L. La noi este recentă. (Pl. crinul-broaş-tei. la capre şi oi. întîmplătoare. mere-de-pămmt. crumpi porceşti. imortelălila. la oraşe. gheorghine galbene. Mai răspîndite sînt în regiunea Baia Mare. Compositae. păiş. piciogne. Semenic. la noi venită prin Apus. ca imortele. Helleborus odorus W. În poeziile populare se aminteşte: siminoc. Prima este spontană prin nisipării. Perenă. a fost introdusă în Spania la 1696 şi s-a răspîndit în Apus de vreo 120 de ani. Frumuseţea constă în brac-teele florilor. lilion galben. — Gloxinia Corect: Sinningia speciosa Fam. Se comercializează. Compositae. 89. 18). cirişir. gălbinele.hybrida Hort. La noi. 88. — Spînz Fam. Alte numiri: Morcovi. ruje de pe cîmp. bobonei. cardinalis au produs în Olanda hibrizi. Inflorescenţele se păstrează mult. Amaranthaceae. şi G. 2 a). Perenă. ţădede-bîlic. spîns. a doua originară. Siminic. introdusă în Europa în secolul al XVII-lea. sorină. soreancă. sora-soarelui. cultivaţi azi sub numele de Gl. et K. ţlava L. piciorcă. boţoţel. cutcurechi.. ochiul-soarelui. (Pl. mere-de-iarnă. introdusă de peste 100 de ani. din Alpi. la noi s-a introdus recent. 87. Cultura ei regresează. . această floare cu un pătrunzător şi plăcut miros de vanilie. pirole. soarea-soarelui. floarea-neuitării. — Napi porceşti Fam. niger. et K. Originară din preajma Alpilor. Speciile Gladioluspsiltacinus şi Gl.

. La noi introdusă de aproximativ 150 de ani. Cultura ei este azi în regres. liliac franţuzesc. vioară-de-noapte. nopticoasă.— Viorea de noapte Fam. pupăză. Hesperis matronalis L. pe stîncării pentru frumoasele flori mărunte. Alte numiri: Liliac de grădină. 96. Heuchera sanguinea Englm. şibiog. prin parcuri. Alte numiri: Floarea-sîngelui. (Fig. 19 şi 20). mirodea. mirodenie. Cultivată ici-colo. Originară din Europa de sud. floarea-nopţii. Cruciferae. liliac nemţesc. prin grădini. Cultivată sporadic pentru florile liliachii ce exală noaptea un puternic parfum. Perenă. Originară din America de Nord. micşunea. 95. la oraşe. a fost cultivată şi de romani.nu portocalii ca precedenta. Saxifragaceae. roşii ca sîngele. — Heucheră Fam.

21 a). Amaryllidaceae. . Mai rar se cultivă Hibicus rosa-chinensis din China (pi. Introdus la noi recent. 24 a). Originară din America de Sud. Este un arbust care se cultivă sporadic. Se cultivă la oraşe. 98. (Pl. Originar din Orient. Are flori bogate şi mari. Se întîlneşte prin parcuri şi grădini particulare. (Amaryllis vittata) — Amarilis Fam. în apartamente sau sere temperate. Hippeastrum vittatum Herb. Malvaceae. Alte numiri: Gramafon.97. harmafon. Hibiscus syriacus L. — Hilisc Fam.

spectaculoase. iarbă-neagră. Asclepiadaceae. stînjen vînăt. Se cultivă şi afară. hortensis Sieb. Alte numiri: Ortensie. 20 d). tulipan. călţuni. La noi ajunge prin ei. — Canale Fam. slăbănogmirositor. ţigan-virag. 103. Cultivată frecvent în ferestre. de portughezi. Perenă. s-a introdus recent la noi în grădinile de la oraş împreună cu I. Cultivată rar. Perenă. Hosta plantaginea (Lam. 15 c). în grădiniţe. dar cei mai mulţi bulbi s-au adus din Olanda. Balsaminaceae. hiacint. Alte numiri: Oman. iacint de grădini. cavaler. iarba-ce-înmoaie-vinele. zambilă de grădină. Hyacinthus orientalis L. ochiul-boului. introdusă în ultimele decenii şi la noi la sate prin ghivece. găitane vinete. 99. Originară din regiunea mediteraneană. Alte numiri: Gheaţă. Uneori se cultivă prin grădini ţărăneşti. Hoya carnosa R. cana. roză galbenă. crin. Anuală. la oraş şi prin parcuri. sălcioara. floare de ceară. La romîni. recent introdusă şi la noi. I. Impatiens balsamina L. bruscălan. (Pl. adunate într-o inflorescenţă sferică. Alte numiri: Dragă-Mărioară. stînjinei. amara (cu flori albe). ţipăruşi. frunzele şi florile sînt cărnoase. cicicăi. Are flori sterile. Br.răchiţică. Hydrangea opuloides Lam. bucuria-casei. Compositae. perjişori. 21). la noi recent. lilie vînătă. plantă de apartament. (Fig. Cultivată sporadic. 27 c). beţină. canagiugiuc. roză vînăce. Iris germanica L. punga -ciobanului. pene-domneşti. Perenă. zîmbiluri. garofiţă. venită prin mijlocirea Apusului. — Stînjini Fam. prin sere reci şi chiar de ţărani la Comana şi în regiunea Bucureşti. Se cultivă ca. lemn-de-apă. iarbă-lată. 7 b). limbuşoara-umbrelată. ca plantă de ornament. 107. goroncuţă. busuiocel. Originară din India orientală. (Pl. canari. Originară din regiunea Mediteranei şi Orient. 106. Alte numiri: Crin francez. caciţă. florile se colorează în albastru. omag. papucii-domnişoarei. floarea-nerăbdării. copăcei. Are flori mari. florile parcă-s modelate din ceară albă. piersecel. roz etc. 101. (Funkia ovata Spreng. —Zambilă Fam. ca şi specia asemănătoare Hosta coerulea Trtk. copăcei. Femeile se spală pe cap cu apă în care s-au fiert rădăcinile acestei plante. Saxifragaceae. 105. liliom. păpucichi. în grădini şi parcuri. homan. pentru podoabă. smîntînică. (Pl. 100. frunză-lată. lalea. Alte numiri: Ghirlandă. a fost adusă mai întîi din China în Anglia. sambilă. busuioacă. (H. La noi introdusă recent. curvavirag. 20 a). ţăvrusi albe. (Pl. Iberis umbellata L. chişom-papuc. Adăugînd diferite săruri în pămînt. păpucaşi. covoara-muierii. la tară şi la oraş. floare vînătă. Perenă. Creşte la margini de pădure. hortensie de grădină. păpunaşi-deşi. Originară din Asia de răsărit. — Canale mici Fam. — Iberis Familia Cruciferae. mari. în grădinile noastre de un secol. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. XVI—XVII. ici-colo. — Iarbă-mare Fam. ca plantă medicinală.) — Hortensia Fam. crin vînăt. Alte numiri: Iacint.) Asehers. Alte numiri: Limba-mării. Impatiens sultani Hook. iberideumbelat. cănăluţe. crin grecesc. în ghivece. miliori. Liliaceae. Perenă. floarea-viorelei. . 104. Viişoara. (Pl.). — Crin de toamnă Fam. plîngerea-miresei. busucel. bălsămină de grădină. cerică. 11 d). 14 b). borjomină. Se cultivă mult în ghivece. cangei. Alte numiri: Stînjen. Originară din Asia de răsărit. Iridaceae. crin. la 1788. (Pl. balsamina. viorele. Tulpina. (Pl. Balsaminaceae. răţişoare. Inula helenium L. mixa. 102. Arbust. ontanţă. crin de sacsîn. limbuşoară. Cultivată rar prin grădini. „amirocalis". holman. isţint. Liliaceae. Originară din Australia şi Asia. vasărlilie.introdusă de mult în Europa. căchi-ţele. umbellata are flori liliachii. dardacică. zambină. S-a răspîndit în Europa prin turci în sec. chipăruşi. — Ceară Fam. Perenă. Originară din Africa centrală.

ca plantă de garduri şi balcoane. Iridaceae. vera DV sau L. Alte numiri: Maturele. 110. Arbust trainic. Lantana cămara L. (L. — Stinjini de Florenţa Fam. Perenă. Se cultivă prin parcuri. Altă numire: Lantană. Alte numiri: Livănţică. Cultivat sporadic la sate. stînjinei albi. Cultivată prin grădini. se cultivă şi la noi din timpuri recente. Verbenaceae. cultivat tot mai mult pentru florile galbene. Plantă originară din sudul Europei. floare de mazăre.) DC. Alte numiri: Rădăcină de micşunele. forsteriana Bece. timp rus. Se cultivă mult prin parcuri şi grădini formînd gard viu. Labiatae. a. Originară din Europa de sud. (Alte specii: Pl. La noi. — Sîngele-voinicului Fam. floare vînătă. (Pl. În grădinile romîneşti se cultivă ca plantă medicinală şi de podoabă. Rosaceae. spetează. Anuală. 26 d). 113. levănţică. Are flori albe. floarea-delicateţei. măzărată. — Mături Fam. 13 d). Oleaceae. Anuală. Lathyrus odoratus L. angustifolia Ehrh. se cultivă din antichitate. Rochia scoparia (L. crin alb. Alte numiri: Măliniţă. trandafir galben. Arbust comun prin păduri de stejar. lilie albă. caşiţă. pline. Leguminosae. Laburnum vulgare. (Pl. a fost introdusă în horticultura în secolul al XIX-lea. cultivaţi şi în sere reci. Chenopodiaceae. introdus în horticultura numai în evul mediu. stînjinei. indrişaiul de grădină. mălin negru. originar din Europa de sud şi Africa. mai mult la oraş. linte-mirositoare. Rizomul este important ca drog medicinal. 4 a). Howe.) — Levenţică Fam. Originar din Asia . Leguminosae. lilion alb. 24 e). La noi introdusă recent. Utilizat de săteni în Oltenia ca medicament. 116. Este otrăvitor. Alte numiri: Indruşiam. mălainegru. spica L.. Perenă. lilie vînătă. Originar din Japonia. stînjinel.) — Salcîm galben Fam. peşmă. 27 d şi Pl. salbă-moale. oreşniţă. mirtoi. 112. şi H. spichinat. spănăcilă. Kentia (Howea) belmoreanaBece. În China a devenit buruiană de garduri. L. — Teişor Fam. mătură de curte. (Pl. chiparoase. cultivată în multe variante de culori. indrişain. intrată în cultură în ultimii ani. mături de ţară. albe şi parfumate. tulichioară. mă-zărică. crin de grădină. 111. 117. crin vînăt. Perenă. introduşi recent şi la noi. Cultivată frecvent şi sălbăticită. caprifoi. Originar din regiunea mediteraneană. levant. măzărichea de grădină. Arbust ornamental. — Lemn-ciinesc Fam.) Schrad. muşcată. Originari din insula Oceanului Pacific. Kerria japonica (L.coco-şei vineţi. Liliaceae. Alte numiri: Lilie. (Pl. 115. Ligustrum vulgare L. Originară din sudul Europei. 108. Alte numiri: Urzicuţă. Originară din sudul Europei. Iris florentina L. crin. La noi a fost adus recent şi se cultivă mai mult la oraşe. 109. var. parfumate (Pl. Gris. crin nemţesc. —Kentia Palmieri de apartament. În grădinile ţărăneşti pătrunde din ce în ce mai mult. crin albastru. — Crin Fam. livant. Lavandula officinalis Chaix. lemnul-cîinelui. 3 a). (Cytisus laburnum L. Este un arbust cu ciorchine de flori galbene-aurii. 3 b). aspic. Trainic şi nepretenţios. Cu flori mari. recent. Mic arbust puternic mirositor. parcuri şi apartamente. Plantă lemnoasă. Se cultivă prin sere. Se foloseşte pentru parfumarea rufelor şi ca medicament. hybrida hort. Lilium candidum L. — Aurică Fam. şi L. angrişai. 114. Originară din America de Sud. mături de grădină. stînjini vineţi.

buchetroşu. focul-drăguţei. introdusă mai nou în Europa. iarba-lunii. niprală galbenă. scînteiuţe roşii. opăţel. Originară din Africa de Sud. curpen. pietricele. —Caprafoi Fam. caşii. Lobelia cardinalis L. se cultivă foarte rar prin parcuri (Sinaia). Perenă. (lilie roşie) în regiunea Năsăud. 23 a. A fost cultivată în Germania abia pe la 1840. — Arsinic Fam. (Fig. mai ales la oraş. Originară din Mexic şi Carolina. — Lobelie Fam. 126. Peren. Linaceae. Se cultivă sporadic prin grădini de flori. Anuală. trecută prin Italia în Apus. pene-demătasă. scaunul-popii. Alte numiri: Scînteioară. cu flori frumoase de culoare purpurie-cardinal. introdusă recent la noi în grădini. Lupinus luteus L. tigrinum Gawl. Lobelia erinus L. cultivată întîi de turci. Alte numiri: Caprifoi. şi L. introdusă recent ca plantă de ornament şi plantă agricolă. Anuală. Originară din California. Linum grandiflorum Desf. garofiţă-de-gră-dină. Anuală. Se cultivă încă prea puţin la oraşe pe filegorii şi garduri. caprifoiul mirositor. de unde a venit la noi. Cunoscută în poezia populară şi ca plantă de leac. Leguminosae. Perenă. —Nipralâ Fam. — In de grădină Fam. Are flori galbene. Se cultivă rar. floare de niprală galbenă. mărişi frumoase. Se cultivă la cîmp şi uneori în grădini. scînteiuţa. capra-oii. cafeluţe. originar din Japonia. urşinic. Originară din Asia Mică şi Rusia de sud. — Cafeluţâ Fam. 19 a). Se cultivă rar. bogate.. (Pl. 6 a). floare-de-stea. Originară din America de Nord. stele. lupinul american. La noi. Originară din Europa. originară din regiunea mediteraneană. longijlorum Thunb. 125.. Cu floricele mici albastre. Caprifolia. (Pl. 118. regale. parfumate. (Altă specie: Pl. lemnuş. frunza-caprei. Lobeliaceae. L.Mică. Alte numiri: Cafea. Flori roşii ca sîngele. — Lobelia roşie Fam. Leguminosae. lupin galben. 124. — Lupinul alb Fam. adunate într-un ghem. Introdusă recent în Europa. Lunaria annua L — Pana zburătorului Fam. Alte numiri: Cafeluţe. Lonicera caprifolium L. bianuală. chinezoaică. Cruciferae. Caryophyllaceae. 19 d). mai ales pentru fructele ei ca nişte ochelari argintii. Lobeliaceae. para-focului. Leguminosae. caprifolia-adevărată. 123. Are flori purpurii. iarba-babei-capre. (Pl. mai ales în nordul Transilvaniei.ceae. floarea-potecului. Anuală. 122. Lychnis chalcedonica L. bob. caşie. 23). cafele. destul de rar. căpriţă. Perenă. Originară din Algeria. curpene albe. 120. cruciuliţe. 22). cafea. 13 a). năvalnic. Alte numiri: Liliacel. caprifoicăpresc. Se mai cultivă sporadic Lilium bulbiferum L. 119. caprifoaie. 121. (Pl. Lupinus varius L. Are flori albe. Este apreciată tot mai mult ca plantă agricolă pentru boabe şi ca plantă de nutreţ. Alte numiri: In. pentru boabe şi ca îngrăşămînt. Se cultivă pentru piaţă şi florării şi L. Anuală. Se cultivă prin parcuri şi rar prin grădinile orăşenilor. Cultivată sporadic. focşor. Astăzi cultivarea crinului ca plantă de ornament este în regres. La noi reintrodus prin bizantini. Lupinus polyphyllus Lindl. Alte numiri: Măzăriche turcească. la noi recent de tot. . Se cultivă prin parcuri. cultivat de greci şi romani. (Fig. cafeu. Este originară din regiunea mediteraneană. in cu flori mari. Viţă cu flori parfumate. Cultivată în grădiniţe. catrafoi.

127. Lychnis coronaria Lam. — Curcubeu Fam. Caryophyllaceae. Alte numiri: Flocoşele, flocoşică, barba-îm-păratului, floarea-cununei. Are flori albe sau roşiatice. Spontană în sudul şi vestul ţării prin păduri. Se cultivă adesea la oraşe. Perenă. (Fig. 24). 128. Majorând hortensisMnch. (Origanum major ana L.) — Măgheran Fam. Labiatae. Alte numiri: Maghiran, măieran, mederean, mărgăran, măghieran, măgiran, megirean.

Cultivată sporadic prin grădini şi ghivece. Originară din Africa de nord, cultivată de greci şi romani. La noi, introdusă din Apus. Odinioară cultivată mai mult. Plantă condimentară. Anuală — bianuală. (Fig. 25). 129. Matthiola incana (L.) R. Br. — Mixandre Fam. Cruciferae. Alte numiri: Micşunele, micsandră, vioară-roşie, şiboi, micşunele bătute, floare-de-vioară, meteolă, garoafă, levcoaie-roşie, micşunică, foalchine. Cultivată mai mult la oraşe, mai puţin la sate, are flori albe sau roşiatice cu miros plăcut. Originară din regiunea Mediteranei, a fost cultivată ca plantă de leac de greci şi romani. La noi în ţară a venit prin turci şi din Apus. Bianuală. (Pl. 4 d). 130. Melissa officinalis L. — Roiniţa Familia Labiatae. Alte numiri: Mătăcină, iarba-stupului, stupelniţă, roişte, mătăcine, voioşniţăde-albini, lămîiţa, mătăşină, iarba-roilor, buruiană-de-stup, izmă stupilor, mintă turcească, moţoacă, răstupească, busuiocul-stupului, a lămîiţa. Buruiană foarte răspîndită prin pădurile din sudul şi vestul ţării. Se cultivă sporadic pentru stupi (cu ea se freacă coşniţele de prins roiurile). (Fig. 26). 131. Mentha crispa L. —Izmâ-creaţă Fam. Labiatae. Alte numiri: Mintă-creaţă, izmă-bătrînească, iarbă neagră, nintă-creaţă, nintătrandachir, creaţă-defaşcata, iarbă-creaţă, mintă de apă, giugiuimă-creaţă. Cultivată tot mai rar ca plantă medicinală. Provenită din Mentha aquatica şi M. silvestris, cultivate în trecut ca medicament. La noi este foarte veche. Perenă. (Fig. 27). 132. Mentha longifolia (L.) Nath. (M. silvestris L.) — Izmă Fam. Labiatae. Alte numiri: izmă de cîmp, mintă, voieşită, mintă broaştelor, mintă sălbatică, giosmă, izmă-proastă, giugiuimă, minta-calului, izmă-pădureaţă, voieştniţă, iarba guşteriţei, boleşniţă, izmă-lungă, minta-cailor, izmă sălbatică, nintă. Cultivată prin grădini, ca plantă de leac. Este spontană în flora noastră. Are nenumărate varietăţi. Medicament popular contra frigurilor. Perenă. 133. Mentha piperita L. — Izmâ-bună Fam. Labiatae. Alte numiri: Mentă, camfor, iarbă-neagră, izmă-de-leac, giugiuimă, izmă, izmă-domnească, mintă-rece, izmă de grădină, mintă-sură, mintă-neagră, izmă-spirtoasă. Cultivată pentru miros şi ca plantă de leac. Provine din izmă sălbatică cunoscută din vechime. Străveche la noi. Perenă. (Fig. 28). 134. Mesembryanthemum crystallinum L. — Gheaţă Fam. Aizoaceae. Alte numiri: Floare de gheaţă, barba-caprei, gheţară. Originară din Africa de sud (Colonia Capului). Introdusă în ţara noastră în ultimul secol. Se cultivă în ghivece, împreună cu alte specii asemănătoare. Perenă. (Altă specie: Pl. 15 b). 135. Mimulus luteus L. — Mimulus Fam. Scrophulariaceae. Alte numiri: Mimul galben. Originară din California, se cultivă rar chiar şi în Munţii Apuseni, unde s-a sălbăticit. Anuală, cu flori mari, galbene, ca nişte clopoţei. (Pl. 10 b). Rar se cultivă şi M. moschatus var. sessilifolius (Pl. 21 c). 136. Mirabilis jalapa L. — Noptiţâ Fam. Nyctaginaceae. Alte numiri: Frumoasa-nopţii, norea, barba-împăratului, floareaîmpăratului, holtei, tutun, zorele de noapte,ardeiaş, zorele pitice, chişculiţe, garoafe oloage, podoaba zilei (Olt), flori-tomna-tice (Iaşi). Cultivată foarte rar pentru podoabă, mai ales în parcuri. Originară din Peru, introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. În grădinile ţărăneşti se întîlneşte rar. Odinioară se cultiva ca plantă medicinală. Perenă. Florile sînt albe, roşii sau galbene şi au forma unei pîlnii. (Pl. 10 d) 137. Monstera deliciosa Liebm. (Philodendron pertusum C. Kch. et. Bch.) — Filodendron Fam. Araceae. Este deosebit de ornamentală prin frunzele mari cu limbul lobat. Originară din Mexic. Plantă de apartament, mult cultivată, introdusă recent. Se întîlneşte uneori şi la sate. Perenă.

138. Muşa ensete Gmel. — Muza Fam. Musaceae. Alte numiri: Bananier de podoabă, pisang.

Se cultivă prin parcuri, în mijlocul rondurilor, avînd frunze uriaşe de 1—2 m lungime, 20—40 cm lăţime. Iernează în seră rece. Originară din Abisinia, introdusă recent. Perenă. 139. Myosotis palustris Roth. — Nu-mă-uita Fam. Boraginaceae. Alte numiri: Ochii-şoarecelui, ochiul-şarpelui, urechea-şoarecelui, grîulcucului, ochii-păsăricii. Plantă indigenă de lîngă pîraie şi şanţuri. Are minunate floricele albastre. Se cultivă la oraşe şi

Fam. bosîoc. mai adesea în florării şi în ghivece.). Alte numiri: Coprine. Solanaceae. Fam. caprine. bucioc. Are petale albastre şi caliciul puternic umflat. 147. introdusă de aproximativ două secole la oraşe. (Fig. introdusă recent la noi din Apus. (P.sate în varietăţi selecţionate: grandi-flora. burţi. bojor. În antichitate era cunoscut ca plantă medicinală. Alte numiri: Busuiog. Iernează în pivniţe. biziloc. Se cultivă sporadic.negruşcă. ruja-buja roşie. bosioc. Azi constituie un decor foarte popular. flori-de-primăvară. odinioară se cultiva mult în grădini la oraşe şi chiar la sate. Fam. nevestele. roşii sau albe. 141. (Pl. Plantă veninoasă. narcisul în buchet. — Narcise galbene Fam. Perenă. ghiocei de grădină. barba-bo ierului. bosîoace. Ranunculaceae. atropurpurea) — Oxalis Fam. 30). la noi. Alte numiri: Regina-nopţii. romanica . Se cultivă mult şi M. narcisul sălbatic. borjolic. 145. narcisul galben. Arboraş cu frunze pururea verzi şi flori mari albe. Oxalis corniculata L. landru. Se foloseşte ca plantă medicinală. basic. Anuală. mălăcină. Labiatae. Bianuală. În sudul ţării. ruscuţa plină şi goală. (Pl. silvatica Hoffm. 19 b). Fam. Plantă mediteraneană recent introdusă la noi pentru florile albe. ghiocei de munte. bajarujii. 29 şi Pl. 2 b). 146. puternic mirositoare. Oxalidaceae. (Pl. rusculiţe. (cu var. roşii sau galbene. se cultivă în Europa din secolul al XVI-lea. 143. Este şi azi foarte răspîndit la sate. Acum se întîlneşte rar. busuioc de grădină. 140. tutunaş. trifoiaş. Fam. 26 b). rujioară. Alte numiri: Uncheşel. narcis. Amaryllidaceae. Perenă. Originar din America. ea se cultivă frecvent prin grădini. La noi introdus prin slavii de sud. dar se şi sălbăticeşte. zarnacadele. floare de narcis galbenă. uliandru. (Pl. cocoşei. Paeonia officinalis L. numită Narcissus angustifolius şi în romîneşte „unguroaice" etc. vergură-învelită. fulie. găluşte. Se întrebuinţează în medicina populară. 8 b). Alte numiri: Ghiocei albi. mătăcină. Amaryllidaceae. var. Cultivat frecvent prin grădini ca plantă ornamentală. Originară din Orient. 142. Pentru florile sale albe cu miros puternic seara. de unde trece în popor. nigeluţă. O specie aproape identică. Se cultivă tot mai mult şi în grădini rustice. 144. introdus recent la noi. Originar din regiuni mediteraneene răsăritene. Ranunculaceae. La noi a fost reintrodus tîrziu. cu o paracorolă galbenportocalie şi cu miros plăcut. cu flori foarte mari. După 1200 devine floare ornamentală în grădinile castelelor feudale. cultivat în antichitate din India pînă la Roma. este introdusă în grădini şi Paeonia peregrina Mill. 27 a). — Busuioc. creşte în masă prin livezile de narcise din Banat şi Transilvania. semperflorens şi floarea-a Ibis. simple sau involte. Perenă. liandru. cocoriţă. — Chica voinicului. boarze. lean-dăr. văsileac (maced. Cultivat frecvent pentru miros şi ca plantă de ornament. la Comana. Narcissus poeticus L. (Pl. et Comes — Floarea-nopţii. busic. bosîoc rotund. — Narcise. Nigella damascena L. Cultivată uneori şi în grădini ţărăneşti. Originar din Orient. — Leandru. 21 b). buşor. flori de primăvară. Alte numiri: Trifoi. zarnacadeaua poeţilor. narcisul în buchet. De origine mediteraneană. Apocynaceae. cultivat din antichitate. coprine. Originară din America de Nord. Nerium oleander L. tubaroje. megirean. Anual. Perenă. — Bujor Fam. recent introdusă şi le sate (Comana). Alte numiri: Oleandru. ruscuţă plină şi goală. cu flori mari galbene.nigeliuţă-de-Damasc. Ocimum bisilicum L. alpestris. Se cultivă atît la sate cît şi la oraşe în hîrdaie. (Fig. zarnacadele. Narcissus pseudonarcissus L. La romîni a pătruns de cîteva secole de la slavii de sud. Nicotiana silvestris Speg. barba-leului. Alte numiri: Rujă-bujă.

) Ait. bruştean. muşcat roz. ca plantă somniferă. Originară din Africa de sud. cu multe varietăţi pompoase şi Paeonia arborea. lămîiţa. violacea Lindl. iarbă-grasă. iarbă. Anuală. mac bun. muşcată care miroase. Se mai cultivă în ghivece Pelargonium grandiflorum (Andrz. pirigoane. indruşaim. |bună-di-mineaţa. Alte numiri: Garoafe. tolceruţ. Originară din China. Originară din Africa de sud. flori-de-fereastră. Perilla irutescens (L. vinete. — Perila Fam. s-a răspîndit de un secol şi la noi. muşcată-ca-nalba. plăntiş. şi P. introdusă la 1774 în Europa. 149. Geraniaceae. Cu frunze ca de urzică. Cultivată frecvent în ghivece. Petunia hybrida Vilm.) Nym. panglicuţă. paparună. mac involt. rotunda. 151. Anuală. betunii.) Britton. Se cultivă prin parcuri pentru bordură (TîrguJiu). puternic mirositoare. Solanaceae. 22 d).) Willd. muşcată-încrestată. duble-flori-de-hîrb. introdus recent. — Mac de grădină Fam. iarbă-tărcată. muşcat alb şi roşu. plănticele. — Muşcată creaţă Fam. muşcată rotată. gheţuşcă. floarea-odihnei. a ajuns în grădinile ţărăneşti în ultimii 80 de ani. floare-creaţă.) Ait. atkinsiana Don. muşcată tărcată. introdusă la 1701 în Europa. parfum. floare-creaţă. Alte numiri: Planticuţă. muşcaţi-ca-mărul. cordele. Cultivată în ghivece. Floare tipică a ferestrelor. Pelargonium odoratissimum Ait. betonii. Alte numiri: Floarea-ca-via. Perenă. muşcată de oală. nyctaginiilora Juss cu P. — Petunii Fam. la bază lemnoasă. pilargonia-pansele (sacîzel. ce răspîndesc un parfum plăcut. pilargonia-roz. mac cultivat. muşcat de oală. muşcat creţ. 152. Originară din Africa de sud. în multe varietăţi simple şi involte. Perenă. introdusă la 1690 în Europa şi la 1710 în Anglia. betonie. Se mai cultivă sporadic la oraşe Papaver orientale L. 1 Rar mai întîlnim şi bujorii mari Paeonia chinensis. Geraniaceae. lipică. Pelargonium zonale (L. floare-lată. de cîteva secole. sporadic. de culoare albă. Geraniaceae. roseum. (PI 17 b). panglică. Cultivată foarte rar în ghivece. Geraniaceae. Papaver somniferum L. Papaveraceae. 154. Anuală. Bîrlad). bitoane. var. luţă. Phalaris arundinaceae L. Frunzele multiplu segmentate. se cultiva de vechii egipteni cu 1100 ani înainte de era noastră. Ait. mac adormitor. originar din Caucaz. Alte numiri: Muşcat. .Brîndză) din pădure1. la noi se răspîndeşte de vreo 60— 80 de ani.) provenită din încrucişarea P. muşcată roză. roşii. la noi de 80—90 ani. violetă şi pestriţă. 153. Originară din Brazilia. Alte numiri: Creaţă. iarbă-şierţească.) l'Herit. muşcată de mere. —Muscată Fam. Perenă. În grădini ţărăneşti abia a pătruns. floarea-somnului. Pelargonium radula (Cav. — Muşcată Fam. muşcată puturoasă. P. belogonii. (P. 155. fetele. Mai răspîndit este hibridul P. nankinensis (Lour. Alte numiri: Peogonie. pelargon. somnişor. (mac oriental). dar de un roşu închis. petac. adusă în Europa la 1824. Numirile populare indică proprietatea principală: mirosul plăcut de lămîiţa. nalbă (Iaşi). floare roşie de sacsîie.Cunoscut de grecişide romani. americană. cu flori foarte mari. introdusă la 1724 în Anglia. Se află în plină răspîndire şi prin grădinile ţărăneşti. 150. Originară din Africa de sud. Se urcă pe suporturi sau atîrnă. cultivată pretutindeni în ghivece şi prin parcuri. moaci. talpa-gîştei. Pelargonium peltatum (L. care se cultivă aproape în toate casele din regiunea Craiova dar şi în restul ţării.) Decne. muşcatele. picta (L. — Iarbă albă Fam. Reintrodus la noi de la vecini. Peren. originar din sudul Europei. (Pl. muşca-tire-creţ. Alte numiri: Paparoane. Se aminteşte şi în cîntece populare. — Muşcată urcătoare Fam. 148. Cu flori mari ca pîlnia. muşcată-caţitroana. Labiatae. Gramineae. introdusă recent de tot. care cere să fie acoperită iarna. puturoasă. muş-cater rotund. zonale inquinans. Cultivat frecvent. mac alb.

Plantă de ornament recentă. fasole bivolească. rubrocoerulea. Foarte des o întîlnim la oraşe şi uneori la sate. Pharbitis purpurea (L. Phlox drummondii Hook. sipică. Iarbă cultivată tot mai rar ca podoabă în grădini ţărăneşti. /. La noi a intrat recent în grădini. holbură-bună. rozete. . sămăcişă. sălcioara. pentru frunzele şi portul lui frumos. Este o plantă urcătoare. 158. coada-mîţei. — Iasomie Fam. flora. adesea fără nume. Saxifraga cea e. Alte numiri nu se cunosc. ca nişte pîlnii. iasmin. Convolvulaceae. 157 a. zorele-schimăioase. 16 b). decussata) — Flox paniculat Fam. mălin alb. zosmen. mălin-alb-de-pă-lemn. iar la noi în ultimele decenii. Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti.. mai corect Jpomoea purpurea (L. iasomin. cu frunze lungi. 162. răspîndită recent şi la noi. Nu cere o îngrijire deosebită. 161. limonade. penate. unde a devenit plantă ornamentală. 5 d). iasmen. lemn-alb. arsenică. tirou. buruiana-fe-telor. căţărători. Alte numiri: Finic. Originar din Texas. buruiană-demătasă. iasmin de grădină.) — Palmierul fenix Fam.) Voigt. nouraşi. 31). (Pl. fasole :grasă.. iarbă-dalbă. 159. Convolvulaceae. făsuică ce se urcă. Se cultivă în sere temperate. clocotici. bîrsacăn. Palmeae. (Ph. găzdoi. a fost introdusă în Anglia la 1597. adesea fără nume. (Pl. Copac originar din Africa. fără miros. răcorele. — Zorele Fam. Alte numiri: Sirinderică. Alte numiri: Ploscuţa-lui-Drummondi. Se recunoaşte după florile •ei roşii.) Lam. fasole bihoaică. în zorii zilei. barba-împăratului. Arbust cultivat sporadic. ursărele. poate prin turci. Pharbitis nil Choisy (Convolvulus nil L. Phlox paniculata L. (Pl. hărăgele.) — Zorele mici Fam. Pokmoniaceae. păstaie pentru flori. (Fig. sau a fost adusă din Apus ca plantă alimentară şi ornamentală. patifoane. 157 b. fasole bivolărească. iarbă-bălaie. botcuţe.. Originară din America meridională. lămîiţa. Cultivată mult la oraşe. iarbă-de-mătase. Polemoniaceae. iarba-mîţei. 157 c. gura-paharului. buchet. Originar din Alpii orientali. brumărele. cu flori albe şi trandafirii ce răspîndesc un puternic miros dulceag. Philadelphus coronarius L. zburătoare. floare-înfocată. Originară din America de Sud. perei. floare-de-harag. scumpină. iazomie. 156. Perenă. Alte nifmiri: Fluxe. Se mai cultivă şi specia nord-americană Philadelphus inodorus L. fasole daia pentru flori.r. — (Pl. —Flox Fam. iajmin. Trainică şi rezistentă. 160. Phaseolus coccineus L.baldingeră. Anuală. ierbăluţă-vărgată. zorele purpurii. floareadevotamentului. originară din America de Nord. aşumie. Hook. bălan. Originară din America de Sud. din apus. Îşi deschide florile mari. iarba-lui-Timofti. (Fig. se cultivă prin grădini şi parcuri pentru florile multicolore care înfloresc toată vara. Anuală. 6 d). grînoasă. rotocoale. holburică. flox. Alte numiri: Bună-dimineaţa. La noi s-a introdus tîrziu. 11 c). — Fasole mare Fam. zbînţuitori. fasole spaniolă. 32. Leguminosae. volbură-pă-roasă. fasole înfocată. vara prin parcuri şi mai rar în apartamente. fasole roşie de floare. trestioară. 6 b). pomul-raiului. asu-mie. tolcere. Introdus în Europa abia la 1835. liliecuţ. Alte numiri: Făsui cu teacă lată. liliac nemţesc (Muntenia). (Pl. a devenit arbust ornamental în secolul al XVI-lea. 6 c). ibrumărele. fasole mare. Poenix canariensis hort. (reclinata Jacq. "Florile albe au un miros puternic de lămîiţa. floarea-focului. Anuală (Pl. plox. Ipomoea triloba L. ananas (regiunea Timişoara).

(Ph.D. decandra L. Phytolaccaceae. cactus. Phlox setacea L. Plantă grasă cu flori mari roşii. rumenioară. iar în ţara noastră pătrunde şi în grădini ţărăneşti. 165. Polemoniaceae. Originar din America de Nord.) S. limba-boului. ascuţite. Phytolacca americana L. ca bordură de flori timpurii. cartuş. cu frunze înguste. Phyllocactus phyllanthoides S.163. . Cactaceae. palmă. — Flox mărunt Fam. se cultivă tot mai mult în zilele noastre prin grădini şi parcuri. strugurel. cu flori liliachii sau albe. Introdusă din America la mijlocul secolului al XVII-lea. acinosa Roxb^ — Cîrmîz Fam. dar fără nume popular. Alte numiri: Broască. — Limbă Fam. Alte numiri: B ob-de-mare. 164. ackermanni (Haw. În Europa se cultivă mult la oraşe de vreun secol. Perenă.) şi Ph. Perenă. cultivată ici-colo în ghivece ca podoabă a ferestrelor.D. şi Ph. struguri-de-mare.

(Pl. Fam. busuioc-domnesc. Resedaceae. Perenă. igdicele. 168. 169. roşii şi zemoase. originară din America de Sud. răspîndită poate în timpul turcilor. rozet. Se mai cultivă: P. Se cultivă pentru podoabă şi pentru vopsitul cozonacilor. Originar din Ajfrioa de sud. gricileni. portulace de mare. portocalii. betonică de primăvară. . rechie. iarba-roşie-orientală. — Rodiu Fam. tuberose. galbene. Anuală. Plumbaginaceae.) Grufb. tiparoasă. Alte numiri: Rubin. prescurea. (Pl. ciuboţica-cucului necolorată. înflorind la începutul primăverii cu flori mari galben-deschise. Plumbago capensis Thunb. (Pl. cu frunzele creţe. (Pl. înşirate într-un racem lung. rozetă mirositoare. gheţişoară. tîrîtoare. — Primulă Fam. Reseda odorata. pomogram. Cultivat sporadic în hîrdaie. rodier. zmeuriţă. Punica granatum L. vulgaris) — Primulă Fam. La noi a fost adus de turci şi s-a răspîndit mai întîi în grădinile ţărăneşti din Oltenia şi regiunile calde din ţară. 170. floare de nisip. plum-baginea africană. La noi este tot mai mult cultivată pentru pieţe şi magazine de flori. ştir. utilizată şi în medicina populară» Perenă. mireasă. auberti. 171 a. roşii sau pătate. — Chiparoase. tuberoza de grădină. floare-domnească. Fam. rozetele. cultura lui este foarte veche. 24 c). nudlii. mucul-curcanului. portolac. cănăcel Are frunze mari şi nenumărate flori roşii. Punicaceae. Originară din China. Originară din Africa de nord. 173. În Europa se răspîndeşte abia în secolul al XVI-lea. grăjnicioară. agricele. Portulaca grandiflora Lindl. Portulacaceae. Plantă ierboasă. aglicele. gălăţene. Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti. Prin atingerea frunzelor mulţi capătă urticarie. Florile roşiatice se menţin foarte mult. primulă-fărinoasă. (Pl. (L. Alte numiri: Rozătă. La noi se găseşte foarte rar în grădinile ţărăneşti. Floare cu miros plăcut. În ghivece se mai cultivă: 171 b. Copăcel cu flori roşii ca rubinul şi cu fructe comestibile care nu se coc la noi. Alte numiri: Iarbă grasă de grădină. pitlingea. — Rozetă. gande. plantă urcătoare. chiparose. Buruiană originară din America de Nord. Perenă. ciucurani. S-a răspîndit tîrziu în Europa. În grădinile noastre a început să se răs-pîndească abia de cîteva decenii. Alte numiri: Zambila-de-India. aglice.Cunoscută pentru fructele mărunte. Alte numiri: Oglici. foarte răspîndită şi încetăţenită prin locuri necultivate şi prin păduri. originară din China. fiind introdusă în ţară de un secol. Primula obconica Hance. aglici. agurijoară. ruzeta. răspîndită prin dumbrăvi şi lunci de munte. Plantă originară din Indiile orientale. Indigenă. Plantă grasă. puternic. floarea-amorului. roze. Alte numiri: Primăvară. 23 b). Cultivată sporadic. iacint de India. gheaţă. Are varietăţi cu flori mari albe. L. 166. Primulaceae. zmeurică. pietricică. Originar din regiunea mediteraneană. 16 e). Polyanthes tuberosa L. Alte numiri: Nasul-curcanului. 1 c). Arbust. cu un miros dulce. Se cultivă mai recent şi la oraşe prin pajişti şi stînci. unde a fost descoperită în 1733 şi trimisă la Paris. (Pr. măr-grănat. originară din America centrală. Se cultivă sporadic la oraşe şi rar la sate. introdusă în Europa în secolul al XVIIlea. Primula acaulis. arodie. iar astăzi aproape că nu se mai cultivă. Polygoniaceae. — Moţul-curcanului Fam. iarbă-grasă. 7 c). anuală. Primulaceae. creasta-co-coşului. cu floricele galben-verzui. oglistei. cultivat rar. Amaryllidaceae. 167. Polygonum orientale L. rodiu comun. floare-de-piatră. Anuală. 18 e). — Plumbago Fam. 172. — Portulac Fam. Arbust de apartament cu flori delicate albastru-deschis. Alte numiri: Amor. (Pl. Primula malacoides. Se cultivă destul de frecvent în ghivece şi sere reci.

Rosa centifolia L. de unde a trecut la babiloneni. 178. Roşa alba L. În peluzele parcurilor este foarte decorativă. Originare din America tropicală. apoi la greci şi romani. Alte numiri: Trandafir. măcuicele. cultivat întîi de persanii vechi. rabintă. Originar din America de Nord. iarba-boierului. ruji de rug de grădină. trandafir roşu. La noi sînt recent aduse şi se cultivă în ghivece. iarba-minunată. Ca plantă ornamentală este recentă şi reprezintă o podoabă rară. întîlnite pe coastele însorite. originară din Orient. iar vara afară în grădină. dar mai ales în China. 175. mocioş. Rosaceae. rug. Rheum officinale H. În China abundă pretutindeni. Fam. agriş nealtoit. Plantă cu o creştere rapidă. a fost cultivat în Egipt de mii de ani. Saxifragaceae. moşmon. agriş. — Trandafir alb Fam. La noi este o plantă anuală. se extrage vitamina C. glogheje. Polygonaceae. bufte. introduse ici-colo şi în grădini. R. trandafir de răzoare. Apoi a devenit plantă decorativă a parcurilor... 179. Arboraş ce se cultivă în apartamente şi sere reci. cu un port superb. diul-bălan. reţin. Rosa chinensis Jacq. Ricinus communis L. rug. Orăşenii n-o mai cultivă. Din Anglia a fost introdusă abia pe la 1890 în Germania ca legumă (cotoarele frunzelor sînt bune de compot). trandaşirr rugi de ruji. La noi se cultivă rar la oraşe. Roză originară probabil din Caucaz. lemn-miraculos. Azi se întîlneşte destul de des prin grădinile de la ţară. cunoscută din antichitate ca plantă medicinală. ruj iţă. 22 c). — Ricin. Alte numiri: Carnaval. roză-de-Bengal. Perenă. Roşa canina L. rebarbară. 176. răspîndind un miros plăcut de cuişoare. —Revent Fam. utilizată şi astăzi foarte mult în toate ţările. originară din China. cornişor. Ribes aureum Purch. rubarbă. — Cuişor Fam. carcadăr. Rosaceae. Originar din Caucaz. Alte numiri: Rădăcină de gălbinare. Alte numiri: Azalea indiană. căpuşe comună. — Măceş Fam. şi alte specii de Cactacee cultivate rar în ghivece. ravent rabarbara. rujă. Fructele pot fi întrebuinţate pentru compot şi lichior. (Azalea mollis Blume) — Azalee Fam. Fam. roză albă. Ericaceae. Alte numiri: Trandafir-pe-luni. coacăza cu florile galbene. Se cultivă şi la noi recent de tot ca legumă (peţiolul frunzelor). Perene. iarba-minunii. dumentorum Thui. trandafir sălbatic. La noi.174. dumalis şi alte specii spontane. boabe-de-turb. Se . trandahir. Alte numiri: Chipăruş. ruji.— Trandafir lunar nemontant Fam. roza. roazăbăl. crăciunele. rugul-vacii. iarba-boilor. zgorchin. trindafil. Alte numiri: Măceşe. floare-boierească. scoruş nemţesc. Originar din China. Arbust cu flori galbene-aurii. cui-şoare. Rizomul se foloseşte în farmacii ca medicament important. de unde a fost introdus în anul 1800 în Europa. Rhododendron sinense Sweet. cacaşder. rug de măceşe. La noi s-au răspîndit de un secol rozele apusene. Din măceşele acestor plante lemnoase. liliac galben. fragrans Lodd. — Trandafir de dulceaţă Fam. În medicina populară se folosesc decocţiuni de măceş. trandafirul de grădină. flori de rug. lemn-de-cuişoare. var. R. în mijloc roşii. 181. introduse tîrziu în Europa. Se cultivă mai mult în cîmp pentru scopuri tehnice. Originar din Asia tropicală sau Africa. a ajuns de mult şi în grădinile ţărăneşti. mai ales în Franţa. 180. 182. A fost cunoscut şi de romani. frunze mari palmate şi tulpini goale. se cultivă de cîteva decenii la noi prin parcuri şi în grădinile săteşti. Baill. Cultivat rar prin grădiniţe. Rkipsalis pachiptera Pfr. Alte numiri: Roză. trandafir-thea. Cactaceae. Euphorbiaceae. mai întîi la oraşe. Mai tîrziu s-a cultivat pentru ulei. ceai. rug. căpuşe. Cultivat foarte sporadic în grădini. introdus de bizantini. Roza thea. măceş. Rosaceae. Prin hibridări a dat naştere la mii de varietăţi. scoabe. (thea hibrizi. adusă pe la 1789 în Europa. 177. dar azi se întîlneşte tot mai rar. iar recent de tot se cultivă şi la sate. mărăcinele-coţofanei. adesea fără nume. Rosaceae. ghiol. rozariul sălbatic. În poezia populară se amintesc: ruguleţ. Alte numiri: Turb. (Pl. nu-mă-deranja. Plantă mare.

Labiatae. gherghine de iarnă. se află în regres. pl. Rosaceae. — Salvie roşie Fam. jaleş bun. ghimpe-mare.cultivă mult la sate ca şi Rosa damascena Mill. 185. foicica. la bază lemnoasă. — (R. jalnică. hirta. Rosmarinus officinalis L. jaleş cultivat. În poezia populară: rozmarin. cultura acestei plante. Cultivat tot mai rar. la noi a ajuns recent în grădinile ţărăneşti. Se cultiva uneori prin grădini rustice. Alte numiri: Roza de oţet. grăgătăraşi. (Fig. mirtin. marghioale. în ultimele secole. Labiatae. salvir. răspîndit în nenumărate varietăţi obţinute prin încrucişări. ghimpe-pădureţ. floarea-soarelui de cei mică. salvie. Alte numiri: Trandafir. mărită-mă-mamă. rujmalin. introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. Originar din Japonia (sau China şi Coreea). Rosa foetida J. crizantine galbene. roza roşie. Alte numiri: Jaleş. gălbinele. 186. rozmalin. bojorel galben. — Trandafir urcător Fam. galbene. Perenă. Perenă. salvie frumoasă. flori-galbene. rujmărin. jale de grădină. Cultivată rar prin grădini săteşti. jeleş. mediteraneană. — Ruji galbine Fam. Plantă cu flori încîntătoare şi bractei de un roşu-aprins. dendrului. Alte numiri: Gherghină galbenă. Are frunze argintii şi flori albe sau albastre. pipară. 8 a). mereu verde. coachezi. Se cultivă în ghivece. pline. 34). introdusă din Apus. — Răsură Fam. ruşmălin. 187. jaie. trandafir pitic. merişor. Rosa gallica L. rozmalin. 184. Originară din America de Nord. jeleş.— Trandafir galben Fam. — Ghimpe Fam. 18 c). merişor-ghimpos. În secolul al XIX-lea a pătruns şi în grădinile ţărăneşti. Originară din regiunea mediteraneană. rozmarin sălbatic. salvie. Se întrebuinţează în medicina populară. trandafiraş. Se cultivă foarte mult pentru florile (inflorescenţele) mari. budiană. 33). Alte numiri: Rosmalin. mai ales la sate şi se întrebuinţează ca medicament. răspîndită prin pădurile calde din sudul şi vestul ţării. medicament şi în diferite credinţe. jaleş de grădină. trandafirul-demose. jele. trandafir japonez urcător. talie. (Fig. trandafiri-de-Kazanlîc. rujă-bujă galbenă. federa-spinoasă. La noi. Altă numire: Rug galben. — Rozmarin Fam. Compositae. întrebuinţată încă din antichitate ca podoabă. Rudbeckia laciniata L. şalvie. Rosaceae. Gawl. oţet de trandafir. floarea-Elisabetei. Se cultivă şi ca plantă ornamentală. salvie de grădină. trandafiri tăfălogi. foarte frecvent la oraşe şi prin parcuri. dalii galbene. cunoscut şi de vechii romani. Rosaceae. Alte numiri: Ghimpe-tăfălog. Grădinarii numesc acest trandafir Roşa polyan-tha. leordini gal-bini. jale de grădină. răspîndit în Europa de turci. 190.] 189. ruji de toamnă. Cultivată sporadic prin grădini. ruxandre. Liliaceae. Salvia officinalis L. 183. Plantă spinoasă. Ruscus aculeatus L. Azi. La noi odinioară se cultiva foarte mult la sate. originar din Abisinia şi Asia de sud. flori-de-paie. trandafir de cîmp. 188. trandafirul de lună şi Roşa moschata. salbie de grădină. salvie ■de grădină. guriţa cucoanei. Perenă. Plantă cu miros plăcut. La noi a străbătut din Apus şi se cultiva mult odinioară în grădinile ţărăneşti. foarte . roţigalbine. — Jale Fam. utilizată în medicina populară. Alte numiri: Jaleş. Labiatae. rozmolin. se cultiva numai în evul mediu ca plantă medicinală şi condimentară. se adună în cantităţi mari pentru coroane funerare. jaie. Întreaga plantă are un miros neplăcut. Originar din Asia de vest. tufănică galbenă. mărăcină. Herm. Mic trandafir sălbatic răspîndit în stepe şi prin răzoare. trandafiri bulgăreşti. coana-Marghioală. ochiul-boului. schelvie. floare-de-cucoană.. Salvia splendens Ker. Cultivat sporadic la sate. în secolul al XVIlea. Perenă. Rosa multiflora Thunb. (Pl. În poezia populară se aminteşte: trandafiraş de sacsîie şi răsură. spinul-şoarecelui. angelică.

Are frunze late. pline. în altele foarte frecventă şi subspontană. cimbru de grădină. iarbă-de-ureche. Crassulaceae. Este o plantă cu flori roşiatice. flori-detăietură. tîrîtoare. săpunel. spumăriţă. limbricariţă. prin grădini. cunoscută de romani. Originară probabil din Italia. Perenă. (Fig. — Graşiţă japoneză Fam. Cultivată sporadic în ghivece şi grădini. urechişe. Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament şi la săpunitul rufelor. flori-de-parfum. scabiosa. Plantă grasă. urechiuşe. iar la noi în parcuri şi în grădini în ultimii ani. se întîlneşte astăzi şi la sate. flori-albe. iarba-lupului. nu iernează afară. La noi a venit prin slavi. în grădini. ghiaţă. unde se cultivă mult la oraşe. flori-bălăi. sipică. Sempervivwn tectorum JJŞ — Urechelniţa Fam. Subarbust trainic. B. 194. Răspîndită prin zăvoaie. Cultivată în ghivece. Alte numiri: Dălac. gheată. Originară din Brazilia. ciumu-rică. Compositae. rar crestate. şimbru de grădină. puternic mirositoare. — Cimbru Fam. săpunică. Crassulaceae. originară din Caucaz. mintă-fe^neiască. isop de grădină. groase. cu frunze aproape rotunde. iarbă-grasă. 192. 196. muşcata-dracului. Labiatae. Caryophillaceae. cu frunze îngust sectate. Saxifraga sarmentosa L. iarbă-grasă. săpunul-popii. Alte numiri: Ţîţa-vacii. Anuală şi bianuală. oreoleşniţă. În unele regiuni este rară. Perenă. 35). — Saxifraga cu viţă Fam. Perenă. Această plantă grasă. Alte numiri: Floarea-văduvei. (Pl. Cultivată prin cimitire şi în parcuri publice. Originară din China şi Japonia. săpunaş. pe marginea straturilor şi a rabatelor. Se cultivă prin ferestre şi rar de tot pe stîncării. Plantă anuală cu frunze înguste şi floricele frumos mirositoare ca şi întreaga plantă. sorporiţa-luiSieboldi. Crassulaceae. Saxifragaceae. jinţură-de-gură-de-porci. Satureja hortensis L. . 5 b). stînca-frînge. saxifraga acăţătoare. Alte numiri: Graşiţă. (Pl. 195. scapică. Sedum spurium M. Originară din sudul Europei. Scabiosa atropurpurea Desf. 199. cu viţe subţiri şi frunze rotunde. Perenă. gurarea-porcului. Perenă. muşcatul-dracului purpuriu. argintii. 19 e). Crassulaceae. Alte numiri: Săpuiori. Originară din Japonia. buruiana-porcului. 197. frunza-tăieturii. şimbru. soponul-calului. Compositae. Plantă purpurie cu inflorescenţe roz sau purpurii. — Graşiţă lată Fam. firfirică. — Muşcatul dracului Fam. iarba-grasă-a-lui-Sieboldi. Plantă tîrîtoare. Alte numiri: Cimburel. berbecei. gheţişoare. Santolina chamaecyparissus L. 198. şimboră. oda-gaci. cu floricele în racem. De origine mediteraneană. Se cultivă în toate grădinile. flori-de-gheaţă. floare-grasă. soponele. floare-de-săpun. Alte numiri: Iarba-ciutei. introdusă recent. care răspîndesc un miros plăcut. introdusă la oraşe şi sate recent de tot. buruiană-albă. cipruşi. pe care copiii le umflă (apăsîndu-le şi des-făcînd epiderma lor) apoi le lovesc şi „împuşcă". Se foloseşte în medicina populară. Introdusă în secolul trecut la oraşe. 193. Se întrebuinţează ca medicament şi condiment. iar în deceniile din urmă şi la noi. Perenă. jinţură. (Pl. văcărică. floarea-studentului. — Graşiţă Fam. originară din China. Plantă joasă cu frunze mărunte. săpunele. floarea-călugărului. s-a răspîndit mai tîrziu în Europa centrală. pipercuţă de grădină. — Săpunariţă Fam. Sedum sieboldii Sw. Alte numiri: Saxifragă viţoasă. — Chiparosul mic Fam. Alte numiri: Gogofoaie-de-limbrici.mult prin parcuri. balanica. Saponaria officinalis L. mai ales la sate. gheţişoare. Se cultivă sporadic. mereu verzi. de culoare-cenuşie. a fost de mult introdusă în Europa. 191. urechea-babei. iarbă-de-tutun. 18 b). introdusă în cultură numai de vreo 80 de ani. s-a răspîndit numai recent de tot prin grădini particulare şi la sate. Sedum spectabile Bor. introdusă de mult în horticultura pentru ornament şi ca plantă medicinală.

sînziene. Acum se cultivă şi la noi. Creşte mai ales la sate. — Năvalnic de Canada Fam. În Europa a fost introdusă de un secol şi jumătate. 18 a). ca plantă de parcuri. 36). 200. dar creşte şi spontan. Caryophyllaceae. Perenă. La noi se cultivă din ce în ce mai mult. — Silena de grădină Fam. prescurată. Senecio cruentus DC. Compositae. — din America de Nord. Anuală. 25 c). . pe lîngă pîraie. năval-nicul-ăl-mare. s-a răspîndit în cultură de peste un secol. cu inflorescenţe galbene. Plantă cu foi groase dispuse în rozetă. Alte numiri: Pansele. Silene armeria L. Perenă. Plantă răspîndită pe coline. S.Răspîndită ca floare de apartament primăvăratică. argintură. curechiul-stîncii. verzişoară. Prezintă nenumărate varietăţi şi hibrizi de culori diferite. Compositae. mărunte. ginţură. (syn. sălcioara. Cultivată foarte frecvent şi devenită subspontană prin grădini. răspîndită în regiuni stîncoase. drăgaică. (Fig. înşirate graţios pe ramuri îndoite. (Cineraria hybrida Willd.) — Cineraria Fam. frumoase. Este originară — ca şi specia Solidago gigantea Ait. Alte numiri: Sînziene de grădină. varză-de-stînă. srotina Ait). Plantă înaltă. 201.nevăstuica. Se plantează şi prin parcuri. Se cultivă sporadic prin grădini. (Pl. Originară din insulele Canare. urecheriţa-de-acoperişuri. (Pl. Perenă. prescurea. pe case şi pe şuri de paie. 202. pentru florile sale roşii. Solidago canadensis L.

.

Tagetes erecta (Pl. lobidrag. Creşte ca arbust spontan indigen în Banat. Syringa persica L. Clarke). ocheşele.. Sînt două specii asemănătoare cultivate în toată ţara. Originară din Peru. guriţa-leului. bobidragi. buzdugi. sultanele. budiene mari.măchişele. Plantă originară din Mexic. Cucurbitaceae. atînjicuri. crîşmăriţă. Alte numiri: Liliac pitic. 206. iergovan. liliac carpatic. nemţoaice. rostoponi. lemnul-vîntului. a apărut în Europa (Spania) la 1535 şi s-a răspîndit ca plantă de ornament pînă în Ardeal. guriţa-cucului. A fost introdusă în ultimul secol. călţunaşi. argovan. calcarata Wallr. Arbust. (Th. budiană. Oltenia şi chiar Muntenia şi Transilvania de vest. vîzdoage. produs la sfîrşitul secolului al XVIII-lea în Europa. pelin. 17 a). boroslan. butucaşi. 37). cosoroabe.). Tufă sau arboraş spontan şi endemic prin văile Munţilor Apuseni. pieloase. cocoşei. Anuală. patula L. floştani. melinr iorgovan. Syringa vulgaris L. — Condurul-doamnei Fam. liliacul de Persia. — Liliac. flori-romîneşti. Fiind o plantă cu flori mai puţin frumoase se cultivă foarte rar. Tamarix gallica L. liliac persan. bolidrag. Prin unele grădini s-a introdus din zăvoaiele rîurilor noastre şi T. cupa oii. rostaponi. Cultivată frecvent la oraşe şi la sate. scînteie. ţigănaş. urcînduse pe garduri. Thladiantha dubia Bge.203. — Cătină roşie Fam. La noi a fost adusă mai mult de slavii de sud. Alte numiri: Cetină. fîrfăn. tămarişcă. deosebit de liliacul comun prin frunzele care sînt asemănătoare cu ale prunului. boance galbene. tamasisie. Alte numiri: Lupisdrag. ciocănăţei. scump ie. galben-roşcate. Alte numiri: Melin. la bază cordate. Tagetes signata (Pl. Tropaeolum majus L. care emană un miros deosebit. Oleaceae. liliacul unguresc. burbău. 38). scum-pie-ultoită. cu miros plăcut. A fost introdus în horticultura de 140 de ani şi se cultivă la noi sporadic prin parcuri. selinţe. Este originară din Asia de răsărit. a fost introdus în Europa la 1640 şi s-a răspîndit recent prin parcurile noastre. Tamaricaceae. mălin-de-hăl-altoit. buzdulugi mari. boroştean. Alte numiri: Scumpie. catifelate. buzdulugi. liliac. tăţine. căşuliţi. creiţe. — Liliacul rominesc Fam. La noi se crede că a fost adus de turci. Are flori mari. 208. Compositae. Se mai cultivă şi hibridul Syringa chinensis Willd. scump ia. Pallasii Desv. gherghivan. Arbust cultivat mai mult decît specia următoare. tamarişcă franţuzească. lopostani. Oleaceae. simple sau pline. orgoian. 205. Himalaia de vest). floare-cu-două-cozi. ciocănaşi. liliac transilvănean. judecind după numele „liliac". buglană. În alte ţări se cultivă mai mult. boroştean-depădure. 12 b). mălin roşu. ciocîrlean. mălin verde. (Fig. Se distinge prin frunzele mai mari. buruiene-domneşti. a fost luat în cultură mai întîi de turci. budiană galbenă. Tropaeolaceae. beciu. năsturţi. fii. Cultivat foarte mult la oraşe şi la sate. botănci. 204. (Fig. Din Constantinopol a fost adus la Viena pe la 1560 şi s-a răspîndit spre vest. Se răspîndeşte izolat şi la noi şi chiar se sălbăticeşte. liliac nemţesc. pochi. scrinte. săscuţe. Tagetes erecta L. are floricele gaben-verzui. Are frunze mai mici. ferfen mare. capuţină. liliac franţuzesc. scuntie. Are florile tîrzii şi parfumate. lupi-dragi. laxa Willd. — Cărujele mari şi mici Fam. femeia-defoc. (T. răspîndită nu de mult şi la noi prin parcuri pentru ramurile florifere acoperite cu nenumărate floricele de culoare roz. cu flori ornamentale de grădină. beft. Fam. crin galben. şi T. antajicuri. scumpină. 209. pinteni. Caşmir. călin. scluntie. Originar din Asia de vest (Persia. prin grădini şi prin ferestre. Oleaceae. a ajuns la 1684 în . budiener bocioi. pene. Alte numiri: Pere bolînde. — Răcorele Fam. ovat lanceolate şi flori palid roze. Syringa josikaea Jacq. Tamarix gallica este originară din Europa de sud. fiarfăm. ţigance. cu inflorescenţe galbene. butucaşi. Fam. cu un pinten şi frunze rotunde. mălin. Afganistan. budieni. 207. svisdoage. ca de castraveţi. Alte numiri: Ochişele. pe care îl poartă această plantă. floricele liliachii sau albe. ferfen galben-carujele.—Liliac sălbatic. fărfălăi. budiene-domneşti. broştean.

(sau poate V. borbănoc. hort. se cultivă mult prin grădini. la 1559. Are inflorescenţe mari. Violaceae. cultura lalelelor a luat proporţii mari în Olanda şi se făcea o speculă extraordinară cu cepele de varietăţi noi. coada-vînătorului. Pe la 1635. sterile DC. Tulipa gesneriaha L. introdusă recent în horticultura. guşa-găinii. călinar. derivă din călinul sălbatic. drimoz. lalea de grădină. Perenă. verbenă pletoasă. cu frunze crenate. f. vervin. boţi-de-zăpadă. guşa-găinii. Este un minunat decor de primăvară al parcurilor. Varietatea produsă în Apus. călin bătut (sterp). cuşi. Caryophyllaceae. vinca. barba-împăratului. Alte numiri: Panseluţe. ca un bulgăr de zăpadă. (var. rujar care face ruji albe. Plantă originară din regiunea mediteraneană. cu flori de diferite culori. Din sud a venit şi la noi. care a fost introdusă recent şi la noi. cultivată întîi de turci. vervine italiene. 17 c. mortez. Arbust ornamental. La sate nu a pătruns decît sporadic. călin. Alte numiri: Lalele albe şi galbene. roseum.) — Călin-de-zăpadă Fam. . 210. cultivat mai ales la oraşe. introdusă prin turci. cununiţă. cununiţă-mare. în nenumărate varietăţi. albe. (Fig. pentru ornament. foiofiu. sporici. plătindu-se pînă la 13 000 florini pentru o varietate nouă. — Lalea Fam. ederică. Verbenaceae. destul de frecvent. zăpadă. ponchiu. hortensie. — Saschiu Fam. O mică plantă tîrîtoare. merişo-rul-mare. grădinilor şi al magazinelor de flori. toporaşi. Plantă perenă. Alte numiri: Pervinca. — Saschiu mare Fam. dar au fost aduse mai ales varietăţi moderne din Olanda. iederă. 213. 212. A pătruns şi în parcuri la oraşe. călin de grădină.) 215. albăstrele. soc de apă. Varietăţile de culori se moştenesc prin sămînţă. micşunele. 211. voalul-miresei. cuci. (Pl. Florile-i albastre sînt o podoabă a locurilor umbroase din făgete şi păduri. sporişi. fonchiu. mălin (Moldova superioară). sacfiu. 17 d). Liliaceae. cînepioară. Amintită în poeziile populare: lalea. merişor. Originară din Asia Mică. Apocynaceae. verdeaţă. tămîioasă sălbatică. Alte numiri: Bărbănoc. verdeaţa-iernii. nu e nevoie să facem butaşi. 26 c). la oraşe şi sate. tulipan. păiuşcă. Vinca minor L. Viburnum opulus L. înfloreşte prima dată la Augsburg. foaie-n-fir. Fiind mereu verde se utilizează pentru cununi. bulgări-de-zăpadă. perişor. catifeluţe. Viola tricolor L. sporie. cîrligeipătaţi. unde odinioară era mai răspîndită prin grădini la oraşe. Apocynaceae. ruji albe. Vinca major L.Olanda şi curînd a devenit populară. Verbena hybrida hort. (Pl. care se ridică ca mici umbrele atrăgătoare. cununiţă. La noi. călinul comun. drimoc. palme. Anuală. pervancea-mare. altaica Pali. 214. Alte numiri: Urzicuţe. 39). Se cultivă de cîteva secole in Italia şi vestul Europei. sasău. pervinca. Alte numiri: Bulgăraş-de-aur. La noi mai recentă.) — Pansele Fam. Plantă spontană prin păduri. brăbănoc. Cultivată sporadic. — Verbină Fam. (Pl. Plantele din care s-a creat această specie hibridă sînt originare din America de Sud.

Introduse de un secol la noi în parcuri.Plantă ornamentală de primăvară dintre cele mai nepretenţioase7 cultivată în nenumărate soiuri multicolore. Alte numiri: Toporaşi. grădini orăşeneşti şi chiar la sate. violete. Perenă. Se cultivă mult varietăţile produse în Italia (violete de Parma etc). Viola odorata L. Panselele de grădină au fost produse întîi în Anglia pe la 1820 şi de acolo au trecut în grădinile de pretutindeni. răspîndită în păduri şi prin tufişuri.. — Viorele Fam. derivate poate din planta sălbatică Viola tricolor sau mai verosimil din Viola altaica Pali. Perene. Este considerată ca simbolul modestiei. 4 c). . (Pl. Violaceae. Plantă cu flori albastre. 216. tămîioara. de un miros suav. prin hibridări cu alte specii.

R. Dicţionarium Valachico-Latinuum. Orăştie. Se întîlneşte prin parcuri şi prin grădinile de flori. Nomenclatura Vegetabilium tipărită la 1783 de Iosif Benkd este prima enumerare de numiri romîneşti care cuprinde numirile plantelor (prin colaboratorii săi) din Muntenia şi din Transilvania. Schnitzl. 8 d. Clarkia elegans. Paphiopedilum insigne.. 12 d şi cîteva indeterminabile.. maiori. Maho-nia. leliţă. Pl. II. adunate într-o rozetă. Creţu Gr. fingele. Pl. Nomenclatura vegetabilium în M o 1 n â r. Alte numiri: Cactus (greşit). ruji-mici. Din acestea din urmă cîteva sînt reproduse în planşe: Colchicum autumnale. Altdeutsche Gartenflora. A început să fie comună şi la sate. C. de Gr. Cu frunze lungi înţepătoare. scris la 1649. Cretzu Bucureşti. Salpiglossis sinuata.8c: Digitalis purpurea. Pl. Compositae. atîrnătoare. Pl. Yucca filamentosa L. dar vezi scurta bibliografie ce urmează. şi Apus. 1925. Pl. Magyar Konyhâz. Grădinile ţărăneşti din Munţii Apuseni. geţişoara. De asemenea nu figurează florile rare de seră şi din grădini botanice. la. îndungat colorate. Cluj.. cuconi. flori-boiereşti. nr. pofta-femeii. budieni. — Juca Fam. Alte numiri: Pertinent. ţinii. căpitani. obraznica. 1958 . 19—20 şi 84—86. ochiul-boului. Sorbaria sorbifolia.. tarleci. Manuscris. nici arbuştii floriferi. (Pl. floareasimplici-tăţii. Wistaria sinensis. „Convorbiri ştiinţifice". Zinnia elegans Jacq. Astfel am omis: Lobularia (KLoniga). Fam. Oeno-thera sp. II 1921. de farmece şi credinţe. Cultivată mult în grădini şi vărzării. Pl. Pl. „Lumina femeii". vindecuţă. mire-sică. Teodor Gorbea enumeră în Dicţionarul său de pe la 1691—1703 mai multe flori. Pl. Pl. Kiel u. Lexicon slavo-romînesc de Mardarie Cozianul. c. dar numele lor este tradus din ungureşte. avem cîteva enumerări de flori cultivate la noi.R. domnişori. Symphoricarpus albus. Timişoara. 1697. Originară din America de Nord. flori-bulgăreşti. Gypsophila arenaria. 14 c.. dînd numele a 24 de plante de podoabă. Zebrina pendula. impertinentă. nemţoaice.S. Bucureşti. El enumeră 66 de plante de ornament. 3 d. Corelaţia dintre flora Romîniei şi poporul romîn. O MICĂ INTRODUCERE IN BIBLIOGRAFIA PROBLEMEI Istoria migrării plantelor de ornament din patria de origine şi introducerea lor în grădinile din alte ţări este cunoscută în linii mari pentru U. I. Pl. 1898. scris pe la anul 1693— 1706. dar nu putem avea certitudinea că ele erau cultivate şi de romîni. Commelinaceae. de leac. 218. fugătoare. Anonymus Garansebesiensis. Originară din Mexic. 3. Leipzig. Alte numiri: Garoafe. Grad. Borza Al. P1. gura-paharului. ruguliţe. 1918. pp. Originară din America Centrală. urmat de Vocabularul de la Caransebeş. în vechi vocabulare. telegraf. Din istoria plantelor noastre ornamentale. Flora grădinilor ţărăneşti romîne. 16 d). şi Stâni. din cîmpiile aride. Cultivată sporadic în ghivece pentru frunzele sale frumoase. garofle. Perenă.. Borza Al. Pl. cavaler. 2 e : Ecballium elaterium. 20 b. din care se ridică tulpina încărcată cu flori mari. Stapelia lepida. 219. pp.. II. (Pl. turcoaice. Laurus nobilis. Gel dintîi este Lexiconul lui Mardarie Cozianul. ochiul-cucului. — Circiumârese Fam. Bot". Benko I. Lexicon latin-romînesc. Petrescu P.S. introdusă tîrziu în Europa şi mai recent şi la noi. 2 c. cultivate cu totul sporadic prin ţară. cu 5 nume de plante. — Atîrnătoare. 1943. publ. Partenocissus quinquefolia. Borza Al. Plantă de podoabă. la noi datează de un secol. P. Panţu. In afară de date cu totul sporadice din hrisoave. Dar şi despre introducerea lor în grădinile noastre ne vorbesc unii autori vechi. 24 b). Plantele de podoabă. cuJ-tivaţi mai rar prin parcuri şi desigur nici multe din florile anuale şi trainice. 24 d.. Platicodon grandiflorum. Ceramica din Hurez. spînzurătoare. 2 şi 3. pălangie. II. 21 d. 49—74. mireasă. De la Benkd şi pînă azi mulţi au cercetat grădinile ţărăneşti şi au enumerat plantele ornamentale din ele. Liliaceae. Billbergia şi Orhideele. 25 d. 1894. Corbea T. introdusă la 1796 în Europa. patlăvi. cătănute. 1783. unele fiind traduse din limba latină şi maghiară. V. De curînd a fost introdusă şi la sate. F i s c h e r-B e n z o n.Dimor-photheca aurantiaca hybr. Bucureşti 1900. O parte din aceste date etnobotanice sînt cuprinse în cartea clasică a lui Z. *** În enumerarea aceasta nu figurează nenumăratele specii de plante suculente (plante grase) cultivate de amatori. „Bul. Pl. Ele nu prezintă un intere» etnobotanic mai remarcabil. albe. pene bătucite..217. halinguţă.. Borza Al.

Moscow-Leningrad. Schullerus Pauli ne. Lobelia erinus 122. Scabiosa atropurpurea . Flora of cultivated plants. Pharbitis purpurea 158. Kulturpflanzen und Haustiere in ihrem Obergang auş Asien nach Griechenland und Italian sowie in dos ubrige Europa. Cosmos sulphureus 79. Rochia scoparia 114. Lathyrus odoratus 118. Linum grandiflorum 120. Panţu Z. Leipzig. Consolida ajacis 62. 1935 —1936 (ruseşte. Mimulus luteus 143. Cultura florilor. 1930. Phlox drummondii 168. Hehn V. Berlin. Mit botanischen Beitrăgen vol. Galendula officinalis 36. Bucureşti. F. Impatiens balsamina 110. 1957.. V.. 1911. Majorana hortensis 129. Ageratum houstonianum (mexicanum) 9. Lupinus varius 128. Amaranthus cruentus 11. Pax. W u 1 f E. Euphorbia marginata 84. kleine Encyclopădie. cu titlul şi în limba engleză). Antirrhinum majus 33. London. XL. II. Pop E. Gaillardia picta 88. Gelosia cristata 44. Phaseolus coccineus 161. Pflanzen im Glaube und Brauch der Siebenburger Sachsen. „Archiv". Budapest. 1932. * Illustriertes Gartenbaulexicon. 1927. Nicotiana silvestris 144. FLORI DE GRĂDINĂ ANUALE 5. Helianthus annuus 91. Centaurea moschata 59. Cei dintîi culegători ai numelor romîneşti de plante.. Portulaca grandiflora 173. Ed. 17 voi. Reseda odorata 178 Ricinus communis 195. Engler u. Comphrena globosa 89. A magyarsdg viragăi. Nigella damascena 148. Berlin. 2. Peasant art in Roumania. Matthiola incana 135. Gallistephus chinensis 42.. TABELE DE PLANTE GRUPATE PE BAZA DURATEI ŞI LOCULUI DE CULTURĂ a. Lupinus luteus 125. A. 1929. G. Rapaies R. şi Moraru Z. Lunaria annua 123. Amaranthus caudatus 10. Cosmos bivinnatus 64b. „Ţara Bîrsei". Perilla frutescens (nanki-nensis) 154.Natur. Petunia hybrida 157. Polygonum orientale 169. nr. Commelina communis 60. Bucureşti. 1921. Helichrysum bracteatum 104. Plantele cunoscute de poporul romîn. Coreopsis tinctoria (Calliopsis bicolor) 64a. Papaver somniferum 153. 8-Auf C. 1902. Kerria japonica 111.. 1929 Oprescu G. Convolvulus tricolor 63. II. Mori ova I.

Dahlia pinnata 70. Aster alpinus 23. Narcissus poeticus 141. Hesperis matronalis 96. Phlox paniculata 165. Dicentra spectabilis 73. b. Cerastium biebersteinii 50. Dianthus caryophyllus 72. Asclepias syriaca 22. Vinca major . Tropaeolum majus 214. Astersalignus şi altele 34. Tagetes erecta. Calystegia pubescens 38. Inula helenium 107. Oxalis corniculata 162. Polyanthes tuberosa 170. Chrysanthemum indicum 51. Aconitum stoerkeanum 8. Aquilegia vulgaris 13. Phytolacca americana Platycodon grandiflorum (Campanula g. Verbena hybrida 218. Salvia splendens 191. Mirabilis jalapa 138. Convallaria majalis 67. Rudbeckia laciniata 190. Dictamnus albus 82. Myosotis palustris 140. Zinnia elegans b. Chrysanlhemum maximum 61. Iberis umbellata 106. Campanula medium 40. Althaea rosea 12. Centaurea (diverse sp. Heuchera sanguinea 99. Delphinium elatum 71.) Pl. Narcissus pseudonarcissus 146. Canna indica 43. Silene armeria 206. Santolina chamaecyparissus 197. Muşa ensete 139. Tulipa gesneriana 212.) 45. Sedum spectabile 198. Hosta plantaginea 101. 20. Helianthus tuberosus 92. 167.201. Cynara scolymus 68. Primula acaulis 174. Mentha longifolia 136. patula signata 209. FLORI DE GRĂDINĂ BIENALE ŞI PERENE 2. Arabis alpina 19. Lilium bulbiferum 132. Fritillaria imperialis 90. Hyacinthus orientalis 103. Sedum spurium 202. Rheum officinale 187. Heliotropium peruvianum 95. Solidago canadensis 210. Iris germanica şi alte-specii 117. Lilium candidum 117 b.

Laburnum vulgare 115. Euphorbia pulcherrima 80. Viburnum opulus f. Citrus aurantium 55. PLANTE DE CAMERĂ ŞI DE SERĂ 3. Cyclamen persicum 69. Agapanthus umbellatus 14. Adiantum capillus-veneris 4. Ligustrum vulgare 121. Araucaria excelsa 20. Rosa canina 181. Freesia refracta 83. Syringa persica şi S. Calla (Zantedeschia) aethiopica 37. Pl. chinensis 205. Rosa gallica 185. roseum 219. Datura arborea 71. Vinca minor 215. Yucca filamentosa d. Asparagus plumosus 21. Dianthus caryophyllus 79 b. Ribes aureum 179. Clematis jackmanni 66. Gydonia japonica (Chaenomeles japonica) 77. d. Rosa centifolia 183. Syringa josikaea 204. Coleurs blumei 65. Clivia nobilis 58. Syringa vulgaris 207. Lavandula officinalis 116. Ficus elastica 81. Begonia rex 27. Camellia japonica 48. Rosa alba 180. Chlorophytum comosum (sternbergianum) 54. Citrus medica subsp. Gampsis radicans (Tecoma) 56. Elaeagnus angustifolia 97.213. Calceolaria corymbosa şi hybrida 35. Nerium oleander 159. Lonicera caprifolium 142. Begonia sanguinea 28. Ruscus aculeatus Sorbaria sorbifolia. Fuchsia coccinea . ARBUŞTI ORNAMENTALI 31. Hibiscus syriacus 102. Tamarix gallica 211. Begonia semperflorens 30. Bergenia crassifolia 32. Asparagus sprengeri 26. limonium 57. 203. Rosa foetida 184. Viola tricolor (altaica) hibrizi 216. Rosa multiflora 188. Buxus sempervirens 39. Rosa chinensis 182. Philadelphus coronarius 175. Viola odorata c. Kerria japonica 112. 21. Hydrangea opuloides (hortensis) 110.

: 06410:959. 1.. Echinopsis eyriesii 78. Bun de tipar: 2. Coli edit. m. Saxifraga sarmentosa 200.87.R. Piaţa Scînteii nr. Hippeastrum vittatum (Amaryllis vittata) 105. CUPRINS FLORILE IN VIAŢA NOASTRĂ ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI.12. Impatiens sultani 109. Pentru bibliotecile mari indicele de clasificare 58.p. 91844 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. Phoenix canariensis 166. Nerium oleander 149. STALIN". Zebrina pendula e. hybrida (Sinningia speciosa) 98. Tehnoredactor : Gh. Aloe ferox 75. Dat la cules: 12. Kentia (Howea) belmoreana 113. Mesembryanthemum crystallinum 164. Primula malacoides 172. Grădinile ţărăneşti Analiza istorică a grădinilor ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE O mică introducere în bibliografia problemei Indicele alfabetic al numirilor romîneşti Tabele de plante grupate pe baza duratei şi locului de cultură Flori de grădină anuale Flori de grădină bienale şi perene Arbuşti ornamentali Plante de cameră şi de seră Cactee şi alte plante suculente (grase) de cameră Redactor responsabil de carte : P. Pelargonium peltatum 151. 8. Monstera deliciosa (Philodendron) 142. Tiraj: 10000+160 ex. Primula obconica 171 b. Senecio cruentus (Cineraria) 217. Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare: 58. A. Punica granatum 177. Rhipsalis pachiplera 196. Hîrtie velină de 80 gr. 1a. Lantana cămara (hybrida) 137. .08.P. Tiparul executat sub comanda nr. Hodorocea. ackermann 176. Rhododendron sinense 194. Pelargonium radula 152.960. Gloxinia speciosa şi G. Bucureşti — R.06.50 + 27 planşe. Pelargonium zonale 160. CACTEE ŞI ALTE PLANTE SUCULENTE (GRASE) DE CAMERĂ 6. Phyllocactus phyllanthoides şi Ph. Plumbago capensis 171. Epiphyllum truncatum 100. Coli tipar 10. V. Format 84x108/16. Popovici Corector : Baticu I. Echeveria metallica 76.959. Sedum sieboldii Stapelia lepida Pl. Pelargonium odorantissimum 150. Hoya carnosa 134.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->