FLORILE ÎN VIAŢA NOASTRĂ Florile sînt una din cele mai mari bucurii ale vieţii noastre. Ne place să le cultivăm în jurul casei, să le avem în ferestre, să le ţinem în cameră, în glastre. Ele nu lipsesc nicăieri în ţară, nici din jurul caselor ţărăneşti, nici din grădinile şi apartamentele muncitorilor de la oraşe sau din parcurile publice. Ele îţi dau o mulţumire deosebită şi satisfac simţul estetic al fiecărui om. Ele te însoţesc la bucurii şi împărtăşesc cu tine durerile. Plantele în genere, dar mai ales florile din grădină, au fost şi sînt un izvor nesecat de inspiraţie pentru manifestările atît de variate ale artei populare şi ale celei culte. Nu putem intra în analiza rolului pe care îl joacă florile în poezie şi literatură, căci acesta este un subiect inepuizabil, începînd cu legendele florilor, cu acele culegeri de „Doine şi lăcrămioare" sau „Trandafiri şi viorele", pînă la operele celor mai de seamă poeţi. Trebuie să accentuăm însă cît de mare este rolul florilor în operele de artă ale poporului, născute spontan în casele ţărăneşti în contact cu natura, la aer şi în strălucirea soarelui, dintr-un irezistibil îndemn estetic de a exprima în forme şi culori frumuseţile naturii. Crestăturile în lemn la porţile curţilor din Oltenia şi la fîntîni reproduc adesea flori şi viţa de vie. Mobilele din case şi uneltele de lucru, furcile de tors, doniţele şi lingurile sînt uneori decorate cu motive vegetale, îmbrăcămintea ţăranului este mai adesea împodobită cu cusături în stil geometric, dar şi cu flori. Covoarele sînt în unele regiuni, ca în Oltenia şi pe valea Someşului, decorate în întregime cu motive de frunze şi flori. Ceramica populară încă face uz de motive vegetale, în special. În Oltenia, în Maramureş, în ţinuturile săseşti, săcuieşti şi în Moldova. Căni şi ulcioare, străchini şi talgere, vase de flori şi farfurii poartă adesea un delicat decor de flori. Să mai vorbim de picturile nemuritorilor maeştri ai penelului, Grigorescu, Luchian, Tonitza şi alţii? ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI Grădinile de flori sînt o istorie culturală nescrisă a poporului care le cultivă. E aşa de interesantă istoria şi uneori chiar odiseea acestor flori ornamentale care alcătuiesc zestrea grădinilor de la ţară şi de la oraş, a florilor ce sînt podoaba şi bucuria tuturor! Plantele noastre de podoabă sînt o veche moştenire, la care fiecare veac, fiecare generaţie a mai adăugat ceva. GRĂDINILE ŢĂRĂNEŞTI Ele sînt unul din cele mai interesante obiecte de studii comparate, fiindcă variază mult de la o regiune la alta, atît ca bogăţie cît şi în privinţa numelui ce-l poartă florile. Sînt mai sărace grădinile la munte, în satele mici, ascunse şi ferite de calea largă a migraţiilor diferitelor popoare şi mai adăpostite de influenţele lor culturale. E mult mai îmbelşugată podoaba grădinilor la şes, în satele din apropierea centrelor urbane, în regiunile unde contactul cu alte popoare a fost mai intens. Nu putem ilustra mai bine deosebirile dintre grădinile ţărăneşti din diferite regiuni ale ţării, decît enumerînd plantele de ornament cultivate în cîteva ţinuturi reprezentative, cu numirile lor atît de felurite. Banat. La Naidăş (raionul Oraviţa, regiunea Timişoara) am consemnat, cu ocazia unei anchete, următoarele plante de podoabă: căldăruşe, cactus, ştir roşu, tămîioara, şlaierblume, iarbădalbă, şofran, lămîi, tămîiţă, golopăr, creată, floare-de-toamnă, cane, ochişele, ochiu-boului, vineţele sau chip-de-om (Commelina communis), lăcrămioare sau mărgăritar, gheorghină, garoafe, para-focului, ciorceluş (Dicentra spectabilis), iederă, flori galbene (Helianthus tuberosus), crin galben, zambile, vasărlilie, stînjeniţă, persăcel, rocorele, mături, crin alb, micşunele, mătăşină, izmă, leandru, reginanopţii, busuioc, bujor, muşcat, mac, iazmin, nudli sau gheaţă, pomogram, boabe-de-turbă, trandafirchitat, roazăbăl, ruzmărin, rută, flori galbine, pipară, urechea-babei, urechelniţa, sîmziene (Solidago canadensis), liliac, forfologi, turlipan, verbine, foifiu, viorele, măgrin-vînăt, budieni şi încă 10 specii recent introduse, fără nume. Lista lungă de flori şi numirile lor arată vechi influenţe germane şi sîrbeşti. Am enumerat 71 de plante dintr-o singură comună. Dar cîte am văzut în numeroase alte sate, înşirînduse în lista speciilor! Muntenia. Aici am găsit cea mai mare bogăţie de flori, prin comunele situate de-a lungul Argeşului, a Dîmboviţei, Sabarului şi Neajlovului. Iată plantele de ornament consemnate în comunele Colibaşi, Copăceni, Vlad Ţepeş, Comana, Mihai Bravu, Mitreni, Budeşti: zambile albe şi albastre, crin (Iris germanica), crin galben, ghiocei albi (Narcissus poeticus), recin, mărgăritar, muşcată roşie şi creaţă, leandru, ghiocei-de-grădină (Narcissus pseudonarcissus), smochin, cuişor, floarea-soarelui,

lămîi, garoafă, maghiran, piparoase (Lilium candidum), crizantină, talie sau dalii, cerceluş, rozet, micsandre, gheti-şoare, izmă, merişor, trandafir galben şi alb, călţunaş, moţu-curcanului, alimon, calofir, busuioc, gălbinele, canele, steluţe, cirişar, limbă, zorele, lalele, tufănică, bujor, nalbă, florialbastre, iarbă-mare, lămîiţa, salcie (Elaeagnus), micşunele, gurarea-porcului, cartofei, guriţa-mie Iu lui sau gura-leului, facelie, muşeţel-de-grădină, schinduşi (Trigonella foenum-graecum), săpunaşi scînteioară, mac, regina-nopţii, floarea-mortului (Mahonia aquifolium), busuioc roşu, călţunaş, ghemu, căldăruşe, rozmarin, cîrciumărese, pietricică, cancicică (Impatiens balsa-mina),floarea-miresei, ciocuberzei, begonia,mateolă(Matthiola bicornis), gladiole, băşicuţe (Symphoricarpus albus), iarbă-mare (Phalaris), lobodă roşie. Am mai văzut 15 feluri de plante fără numiri populare, în total 90 de specii. Din această regiune se aprovizionează cu flori şi florăresele din Bucureşti. Dar ar trebui să scriu pagini întregi despre bogăţia de flori a pieţelor şi a parcurilor din Bucureşti, despre aspectul pitoresc al colţurilor de străzi şi bulevarde. Magazinele de flori sînt încărcate cu cele mai moderne soiuri de flori, cu crizanteme, gladiole, garoafe, gloxinii şi ultimele creaţii de roze superbe. În anii regimului democrat-popular, în grija pentru continua înfrumuseţare a vieţii poporului, a intrat şi preocuparea pentru îmbogăţirea grădinilor, aşa fel, încît astăzi puţine oraşe din lume se pot lua la întrecere cu capitala ţării noastre! Moldova. În regiunile Iaşi, Suceava şi Galaţi am consemnat în două campanii etnobotanice (1952 şi 1953) florile din grădinile ţărăneşti. În nordul Moldovei am văzut: bună dimineaţa, nalbă de grădină, nasu-curcanului, gura-leului, măturiţă, soponele, veselia-casei (Begonia), gălbinele, ochiuboului, parfumuraşi şi cărăfior, calapăr, dumitriţe, româniţe, nemţişor, fluturaşi şi ochiu-băietului sau ochiu-cavaIerului, gheorghine, garofiţă, ochii-băieţelului (Gaillardia;, gladiola, floarea-soarelui, crin galben, crin de toamnă, răchiţele, beţivă, stînjeni albaştri, mături, sovîrf, micşunele, nintă, floritomnatice, oleandru, regina-nopţii, mac, viţă sălbatică, pilargonia-roz, nalbă (Pelargonium zonale), betonii, gura-paharului sau zorele, chiparoase, cuişoare, trandafir alb, carcadel sau acadîr, trandafir-dedulceaţă, trandafir galben, mărită-mă-mamă, flori-de-parfum, sînziene (Solidago canadensis), liliacnemţesc, căşiuliţi, conduraşi, beţi-de-zăpadă, crîşmăreasă sau pofta-femeii. În total 54 de specii. In sudul Moldovei şi în nordul Dobrogei am notat următoarele: sălcioara, smochin, hortensia, iederă (Parthenocissus), iasomie, cuişoare, trandafir de dulceaţă, trandafir galben, maghiran sau floareamiresii, liliac, liliac nemţesc, nalbă, bosioc roşu, gura-leului, căldăruşe sau chipigicuri, măturică, floarea-studentului sau dumitriţă, crăciuniţă, gălbinele, ochiu-boului, popuşoi (Canna indica), şofran, pufuleţi, calapăr, crizantine sau dumitriţe, româniţe sau bunghişori, lăcrămioare, catifeluţe sau guriţacucoanei, mustaţa-flăcăului sau steluţe, gherghină, caranfilă, floare-domnească, spicu-vieţii, floareasoarelui sau răsărita, gulii şi cartofi dulci, floare-de-hîrtie, crin galben, crin de toamnă, zîmbiluri, copăcei, stînjenei, mături de grădină, cafeluţe, buchet-roşu, micşunele, alămîiţă sau busuiocii stupului, mintă-creaţă, izmă, chişuliţe sau podoaba-zilei, regina-nopţii, piper-negru, busuioc, bujor, bujor-depădure (Paeonia peregrina), mac, betunii sau petunii ori bitoane, zorele sau bună-dimineaţa şi garoafe, fasole roşie de floare, flox, buchet, iederă (Polygonum aubertii), moţu-curcanului, portolac sau gheţişoare, căpuşi, marghioale, săpunele, gheaţă sau iarbă-grasă, drăgaică, crăiţe, antajicuri sau conduraşi ori călţunaşi, urzicuţe, pansele, viorele, nemţoaice, crin albastru, lămîi, crini roşii, urzicuţe, datura, ghem, nu-mă-deranja, cerceluş, uleandru, pelargon sau sacîz şi sacîzel, muşcată, floare-creaţă, cactus, primăvară, acăţătoare sau miresică. Peste 10 specii nu au încă nume romînesc. În total sînt 102 specii. Oltenia are de asemenea grădini ţărăneşti bogate în flori. Într-o lucrare preliminară la o etnobotanică a Olteniei am adunat numirile de plante ornamentale auzite de mine, de discipolii mei şi culese din literatură. Sînt aproape la o mie. Numirile citate mai jos au fost culese în timpul unei campanii de cîteva luni de zile din satele Mehedinţilor, regiunea Craiova. Păstrez şi acum amintirea surprizei şi încîntării mele de atunci, văzînd belşugul de flori cultivate în case şi în grădini. Cele mai multe numiri provin din Slivileşti, Turceni, Valea lui Cîine, Novaci, Polovraci, Balateşti, Aninoasa, Murgeşti; lista lor este următoarea: floarea-pîinii, pufuleti, sabur şi sanabur, nălbi, moţu-curcanului, gura-leului, căldăruşi, rozmalin (!), măturice sau peliniţă, ciucuri sau mocofană, bucuria-casei, cearăroşie sau mireasă, părăluţe, crăciuniţă sau ianuarie, gălbinuşi sau nocoţele, ochiu-boului sau flori-rotate, cană, şofran, busuioc sau creasta-cocoşului, micşunele, tămîioasă, calapăr sau calomfir, tufănici sau crizantine, românite sau mostrătăl, urzicuţe, gheţişoară sau scînteioară, dosnica, mărgăritari, răcorele, albiniţ-ă sau coconită, steluţă, gherghină sau dalii, garoafe sau cuişoare, sălcioara, boabe-de-venin (Euphorbia lathyris), floarea-miresei, smochin, cerceluşi, priboi, gladiole, iederă, floarea-soarelui, gheorghine galbene, siminoc, crin galben, liliac de grădină, crin de toamnă, ortensie, cangei sau dragăMărioară, oman, stînjenei, mătrui, indruşiaim, crin alb, cafea, schinteioară, măgheran, micşunele (Matthiola incana), mătăcină, izmă-creaţă, iarbă-neagră sau mentă, leandru, regina-nopţii, uncheşel, piper, busuioc, coada-pisicii (Cereus flagelliformis), bujor alb şi roşu, mac sau moaci, muşcată, floarede-vin, muşcată-creaţă, puturoasă, betonii sau parfum, panglicuţă, răcorele sau zorele, fasui cu teacă

chiparoase. Turcilor li se datorează şi introducerea la noi a cărujelelor. lămîiul. ţîpruş. Nu au încă nume românesc patru flori introduse de curînd. ce-l exală florile ei albe. gherghină galbenă. începînd din veacul al XVI-lea. bizantină. cetină. Putem deosebi mai multe categorii de flori în privinţa originii lor şi a vechimii la noi. briboi. aşa de răspîndită acum. din punct de vedere istoric. păpucichi. Şi aceasta e adusă abia de un veac din Orient. a diferitelor neamuri de flori pe care le întîlnim cu atîtea numiri. Mai largă răspîndire au rujile de toamnă. numite şi crăiţe ori vîzdoage. roze. dar răspîndite prin turci şi slavi. clopoţei. Aşa se numeşte în graiul poporului raionul Oaş din regiunea Baia Mare. vioaie. a) Prima categorie mare este aceea a florilor „moderne". butduci sau flori-galbine. stînjeni. fluxe. introduse în Europa numai de cîteva decenii. floare (Calendula officinalis). Iată plantele de podoabă din aceste sate: gura-leului. amor. cănţălarie (Calceolaria). pupi sau scînteiuţe sau bumbuşcuţe (Gom-phrema globosa). cînepioară sau verbine. grădinile ţărăneşti au primit multe elemente de la coloniştii saşi şi din alte părţi. În această provincie sînt deosebit de numeroase plantele cultivate pentru podoabă. dulceag. Mai sînt vreo 10 specii care nu au numiri populare. din alte continente bogate în flori. liliac. cactus. garoafa. ca împrumut recent. Ţara Oaşului. nemirositoare. În zilele noastre e în plină expansiune Cosmos bipinnatus (fluturaşii) de aceeaşi origine transoceanică. rujmalin. gheorghine. creaţă. care au revoluţionat arta grădinărească din Apus. viorele. cinci-cote. zmeuriţă. cel mult de un secol — două. trandafir. Acest popor de stepă a crescut în mijlocul lalelelor şi a zambilelor din cîmpurile înierbate ale Asiei Mici. tătăişi. b) Mai veche este zestrea primită de la turci. leordini sau ruji-galbini (Rudbeckia laciniata). unde este mult mai mică. regina-nopţii. gheorghină roşie şi mieruie. rozmalin. cerceluşi. pejma. nalbă. flori-tărcăcioare. fonchiu. un ţinut altădată foarte sărac şi izolat. nasucurcanului. muşcată de oală. turb. sau Extremul Orient. care cuprind peste 200 de specii ornamentale. jaleş. boglar. lemnu-domnului. trandafir-de-luni. iederă. budiene. venite abia de un veac de peste ocean. zorele sau clopoţei. ignele. În total am văzut 123 de specii ornamentale. Elemente noi şi neîncetăţenite încă la noi sînt: rodia. flori-de-paie. camfor (Mentha piperita). agave. cocoara-muierii sau tulipan (Iris germanica). sînziene de grădină. picioci-curate. cadoul japonez. De la ei au intrat în horticultura toate liliaceele. fiind introduse recent. săpunele sau berbeci. banat. floareasoarelui. iarbă-grasă. lămîiţa. ricin. cîrciumărese sau cătănuţe. vom da aici lista din două regiuni mai conservatoare a tezaurului de flori şi a numirilor populare: Munţii Apuseni şi Ţara Oaşului. rozetă. mîndră. gheţişoare. dulcea verbină şi suava levănţică. verbine. galbene ori albe. slavă şi turcă. lemnuş. broască. numită impropriu jasmin. lilion galben. betonie. cum sînt America de Nord şi cea de miazăzi. Cîmpeni şi Vidra. 15 sînt cultivate numai în parcul de la Bicsad şi în alte cîteva grădini. trandafir galben. lilion alb. trandafir. Tot nouă e şi iasomia. bosîioc. Nalba de grădină. ANALIZA ISTORICĂ A GRĂDINILOR ŢĂRĂNEŞTI Să încercăm să facem o analiză. Munţii Apuseni. crin. trandafir. călupăr. trandafir alb. barbînoc. pinteni. halînguţă sau atîrnătoare. recent apărute la noi. lupidragi sau călţunaşi. regiunea Cluj. rubin. rujăbujă. iarbă-scumpă. Din aceste 53 de specii de flori. mneriori (Centaurea cyanus). mălin. venite din America. ruji sau ruja-soarelui. bujor. c) Mai vechi decît aceste daruri sînt acelea ce-au venit în evul mediu şi mai tîrziu din vestul . le găseşti ici-colo. vestit pentru varietatea mare de flori. rezedă. măzăruică. scrinte (Syringa) şi vie sălbatică. căldare. raionul Turda: iarba-mîţii. Din nenumăratele grădini cercetate în comunele româneşti. cheiţa-raiului. trandafiri-tăfălogi. cupe. compus din 16 comune. oglicele.lată. vetrice. mături. adusă din America de Nord. fiolă (Matthiola incana). sfunduc. măieran. carnaval. mari. mac. ruşiori. Transilvania. Foarte repede s-a răspîndit în ultimii 30 de ani cultura gheorghinelor sau rujilor galbene (Rudbeckia laciniata). mac. lămîi. lalea. Dăm lista florilor şi plantelor de leac găsite în grădinile de la Scărişoara. săseşti şi maghiare. La noi e apreciată mult de stupari. panseluţe. Pe lîngă vechea moştenire dacoromană. carpăn (calapăr). Recentă este şi floarea-soarelui. măgheran. cuişor sau liliac galben. scînteiuţa. Multe s-au încetăţenit şi în grădiniţele ţărăneşti. schintei. bosioc. te împiedici de ea la fiecare pas. cu florile mari. Numărul total al plantelor ornamentale se ridică la vreo 44 de specii. cu mirosul îmbătător. domnişoare. fucsie. firfirică sau flori-de-gheaţă. tulipan galben. şi care altădată purtau un singur nume în tot cuprinsul patriei. plituţe. garoafe. portulachie. atît la populaţia romînă cît şi la minorităţile naţionale. macitină. bîrsacan. iazmin. Floarea numită cuişoare sau ceara de albine (Asclepias siriaca) este o buruiană comună din Statele Unite. cercei. ţine tot de grupa florilor din Orient. tătăişi (Callistephus chinensis). frumoasa crizantemă. flori-de-rug (Rosa centifolia). moţu-curcanului.

Romînii au descoperit şi plante de podoabă curată. Ea a fost adusă de romani ca plantă de leac. ca de lămîie. medic de legiuni romane. Strămoşii noştri desigur lau luat de prin pădurile Craiovei şi Cernei. sălbatic pe la noi şi poftit de oamenii iubitori de flori în grădiniţe. moştenire rămasă de la romani. Tot dintre florile sălbatice s-a desprins şi mîndrul nostru priboi (Geranium macrorrhizum) cu flori şi frunze de un miros suav. întemeietori ai unei noi civilizaţii pe plaiurile noastre. adevăratele flori naţionale. filiminele sau rujile poartă numiri vechi slave. cum sînt merele pătule şi poinice din Ardeal. Mătrăguna. cultivaţi şi dăruiţi pe urmă civilizaţiei universale. superba floare albă. aduse de geţi şi daci pe aceste plaiuri din meleagurile calde ale Sudului. este tot o plantă de origine sudică. De origine romană este şi rozmarinul numit la noi şi rujmalin. Din categoria aceasta mai fac parte rezeda. prin curţile domneşti sau direct prin neamurile ce s-au stabilit la noi. merele domneşti din Muntenia. saşii au răspîndit pe Semper-vivum (urechelniţa. Melinul sau liliacul. cultivate mai mult pentru miros şi în scopuri medicale. Crinul. dar şi-a pierdut pe urmă rostul acesta. a fost adoptat de toate grădinile. ungurii şi şvabii au mijlocit desigur introducerea în preajma caselor a multor flori. cu frunze creţe ori drepte. sînt mai vechi la noi decît domnia imperiului roman. doamnă-mare ca şi iarba-mare (Inula helenium) se folosesc mai mult ca plante medicinale. cimbrul au fost văzute la vechii daci de marele părinte al botanicii. dar venită pe calea împrumutului din ţările din Apus. e) înşir acum la urmă frumoasele fiice sălbatice ale florei romîne. sînt cele mai răspîndite în grădinile de la noi. E veche în cultura noastră. Spînzul şi saschiul. veniţi tot prin nemţi. Mintă sau izmă. arbust de podoabă ce creşte sălbatic în Arad. în grădinile ţărăneşti rămîne totuşi un număr mare de flori ornamentale cu largă răspîndire.Europei. originară din sudul Africii. a fost buruiană medicinală odinioară. împreună cu cimbrul sînt folosite mai mult cu rosturi aromante decît ca podoabă. e moştenit tot de la greco-romani. Aceste 11 flori de podoabă. Jalea sau Salvia este de asemenea o plantă Mediteraneană. Dar n-am isprăvit încă trecerea în revistă a gingaşelor flori ce împodobesc grădina ţăranului romîn. cu puternicul lui parfum. izmă. numit şi iorgovan. bogăţia ei! Ca încheiere voi arăta cît este de importantă contribuţia grădinilor noastre la îmbogăţirea grădinilor din alte ţări. unde creşte din belşug. Aşa este chiar muşcata. Calapărul. Bănuiesc că unele din ele. împreună cu cele 25 de tovarăşe de acelaşi fel. Dioscoride. rămînînd cu cel culinar şi. atît la ei cît şi în noua lor provincie: Dacia. ornamental. Unele se vor fi pierdut în vremuri de bejenie. Iată cîte seminţii şi cîte feluri de flori s-au adunat de veacuri prin grădiniţa noastră. de afară de la cîmp. Aşa este trandafirul (cu nume ce vine de la cuvîntul neogrecesc tri-antafillon = treizeci de foiţe) cultivat din vechime de coloniştii romani. aceasta. mătăcina. care au intrat de-a dreptul în sanctuarul grădiniţei. cu miresme ce îmbată simţurile şi cu flori ce înfrumuseţează viaţa. mixandrele şi garoafa. roiba. cu numiri adesea latineşti ori greceşti. scumpie. pe care le-au cultivat şi hărăzit ca nobil dar întregii omeniri: aşa este chiar . din codru şi nu au fost aduse din alte ţări. Astăzi se păstrează mai mult ca podoabă prin grădinile ţărăneşti mai vechi. Oltenia pînă în Dobrogea. nelipsita floare a ţărănoii. care sînt desigur cea mai veche moştenire botanică. decît pentru culoarea florilor. Nu mă gîndesc aici la excelentele soiuri de pomi fructiferi descoperiţi. după înfrîngerea lui Decebal. d) în afara florilor enumerate mai înainte în cele trei categorii. lăcrimioarele şi albăstreaua au fost introduseşi ele din pădure şi de la cîmp în mijlocul florilor de origine străină. Măgheranul (Majorana vechilor romani) a fost şi el o plantă medicinală. Cît e de caracteristic în această privinţă splendidul bujor (Paeonia romanica). Calapărul. El a păstrat şi numele lor dace. dar cu timpul a devenit plantă ornamentală. rar. prescurăriţă) cultivată pe şuri şi case cu credinţa neîntemeiată că cei ce o cultivă sînt scutiţi de trăsnet. Saşii. sporind din neam în neam frumuseţea. Banat. Aşa sînt pintenaşii (Tropaeolum) numiţi şi butucaşi sau nemţoicir de origine americană. deşi e sigur istoriceşte că aceste flori nelipsite din grădinile tuturor satelor noastre au fost cultivate de strămoşii noştri romani. Busuiocul frumos mirositor. generalizate acum la sate. Melisa este tot sudică. fiind reintroduse în timpuri mai noi. destul de asemănătoare cu cele de astăzi.

Mult m-am gîndit în ce ordine să spun povestea aceasta a florilor.liliacul trecut în zestrea horticolă universală. Plantă originară din Africa de nord. Iată care sînt florile cultivate mai adesea în „grădina mea" şi care este pe scurt istoria lor culturală. trudă şi răbdare.19. Alte numiri: Buricul-Vinerii. Perenă. Althaea officinalis L. ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE Cartea „Florile din grădina mea" nu este un manual de horticultura. introdus la 1823 în Europa. Ageratum houstonianum Mill. Alte numiri: Sanabur. cum să cultivăm florile noastre din ferestre. Aconitum stoerkeanum Rchb. mexicanum Sweet) — Pufuleţi Fam. Figurile vor ajuta să recunoaştem o seamă de flori din ce le mai comune. cu descrierea noilor croaţii. din grădinile ţărăneşti şi cele ale muncitorilor de la oraşe. dar şi otrăvitoare. 4. Ferigă din regiunea mediteraneană. E şi medicinală. reunite în bucheţele. Ranunculaceae. Se cultivă în apartamente de amatorii de plante suculente (grase). să le înşir tot alfabetic. cultivată în regiuni calde pentru sucul solid extras din frunzele cărnoase. Originar din Mexic. — Omag-de-grădina Fam. — Nalbă-mare . se vinde în farmacii. fasolică. tot astfel e melinul moţilor. Liliaceae. prin grădinile şi casele oamenilor muncii. Abutilon theophrasti Medik. „Florile din grădina mea" este o călăuză în lumea florilor cultivate mai des în ţara noastră.C şi pl. Alte numiri: Crinulafrican. Pentru grădinile rustice se consideră o plantă recentă. —Crin albastru Fam. — Prlstolnic Fam. aloe. bună-dimineaţa. ca: sanabur. 1. 5. Şi nu mă înşel desigur căutînd originea priboiului din grădinile altor popoare. Se cultivă rar în apartamente. dinţate. Se cultivă în grădini şi parcuri. adesea fără nume. Alte numiri: Floarea-pîinii. (P1. Are flori mărunte. şi alte două specii — Sabur Fam. Polypodiaceae. Liliaceae. 3. păpucei. 18. Perenă.15. populare sau cărturăreşti. (4. la oraşe. dornici să afle cît mai multe despre florile cultivate de ei cu atîta dragoste. cu o petală superioară ca o căciulă sau ca păpuceii. Orăşenii îl cultivă în ghivece pentru florile mari albastre ridicate de o tijă puternică. Perenă. tot în grădinile sătenilor romîni. papucaşi. Adiantum capillus-generis L. Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament. cu sfaturi grădinăreşti. e o bijuterie scumpă a prietenilor florilor de pretutindeni. ca reminiscenţă a culturii ei altădată mult mai răspîndită decît azi. mai ales prin parcuri. Plantă perenă cu frumoase flori albastre. Anuală. albastre-deschise. Cu florile-i liliachii-palide. iar numirile romîneşti. Compositae. Acest capitol din povestea grădiniţei reprezintă o pagină frumoasă în contribuţia noastră la progresul cultural al omenirii.) 7. Alte numiri: Cocoşei. Să ne mîndrim cu aceasta. părul-fetei. Saburul plămădit în rachiu cu alte plante se foloseşte ca medicament popular contra icterului. La noi este subspontană uneori. Patria de origine este regiunea Mediteranei şi Asia Mică. (Aloe sp. un prea frumos liliac găsit în stare sălbatică pe valea Someşului şi Arieşului. doctor. P1. Agapanthus umbellatus L'Herit. care este primul leagăn al acestei plante. cultivat şi în grădini săteşti. din apartamente. Ea nu ţine locul unui catalog de flori de la vreo pepinieră.e. după numele lor botanic ştiinţific.) 6. răspîndit la noi de aproximativ 80 de ani. Originară din Alpi. într-un index care trimite la planta respectivă indicată printr-un număr curent. se vinde în farmacii. Malvaceae. trei-cumnate-supărate. numit apoi în horticultura liliac romînesc (Syringa josikaea).d. cu enumerarea tuturor soiurilor şi noutăţilor horticole. Cultivat sporadic prin grădini. ce înfloresc tîrziu. 2. teişor. Mai simplu şi mai sigur este să le enumăr în ordine alfabetică. Cultivată în grădinile minerilor şi ţăranilor din nordul ţării. sabur. Aloe ferox Mill. prin iunie. — Părul-Vinerii Fam. Are mai multe rude asemănătoare. Fructul se pune pe azime la nunţi şi urma se coace ca un sigil. Cultivată ici-colo prin grădiniţe la sate.

roşii-tărcate care se deschid ca o gură. Antirrhinum majus L. Perenă. Este o plantă utilizată la . lămîiţa. împreună cu obiceiurile legate de ea. Vivace. a devenit plantă ornamentală încă din evul mediu. — Araucaria Fam. Malvaceae. trandafir-cu-pai. Alte numiri: Căscate. pelin verde. (Fig. la noi a fost introdusă recent. leoaie. cinci-coade. nalbă-mare de grădină. Are frunze puternic mirositoare. Originară din regiunea Mării Mediterane. toporaşi de grădină. nalbă roşie. Alte numiri: Bojor. trompa-elefantului. nalbă de lună. Ranunculaceae. 14. bujor.—Gîscâriţâ Fam. clopoţei. lemndomnesc. roşii şi aproape negre. Introdusă recent. pelin amar. 2 şi Pl. Araucaria excelsa L. ştir. guriţa-mielului. în grădinile rustice mai recent. nalbă-înaltă. pelin de grădină. gura-mie-lului. nalbă de pădure. (Fig. originară din ţinuturi mediteraneene. Coniferae. căldăruşi. Este o importantă plantă medicinală. Buruiană de rîpi. 16. ştirul-codat. 23. Cultivată frecvent pentru ornament prin grădini. — Căldăruşă Fam. Compositae. 13. pentru florile albe timpurii. 10. împărţite în aripioare foarte subţiri. Originară din Orient. Veche plantă medicinală. Are flori palid-roşiatice. Originară din Asia Mică. Se cultivă numai sporadic. Cultivată sporadic prin grădini. prin grădini ţărăneşti şi cimitire. Compositae. ştir romînesc. Amaranthaceae. mucul-curcanului. Cultivată frecvent pentru podoaba grădinilor ţărăneşti. pelin de cel mare. Artemisia abrotanum L. Se cultivă mai mult la oraşe. (Pl. rujalină. şanţuri şi stepe. ştir. Amaranihus caudatus L. pelinaş. nasulcurcanului. Are nenumărate varietăţi cu flori galbene. — Moţul-curcanului Fam.) 8. La noi recentă. Foarte mult cultivată prin grădini. gură-dragă. prin parcuri. Cultivată rar în grădiniţe în nordul ţării. 3). La noi recentă. lemnuş. Artemisia absinthium L. Este originară din Orient. Plantă de podoabă. rujă. leoaie-mare. coada-vulpii-purpurii. Amaranthaceae. 15. Originară din Alpi. pelin adevărat. Alte numiri: Nălbi. lemnuş-verde. cinciclopoţei. Acum e pe cale de dispariţie. cornuţi. ruji-de-pe-tuleu. Malvaceae. busuioc roşu. Se cultivă uneori şi prin grădini rustice. nalbă. căldăruşe. — Pelin Fam. guriţă. Alte numiri: Naiba albă.Fam.) 9. are inflorescenţe roşii atîrnătoare. Plantă ornamentală cu flori mari de diverse culori: albe. ştir roşu. ţurţălăi. toporaşi. (Fig. cupe şi altele. 11. ciocănaşi. Crucifere. — Lemnul-domnului Fam. alimon. nalbă bună. Ara bis alpina L. iarba-fecioarelor. Alte numiri: Gîscăriţă alpină.b. foarte mult în Ardeal. Perenă. ştirul-purpuriu. Alte numiri: Cănăcei. Alte numiri: Pelin alb. amarant-încruntat. Arboraş de apartament cu frunze mărunte. — Busuioc roşu Fam. focşor. intrată prin Apus în grădinile europene. La noi. cîine. anuală. (Fig. 1. Originară din insulele Norfolk. Althaea roşea (L) Lav. peliniţă. pelin bun. ll. Durează 3—4 ani. care creşte prin zăvoaie.) 12. ruji-de-botă. galbene. Alte numiri: Brad de apartament. Cultivată foarte rar în Oltenia şi Muntenia.e. Alte numiri: Rozmalin. Amaranthus cruentus L. Scrophulariaceae. gura-ursului. Plantă anuală. nalbă de cîmp. introdusă de sute de ani. floarea-clopotului.mucul-curcanului. La noi a fost adusă mai recent. candelute. Se cultivă în apartamente la oraş. 4). Alte numiri: Bujor. — Nalbă de grădina Fam. Aquilegia vulgaris L. frecventă în sud. — Gura-leului Fam. gura-morunului. rozmarin. la oraşe. guriţa-leului. focuşor. peline. dacă le apăsam lateral. Este o buruiană înaltă. lemn-dulce. alimană. Creşte şi spontan la munte. Anuală sau bianuală. S-a introdus în grădinile Europei în evul mediu. căldare. Oamenii de la sate o întrebuinţează ca medicament. clopoţei-cornuţi.

Compositae. în medicina populară şi oficială. Plantă medicinală. lemnuldomnului. introdusă recent în Europa centrală. 19. Asarum europaeum L. cu flori ca ceara. măturică-mirositoare.—Ceara-albinei Fam. Alte numiri: Ciucuri.pregătirea vinului (pelin amar). ascunse. mătură-turcească. măturice. smirnă. — Popîlnic Fam. ceară. Perenă. pelin anual. Anuală. mătelută. Uneori se găseşte şi în stare sălbatică. vatocinie. Perenă. se cultivă uneori la oraşe. Alte numiri: Buruiană de ţară. măturişcă. (Fig. tulipin. Este amintit şi în poezia populară: popîlnic. Încercată şi pentru cauciucul ce s-ar putea extrage din latexul său. lingurapopii. ciucurel. la ţară. pochipnic. Cultivată sporadic. dafin mic. cătuşnic. tămîiţă. Alte numiri: Chipăruş. călugăriţă. po-chivnic. răspîndită recent la noi. piperul-lupului. pipăruş. 18. mocofană. de asemenea. dar creşte şi spontan prin curţi şi grădini. mătura-împăratului. Euruieniţă comună prin păduri de deal. Artemisia annua L. mătura-beciului. Se folosesc oblojeli cu mături de pelin contra reumatismului. vetricică. năzdrăvan. . măturiţă. bogată în miere. tămîioara. mătura-raiului. Originară din America de Nord. — Peliniţă Fam.) 17. Plantă de ornament. cuişoare. Originară din Orient. lobojană. Are frunze de forma rinichilor. Asclepias syriaca L. 5. Perenă. coada-raiului. cbiperul-îupului. Se cultivă. Asclepiadaceae. dragun. înfloreşte timpuriu cu flori vişinii-bordo. Aristolochiaceae. năfurică. urechea-hîrţului (şoarecelui). ficăţea.

Alte numiri: Aron. iar la noi. Aspidistra elatior Blume. porumb. floare-de-stuh. Asparagus plumosus Bak. pana-cocoşului. Asparagus sprengeri Rgl. aspidistra cu foile înguste. Perenă. Perenă. . de curînd. 21. — Asparagus Fam. această plantă de apartament s-a introdus mai recent în Europa. 22. Alte numiri: Asparag. în oraşe. Liliaceae. — Asparagus plumosus Fam. (Pl. iar recent a fost introdusă şi la noi ca plantă delicată de apartament. — Aspidistra Fam. Din Africa de sud a venit în Europa de un secol. brad. Liliaceae. 22 a).20. Frunzele (propriu-zis ramuri de forma frunzelor aciculare) sînt mai groase ca la specia precedentă. Originară din Africa de sud. Liliaceae.

Perenă. gheaţă. 25. ascunse. gheţişoare. crăciuniţă. gheaţă. năsturei. Alte numiri: Rujnici de munte.b). floarea-studentului. gheţar. Perenă. — Ochiul-boului Fam. Perenă. veselia-casei. 28. Se cultivă recent. iarba-codrului. -(P1. Begoniceae. Alte numiri: Părăluţe. fragă. cucoanăfrumoasă.25. pentru podoaba grădinilor. Begonia tuberhybrida (Pl. (P1. şi mai des prin parcuri. Originară din Alpi. Asemănător e A. ţigancă.) 24. cu desene multicolore. 22 a. (P1. bănuţele. Cultivată în ghivece. galbene şi purpurii. talpa-gîştei. ca şi Begonia metallica şi Begonia ricinifolia. dumitriţă. cultivată pentru frunzele mari ca nişte limbi ascuţite. uneori ca podoabă. lobode roşii boiereşti. — Bănuţi Fam. sporadică. Perenă. Bergenia crassifolia (L. . cireaşa-lupului. Begoniaceae. vineţele. 26 b. Compositae. Begonia rex L. Atriplex hortensis L. bănuţei. Bellis perennis L. cinstită. mădrăgună-doamnă-mare. mărgărită. 25 a) 27. Se cultivă uneori prin grădini ţărăneşti.6). Florile apar pe rizom. În grădinile ţărăneşti le întîlnim foarte rar. bumbuşte. steiţă alpină. sălcioara. — Lobodă Fam. floarea-paştelui. Se pomeneşte în poezii populare (lobodă). (Fig. Begonia semperflorens Link et Otto. lobode roşii de vărzare. Înfloreşte prin ianuariefebruarie. badan. viorea albă. Perenă. novae-angliae L. cu flori roşiatice. Alte numiri: Ungurenci. fruşiţă. Introdusă din bătrîni. Saxifragaceae. Cultivată frecvent în scopuri alimentare. Aster salignus Willd. Perenă. gura lumii-i slobodă. Cunoscută în zicala: Foaie verde lobodă. de 20—40 cm lungime. pe grupe de stîncării. îngheţată.gheţişoare. Begonia sanguinea şi alte specii — Begonia Fam. (Fig. Alte numiri: Saxifraga. Perenă.— Mătrăgună Fam. Compositae.9. prin ferestre. Begoniceae. nădrăgulă. Alte numiri: Bucuria-casei. Chenopodiaceae. soponele. împărăteasa-buruienilor.c). steluţă.mireasă.) Engl. lămîiţa. — Begonia rex Fam. Compositae. se leagă în buchete frumoase albastre. de aici în ghivece. bumbuşcuţe. Cultivată rar în ghivece. rezistente. Bună de leac. iernează acoperită şi prin grădini. Introdusă recent şi la ţară. în nenumărate variante.Plantă de apartament originară din Japonia. mătrăgună-iarbă-bună. unde s-a introdus de un secol. floricele-frumoase. 30. Cultivată rar în ghivece ca plantă de ornament. Anuală. 23. Cultivată sporadic. Pz. Creşte prin tăieturi de păduri. la munte. — Bergenia Fam. Alte numiri: Floarea-codrului. schinteiuţe. produse în horticultura.9. vădană. Alte numiri: Lobodă albă de grădină. Floricică de pajişti. introdusă recent şi la noi. Originară din Asia centrală. Alte numiri: Ceară roşie. begonie.— Begonie mică Fam. 7). doamnă-mare. crăciuniţă. Originară din Brazilia. Se cultivă rar la oraşe. Aster alpinus L. Atropa belladonna L. Introdusă recent şi la noi. beladonă. albastre-pal. butculiţe. unde înfloreşte anual. introdusă recent la noi prin grădini. Originară din sudul Europei. carnaval. în lumea antică şi mai tîrziu se cultiva mai mult decît se cultivă astăzi spanacul. curechi. păscute. Originară din Brazilia. Plantă de ornament. floare-frumoasă. velişoară. steluţa alpină. Pirinei şi Carpaţi. vinete. mătrăgiune. Plantă de ornament. doamna-codrului. Cu flori albe. boglari. 26.d. bumbicei. varietăţi involte aduse din Apus. cu flori de un roz delicat. Cultivată în apartamente pentru frunzele mari. Solanaceae. Originară din India. 29. introdusă recent în Europa şi nu de mult în parcuri la noi. adesea subspontană. ianuarie. ştir alb. şi alte specii nord-americane — Flori-de-toamnă Fam.

vîzdoage. hilimică. ruşnică. Grădinarii mai cultivă şi alte specii. Originară din regiunea Mediteranei. (Pl. şi C. roşioară. Calceolaria corymbosa R. flori-oşeneşti. Callistephus ckinensis Nees — Ruji de toamnă Fam. flori-bulgăreşti. ciulumnini. cultivat şi la noi în timpuri recente. Introdusă la noi de vreun secol. Otrăvitor. 35. rotogoale. gălbenuş. Originară din Japonia. Convolvulaceae. Se cultivă destul de rar. (P1. (Convolvulus japonirus)—Volbură pufoasă Fam. 32. iar în trecut era socotită ca plantă medicinală. Scrophulariaceae. Este o plantă ornamentală. buccel. flori-boiereşti. cimişir-vulgar. Alte numiri: Năcoţele.31. roate. pene de toamnă. cilimină. adesea şi prin parcuri pentru florile galbene sau portocalii. şi Pl. floare-de-tigru. Introdusă recent în Europa. (Fig. tătăişi.)— Cala Fam. flori-rotate. hybrida— Calceolaria Fam. Cultivată mai nou în ghivece şi răspîndită prin parcuri. Perenă. silumini. Alte numiri: Volbură. La noi se întîlneşte foarte sporadic. 4. flori-armeneşti.P. 33. calistegia pufoasă. crăiţe. mirositoare. fetişcă. originar din vestul şi sud-estul submediteran al Europei. în apartamente şi în sere temperate iarna. răcorele. Buxus sempervirens L. Originară din Africa. 8. Alte numiri: Richardia. cimişier. flori-domneşti. ochi-galbini. — Cimişir Fam. bănuţi. boance. Alte numiri:Merişor. şimşir. cu pete purpurii. Buxaceae. 22. bulgărele. anuală. Perenă. b). Originară din Chili. probabil numai în evul mediu a fost luată în cultură. filimică. calendula călinică. garofiţe. aster. Araceae.e). calcea. Alte numiri: Ochiul-boului. Compositae. gălbinuşi. Calystegia pubescens Lindl. Perenă. Unii oameni din Oltenia îl întrebuinţează ca medicament. Cultivată în grădini la ţară şi oraşe. cimişirul-pururea-verde. Calla aethiopica (Zantedeschia ae. căldăruşe. Calendula officianalis L. Arbust veşnic verde. iar vara în grădină.c). avînd o spată albă mare. bărgui. roşulită. ochişele. Compositae. — Fi li mi ne Fam. gălbinei. 36. florigalbene. tătăişi.bănuleţ. coconite. 34.13. La noi e veche prin grădinile ţărăneşti. merişor-turcesc. pentru florile mari de forma unui pantof. Introdusă recent în horticultura. palaneţe. . Din florării se cumpără florile tăiate.

de către călugărul Camellus. Cultivată rar ca plantă de seră la oraşe. Arbust originar din Japonia.a). — Camelia Fam. Anuală. mai mult albe şi liliachii. 37.26. . acest arbust stă iarna afară şi constituie la începutul primăverii o podoabă a grădinilor. Recentă în grădinile ţărăneşti de la noi. În China centrală şi în alte părţi cu clima mai dulce. ca plantă nepretenţioasă. Camelliaceae (Theaceae). Este una din cele mai frumoase plante de seră temperată şi rece. Cameliia japonica L. Originară din China. S-a adus în Europa pe la începutul secolului al XVII-lea. (Pl. la sate şi oraşe. introdusă în Europa după 1750. mari.10.c — P1.Cultivată frecvent prin grădini. cu inflorescenţe multicolore.

şaboi.5.23 c). dioc. introdusă în timpuri preistorice din răsărit. de mosc. cultivată de greci şi romani. vioaia galbenă. Amarantaceae. Cultivată prin grădini. Cultivat sporadic. 48. Celosia cristata L. Cultivată foarte rar. introdusă recent la noi. şofrănel. floarea-grîului ghioc. crăpuşnic. l. (Amberboa moschata D. albăstrea.C. Alte numiri: Clopoţei. viorele galbine. Cruciferae. Compositae. Chenopodium ambrosioides L. Alte numiri: Chenopodiul mexican. corobatică-muşcată. mixandre. Bianuală. clocoţei. Originară din Orient. Alte numiri: Măturică. (Fig.2. sternbergianum Steud. canaindia. Chenopodiaceae. prin grădini. Cultivată rar la oraşe. Compositae. 41 Carthamus tinctorius L. Avem aproape 200 de varietăţi. (P1. cârlan. Alte numiri: Şofran. Originară din Europa de sud. buruiană-mnerie. 39. Originară din America de Nord. viu colorate. — Micşunele-ruginite Fam. peliniţă grecească. slăvoc. sglăvoc. Anuală. Anuală. Alte numiri: Viţa-cu-trompete.) — Clorofitum . Centaurea cyanus L. — Vineţele Fam. — Tămîiţă Fam. Alte numiri: Micşunele. Campsis radicans (L) Secm. Compositae. Inflorescenţa roşie-liliachie este turtită (fasciată) ca o creastă de cocoş. Centaurea moschata Willd. Campanulaceae. astăzi se cultivă ca soiuri ameliorate. introdusă recent în grădinile locale. micşunele galbine. celosie. Anuală. 44. Are flori mari. Perenă. Cultivată extrem de rar de particulari. 46. Se cultivă şi alte specii. cultivată odinioară caplantă medicinală puternic mirositoare. corobatică. centauree-vînătă. busuioc. micşunea. (CM. Cannaceae. pentru florile galbene-aurii sau ruginii şi pentru mirosul suav. Buruiană de semănături cu flori albastre ca cerul. ştir-cu-creastă.)—Tecoma Fam. pufuleţi. popuşoi. o dată cu cerealele. sălbăticită adesea prin grădini ţărăneşti. 40. ţifros. Originară din India de răsărit. belşiţă. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. — Cornuţ-de-grădină Fam. Alte numiri: Trestie-indiană. La noi introdusă în secolul al XVII-lea. tîmîiţă. vioară galbenă. originar dinEgipt. (Pl. Alte numiri: Cornuţul-de-Caucaz. tămîioara. Chiorophyturn comosum Bak. (Fig. (Tecoma radicans Juss. cunoscută de 160 de ani şi la noi. — Cane Fam. cu flori roşii întunecate. Alte numiri: Busuioc roşu. iar la noi cultivată în jurul vilelor. de forma unei trompete. dar foarte mult prin parcuri. Anuală. canaida. Cultivată sporadic pentru mirosul plăcut. prin grădini la oraşe.) 45. 10. 9). Cultivată ici-colo pentru podoabă. peşmă. la sate pătrunde numai recent în grădini. Cerastium biebersteinii D. spanacul mexican. albe. Nu este răspîndită nici azi la sate. (P1. albastre şi roşiatice. Originară din sudul Europei. serped. Cheiranthus cheiri L. 42. — Şofrănaş Fam.— Clopoţei de grădină Fam. introdusă în Europa tîrziu. scăişori. oţetar. didinele. 17 e). vineţica-parfumată.)— Pejmă Fam. cana. Campanula medium L.) 47. probabil de turci. a pătruns şi la sate. Caryophyllaceae. cultivată de mult prin oraşe. Bignoniaceae. ţifruş. 43. flori-de-violă floare-de-vioară. floareaperversităţii.C. Canna indica L. Mică plantă lînoasă cu flori albe.a oraşe. talpa-gîştei. (Pl. Perenă. cănăfiori. Alte numiri: Bumbi.38. vineţică. cultivată pe morminte în cimitire şi pentru rabate în grădini. cu flori mari. originară din Caucaz. floare-vînătă. acum înlocuieşte şofranul pentru colorarea cozonacilor şi a ciorbelor. tămîiţă de grădină. limba-boului. — Creasta-cocoşului Fam. E o liana frumoasă. penetrant. era la început plantă medicinală.d.a). Anuală. Originară din Mexic. fără nume. Originară din America tropicală.

Perenă. tătăişi. 11. 52. Perenă. ruji de toamnă. Chrysanthemum parthenium (L. Asemănătoare cu ochiul-boului. Cultivată prin grădini rustice şi ca plantă decorativă prin parcuri. Alte numiri: Măturice.) Bernh. mărgărite de cîmp. floare-grasă. Compositae. N-am văzut-o la sate.) 50. 11 a). spi-culeţe. . crizanteme. floarea-morţilor. De origine sud-africană. Plantă perenă. crizantine albe.) Perenă. Originară din sudul Europei. Plantă răspîndită prin fîneţe. mostrăţel. 13). 51. roşii. 12). dar e în regres la sate. Prin grădini la oraşe întîlnim specia Ch. Chrysanthemum vulgare (L. matriţă. cu frunze lungi.iarbă-mare. margarete de cîmp. carpîn. La noi a fost introdusă prin slavii de sud. originară din Pirinei.) Bernh. dar se citează în literatură. calofir. Alte numiri: Tufănici. (La Alba-Iulia am văzut-o pe la 1898. cultivată de greci şi romani ca buruiană de leac contra frigurilor. Liliaceae. galbene. — Spilcuţe Fam. În medicina populară se întrebuinţează contra anuriei. granată. tarhon. Cultura plantei regresează. crizanteme albe. (Pl. Perenă (Fig. Compositae. calupăr. Soiuri ameliorate se cultivă ca plante de ornament prin grădinile orăşeneşti. iarbă-creaţă. muşeţel alb. năsturei. 49.. În Europa au fost aduse primele crizanteme în secolul al XVII-lea. flori de toamnă. — Vetrice Fam. aurată. smirnă.Fam. Alte numiri: Buruiană-de-ceas-rău. mintă romînească. (pi. Acum se cultivă frecvent şi prin grădinile ţărăneşti de la noi. ferecea. margarete de grădină. Se cunosc şi la noi nenumărate varietăţi superbe. maximum Ramond. pelinaş. dar are inflorescenţe mai mari. generalizate din 1890. răspîndite numai prin 1850 în Anglia. 53. Chrysanthemum leucanthemum L. introdusă recent la noi ca plantă de apartament şi prin spitale. (Fig. pene de iarnă. granată. iarba-tăieturii. Cultivată în ghivece. crezentină. poartaraiului. dumitriţă. Alte numiri: Voalul-miresei. iarbă-amară. Originară din sudul Europei. încrestate pe margini. iarba-raiului. — Tufănică Fam. tufănică albă. crizantemă de toamnă. Chrysanthemum balsamita L. — Calomfir Fam. romaniţa de grădină. crizantem. Cultivată frecvent în grădini ţărăneşti ca plantă puternic mirositoare. Compositae. granat. În poezia populară se citează: granat. — Ochiul-boului Fam. Odinioară era plantă de leac. în Olanda. tomnatică. Alte numiri: Tufănică. roman. iarbajunghiului. roman. Originară din India şi sudul Chinei. caramfil. Chrysanthemum indicum L. mătrişe. gura-paharului. cultivată în evul mediu. ca plantă atîrnătoare foarte rezistentă. (Fig. varietăţi mai mici. Compositae. Compositae. românite. Alte numiri: Calapăr. La noi e veche cultura plantei.

.Buruiană comună prin şanţuri. pomoranţă. — Lămîi Fam. limonium L. fiind introduse de portughezi la 1520. Se cultivă rar prin apartamente şi sere reci. Copăcel originar din Asia. Alte numiri: Noramză. noroanţă. Rutaceae. citroane. dar se şi cultiva de ţărani. ca varietăţi acre. introdus în Europa numai în evul mediu prin arabi. Întrebuinţată de popor ca medicament. Se cultiva odinioară de greci şi romani. Alte numiri: Alămîie. — Portocale Fam. zăvoaie. Perenă. Portocalele dulci au venit în Europa din China de sud. L. chitră. ţitron. 54. citron. Rutaceae. subsp. La noi se importă fructele gustoase. 55. Citrus aurantium L. pomoroancă. Citrus medica.

sufletele. umbrăvioară. urzică-moartă. urechea-porcului. mai mult de orăşeni. ciocul-păsării. Convolvulaceae. adunate într-un smoc. 11. mărgăritar. rochiţa-rîndunicii în trei culori.Cultivat în ghivece sau hîrdaie. la noi introdusă recent. miniata Bernh. Perenă. Perenă. ca podoabă a ferestrelor! Cultivată în ghivece. urzică de grădină. lilion-bun. albiniţe. scînteiuţe. la noi se răspîndeşte recent şi prin grădini ţărăneşti. albe sau roşiatice. Anuală. Alte numiri: Răcorele. Anuală. 60. cătinuţă. Labiatae. Alte numiri: Crin de oală. crin-de-Vîlcea. 16. Anuală. această viţă cu flori albastre mari pătrunde tot mai mult în grădinile noastre. cu inflorescenţe mari. Amarylidaceae. mărăraş. curpenul Jackmann. Alte numiri: Nemţişor. ici-colo. steluţe. Răspîndită sporadic prin pădurile de foioase. destul de frecvent. floarea-cochetăriei. ursonic. Originară din India orientală. Sălbăticită prin unele grădini.— Curpen de grădină Fam. introdusă la 1835 în Anglia. înşirate într-un racem lung. i 61. — Fluturaşi Fam.— Mireasă Fam. Clivia nobilis Lindl. papucei. dar se şi cultivă. Convallaria majalis L. 14). Liliaceae. urzicuţe. Colonia Capului. albe şi trandafirii. — Zorele pitice | Fam. a fost introdusă în Europa la 1854. Cosmos bipinnatus Cav. cheiţa-raiului. introdusă la noi numai recent de tot. Cultivată foarte rar ca plantă de ornament. Commelinaceae. mărgeluţă. Se cultivă prin parcuri. recent şi la sate. gărgăuni. 59. cunoscut de romani. g) . clopotele. coada-cocoşului. ochiul-cavalerului. La noi. (Pl. lăcrimiţă. Produs horticol din Apus. ca plantă ornamentală. recent de tot foarte răspîndită la noi.) — Nemţişori Fam. prin anii 1820 introdusă în Europa. volbură-tricoloră. ochiulfetiţei. introdus poate de turci. Originară din Africa de sud. introdusă recent şi la noi. 63. clematite.) Schur (Delphinium ajacis L. 11 e) şi 64 b Cosmos sulphureus (Pl. atîrnătoare. — Scinteioară Fam. pentru frumoasele sale inflorescenţe galbene-ruginiiroşcate. Cultivată sporadic. (Pl. şapte-fraţi. Alte numiri: Clematis. Alte numiri: Surguci. flori-domneşti. Sînt aşa de frumoase frunzele colorate în roşu sau tărcate. coconită. dumbrăvioară. ciocănaş. Introdus de arabi în Spania. Îngheaţă la temperatura de 4-2oC. Originară din sud. caţifeluţe. Originară din Orient şi j sudul Europei.J — Lipscănoaie Fam. în secolul al Xl-lea. la sate şi oraşe. sînt un decor permanent al ferestrelor. bărbaţi. Ranunculaceae. 56. lepscănoaie. Coreopsis tinctoria Nutţ. Originar din India. Commelina communis L. scăişor. zorele. Consolida ajacis (L. Composiţae. păhăruţe. Clematis jackmanni Jackm. Perenă. Introdusă recent la noi. frumoasa-zilei. Se diseminează singură. (Pl. Alte numiri: Ochiul-boului. Originară din America de Nord. Coleus blumei Benth.20 c). Cultivată în ghivece. Cultivată mult în regiunea Craiova şi în Banat pentru frumoasele floricele albastre. cerceluş. 58. georgiţe. Perenă şi foarte rezistentă. Ranunculaceae. nemţişori de grădină. cu numele indian: limu. ciocul-cioarei. carajoi. dar fără nume generalizat. guriţa-cucoanei. Convolvulus tricolor L. mai rar la ţară. petrişor. — Crini roşii Fam. În poezii populare este amintită adesea. Anuală.c). noroc. Alte numiri: Gura-leului. nemţoici. — Lăcrămioare Fam. mărăriţă. mustaţa flăcăului. landaş. Originară din America de Nord. (Calliopsis bicolor Rchb. albinuţă. Medicament popular contra durerilor de cap. Alte numiri: Gheţişoară. liliuăn alb. 62. Originară din Mexic. mărgărit. florile sale roşiatice. margarete. mărgăritari. cupe. cu mii de ani înainte de era noastră. În poezia populară se aminteşte: lămîi (Fig. florile-de-sticlă. . 57. Cultivată frecvent prin grădini săteşti. ocheşele. urzică. Se cultivă mult la oraş pentru florile albastre. floare de mărar. destul de frecvent şi la sate. ţîţa-caprei. 64. cu frunze îngust penate. Alte numiri: Floarea-turcului. Anuală. şi CI. floarea-doamnei. Composiţae. toporaşi. fluturi.

fîneţe. din Apus. Uneori se cultivată. minunat colorate. Humboldt trimite prima dalie la Berlin în 1804. după botanistul rus Georgi. în oraşe. garoafă olandeză.B. (Altă specie Pl. Alte numiri: Gherghină. ceranfila. Originară din Peru. poate prin mijlocire italiană sau slavă. prin grădini rustice. ce atîrnă în jos ca nişte clopote. 69. această frumoasă floare de primăvară. secfiu. Originară din Asia Mică. Floare frumoasă.d). Se cultivă în seră temperată şi vara afară. al doilea este însă valabil în ştiinţă. Perenă. dictam. flori-domneşti. (Fig. — Ciclamen Fam. variabilis Desf. prin stepe. ignele.d). inimi. Anuală şi bianuală. La noi recentă de tot. Dryopteris filix-mas (L. introdusă la noi recent de tot. şi D. De curînd au fost introduse şi la noi varietăţi mari. 15. Cultivată frecvent în grădini şi ghivece. iar azi există peste 200 de forme. suaveolens H. originară din China. gherghine de grădină. spata dracului. (D. saschie. abia la sfîrşitul evului mediu este luată în cultură ca plantă de leac. caramfilă. feligă. Rosaceae. (Diclytra DC. Alte numiri: Buzăşoară. Polypodiaceae. l. diptam. Perenă. ca legumă şi ca plantă ornamentală. a ajuns recent de tot. — Frăsinet Fam. Cyclamen persicum Mill. 70. frăsinet. creasta-cocoşului. garoafă de grădină. ciclamă. Pl. descoperită în 1813. 10 a). Primulaceae. 16. cu flori ca inima. Plantă arborescentă cu flori mari.)—Datură Fam. Numele prim este mai răspîndit. produse şi prin hibridări.) * Gutui japonez Fam. Perenă. albe-verzui. garofil. de culoare roşie-purpurie şi albă. Dahlia pinnata Cav. dalii. neginea. Dianthus caryophyllus L. Rutaceae. Compositae. — garofiţe cu florile ţepoase. a). din Franţa. Datura arborea Hort. Dictamnus albuş L. dicentra spectabilă. Originară din regiunea Mediteranei. fraţinel. La noi a venit din Apus de vreo 50—70 de ani şi se răspîndeşte tot mai mult şi la sate. răspîndită pe dealuri. Se cultivă în apartamente şi sere reci. anghinare sălbatică. ferică. La noi în ţară este introdusă din Apus. (Fig. schinteiuţe. Cynara scolymus L. 71. prin biologul Palocsay din Cluj şi răspîndite prin staţiunea horticolă-pomicolă din acest oraş. introdusă la 1784 în Spania. Pl. 16. dar a fost introdusă în horticultura din Siberia. Alte numiri: Ferega. Originară din China. Perenă.65. ca plantă medicinală veche. Se cultivă în oraşele din sudul ţării. Caryophyllaceae. Papaveraceae. Dicentra spectabilis Borkh. — Ferigă Fam. scai-voinicesc. Perenă. ciurcei. tontologi. — Anghinare Fam. cuişoare. cercelică. 74. pînă în prezent. vîzdoagă. pline. Alte numiri: Clopoţei. (Pl. bordzalăi. Cydonia japonica Pers.) Schott. Ranunculaceae. 23.— garofiţe de grădină şi Dianthus chinesis L. cu flori roşii ca sîngele. (Pl. sînfireji. A intrat recent în parcuri şi în grădini la oraşe. (Chaenomeles japonica hindi. cercică. Alte numiri: Frăţinel. 12. Plantă care creşte în Carpaţii noştri. Alte numiri: Pita porcului. 73. froţinel. — Gherghină Fam. sacfiu. Cultivată frecvent în grădini. Originară din Asia de răsărit. Alte numiri: Merişor. Originară din regiunea Mediteranei apusene.—Garoafă Fam. cerceluş.a). Cultivată mult prin grădini la oraşe şi sate. 66. iarba- . 72. Se mai cultivă şi Dianthus barbatus L. spasul-dracului. Perenă. Alte numiri: Garofiţă. în numeroase forme cu flori albastre înşirate în raceme lungi.) — Cerceii -doamnei Fam. Delphinium elatum L — Nemţişor Fam. cerceluşi. Compositae. introdusă în Europa tîrziu. La noi. Recent se răspîndeşte şi lăsate. s-a răspîndit mult la oraşe şi sate. 67. abia la 1824 se cultivă în mai multe varietăţi. Solanaceae. Perenă. Înfloreşte mult cu flori parfumate. cercel. Originară din America de nord (Mexic) numită şi georgină. 68. cu tufa ornamentală.

. E. Ferigă răspîndită prin păduri şi cultivată prin grădini. Cactaceae. Cultivată sporadic. Alte numiri: Eşeverie. Alte numiri: Pumnul-babei. Echinopsis eyriesii Zucc. limba-şarpelui. 75. Echeveria metallica DC (Cotyledon L. grădini şi chiar ferestre. Crassulaceae. (Pl. prin parcuri. şi alte specii: E. (Echinocactus) —Ghem Fam. filiuţă. la oraşe.şerpelui. spini. cu alte ferigi. mai ales fără nume. secunda. coccinea DC. Din acest neam de plante cu foi cărnoase se cultivă.) — Floare de ceară Fam. 76. s-a introdus la noi numai de cîteva decenii. Perenă. Perenă.pentru buchete. firigă. părul-Venerei. 15 a). barba-sasului. năvalnic. şi altele. Întrebuinţată de săteni ca medicament. Originară din Mexic şi California.

Perenă. — Gladiole Fam. schicu-vieţii. Cultivată prin grădini. pentru frunzele ovale cu margini albe. (Cu flori „pline" Pl. în Europa. Perenă. mireasă. 81. cunoscută de grădinari sub numele de Poisettia pulcherrima Grah. La noi e introdusă recent. Perenă. — (Măslin sălbatic) Sălcioara Fam. Introdusă recent şi la noi. — Fresia Fam. Copăcel originar din regiunea mediteraneană cultivat şi la noi pentru ornament. floride-cauciuc. — Priboi Fam. Anuală. talpa-gîştei. muşcată. se cultivă ca plantă de comerţ. Originară din America de Nord. 9 a). 79 b. Perenă. 84. introdusă de mult în Europa. (P1. Elaeagnaceae. (Pl. 83. 78. pentru florile cu bractee roşii ca sîngele. La noi recent introdusă ici-colo. 80. Alte numiri: Nu-mă-deranja. cu înfăţişarea unor cercei. Cultivată ici-colo. Anuală. Liliaceae. Plantă grasă (suculentă). 77. borvirag. la ferestre. —Ficus Fam. Originară din Africa de sud. 85. margarete. clopoţei. avînd frunze argintii şi floricele parfumate. 86. Cultivată tot mai frecvent şi la ţară în ghivece. spicul-vieţii. Numirile romîneşti caracterizează foarte bine forma florilor roşiatice. (Pl. în timpuri recente. — Epifilum Fam. Elaeagnus angustifolia (europaea) L. — Cerceluş Fam. (E. uneori fără nume. Perenă. Alte numiri: Ficul elastic. voalul-miresei. Fritillaria imperialis L. Se cultivă tot mai mult în camere. Gladiolus gandavcnsis Hort.Originară din America. bănat. La noi recentă.)— Gailardie Fam. Gaillardia picta Don. pieloase. variegata Sims. Freesia refracta Klatt. Originară din Asia centrală. (G. Alte numiri: Floare-boierească. glandiole. floarea-vinului. 10 e) şi prin grădinile şi parcurile noastre. mireasă. Cultivată frecvent. săbiuţă. în ferestre. Acest copăcel se cultivă în apartamente şi sere temperate. G. introdusă de două secole în Europa. 5 c). Perenă. crin roşu. 15 d). 17). coroană-împărătească.7 a). ciucurei. pălăria-cucului. săpunaş. Cultivată excepţional de unii intelectuali de la sate. Geranium macrorrhizum L. pentru frunzele mari. Este originar din India. aristata Pursh (Pl. otravă. pliscul-cucoarei. Creşte spontan în Banat şi Oltenia şi la Polovraci. 12 c). crin marmorat. (Pl. Alte numiri: Strîmtoare. pulchella Foug. 27 b). gailardă. se cultivă împreună cu G. nu este veche în grădinile Europei. Urticaceae. muş-cata-jinului. Epiphyllum truncatum Haw. în grădini sau în ghivece şi foarte mult în parcuri. Euphorbiaceae. Originară din America de Nord şi Centrală... O altă specie — Euphorbia pulcherrima Willd. Iridaceae. s-a răspîndit vertiginos în ultimii 20 de ani. smochin elastic. Euphorbia marginala Pursh. În poezia populară se aminteşte adesea. Iridaceae. uneori pentru podoabă şi miros plăcut (în Transilvania este mai frecvent ca în Oltenia). limnă. Ficus elastica Rorb. prin sere şi apartamente. focuşor. în apartamente. Alte numiri: Salcie. floarea-raiului. bicolor Lam. Alte numiri: Briboi. 79 a. Onagraceae. Alte numiri: Barba-împăratului. floare-domnească.7 d). Originară din Africa de . Compositae. Geraniaceae. Descoperită în Peru. cătane. originară din America de Sud. Alte numiri: Cănăcel. (Pl. laba-gîştei. focşor. a fost adusă în 1696 la Paris şi abia la 1788 este răspîndită în toată Europa. la oraşe. La noi a fost adusă din Apus. introdusă prin secolul al XVII-lea. cumătră. cerceluş. Cactaceae. (Pl. steluţă. bianuală şi perenă. Alte numiri: Gailardia zugrăvită. gailetară. fucsie. (Fig. 82. ciucurei. Fuchsia coccinea Ait. pentru florile mari adunate într-un moţ decorativ.) — Floarea-miresei Fam. Prin apartamente se cultivă rar. — Lalea pestriţă Fam. lalea.

soreancă. Perenă. napi-turceşti. brojbe. cirişel. gheorghine galbene. ruja-soarelui. Heliotropium peruvianum L. (Pl. mai rar. picioici curate. budieni. ochiul-soarelui peruvian. — Vanilie Fam. rujioancă. Anuală. scăiuş. siminic. Rar de tot se mai cultivă azi în grădini. dar generalizată numai recent. Plantă medicinală. ochişori. Originară din America de Nord. (Pl. care sînt solzoase şi acoperă caliciul. Ranunculaceae. ca imortele. cutcurechi. bobonei. — Spînz Fam. 93. întîmplătoare. spîns. . gandavensis. et K. la noi venită prin Apus. flori galbine. floarea-soarelui de grădină. Acum răspîndită şi la sate. Alte numiri: Niprală. spînz purpuriu. 88. ruje de pe cîmp. barba-lupului. Introdusă recent. et K. 91. lilion galben. Se întrebuinţează ca medicament introducîndu-se în crestătura urechii porcului. Originară din preajma Alpilor. lalele. a doua originară. cartofi porceşti. Florăriile din Bucureşti au şi ele soiuri superbe. Alte numiri: Siminoc. a fost introdusă în horticultura mai recent. Originară din Indiile orientale. Helianthus tuberosus L. Originară din Peru. soarea-soarelui. Se mai cultivă şi H. cosiţa-galbenă. 94. Alte numiri: Morcovi. coroana-împăratului. La noi este recentă. Înfloreşte toată vara. — Gloxinia Corect: Sinningia speciosa Fam. dreţ galbin. — Napi porceşti Fam. floarea-neuitării. Helichrysum arenarium (L. la oraşe. Sînt trei varietăţi cu flori albe. napi. la noi s-a introdus recent. floareabaraboiului. floarea-iubirii. solele. Amaranthaceae. introdusă de peste 100 de ani. crinul-finului. Mult cultivată la cîmp şi prin grădini ca plantă oleaginoasă. floare de vanilie. galbene sau stropite. heliotrop peruvian. Cultivată frecvent pentru podoabă şi hrana animalelor. Anuală. vanilia peruviană. crin de toamnă. flori-de-iarnă. cirişir. floarea-damelor. deosebit de frumoase. 4 b) 92. purpurascens W. Originară din America de Nord. pai. gătlane galbene. această floare cu un pătrunzător şi plăcut miros de vanilie. Mai răspîndite sînt în regiunea Baia Mare. cu flori galbene. şuvar sălbatic. păiş. Helianthus annuus L. Cultura ei regresează. —Floarea-soarelui Fam. tulipan galben.hybrida Hort. stînjene. 87. Compositae. iarba-nebunilor. Gomphrena globosa L. mere-de-pămmt. ierboaie. prin case. mărgică. spînţi. Alte numiri: Scînteiuţa. Se comercializează. 2 a). din Alpi. cardinalis au produs în Olanda hibrizi. şi H. sora-soarelui. 90. Gloxiniaspeciosa Ker. frunză lată. L. crinul-broaş-tei. pirole. Alte numiri: Ruji. ciocarîpe. piciogne. ciupuţi. Boraginaceae. veche în Europa. şi G. Cultivată şi în apartamente.) Moench şi H. cultivaţi azi sub numele de Gl. ţădede-bîlic. boţoţel. topinambur. Alte numiri: Stînjinei galbini. Alte numiri: Heliotropium. ţlava L. Helleborus odorus W. Perenă. gulii. Compositae. La noi. Frumuseţea constă în brac-teele florilor. anuală. cutcurig. — Crin galben Fam. gălbinele. romăniţă-mare.sud. răsărita. a devenit plantă ornamentală numai din secolul al XVI-lea. vanilie de grădină. introdusă în Europa în secolul al XVII-lea. ochiul-soarelui. Siminic. caşiţă.. din sudul Europei. 18). Speciile Gladioluspsiltacinus şi Gl. tulipani. Prima este spontană prin nisipării. Semenic. (Fig. ruji-de-paie. păpuşoieş. În poeziile populare se aminteşte: siminoc. bracteatum Willd — Flori-de-paie Fam. pentru florile mari. — Pupi Fam. răspîndită prin păduri. Se întîlneşte şi prin grădini ţărăneşti şi prin parcuri. Gesneriaceae Se cultivă în sere reci şi în ghivece. bumbuşcuţe. bujo-ţel. piciorcă. Hibrizi frumoşi au produs la Cluj biologul Palocsay şi horticultorul Jablonovski. sorină. bondinaşi. imortelălila. la capre şi oi. 89. crumpi porceşti. Inflorescenţele se păstrează mult. (Pl. Rar se cultivă şi H. Compositae. Liliaceae. se cultivă mult prin parcuri şi prin grădini. niger. baraboi porcesc. a fost introdusă în Spania la 1696 şi s-a răspîndit în Apus de vreo 120 de ani. Hemerocallis fulva L. guruline. 9 b). spin. floare-de-hîrtie. cartofi de iarnă. E veche şi la noi. mere-de-iarnă. flori-uscate. Originară din Brazilia. poranici. Perenă. bojoţel.

pupăză. Saxifragaceae. Originară din America de Nord. Heuchera sanguinea Englm. liliac franţuzesc. prin grădini. Cultura ei este azi în regres. Cultivată ici-colo.nu portocalii ca precedenta. (Fig. Cruciferae. nopticoasă. 19 şi 20). floarea-nopţii. pe stîncării pentru frumoasele flori mărunte. — Heucheră Fam. vioară-de-noapte. mirodenie. La noi introdusă de aproximativ 150 de ani. 96. Alte numiri: Liliac de grădină.— Viorea de noapte Fam. Cultivată sporadic pentru florile liliachii ce exală noaptea un puternic parfum. roşii ca sîngele. Perenă. prin parcuri. mirodea. Alte numiri: Floarea-sîngelui. şibiog. micşunea. Hesperis matronalis L. la oraşe. a fost cultivată şi de romani. 95. Originară din Europa de sud. . liliac nemţesc.

24 a). Amaryllidaceae. Este un arbust care se cultivă sporadic. (Pl. Are flori bogate şi mari. — Hilisc Fam. Malvaceae. harmafon. 21 a). Mai rar se cultivă Hibicus rosa-chinensis din China (pi. Hibiscus syriacus L. Introdus la noi recent. Se întîlneşte prin parcuri şi grădini particulare. (Amaryllis vittata) — Amarilis Fam. Originară din America de Sud. . 98. Se cultivă la oraşe. în apartamente sau sere temperate. Originar din Orient. Alte numiri: Gramafon.97. Hippeastrum vittatum Herb.

cănăluţe. Uneori se cultivă prin grădini ţărăneşti. a fost adusă mai întîi din China în Anglia. 14 b). Are flori sterile.) — Hortensia Fam. Alte numiri: Oman. Saxifragaceae. hiacint. iarbă-neagră. (Pl. borjomină. — Crin de toamnă Fam. zîmbiluri. bruscălan. ontanţă. bălsămină de grădină. busuiocel. Alte numiri: Crin francez. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. la tară şi la oraş. limbuşoara-umbrelată. 101. Alte numiri: Dragă-Mărioară. Alte numiri: Gheaţă. 21). plîngerea-miresei. Compositae. Iris germanica L. . beţină. busuioacă. isţint.) Asehers. Perenă. păpucichi. punga -ciobanului. Adăugînd diferite săruri în pămînt. Anuală. Perenă. —Zambilă Fam. S-a răspîndit în Europa prin turci în sec. Alte numiri: Ortensie. Alte numiri: Stînjen. Perenă. — Canale Fam. iberideumbelat. stînjinei. slăbănogmirositor. perjişori. Originară din regiunea Mediteranei şi Orient. canari. Iberis umbellata L. umbellata are flori liliachii. Impatiens balsamina L. mari. spectaculoase. prin sere reci şi chiar de ţărani la Comana şi în regiunea Bucureşti. s-a introdus recent la noi în grădinile de la oraş împreună cu I. Balsaminaceae. ţigan-virag. chipăruşi. cangei. cavaler. vasărlilie. — Canale mici Fam. viorele. floare de ceară. Originară din Africa centrală. Se cultivă mult în ghivece. omag. Hyacinthus orientalis L. floarea-viorelei. iarbă-lată. — Iarbă-mare Fam. floarea-nerăbdării. (Pl. Iridaceae. Hosta plantaginea (Lam. tulipan. La noi introdusă recent. călţuni. — Iberis Familia Cruciferae. 15 c). în grădinile noastre de un secol. (Pl. Se cultivă şi afară. Cultivată frecvent în ferestre. copăcei. pentru podoabă. 11 d). (Pl. (Fig. (Funkia ovata Spreng.). Se cultivă ca. de portughezi. în ghivece. zambilă de grădină. Femeile se spală pe cap cu apă în care s-au fiert rădăcinile acestei plante. adunate într-o inflorescenţă sferică. 107. Creşte la margini de pădure. Alte numiri: Iacint. sălcioara. balsamina. Originară din regiunea mediteraneană. 99.răchiţică. Perenă. hortensis Sieb. lemn-de-apă. Balsaminaceae. Are flori mari. Impatiens sultani Hook. recent introdusă şi la noi. Perenă. Arbust. 27 c). busucel. mixa. ţipăruşi. 104. La noi ajunge prin ei. dardacică. Perenă. Tulpina. hortensie de grădină. găitane vinete. la noi recent. răţişoare. la oraş şi prin parcuri. cicicăi. Cultivată rar. goroncuţă. în grădini şi parcuri. Alte numiri: Limba-mării. Liliaceae. 102. liliom. (Pl.introdusă de mult în Europa. căchi-ţele. 103. papucii-domnişoarei. 106. ţăvrusi albe. venită prin mijlocirea Apusului. covoara-muierii. piersecel. crin grecesc. crin de sacsîn. 105. Originară din Asia de răsărit. (Pl. lalea. — Stînjini Fam. păpunaşi-deşi. Br. cerică. Originară din Asia de răsărit. roză vînăce. Cultivată sporadic. roz etc. Originară din India orientală. ca plantă medicinală. iarba-ce-înmoaie-vinele. copăcei. sambilă. lilie vînătă. introdusă în ultimele decenii şi la noi la sate prin ghivece. cana. 7 b). Cultivată rar prin grădini. Originară din Australia şi Asia. Inula helenium L. pene-domneşti. Liliaceae. florile parcă-s modelate din ceară albă. floare vînătă. crin. garofiţă. crin. ca şi specia asemănătoare Hosta coerulea Trtk. Hoya carnosa R. Viişoara. plantă de apartament. (Pl. Alte numiri: Ghirlandă. crin vînăt. smîntînică. ici-colo. roză galbenă. ca plantă de ornament. limbuşoară. dar cei mai mulţi bulbi s-au adus din Olanda. frunză-lată. 20 d). „amirocalis". 100. canagiugiuc. bucuria-casei. ochiul-boului. în grădiniţe. stînjen vînăt. amara (cu flori albe). caciţă. la 1788. Asclepiadaceae. curvavirag. 20 a). iacint de grădini. zambină. florile se colorează în albastru. păpucaşi. (H. — Ceară Fam. chişom-papuc. XVI—XVII. miliori. holman. Hydrangea opuloides Lam. La romîni. homan. frunzele şi florile sînt cărnoase. I.

cultivată în multe variante de culori. Cultivată prin grădini. recent. Originar din regiunea mediteraneană. Originară din sudul Europei. oreşniţă. spichinat. Este un arbust cu ciorchine de flori galbene-aurii. 3 a). parfumate (Pl. lilie albă. aspic. Lathyrus odoratus L. măzărichea de grădină. Anuală. Alte numiri: Rădăcină de micşunele. Originară din Europa de sud. Liliaceae. (Pl. Chenopodiaceae. Lavandula officinalis Chaix. măzărată. mălin negru.) Schrad.) DC. (Pl. Leguminosae. Perenă. indrişain. mălainegru. 116. şi H. 115. stînjinei. Laburnum vulgare. Verbenaceae. 24 e). 112. Trainic şi nepretenţios. var. (Alte specii: Pl. 13 d).coco-şei vineţi. Oleaceae. introduşi recent şi la noi. 26 d). floare vînătă. Alte numiri: Măliniţă. crin de grădină. 108. lilie vînătă. — Aurică Fam. Labiatae. linte-mirositoare. Ligustrum vulgare L. 4 a). albe şi parfumate. 114. peşmă. floarea-delicateţei. crin albastru. 27 d şi Pl. chiparoase. hybrida hort. Rosaceae. Se cultivă prin parcuri. (Cytisus laburnum L. Kentia (Howea) belmoreanaBece. crin. Gris. Lantana cămara L. Cultivată frecvent şi sălbăticită. indrişaiul de grădină. mirtoi. Originar din Asia . —Kentia Palmieri de apartament. Alte numiri: Livănţică. În grădinile ţărăneşti pătrunde din ce în ce mai mult. 3 b). se cultivă din antichitate. — Mături Fam. Originari din insula Oceanului Pacific. 110. pline. parcuri şi apartamente. tulichioară. (L. În grădinile romîneşti se cultivă ca plantă medicinală şi de podoabă. În China a devenit buruiană de garduri. crin alb. Mic arbust puternic mirositor. a. mături de grădină. cultivaţi şi în sere reci. Rizomul este important ca drog medicinal. Alte numiri: Urzicuţă. lemnul-cîinelui. caşiţă. introdus în horticultura numai în evul mediu. ca plantă de garduri şi balcoane. Perenă. mături de ţară. se cultivă şi la noi din timpuri recente. timp rus. crin vînăt. 111. Lilium candidum L. originar din Europa de sud şi Africa. angrişai. Howe. — Teişor Fam. (Pl. — Crin Fam. Alte numiri: Lilie. Se cultivă prin sere. Arbust trainic. cultivat tot mai mult pentru florile galbene. trandafir galben. Alte numiri: Indruşiam. 117. mă-zărică. Are flori albe. spănăcilă. Se foloseşte pentru parfumarea rufelor şi ca medicament. angustifolia Ehrh. mătură de curte. Cultivat sporadic la sate. Originar din Japonia. L. Iridaceae. La noi. Leguminosae. intrată în cultură în ultimii ani. stînjinei albi. livant. vera DV sau L. (Pl. Iris florentina L. floare de mazăre. Kerria japonica (L. Alte numiri: Maturele. crin nemţesc. salbă-moale. Originară din sudul Europei. Se cultivă mult prin parcuri şi grădini formînd gard viu. muşcată. levănţică. mai mult la oraş. Originară din America de Sud.) — Salcîm galben Fam. stînjinel. forsteriana Bece. — Stinjini de Florenţa Fam. Anuală.. Perenă. Plantă originară din sudul Europei. Rochia scoparia (L. lilion alb. — Sîngele-voinicului Fam. stînjini vineţi. şi L. 113. spica L. spetează. — Lemn-ciinesc Fam. Cu flori mari.) — Levenţică Fam. 109. La noi a fost adus recent şi se cultivă mai mult la oraşe. Este otrăvitor. La noi introdusă recent. Utilizat de săteni în Oltenia ca medicament. Plantă lemnoasă. a fost introdusă în horticultura în secolul al XIX-lea. Arbust ornamental. Arbust comun prin păduri de stejar. caprifoi. levant. Altă numire: Lantană.

urşinic. frunza-caprei. Se cultivă rar. 22). Anuală. —Caprafoi Fam. Lupinus polyphyllus Lindl. Anuală. pentru boabe şi ca îngrăşămînt. lemnuş. Linaceae.ceae. Linum grandiflorum Desf. 13 a). curpen. buchetroşu. Se cultivă încă prea puţin la oraşe pe filegorii şi garduri. (Fig. scînteiuţa. Originară din Asia Mică şi Rusia de sud. Lobelia erinus L. Introdusă recent în Europa. Lychnis chalcedonica L. floare-de-stea. La noi. Este apreciată tot mai mult ca plantă agricolă pentru boabe şi ca plantă de nutreţ. caşie. —Nipralâ Fam. regale. 120. Lobeliaceae. căpriţă. — Cafeluţâ Fam. capra-oii. cultivată întîi de turci. Leguminosae. pene-demătasă. A fost cultivată în Germania abia pe la 1840. Se cultivă prin parcuri. Anuală. caprifoicăpresc. introdusă mai nou în Europa. para-focului. şi L. se cultivă foarte rar prin parcuri (Sinaia). Se cultivă prin parcuri şi rar prin grădinile orăşenilor. 124. 126. in cu flori mari. caprifolia-adevărată. floare de niprală galbenă. Are flori albe. caprifoiul mirositor. adunate într-un ghem. — Lupinul alb Fam. 125. Perenă. cafeluţe. curpene albe. bob. Alte numiri: Cafeluţe. 23 a. caşii. Astăzi cultivarea crinului ca plantă de ornament este în regres. Originară din Africa de Sud. 19 d). 19 a). introdusă recent la noi în grădini. (Pl. Se cultivă pentru piaţă şi florării şi L. Originară din America de Nord. scînteiuţe roşii. caprifoaie. 6 a). Alte numiri: In. destul de rar. Cultivată sporadic. Lupinus varius L. introdusă recent ca plantă de ornament şi plantă agricolă. lupinul american. Lobeliaceae. cu flori frumoase de culoare purpurie-cardinal. chinezoaică. Perenă. 123. Lupinus luteus L. stele. floarea-potecului.. 23). bogate. mai ales în nordul Transilvaniei. Cultivată în grădiniţe. Alte numiri: Liliacel. Lobelia cardinalis L. Se cultivă la cîmp şi uneori în grădini. pietricele. Cruciferae. Leguminosae. mărişi frumoase. garofiţă-de-gră-dină. (Fig. cafeu. Originară din Europa. iarba-lunii. 118.Mică. Cunoscută în poezia populară şi ca plantă de leac. mai ales pentru fructele ei ca nişte ochelari argintii. cafea. Caprifolia. cultivat de greci şi romani. Lunaria annua L — Pana zburătorului Fam. Alte numiri: Cafea. 122. Flori roşii ca sîngele. Leguminosae. Are flori purpurii. Caryophyllaceae. Originară din Algeria. Lonicera caprifolium L. (lilie roşie) în regiunea Năsăud. lupin galben. Alte numiri: Scînteioară. Perenă. opăţel. (Altă specie: Pl. 119. Viţă cu flori parfumate. cafele. Este originară din regiunea mediteraneană. la noi recent de tot. Se cultivă rar. — Arsinic Fam. Originară din Mexic şi Carolina. Are flori galbene. Alte numiri: Caprifoi. Cu floricele mici albastre. L. 121. trecută prin Italia în Apus. (Pl. La noi reintrodus prin bizantini. (Pl. niprală galbenă. Se mai cultivă sporadic Lilium bulbiferum L. — In de grădină Fam. focşor. focul-drăguţei. Alte numiri: Măzăriche turcească. tigrinum Gawl. parfumate. Originară din California. . cruciuliţe. bianuală. mai ales la oraş.. Peren. (Pl. originar din Japonia. scaunul-popii. Se cultivă sporadic prin grădini de flori. longijlorum Thunb. de unde a venit la noi. Anuală. — Lobelia roşie Fam. Anuală. — Lobelie Fam. originară din regiunea mediteraneană. iarba-babei-capre. năvalnic. catrafoi.

127. Lychnis coronaria Lam. — Curcubeu Fam. Caryophyllaceae. Alte numiri: Flocoşele, flocoşică, barba-îm-păratului, floarea-cununei. Are flori albe sau roşiatice. Spontană în sudul şi vestul ţării prin păduri. Se cultivă adesea la oraşe. Perenă. (Fig. 24). 128. Majorând hortensisMnch. (Origanum major ana L.) — Măgheran Fam. Labiatae. Alte numiri: Maghiran, măieran, mederean, mărgăran, măghieran, măgiran, megirean.

Cultivată sporadic prin grădini şi ghivece. Originară din Africa de nord, cultivată de greci şi romani. La noi, introdusă din Apus. Odinioară cultivată mai mult. Plantă condimentară. Anuală — bianuală. (Fig. 25). 129. Matthiola incana (L.) R. Br. — Mixandre Fam. Cruciferae. Alte numiri: Micşunele, micsandră, vioară-roşie, şiboi, micşunele bătute, floare-de-vioară, meteolă, garoafă, levcoaie-roşie, micşunică, foalchine. Cultivată mai mult la oraşe, mai puţin la sate, are flori albe sau roşiatice cu miros plăcut. Originară din regiunea Mediteranei, a fost cultivată ca plantă de leac de greci şi romani. La noi în ţară a venit prin turci şi din Apus. Bianuală. (Pl. 4 d). 130. Melissa officinalis L. — Roiniţa Familia Labiatae. Alte numiri: Mătăcină, iarba-stupului, stupelniţă, roişte, mătăcine, voioşniţăde-albini, lămîiţa, mătăşină, iarba-roilor, buruiană-de-stup, izmă stupilor, mintă turcească, moţoacă, răstupească, busuiocul-stupului, a lămîiţa. Buruiană foarte răspîndită prin pădurile din sudul şi vestul ţării. Se cultivă sporadic pentru stupi (cu ea se freacă coşniţele de prins roiurile). (Fig. 26). 131. Mentha crispa L. —Izmâ-creaţă Fam. Labiatae. Alte numiri: Mintă-creaţă, izmă-bătrînească, iarbă neagră, nintă-creaţă, nintătrandachir, creaţă-defaşcata, iarbă-creaţă, mintă de apă, giugiuimă-creaţă. Cultivată tot mai rar ca plantă medicinală. Provenită din Mentha aquatica şi M. silvestris, cultivate în trecut ca medicament. La noi este foarte veche. Perenă. (Fig. 27). 132. Mentha longifolia (L.) Nath. (M. silvestris L.) — Izmă Fam. Labiatae. Alte numiri: izmă de cîmp, mintă, voieşită, mintă broaştelor, mintă sălbatică, giosmă, izmă-proastă, giugiuimă, minta-calului, izmă-pădureaţă, voieştniţă, iarba guşteriţei, boleşniţă, izmă-lungă, minta-cailor, izmă sălbatică, nintă. Cultivată prin grădini, ca plantă de leac. Este spontană în flora noastră. Are nenumărate varietăţi. Medicament popular contra frigurilor. Perenă. 133. Mentha piperita L. — Izmâ-bună Fam. Labiatae. Alte numiri: Mentă, camfor, iarbă-neagră, izmă-de-leac, giugiuimă, izmă, izmă-domnească, mintă-rece, izmă de grădină, mintă-sură, mintă-neagră, izmă-spirtoasă. Cultivată pentru miros şi ca plantă de leac. Provine din izmă sălbatică cunoscută din vechime. Străveche la noi. Perenă. (Fig. 28). 134. Mesembryanthemum crystallinum L. — Gheaţă Fam. Aizoaceae. Alte numiri: Floare de gheaţă, barba-caprei, gheţară. Originară din Africa de sud (Colonia Capului). Introdusă în ţara noastră în ultimul secol. Se cultivă în ghivece, împreună cu alte specii asemănătoare. Perenă. (Altă specie: Pl. 15 b). 135. Mimulus luteus L. — Mimulus Fam. Scrophulariaceae. Alte numiri: Mimul galben. Originară din California, se cultivă rar chiar şi în Munţii Apuseni, unde s-a sălbăticit. Anuală, cu flori mari, galbene, ca nişte clopoţei. (Pl. 10 b). Rar se cultivă şi M. moschatus var. sessilifolius (Pl. 21 c). 136. Mirabilis jalapa L. — Noptiţâ Fam. Nyctaginaceae. Alte numiri: Frumoasa-nopţii, norea, barba-împăratului, floareaîmpăratului, holtei, tutun, zorele de noapte,ardeiaş, zorele pitice, chişculiţe, garoafe oloage, podoaba zilei (Olt), flori-tomna-tice (Iaşi). Cultivată foarte rar pentru podoabă, mai ales în parcuri. Originară din Peru, introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. În grădinile ţărăneşti se întîlneşte rar. Odinioară se cultiva ca plantă medicinală. Perenă. Florile sînt albe, roşii sau galbene şi au forma unei pîlnii. (Pl. 10 d) 137. Monstera deliciosa Liebm. (Philodendron pertusum C. Kch. et. Bch.) — Filodendron Fam. Araceae. Este deosebit de ornamentală prin frunzele mari cu limbul lobat. Originară din Mexic. Plantă de apartament, mult cultivată, introdusă recent. Se întîlneşte uneori şi la sate. Perenă.

138. Muşa ensete Gmel. — Muza Fam. Musaceae. Alte numiri: Bananier de podoabă, pisang.

Se cultivă prin parcuri, în mijlocul rondurilor, avînd frunze uriaşe de 1—2 m lungime, 20—40 cm lăţime. Iernează în seră rece. Originară din Abisinia, introdusă recent. Perenă. 139. Myosotis palustris Roth. — Nu-mă-uita Fam. Boraginaceae. Alte numiri: Ochii-şoarecelui, ochiul-şarpelui, urechea-şoarecelui, grîulcucului, ochii-păsăricii. Plantă indigenă de lîngă pîraie şi şanţuri. Are minunate floricele albastre. Se cultivă la oraşe şi

nevestele. Azi constituie un decor foarte popular. Narcissus pseudonarcissus L. 2 b).nigeliuţă-de-Damasc. bucioc. bosîoc rotund. Se cultivă atît la sate cît şi la oraşe în hîrdaie. Pentru florile sale albe cu miros puternic seara. Perenă. Alte numiri: Rujă-bujă. boarze. Originar din regiuni mediteraneene răsăritene. Alte numiri: Uncheşel. Solanaceae. numită Narcissus angustifolius şi în romîneşte „unguroaice" etc. vergură-învelită. La romîni a pătruns de cîteva secole de la slavii de sud. Plantă veninoasă. Paeonia officinalis L. et Comes — Floarea-nopţii. — Narcise galbene Fam. rujioară. 29 şi Pl.sate în varietăţi selecţionate: grandi-flora. introdus recent la noi. Amaryllidaceae. (Pl. La noi a fost reintrodus tîrziu. cocoşei. cultivat din antichitate. (Pl. Ranunculaceae. mălăcină. introdusă de aproximativ două secole la oraşe. rusculiţe. Alte numiri: Trifoi. narcisul sălbatic. — Narcise. 146. bosîoace. cu o paracorolă galbenportocalie şi cu miros plăcut. romanica . simple sau involte. Labiatae. 8 b). Fam. Originar din Orient. de unde trece în popor. barba-bo ierului. creşte în masă prin livezile de narcise din Banat şi Transilvania. Alte numiri: Ghiocei albi. Se întrebuinţează în medicina populară. narcisul în buchet. basic. 143. borjolic. cultivat în antichitate din India pînă la Roma. caprine. Oxalidaceae. Perenă. Acum se întîlneşte rar. De origine mediteraneană. 21 b). 140. (Pl. Cultivat frecvent pentru miros şi ca plantă de ornament. Originară din America de Nord. 142. Fam. puternic mirositoare. tubaroje. ruja-buja roşie. biziloc. 19 b). — Leandru. (Pl. landru. buşor. silvatica Hoffm. (P. Originar din America. Plantă mediteraneană recent introdusă la noi pentru florile albe. roşii sau galbene. megirean. Este şi azi foarte răspîndit la sate. odinioară se cultiva mult în grădini la oraşe şi chiar la sate. var. roşii sau albe. bosîoc. bajarujii.negruşcă. fulie. Perenă. narcisul în buchet. Amaryllidaceae. narcis. (Fig. O specie aproape identică. ea se cultivă frecvent prin grădini. Anuală. După 1200 devine floare ornamentală în grădinile castelelor feudale. Nicotiana silvestris Speg. zarnacadeaua poeţilor. Fam. Ocimum bisilicum L. dar se şi sălbăticeşte. nigeluţă. coprine. În sudul ţării. Se cultivă mult şi M. flori de primăvară. se cultivă în Europa din secolul al XVI-lea. narcisul galben. (Pl. — Bujor Fam. liandru. bojor. mătăcină. cocoriţă. Fam. bosioc. — Busuioc. văsileac (maced. Se cultivă sporadic. atropurpurea) — Oxalis Fam. burţi. 27 a). (cu var. trifoiaş. la Comana. (Fig. cu flori foarte mari. În antichitate era cunoscut ca plantă medicinală. flori-de-primăvară. Perenă. 145. barba-leului. Bianuală.). ruscuţa plină şi goală. La noi introdus prin slavii de sud. Nigella damascena L. introdusă recent la noi din Apus. mai adesea în florării şi în ghivece. Se cultivă tot mai mult şi în grădini rustice. 30). găluşte. ghiocei de grădină. Fam. tutunaş. Cultivat frecvent prin grădini ca plantă ornamentală. este introdusă în grădini şi Paeonia peregrina Mill. Alte numiri: Oleandru. cu flori mari galbene. 147. Apocynaceae. Alte numiri: Coprine. busuioc de grădină. zarnacadele. semperflorens şi floarea-a Ibis. Ranunculaceae. Originară din Orient. ruscuţă plină şi goală. la noi. Se foloseşte ca plantă medicinală. zarnacadele. Anual. ghiocei de munte. Arboraş cu frunze pururea verzi şi flori mari albe. Iernează în pivniţe. uliandru. lean-dăr. recent introdusă şi le sate (Comana). Oxalis corniculata L. floare de narcis galbenă. Nerium oleander L. 26 b). Are petale albastre şi caliciul puternic umflat. alpestris. Cultivată uneori şi în grădini ţărăneşti. 144. 141. Alte numiri: Regina-nopţii. busic. Alte numiri: Busuiog. — Chica voinicului. Narcissus poeticus L.

ca plantă somniferă. sporadic. Pelargonium odoratissimum Ait. Phalaris arundinaceae L. În grădini ţărăneşti abia a pătruns. Solanaceae. introdus recent. . muşcată roză. a ajuns în grădinile ţărăneşti în ultimii 80 de ani. iarbă-grasă. |bună-di-mineaţa. floarea-somnului. muşcată-ca-nalba. 154. vinete. muşcată de mere. care se cultivă aproape în toate casele din regiunea Craiova dar şi în restul ţării. muşcat de oală. floare-creaţă. muşcat roz. cu flori foarte mari. violetă şi pestriţă. muşcată care miroase. muşcată puturoasă. muşcatele. pilargonia-roz. muşcată de oală. şi P. Geraniaceae. Mai răspîndit este hibridul P. 152. muşcaţi-ca-mărul. roşii. Se aminteşte şi în cîntece populare. (Pl. Alte numiri: Muşcat. Se mai cultivă sporadic la oraşe Papaver orientale L. gheţuşcă. Se află în plină răspîndire şi prin grădinile ţărăneşti. 151. Ait. fetele. iarbă-tărcată. Peren. pelargon. americană. se cultiva de vechii egipteni cu 1100 ani înainte de era noastră. Cu frunze ca de urzică. tolceruţ. somnişor. mac cultivat. dar de un roşu închis. plăntiş. Geraniaceae. Cultivată frecvent în ghivece. Originară din Africa de sud. Bîrlad). — Muşcată urcătoare Fam. originar din Caucaz. talpa-gîştei. var. pilargonia-pansele (sacîzel. belogonii. picta (L. cultivată pretutindeni în ghivece şi prin parcuri. ce răspîndesc un parfum plăcut. mac involt. Anuală. roseum. mac alb. 148. rotunda. violacea Lindl. floare roşie de sacsîie. Alte numiri: Peogonie. lipică. Alte numiri: Creaţă. Reintrodus la noi de la vecini. Se cultivă prin parcuri pentru bordură (TîrguJiu). — Petunii Fam. introdusă la 1690 în Europa şi la 1710 în Anglia. P. Cultivat frecvent. mac adormitor. 1 Rar mai întîlnim şi bujorii mari Paeonia chinensis. nalbă (Iaşi). adusă în Europa la 1824. nyctaginiilora Juss cu P. muşcată-încrestată. cordele. introdusă la 1774 în Europa. Labiatae.) Nym.) Decne. Pelargonium peltatum (L. betonie. — Iarbă albă Fam. Floare tipică a ferestrelor. introdusă la 1701 în Europa. (mac oriental). indruşaim. petac. Geraniaceae. Papaver somniferum L. Perenă. Alte numiri: Garoafe.) Willd. Gramineae. muşcată rotată. bitoane. la bază lemnoasă. Anuală. parfum. Se urcă pe suporturi sau atîrnă. betonii. Papaveraceae. plănticele. Cultivată în ghivece. lămîiţa. bruştean. Cu flori mari ca pîlnia.) Ait. s-a răspîndit de un secol şi la noi.) Ait. Perilla irutescens (L. Alte numiri: Floarea-ca-via. Petunia hybrida Vilm. 155. atkinsiana Don. muş-cater rotund. 153. panglică. (PI 17 b). puternic mirositoare. în multe varietăţi simple şi involte. iarbă-şierţească. Numirile populare indică proprietatea principală: mirosul plăcut de lămîiţa. muşcată-caţitroana.) Britton. Alte numiri: Paparoane.) provenită din încrucişarea P. Originară din Africa de sud. Perenă. Pelargonium radula (Cav. Originară din Brazilia. cu multe varietăţi pompoase şi Paeonia arborea. Geraniaceae. — Muşcată creaţă Fam. flori-de-fereastră. 149. originar din sudul Europei. mac bun. muşcată tărcată. Originară din Africa de sud.Brîndză) din pădure1. muşcat alb şi roşu. Anuală. —Muscată Fam. pirigoane. Alte numiri: Planticuţă. — Mac de grădină Fam. puturoasă. de culoare albă. — Muşcată Fam. Cultivată foarte rar în ghivece. nankinensis (Lour. 22 d).) l'Herit. moaci. — Perila Fam. iarbă.Cunoscut de grecişide romani. floarea-odihnei. panglicuţă. betunii. muşcat creţ. (P. Frunzele multiplu segmentate. care cere să fie acoperită iarna. la noi de 80—90 ani. introdusă recent de tot. floare-lată. 150. Se mai cultivă în ghivece Pelargonium grandiflorum (Andrz. introdusă la 1724 în Anglia. muşca-tire-creţ. paparună. de cîteva secole. floare-creaţă. la noi se răspîndeşte de vreo 60— 80 de ani. Originară din Africa de sud. duble-flori-de-hîrb. Pelargonium zonale (L. Originară din China. zonale inquinans. luţă. Perenă.

(Fig. 160. fasole înfocată. Originară din America de Sud. ursărele. floareadevotamentului.baldingeră. barba-împăratului. sau a fost adusă din Apus ca plantă alimentară şi ornamentală. zosmen.) Voigt. sălcioara. fasole mare. iasmin de grădină. La noi a intrat recent în grădini. — Iasomie Fam. iarba-mîţei. iar la noi în ultimele decenii. plox. originară din America de Nord. adesea fără nume. bălan. Originară din America de Sud. fasole bihoaică. Alte numiri nu se cunosc. mai corect Jpomoea purpurea (L. Originară din America meridională. Anuală. Trainică şi rezistentă. 157 b. hărăgele. iasmen. Poenix canariensis hort. 162. găzdoi. iazomie. buchet. asu-mie. Leguminosae. fasole spaniolă. 156. 5 d).. (Pl. Introdus în Europa abia la 1835. perei. /. adesea fără nume. clocotici. Perenă. iarba-lui-Timofti. iarbă-bălaie. unde a devenit plantă ornamentală. zorele-schimăioase. pomul-raiului. vara prin parcuri şi mai rar în apartamente. gura-paharului. răcorele. scumpină. nouraşi. Cultivată mult la oraşe. 159. Ipomoea triloba L. penate. (reclinata Jacq. liliac nemţesc (Muntenia). holburică. Îşi deschide florile mari. ierbăluţă-vărgată. botcuţe. coada-mîţei. Alte nifmiri: Fluxe. liliecuţ.) Lam. — (Pl. făsuică ce se urcă. floare-înfocată. 157 a. (Pl. Se cultivă în sere temperate. brumărele. tolcere. 161. zorele purpurii. 158. fasole bivolească. tirou. Alte numiri: Făsui cu teacă lată. 16 b). rubrocoerulea. Saxifraga cea e. bîrsacăn. lămîiţa. rozete. Arbust cultivat sporadic. flox. căţărători. ananas (regiunea Timişoara). sipică. Polemoniaceae. ca nişte pîlnii. Convolvulaceae. Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti. Anuală. "Florile albe au un miros puternic de lămîiţa. Anuală (Pl. aşumie. ibrumărele. Alte numiri: Sirinderică. buruiană-demătasă.) — Palmierul fenix Fam. fasole roşie de floare. Philadelphus coronarius L. Convolvulaceae. în zorii zilei. flora. Originar din Alpii orientali. Alte numiri: Ploscuţa-lui-Drummondi. Iarbă cultivată tot mai rar ca podoabă în grădini ţărăneşti. 6 b). mălin-alb-de-pă-lemn. Foarte des o întîlnim la oraşe şi uneori la sate. iasmin. se cultivă prin grădini şi parcuri pentru florile multicolore care înfloresc toată vara. zbînţuitori. — Zorele Fam. sămăcişă. 31). volbură-pă-roasă. 157 c. fasole :grasă. cu frunze lungi.. păstaie pentru flori. (Pl. . buruiana-fe-telor.. Se recunoaşte după florile •ei roşii. fasole daia pentru flori. Pharbitis nil Choisy (Convolvulus nil L. —Flox Fam. a fost introdusă în Anglia la 1597. fasole bivolărească. (Pl. — Fasole mare Fam. Palmeae. Alte numiri: Bună-dimineaţa. fără miros. Phlox paniculata L. grînoasă. rotocoale. poate prin turci. zburătoare. cu flori albe şi trandafirii ce răspîndesc un puternic miros dulceag. limonade. Se mai cultivă şi specia nord-americană Philadelphus inodorus L. decussata) — Flox paniculat Fam. Este o plantă urcătoare. (Fig. lemn-alb. 32. arsenică. patifoane. Pokmoniaceae. Phaseolus coccineus L. răspîndită recent şi la noi. mălin alb. Plantă de ornament recentă. iarbă-de-mătase. holbură-bună. floarea-focului. floare-de-harag. iarbă-dalbă. 6 c). Copac originar din Africa. pentru frunzele şi portul lui frumos. Originar din Texas. Nu cere o îngrijire deosebită. Phlox drummondii Hook. Pharbitis purpurea (L. Alte numiri: Finic. din apus. (Ph.) — Zorele mici Fam. a devenit arbust ornamental în secolul al XVI-lea. Hook. iajmin. 6 d). iasomin. 11 c). trestioară. La noi s-a introdus tîrziu.r.

cu flori liliachii sau albe. . decandra L.163. Alte numiri: B ob-de-mare. 164. Phytolaccaceae. Alte numiri: Broască. iar în ţara noastră pătrunde şi în grădini ţărăneşti. Phytolacca americana L. struguri-de-mare.) şi Ph. cultivată ici-colo în ghivece ca podoabă a ferestrelor. dar fără nume popular. acinosa Roxb^ — Cîrmîz Fam. Originar din America de Nord. Perenă. cactus. Polemoniaceae. cartuş. 165. ackermanni (Haw. strugurel. se cultivă tot mai mult în zilele noastre prin grădini şi parcuri. şi Ph. cu frunze înguste. limba-boului. palmă. Plantă grasă cu flori mari roşii. ascuţite. Cactaceae.D. Phyllocactus phyllanthoides S. — Flox mărunt Fam. În Europa se cultivă mult la oraşe de vreun secol.) S.D. (Ph. rumenioară. — Limbă Fam. ca bordură de flori timpurii. Perenă. Phlox setacea L. Introdusă din America la mijlocul secolului al XVII-lea.

. 170. vulgaris) — Primulă Fam. rodiu comun. chiparose. anuală. 23 b). cănăcel Are frunze mari şi nenumărate flori roşii.) Grufb. Se cultivă destul de frecvent în ghivece şi sere reci. tiparoasă. Florile roşiatice se menţin foarte mult. roze. gălăţene. introdusă în Europa în secolul al XVIIlea. primulă-fărinoasă. Alte numiri: Rubin. puternic. aglici. grăjnicioară. Plumbaginaceae. (Pl. Alte numiri: Rozătă. Alte numiri: Iarbă grasă de grădină. L. Arbust de apartament cu flori delicate albastru-deschis. — Portulac Fam. (Pr. Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti. Polygoniaceae. (Pl. gheţişoară.Cunoscută pentru fructele mărunte. — Rodiu Fam. creasta-co-coşului. La noi se găseşte foarte rar în grădinile ţărăneşti. auberti. 24 c). Se mai cultivă: P. Portulaca grandiflora Lindl. gheaţă. Alte numiri: Primăvară. (Pl. oglistei. originară din China. gande. Fam. zmeuriţă. rozetele. 18 e). galbene. rechie. aglice. betonică de primăvară. Alte numiri: Zambila-de-India. Perenă. foarte răspîndită şi încetăţenită prin locuri necultivate şi prin păduri. 7 c). 172. rozet. Portulacaceae. cu un miros dulce. (L. Alte numiri: Oglici. gricileni. Se cultivă pentru podoabă şi pentru vopsitul cozonacilor. S-a răspîndit tîrziu în Europa. pomogram. Resedaceae. aglicele. Polygonum orientale L. înşirate într-un racem lung. Primula acaulis. floare de nisip. Prin atingerea frunzelor mulţi capătă urticarie. 173. mucul-curcanului. portocalii. Punica granatum L. 167. Plantă grasă. utilizată şi în medicina populară» Perenă. Alte numiri: Nasul-curcanului. arodie. Plumbago capensis Thunb. În Europa se răspîndeşte abia în secolul al XVI-lea. (Pl. roşii sau pătate. Are varietăţi cu flori mari albe. Alte numiri: Amor. răspîndită prin dumbrăvi şi lunci de munte. iar astăzi aproape că nu se mai cultivă. rodier. unde a fost descoperită în 1733 şi trimisă la Paris. Anuală. Originar din regiunea mediteraneană. înflorind la începutul primăverii cu flori mari galben-deschise. 166. Perenă. iacint de India. agurijoară. busuioc-domnesc. prescurea. iarba-roşie-orientală. originară din America de Sud. cultivat rar. Anuală. tîrîtoare. (Pl. ştir. Originară din Africa de nord. răspîndită poate în timpul turcilor. La noi este tot mai mult cultivată pentru pieţe şi magazine de flori. măr-grănat. La noi a fost adus de turci şi s-a răspîndit mai întîi în grădinile ţărăneşti din Oltenia şi regiunile calde din ţară. — Moţul-curcanului Fam. (Pl. roşii şi zemoase. floare-de-piatră. 169. fiind introdusă în ţară de un secol. Punicaceae. plum-baginea africană. cultura lui este foarte veche. — Primulă Fam. ciuboţica-cucului necolorată. rozetă mirositoare. ciucurani. originară din America centrală. Buruiană originară din America de Nord. Floare cu miros plăcut. cu frunzele creţe. portulace de mare. Indigenă. mireasă. Se cultivă mai recent şi la oraşe prin pajişti şi stînci. În grădinile noastre a început să se răs-pîndească abia de cîteva decenii. — Chiparoase. Originar din Ajfrioa de sud. — Rozetă. Primulaceae. Fam. iarbă-grasă. zmeurică. Plantă originară din Indiile orientale. Originară din China. Se cultivă sporadic la oraşe şi rar la sate. Primulaceae. floare-domnească. agricele. nudlii. 171 a. pietricică. Amaryllidaceae. Polyanthes tuberosa L. tuberoza de grădină. 1 c). Primula malacoides. floarea-amorului. Plantă ierboasă. pitlingea. cu floricele galben-verzui. În ghivece se mai cultivă: 171 b. plantă urcătoare. 16 e). Cultivat sporadic în hîrdaie. 168. ruzeta. Copăcel cu flori roşii ca rubinul şi cu fructe comestibile care nu se coc la noi. Arbust. — Plumbago Fam. tuberose. igdicele. Primula obconica Hance. Cultivată sporadic. Reseda odorata. portolac.

dar mai ales în China. — Trandafir alb Fam. trandafirul de grădină. de unde a fost introdus în anul 1800 în Europa. ceai. Perene. La noi. trandafir sălbatic. utilizată şi astăzi foarte mult în toate ţările. Cultivat foarte sporadic în grădini. introdus de bizantini. Alte numiri: Turb.. glogheje. Se cultivă mai mult în cîmp pentru scopuri tehnice. rug. rug. cultivat întîi de persanii vechi. nu-mă-deranja. se extrage vitamina C. Roşa alba L. a ajuns de mult şi în grădinile ţărăneşti. Din Anglia a fost introdusă abia pe la 1890 în Germania ca legumă (cotoarele frunzelor sînt bune de compot). iarba-minunii. Plantă mare. — Ricin. Alte numiri: Trandafir. Alte numiri: Roză. mărăcinele-coţofanei. Rizomul se foloseşte în farmacii ca medicament important. rugul-vacii. cu un port superb. ruj iţă. Originar din Asia tropicală sau Africa. crăciunele. bufte. În China abundă pretutindeni. trandafir-thea. a fost cultivat în Egipt de mii de ani. agriş. Alte numiri: Azalea indiană. R. adusă pe la 1789 în Europa. (Pl. La noi este o plantă anuală. Prin hibridări a dat naştere la mii de varietăţi. cacaşder. La noi sînt recent aduse şi se cultivă în ghivece. măceş. rujă. Euphorbiaceae. ruji. Rosa centifolia L. R. rebarbară. rabintă. Originare din America tropicală. Roşa canina L. lemn-miraculos. mai întîi la oraşe. dar azi se întîlneşte tot mai rar. Alte numiri: Trandafir-pe-luni. ruji de rug de grădină. Mai tîrziu s-a cultivat pentru ulei. 181. cui-şoare. roazăbăl. mai ales în Franţa. iar vara afară în grădină. Fam. Arbust cu flori galbene-aurii. rug de măceşe. Originar din Caucaz. adesea fără nume. Rhododendron sinense Sweet. cunoscută din antichitate ca plantă medicinală. fragrans Lodd.. rug. Rheum officinale H. — Măceş Fam. Rosaceae. dumalis şi alte specii spontane. roză albă. căpuşe comună. iar recent de tot se cultivă şi la sate. rubarbă. cornişor. Roza thea. scoruş nemţesc. liliac galben. Alte numiri: Chipăruş. iarba-boierului. În peluzele parcurilor este foarte decorativă. Cultivat rar prin grădiniţe. mocioş. Alte numiri: Rădăcină de gălbinare. Alte numiri: Măceşe. reţin. ghiol. coacăza cu florile galbene. floare-boierească. Fructele pot fi întrebuinţate pentru compot şi lichior. diul-bălan. Ca plantă ornamentală este recentă şi reprezintă o podoabă rară. Ribes aureum Purch. 176. frunze mari palmate şi tulpini goale. Azi se întîlneşte destul de des prin grădinile de la ţară. trandafir roşu. 179. 180. Fam. Rosaceae. trindafil. se cultivă de cîteva decenii la noi prin parcuri şi în grădinile săteşti. Originar din America de Nord. Orăşenii n-o mai cultivă. măcuicele. Ricinus communis L. Din măceşele acestor plante lemnoase. Arboraş ce se cultivă în apartamente şi sere reci. de unde a trecut la babiloneni. apoi la greci şi romani. întîlnite pe coastele însorite. roza. La noi s-au răspîndit de un secol rozele apusene. Alte numiri: Carnaval. 175.174. Se . carcadăr. Originar din China. 177. flori de rug. Cactaceae. var. La noi se cultivă rar la oraşe. trandafir de răzoare. lemn-de-cuişoare. Polygonaceae. răspîndind un miros plăcut de cuişoare. moşmon.— Trandafir lunar nemontant Fam. 178. A fost cunoscut şi de romani. Rosaceae. (Azalea mollis Blume) — Azalee Fam. Roză originară probabil din Caucaz. boabe-de-turb. agriş nealtoit. 22 c). iarba-boilor. Rosaceae. roză-de-Bengal. Ericaceae. trandaşirr rugi de ruji. şi alte specii de Cactacee cultivate rar în ghivece. — Cuişor Fam. introduse tîrziu în Europa. Baill. Plantă cu o creştere rapidă. — Trandafir de dulceaţă Fam. Apoi a devenit plantă decorativă a parcurilor. introduse ici-colo şi în grădini. Saxifragaceae. —Revent Fam. originară din China. Rkipsalis pachiptera Pfr. În poezia populară se amintesc: ruguleţ. ravent rabarbara. iarba-minunată. trandahir. zgorchin. 182. Perenă. scoabe. originară din Orient. În medicina populară se folosesc decocţiuni de măceş. Rosa chinensis Jacq. rozariul sălbatic. dumentorum Thui. Se cultivă şi la noi recent de tot ca legumă (peţiolul frunzelor). în mijloc roşii. căpuşe. (thea hibrizi.

Alte numiri: Ghimpe-tăfălog. medicament şi în diferite credinţe. mereu verde. ochiul-boului. rozmalin. salvie. 184. angelică. Originară din regiunea mediteraneană. Întreaga plantă are un miros neplăcut. Salvia splendens Ker. hirta. jaleş bun. Plantă spinoasă. mirtin. Rudbeckia laciniata L. (Fig. spinul-şoarecelui. În poezia populară se aminteşte: trandafiraş de sacsîie şi răsură. cunoscut şi de vechii romani. jaie. 185. În poezia populară: rozmarin. trandafiri tăfălogi. Altă numire: Rug galben. rozmarin sălbatic. Are frunze argintii şi flori albe sau albastre. Alte numiri: Jaleş. — Rozmarin Fam. jaie.— Trandafir galben Fam. jeleş. Grădinarii numesc acest trandafir Roşa polyan-tha. trandafirul de lună şi Roşa moschata. salvie. Gawl. utilizată în medicina populară. 18 c). Labiatae. Compositae. originar din Abisinia şi Asia de sud. foarte frecvent la oraşe şi prin parcuri. Mic trandafir sălbatic răspîndit în stepe şi prin răzoare. Rosaceae. şalvie. pline. întrebuinţată încă din antichitate ca podoabă. Rosa multiflora Thunb. mai ales la sate şi se întrebuinţează ca medicament. floarea-soarelui de cei mică. se adună în cantităţi mari pentru coroane funerare. Alte numiri: Jaleş. salvir. salvie de grădină. trandafiri bulgăreşti. salvie ■de grădină. 188. budiană. Alte numiri: Rosmalin. tufănică galbenă. trandafiraş. în ultimele secole. Rosa gallica L. merişor-ghimpos. flori-de-paie. jalnică. jaleş de grădină. — Răsură Fam. la bază lemnoasă. gălbinele. Cultivat tot mai rar. Labiatae. 8 a). ruji de toamnă. (Pl. trandafir pitic. jaleş cultivat. Rosaceae. floarea-Elisabetei. rujmalin. bojorel galben. jele. leordini gal-bini. Alte numiri: Roza de oţet. introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. foicica. răspîndită prin pădurile calde din sudul şi vestul ţării. roza roşie.] 189. mărită-mă-mamă. — Salvie roşie Fam. guriţa cucoanei. la noi a ajuns recent în grădinile ţărăneşti. Se cultivă în ghivece. salvie frumoasă. se află în regres. ruxandre. ruşmălin. Se întrebuinţează în medicina populară. roţigalbine. La noi a străbătut din Apus şi se cultiva mult odinioară în grădinile ţărăneşti. cultura acestei plante. rozmalin. Rosa foetida J. rozmolin. mărăcină. pl. salbie de grădină. merişor. trandafir de cîmp. (Fig. foarte . — Ghimpe Fam. Se cultivă şi ca plantă ornamentală. coachezi. crizantine galbene. Plantă cu miros plăcut. jale de grădină. Rosaceae. Se cultivă foarte mult pentru florile (inflorescenţele) mari. 186. federa-spinoasă. Alte numiri: Trandafir. 34). — Jale Fam. trandafir japonez urcător. În secolul al XIX-lea a pătruns şi în grădinile ţărăneşti. ghimpe-mare. Originară din America de Nord. Azi. jeleş. 190. trandafiri-de-Kazanlîc. Originar din Japonia (sau China şi Coreea). Se cultiva uneori prin grădini rustice. La noi. Plantă cu flori încîntătoare şi bractei de un roşu-aprins. trandafirul-demose. rujă-bujă galbenă. răspîndit în nenumărate varietăţi obţinute prin încrucişări. gherghine de iarnă. dendrului. Herm. în secolul al XVIlea.cultivă mult la sate ca şi Rosa damascena Mill. Perenă. Cultivată rar prin grădini săteşti. introdusă din Apus. Originar din Asia de vest. Cultivată sporadic prin grădini. marghioale. — Ruji galbine Fam. dalii galbene. coana-Marghioală. se cultiva numai în evul mediu ca plantă medicinală şi condimentară. oţet de trandafir. flori-galbene. mediteraneană. schelvie. — Trandafir urcător Fam. Perenă. Liliaceae. 183. ghimpe-pădureţ. jale de grădină. Salvia officinalis L. talie. — (R. Alte numiri: Gherghină galbenă.. floare-de-cucoană. rujmărin. Perenă. pipară. Labiatae. 187. Perenă. grăgătăraşi. Rosmarinus officinalis L. La noi odinioară se cultiva foarte mult la sate. Cultivat sporadic la sate. galbene. Ruscus aculeatus L. 33). răspîndit în Europa de turci.

în grădini. Alte numiri: Graşiţă. 191. gheţişoare. s-a răspîndit numai recent de tot prin grădini particulare şi la sate. scapică. Subarbust trainic. şimboră. Are frunze late. Plantă tîrîtoare. mai ales la sate. — Muşcatul dracului Fam. soponele. săpunele. mereu verzi. pe care copiii le umflă (apăsîndu-le şi des-făcînd epiderma lor) apoi le lovesc şi „împuşcă". (Pl. pe marginea straturilor şi a rabatelor. — Săpunariţă Fam. unde se cultivă mult la oraşe.mult prin parcuri. Este o plantă cu flori roşiatice. cu floricele în racem. Crassulaceae. pline. Alte numiri: Ţîţa-vacii. pipercuţă de grădină. Se întrebuinţează ca medicament şi condiment. firfirică. Perenă. flori-de-gheaţă. introdusă recent. Saxifraga sarmentosa L. Alte numiri: Iarba-ciutei. cu frunze aproape rotunde. introdusă de mult în horticultura pentru ornament şi ca plantă medicinală. Cultivată prin cimitire şi în parcuri publice. iarbă-grasă. — Cimbru Fam. s-a răspîndit mai tîrziu în Europa centrală. Compositae. — Graşiţă Fam. Perenă. iar în deceniile din urmă şi la noi. Santolina chamaecyparissus L. Cultivată în ghivece. Alte numiri: Saxifragă viţoasă. prin grădini. Originară probabil din Italia. Saponaria officinalis L. Originară din China şi Japonia. 193. 192. Perenă. sipică. Satureja hortensis L. isop de grădină. Alte numiri: Gogofoaie-de-limbrici. Plantă joasă cu frunze mărunte. De origine mediteraneană. iar la noi în parcuri şi în grădini în ultimii ani. 198. 19 e). Se cultivă în toate grădinile. de culoare-cenuşie. 195. Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament şi la săpunitul rufelor. iarba-lupului. floarea-călugărului. Perenă. berbecei. 5 b). se întîlneşte astăzi şi la sate. Originară din sudul Europei. argintii. jinţură-de-gură-de-porci. Compositae. Sedum sieboldii Sw. Alte numiri: Săpuiori. cu frunze îngust sectate. Răspîndită prin zăvoaie. flori-detăietură. iarbă-de-tutun. (Pl. flori-de-parfum. urechea-babei. Introdusă în secolul trecut la oraşe. Sedum spectabile Bor. iarba-grasă-a-lui-Sieboldi. săpunul-popii. Cultivată sporadic în ghivece şi grădini. . Saxifragaceae. stînca-frînge. — Graşiţă japoneză Fam. Această plantă grasă. Se cultivă sporadic. flori-albe. în altele foarte frecventă şi subspontană. oda-gaci. introdusă la oraşe şi sate recent de tot. 35). văcărică. Scabiosa atropurpurea Desf. urechiuşe. În unele regiuni este rară. originară din China. — Graşiţă lată Fam. flori-bălăi. 194. Perenă. scabiosa. (Pl. 196. care răspîndesc un miros plăcut. gurarea-porcului. oreoleşniţă. iarbă-de-ureche. sorporiţa-luiSieboldi. frunza-tăieturii. buruiana-porcului. 197. La noi a venit prin slavi. ciumu-rică. buruiană-albă. şimbru de grădină. Perenă. gheţişoare. şimbru. Caryophillaceae. — Saxifraga cu viţă Fam. originară din Caucaz. cimbru de grădină. mintă-fe^neiască. nu iernează afară. cunoscută de romani. floare-grasă. urechişe. — Chiparosul mic Fam. Labiatae. Crassulaceae. ghiaţă. Crassulaceae. tîrîtoare. cu viţe subţiri şi frunze rotunde. Se foloseşte în medicina populară. saxifraga acăţătoare. Sempervivwn tectorum JJŞ — Urechelniţa Fam. groase. (Fig. iarbă-grasă. săpunică. a fost de mult introdusă în Europa. balanica. Originară din Japonia. Plantă purpurie cu inflorescenţe roz sau purpurii. 199. gheată. floarea-studentului. floare-de-săpun. Crassulaceae. săpunaş. Alte numiri: Floarea-văduvei. jinţură. Anuală şi bianuală. soponul-calului. introdusă în cultură numai de vreo 80 de ani. puternic mirositoare. Originară din Brazilia. Sedum spurium M. săpunel. Alte numiri: Dălac. Alte numiri: Cimburel. rar crestate. Plantă grasă. muşcata-dracului. Plantă anuală cu frunze înguste şi floricele frumos mirositoare ca şi întreaga plantă. limbricariţă. Se cultivă prin ferestre şi rar de tot pe stîncării. muşcatul-dracului purpuriu. 18 b). spumăriţă. cipruşi. B.

În Europa a fost introdusă de un secol şi jumătate.Răspîndită ca floare de apartament primăvăratică. — Silena de grădină Fam. Perenă. — Năvalnic de Canada Fam. 18 a). verzişoară. Cultivată foarte frecvent şi devenită subspontană prin grădini. (Fig. cu inflorescenţe galbene.) — Cineraria Fam. s-a răspîndit în cultură de peste un secol. Creşte mai ales la sate. Solidago canadensis L. înşirate graţios pe ramuri îndoite. (Pl. argintură. răspîndită în regiuni stîncoase. Silene armeria L. Originară din insulele Canare. (Pl. 201. Prezintă nenumărate varietăţi şi hibrizi de culori diferite. mărunte. Perenă. Acum se cultivă şi la noi. Plantă cu foi groase dispuse în rozetă. Caryophyllaceae. Este originară — ca şi specia Solidago gigantea Ait. Plantă înaltă. Senecio cruentus DC. Perenă. sălcioara. — din America de Nord. srotina Ait). urecheriţa-de-acoperişuri. ca plantă de parcuri. Plantă răspîndită pe coline. sînziene. Alte numiri: Sînziene de grădină. (syn. drăgaică. prescurea. pe case şi pe şuri de paie. frumoase. Se cultivă sporadic prin grădini. Alte numiri: Pansele. Compositae. Compositae. ginţură. (Cineraria hybrida Willd. S. Anuală. 202. La noi se cultivă din ce în ce mai mult. .nevăstuica. curechiul-stîncii. prescurată. dar creşte şi spontan. năval-nicul-ăl-mare. 25 c). Se plantează şi prin parcuri. 200. pentru florile sale roşii. 36). pe lîngă pîraie. varză-de-stînă.

.

Cultivat foarte mult la oraşe şi la sate. Tagetes erecta (Pl. Afganistan. Syringa vulgaris L. prin grădini şi prin ferestre. boroştean-depădure. liliacul de Persia. — Liliac. 12 b). — Cărujele mari şi mici Fam. liliac persan. La noi a fost adusă mai mult de slavii de sud. catifelate. Arbust. 209. Tamarix gallica L. 38). Originar din Asia de vest (Persia. bolidrag. fii. (Fig. 37). Alte numiri: Scumpie. a ajuns la 1684 în . Tagetes signata (Pl. Oleaceae.—Liliac sălbatic. pe care îl poartă această plantă. 208. Cucurbitaceae. ovat lanceolate şi flori palid roze. Oleaceae. mălin-de-hăl-altoit. capuţină. ciocănăţei. Alte numiri: Ochişele. boroştean. Se răspîndeşte izolat şi la noi şi chiar se sălbăticeşte. 17 a). cu flori ornamentale de grădină. patula L. pieloase. boance galbene. a fost introdus în Europa la 1640 şi s-a răspîndit recent prin parcurile noastre. nemţoaice. — Răcorele Fam. cocoşei. svisdoage. pochi. beft. Pallasii Desv. călţunaşi. cu inflorescenţe galbene. Originară din Peru. budiană galbenă. scluntie. Din Constantinopol a fost adus la Viena pe la 1560 şi s-a răspîndit spre vest. fiarfăm. Tamaricaceae. crin galben. Se mai cultivă şi hibridul Syringa chinensis Willd. tămarişcă. Tamarix gallica este originară din Europa de sud. la bază cordate. Cultivată frecvent la oraşe şi la sate. scump ie. laxa Willd. mălin roşu. mălin. A fost introdus în horticultura de 140 de ani şi se cultivă la noi sporadic prin parcuri. buzdulugi mari. ciocănaşi. buruiene-domneşti.. Alte numiri: Melin. butucaşi. are floricele gaben-verzui. — Liliacul rominesc Fam. rostaponi. Clarke). ciocîrlean.203. scum-pie-ultoită. Oltenia şi chiar Muntenia şi Transilvania de vest. cupa oii. Alte numiri: Pere bolînde. Plantă originară din Mexic. 204. guriţa-cucului. sultanele. tăţine. guriţa-leului. cu un pinten şi frunze rotunde. La noi se crede că a fost adus de turci. căşuliţi. buzdugi. ţigance. judecind după numele „liliac". Alte numiri: Liliac pitic. boroslan. floricele liliachii sau albe. budiene-domneşti. burbău. (Fig. botănci. budiene mari. Tufă sau arboraş spontan şi endemic prin văile Munţilor Apuseni. Prin unele grădini s-a introdus din zăvoaiele rîurilor noastre şi T. Tagetes erecta L. buglană. urcînduse pe garduri. gherghivan. pinteni. liliacul unguresc. Tropaeolum majus L. cu miros plăcut. năsturţi. crîşmăriţă. Creşte ca arbust spontan indigen în Banat. În alte ţări se cultivă mai mult. budiener bocioi. floare-cu-două-cozi. Este originară din Asia de răsărit. şi T. argovan. floştani. melinr iorgovan. liliac transilvănean. scrinte. ca de castraveţi. Syringa persica L. a apărut în Europa (Spania) la 1535 şi s-a răspîndit ca plantă de ornament pînă în Ardeal. 206. produs la sfîrşitul secolului al XVIII-lea în Europa. cosoroabe. ocheşele. călin. Fam. calcarata Wallr.). Tropaeolaceae. budiană. Thladiantha dubia Bge. lemnul-vîntului. simple sau pline. scump ia. Fiind o plantă cu flori mai puţin frumoase se cultivă foarte rar. Himalaia de vest). A fost introdusă în ultimul secol. a fost luat în cultură mai întîi de turci. antajicuri. femeia-defoc. scînteie. mălin verde. orgoian. Anuală. Oleaceae. Fam. Alte numiri: Lupisdrag. galben-roşcate. buzdulugi. ferfen galben-carujele. care emană un miros deosebit. săscuţe. — Cătină roşie Fam. 205. pene. Compositae. Are florile tîrzii şi parfumate. Se distinge prin frunzele mai mari. — Condurul-doamnei Fam. liliac nemţesc. răspîndită nu de mult şi la noi prin parcuri pentru ramurile florifere acoperite cu nenumărate floricele de culoare roz. Are flori mari. iergovan. scuntie. tamarişcă franţuzească. lobidrag. Alte numiri: Cetină.măchişele. Arbust cultivat mai mult decît specia următoare. butucaşi. tamasisie. liliac carpatic. deosebit de liliacul comun prin frunzele care sînt asemănătoare cu ale prunului. scumpină. bobidragi. Caşmir. fîrfăn. (T. Are frunze mai mici. rostoponi. pelin. vîzdoage. 207. liliac. broştean. Syringa josikaea Jacq. fărfălăi. Sînt două specii asemănătoare cultivate în toată ţara. lupi-dragi. selinţe. liliac franţuzesc. atînjicuri. flori-romîneşti. ţigănaş. beciu. ferfen mare. (Th. lopostani. budieni. creiţe.

cununiţă. hortensie. Apocynaceae. borbănoc. la oraşe şi sate. voalul-miresei. brăbănoc. Florile-i albastre sînt o podoabă a locurilor umbroase din făgete şi păduri. rujar care face ruji albe. unde odinioară era mai răspîndită prin grădini la oraşe. cuşi. toporaşi. cultivat mai ales la oraşe. merişor. altaica Pali. cununiţă. tămîioasă sălbatică. sacfiu. Plantă perenă. ederică. drimoc. dar au fost aduse mai ales varietăţi moderne din Olanda. grădinilor şi al magazinelor de flori. călin. Din sud a venit şi la noi. fonchiu. la 1559. introdusă recent în horticultura. sasău. (Pl. Alte numiri: Bulgăraş-de-aur. cultura lalelelor a luat proporţii mari în Olanda şi se făcea o speculă extraordinară cu cepele de varietăţi noi. Vinca major L. sporici. (sau poate V. — Verbină Fam. hort. 26 c). Caryophyllaceae. cuci. — Saschiu mare Fam. Tulipa gesneriaha L. (Fig. guşa-găinii. cultivată întîi de turci. Varietatea produsă în Apus. f. mălin (Moldova superioară). Alte numiri: Panseluţe. ca un bulgăr de zăpadă. Vinca minor L. (Pl. (Pl. derivă din călinul sălbatic. tulipan. guşa-găinii. cu flori de diferite culori. Alte numiri: Urzicuţe. lalea de grădină. Arbust ornamental. La noi. palme.Olanda şi curînd a devenit populară. — Saschiu Fam. destul de frecvent. pervinca. ruji albe. plătindu-se pînă la 13 000 florini pentru o varietate nouă. albăstrele. zăpadă. Cultivată sporadic. Plantă spontană prin păduri. pentru ornament. cînepioară. — Lalea Fam. Apocynaceae. Fiind mereu verde se utilizează pentru cununi. 213. Plantele din care s-a creat această specie hibridă sînt originare din America de Sud. perişor. (var. merişo-rul-mare. 212. vinca.) — Pansele Fam. micşunele. vervin. sporie. pervancea-mare. vervine italiene. sterile DC. La noi mai recentă. călinar. boţi-de-zăpadă. A pătruns şi în parcuri la oraşe. introdusă prin turci. călinul comun. 39). Perenă. Verbenaceae. Violaceae. 211. Originară din Asia Mică. ponchiu.) 215. cu frunze crenate. verdeaţă. . călin de grădină. 17 d). soc de apă. Verbena hybrida hort. foiofiu. catifeluţe. se cultivă mult prin grădini. mortez. înfloreşte prima dată la Augsburg. albe. 210. 17 c. verdeaţa-iernii. în nenumărate varietăţi. Alte numiri: Bărbănoc. verbenă pletoasă. Viburnum opulus L. cîrligeipătaţi. barba-împăratului. La sate nu a pătruns decît sporadic. Liliaceae. bulgări-de-zăpadă. drimoz. roseum. O mică plantă tîrîtoare. Anuală.) — Călin-de-zăpadă Fam. 214. nu e nevoie să facem butaşi. foaie-n-fir. Viola tricolor L. păiuşcă. Se cultivă de cîteva secole in Italia şi vestul Europei. care se ridică ca mici umbrele atrăgătoare. călin bătut (sterp). Este un minunat decor de primăvară al parcurilor. Are inflorescenţe mari. care a fost introdusă recent şi la noi. Pe la 1635. Amintită în poeziile populare: lalea. coada-vînătorului. Alte numiri: Pervinca. cununiţă-mare. sporişi. Plantă originară din regiunea mediteraneană. Alte numiri: Lalele albe şi galbene. iederă. Varietăţile de culori se moştenesc prin sămînţă.

de un miros suav.. Se cultivă mult varietăţile produse în Italia (violete de Parma etc). răspîndită în păduri şi prin tufişuri. tămîioara. Alte numiri: Toporaşi. Perene. grădini orăşeneşti şi chiar la sate.Plantă ornamentală de primăvară dintre cele mai nepretenţioase7 cultivată în nenumărate soiuri multicolore. (Pl. — Viorele Fam. 216. Perenă. Plantă cu flori albastre. prin hibridări cu alte specii. Viola odorata L. . 4 c). derivate poate din planta sălbatică Viola tricolor sau mai verosimil din Viola altaica Pali. violete. Violaceae. Este considerată ca simbolul modestiei. Introduse de un secol la noi în parcuri. Panselele de grădină au fost produse întîi în Anglia pe la 1820 şi de acolo au trecut în grădinile de pretutindeni.

albe. nemţoaice. de farmece şi credinţe. scris la 1649. la. 2 şi 3. I. Pl. şi Apus. dar numele lor este tradus din ungureşte. Corelaţia dintre flora Romîniei şi poporul romîn. Pl. Plantele de podoabă. Teodor Gorbea enumeră în Dicţionarul său de pe la 1691—1703 mai multe flori. De curînd a fost introdusă şi la sate. Leipzig. mire-sică. flori-bulgăreşti. Pl.. 219. — Circiumârese Fam.. spînzurătoare.217. Platicodon grandiflorum. 1894. atîrnătoare. Panţu. unele fiind traduse din limba latină şi maghiară. El enumeră 66 de plante de ornament. II. Pl. (Pl. 24 b). Din acestea din urmă cîteva sînt reproduse în planşe: Colchicum autumnale. A început să fie comună şi la sate. Pl. Compositae. (Pl. Zinnia elegans Jacq. impertinentă. Originară din America de Nord. 1898. 14 c. introdusă la 1796 în Europa. Kiel u. Lexicon latin-romînesc. Altdeutsche Gartenflora. Clarkia elegans. budieni. 16 d). flori-boiereşti. vindecuţă. 24 d. pene bătucite.. 1697. din cîmpiile aride. Zebrina pendula. — Juca Fam.. Pl. Stapelia lepida. adunate într-o rozetă. pp. Borza Al. Sorbaria sorbifolia. II. 3. Salpiglossis sinuata. căpitani. — Atîrnătoare. Cu frunze lungi înţepătoare.8c: Digitalis purpurea. 8 d. Laurus nobilis. Bot". 1958 . din care se ridică tulpina încărcată cu flori mari. Benko I. Alte numiri: Cactus (greşit). 21 d. II. şi Stâni. Dicţionarium Valachico-Latinuum. de leac. gura-paharului. fugătoare. maiori. Paphiopedilum insigne. Fam. Creţu Gr. 2 e : Ecballium elaterium. cătănute. In afară de date cu totul sporadice din hrisoave. Cultivată mult în grădini şi vărzării.. F i s c h e r-B e n z o n. de Gr. telegraf. patlăvi. 1943.. Dar şi despre introducerea lor în grădinile noastre ne vorbesc unii autori vechi. Grad. 49—74. Lexicon slavo-romînesc de Mardarie Cozianul. garofle. Bucureşti 1900. introdusă tîrziu în Europa şi mai recent şi la noi.. dar vezi scurta bibliografie ce urmează. Pl. ţinii.. Cretzu Bucureşti.Dimor-photheca aurantiaca hybr. 3 d. R. dînd numele a 24 de plante de podoabă. fingele. Se întîlneşte prin parcuri şi prin grădinile de flori. ruguliţe. ruji-mici. cuconi. „Lumina femeii". Manuscris. Commelinaceae. Perenă. Billbergia şi Orhideele. Borza Al. Anonymus Garansebesiensis. P1. tarleci. pp. 218. Cluj. 19—20 şi 84—86. Corbea T. Magyar Konyhâz. De asemenea nu figurează florile rare de seră şi din grădini botanice. urmat de Vocabularul de la Caransebeş. 12 d şi cîteva indeterminabile.. nr. obraznica. scris pe la anul 1693— 1706. Gypsophila arenaria. pălangie. 20 b. Ele nu prezintă un intere» etnobotanic mai remarcabil. Pl. Pl.R. cuJ-tivaţi mai rar prin parcuri şi desigur nici multe din florile anuale şi trainice. nici arbuştii floriferi. geţişoara. O parte din aceste date etnobotanice sînt cuprinse în cartea clasică a lui Z. Grădinile ţărăneşti din Munţii Apuseni. Din istoria plantelor noastre ornamentale. P. O MICĂ INTRODUCERE IN BIBLIOGRAFIA PROBLEMEI Istoria migrării plantelor de ornament din patria de origine şi introducerea lor în grădinile din alte ţări este cunoscută în linii mari pentru U. domnişori. turcoaice. Pl. Partenocissus quinquefolia. ochiul-boului. floareasimplici-tăţii. cavaler. Originară din Mexic. dar nu putem avea certitudinea că ele erau cultivate şi de romîni. 1783. Gel dintîi este Lexiconul lui Mardarie Cozianul. Nomenclatura vegetabilium în M o 1 n â r. 25 d. Astfel am omis: Lobularia (KLoniga). Oeno-thera sp. „Convorbiri ştiinţifice". cultivate cu totul sporadic prin ţară. Timişoara. Flora grădinilor ţărăneşti romîne. Borza Al.S. Pl. Orăştie. „Bul. avem cîteva enumerări de flori cultivate la noi. *** În enumerarea aceasta nu figurează nenumăratele specii de plante suculente (plante grase) cultivate de amatori. Cultivată sporadic în ghivece pentru frunzele sale frumoase. în vechi vocabulare. ochiul-cucului. V. cu 5 nume de plante. Pl. Maho-nia.S. Originară din America Centrală. pofta-femeii. halinguţă. la noi datează de un secol. Wistaria sinensis. Ceramica din Hurez. leliţă. Bucureşti. Plantă de podoabă. Liliaceae. Petrescu P. 1918. II 1921. 2 c. mireasă. Symphoricarpus albus. 1925. Schnitzl. De la Benkd şi pînă azi mulţi au cercetat grădinile ţărăneşti şi au enumerat plantele ornamentale din ele. Yucca filamentosa L. C. Borza Al.. îndungat colorate. publ. Nomenclatura Vegetabilium tipărită la 1783 de Iosif Benkd este prima enumerare de numiri romîneşti care cuprinde numirile plantelor (prin colaboratorii săi) din Muntenia şi din Transilvania. c. Alte numiri: Pertinent. Alte numiri: Garoafe.

Pax. Gaillardia picta 88. Antirrhinum majus 33. Gallistephus chinensis 42. Cosmos sulphureus 79. Ed. Pop E. Leipzig. Rochia scoparia 114. 2. Lathyrus odoratus 118.. şi Moraru Z. Lobelia erinus 122. 1935 —1936 (ruseşte. V. II. Gelosia cristata 44.. Polygonum orientale 169. Amaranthus cruentus 11. 1929 Oprescu G. 1927. 8-Auf C. Kulturpflanzen und Haustiere in ihrem Obergang auş Asien nach Griechenland und Italian sowie in dos ubrige Europa. Cei dintîi culegători ai numelor romîneşti de plante. Petunia hybrida 157. Commelina communis 60. Convolvulus tricolor 63. Flora of cultivated plants. Perilla frutescens (nanki-nensis) 154. Coreopsis tinctoria (Calliopsis bicolor) 64a. Phaseolus coccineus 161. Linum grandiflorum 120.. London. Moscow-Leningrad. Impatiens balsamina 110. 1902. 17 voi. Mit botanischen Beitrăgen vol. nr. kleine Encyclopădie. XL. Engler u. Pflanzen im Glaube und Brauch der Siebenburger Sachsen. Ageratum houstonianum (mexicanum) 9. A. Scabiosa atropurpurea . Amaranthus caudatus 10. G. Kerria japonica 111. cu titlul şi în limba engleză). Lunaria annua 123. TABELE DE PLANTE GRUPATE PE BAZA DURATEI ŞI LOCULUI DE CULTURĂ a. Reseda odorata 178 Ricinus communis 195. Budapest. 1932. Nigella damascena 148. Euphorbia marginata 84. 1921. Galendula officinalis 36. Peasant art in Roumania. Pharbitis purpurea 158. Comphrena globosa 89. II. * Illustriertes Gartenbaulexicon. F.. Berlin. Rapaies R. Cultura florilor. W u 1 f E. Cosmos bivinnatus 64b.Natur. Berlin. 1930. Hehn V. „Archiv". Majorana hortensis 129. Lupinus varius 128. 1957. Schullerus Pauli ne. Bucureşti.. Helianthus annuus 91. „Ţara Bîrsei". Panţu Z. Phlox drummondii 168. FLORI DE GRĂDINĂ ANUALE 5. Nicotiana silvestris 144. Lupinus luteus 125. Portulaca grandiflora 173. Mimulus luteus 143. 1929. Consolida ajacis 62. Helichrysum bracteatum 104. Centaurea moschata 59. 1911. Mori ova I. A magyarsdg viragăi. Plantele cunoscute de poporul romîn. Bucureşti. Matthiola incana 135. Papaver somniferum 153.

Delphinium elatum 71. Narcissus poeticus 141. Rheum officinale 187. Heuchera sanguinea 99. Salvia splendens 191. Sedum spurium 202. Lilium bulbiferum 132. patula signata 209.201. Iris germanica şi alte-specii 117. Chrysanthemum indicum 51. Fritillaria imperialis 90. Hyacinthus orientalis 103. Aconitum stoerkeanum 8. Tagetes erecta. Campanula medium 40. Iberis umbellata 106. Mirabilis jalapa 138. Tulipa gesneriana 212. Asclepias syriaca 22. Calystegia pubescens 38. Convallaria majalis 67. Primula acaulis 174. FLORI DE GRĂDINĂ BIENALE ŞI PERENE 2. Oxalis corniculata 162. Polyanthes tuberosa 170. Dianthus caryophyllus 72. Muşa ensete 139. Helianthus tuberosus 92. Phytolacca americana Platycodon grandiflorum (Campanula g. 20. Dahlia pinnata 70.) Pl. Tropaeolum majus 214. Dictamnus albus 82. Vinca major . Dicentra spectabilis 73. Verbena hybrida 218. Zinnia elegans b.) 45. Astersalignus şi altele 34. Heliotropium peruvianum 95. 167. Rudbeckia laciniata 190. Mentha longifolia 136. Cerastium biebersteinii 50. Sedum spectabile 198. Myosotis palustris 140. Chrysanlhemum maximum 61. b. Centaurea (diverse sp. Solidago canadensis 210. Althaea rosea 12. Silene armeria 206. Lilium candidum 117 b. Aster alpinus 23. Hosta plantaginea 101. Arabis alpina 19. Hesperis matronalis 96. Inula helenium 107. Phlox paniculata 165. Santolina chamaecyparissus 197. Canna indica 43. Aquilegia vulgaris 13. Cynara scolymus 68. Narcissus pseudonarcissus 146.

Yucca filamentosa d. Begonia rex 27. Asparagus plumosus 21. Rosa multiflora 188. Viola odorata c. Calceolaria corymbosa şi hybrida 35. Citrus medica subsp. 21. Rosa canina 181. Rosa alba 180. Calla (Zantedeschia) aethiopica 37. Laburnum vulgare 115. Buxus sempervirens 39. Coleurs blumei 65. Gampsis radicans (Tecoma) 56. Fuchsia coccinea . Kerria japonica 112. limonium 57. Cyclamen persicum 69. Viola tricolor (altaica) hibrizi 216. Rosa centifolia 183. Lonicera caprifolium 142. Clivia nobilis 58. Bergenia crassifolia 32. Chlorophytum comosum (sternbergianum) 54. Freesia refracta 83. Hibiscus syriacus 102. Viburnum opulus f. roseum 219. Syringa josikaea 204. Nerium oleander 159. Dianthus caryophyllus 79 b. Datura arborea 71. 203. Hydrangea opuloides (hortensis) 110. Philadelphus coronarius 175. Agapanthus umbellatus 14. Asparagus sprengeri 26. Begonia semperflorens 30. PLANTE DE CAMERĂ ŞI DE SERĂ 3. Citrus aurantium 55. Rosa chinensis 182. d. chinensis 205. Rosa foetida 184. Elaeagnus angustifolia 97. Euphorbia pulcherrima 80. Tamarix gallica 211. Syringa vulgaris 207. Pl. Syringa persica şi S. Ribes aureum 179. ARBUŞTI ORNAMENTALI 31. Begonia sanguinea 28. Vinca minor 215. Camellia japonica 48. Rosa gallica 185. Lavandula officinalis 116. Gydonia japonica (Chaenomeles japonica) 77. Araucaria excelsa 20. Ficus elastica 81. Clematis jackmanni 66.213. Ligustrum vulgare 121. Adiantum capillus-veneris 4. Ruscus aculeatus Sorbaria sorbifolia.

Coli edit. : 06410:959.959. Pelargonium odorantissimum 150. A. Coli tipar 10. Pelargonium zonale 160.50 + 27 planşe. Rhododendron sinense 194.. Bucureşti — R. Impatiens sultani 109. Epiphyllum truncatum 100. Phyllocactus phyllanthoides şi Ph. Primula malacoides 172. CACTEE ŞI ALTE PLANTE SUCULENTE (GRASE) DE CAMERĂ 6. ackermann 176. Pelargonium peltatum 151. Plumbago capensis 171. 91844 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. Echinopsis eyriesii 78. Popovici Corector : Baticu I.06. Hoya carnosa 134. Lantana cămara (hybrida) 137. hybrida (Sinningia speciosa) 98. Hodorocea. 8. Gloxinia speciosa şi G. Nerium oleander 149.08. Pelargonium radula 152. Sedum sieboldii Stapelia lepida Pl. Pentru bibliotecile mari indicele de clasificare 58. 1a. Aloe ferox 75. 1. . Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare: 58. Monstera deliciosa (Philodendron) 142. Piaţa Scînteii nr. Mesembryanthemum crystallinum 164. Phoenix canariensis 166. Tiraj: 10000+160 ex.960. CUPRINS FLORILE IN VIAŢA NOASTRĂ ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI. Grădinile ţărăneşti Analiza istorică a grădinilor ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE O mică introducere în bibliografia problemei Indicele alfabetic al numirilor romîneşti Tabele de plante grupate pe baza duratei şi locului de cultură Flori de grădină anuale Flori de grădină bienale şi perene Arbuşti ornamentali Plante de cameră şi de seră Cactee şi alte plante suculente (grase) de cameră Redactor responsabil de carte : P. Bun de tipar: 2. Dat la cules: 12.87. Echeveria metallica 76. Punica granatum 177.R. m. Primula obconica 171 b. STALIN". Tehnoredactor : Gh. Saxifraga sarmentosa 200. Format 84x108/16.p. Hîrtie velină de 80 gr. Zebrina pendula e.P. Rhipsalis pachiplera 196. Tiparul executat sub comanda nr. V.12. Senecio cruentus (Cineraria) 217. Hippeastrum vittatum (Amaryllis vittata) 105. Kentia (Howea) belmoreana 113.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful