FLORILE ÎN VIAŢA NOASTRĂ Florile sînt una din cele mai mari bucurii ale vieţii noastre. Ne place să le cultivăm în jurul casei, să le avem în ferestre, să le ţinem în cameră, în glastre. Ele nu lipsesc nicăieri în ţară, nici din jurul caselor ţărăneşti, nici din grădinile şi apartamentele muncitorilor de la oraşe sau din parcurile publice. Ele îţi dau o mulţumire deosebită şi satisfac simţul estetic al fiecărui om. Ele te însoţesc la bucurii şi împărtăşesc cu tine durerile. Plantele în genere, dar mai ales florile din grădină, au fost şi sînt un izvor nesecat de inspiraţie pentru manifestările atît de variate ale artei populare şi ale celei culte. Nu putem intra în analiza rolului pe care îl joacă florile în poezie şi literatură, căci acesta este un subiect inepuizabil, începînd cu legendele florilor, cu acele culegeri de „Doine şi lăcrămioare" sau „Trandafiri şi viorele", pînă la operele celor mai de seamă poeţi. Trebuie să accentuăm însă cît de mare este rolul florilor în operele de artă ale poporului, născute spontan în casele ţărăneşti în contact cu natura, la aer şi în strălucirea soarelui, dintr-un irezistibil îndemn estetic de a exprima în forme şi culori frumuseţile naturii. Crestăturile în lemn la porţile curţilor din Oltenia şi la fîntîni reproduc adesea flori şi viţa de vie. Mobilele din case şi uneltele de lucru, furcile de tors, doniţele şi lingurile sînt uneori decorate cu motive vegetale, îmbrăcămintea ţăranului este mai adesea împodobită cu cusături în stil geometric, dar şi cu flori. Covoarele sînt în unele regiuni, ca în Oltenia şi pe valea Someşului, decorate în întregime cu motive de frunze şi flori. Ceramica populară încă face uz de motive vegetale, în special. În Oltenia, în Maramureş, în ţinuturile săseşti, săcuieşti şi în Moldova. Căni şi ulcioare, străchini şi talgere, vase de flori şi farfurii poartă adesea un delicat decor de flori. Să mai vorbim de picturile nemuritorilor maeştri ai penelului, Grigorescu, Luchian, Tonitza şi alţii? ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI Grădinile de flori sînt o istorie culturală nescrisă a poporului care le cultivă. E aşa de interesantă istoria şi uneori chiar odiseea acestor flori ornamentale care alcătuiesc zestrea grădinilor de la ţară şi de la oraş, a florilor ce sînt podoaba şi bucuria tuturor! Plantele noastre de podoabă sînt o veche moştenire, la care fiecare veac, fiecare generaţie a mai adăugat ceva. GRĂDINILE ŢĂRĂNEŞTI Ele sînt unul din cele mai interesante obiecte de studii comparate, fiindcă variază mult de la o regiune la alta, atît ca bogăţie cît şi în privinţa numelui ce-l poartă florile. Sînt mai sărace grădinile la munte, în satele mici, ascunse şi ferite de calea largă a migraţiilor diferitelor popoare şi mai adăpostite de influenţele lor culturale. E mult mai îmbelşugată podoaba grădinilor la şes, în satele din apropierea centrelor urbane, în regiunile unde contactul cu alte popoare a fost mai intens. Nu putem ilustra mai bine deosebirile dintre grădinile ţărăneşti din diferite regiuni ale ţării, decît enumerînd plantele de ornament cultivate în cîteva ţinuturi reprezentative, cu numirile lor atît de felurite. Banat. La Naidăş (raionul Oraviţa, regiunea Timişoara) am consemnat, cu ocazia unei anchete, următoarele plante de podoabă: căldăruşe, cactus, ştir roşu, tămîioara, şlaierblume, iarbădalbă, şofran, lămîi, tămîiţă, golopăr, creată, floare-de-toamnă, cane, ochişele, ochiu-boului, vineţele sau chip-de-om (Commelina communis), lăcrămioare sau mărgăritar, gheorghină, garoafe, para-focului, ciorceluş (Dicentra spectabilis), iederă, flori galbene (Helianthus tuberosus), crin galben, zambile, vasărlilie, stînjeniţă, persăcel, rocorele, mături, crin alb, micşunele, mătăşină, izmă, leandru, reginanopţii, busuioc, bujor, muşcat, mac, iazmin, nudli sau gheaţă, pomogram, boabe-de-turbă, trandafirchitat, roazăbăl, ruzmărin, rută, flori galbine, pipară, urechea-babei, urechelniţa, sîmziene (Solidago canadensis), liliac, forfologi, turlipan, verbine, foifiu, viorele, măgrin-vînăt, budieni şi încă 10 specii recent introduse, fără nume. Lista lungă de flori şi numirile lor arată vechi influenţe germane şi sîrbeşti. Am enumerat 71 de plante dintr-o singură comună. Dar cîte am văzut în numeroase alte sate, înşirînduse în lista speciilor! Muntenia. Aici am găsit cea mai mare bogăţie de flori, prin comunele situate de-a lungul Argeşului, a Dîmboviţei, Sabarului şi Neajlovului. Iată plantele de ornament consemnate în comunele Colibaşi, Copăceni, Vlad Ţepeş, Comana, Mihai Bravu, Mitreni, Budeşti: zambile albe şi albastre, crin (Iris germanica), crin galben, ghiocei albi (Narcissus poeticus), recin, mărgăritar, muşcată roşie şi creaţă, leandru, ghiocei-de-grădină (Narcissus pseudonarcissus), smochin, cuişor, floarea-soarelui,

lămîi, garoafă, maghiran, piparoase (Lilium candidum), crizantină, talie sau dalii, cerceluş, rozet, micsandre, gheti-şoare, izmă, merişor, trandafir galben şi alb, călţunaş, moţu-curcanului, alimon, calofir, busuioc, gălbinele, canele, steluţe, cirişar, limbă, zorele, lalele, tufănică, bujor, nalbă, florialbastre, iarbă-mare, lămîiţa, salcie (Elaeagnus), micşunele, gurarea-porcului, cartofei, guriţa-mie Iu lui sau gura-leului, facelie, muşeţel-de-grădină, schinduşi (Trigonella foenum-graecum), săpunaşi scînteioară, mac, regina-nopţii, floarea-mortului (Mahonia aquifolium), busuioc roşu, călţunaş, ghemu, căldăruşe, rozmarin, cîrciumărese, pietricică, cancicică (Impatiens balsa-mina),floarea-miresei, ciocuberzei, begonia,mateolă(Matthiola bicornis), gladiole, băşicuţe (Symphoricarpus albus), iarbă-mare (Phalaris), lobodă roşie. Am mai văzut 15 feluri de plante fără numiri populare, în total 90 de specii. Din această regiune se aprovizionează cu flori şi florăresele din Bucureşti. Dar ar trebui să scriu pagini întregi despre bogăţia de flori a pieţelor şi a parcurilor din Bucureşti, despre aspectul pitoresc al colţurilor de străzi şi bulevarde. Magazinele de flori sînt încărcate cu cele mai moderne soiuri de flori, cu crizanteme, gladiole, garoafe, gloxinii şi ultimele creaţii de roze superbe. În anii regimului democrat-popular, în grija pentru continua înfrumuseţare a vieţii poporului, a intrat şi preocuparea pentru îmbogăţirea grădinilor, aşa fel, încît astăzi puţine oraşe din lume se pot lua la întrecere cu capitala ţării noastre! Moldova. În regiunile Iaşi, Suceava şi Galaţi am consemnat în două campanii etnobotanice (1952 şi 1953) florile din grădinile ţărăneşti. În nordul Moldovei am văzut: bună dimineaţa, nalbă de grădină, nasu-curcanului, gura-leului, măturiţă, soponele, veselia-casei (Begonia), gălbinele, ochiuboului, parfumuraşi şi cărăfior, calapăr, dumitriţe, româniţe, nemţişor, fluturaşi şi ochiu-băietului sau ochiu-cavaIerului, gheorghine, garofiţă, ochii-băieţelului (Gaillardia;, gladiola, floarea-soarelui, crin galben, crin de toamnă, răchiţele, beţivă, stînjeni albaştri, mături, sovîrf, micşunele, nintă, floritomnatice, oleandru, regina-nopţii, mac, viţă sălbatică, pilargonia-roz, nalbă (Pelargonium zonale), betonii, gura-paharului sau zorele, chiparoase, cuişoare, trandafir alb, carcadel sau acadîr, trandafir-dedulceaţă, trandafir galben, mărită-mă-mamă, flori-de-parfum, sînziene (Solidago canadensis), liliacnemţesc, căşiuliţi, conduraşi, beţi-de-zăpadă, crîşmăreasă sau pofta-femeii. În total 54 de specii. In sudul Moldovei şi în nordul Dobrogei am notat următoarele: sălcioara, smochin, hortensia, iederă (Parthenocissus), iasomie, cuişoare, trandafir de dulceaţă, trandafir galben, maghiran sau floareamiresii, liliac, liliac nemţesc, nalbă, bosioc roşu, gura-leului, căldăruşe sau chipigicuri, măturică, floarea-studentului sau dumitriţă, crăciuniţă, gălbinele, ochiu-boului, popuşoi (Canna indica), şofran, pufuleţi, calapăr, crizantine sau dumitriţe, româniţe sau bunghişori, lăcrămioare, catifeluţe sau guriţacucoanei, mustaţa-flăcăului sau steluţe, gherghină, caranfilă, floare-domnească, spicu-vieţii, floareasoarelui sau răsărita, gulii şi cartofi dulci, floare-de-hîrtie, crin galben, crin de toamnă, zîmbiluri, copăcei, stînjenei, mături de grădină, cafeluţe, buchet-roşu, micşunele, alămîiţă sau busuiocii stupului, mintă-creaţă, izmă, chişuliţe sau podoaba-zilei, regina-nopţii, piper-negru, busuioc, bujor, bujor-depădure (Paeonia peregrina), mac, betunii sau petunii ori bitoane, zorele sau bună-dimineaţa şi garoafe, fasole roşie de floare, flox, buchet, iederă (Polygonum aubertii), moţu-curcanului, portolac sau gheţişoare, căpuşi, marghioale, săpunele, gheaţă sau iarbă-grasă, drăgaică, crăiţe, antajicuri sau conduraşi ori călţunaşi, urzicuţe, pansele, viorele, nemţoaice, crin albastru, lămîi, crini roşii, urzicuţe, datura, ghem, nu-mă-deranja, cerceluş, uleandru, pelargon sau sacîz şi sacîzel, muşcată, floare-creaţă, cactus, primăvară, acăţătoare sau miresică. Peste 10 specii nu au încă nume romînesc. În total sînt 102 specii. Oltenia are de asemenea grădini ţărăneşti bogate în flori. Într-o lucrare preliminară la o etnobotanică a Olteniei am adunat numirile de plante ornamentale auzite de mine, de discipolii mei şi culese din literatură. Sînt aproape la o mie. Numirile citate mai jos au fost culese în timpul unei campanii de cîteva luni de zile din satele Mehedinţilor, regiunea Craiova. Păstrez şi acum amintirea surprizei şi încîntării mele de atunci, văzînd belşugul de flori cultivate în case şi în grădini. Cele mai multe numiri provin din Slivileşti, Turceni, Valea lui Cîine, Novaci, Polovraci, Balateşti, Aninoasa, Murgeşti; lista lor este următoarea: floarea-pîinii, pufuleti, sabur şi sanabur, nălbi, moţu-curcanului, gura-leului, căldăruşi, rozmalin (!), măturice sau peliniţă, ciucuri sau mocofană, bucuria-casei, cearăroşie sau mireasă, părăluţe, crăciuniţă sau ianuarie, gălbinuşi sau nocoţele, ochiu-boului sau flori-rotate, cană, şofran, busuioc sau creasta-cocoşului, micşunele, tămîioasă, calapăr sau calomfir, tufănici sau crizantine, românite sau mostrătăl, urzicuţe, gheţişoară sau scînteioară, dosnica, mărgăritari, răcorele, albiniţ-ă sau coconită, steluţă, gherghină sau dalii, garoafe sau cuişoare, sălcioara, boabe-de-venin (Euphorbia lathyris), floarea-miresei, smochin, cerceluşi, priboi, gladiole, iederă, floarea-soarelui, gheorghine galbene, siminoc, crin galben, liliac de grădină, crin de toamnă, ortensie, cangei sau dragăMărioară, oman, stînjenei, mătrui, indruşiaim, crin alb, cafea, schinteioară, măgheran, micşunele (Matthiola incana), mătăcină, izmă-creaţă, iarbă-neagră sau mentă, leandru, regina-nopţii, uncheşel, piper, busuioc, coada-pisicii (Cereus flagelliformis), bujor alb şi roşu, mac sau moaci, muşcată, floarede-vin, muşcată-creaţă, puturoasă, betonii sau parfum, panglicuţă, răcorele sau zorele, fasui cu teacă

dar răspîndite prin turci şi slavi. sînziene de grădină. nalbă. lămîiul. gherghină galbenă. Din aceste 53 de specii de flori. agave. le găseşti ici-colo. a) Prima categorie mare este aceea a florilor „moderne". cum sînt America de Nord şi cea de miazăzi. lămîi. măgheran. c) Mai vechi decît aceste daruri sînt acelea ce-au venit în evul mediu şi mai tîrziu din vestul . trandafir alb. trandafir. tătăişi (Callistephus chinensis). regiunea Cluj. iarbă-grasă. începînd din veacul al XVI-lea. liliac. rubin. viorele. care au revoluţionat arta grădinărească din Apus. regina-nopţii. vioaie. lilion galben. macitină. bujor. cadoul japonez. grădinile ţărăneşti au primit multe elemente de la coloniştii saşi şi din alte părţi. lilion alb. un ţinut altădată foarte sărac şi izolat. panseluţe. carnaval. Dăm lista florilor şi plantelor de leac găsite în grădinile de la Scărişoara. Elemente noi şi neîncetăţenite încă la noi sînt: rodia. din punct de vedere istoric. bosioc. dulceag. măieran. amor. În total am văzut 123 de specii ornamentale. pupi sau scînteiuţe sau bumbuşcuţe (Gom-phrema globosa). cîrciumărese sau cătănuţe. trandafir. Mai sînt vreo 10 specii care nu au numiri populare. mneriori (Centaurea cyanus). Ţara Oaşului. cactus. muşcată de oală. săseşti şi maghiare. trandafir. ignele. firfirică sau flori-de-gheaţă. căldare. cetină. iarbă-scumpă. fonchiu. plituţe. În zilele noastre e în plină expansiune Cosmos bipinnatus (fluturaşii) de aceeaşi origine transoceanică. fucsie. şi care altădată purtau un singur nume în tot cuprinsul patriei. raionul Turda: iarba-mîţii. galbene ori albe. cupe. mîndră. cocoara-muierii sau tulipan (Iris germanica). domnişoare. garoafe. banat. atît la populaţia romînă cît şi la minorităţile naţionale. Tot nouă e şi iasomia. picioci-curate. creaţă. numite şi crăiţe ori vîzdoage. cînepioară sau verbine. Turcilor li se datorează şi introducerea la noi a cărujelelor. nasucurcanului. În această provincie sînt deosebit de numeroase plantele cultivate pentru podoabă. ANALIZA ISTORICĂ A GRĂDINILOR ŢĂRĂNEŞTI Să încercăm să facem o analiză. adusă din America de Nord. păpucichi. Recentă este şi floarea-soarelui. ruşiori. vom da aici lista din două regiuni mai conservatoare a tezaurului de flori şi a numirilor populare: Munţii Apuseni şi Ţara Oaşului. mac. mături. recent apărute la noi. vestit pentru varietatea mare de flori. Numărul total al plantelor ornamentale se ridică la vreo 44 de specii. Putem deosebi mai multe categorii de flori în privinţa originii lor şi a vechimii la noi. fluxe. mari. butduci sau flori-galbine. rezedă. care cuprind peste 200 de specii ornamentale. cercei. ce-l exală florile ei albe. venite abia de un veac de peste ocean. Acest popor de stepă a crescut în mijlocul lalelelor şi a zambilelor din cîmpurile înierbate ale Asiei Mici. vetrice. iazmin. aşa de răspîndită acum. carpăn (calapăr). Floarea numită cuişoare sau ceara de albine (Asclepias siriaca) este o buruiană comună din Statele Unite. camfor (Mentha piperita). chiparoase. stînjeni. rozetă. venite din America. măzăruică. rozmalin. te împiedici de ea la fiecare pas. floareasoarelui. clopoţei. 15 sînt cultivate numai în parcul de la Bicsad şi în alte cîteva grădini. halînguţă sau atîrnătoare. Iată plantele de podoabă din aceste sate: gura-leului. cerceluşi. cu mirosul îmbătător. flori-de-paie. verbine. fiolă (Matthiola incana). Multe s-au încetăţenit şi în grădiniţele ţărăneşti. cuişor sau liliac galben. betonie. săpunele sau berbeci. cănţălarie (Calceolaria). gheţişoare. ţine tot de grupa florilor din Orient. floare (Calendula officinalis). lupidragi sau călţunaşi. frumoasa crizantemă. scînteiuţa. zorele sau clopoţei. oglicele. lalea. Foarte repede s-a răspîndit în ultimii 30 de ani cultura gheorghinelor sau rujilor galbene (Rudbeckia laciniata). introduse în Europa numai de cîteva decenii. bizantină. cheiţa-raiului. Şi aceasta e adusă abia de un veac din Orient. pejma. compus din 16 comune. cinci-cote. slavă şi turcă. iederă. tătăişi. lămîiţa. rujăbujă. gheorghine. moţu-curcanului. unde este mult mai mică. garoafa. lemnuş. schintei. roze. fiind introduse recent. zmeuriţă. leordini sau ruji-galbini (Rudbeckia laciniata). ca împrumut recent. boglar. Cîmpeni şi Vidra. cel mult de un secol — două. lemnu-domnului. dulcea verbină şi suava levănţică. turb. călupăr. ricin. nemirositoare. crin. mălin. Nu au încă nume românesc patru flori introduse de curînd. briboi. tulipan galben. rujmalin. La noi e apreciată mult de stupari.lată. pinteni. flori-de-rug (Rosa centifolia). bosîioc. a diferitelor neamuri de flori pe care le întîlnim cu atîtea numiri. sau Extremul Orient. flori-tărcăcioare. ruji sau ruja-soarelui. trandafir galben. mac. Nalba de grădină. jaleş. Transilvania. Aşa se numeşte în graiul poporului raionul Oaş din regiunea Baia Mare. trandafiri-tăfălogi. Munţii Apuseni. numită impropriu jasmin. gheorghină roşie şi mieruie. bîrsacan. cu florile mari. scrinte (Syringa) şi vie sălbatică. din alte continente bogate în flori. Din nenumăratele grădini cercetate în comunele româneşti. trandafir-de-luni. Mai largă răspîndire au rujile de toamnă. portulachie. Pe lîngă vechea moştenire dacoromană. sfunduc. budiene. ţîpruş. b) Mai veche este zestrea primită de la turci. broască. De la ei au intrat în horticultura toate liliaceele. barbînoc.

Mătrăguna. este tot o plantă de origine sudică. fiind reintroduse în timpuri mai noi. Nu mă gîndesc aici la excelentele soiuri de pomi fructiferi descoperiţi. rar. cu numiri adesea latineşti ori greceşti. roiba. a fost buruiană medicinală odinioară. decît pentru culoarea florilor. dar şi-a pierdut pe urmă rostul acesta. împreună cu cimbrul sînt folosite mai mult cu rosturi aromante decît ca podoabă. Oltenia pînă în Dobrogea. cultivate mai mult pentru miros şi în scopuri medicale. unde creşte din belşug. filiminele sau rujile poartă numiri vechi slave. De origine romană este şi rozmarinul numit la noi şi rujmalin. cimbrul au fost văzute la vechii daci de marele părinte al botanicii. bogăţia ei! Ca încheiere voi arăta cît este de importantă contribuţia grădinilor noastre la îmbogăţirea grădinilor din alte ţări. sălbatic pe la noi şi poftit de oamenii iubitori de flori în grădiniţe. cu miresme ce îmbată simţurile şi cu flori ce înfrumuseţează viaţa. Jalea sau Salvia este de asemenea o plantă Mediteraneană. Romînii au descoperit şi plante de podoabă curată. cu frunze creţe ori drepte. arbust de podoabă ce creşte sălbatic în Arad. împreună cu cele 25 de tovarăşe de acelaşi fel. Melinul sau liliacul. sînt mai vechi la noi decît domnia imperiului roman. dar venită pe calea împrumutului din ţările din Apus. Cît e de caracteristic în această privinţă splendidul bujor (Paeonia romanica). întemeietori ai unei noi civilizaţii pe plaiurile noastre. sporind din neam în neam frumuseţea. Crinul. Spînzul şi saschiul. e) înşir acum la urmă frumoasele fiice sălbatice ale florei romîne.Europei. pe care le-au cultivat şi hărăzit ca nobil dar întregii omeniri: aşa este chiar . Mintă sau izmă. aceasta. atît la ei cît şi în noua lor provincie: Dacia. Busuiocul frumos mirositor. cu puternicul lui parfum. Astăzi se păstrează mai mult ca podoabă prin grădinile ţărăneşti mai vechi. care au intrat de-a dreptul în sanctuarul grădiniţei. d) în afara florilor enumerate mai înainte în cele trei categorii. Melisa este tot sudică. saşii au răspîndit pe Semper-vivum (urechelniţa. Calapărul. Măgheranul (Majorana vechilor romani) a fost şi el o plantă medicinală. izmă. de afară de la cîmp. merele domneşti din Muntenia. mixandrele şi garoafa. medic de legiuni romane. mătăcina. din codru şi nu au fost aduse din alte ţări. sînt cele mai răspîndite în grădinile de la noi. lăcrimioarele şi albăstreaua au fost introduseşi ele din pădure şi de la cîmp în mijlocul florilor de origine străină. Saşii. Din categoria aceasta mai fac parte rezeda. scumpie. generalizate acum la sate. Bănuiesc că unele din ele. care sînt desigur cea mai veche moştenire botanică. Calapărul. moştenire rămasă de la romani. destul de asemănătoare cu cele de astăzi. e moştenit tot de la greco-romani. Unele se vor fi pierdut în vremuri de bejenie. a fost adoptat de toate grădinile. Ea a fost adusă de romani ca plantă de leac. Dioscoride. E veche în cultura noastră. Aceste 11 flori de podoabă. ca de lămîie. după înfrîngerea lui Decebal. prin curţile domneşti sau direct prin neamurile ce s-au stabilit la noi. Banat. Iată cîte seminţii şi cîte feluri de flori s-au adunat de veacuri prin grădiniţa noastră. prescurăriţă) cultivată pe şuri şi case cu credinţa neîntemeiată că cei ce o cultivă sînt scutiţi de trăsnet. ornamental. dar cu timpul a devenit plantă ornamentală. Aşa este trandafirul (cu nume ce vine de la cuvîntul neogrecesc tri-antafillon = treizeci de foiţe) cultivat din vechime de coloniştii romani. cultivaţi şi dăruiţi pe urmă civilizaţiei universale. doamnă-mare ca şi iarba-mare (Inula helenium) se folosesc mai mult ca plante medicinale. rămînînd cu cel culinar şi. deşi e sigur istoriceşte că aceste flori nelipsite din grădinile tuturor satelor noastre au fost cultivate de strămoşii noştri romani. originară din sudul Africii. Tot dintre florile sălbatice s-a desprins şi mîndrul nostru priboi (Geranium macrorrhizum) cu flori şi frunze de un miros suav. Dar n-am isprăvit încă trecerea în revistă a gingaşelor flori ce împodobesc grădina ţăranului romîn. superba floare albă. El a păstrat şi numele lor dace. veniţi tot prin nemţi. cum sînt merele pătule şi poinice din Ardeal. în grădinile ţărăneşti rămîne totuşi un număr mare de flori ornamentale cu largă răspîndire. nelipsita floare a ţărănoii. Strămoşii noştri desigur lau luat de prin pădurile Craiovei şi Cernei. ungurii şi şvabii au mijlocit desigur introducerea în preajma caselor a multor flori. adevăratele flori naţionale. Aşa sînt pintenaşii (Tropaeolum) numiţi şi butucaşi sau nemţoicir de origine americană. numit şi iorgovan. Aşa este chiar muşcata. aduse de geţi şi daci pe aceste plaiuri din meleagurile calde ale Sudului.

Cultivat sporadic prin grădini. tot astfel e melinul moţilor. Se cultivă în grădini şi parcuri. Malvaceae. papucaşi. Are mai multe rude asemănătoare. Fructul se pune pe azime la nunţi şi urma se coace ca un sigil. Originară din Alpi. Cultivată în grădinile minerilor şi ţăranilor din nordul ţării. doctor. Liliaceae. Figurile vor ajuta să recunoaştem o seamă de flori din ce le mai comune.) 6.d. Se cultivă rar în apartamente. trudă şi răbdare. Perenă. Patria de origine este regiunea Mediteranei şi Asia Mică. Althaea officinalis L. 4. mai ales prin parcuri. Orăşenii îl cultivă în ghivece pentru florile mari albastre ridicate de o tijă puternică. Plantă perenă cu frumoase flori albastre. E şi medicinală. — Omag-de-grădina Fam. Originar din Mexic. cu descrierea noilor croaţii. reunite în bucheţele. Şi nu mă înşel desigur căutînd originea priboiului din grădinile altor popoare. teişor. cu sfaturi grădinăreşti. din apartamente. un prea frumos liliac găsit în stare sălbatică pe valea Someşului şi Arieşului. 18. Alte numiri: Crinulafrican. e o bijuterie scumpă a prietenilor florilor de pretutindeni.) 7. păpucei. Ea nu ţine locul unui catalog de flori de la vreo pepinieră. se vinde în farmacii. părul-fetei. Alte numiri: Cocoşei. Aloe ferox Mill. prin iunie. şi alte două specii — Sabur Fam. Abutilon theophrasti Medik. numit apoi în horticultura liliac romînesc (Syringa josikaea). albastre-deschise. Ageratum houstonianum Mill. Compositae. Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament. (Aloe sp. după numele lor botanic ştiinţific. (4. tot în grădinile sătenilor romîni. răspîndit la noi de aproximativ 80 de ani. să le înşir tot alfabetic. 2. — Prlstolnic Fam. Iată care sînt florile cultivate mai adesea în „grădina mea" şi care este pe scurt istoria lor culturală. Perenă. — Nalbă-mare .15. Polypodiaceae. Ranunculaceae. ca reminiscenţă a culturii ei altădată mult mai răspîndită decît azi.C şi pl.liliacul trecut în zestrea horticolă universală. sabur. la oraşe. cultivat şi în grădini săteşti. Alte numiri: Buricul-Vinerii. din grădinile ţărăneşti şi cele ale muncitorilor de la oraşe. Aconitum stoerkeanum Rchb. Se cultivă în apartamente de amatorii de plante suculente (grase). populare sau cărturăreşti. dornici să afle cît mai multe despre florile cultivate de ei cu atîta dragoste. ca: sanabur. Are flori mărunte. prin grădinile şi casele oamenilor muncii. Să ne mîndrim cu aceasta. Alte numiri: Floarea-pîinii. Pentru grădinile rustice se consideră o plantă recentă. bună-dimineaţa. Acest capitol din povestea grădiniţei reprezintă o pagină frumoasă în contribuţia noastră la progresul cultural al omenirii. 1. dar şi otrăvitoare.e. (P1. 5. Cultivată ici-colo prin grădiniţe la sate. cultivată în regiuni calde pentru sucul solid extras din frunzele cărnoase. P1. Mult m-am gîndit în ce ordine să spun povestea aceasta a florilor. dinţate. Agapanthus umbellatus L'Herit. 3. Cu florile-i liliachii-palide. „Florile din grădina mea" este o călăuză în lumea florilor cultivate mai des în ţara noastră. aloe. ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE Cartea „Florile din grădina mea" nu este un manual de horticultura. Anuală. Perenă. Mai simplu şi mai sigur este să le enumăr în ordine alfabetică. La noi este subspontană uneori. cum să cultivăm florile noastre din ferestre. cu o petală superioară ca o căciulă sau ca păpuceii. iar numirile romîneşti. Liliaceae. — Părul-Vinerii Fam. ce înfloresc tîrziu.19. într-un index care trimite la planta respectivă indicată printr-un număr curent. mexicanum Sweet) — Pufuleţi Fam. trei-cumnate-supărate. Alte numiri: Sanabur. fasolică. Saburul plămădit în rachiu cu alte plante se foloseşte ca medicament popular contra icterului. introdus la 1823 în Europa. adesea fără nume. Plantă originară din Africa de nord. cu enumerarea tuturor soiurilor şi noutăţilor horticole. —Crin albastru Fam. Ferigă din regiunea mediteraneană. care este primul leagăn al acestei plante. se vinde în farmacii. Adiantum capillus-generis L.

Alte numiri: Căscate. împreună cu obiceiurile legate de ea. Amaranihus caudatus L. Scrophulariaceae. Compositae. 1. nalbă de cîmp. Artemisia abrotanum L. a devenit plantă ornamentală încă din evul mediu. Se cultivă mai mult la oraşe. roşii şi aproape negre. Introdusă recent. Alte numiri: Bojor. focuşor. pelin de cel mare. Alte numiri: Cănăcei. Ara bis alpina L. busuioc roşu. Cultivată frecvent pentru ornament prin grădini. Originară din insulele Norfolk. Este o plantă utilizată la . (Fig. mucul-curcanului. lemnuş. toporaşi. gura-ursului. Malvaceae.e. nalbă bună. Compositae.—Gîscâriţâ Fam. Alte numiri: Pelin alb. ştir romînesc. care creşte prin zăvoaie. Are frunze puternic mirositoare. peline.) 12. alimană. ţurţălăi. nalbă-înaltă. La noi a fost adusă mai recent. focşor. (Fig. căldare. Se cultivă în apartamente la oraş. Originară din Asia Mică. clopoţei. 13. (Fig. anuală. Alte numiri: Gîscăriţă alpină. Creşte şi spontan la munte. Originară din Alpi. şanţuri şi stepe. 16. 11. 23. nasulcurcanului. amarant-încruntat. Perenă. galbene. toporaşi de grădină. Se cultivă uneori şi prin grădini rustice. ll. rujalină. — Gura-leului Fam. Perenă. Alte numiri: Nălbi. — Pelin Fam. — Căldăruşă Fam. căldăruşi. S-a introdus în grădinile Europei în evul mediu. leoaie. 15. pelin verde. nalbă. Are nenumărate varietăţi cu flori galbene. Malvaceae. Amaranthus cruentus L. Este originară din Orient. — Nalbă de grădina Fam. Durează 3—4 ani.) 8. Veche plantă medicinală. nalbă de pădure. bujor. trandafir-cu-pai. ştir roşu. are inflorescenţe roşii atîrnătoare. — Lemnul-domnului Fam. frecventă în sud. Buruiană de rîpi. pelin bun. pelin amar. Vivace. guriţă. coada-vulpii-purpurii. rozmarin. Plantă de podoabă. gură-dragă. ştir. foarte mult în Ardeal. pentru florile albe timpurii. dacă le apăsam lateral. candelute. ruji-de-pe-tuleu. Este o importantă plantă medicinală. Coniferae. pelinaş. nalbă roşie. roşii-tărcate care se deschid ca o gură. (Fig. La noi recentă. lemndomnesc. Cultivată frecvent pentru podoaba grădinilor ţărăneşti. căldăruşe. Originară din Orient. la oraşe. iarba-fecioarelor. Oamenii de la sate o întrebuinţează ca medicament. Antirrhinum majus L. Alte numiri: Naiba albă. lămîiţa. împărţite în aripioare foarte subţiri. 4). Originară din regiunea Mării Mediterane. pelin de grădină. guriţa-mielului. intrată prin Apus în grădinile europene. 2 şi Pl. în grădinile rustice mai recent. introdusă de sute de ani. floarea-clopotului. originară din ţinuturi mediteraneene. Crucifere. cornuţi. Cultivată rar în grădiniţe în nordul ţării. peliniţă.mucul-curcanului. gura-morunului. prin parcuri. rujă. Plantă ornamentală cu flori mari de diverse culori: albe. Este o buruiană înaltă. lemn-dulce. Alte numiri: Bujor. trompa-elefantului. (Pl. cinciclopoţei. nalbă-mare de grădină. Are flori palid-roşiatice. ştirul-codat. guriţa-leului. pelin adevărat. cinci-coade. Se cultivă numai sporadic. 14.) 9. La noi recentă. La noi. la noi a fost introdusă recent. gura-mie-lului. Acum e pe cale de dispariţie. cupe şi altele. Cultivată foarte rar în Oltenia şi Muntenia.b.Fam. leoaie-mare. lemnuş-verde. — Busuioc roşu Fam. Arboraş de apartament cu frunze mărunte. ruji-de-botă. Foarte mult cultivată prin grădini. — Araucaria Fam. 3). Alte numiri: Brad de apartament. Amaranthaceae. ştirul-purpuriu. nalbă de lună. 10. ciocănaşi. Cultivată sporadic prin grădini. Artemisia absinthium L. Araucaria excelsa L. Ranunculaceae. — Moţul-curcanului Fam. Plantă anuală. prin grădini ţărăneşti şi cimitire. Anuală sau bianuală. Alte numiri: Rozmalin. Althaea roşea (L) Lav. ştir. Amaranthaceae. alimon. cîine. clopoţei-cornuţi. Aquilegia vulgaris L.

Alte numiri: Buruiană de ţară. mătura-raiului. piperul-lupului. măturice. bogată în miere. smirnă.pregătirea vinului (pelin amar). măturică-mirositoare. — Peliniţă Fam. răspîndită recent la noi. Artemisia annua L. cu flori ca ceara. Se folosesc oblojeli cu mături de pelin contra reumatismului.—Ceara-albinei Fam. se cultivă uneori la oraşe. cătuşnic. Asclepiadaceae. pelin anual. Perenă. Uneori se găseşte şi în stare sălbatică. Plantă medicinală. dar creşte şi spontan prin curţi şi grădini. la ţară. Anuală. Aristolochiaceae.) 17. Încercată şi pentru cauciucul ce s-ar putea extrage din latexul său. mocofană. mătura-împăratului. dragun. ascunse. Este amintit şi în poezia populară: popîlnic. mătura-beciului. — Popîlnic Fam. cbiperul-îupului. cuişoare. Se cultivă. Perenă. Perenă. vatocinie. lingurapopii. mătură-turcească. 5. 19. pochipnic. Alte numiri: Ciucuri. ceară. pipăruş. măturiţă. în medicina populară şi oficială. mătelută. Cultivată sporadic. măturişcă. Are frunze de forma rinichilor. Asclepias syriaca L. de asemenea. (Fig. 18. Originară din America de Nord. Alte numiri: Chipăruş. călugăriţă. tămîiţă. tulipin. năzdrăvan. dafin mic. Compositae. . tămîioara. năfurică. vetricică. coada-raiului. Euruieniţă comună prin păduri de deal. ciucurel. Asarum europaeum L. urechea-hîrţului (şoarecelui). lobojană. introdusă recent în Europa centrală. înfloreşte timpuriu cu flori vişinii-bordo. lemnuldomnului. Originară din Orient. Plantă de ornament. ficăţea. po-chivnic.

. 22. (Pl. Alte numiri: Aron. Frunzele (propriu-zis ramuri de forma frunzelor aciculare) sînt mai groase ca la specia precedentă.20. — Asparagus plumosus Fam. iar la noi. brad. Asparagus plumosus Bak. floare-de-stuh. Aspidistra elatior Blume. — Asparagus Fam. Liliaceae. Liliaceae. iar recent a fost introdusă şi la noi ca plantă delicată de apartament. porumb. Alte numiri: Asparag. Asparagus sprengeri Rgl. această plantă de apartament s-a introdus mai recent în Europa. pana-cocoşului. de curînd. 21. aspidistra cu foile înguste. în oraşe. Originară din Africa de sud. Liliaceae. Perenă. — Aspidistra Fam. Din Africa de sud a venit în Europa de un secol. 22 a). Perenă.

dumitriţă. unde înfloreşte anual. Begoniceae. Plantă de ornament. cireaşa-lupului. Perenă. cinstită. Se cultivă recent. steiţă alpină. şi alte specii nord-americane — Flori-de-toamnă Fam. cu flori roşiatice.Plantă de apartament originară din Japonia. Pz. Perenă. bumbuşte. introdusă recent în Europa şi nu de mult în parcuri la noi. crăciuniţă. Alte numiri: Bucuria-casei. novae-angliae L. Atriplex hortensis L. Bellis perennis L. soponele. Plantă de ornament.mireasă. mărgărită. prin ferestre. Anuală. floare-frumoasă. păscute. Cu flori albe. albastre-pal. Alte numiri: Lobodă albă de grădină. 25. Begonia sanguinea şi alte specii — Begonia Fam. ascunse.c). Pirinei şi Carpaţi. velişoară. lobode roşii boiereşti. 26. pentru podoaba grădinilor. Se cultivă rar la oraşe.gheţişoare. Begonia rex L. viorea albă. bănuţele. Aster alpinus L. Saxifragaceae. Cultivată în ghivece. de aici în ghivece. iernează acoperită şi prin grădini. Alte numiri: Ungurenci. Begoniaceae. produse în horticultura. ianuarie. Cultivată rar în ghivece. Begonia tuberhybrida (Pl. 23. — Ochiul-boului Fam. de 20—40 cm lungime. butculiţe. Înfloreşte prin ianuariefebruarie. doamnă-mare. floricele-frumoase. cultivată pentru frunzele mari ca nişte limbi ascuţite. cu desene multicolore. steluţa alpină. Originară din Asia centrală. Introdusă recent şi la ţară. iarba-codrului. rezistente. împărăteasa-buruienilor. Cultivată frecvent în scopuri alimentare. steluţă. carnaval. Compositae. 22 a. doamna-codrului. unde s-a introdus de un secol. Originară din India. Florile apar pe rizom. uneori ca podoabă. — Bergenia Fam. floarea-studentului. — Lobodă Fam.— Mătrăgună Fam. în nenumărate variante.) Engl. Bergenia crassifolia (L. beladonă. Begonia semperflorens Link et Otto. Alte numiri: Floarea-codrului. 28. veselia-casei. cu flori de un roz delicat. gura lumii-i slobodă. cucoanăfrumoasă. vineţele. 7). floarea-paştelui. îngheţată.b). Alte numiri: Saxifraga. Begoniceae. crăciuniţă. Alte numiri: Ceară roşie. Floricică de pajişti. Compositae. Perenă. introdusă recent la noi prin grădini. bumbuşcuţe. În grădinile ţărăneşti le întîlnim foarte rar. gheţişoare.6). la munte. (Fig.) 24. pe grupe de stîncării. fragă. Perenă. Alte numiri: Rujnici de munte. Perenă. Chenopodiaceae. schinteiuţe. Originară din Brazilia.25. 30. Creşte prin tăieturi de păduri. mădrăgună-doamnă-mare. Aster salignus Willd. lobode roşii de vărzare. şi mai des prin parcuri. Cultivată rar în ghivece ca plantă de ornament. Originară din Alpi. Originară din Brazilia. mătrăgiune.9. nădrăgulă. curechi. . mătrăgună-iarbă-bună. năsturei. gheaţă.d. sălcioara. varietăţi involte aduse din Apus. Se pomeneşte în poezii populare (lobodă). bănuţei. (Fig.— Begonie mică Fam. se leagă în buchete frumoase albastre. ţigancă. Atropa belladonna L. sporadică. Cultivată sporadic. Se cultivă uneori prin grădini ţărăneşti. (P1. — Begonia rex Fam. Perenă. 26 b. vădană. ca şi Begonia metallica şi Begonia ricinifolia. lămîiţa. Introdusă din bătrîni. Cunoscută în zicala: Foaie verde lobodă. Compositae. vinete. gheaţă. Cultivată în apartamente pentru frunzele mari. Solanaceae. Introdusă recent şi la noi. badan. gheţar. galbene şi purpurii. Alte numiri: Părăluţe. boglari. în lumea antică şi mai tîrziu se cultiva mai mult decît se cultivă astăzi spanacul. 29. begonie. (P1. Bună de leac. — Bănuţi Fam. ştir alb. adesea subspontană.9. 25 a) 27. bumbicei. introdusă recent şi la noi. Asemănător e A. fruşiţă. Perenă. -(P1. Originară din sudul Europei. talpa-gîştei.

rotogoale.31. 36. Buxaceae. gălbinei. Perenă. 32. şi Pl. avînd o spată albă mare. iar în trecut era socotită ca plantă medicinală. La noi e veche prin grădinile ţărăneşti. Cultivată mai nou în ghivece şi răspîndită prin parcuri. florigalbene. şi C. originar din vestul şi sud-estul submediteran al Europei. Introdusă recent în Europa. Introdusă recent în horticultura. roate. filimică. roşulită. Originară din Africa. iar vara în grădină. Buxus sempervirens L. tătăişi. flori-bulgăreşti. Compositae. (P1. tătăişi. roşioară. ruşnică. Originară din regiunea Mediteranei. — Fi li mi ne Fam. merişor-turcesc. Scrophulariaceae. Alte numiri: Năcoţele. Calceolaria corymbosa R. — Cimişir Fam. cimişier. 4. Originară din Japonia. Calla aethiopica (Zantedeschia ae. Araceae. Introdusă la noi de vreun secol. Calystegia pubescens Lindl. 35. 8. bulgărele.P. (Fig. flori-oşeneşti. calendula călinică. adesea şi prin parcuri pentru florile galbene sau portocalii. hybrida— Calceolaria Fam. 33. hilimică.13. La noi se întîlneşte foarte sporadic.bănuleţ. vîzdoage. Calendula officianalis L. cimişir-vulgar. Alte numiri: Ochiul-boului. pentru florile mari de forma unui pantof. Din florării se cumpără florile tăiate. garofiţe. coconite. probabil numai în evul mediu a fost luată în cultură. palaneţe. (Pl. Cultivată în grădini la ţară şi oraşe. calcea. Arbust veşnic verde. Alte numiri: Richardia. cultivat şi la noi în timpuri recente. ochişele. pene de toamnă. calistegia pufoasă.e). răcorele. 22. în apartamente şi în sere temperate iarna. flori-rotate. gălbinuşi. Alte numiri:Merişor. fetişcă. (Convolvulus japonirus)—Volbură pufoasă Fam. Alte numiri: Volbură. crăiţe. anuală. . Compositae. Originară din Chili. aster. ciulumnini. flori-boiereşti. flori-domneşti. b). Perenă. cu pete purpurii. Unii oameni din Oltenia îl întrebuinţează ca medicament. cilimină.)— Cala Fam. silumini. bănuţi. Callistephus ckinensis Nees — Ruji de toamnă Fam. şimşir. Convolvulaceae.c). ochi-galbini. mirositoare. Otrăvitor. bărgui. Perenă. floare-de-tigru. căldăruşe. Grădinarii mai cultivă şi alte specii. buccel. Este o plantă ornamentală. flori-armeneşti. Se cultivă destul de rar. 34. gălbenuş. cimişirul-pururea-verde. boance.

. — Camelia Fam. Cameliia japonica L.a). ca plantă nepretenţioasă. de către călugărul Camellus.c — P1. Cultivată rar ca plantă de seră la oraşe. cu inflorescenţe multicolore. acest arbust stă iarna afară şi constituie la începutul primăverii o podoabă a grădinilor.10. mai mult albe şi liliachii. S-a adus în Europa pe la începutul secolului al XVII-lea. Arbust originar din Japonia. 37.Cultivată frecvent prin grădini. În China centrală şi în alte părţi cu clima mai dulce. Anuală. Este una din cele mai frumoase plante de seră temperată şi rece. Camelliaceae (Theaceae). mari. Recentă în grădinile ţărăneşti de la noi. (Pl. Originară din China. introdusă în Europa după 1750. la sate şi oraşe.26.

Chenopodiaceae. Canna indica L.a oraşe. iar la noi cultivată în jurul vilelor. Alte numiri: Măturică. (P1. dar foarte mult prin parcuri. ţifruş.C. Alte numiri: Viţa-cu-trompete. 46. Caryophyllaceae. canaindia. (Amberboa moschata D.2. spanacul mexican. micşunea. peşmă. Anuală.— Clopoţei de grădină Fam. Nu este răspîndită nici azi la sate. corobatică-muşcată. talpa-gîştei. ţifros.5. Originară din Mexic. Cultivată prin grădini. 10. centauree-vînătă. cana. Alte numiri: Şofran. originară din Caucaz. pufuleţi. viorele galbine. Inflorescenţa roşie-liliachie este turtită (fasciată) ca o creastă de cocoş. crăpuşnic. Alte numiri: Cornuţul-de-Caucaz. Originară din America tropicală. Chenopodium ambrosioides L. Alte numiri: Chenopodiul mexican. Cultivat sporadic. flori-de-violă floare-de-vioară.) 47. sternbergianum Steud. 40. 39. introdusă în Europa tîrziu. Cultivată rar la oraşe. 41 Carthamus tinctorius L. oţetar. E o liana frumoasă. Perenă. probabil de turci. Alte numiri: Clopoţei. dioc. Centaurea moschata Willd. prin grădini la oraşe. Cheiranthus cheiri L. Alte numiri: Micşunele. cultivată pe morminte în cimitire şi pentru rabate în grădini. — Vineţele Fam. Celosia cristata L. busuioc. (P1. Cultivată extrem de rar de particulari. Bignoniaceae. la sate pătrunde numai recent în grădini. cultivată odinioară caplantă medicinală puternic mirositoare. a pătruns şi la sate. Bianuală. slăvoc. sălbăticită adesea prin grădini ţărăneşti. Chiorophyturn comosum Bak. 42. Originară din sudul Europei. mixandre. Campsis radicans (L) Secm. l. — Tămîiţă Fam. tîmîiţă. Compositae. Compositae. Anuală. Compositae. (Pl. vioară galbenă. introdusă recent la noi. de mosc. 43. celosie. cănăfiori. floarea-grîului ghioc. prin grădini. Alte numiri: Trestie-indiană. albăstrea. Campanula medium L. Mică plantă lînoasă cu flori albe. Amarantaceae. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. floare-vînătă. cu flori roşii întunecate. Originară din America de Nord. buruiană-mnerie. (Fig. Anuală. popuşoi. şaboi. didinele. cârlan. tămîiţă de grădină. acum înlocuieşte şofranul pentru colorarea cozonacilor şi a ciorbelor. Cultivată sporadic pentru mirosul plăcut. cunoscută de 160 de ani şi la noi. de forma unei trompete. 17 e). Cerastium biebersteinii D. floareaperversităţii.38. — Creasta-cocoşului Fam.) — Clorofitum . sglăvoc. astăzi se cultivă ca soiuri ameliorate. tămîioara. (Tecoma radicans Juss.23 c). Perenă. (Fig. — Cornuţ-de-grădină Fam. ştir-cu-creastă. Avem aproape 200 de varietăţi. clocoţei. Centaurea cyanus L. scăişori. originar dinEgipt. penetrant. era la început plantă medicinală. Are flori mari. belşiţă. Anuală. Originară din Europa de sud. Alte numiri: Busuioc roşu. serped. limba-boului. cultivată de greci şi romani.)—Tecoma Fam. Anuală. vineţica-parfumată. fără nume. Cultivată ici-colo pentru podoabă. Originară din India de răsărit.a).)— Pejmă Fam. 44. albastre şi roşiatice. o dată cu cerealele. Cultivată foarte rar. Se cultivă şi alte specii. vineţică. pentru florile galbene-aurii sau ruginii şi pentru mirosul suav. micşunele galbine. viu colorate.d. şofrănel. (Pl. — Micşunele-ruginite Fam. — Şofrănaş Fam. cu flori mari. Alte numiri: Bumbi. vioaia galbenă. introdusă în timpuri preistorice din răsărit. canaida. (CM. peliniţă grecească. Buruiană de semănături cu flori albastre ca cerul. Cannaceae. Originară din Orient. Campanulaceae.C. introdusă recent în grădinile locale. cultivată de mult prin oraşe. 9). Cruciferae. 48. albe.) 45. La noi introdusă în secolul al XVII-lea. — Cane Fam. corobatică.

roşii. dar se citează în literatură. 52. originară din Pirinei. În Europa au fost aduse primele crizanteme în secolul al XVII-lea. Chrysanthemum indicum L. muşeţel alb. tarhon. crezentină. Originară din sudul Europei. Acum se cultivă frecvent şi prin grădinile ţărăneşti de la noi. dar e în regres la sate. . 49. Plantă răspîndită prin fîneţe. generalizate din 1890. (Fig. Odinioară era plantă de leac. Liliaceae. iarbajunghiului. — Calomfir Fam. carpîn. gura-paharului. dar are inflorescenţe mai mari. De origine sud-africană. tomnatică. — Spilcuţe Fam. tufănică albă. 53. 12). (Fig. Plantă perenă. Se cunosc şi la noi nenumărate varietăţi superbe. cu frunze lungi. Chrysanthemum leucanthemum L. varietăţi mai mici.) 50.. calupăr. flori de toamnă. Compositae. 13). N-am văzut-o la sate.iarbă-mare. calofir. — Tufănică Fam. Compositae. ferecea.) Bernh. Compositae. În poezia populară se citează: granat. galbene. Alte numiri: Tufănici. Prin grădini la oraşe întîlnim specia Ch. pene de iarnă. răspîndite numai prin 1850 în Anglia. mintă romînească. iarba-tăieturii.) Bernh. ruji de toamnă. ca plantă atîrnătoare foarte rezistentă. maximum Ramond. Compositae. în Olanda. încrestate pe margini. tătăişi. La noi a fost introdusă prin slavii de sud. În medicina populară se întrebuinţează contra anuriei. Originară din India şi sudul Chinei. crizantem.Fam. — Vetrice Fam. pelinaş. (La Alba-Iulia am văzut-o pe la 1898. crizantemă de toamnă. Chrysanthemum parthenium (L. năsturei. 11. dumitriţă. Chrysanthemum vulgare (L. Asemănătoare cu ochiul-boului.) Perenă. cultivată în evul mediu. Chrysanthemum balsamita L. crizanteme. smirnă. introdusă recent la noi ca plantă de apartament şi prin spitale. Compositae. iarbă-creaţă. mărgărite de cîmp. Alte numiri: Calapăr. La noi e veche cultura plantei. Alte numiri: Tufănică. crizantine albe. roman. caramfil. granată. mătrişe. Alte numiri: Voalul-miresei. românite. granată. romaniţa de grădină. Alte numiri: Buruiană-de-ceas-rău. (pi. floare-grasă. matriţă. Cultivată în ghivece. Cultivată prin grădini rustice şi ca plantă decorativă prin parcuri. margarete de grădină. Perenă (Fig. Perenă. iarbă-amară. Cultivată frecvent în grădini ţărăneşti ca plantă puternic mirositoare. 51. granat. Soiuri ameliorate se cultivă ca plante de ornament prin grădinile orăşeneşti. roman. crizanteme albe. Originară din sudul Europei. cultivată de greci şi romani ca buruiană de leac contra frigurilor. mostrăţel. iarba-raiului. floarea-morţilor. Cultura plantei regresează. poartaraiului. Perenă. spi-culeţe. aurată. 11 a). margarete de cîmp. Alte numiri: Măturice. — Ochiul-boului Fam. (Pl.

Citrus medica. L. Portocalele dulci au venit în Europa din China de sud. 54. citroane. ţitron. ca varietăţi acre. noroanţă. Perenă. limonium L. introdus în Europa numai în evul mediu prin arabi. dar se şi cultiva de ţărani. — Lămîi Fam. pomoroancă. subsp. chitră. Citrus aurantium L. 55.Buruiană comună prin şanţuri. pomoranţă. Rutaceae. Alte numiri: Noramză. citron. — Portocale Fam. Alte numiri: Alămîie. . zăvoaie. La noi se importă fructele gustoase. Se cultivă rar prin apartamente şi sere reci. Întrebuinţată de popor ca medicament. Copăcel originar din Asia. Rutaceae. Se cultiva odinioară de greci şi romani. fiind introduse de portughezi la 1520.

mustaţa flăcăului. mărăriţă. Originar din India. miniata Bernh. la noi se răspîndeşte recent şi prin grădini ţărăneşti. Produs horticol din Apus. Composiţae. recent de tot foarte răspîndită la noi. prin anii 1820 introdusă în Europa. mărgărit. albiniţe. Alte numiri: Clematis. (Pl. sînt un decor permanent al ferestrelor. Perenă şi foarte rezistentă. ciocănaş. ţîţa-caprei. Consolida ajacis (L. această viţă cu flori albastre mari pătrunde tot mai mult în grădinile noastre. Amarylidaceae.— Mireasă Fam. coada-cocoşului. mărgăritari.c). frumoasa-zilei. Clivia nobilis Lindl. Originară din Africa de sud. (Calliopsis bicolor Rchb. Convallaria majalis L. cerceluş. cătinuţă. rochiţa-rîndunicii în trei culori. g) . cheiţa-raiului. Coleus blumei Benth. Medicament popular contra durerilor de cap. Se cultivă mult la oraş pentru florile albastre. scînteiuţe. introdus poate de turci. albe şi trandafirii. lăcrimiţă. Alte numiri: Crin de oală. petrişor. ocheşele. papucei. Alte numiri: Ochiul-boului. a fost introdusă în Europa la 1854. albinuţă. Anuală. la sate şi oraşe. Commelina communis L. Originară din America de Nord. recent şi la sate. La noi. clematite. Liliaceae. fluturi. Convolvulus tricolor L. introdusă recent şi la noi. crin-de-Vîlcea. atîrnătoare. Ranunculaceae. Anuală. . Cultivată în ghivece. Cultivată foarte rar ca plantă de ornament. Perenă. destul de frecvent.) Schur (Delphinium ajacis L. mărgeluţă. Commelinaceae. urechea-porcului.J — Lipscănoaie Fam. la noi introdusă recent. Originară din sud. Introdusă recent la noi. Perenă. Perenă. cu mii de ani înainte de era noastră. bărbaţi. guriţa-cucoanei. i 61. 59. florile-de-sticlă. 16. steluţe. destul de frecvent şi la sate. (Pl. Originară din India orientală. margarete. — Zorele pitice | Fam. Originară din Mexic. cupe. adunate într-un smoc. dar se şi cultivă. mărgăritar. şapte-fraţi. (Pl. umbrăvioară. pentru frumoasele sale inflorescenţe galbene-ruginiiroşcate. Labiatae. ciocul-păsării. liliuăn alb. — Scinteioară Fam. ciocul-cioarei. nemţoici. scăişor. 14). noroc. urzicuţe. Originară din America de Nord. În poezii populare este amintită adesea. ursonic. Anuală. carajoi. curpenul Jackmann.20 c). 57. nemţişori de grădină. mai rar la ţară. Cultivată mult în regiunea Craiova şi în Banat pentru frumoasele floricele albastre. introdusă la 1835 în Anglia. lilion-bun.) — Nemţişori Fam. Convolvulaceae. Alte numiri: Floarea-turcului. floarea-cochetăriei. cu inflorescenţe mari. ca podoabă a ferestrelor! Cultivată în ghivece. landaş. Îngheaţă la temperatura de 4-2oC. — Lăcrămioare Fam. înşirate într-un racem lung. volbură-tricoloră. Alte numiri: Gura-leului. Anuală. toporaşi. dumbrăvioară. Se cultivă prin parcuri. Cultivată frecvent prin grădini săteşti. lepscănoaie. Originară din Orient şi j sudul Europei. Anuală. şi CI. Cultivată sporadic. — Crini roşii Fam. — Fluturaşi Fam. Colonia Capului. ca plantă ornamentală. urzică de grădină. gărgăuni. ici-colo. Alte numiri: Gheţişoară. Răspîndită sporadic prin pădurile de foioase. în secolul al Xl-lea. 11 e) şi 64 b Cosmos sulphureus (Pl. Se diseminează singură. albe sau roşiatice. clopotele. urzică. În poezia populară se aminteşte: lămîi (Fig. 11.Cultivat în ghivece sau hîrdaie. zorele. ochiul-cavalerului. Ranunculaceae. introdusă la noi numai recent de tot. păhăruţe. cu numele indian: limu. georgiţe. sufletele. mărăraş. Alte numiri: Răcorele. florile sale roşiatice. mai mult de orăşeni. floare de mărar. coconită. 56. 58. Composiţae. Clematis jackmanni Jackm. Alte numiri: Surguci. 62. ochiulfetiţei. urzică-moartă. Sălbăticită prin unele grădini. caţifeluţe. 64. floarea-doamnei. Introdus de arabi în Spania. Coreopsis tinctoria Nutţ.— Curpen de grădină Fam. Sînt aşa de frumoase frunzele colorate în roşu sau tărcate. 60. dar fără nume generalizat. cunoscut de romani. flori-domneşti. Alte numiri: Nemţişor. 63. cu frunze îngust penate. Cosmos bipinnatus Cav.

suaveolens H.) — Cerceii -doamnei Fam. 10 a). (Fig. De curînd au fost introduse şi la noi varietăţi mari. Ranunculaceae. Perenă. Alte numiri: Buzăşoară. Numele prim este mai răspîndit. vîzdoagă. cercică. cercelică. Perenă. pînă în prezent. din Franţa.) * Gutui japonez Fam. (Diclytra DC. dar a fost introdusă în horticultura din Siberia. (Pl. 66. ca plantă medicinală veche. ignele. Dictamnus albuş L. Perenă. La noi în ţară este introdusă din Apus. prin biologul Palocsay din Cluj şi răspîndite prin staţiunea horticolă-pomicolă din acest oraş. această frumoasă floare de primăvară. Floare frumoasă. în oraşe. dictam. Plantă care creşte în Carpaţii noştri. 12. Se cultivă în oraşele din sudul ţării. Cydonia japonica Pers. (Chaenomeles japonica hindi. anghinare sălbatică. Datura arborea Hort. originară din China. — Frăsinet Fam. răspîndită pe dealuri. Originară din Peru. Dryopteris filix-mas (L. minunat colorate. Pl.— garofiţe de grădină şi Dianthus chinesis L. La noi recentă de tot. l. ce atîrnă în jos ca nişte clopote. Se mai cultivă şi Dianthus barbatus L.) Schott. variabilis Desf. garofil.d). introdusă în Europa tîrziu. — Ferigă Fam. Înfloreşte mult cu flori parfumate. Compositae. La noi a venit din Apus de vreo 50—70 de ani şi se răspîndeşte tot mai mult şi la sate.—Garoafă Fam.)—Datură Fam. Rutaceae. Perenă. Polypodiaceae. secfiu. saschie. La noi. ferică. Primulaceae. 16.a). ca legumă şi ca plantă ornamentală. (Pl.d). neginea. albe-verzui. Dahlia pinnata Cav. 69. Cultivată frecvent în grădini şi ghivece. sacfiu. Se cultivă în apartamente şi sere reci. (Fig. caramfilă. cu flori roşii ca sîngele. Originară din Asia de răsărit. a). — garofiţe cu florile ţepoase. 71. A intrat recent în parcuri şi în grădini la oraşe. 23. inimi. 67. ceranfila. 70. din Apus. fîneţe. Originară din regiunea Mediteranei. introdusă la noi recent de tot. cerceluş. dicentra spectabilă. Rosaceae. garoafă olandeză. dalii. Perenă. froţinel. 74. Uneori se cultivată. Originară din regiunea Mediteranei apusene. Alte numiri: Gherghină. introdusă la 1784 în Spania. Cultivată mult prin grădini la oraşe şi sate. Alte numiri: Frăţinel. (D. Originară din America de nord (Mexic) numită şi georgină. fraţinel. iarba- . cerceluşi. Anuală şi bianuală. sînfireji. frăsinet. 15. Compositae. 72. — Ciclamen Fam. în numeroase forme cu flori albastre înşirate în raceme lungi. Dicentra spectabilis Borkh. Cyclamen persicum Mill. Plantă arborescentă cu flori mari. Cynara scolymus L. Originară din Asia Mică. bordzalăi. Originară din China. Humboldt trimite prima dalie la Berlin în 1804. creasta-cocoşului. Perenă. feligă. Dianthus caryophyllus L. gherghine de grădină. 73. spata dracului. abia la 1824 se cultivă în mai multe varietăţi. Alte numiri: Clopoţei. Solanaceae. ciclamă. — Anghinare Fam. Alte numiri: Merişor. Alte numiri: Pita porcului. Recent se răspîndeşte şi lăsate. a ajuns recent de tot. cu flori ca inima. (Altă specie Pl. iar azi există peste 200 de forme. descoperită în 1813. Papaveraceae. 68. Pl.B. Delphinium elatum L — Nemţişor Fam. de culoare roşie-purpurie şi albă. prin stepe. diptam. cuişoare. — Gherghină Fam. scai-voinicesc. garoafă de grădină. abia la sfîrşitul evului mediu este luată în cultură ca plantă de leac. Cultivată frecvent în grădini. schinteiuţe. spasul-dracului. Alte numiri: Garofiţă. al doilea este însă valabil în ştiinţă. cercel. cu tufa ornamentală. Se cultivă în seră temperată şi vara afară. tontologi.65. ciurcei. flori-domneşti. poate prin mijlocire italiană sau slavă. şi D. pline. s-a răspîndit mult la oraşe şi sate. Alte numiri: Ferega. 16. după botanistul rus Georgi. prin grădini rustice. Caryophyllaceae. produse şi prin hibridări. Perenă.

76. mai ales fără nume. . Perenă. Întrebuinţată de săteni ca medicament. Cultivată sporadic. Din acest neam de plante cu foi cărnoase se cultivă. grădini şi chiar ferestre. părul-Venerei. Alte numiri: Pumnul-babei. (Pl.) — Floare de ceară Fam. Perenă. năvalnic. barba-sasului. Echeveria metallica DC (Cotyledon L. (Echinocactus) —Ghem Fam. s-a introdus la noi numai de cîteva decenii. 75. Alte numiri: Eşeverie. Originară din Mexic şi California. Cactaceae. cu alte ferigi. 15 a). coccinea DC. Echinopsis eyriesii Zucc. prin parcuri. filiuţă. şi alte specii: E. spini. Ferigă răspîndită prin păduri şi cultivată prin grădini. şi altele. Crassulaceae.şerpelui.pentru buchete. la oraşe. limba-şarpelui. E. firigă. secunda.

în grădini sau în ghivece şi foarte mult în parcuri. 12 c). 83. muş-cata-jinului. originară din America de Sud. Perenă. se cultivă ca plantă de comerţ. Este originar din India. în apartamente. 80. Copăcel originar din regiunea mediteraneană cultivat şi la noi pentru ornament. La noi recentă.. crin marmorat. avînd frunze argintii şi floricele parfumate. în timpuri recente. 9 a). Geraniaceae. Anuală. aristata Pursh (Pl. La noi a fost adusă din Apus. Originară din Africa de sud. Cultivată ici-colo.7 a).. Iridaceae. 5 c). uneori pentru podoabă şi miros plăcut (în Transilvania este mai frecvent ca în Oltenia). —Ficus Fam. mireasă. muşcată. 10 e) şi prin grădinile şi parcurile noastre. Ficus elastica Rorb. (E. (Pl. schicu-vieţii. Elaeagnaceae. Gladiolus gandavcnsis Hort. Anuală. fucsie. La noi recent introdusă ici-colo. Freesia refracta Klatt. (Cu flori „pline" Pl. steluţă. G. uneori fără nume. lalea. (Pl. (P1. în Europa. pliscul-cucoarei. Originară din America de Nord.)— Gailardie Fam. pulchella Foug. Introdusă recent şi la noi. pentru frunzele mari. Acest copăcel se cultivă în apartamente şi sere temperate. Creşte spontan în Banat şi Oltenia şi la Polovraci. focşor. bianuală şi perenă. 78. O altă specie — Euphorbia pulcherrima Willd. laba-gîştei. Numirile romîneşti caracterizează foarte bine forma florilor roşiatice. cu înfăţişarea unor cercei. în ferestre. Perenă. Compositae. 79 a. la ferestre. 82. Alte numiri: Salcie. (G. Perenă. La noi e introdusă recent. Descoperită în Peru. ciucurei. 85. pentru frunzele ovale cu margini albe. 79 b. Euphorbia marginala Pursh. Cultivată excepţional de unii intelectuali de la sate. Alte numiri: Barba-împăratului. borvirag. săpunaş. Alte numiri: Cănăcel. Cultivată tot mai frecvent şi la ţară în ghivece. otravă. nu este veche în grădinile Europei. Perenă. Cultivată frecvent. floare-domnească. talpa-gîştei. Originară din Asia centrală. floride-cauciuc. crin roşu. Liliaceae. În poezia populară se aminteşte adesea. ciucurei. s-a răspîndit vertiginos în ultimii 20 de ani. — Fresia Fam. Alte numiri: Briboi. variegata Sims. Prin apartamente se cultivă rar. pentru florile cu bractee roşii ca sîngele. glandiole. introdusă de mult în Europa. bicolor Lam. Euphorbiaceae. la oraşe. 77. săbiuţă. Fritillaria imperialis L. — Epifilum Fam. Alte numiri: Gailardia zugrăvită. introdusă prin secolul al XVII-lea. mireasă. cătane.) — Floarea-miresei Fam. (Pl. — (Măslin sălbatic) Sălcioara Fam. focuşor. (Fig. 84. Plantă grasă (suculentă). Se cultivă tot mai mult în camere. se cultivă împreună cu G. 17). introdusă de două secole în Europa. Perenă. voalul-miresei. smochin elastic. Epiphyllum truncatum Haw. pentru florile mari adunate într-un moţ decorativ. gailardă. — Gladiole Fam. — Lalea pestriţă Fam. clopoţei. Elaeagnus angustifolia (europaea) L. 86. 15 d). pălăria-cucului. coroană-împărătească. prin sere şi apartamente. Alte numiri: Strîmtoare. limnă. floarea-vinului. — Priboi Fam. cunoscută de grădinari sub numele de Poisettia pulcherrima Grah. Fuchsia coccinea Ait. Alte numiri: Floare-boierească. (Pl. Cactaceae. Alte numiri: Ficul elastic. Urticaceae. pieloase.7 d). floarea-raiului. Alte numiri: Nu-mă-deranja. cumătră. cerceluş. Cultivată prin grădini. Onagraceae. Originară din Africa de . Gaillardia picta Don. margarete. bănat. (Pl. Iridaceae. — Cerceluş Fam. spicul-vieţii. Perenă. gailetară. 27 b). a fost adusă în 1696 la Paris şi abia la 1788 este răspîndită în toată Europa.Originară din America. 81. Geranium macrorrhizum L. Originară din America de Nord şi Centrală.

soarea-soarelui. Cultura ei regresează. răspîndită prin păduri. Alte numiri: Morcovi. 89. dreţ galbin. ţlava L. Originară din preajma Alpilor. Acum răspîndită şi la sate. introdusă în Europa în secolul al XVII-lea. flori-de-iarnă. ierboaie. 93. În poeziile populare se aminteşte: siminoc. Gomphrena globosa L. mărgică. şuvar sălbatic. E veche şi la noi. Plantă medicinală. — Vanilie Fam. spîns. crinul-finului. niger. spînz purpuriu. et K. Compositae. gulii. cutcurechi. Compositae. a devenit plantă ornamentală numai din secolul al XVI-lea. solele. Compositae. păiş. la noi venită prin Apus. Helianthus annuus L. L. a fost introdusă în horticultura mai recent. Sînt trei varietăţi cu flori albe. brojbe. flori galbine. Originară din America de Nord. 18). întîmplătoare. barba-lupului. et K. stînjene. pirole.. — Gloxinia Corect: Sinningia speciosa Fam. Înfloreşte toată vara. floare-de-hîrtie. ţădede-bîlic.hybrida Hort. sorină. crin de toamnă. frunză lată. floare de vanilie. guruline.sud. Se mai cultivă şi H. Heliotropium peruvianum L. 91. şi G. Mult cultivată la cîmp şi prin grădini ca plantă oleaginoasă. Helianthus tuberosus L. purpurascens W. Hemerocallis fulva L. Frumuseţea constă în brac-teele florilor. Alte numiri: Niprală. Mai răspîndite sînt în regiunea Baia Mare. a fost introdusă în Spania la 1696 şi s-a răspîndit în Apus de vreo 120 de ani. a doua originară. la capre şi oi. Amaranthaceae. vanilia peruviană. Alte numiri: Ruji. floarea-neuitării. Alte numiri: Stînjinei galbini. 4 b) 92. Cultivată şi în apartamente. ochişori. budieni. napi. Perenă. veche în Europa. Rar de tot se mai cultivă azi în grădini. crinul-broaş-tei. romăniţă-mare. Se întrebuinţează ca medicament introducîndu-se în crestătura urechii porcului. (Pl. soreancă. Siminic. dar generalizată numai recent. cultivaţi azi sub numele de Gl. Anuală. — Pupi Fam. caşiţă. gălbinele. floareabaraboiului. Perenă. din sudul Europei. bojoţel. — Spînz Fam. gheorghine galbene. Anuală. Perenă. scăiuş. ochiul-soarelui peruvian. şi H. topinambur. spînţi. Originară din America de Nord. rujioancă. — Crin galben Fam. —Floarea-soarelui Fam. floarea-iubirii. siminic. prin case. piciogne. 9 b). bujo-ţel. Alte numiri: Siminoc. — Napi porceşti Fam. care sînt solzoase şi acoperă caliciul. poranici. spin. bobonei. Originară din Indiile orientale. lalele. flori-uscate. (Pl. piciorcă. lilion galben. Helichrysum arenarium (L. din Alpi. 2 a). Liliaceae. (Fig. Helleborus odorus W. mere-de-iarnă. gătlane galbene. vanilie de grădină. boţoţel. Florăriile din Bucureşti au şi ele soiuri superbe. heliotrop peruvian.) Moench şi H. mai rar. bondinaşi. mere-de-pămmt. Hibrizi frumoşi au produs la Cluj biologul Palocsay şi horticultorul Jablonovski. sora-soarelui. crumpi porceşti. imortelălila. (Pl. floarea-soarelui de grădină. cirişel. napi-turceşti. Rar se cultivă şi H. . cartofi de iarnă. ruja-soarelui. ruji-de-paie. ciupuţi. ochiul-soarelui. la noi s-a introdus recent. 94. cirişir. pentru florile mari. coroana-împăratului. răsărita. tulipan galben. Speciile Gladioluspsiltacinus şi Gl. Ranunculaceae. Gesneriaceae Se cultivă în sere reci şi în ghivece. Semenic. cartofi porceşti. cu flori galbene. 90. introdusă de peste 100 de ani. Se întîlneşte şi prin grădini ţărăneşti şi prin parcuri. Originară din Peru. baraboi porcesc. pai. galbene sau stropite. 88. Boraginaceae. iarba-nebunilor. deosebit de frumoase. La noi. Prima este spontană prin nisipării. bracteatum Willd — Flori-de-paie Fam. ruje de pe cîmp. păpuşoieş. Alte numiri: Heliotropium. ca imortele. tulipani. Inflorescenţele se păstrează mult. Gloxiniaspeciosa Ker. bumbuşcuţe. cutcurig. gandavensis. această floare cu un pătrunzător şi plăcut miros de vanilie. Cultivată frecvent pentru podoabă şi hrana animalelor. anuală. Introdusă recent. floarea-damelor. cardinalis au produs în Olanda hibrizi. la oraşe. 87. Se comercializează. La noi este recentă. Originară din Brazilia. Alte numiri: Scînteiuţa. picioici curate. se cultivă mult prin parcuri şi prin grădini. ciocarîpe. cosiţa-galbenă.

95. micşunea. (Fig. 96. mirodenie. pupăză. liliac franţuzesc.nu portocalii ca precedenta. vioară-de-noapte. pe stîncării pentru frumoasele flori mărunte. Hesperis matronalis L. La noi introdusă de aproximativ 150 de ani. Perenă. liliac nemţesc. 19 şi 20). Cultivată sporadic pentru florile liliachii ce exală noaptea un puternic parfum. mirodea. floarea-nopţii. . Heuchera sanguinea Englm. Saxifragaceae. Originară din Europa de sud. a fost cultivată şi de romani. la oraşe. nopticoasă. prin grădini. Originară din America de Nord. prin parcuri.— Viorea de noapte Fam. Cruciferae. Cultivată ici-colo. roşii ca sîngele. Cultura ei este azi în regres. Alte numiri: Floarea-sîngelui. Alte numiri: Liliac de grădină. şibiog. — Heucheră Fam.

Amaryllidaceae. . Hippeastrum vittatum Herb. 21 a). Se întîlneşte prin parcuri şi grădini particulare. harmafon. Introdus la noi recent. 98. Alte numiri: Gramafon. Hibiscus syriacus L. Are flori bogate şi mari. Originar din Orient. — Hilisc Fam. Mai rar se cultivă Hibicus rosa-chinensis din China (pi. Malvaceae.97. 24 a). Este un arbust care se cultivă sporadic. în apartamente sau sere temperate. (Pl. Originară din America de Sud. Se cultivă la oraşe. (Amaryllis vittata) — Amarilis Fam.

ca plantă de ornament. stînjen vînăt. isţint. crin vînăt. Perenă. Cultivată rar. ţigan-virag. miliori. balsamina. Balsaminaceae. Impatiens balsamina L. venită prin mijlocirea Apusului. floare de ceară. Cultivată sporadic. I. punga -ciobanului. Iberis umbellata L. 104. 14 b). (Pl. sambilă. tulipan. umbellata are flori liliachii. Originară din Australia şi Asia. canagiugiuc. plîngerea-miresei. sălcioara. ţipăruşi. la tară şi la oraş. roză galbenă. florile se colorează în albastru. Anuală. frunză-lată. lilie vînătă. păpunaşi-deşi. 100. Viişoara. păpucaşi. borjomină. Iridaceae. floarea-viorelei. iarba-ce-înmoaie-vinele. plantă de apartament. 102. perjişori. roz etc. Perenă. cănăluţe. chişom-papuc. ontanţă. Femeile se spală pe cap cu apă în care s-au fiert rădăcinile acestei plante. Originară din Asia de răsărit. (Pl. 105. Saxifragaceae. Hydrangea opuloides Lam. Perenă. amara (cu flori albe). — Crin de toamnă Fam. Alte numiri: Ortensie. 101. crin. ţăvrusi albe. (Pl. iarbă-neagră. Arbust. Perenă.răchiţică. — Canale Fam. limbuşoară. 15 c). Hoya carnosa R. Alte numiri: Gheaţă. florile parcă-s modelate din ceară albă. —Zambilă Fam. La noi ajunge prin ei. găitane vinete. Asclepiadaceae. dardacică. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. (Pl. Alte numiri: Ghirlandă. în grădinile noastre de un secol. bruscălan. Uneori se cultivă prin grădini ţărăneşti. Liliaceae. Alte numiri: Stînjen. canari. ochiul-boului. Br. omag. a fost adusă mai întîi din China în Anglia. chipăruşi. roză vînăce. bucuria-casei.introdusă de mult în Europa. Se cultivă şi afară. păpucichi. Perenă. — Ceară Fam. Alte numiri: Limba-mării. recent introdusă şi la noi. Alte numiri: Crin francez. zîmbiluri. 106. dar cei mai mulţi bulbi s-au adus din Olanda. 20 a). cerică. s-a introdus recent la noi în grădinile de la oraş împreună cu I.) Asehers. 21). Iris germanica L. Alte numiri: Dragă-Mărioară. zambină. XVI—XVII. călţuni. Se cultivă mult în ghivece. Se cultivă ca. Originară din Africa centrală. . Creşte la margini de pădure. — Iarbă-mare Fam. lalea. iacint de grădini. Are flori sterile. crin grecesc. în ghivece.) — Hortensia Fam. Balsaminaceae. pentru podoabă. Originară din Asia de răsărit. la oraş şi prin parcuri. pene-domneşti. — Stînjini Fam. stînjinei. liliom. prin sere reci şi chiar de ţărani la Comana şi în regiunea Bucureşti. covoara-muierii. Hosta plantaginea (Lam. (Pl. de portughezi. copăcei. slăbănogmirositor. Originară din regiunea Mediteranei şi Orient.). (Pl. spectaculoase. 107. hortensie de grădină. Alte numiri: Iacint. Alte numiri: Oman. 20 d). busuioacă. lemn-de-apă. bălsămină de grădină. 99. busuiocel. Originară din India orientală. la noi recent. Compositae. hiacint. papucii-domnişoarei. crin de sacsîn. — Canale mici Fam. Hyacinthus orientalis L. holman. Inula helenium L. Liliaceae. în grădiniţe. Originară din regiunea mediteraneană. La noi introdusă recent. piersecel. răţişoare. floare vînătă. mari. iberideumbelat. S-a răspîndit în Europa prin turci în sec. Tulpina. limbuşoara-umbrelată. beţină. (Pl. hortensis Sieb. homan. copăcei. (Funkia ovata Spreng. „amirocalis". ici-colo. Are flori mari. goroncuţă. floarea-nerăbdării. caciţă. 103. curvavirag. căchi-ţele. garofiţă. Cultivată rar prin grădini. cavaler. 11 d). Perenă. introdusă în ultimele decenii şi la noi la sate prin ghivece. crin. Cultivată frecvent în ferestre. cangei. viorele. cicicăi. iarbă-lată. vasărlilie. adunate într-o inflorescenţă sferică. Adăugînd diferite săruri în pămînt. frunzele şi florile sînt cărnoase. ca plantă medicinală. la 1788. 27 c). 7 b). La romîni. smîntînică. busucel. zambilă de grădină. mixa. în grădini şi parcuri. — Iberis Familia Cruciferae. cana. (H. (Fig. ca şi specia asemănătoare Hosta coerulea Trtk. Impatiens sultani Hook.

oreşniţă. Alte numiri: Indruşiam. forsteriana Bece. (Pl. Originar din Japonia. crin albastru. stînjinei. Arbust ornamental. Este un arbust cu ciorchine de flori galbene-aurii. introdus în horticultura numai în evul mediu. Leguminosae. Originar din regiunea mediteraneană. a fost introdusă în horticultura în secolul al XIX-lea. 116. Iridaceae. În grădinile romîneşti se cultivă ca plantă medicinală şi de podoabă. Arbust trainic. Alte numiri: Livănţică. crin nemţesc. a. indrişain. 115. aspic. caprifoi. 112. Cu flori mari. pline.. Plantă originară din sudul Europei. peşmă. levănţică. Perenă. Kerria japonica (L. 26 d). Anuală. crin de grădină. 109. stînjinei albi. Plantă lemnoasă. lilion alb. Ligustrum vulgare L.) DC. (Pl. măzărichea de grădină. mălainegru. Liliaceae.) Schrad.) — Salcîm galben Fam. Altă numire: Lantană. hybrida hort. Lantana cămara L. mături de grădină. Kentia (Howea) belmoreanaBece. spetează. — Crin Fam. 27 d şi Pl. crin alb. intrată în cultură în ultimii ani. spichinat. recent. se cultivă şi la noi din timpuri recente. cultivată în multe variante de culori. —Kentia Palmieri de apartament. Se foloseşte pentru parfumarea rufelor şi ca medicament. şi H. Originară din sudul Europei. — Lemn-ciinesc Fam. Originară din America de Sud. 24 e). Arbust comun prin păduri de stejar. 3 a). tulichioară.) — Levenţică Fam. stînjinel. Gris. Trainic şi nepretenţios. Laburnum vulgare. ca plantă de garduri şi balcoane. La noi a fost adus recent şi se cultivă mai mult la oraşe. originar din Europa de sud şi Africa. cultivat tot mai mult pentru florile galbene. Chenopodiaceae. măzărată. var. mirtoi. — Teişor Fam. salbă-moale. Se cultivă prin sere. Labiatae. 111. (Pl. Originar din Asia . Howe. (Pl. 110. cultivaţi şi în sere reci. — Sîngele-voinicului Fam. floare vînătă. lilie vînătă. levant. 117. La noi. — Aurică Fam. lemnul-cîinelui. Originari din insula Oceanului Pacific. floarea-delicateţei. parfumate (Pl. Utilizat de săteni în Oltenia ca medicament. 113. Oleaceae. caşiţă. vera DV sau L. angustifolia Ehrh. În China a devenit buruiană de garduri. stînjini vineţi. Alte numiri: Lilie. mături de ţară. Iris florentina L. Rochia scoparia (L. Rosaceae. parcuri şi apartamente. Anuală. Lilium candidum L. 13 d). muşcată. Lavandula officinalis Chaix. Cultivată prin grădini. floare de mazăre. Alte numiri: Maturele. Lathyrus odoratus L. linte-mirositoare. (Alte specii: Pl. şi L. Alte numiri: Rădăcină de micşunele. mă-zărică. — Stinjini de Florenţa Fam. albe şi parfumate. La noi introdusă recent. spănăcilă. crin vînăt. L. mălin negru. timp rus. Are flori albe. — Mături Fam. Verbenaceae. se cultivă din antichitate. Se cultivă mult prin parcuri şi grădini formînd gard viu. mătură de curte. crin. Originară din Europa de sud. 108. Perenă. Alte numiri: Urzicuţă. Cultivat sporadic la sate. trandafir galben. mai mult la oraş. Se cultivă prin parcuri. Rizomul este important ca drog medicinal. Este otrăvitor. (Cytisus laburnum L. 114. Alte numiri: Măliniţă. Originară din sudul Europei. livant. În grădinile ţărăneşti pătrunde din ce în ce mai mult. spica L. angrişai. Cultivată frecvent şi sălbăticită. indrişaiul de grădină. lilie albă. Leguminosae. (L. 4 a). Perenă. 3 b).coco-şei vineţi. introduşi recent şi la noi. chiparoase. Mic arbust puternic mirositor.

cu flori frumoase de culoare purpurie-cardinal. scaunul-popii.. La noi. Linaceae. mai ales la oraş. Cunoscută în poezia populară şi ca plantă de leac. mai ales pentru fructele ei ca nişte ochelari argintii. Linum grandiflorum Desf. Cu floricele mici albastre. Astăzi cultivarea crinului ca plantă de ornament este în regres. — Lobelie Fam. floare-de-stea. Alte numiri: Cafeluţe. la noi recent de tot. — Cafeluţâ Fam. (Altă specie: Pl. focşor. Se cultivă la cîmp şi uneori în grădini. 13 a). Se cultivă prin parcuri şi rar prin grădinile orăşenilor. Se cultivă încă prea puţin la oraşe pe filegorii şi garduri. buchetroşu. —Caprafoi Fam. cafele. lemnuş. 120. L. Se cultivă prin parcuri. — In de grădină Fam. Lupinus polyphyllus Lindl. pentru boabe şi ca îngrăşămînt. Alte numiri: In. (Pl. Perenă. lupin galben. 22). 122. catrafoi. opăţel. Se cultivă rar. se cultivă foarte rar prin parcuri (Sinaia). curpene albe. mai ales în nordul Transilvaniei. Anuală. Lobelia erinus L. originar din Japonia. Cultivată în grădiniţe. floare de niprală galbenă. iarba-lunii. cultivat de greci şi romani. — Lobelia roşie Fam. Este apreciată tot mai mult ca plantă agricolă pentru boabe şi ca plantă de nutreţ. A fost cultivată în Germania abia pe la 1840. cultivată întîi de turci. Lobeliaceae. Originară din Asia Mică şi Rusia de sud. Lychnis chalcedonica L. Are flori galbene. Are flori purpurii. curpen. caprifoiul mirositor. . Caprifolia.. Originară din Mexic şi Carolina.ceae. garofiţă-de-gră-dină. stele. (Fig. Peren. pietricele. Se cultivă sporadic prin grădini de flori. 23). cafeu. in cu flori mari. destul de rar. Originară din Europa. Originară din Africa de Sud. cafea. focul-drăguţei. Alte numiri: Caprifoi. Cultivată sporadic. capra-oii. caprifoaie. Alte numiri: Cafea. bianuală. Cruciferae. — Arsinic Fam. căpriţă. Perenă. Anuală. caprifolia-adevărată. cafeluţe. Leguminosae. longijlorum Thunb. introdusă recent ca plantă de ornament şi plantă agricolă. Lonicera caprifolium L. 23 a. 118. Alte numiri: Scînteioară. introdusă mai nou în Europa. pene-demătasă. Originară din California. caşii. Caryophyllaceae. 121. 123. chinezoaică. urşinic. 19 d). parfumate. bob. 6 a). Anuală. mărişi frumoase. Viţă cu flori parfumate. Lunaria annua L — Pana zburătorului Fam. introdusă recent la noi în grădini. scînteiuţe roşii. para-focului. frunza-caprei. (Pl. Originară din America de Nord. Introdusă recent în Europa. scînteiuţa. 126. (lilie roşie) în regiunea Năsăud. 119. originară din regiunea mediteraneană. Leguminosae. Se cultivă pentru piaţă şi florării şi L. caşie. năvalnic. Are flori albe. Anuală. 124. Se cultivă rar. (Pl. 125. floarea-potecului. —Nipralâ Fam. Originară din Algeria. niprală galbenă. şi L. La noi reintrodus prin bizantini. tigrinum Gawl. Lobelia cardinalis L.Mică. Anuală. — Lupinul alb Fam. regale. (Pl. Alte numiri: Liliacel. trecută prin Italia în Apus. iarba-babei-capre. Lupinus luteus L. cruciuliţe. Perenă. Este originară din regiunea mediteraneană. Lupinus varius L. Leguminosae. 19 a). de unde a venit la noi. bogate. Se mai cultivă sporadic Lilium bulbiferum L. caprifoicăpresc. adunate într-un ghem. Flori roşii ca sîngele. lupinul american. Alte numiri: Măzăriche turcească. (Fig. Lobeliaceae.

127. Lychnis coronaria Lam. — Curcubeu Fam. Caryophyllaceae. Alte numiri: Flocoşele, flocoşică, barba-îm-păratului, floarea-cununei. Are flori albe sau roşiatice. Spontană în sudul şi vestul ţării prin păduri. Se cultivă adesea la oraşe. Perenă. (Fig. 24). 128. Majorând hortensisMnch. (Origanum major ana L.) — Măgheran Fam. Labiatae. Alte numiri: Maghiran, măieran, mederean, mărgăran, măghieran, măgiran, megirean.

Cultivată sporadic prin grădini şi ghivece. Originară din Africa de nord, cultivată de greci şi romani. La noi, introdusă din Apus. Odinioară cultivată mai mult. Plantă condimentară. Anuală — bianuală. (Fig. 25). 129. Matthiola incana (L.) R. Br. — Mixandre Fam. Cruciferae. Alte numiri: Micşunele, micsandră, vioară-roşie, şiboi, micşunele bătute, floare-de-vioară, meteolă, garoafă, levcoaie-roşie, micşunică, foalchine. Cultivată mai mult la oraşe, mai puţin la sate, are flori albe sau roşiatice cu miros plăcut. Originară din regiunea Mediteranei, a fost cultivată ca plantă de leac de greci şi romani. La noi în ţară a venit prin turci şi din Apus. Bianuală. (Pl. 4 d). 130. Melissa officinalis L. — Roiniţa Familia Labiatae. Alte numiri: Mătăcină, iarba-stupului, stupelniţă, roişte, mătăcine, voioşniţăde-albini, lămîiţa, mătăşină, iarba-roilor, buruiană-de-stup, izmă stupilor, mintă turcească, moţoacă, răstupească, busuiocul-stupului, a lămîiţa. Buruiană foarte răspîndită prin pădurile din sudul şi vestul ţării. Se cultivă sporadic pentru stupi (cu ea se freacă coşniţele de prins roiurile). (Fig. 26). 131. Mentha crispa L. —Izmâ-creaţă Fam. Labiatae. Alte numiri: Mintă-creaţă, izmă-bătrînească, iarbă neagră, nintă-creaţă, nintătrandachir, creaţă-defaşcata, iarbă-creaţă, mintă de apă, giugiuimă-creaţă. Cultivată tot mai rar ca plantă medicinală. Provenită din Mentha aquatica şi M. silvestris, cultivate în trecut ca medicament. La noi este foarte veche. Perenă. (Fig. 27). 132. Mentha longifolia (L.) Nath. (M. silvestris L.) — Izmă Fam. Labiatae. Alte numiri: izmă de cîmp, mintă, voieşită, mintă broaştelor, mintă sălbatică, giosmă, izmă-proastă, giugiuimă, minta-calului, izmă-pădureaţă, voieştniţă, iarba guşteriţei, boleşniţă, izmă-lungă, minta-cailor, izmă sălbatică, nintă. Cultivată prin grădini, ca plantă de leac. Este spontană în flora noastră. Are nenumărate varietăţi. Medicament popular contra frigurilor. Perenă. 133. Mentha piperita L. — Izmâ-bună Fam. Labiatae. Alte numiri: Mentă, camfor, iarbă-neagră, izmă-de-leac, giugiuimă, izmă, izmă-domnească, mintă-rece, izmă de grădină, mintă-sură, mintă-neagră, izmă-spirtoasă. Cultivată pentru miros şi ca plantă de leac. Provine din izmă sălbatică cunoscută din vechime. Străveche la noi. Perenă. (Fig. 28). 134. Mesembryanthemum crystallinum L. — Gheaţă Fam. Aizoaceae. Alte numiri: Floare de gheaţă, barba-caprei, gheţară. Originară din Africa de sud (Colonia Capului). Introdusă în ţara noastră în ultimul secol. Se cultivă în ghivece, împreună cu alte specii asemănătoare. Perenă. (Altă specie: Pl. 15 b). 135. Mimulus luteus L. — Mimulus Fam. Scrophulariaceae. Alte numiri: Mimul galben. Originară din California, se cultivă rar chiar şi în Munţii Apuseni, unde s-a sălbăticit. Anuală, cu flori mari, galbene, ca nişte clopoţei. (Pl. 10 b). Rar se cultivă şi M. moschatus var. sessilifolius (Pl. 21 c). 136. Mirabilis jalapa L. — Noptiţâ Fam. Nyctaginaceae. Alte numiri: Frumoasa-nopţii, norea, barba-împăratului, floareaîmpăratului, holtei, tutun, zorele de noapte,ardeiaş, zorele pitice, chişculiţe, garoafe oloage, podoaba zilei (Olt), flori-tomna-tice (Iaşi). Cultivată foarte rar pentru podoabă, mai ales în parcuri. Originară din Peru, introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. În grădinile ţărăneşti se întîlneşte rar. Odinioară se cultiva ca plantă medicinală. Perenă. Florile sînt albe, roşii sau galbene şi au forma unei pîlnii. (Pl. 10 d) 137. Monstera deliciosa Liebm. (Philodendron pertusum C. Kch. et. Bch.) — Filodendron Fam. Araceae. Este deosebit de ornamentală prin frunzele mari cu limbul lobat. Originară din Mexic. Plantă de apartament, mult cultivată, introdusă recent. Se întîlneşte uneori şi la sate. Perenă.

138. Muşa ensete Gmel. — Muza Fam. Musaceae. Alte numiri: Bananier de podoabă, pisang.

Se cultivă prin parcuri, în mijlocul rondurilor, avînd frunze uriaşe de 1—2 m lungime, 20—40 cm lăţime. Iernează în seră rece. Originară din Abisinia, introdusă recent. Perenă. 139. Myosotis palustris Roth. — Nu-mă-uita Fam. Boraginaceae. Alte numiri: Ochii-şoarecelui, ochiul-şarpelui, urechea-şoarecelui, grîulcucului, ochii-păsăricii. Plantă indigenă de lîngă pîraie şi şanţuri. Are minunate floricele albastre. Se cultivă la oraşe şi

Alte numiri: Uncheşel. 27 a). (Pl. Alte numiri: Trifoi. Narcissus poeticus L. Originar din Orient. roşii sau albe. creşte în masă prin livezile de narcise din Banat şi Transilvania. barba-leului. Perenă.nigeliuţă-de-Damasc. Paeonia officinalis L. Bianuală. 142. Iernează în pivniţe.sate în varietăţi selecţionate: grandi-flora. narcisul în buchet. (Pl. 143. Alte numiri: Busuiog. ruja-buja roşie. Acum se întîlneşte rar. Nicotiana silvestris Speg. Oxalidaceae. — Leandru. Se cultivă atît la sate cît şi la oraşe în hîrdaie. Fam. Are petale albastre şi caliciul puternic umflat. zarnacadele. Pentru florile sale albe cu miros puternic seara. numită Narcissus angustifolius şi în romîneşte „unguroaice" etc. coprine. la noi. (Fig. barba-bo ierului. buşor. busuioc de grădină. Se cultivă sporadic. silvatica Hoffm. liandru. Anual. (cu var. Se cultivă mult şi M. var. Narcissus pseudonarcissus L. et Comes — Floarea-nopţii. (Fig. Originară din Orient. odinioară se cultiva mult în grădini la oraşe şi chiar la sate. ruscuţa plină şi goală. cu flori foarte mari. 21 b). ghiocei de grădină. — Busuioc. Arboraş cu frunze pururea verzi şi flori mari albe. Perenă. simple sau involte. introdus recent la noi. cocoşei. boarze. După 1200 devine floare ornamentală în grădinile castelelor feudale. 19 b). La noi a fost reintrodus tîrziu. trifoiaş. Alte numiri: Coprine. biziloc. lean-dăr. Cultivată uneori şi în grădini ţărăneşti. bucioc. bajarujii. fulie. (P. Apocynaceae. 8 b). cultivat în antichitate din India pînă la Roma. 141. burţi. mătăcină. O specie aproape identică. Este şi azi foarte răspîndit la sate. megirean. 26 b). narcis. La noi introdus prin slavii de sud. narcisul sălbatic. bosîoc. Se cultivă tot mai mult şi în grădini rustice. Originar din regiuni mediteraneene răsăritene. narcisul galben. introdusă de aproximativ două secole la oraşe. 29 şi Pl. cu flori mari galbene. — Bujor Fam. Labiatae. 144. se cultivă în Europa din secolul al XVI-lea. rujioară. basic. bosîoace. Cultivat frecvent prin grădini ca plantă ornamentală. ruscuţă plină şi goală. Originar din America. Cultivat frecvent pentru miros şi ca plantă de ornament. Oxalis corniculata L. borjolic. Perenă. Ocimum bisilicum L. Alte numiri: Ghiocei albi. Solanaceae. — Chica voinicului. nigeluţă. cultivat din antichitate. recent introdusă şi le sate (Comana). rusculiţe. bojor. de unde trece în popor. Perenă. 2 b). alpestris. Originară din America de Nord. landru. mai adesea în florării şi în ghivece. Se foloseşte ca plantă medicinală. dar se şi sălbăticeşte. 147. De origine mediteraneană. roşii sau galbene. — Narcise. narcisul în buchet. zarnacadele. Alte numiri: Rujă-bujă. Alte numiri: Oleandru. zarnacadeaua poeţilor. semperflorens şi floarea-a Ibis. ghiocei de munte. Fam. cocoriţă. atropurpurea) — Oxalis Fam. 140. 145. la Comana. găluşte. flori-de-primăvară.). Se întrebuinţează în medicina populară. tutunaş. La romîni a pătruns de cîteva secole de la slavii de sud. Ranunculaceae. 30). Alte numiri: Regina-nopţii. este introdusă în grădini şi Paeonia peregrina Mill. caprine. uliandru. ea se cultivă frecvent prin grădini. Plantă mediteraneană recent introdusă la noi pentru florile albe. văsileac (maced. (Pl. bosioc. — Narcise galbene Fam. nevestele. Amaryllidaceae. Ranunculaceae. romanica . Nigella damascena L. floare de narcis galbenă. Amaryllidaceae. busic. puternic mirositoare. tubaroje. (Pl. introdusă recent la noi din Apus. vergură-învelită. Plantă veninoasă. flori de primăvară. bosîoc rotund. Nerium oleander L. mălăcină. Fam. Fam. cu o paracorolă galbenportocalie şi cu miros plăcut. În sudul ţării. Anuală. Azi constituie un decor foarte popular. (Pl. Fam.negruşcă. În antichitate era cunoscut ca plantă medicinală. 146.

) Britton. cu flori foarte mari. petac.) Ait. Se urcă pe suporturi sau atîrnă. mac involt. de cîteva secole. Originară din Africa de sud. pirigoane. În grădini ţărăneşti abia a pătruns. 1 Rar mai întîlnim şi bujorii mari Paeonia chinensis. muşcată-ca-nalba. zonale inquinans. iarbă-tărcată. Phalaris arundinaceae L. P. vinete. puternic mirositoare. Floare tipică a ferestrelor. Alte numiri: Muşcat. — Muşcată urcătoare Fam. muşcaţi-ca-mărul. plănticele. Cultivată frecvent în ghivece. floare-lată. care cere să fie acoperită iarna. 152. floarea-somnului. Mai răspîndit este hibridul P. Geraniaceae. (P. s-a răspîndit de un secol şi la noi. panglicuţă. muşcată rotată. var. lămîiţa. parfum. Perenă. dar de un roşu închis. care se cultivă aproape în toate casele din regiunea Craiova dar şi în restul ţării. 148. fetele. 155. se cultiva de vechii egipteni cu 1100 ani înainte de era noastră. — Perila Fam. mac adormitor. Numirile populare indică proprietatea principală: mirosul plăcut de lămîiţa. Peren. ca plantă somniferă. pilargonia-pansele (sacîzel. introdusă la 1701 în Europa. muşcată roză. Perilla irutescens (L. Pelargonium odoratissimum Ait. Bîrlad). muşca-tire-creţ. belogonii. — Iarbă albă Fam. indruşaim. Papaver somniferum L. Papaveraceae.) provenită din încrucişarea P. plăntiş. Perenă. muşcată de oală. Alte numiri: Paparoane. şi P. introdusă la 1690 în Europa şi la 1710 în Anglia. floare roşie de sacsîie. floarea-odihnei. Originară din China. Originară din Brazilia. mac alb. Geraniaceae. muşcat creţ. duble-flori-de-hîrb.) l'Herit. Se mai cultivă în ghivece Pelargonium grandiflorum (Andrz. somnişor. originar din Caucaz. introdusă la 1774 în Europa. pelargon.) Nym.) Decne. Gramineae. Se cultivă prin parcuri pentru bordură (TîrguJiu). muşcat roz. Cu flori mari ca pîlnia. muş-cater rotund. Pelargonium peltatum (L. panglică. Anuală. (Pl. rotunda. la bază lemnoasă. mac cultivat. mac bun. talpa-gîştei. Anuală. picta (L.) Willd. cultivată pretutindeni în ghivece şi prin parcuri. muşcată-încrestată. betonie. |bună-di-mineaţa. Petunia hybrida Vilm. Se mai cultivă sporadic la oraşe Papaver orientale L. Geraniaceae. americană. nalbă (Iaşi). iarbă. introdusă la 1724 în Anglia. Cultivată foarte rar în ghivece. Originară din Africa de sud. cu multe varietăţi pompoase şi Paeonia arborea. muşcată puturoasă. iarbă-grasă. luţă. 154. adusă în Europa la 1824. atkinsiana Don. moaci. — Muşcată Fam. muşcată de mere. — Petunii Fam.Cunoscut de grecişide romani. nyctaginiilora Juss cu P. violetă şi pestriţă. Labiatae. violacea Lindl. Originară din Africa de sud. tolceruţ. Solanaceae. —Muscată Fam. paparună. . Geraniaceae. floare-creaţă.Brîndză) din pădure1. Alte numiri: Garoafe. de culoare albă. betunii. Originară din Africa de sud. pilargonia-roz. muşcată tărcată. 149. Se aminteşte şi în cîntece populare. 150. Frunzele multiplu segmentate. Cu frunze ca de urzică. bitoane. originar din sudul Europei. Cultivat frecvent. Reintrodus la noi de la vecini. roseum. introdusă recent de tot. ce răspîndesc un parfum plăcut. roşii. nankinensis (Lour. lipică. — Muşcată creaţă Fam. (mac oriental). Anuală. cordele. (PI 17 b). introdus recent. Alte numiri: Creaţă. puturoasă. 22 d). Cultivată în ghivece. Pelargonium zonale (L. la noi se răspîndeşte de vreo 60— 80 de ani. muşcat alb şi roşu. Alte numiri: Planticuţă. gheţuşcă. la noi de 80—90 ani. — Mac de grădină Fam. betonii. muşcată care miroase. sporadic. 151. a ajuns în grădinile ţărăneşti în ultimii 80 de ani. în multe varietăţi simple şi involte.) Ait. 153. muşcat de oală. Se află în plină răspîndire şi prin grădinile ţărăneşti. Alte numiri: Floarea-ca-via. Alte numiri: Peogonie. Perenă. muşcatele. Pelargonium radula (Cav. flori-de-fereastră. muşcată-caţitroana. bruştean. iarbă-şierţească. floare-creaţă. Ait.

mălin-alb-de-pă-lemn. Alte numiri nu se cunosc. făsuică ce se urcă. (Pl. 5 d). clocotici. buchet. Polemoniaceae. în zorii zilei. 160. Iarbă cultivată tot mai rar ca podoabă în grădini ţărăneşti. asu-mie. originară din America de Nord. răspîndită recent şi la noi. iasmen. zorele purpurii. iasomin. 6 c). Ipomoea triloba L. gura-paharului. buruiana-fe-telor. fasole bivolărească. adesea fără nume. Alte numiri: Sirinderică. Saxifraga cea e. ursărele. flox. arsenică. iarbă-bălaie. 157 a. Alte numiri: Finic. Se recunoaşte după florile •ei roşii. 31). Este o plantă urcătoare. cu frunze lungi. Convolvulaceae. a fost introdusă în Anglia la 1597. se cultivă prin grădini şi parcuri pentru florile multicolore care înfloresc toată vara. fasole spaniolă. brumărele. fasole înfocată. Plantă de ornament recentă. a devenit arbust ornamental în secolul al XVI-lea. cu flori albe şi trandafirii ce răspîndesc un puternic miros dulceag. ca nişte pîlnii. tirou. unde a devenit plantă ornamentală. 157 c. mălin alb. flora. buruiană-demătasă. (Fig. bălan. Palmeae. patifoane. Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti. iar la noi în ultimele decenii. sămăcişă. zosmen. Phaseolus coccineus L. Îşi deschide florile mari. Alte nifmiri: Fluxe. Originară din America de Sud. — (Pl. pomul-raiului. (Pl. 6 b). vara prin parcuri şi mai rar în apartamente. Introdus în Europa abia la 1835. — Fasole mare Fam. ananas (regiunea Timişoara). La noi s-a introdus tîrziu. Originară din America meridională. 157 b. mai corect Jpomoea purpurea (L. Poenix canariensis hort. /. — Zorele Fam. Anuală (Pl. aşumie. 6 d). din apus. Nu cere o îngrijire deosebită. decussata) — Flox paniculat Fam. lemn-alb. —Flox Fam. Anuală. trestioară. — Iasomie Fam. fasole bivolească. fasole mare. răcorele. iarbă-dalbă. Arbust cultivat sporadic. grînoasă.) — Palmierul fenix Fam.r. Pokmoniaceae. liliac nemţesc (Muntenia). Alte numiri: Făsui cu teacă lată. liliecuţ.) — Zorele mici Fam. (Fig. pentru frunzele şi portul lui frumos. Phlox paniculata L. Copac originar din Africa. . bîrsacăn.. ierbăluţă-vărgată. Originară din America de Sud. perei. lămîiţa. iarbă-de-mătase. adesea fără nume. (Pl. căţărători. Foarte des o întîlnim la oraşe şi uneori la sate. Phlox drummondii Hook. fără miros. Leguminosae. Originar din Texas. fasole roşie de floare. Trainică şi rezistentă. fasole bihoaică. Philadelphus coronarius L. floare-de-harag.) Voigt. tolcere. 16 b). zbînţuitori. 162. poate prin turci. floareadevotamentului. iazomie. coada-mîţei. plox. 158. hărăgele. (Ph. barba-împăratului. Alte numiri: Bună-dimineaţa. Anuală. Originar din Alpii orientali. La noi a intrat recent în grădini.. (reclinata Jacq. floarea-focului. 11 c). holbură-bună. nouraşi. păstaie pentru flori. Pharbitis nil Choisy (Convolvulus nil L. iasmin. fasole daia pentru flori. Se mai cultivă şi specia nord-americană Philadelphus inodorus L.) Lam. botcuţe. zburătoare. sau a fost adusă din Apus ca plantă alimentară şi ornamentală. holburică. iajmin. rotocoale. fasole :grasă. scumpină. (Pl. Pharbitis purpurea (L. 161.. 156. ibrumărele. Se cultivă în sere temperate. limonade. Perenă. sălcioara. găzdoi. Hook. penate. zorele-schimăioase. rozete. volbură-pă-roasă. iarba-mîţei. Cultivată mult la oraşe. sipică. 159. floare-înfocată. Alte numiri: Ploscuţa-lui-Drummondi. rubrocoerulea. iasmin de grădină. "Florile albe au un miros puternic de lămîiţa. 32. iarba-lui-Timofti.baldingeră. Convolvulaceae.

ackermanni (Haw. În Europa se cultivă mult la oraşe de vreun secol. Perenă. struguri-de-mare.D. se cultivă tot mai mult în zilele noastre prin grădini şi parcuri. Phytolaccaceae. acinosa Roxb^ — Cîrmîz Fam. decandra L. Plantă grasă cu flori mari roşii. — Limbă Fam. .) S. — Flox mărunt Fam. dar fără nume popular.D. Cactaceae. limba-boului. Alte numiri: Broască. Phytolacca americana L.) şi Ph. ascuţite. rumenioară. Introdusă din America la mijlocul secolului al XVII-lea. Phyllocactus phyllanthoides S. Polemoniaceae. cartuş. 165. ca bordură de flori timpurii. strugurel. palmă. Phlox setacea L. Originar din America de Nord. iar în ţara noastră pătrunde şi în grădini ţărăneşti. Alte numiri: B ob-de-mare. cultivată ici-colo în ghivece ca podoabă a ferestrelor. şi Ph. (Ph. cactus. 164. cu frunze înguste. Perenă. cu flori liliachii sau albe.163.

cu frunzele creţe. agricele. (Pr. 167. cultura lui este foarte veche. (Pl. pitlingea. Plantă grasă. 172. Plumbago capensis Thunb. Indigenă. Primulaceae. măr-grănat. La noi se găseşte foarte rar în grădinile ţărăneşti. Se cultivă mai recent şi la oraşe prin pajişti şi stînci. gande. grăjnicioară. 170. Originară din China. înşirate într-un racem lung. iarbă-grasă. rozetă mirositoare. Cultivată sporadic. pietricică. portocalii.Cunoscută pentru fructele mărunte. 18 e). utilizată şi în medicina populară» Perenă. Florile roşiatice se menţin foarte mult. Fam. Arbust. roşii şi zemoase. L. nudlii. ştir. ciuboţica-cucului necolorată. rechie. Polygoniaceae. creasta-co-coşului. Plantă originară din Indiile orientale. — Chiparoase. Primula obconica Hance. anuală. — Plumbago Fam. aglici. unde a fost descoperită în 1733 şi trimisă la Paris. pomogram. Anuală. ciucurani. În Europa se răspîndeşte abia în secolul al XVI-lea. Copăcel cu flori roşii ca rubinul şi cu fructe comestibile care nu se coc la noi. Originar din Ajfrioa de sud. tuberose. oglistei. S-a răspîndit tîrziu în Europa. busuioc-domnesc. răspîndită prin dumbrăvi şi lunci de munte. — Moţul-curcanului Fam. aglice. aglicele. (Pl. Prin atingerea frunzelor mulţi capătă urticarie. igdicele. Portulaca grandiflora Lindl. cu floricele galben-verzui. 24 c). introdusă în Europa în secolul al XVIIlea. floarea-amorului. Punicaceae. Perenă. 16 e). Alte numiri: Nasul-curcanului. Portulacaceae. ruzeta. 7 c). — Primulă Fam. Resedaceae. La noi a fost adus de turci şi s-a răspîndit mai întîi în grădinile ţărăneşti din Oltenia şi regiunile calde din ţară. cănăcel Are frunze mari şi nenumărate flori roşii. originară din America centrală. . Amaryllidaceae. Originar din regiunea mediteraneană. Perenă. agurijoară. fiind introdusă în ţară de un secol. (Pl. răspîndită poate în timpul turcilor. Floare cu miros plăcut. gheţişoară. Arbust de apartament cu flori delicate albastru-deschis. Alte numiri: Oglici. tuberoza de grădină. plum-baginea africană. roşii sau pătate. 173. Alte numiri: Rubin. iarba-roşie-orientală. rodiu comun. 168. mireasă. 171 a. gheaţă. chiparose. Alte numiri: Rozătă. Polygonum orientale L. (Pl. Primulaceae. 23 b). Fam. Cultivat sporadic în hîrdaie. Reseda odorata. Se cultivă pentru podoabă şi pentru vopsitul cozonacilor. rozetele. floare-de-piatră. Plumbaginaceae. floare-domnească. Anuală. cu un miros dulce. zmeuriţă. gălăţene. gricileni. originară din China. floare de nisip. (L. — Rodiu Fam. portolac. rodier. tîrîtoare. Alte numiri: Zambila-de-India. zmeurică. Polyanthes tuberosa L. În ghivece se mai cultivă: 171 b. 1 c). prescurea.) Grufb. (Pl. Alte numiri: Amor. înflorind la începutul primăverii cu flori mari galben-deschise. portulace de mare. mucul-curcanului. La noi este tot mai mult cultivată pentru pieţe şi magazine de flori. Alte numiri: Primăvară. roze. puternic. Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti. Originară din Africa de nord. Are varietăţi cu flori mari albe. galbene. — Rozetă. Se cultivă destul de frecvent în ghivece şi sere reci. iacint de India. Primula acaulis. betonică de primăvară. primulă-fărinoasă. iar astăzi aproape că nu se mai cultivă. 166. tiparoasă. vulgaris) — Primulă Fam. originară din America de Sud. (Pl. Se cultivă sporadic la oraşe şi rar la sate. Plantă ierboasă. foarte răspîndită şi încetăţenită prin locuri necultivate şi prin păduri. În grădinile noastre a început să se răs-pîndească abia de cîteva decenii. Primula malacoides. plantă urcătoare. 169. Se mai cultivă: P. Alte numiri: Iarbă grasă de grădină. auberti. rozet. Buruiană originară din America de Nord. Punica granatum L. arodie. — Portulac Fam. cultivat rar.

— Trandafir de dulceaţă Fam. Roza thea. rujă. — Ricin. trandafir sălbatic. liliac galben. Rosaceae. (Azalea mollis Blume) — Azalee Fam. (Pl. Cultivat rar prin grădiniţe. — Cuişor Fam. iar vara afară în grădină. adesea fără nume. 175. introduse tîrziu în Europa. scoruş nemţesc. —Revent Fam. (thea hibrizi. — Măceş Fam. Ricinus communis L. 176. mocioş. ravent rabarbara. şi alte specii de Cactacee cultivate rar în ghivece. iarba-minunată. Alte numiri: Trandafir. iarba-boilor. 181. dumentorum Thui. Din Anglia a fost introdusă abia pe la 1890 în Germania ca legumă (cotoarele frunzelor sînt bune de compot). La noi s-au răspîndit de un secol rozele apusene. trindafil. trandafirul de grădină. Originare din America tropicală. mai ales în Franţa. — Trandafir alb Fam. originară din Orient. crăciunele. Perene. Rosaceae. glogheje. de unde a fost introdus în anul 1800 în Europa. rug. ruji de rug de grădină. Rizomul se foloseşte în farmacii ca medicament important. căpuşe. Originar din China. dar mai ales în China. Plantă mare. Originar din America de Nord. bufte.. Fructele pot fi întrebuinţate pentru compot şi lichior. În China abundă pretutindeni. floare-boierească. rubarbă. fragrans Lodd. Alte numiri: Rădăcină de gălbinare. măceş. Rosa centifolia L. dar azi se întîlneşte tot mai rar. trandafir de răzoare. 178. var. 180. Roşa alba L. roza. 22 c). Orăşenii n-o mai cultivă. mărăcinele-coţofanei. Alte numiri: Chipăruş. Alte numiri: Turb. măcuicele. Roză originară probabil din Caucaz. introduse ici-colo şi în grădini. se cultivă de cîteva decenii la noi prin parcuri şi în grădinile săteşti. originară din China. rug de măceşe. cu un port superb. reţin. roză-de-Bengal. lemn-de-cuişoare. Ribes aureum Purch. Azi se întîlneşte destul de des prin grădinile de la ţară. zgorchin. lemn-miraculos. flori de rug. carcadăr. Polygonaceae. răspîndind un miros plăcut de cuişoare. agriş. Se cultivă şi la noi recent de tot ca legumă (peţiolul frunzelor).174. În medicina populară se folosesc decocţiuni de măceş. utilizată şi astăzi foarte mult în toate ţările. Se . de unde a trecut la babiloneni. se extrage vitamina C. În peluzele parcurilor este foarte decorativă. La noi sînt recent aduse şi se cultivă în ghivece. La noi se cultivă rar la oraşe. moşmon. Ericaceae. iarba-minunii. coacăza cu florile galbene. Arbust cu flori galbene-aurii. Se cultivă mai mult în cîmp pentru scopuri tehnice. ruji. scoabe. ceai. trandahir. Euphorbiaceae. căpuşe comună. rug. a ajuns de mult şi în grădinile ţărăneşti. ghiol. roazăbăl. cornişor. întîlnite pe coastele însorite. Alte numiri: Roză. dumalis şi alte specii spontane. iar recent de tot se cultivă şi la sate. cultivat întîi de persanii vechi. Cactaceae. roză albă. R. Arboraş ce se cultivă în apartamente şi sere reci. cui-şoare. rebarbară. cacaşder. iarba-boierului. În poezia populară se amintesc: ruguleţ. Prin hibridări a dat naştere la mii de varietăţi. rugul-vacii. La noi este o plantă anuală. Fam. introdus de bizantini. Plantă cu o creştere rapidă. diul-bălan. Alte numiri: Măceşe. R. Rkipsalis pachiptera Pfr.— Trandafir lunar nemontant Fam. trandafir-thea. a fost cultivat în Egipt de mii de ani. Roşa canina L. La noi. agriş nealtoit. Rosaceae. trandafir roşu. frunze mari palmate şi tulpini goale. Rosaceae. 177.. Originar din Caucaz. Rheum officinale H. cunoscută din antichitate ca plantă medicinală. adusă pe la 1789 în Europa. în mijloc roşii. nu-mă-deranja. apoi la greci şi romani. Baill. 182. 179. Din măceşele acestor plante lemnoase. trandaşirr rugi de ruji. rozariul sălbatic. ruj iţă. Alte numiri: Trandafir-pe-luni. boabe-de-turb. Alte numiri: Carnaval. rabintă. Mai tîrziu s-a cultivat pentru ulei. Saxifragaceae. Apoi a devenit plantă decorativă a parcurilor. Ca plantă ornamentală este recentă şi reprezintă o podoabă rară. Originar din Asia tropicală sau Africa. Alte numiri: Azalea indiană. rug. mai întîi la oraşe. Fam. Cultivat foarte sporadic în grădini. Rhododendron sinense Sweet. A fost cunoscut şi de romani. Rosa chinensis Jacq. Perenă.

salvie frumoasă. tufănică galbenă. 188. mai ales la sate şi se întrebuinţează ca medicament. — Trandafir urcător Fam. La noi. Rosaceae.] 189. Alte numiri: Gherghină galbenă. Perenă. Rosa multiflora Thunb. Perenă. Azi. Alte numiri: Rosmalin. Alte numiri: Trandafir. Rosaceae. 183. jale de grădină. trandafir japonez urcător. Rudbeckia laciniata L. rujă-bujă galbenă. floare-de-cucoană. jeleş. Originar din Japonia (sau China şi Coreea). angelică. talie. Plantă cu flori încîntătoare şi bractei de un roşu-aprins. Se cultiva uneori prin grădini rustice. ghimpe-pădureţ. galbene. foarte frecvent la oraşe şi prin parcuri. rozmalin. Rosaceae. Salvia splendens Ker. întrebuinţată încă din antichitate ca podoabă. Se cultivă şi ca plantă ornamentală. flori-de-paie. salbie de grădină. Originar din Asia de vest. spinul-şoarecelui. budiană. Rosa gallica L. Perenă. Se cultivă foarte mult pentru florile (inflorescenţele) mari. crizantine galbene. jale de grădină. coana-Marghioală. (Pl. Liliaceae. roţigalbine. Altă numire: Rug galben. roza roşie. — Rozmarin Fam. guriţa cucoanei. (Fig. Labiatae. jaie. la bază lemnoasă. răspîndit în nenumărate varietăţi obţinute prin încrucişări. — (R. — Ruji galbine Fam. jaie. mediteraneană. trandafiraş. utilizată în medicina populară. pipară. Are frunze argintii şi flori albe sau albastre. flori-galbene. introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. salvie. ochiul-boului. marghioale. Originară din regiunea mediteraneană. Labiatae. Plantă spinoasă. introdusă din Apus. Cultivat sporadic la sate. Rosmarinus officinalis L. La noi a străbătut din Apus şi se cultiva mult odinioară în grădinile ţărăneşti. medicament şi în diferite credinţe. 185. Se întrebuinţează în medicina populară. 34). merişor-ghimpos.— Trandafir galben Fam. schelvie. floarea-soarelui de cei mică. Cultivată sporadic prin grădini. se află în regres. cunoscut şi de vechii romani. şalvie. Se cultivă în ghivece. — Răsură Fam. mărăcină. foicica. (Fig. 8 a). La noi odinioară se cultiva foarte mult la sate. federa-spinoasă. răspîndită prin pădurile calde din sudul şi vestul ţării. coachezi. rozmolin. ruşmălin. mărită-mă-mamă. 186. Plantă cu miros plăcut. — Ghimpe Fam. rozmarin sălbatic. dalii galbene. În secolul al XIX-lea a pătruns şi în grădinile ţărăneşti. Ruscus aculeatus L. salvie. 18 c). oţet de trandafir. — Jale Fam. gherghine de iarnă. Grădinarii numesc acest trandafir Roşa polyan-tha. — Salvie roşie Fam. Originară din America de Nord. Cultivată rar prin grădini săteşti. 33). rujmalin. leordini gal-bini. trandafirul-demose. jeleş. mereu verde. jalnică. rujmărin. trandafiri bulgăreşti. jaleş cultivat. se cultiva numai în evul mediu ca plantă medicinală şi condimentară. În poezia populară: rozmarin. Rosa foetida J. se adună în cantităţi mari pentru coroane funerare. merişor. floarea-Elisabetei. Labiatae. în secolul al XVIlea. jaleş de grădină. dendrului. Salvia officinalis L. originar din Abisinia şi Asia de sud. Perenă. Cultivat tot mai rar. Gawl. jaleş bun. salvie de grădină. răspîndit în Europa de turci. gălbinele. cultura acestei plante. 187. foarte . grăgătăraşi. hirta. la noi a ajuns recent în grădinile ţărăneşti. bojorel galben. trandafir pitic. pl. în ultimele secole. pline. salvir. rozmalin. Mic trandafir sălbatic răspîndit în stepe şi prin răzoare. mirtin. ghimpe-mare. ruxandre. trandafiri tăfălogi.cultivă mult la sate ca şi Rosa damascena Mill. salvie ■de grădină. trandafiri-de-Kazanlîc. Alte numiri: Roza de oţet. 184. Compositae. jele. Alte numiri: Jaleş. Herm. Întreaga plantă are un miros neplăcut.. În poezia populară se aminteşte: trandafiraş de sacsîie şi răsură. ruji de toamnă. 190. Alte numiri: Jaleş. Alte numiri: Ghimpe-tăfălog. trandafir de cîmp. trandafirul de lună şi Roşa moschata.

Răspîndită prin zăvoaie. cimbru de grădină. Are frunze late. soponele. Alte numiri: Dălac. (Pl. — Graşiţă Fam. 193. floare-grasă. . cu frunze îngust sectate. Perenă. se întîlneşte astăzi şi la sate. 191. Cultivată sporadic în ghivece şi grădini. (Pl. săpunel. puternic mirositoare. originară din China. urechiuşe. iarbă-grasă. flori-de-parfum. cunoscută de romani. Sempervivwn tectorum JJŞ — Urechelniţa Fam. introdusă recent. văcărică. jinţură-de-gură-de-porci. scapică. frunza-tăieturii. 5 b). Perenă. pipercuţă de grădină. saxifraga acăţătoare. iarba-grasă-a-lui-Sieboldi. oda-gaci. Alte numiri: Săpuiori. iarbă-de-ureche. sipică. — Graşiţă lată Fam. nu iernează afară. 199. Crassulaceae. Alte numiri: Gogofoaie-de-limbrici. muşcatul-dracului purpuriu. s-a răspîndit numai recent de tot prin grădini particulare şi la sate. cu floricele în racem. pe care copiii le umflă (apăsîndu-le şi des-făcînd epiderma lor) apoi le lovesc şi „împuşcă". În unele regiuni este rară. Anuală şi bianuală. Sedum spurium M. (Pl. săpunică. spumăriţă. balanica. Cultivată în ghivece. 194. Alte numiri: Graşiţă. gheată. Se întrebuinţează ca medicament şi condiment. în grădini. Se cultivă prin ferestre şi rar de tot pe stîncării. buruiana-porcului. flori-bălăi. floare-de-săpun. săpunele. Perenă. La noi a venit prin slavi. Originară din sudul Europei. groase. Această plantă grasă. Crassulaceae. Se cultivă sporadic. s-a răspîndit mai tîrziu în Europa centrală. Originară din China şi Japonia. flori-de-gheaţă. Plantă joasă cu frunze mărunte. Alte numiri: Cimburel. flori-detăietură. Cultivată prin cimitire şi în parcuri publice. şimbru de grădină. introdusă de mult în horticultura pentru ornament şi ca plantă medicinală. introdusă în cultură numai de vreo 80 de ani. gurarea-porcului. şimbru. buruiană-albă. Plantă purpurie cu inflorescenţe roz sau purpurii. floarea-călugărului. B. 197. Saponaria officinalis L. unde se cultivă mult la oraşe. limbricariţă. în altele foarte frecventă şi subspontană. (Fig. gheţişoare. Scabiosa atropurpurea Desf. Santolina chamaecyparissus L. mai ales la sate. Originară din Brazilia. cu viţe subţiri şi frunze rotunde. introdusă la oraşe şi sate recent de tot. tîrîtoare. Plantă tîrîtoare. cipruşi. ghiaţă. — Muşcatul dracului Fam. pline. 195. Crassulaceae. 35). firfirică. stînca-frînge. Compositae. Alte numiri: Saxifragă viţoasă. — Graşiţă japoneză Fam. 198. Perenă. Alte numiri: Ţîţa-vacii. Perenă. sorporiţa-luiSieboldi. mereu verzi. — Săpunariţă Fam. iarbă-de-tutun. urechea-babei. şimboră. argintii. Sedum sieboldii Sw. De origine mediteraneană. 18 b). muşcata-dracului. isop de grădină. soponul-calului. Plantă grasă. floarea-studentului. Alte numiri: Floarea-văduvei. mintă-fe^neiască. de culoare-cenuşie. iar la noi în parcuri şi în grădini în ultimii ani. flori-albe. gheţişoare. săpunul-popii. iarba-lupului. Compositae. Crassulaceae.mult prin parcuri. jinţură. Subarbust trainic. a fost de mult introdusă în Europa. cu frunze aproape rotunde. Perenă. Saxifragaceae. Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament şi la săpunitul rufelor. care răspîndesc un miros plăcut. oreoleşniţă. berbecei. — Chiparosul mic Fam. Labiatae. 192. Alte numiri: Iarba-ciutei. Saxifraga sarmentosa L. iar în deceniile din urmă şi la noi. scabiosa. Originară din Japonia. — Cimbru Fam. săpunaş. originară din Caucaz. Se cultivă în toate grădinile. prin grădini. 196. pe marginea straturilor şi a rabatelor. Plantă anuală cu frunze înguste şi floricele frumos mirositoare ca şi întreaga plantă. Satureja hortensis L. Caryophillaceae. 19 e). Originară probabil din Italia. ciumu-rică. Introdusă în secolul trecut la oraşe. — Saxifraga cu viţă Fam. urechişe. iarbă-grasă. Sedum spectabile Bor. Este o plantă cu flori roşiatice. Se foloseşte în medicina populară. rar crestate.

cu inflorescenţe galbene. Silene armeria L. năval-nicul-ăl-mare. răspîndită în regiuni stîncoase. dar creşte şi spontan. Perenă. pentru florile sale roşii. — Năvalnic de Canada Fam. prescurată. (Pl. mărunte. Se cultivă sporadic prin grădini. Acum se cultivă şi la noi. Alte numiri: Pansele. Compositae. — din America de Nord. prescurea. (Pl. Solidago canadensis L. s-a răspîndit în cultură de peste un secol. Anuală. 202. srotina Ait). (Fig. Plantă răspîndită pe coline. curechiul-stîncii. (Cineraria hybrida Willd. Alte numiri: Sînziene de grădină.nevăstuica. 36). Este originară — ca şi specia Solidago gigantea Ait. Perenă. 18 a). sînziene. varză-de-stînă. Compositae. Prezintă nenumărate varietăţi şi hibrizi de culori diferite. frumoase. pe lîngă pîraie. Se plantează şi prin parcuri. Senecio cruentus DC. (syn. — Silena de grădină Fam. La noi se cultivă din ce în ce mai mult. . argintură. 201. ca plantă de parcuri. 25 c). Originară din insulele Canare.Răspîndită ca floare de apartament primăvăratică. Cultivată foarte frecvent şi devenită subspontană prin grădini. înşirate graţios pe ramuri îndoite. pe case şi pe şuri de paie.) — Cineraria Fam. sălcioara. urecheriţa-de-acoperişuri. În Europa a fost introdusă de un secol şi jumătate. Creşte mai ales la sate. Plantă cu foi groase dispuse în rozetă. verzişoară. drăgaică. Plantă înaltă. 200. Perenă. Caryophyllaceae. S. ginţură.

.

Syringa josikaea Jacq. Alte numiri: Melin. Se mai cultivă şi hibridul Syringa chinensis Willd. care emană un miros deosebit. mălin-de-hăl-altoit. pelin. buglană. lupi-dragi.. cu un pinten şi frunze rotunde. — Cărujele mari şi mici Fam. tamasisie. ovat lanceolate şi flori palid roze. a apărut în Europa (Spania) la 1535 şi s-a răspîndit ca plantă de ornament pînă în Ardeal. Este originară din Asia de răsărit. ca de castraveţi. fii. melinr iorgovan. Are frunze mai mici. scluntie. Tagetes signata (Pl. Alte numiri: Cetină. ţigance. iergovan. Oleaceae. şi T. Fam. bolidrag. ţigănaş. Plantă originară din Mexic. Oleaceae. floricele liliachii sau albe. are floricele gaben-verzui. ferfen mare. urcînduse pe garduri.203. botănci. la bază cordate. gherghivan. buzdulugi. cu miros plăcut. budiană galbenă. răspîndită nu de mult şi la noi prin parcuri pentru ramurile florifere acoperite cu nenumărate floricele de culoare roz. liliacul de Persia. Alte numiri: Liliac pitic. Are florile tîrzii şi parfumate.măchişele. creiţe. Cultivat foarte mult la oraşe şi la sate. liliac transilvănean. boroslan. fărfălăi. — Liliacul rominesc Fam. Tamarix gallica L. cupa oii. budiene mari. crin galben. Alte numiri: Scumpie. femeia-defoc. Tagetes erecta (Pl. liliac nemţesc. scump ia. ocheşele. (Fig. pieloase. săscuţe. A fost introdus în horticultura de 140 de ani şi se cultivă la noi sporadic prin parcuri. butucaşi. La noi a fost adusă mai mult de slavii de sud. broştean. rostaponi. sultanele. Clarke). vîzdoage. Syringa vulgaris L. 205. liliac persan. galben-roşcate. Fam. Alte numiri: Pere bolînde. produs la sfîrşitul secolului al XVIII-lea în Europa. Tagetes erecta L. buzdulugi mari. 209. Cucurbitaceae. 206. deosebit de liliacul comun prin frunzele care sînt asemănătoare cu ale prunului. boroştean-depădure. Arbust. scrinte. 37). ferfen galben-carujele. Alte numiri: Lupisdrag. Arbust cultivat mai mult decît specia următoare. 12 b). capuţină. Tropaeolum majus L. ciocănaşi. Anuală. floştani. Fiind o plantă cu flori mai puţin frumoase se cultivă foarte rar. Prin unele grădini s-a introdus din zăvoaiele rîurilor noastre şi T. pene. beciu. catifelate. — Răcorele Fam. fiarfăm. Originară din Peru. — Condurul-doamnei Fam. nemţoaice. a fost luat în cultură mai întîi de turci. prin grădini şi prin ferestre. Cultivată frecvent la oraşe şi la sate. 208. mălin verde. cosoroabe. scumpină. scum-pie-ultoită. 38). La noi se crede că a fost adus de turci. bobidragi. butucaşi. boroştean. scump ie. buzdugi. Tamaricaceae. Se răspîndeşte izolat şi la noi şi chiar se sălbăticeşte. guriţa-leului. buruiene-domneşti. laxa Willd. cu flori ornamentale de grădină. simple sau pline. liliacul unguresc. judecind după numele „liliac". Compositae. Originar din Asia de vest (Persia. Alte numiri: Ochişele. cu inflorescenţe galbene. (T. lopostani. tămarişcă. calcarata Wallr.). budiene-domneşti. crîşmăriţă. argovan. 17 a). cocoşei. Thladiantha dubia Bge. scînteie. — Cătină roşie Fam. pochi. guriţa-cucului. lobidrag. orgoian. svisdoage. năsturţi. Afganistan. (Th. Creşte ca arbust spontan indigen în Banat. Pallasii Desv. patula L. călin. Tropaeolaceae. 204. liliac carpatic. liliac. Are flori mari. Syringa persica L. Se distinge prin frunzele mai mari. burbău. călţunaşi. boance galbene. tamarişcă franţuzească. pe care îl poartă această plantă. mălin roşu. a fost introdus în Europa la 1640 şi s-a răspîndit recent prin parcurile noastre. Caşmir. ciocănăţei. budiană.—Liliac sălbatic. tăţine. În alte ţări se cultivă mai mult. liliac franţuzesc. Oltenia şi chiar Muntenia şi Transilvania de vest. mălin. Oleaceae. Tufă sau arboraş spontan şi endemic prin văile Munţilor Apuseni. floare-cu-două-cozi. ciocîrlean. A fost introdusă în ultimul secol. selinţe. lemnul-vîntului. 207. beft. (Fig. fîrfăn. Din Constantinopol a fost adus la Viena pe la 1560 şi s-a răspîndit spre vest. antajicuri. căşuliţi. budieni. flori-romîneşti. atînjicuri. a ajuns la 1684 în . Sînt două specii asemănătoare cultivate în toată ţara. budiener bocioi. — Liliac. Tamarix gallica este originară din Europa de sud. pinteni. Himalaia de vest). rostoponi. scuntie.

mortez. La noi mai recentă. drimoc. lalea de grădină. Florile-i albastre sînt o podoabă a locurilor umbroase din făgete şi păduri. Violaceae. Varietăţile de culori se moştenesc prin sămînţă. f. Alte numiri: Urzicuţe. 39). păiuşcă. verdeaţa-iernii. soc de apă. care se ridică ca mici umbrele atrăgătoare.) — Călin-de-zăpadă Fam. Alte numiri: Lalele albe şi galbene. tulipan. perişor. introdusă recent în horticultura. în nenumărate varietăţi. Perenă. cultura lalelelor a luat proporţii mari în Olanda şi se făcea o speculă extraordinară cu cepele de varietăţi noi. micşunele. — Saschiu Fam. cununiţă-mare. La noi. Plantă spontană prin păduri. pervancea-mare. — Verbină Fam. (Fig. albe. vervin. albăstrele. foaie-n-fir. cultivat mai ales la oraşe. toporaşi. Caryophyllaceae. vinca. cununiţă. 210. Viburnum opulus L. drimoz. cu flori de diferite culori. sterile DC. altaica Pali. călin bătut (sterp). Anuală. iederă. Verbenaceae. Liliaceae.Olanda şi curînd a devenit populară. brăbănoc. la 1559. verdeaţă. Verbena hybrida hort. Apocynaceae. cuşi. La sate nu a pătruns decît sporadic. sacfiu. călin. A pătruns şi în parcuri la oraşe. nu e nevoie să facem butaşi. 213. Plantă perenă. Viola tricolor L. guşa-găinii. cu frunze crenate. O mică plantă tîrîtoare. (Pl. voalul-miresei. Din sud a venit şi la noi. merişo-rul-mare. Plantele din care s-a creat această specie hibridă sînt originare din America de Sud. verbenă pletoasă. foiofiu. Cultivată sporadic. 214. mălin (Moldova superioară). coada-vînătorului. cuci. palme. introdusă prin turci. hort. rujar care face ruji albe. dar au fost aduse mai ales varietăţi moderne din Olanda. (Pl. Alte numiri: Bulgăraş-de-aur. roseum. înfloreşte prima dată la Augsburg. merişor. 211. 212. boţi-de-zăpadă. (Pl. Alte numiri: Panseluţe. ederică. borbănoc. derivă din călinul sălbatic. Alte numiri: Pervinca. Se cultivă de cîteva secole in Italia şi vestul Europei. Vinca minor L. sporie. pervinca. tămîioasă sălbatică. Apocynaceae. cultivată întîi de turci. Are inflorescenţe mari. pentru ornament. — Lalea Fam. Fiind mereu verde se utilizează pentru cununi. Tulipa gesneriaha L. . catifeluţe. destul de frecvent. călin de grădină. plătindu-se pînă la 13 000 florini pentru o varietate nouă. — Saschiu mare Fam. călinar. călinul comun. bulgări-de-zăpadă. Este un minunat decor de primăvară al parcurilor. cînepioară. fonchiu. se cultivă mult prin grădini. (sau poate V. sasău. hortensie. guşa-găinii. cununiţă. Varietatea produsă în Apus. 17 d). Alte numiri: Bărbănoc. la oraşe şi sate. 26 c). cîrligeipătaţi. Amintită în poeziile populare: lalea. barba-împăratului. Pe la 1635. grădinilor şi al magazinelor de flori. sporici. zăpadă. ponchiu. Arbust ornamental. Vinca major L. unde odinioară era mai răspîndită prin grădini la oraşe. care a fost introdusă recent şi la noi. vervine italiene.) 215. ca un bulgăr de zăpadă. Originară din Asia Mică. (var. 17 c.) — Pansele Fam. Plantă originară din regiunea mediteraneană. sporişi. ruji albe.

de un miros suav. Perene. răspîndită în păduri şi prin tufişuri. (Pl. tămîioara. 216. Violaceae. grădini orăşeneşti şi chiar la sate. Viola odorata L. Panselele de grădină au fost produse întîi în Anglia pe la 1820 şi de acolo au trecut în grădinile de pretutindeni. Se cultivă mult varietăţile produse în Italia (violete de Parma etc). Plantă cu flori albastre. violete.Plantă ornamentală de primăvară dintre cele mai nepretenţioase7 cultivată în nenumărate soiuri multicolore. Introduse de un secol la noi în parcuri. Alte numiri: Toporaşi. — Viorele Fam. . prin hibridări cu alte specii. 4 c).. Este considerată ca simbolul modestiei. Perenă. derivate poate din planta sălbatică Viola tricolor sau mai verosimil din Viola altaica Pali.

introdusă tîrziu în Europa şi mai recent şi la noi. Bucureşti. „Bul. tarleci. obraznica. dînd numele a 24 de plante de podoabă. Partenocissus quinquefolia. Panţu. pp. — Juca Fam. I. 20 b. îndungat colorate. De asemenea nu figurează florile rare de seră şi din grădini botanice. Cultivată sporadic în ghivece pentru frunzele sale frumoase. II 1921. Astfel am omis: Lobularia (KLoniga). Dicţionarium Valachico-Latinuum. „Convorbiri ştiinţifice". Lexicon slavo-romînesc de Mardarie Cozianul. Flora grădinilor ţărăneşti romîne. Lexicon latin-romînesc. turcoaice. El enumeră 66 de plante de ornament.. ruguliţe. 1894. nr. impertinentă. introdusă la 1796 în Europa. Pl. Yucca filamentosa L. Perenă. avem cîteva enumerări de flori cultivate la noi. II. Ceramica din Hurez. P. Alte numiri: Cactus (greşit).. floareasimplici-tăţii. Pl. Gel dintîi este Lexiconul lui Mardarie Cozianul. Petrescu P. budieni. Kiel u. Grădinile ţărăneşti din Munţii Apuseni. cu 5 nume de plante. şi Apus. cuconi. de Gr. *** În enumerarea aceasta nu figurează nenumăratele specii de plante suculente (plante grase) cultivate de amatori. II.S. 25 d. Timişoara. Stapelia lepida. patlăvi. A început să fie comună şi la sate. Bucureşti 1900.. Pl. Corbea T. Commelinaceae. 14 c. F i s c h e r-B e n z o n. Zinnia elegans Jacq.. Plantele de podoabă. 2 c. Pl. O parte din aceste date etnobotanice sînt cuprinse în cartea clasică a lui Z. maiori. Ele nu prezintă un intere» etnobotanic mai remarcabil. Altdeutsche Gartenflora. 12 d şi cîteva indeterminabile. de farmece şi credinţe. Orăştie. (Pl. (Pl. Plantă de podoabă. albe. nici arbuştii floriferi. Zebrina pendula. 219. flori-bulgăreşti. fingele.. Clarkia elegans. Pl. mireasă. Originară din America de Nord. 21 d. II. Originară din America Centrală. ruji-mici. pp. C. Magyar Konyhâz. 1925. Billbergia şi Orhideele. Corelaţia dintre flora Romîniei şi poporul romîn. 1783. Platicodon grandiflorum. Liliaceae. Sorbaria sorbifolia. Wistaria sinensis. Alte numiri: Pertinent. nemţoaice. Benko I. Pl. telegraf. Cretzu Bucureşti. căpitani. 19—20 şi 84—86. Cu frunze lungi înţepătoare. Salpiglossis sinuata. Paphiopedilum insigne. la noi datează de un secol. Dar şi despre introducerea lor în grădinile noastre ne vorbesc unii autori vechi. 3 d. 1943.. vindecuţă. cultivate cu totul sporadic prin ţară. Borza Al. c. cătănute. Borza Al. dar vezi scurta bibliografie ce urmează. leliţă. 8 d. la. halinguţă. 24 b). 1898. Pl. Fam. cuJ-tivaţi mai rar prin parcuri şi desigur nici multe din florile anuale şi trainice. dar nu putem avea certitudinea că ele erau cultivate şi de romîni. 3.. fugătoare. publ. ochiul-boului. pene bătucite. cavaler. Pl. Anonymus Garansebesiensis. V. scris pe la anul 1693— 1706. Borza Al. Creţu Gr. din cîmpiile aride. ochiul-cucului. Bot". spînzurătoare. Manuscris. Oeno-thera sp. 1697.. O MICĂ INTRODUCERE IN BIBLIOGRAFIA PROBLEMEI Istoria migrării plantelor de ornament din patria de origine şi introducerea lor în grădinile din alte ţări este cunoscută în linii mari pentru U. Maho-nia. şi Stâni. scris la 1649. 16 d). urmat de Vocabularul de la Caransebeş. Originară din Mexic. în vechi vocabulare. 49—74. — Atîrnătoare. domnişori. mire-sică. din care se ridică tulpina încărcată cu flori mari.R. — Circiumârese Fam. Gypsophila arenaria. Pl. pălangie. pofta-femeii. Cultivată mult în grădini şi vărzării. garofle.Dimor-photheca aurantiaca hybr. Pl.8c: Digitalis purpurea. P1. dar numele lor este tradus din ungureşte. unele fiind traduse din limba latină şi maghiară. Pl. 1958 . Nomenclatura Vegetabilium tipărită la 1783 de Iosif Benkd este prima enumerare de numiri romîneşti care cuprinde numirile plantelor (prin colaboratorii săi) din Muntenia şi din Transilvania. geţişoara. Se întîlneşte prin parcuri şi prin grădinile de flori. 218. Din acestea din urmă cîteva sînt reproduse în planşe: Colchicum autumnale.. Cluj. Borza Al. Pl. gura-paharului. 2 şi 3. R. Schnitzl. „Lumina femeii". Grad.217. 24 d. de leac. Nomenclatura vegetabilium în M o 1 n â r. De la Benkd şi pînă azi mulţi au cercetat grădinile ţărăneşti şi au enumerat plantele ornamentale din ele.S. De curînd a fost introdusă şi la sate. Alte numiri: Garoafe. In afară de date cu totul sporadice din hrisoave. Leipzig. Din istoria plantelor noastre ornamentale.. adunate într-o rozetă. flori-boiereşti. ţinii. 2 e : Ecballium elaterium. Teodor Gorbea enumeră în Dicţionarul său de pe la 1691—1703 mai multe flori. 1918. Symphoricarpus albus. atîrnătoare. Laurus nobilis. Compositae.

Euphorbia marginata 84. Centaurea moschata 59. Perilla frutescens (nanki-nensis) 154. Plantele cunoscute de poporul romîn. Polygonum orientale 169. Reseda odorata 178 Ricinus communis 195. Gelosia cristata 44. Schullerus Pauli ne. Helichrysum bracteatum 104. Moscow-Leningrad. Gaillardia picta 88. II. nr. Pop E. Amaranthus cruentus 11.. F. Convolvulus tricolor 63. Matthiola incana 135. Portulaca grandiflora 173. 17 voi. Flora of cultivated plants. Peasant art in Roumania. Ed. II. Lobelia erinus 122. 1930. Mit botanischen Beitrăgen vol. 1957. cu titlul şi în limba engleză). Pflanzen im Glaube und Brauch der Siebenburger Sachsen. Cosmos sulphureus 79. Cosmos bivinnatus 64b. G.. W u 1 f E. 1929 Oprescu G. 1927. Cei dintîi culegători ai numelor romîneşti de plante. Pharbitis purpurea 158. Comphrena globosa 89. A. 1902. Linum grandiflorum 120. 1921.Natur. 1935 —1936 (ruseşte. Cultura florilor. Kulturpflanzen und Haustiere in ihrem Obergang auş Asien nach Griechenland und Italian sowie in dos ubrige Europa. Kerria japonica 111. 1932. Galendula officinalis 36. Lathyrus odoratus 118. Engler u. Nigella damascena 148. V.. Bucureşti. A magyarsdg viragăi. Lunaria annua 123. FLORI DE GRĂDINĂ ANUALE 5.. kleine Encyclopădie. „Ţara Bîrsei". 8-Auf C. Scabiosa atropurpurea . Rapaies R. „Archiv". Nicotiana silvestris 144. Bucureşti. Phaseolus coccineus 161. Budapest. Petunia hybrida 157. Helianthus annuus 91. Lupinus varius 128. Coreopsis tinctoria (Calliopsis bicolor) 64a. Majorana hortensis 129. 2. Antirrhinum majus 33. Consolida ajacis 62. Ageratum houstonianum (mexicanum) 9. Panţu Z. Commelina communis 60. Berlin. Pax. XL. 1929. Phlox drummondii 168. Berlin. * Illustriertes Gartenbaulexicon. Mori ova I.. Lupinus luteus 125. Hehn V. Gallistephus chinensis 42. London. TABELE DE PLANTE GRUPATE PE BAZA DURATEI ŞI LOCULUI DE CULTURĂ a. Mimulus luteus 143. Papaver somniferum 153. 1911. Impatiens balsamina 110. Leipzig. Amaranthus caudatus 10. şi Moraru Z. Rochia scoparia 114.

Chrysanlhemum maximum 61. Solidago canadensis 210. Lilium candidum 117 b. Canna indica 43. 20. Narcissus poeticus 141. Primula acaulis 174. Arabis alpina 19. Verbena hybrida 218. Polyanthes tuberosa 170. Dicentra spectabilis 73.201. Rheum officinale 187. Fritillaria imperialis 90. 167. Asclepias syriaca 22. patula signata 209. Astersalignus şi altele 34. Aster alpinus 23. Tagetes erecta. Phlox paniculata 165. Chrysanthemum indicum 51. Sedum spectabile 198. Santolina chamaecyparissus 197. Centaurea (diverse sp. Sedum spurium 202. Salvia splendens 191. Tropaeolum majus 214. Iberis umbellata 106. Hyacinthus orientalis 103.) Pl. Silene armeria 206. Lilium bulbiferum 132. b. Vinca major . Iris germanica şi alte-specii 117. Aconitum stoerkeanum 8. FLORI DE GRĂDINĂ BIENALE ŞI PERENE 2. Inula helenium 107. Campanula medium 40. Narcissus pseudonarcissus 146. Zinnia elegans b. Rudbeckia laciniata 190. Convallaria majalis 67. Tulipa gesneriana 212. Heliotropium peruvianum 95. Oxalis corniculata 162. Calystegia pubescens 38. Helianthus tuberosus 92. Cynara scolymus 68. Mentha longifolia 136. Cerastium biebersteinii 50. Hosta plantaginea 101. Phytolacca americana Platycodon grandiflorum (Campanula g. Althaea rosea 12. Mirabilis jalapa 138. Dahlia pinnata 70. Myosotis palustris 140. Heuchera sanguinea 99. Delphinium elatum 71.) 45. Hesperis matronalis 96. Aquilegia vulgaris 13. Dianthus caryophyllus 72. Muşa ensete 139. Dictamnus albus 82.

Calla (Zantedeschia) aethiopica 37. Viola odorata c. Begonia rex 27. Ficus elastica 81. Rosa chinensis 182. Philadelphus coronarius 175. Syringa vulgaris 207. Rosa centifolia 183. Adiantum capillus-veneris 4. Datura arborea 71. Coleurs blumei 65. Asparagus plumosus 21. Rosa gallica 185. Rosa foetida 184. Gydonia japonica (Chaenomeles japonica) 77. Rosa multiflora 188. Clematis jackmanni 66.213. Chlorophytum comosum (sternbergianum) 54. Ruscus aculeatus Sorbaria sorbifolia. Hydrangea opuloides (hortensis) 110. Calceolaria corymbosa şi hybrida 35. Fuchsia coccinea . Agapanthus umbellatus 14. Begonia sanguinea 28. Buxus sempervirens 39. Ribes aureum 179. Cyclamen persicum 69. chinensis 205. Lonicera caprifolium 142. Araucaria excelsa 20. Pl. Viola tricolor (altaica) hibrizi 216. Camellia japonica 48. Ligustrum vulgare 121. Lavandula officinalis 116. Rosa canina 181. Freesia refracta 83. Elaeagnus angustifolia 97. PLANTE DE CAMERĂ ŞI DE SERĂ 3. Dianthus caryophyllus 79 b. Citrus aurantium 55. d. Hibiscus syriacus 102. Begonia semperflorens 30. Citrus medica subsp. ARBUŞTI ORNAMENTALI 31. Euphorbia pulcherrima 80. Syringa josikaea 204. Asparagus sprengeri 26. Laburnum vulgare 115. 203. Kerria japonica 112. Syringa persica şi S. Tamarix gallica 211. Rosa alba 180. Vinca minor 215. roseum 219. Nerium oleander 159. Yucca filamentosa d. 21. Gampsis radicans (Tecoma) 56. Clivia nobilis 58. Viburnum opulus f. limonium 57. Bergenia crassifolia 32.

Tehnoredactor : Gh. Epiphyllum truncatum 100. Phyllocactus phyllanthoides şi Ph. Format 84x108/16. Primula obconica 171 b. Aloe ferox 75. Echinopsis eyriesii 78. 8. Grădinile ţărăneşti Analiza istorică a grădinilor ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE O mică introducere în bibliografia problemei Indicele alfabetic al numirilor romîneşti Tabele de plante grupate pe baza duratei şi locului de cultură Flori de grădină anuale Flori de grădină bienale şi perene Arbuşti ornamentali Plante de cameră şi de seră Cactee şi alte plante suculente (grase) de cameră Redactor responsabil de carte : P. Echeveria metallica 76. A. Saxifraga sarmentosa 200. Pelargonium zonale 160. Hodorocea. Hîrtie velină de 80 gr. Pelargonium peltatum 151.87. Monstera deliciosa (Philodendron) 142. Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare: 58. ackermann 176.P.. Phoenix canariensis 166. Rhipsalis pachiplera 196. Nerium oleander 149. Primula malacoides 172. Hippeastrum vittatum (Amaryllis vittata) 105. Piaţa Scînteii nr. CUPRINS FLORILE IN VIAŢA NOASTRĂ ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI. Plumbago capensis 171.50 + 27 planşe. Punica granatum 177. hybrida (Sinningia speciosa) 98. Dat la cules: 12. Kentia (Howea) belmoreana 113. Coli tipar 10.959. . Pentru bibliotecile mari indicele de clasificare 58. Pelargonium odorantissimum 150. Sedum sieboldii Stapelia lepida Pl.p. : 06410:959. 1a. Bun de tipar: 2. Coli edit. Tiraj: 10000+160 ex.960.06. Impatiens sultani 109. STALIN". Rhododendron sinense 194. Bucureşti — R. 91844 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. CACTEE ŞI ALTE PLANTE SUCULENTE (GRASE) DE CAMERĂ 6. V.12. Zebrina pendula e. Senecio cruentus (Cineraria) 217. Pelargonium radula 152. Mesembryanthemum crystallinum 164.08. Hoya carnosa 134.R. Tiparul executat sub comanda nr. 1. Popovici Corector : Baticu I. m. Gloxinia speciosa şi G. Lantana cămara (hybrida) 137.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful