FLORILE ÎN VIAŢA NOASTRĂ Florile sînt una din cele mai mari bucurii ale vieţii noastre. Ne place să le cultivăm în jurul casei, să le avem în ferestre, să le ţinem în cameră, în glastre. Ele nu lipsesc nicăieri în ţară, nici din jurul caselor ţărăneşti, nici din grădinile şi apartamentele muncitorilor de la oraşe sau din parcurile publice. Ele îţi dau o mulţumire deosebită şi satisfac simţul estetic al fiecărui om. Ele te însoţesc la bucurii şi împărtăşesc cu tine durerile. Plantele în genere, dar mai ales florile din grădină, au fost şi sînt un izvor nesecat de inspiraţie pentru manifestările atît de variate ale artei populare şi ale celei culte. Nu putem intra în analiza rolului pe care îl joacă florile în poezie şi literatură, căci acesta este un subiect inepuizabil, începînd cu legendele florilor, cu acele culegeri de „Doine şi lăcrămioare" sau „Trandafiri şi viorele", pînă la operele celor mai de seamă poeţi. Trebuie să accentuăm însă cît de mare este rolul florilor în operele de artă ale poporului, născute spontan în casele ţărăneşti în contact cu natura, la aer şi în strălucirea soarelui, dintr-un irezistibil îndemn estetic de a exprima în forme şi culori frumuseţile naturii. Crestăturile în lemn la porţile curţilor din Oltenia şi la fîntîni reproduc adesea flori şi viţa de vie. Mobilele din case şi uneltele de lucru, furcile de tors, doniţele şi lingurile sînt uneori decorate cu motive vegetale, îmbrăcămintea ţăranului este mai adesea împodobită cu cusături în stil geometric, dar şi cu flori. Covoarele sînt în unele regiuni, ca în Oltenia şi pe valea Someşului, decorate în întregime cu motive de frunze şi flori. Ceramica populară încă face uz de motive vegetale, în special. În Oltenia, în Maramureş, în ţinuturile săseşti, săcuieşti şi în Moldova. Căni şi ulcioare, străchini şi talgere, vase de flori şi farfurii poartă adesea un delicat decor de flori. Să mai vorbim de picturile nemuritorilor maeştri ai penelului, Grigorescu, Luchian, Tonitza şi alţii? ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI Grădinile de flori sînt o istorie culturală nescrisă a poporului care le cultivă. E aşa de interesantă istoria şi uneori chiar odiseea acestor flori ornamentale care alcătuiesc zestrea grădinilor de la ţară şi de la oraş, a florilor ce sînt podoaba şi bucuria tuturor! Plantele noastre de podoabă sînt o veche moştenire, la care fiecare veac, fiecare generaţie a mai adăugat ceva. GRĂDINILE ŢĂRĂNEŞTI Ele sînt unul din cele mai interesante obiecte de studii comparate, fiindcă variază mult de la o regiune la alta, atît ca bogăţie cît şi în privinţa numelui ce-l poartă florile. Sînt mai sărace grădinile la munte, în satele mici, ascunse şi ferite de calea largă a migraţiilor diferitelor popoare şi mai adăpostite de influenţele lor culturale. E mult mai îmbelşugată podoaba grădinilor la şes, în satele din apropierea centrelor urbane, în regiunile unde contactul cu alte popoare a fost mai intens. Nu putem ilustra mai bine deosebirile dintre grădinile ţărăneşti din diferite regiuni ale ţării, decît enumerînd plantele de ornament cultivate în cîteva ţinuturi reprezentative, cu numirile lor atît de felurite. Banat. La Naidăş (raionul Oraviţa, regiunea Timişoara) am consemnat, cu ocazia unei anchete, următoarele plante de podoabă: căldăruşe, cactus, ştir roşu, tămîioara, şlaierblume, iarbădalbă, şofran, lămîi, tămîiţă, golopăr, creată, floare-de-toamnă, cane, ochişele, ochiu-boului, vineţele sau chip-de-om (Commelina communis), lăcrămioare sau mărgăritar, gheorghină, garoafe, para-focului, ciorceluş (Dicentra spectabilis), iederă, flori galbene (Helianthus tuberosus), crin galben, zambile, vasărlilie, stînjeniţă, persăcel, rocorele, mături, crin alb, micşunele, mătăşină, izmă, leandru, reginanopţii, busuioc, bujor, muşcat, mac, iazmin, nudli sau gheaţă, pomogram, boabe-de-turbă, trandafirchitat, roazăbăl, ruzmărin, rută, flori galbine, pipară, urechea-babei, urechelniţa, sîmziene (Solidago canadensis), liliac, forfologi, turlipan, verbine, foifiu, viorele, măgrin-vînăt, budieni şi încă 10 specii recent introduse, fără nume. Lista lungă de flori şi numirile lor arată vechi influenţe germane şi sîrbeşti. Am enumerat 71 de plante dintr-o singură comună. Dar cîte am văzut în numeroase alte sate, înşirînduse în lista speciilor! Muntenia. Aici am găsit cea mai mare bogăţie de flori, prin comunele situate de-a lungul Argeşului, a Dîmboviţei, Sabarului şi Neajlovului. Iată plantele de ornament consemnate în comunele Colibaşi, Copăceni, Vlad Ţepeş, Comana, Mihai Bravu, Mitreni, Budeşti: zambile albe şi albastre, crin (Iris germanica), crin galben, ghiocei albi (Narcissus poeticus), recin, mărgăritar, muşcată roşie şi creaţă, leandru, ghiocei-de-grădină (Narcissus pseudonarcissus), smochin, cuişor, floarea-soarelui,

lămîi, garoafă, maghiran, piparoase (Lilium candidum), crizantină, talie sau dalii, cerceluş, rozet, micsandre, gheti-şoare, izmă, merişor, trandafir galben şi alb, călţunaş, moţu-curcanului, alimon, calofir, busuioc, gălbinele, canele, steluţe, cirişar, limbă, zorele, lalele, tufănică, bujor, nalbă, florialbastre, iarbă-mare, lămîiţa, salcie (Elaeagnus), micşunele, gurarea-porcului, cartofei, guriţa-mie Iu lui sau gura-leului, facelie, muşeţel-de-grădină, schinduşi (Trigonella foenum-graecum), săpunaşi scînteioară, mac, regina-nopţii, floarea-mortului (Mahonia aquifolium), busuioc roşu, călţunaş, ghemu, căldăruşe, rozmarin, cîrciumărese, pietricică, cancicică (Impatiens balsa-mina),floarea-miresei, ciocuberzei, begonia,mateolă(Matthiola bicornis), gladiole, băşicuţe (Symphoricarpus albus), iarbă-mare (Phalaris), lobodă roşie. Am mai văzut 15 feluri de plante fără numiri populare, în total 90 de specii. Din această regiune se aprovizionează cu flori şi florăresele din Bucureşti. Dar ar trebui să scriu pagini întregi despre bogăţia de flori a pieţelor şi a parcurilor din Bucureşti, despre aspectul pitoresc al colţurilor de străzi şi bulevarde. Magazinele de flori sînt încărcate cu cele mai moderne soiuri de flori, cu crizanteme, gladiole, garoafe, gloxinii şi ultimele creaţii de roze superbe. În anii regimului democrat-popular, în grija pentru continua înfrumuseţare a vieţii poporului, a intrat şi preocuparea pentru îmbogăţirea grădinilor, aşa fel, încît astăzi puţine oraşe din lume se pot lua la întrecere cu capitala ţării noastre! Moldova. În regiunile Iaşi, Suceava şi Galaţi am consemnat în două campanii etnobotanice (1952 şi 1953) florile din grădinile ţărăneşti. În nordul Moldovei am văzut: bună dimineaţa, nalbă de grădină, nasu-curcanului, gura-leului, măturiţă, soponele, veselia-casei (Begonia), gălbinele, ochiuboului, parfumuraşi şi cărăfior, calapăr, dumitriţe, româniţe, nemţişor, fluturaşi şi ochiu-băietului sau ochiu-cavaIerului, gheorghine, garofiţă, ochii-băieţelului (Gaillardia;, gladiola, floarea-soarelui, crin galben, crin de toamnă, răchiţele, beţivă, stînjeni albaştri, mături, sovîrf, micşunele, nintă, floritomnatice, oleandru, regina-nopţii, mac, viţă sălbatică, pilargonia-roz, nalbă (Pelargonium zonale), betonii, gura-paharului sau zorele, chiparoase, cuişoare, trandafir alb, carcadel sau acadîr, trandafir-dedulceaţă, trandafir galben, mărită-mă-mamă, flori-de-parfum, sînziene (Solidago canadensis), liliacnemţesc, căşiuliţi, conduraşi, beţi-de-zăpadă, crîşmăreasă sau pofta-femeii. În total 54 de specii. In sudul Moldovei şi în nordul Dobrogei am notat următoarele: sălcioara, smochin, hortensia, iederă (Parthenocissus), iasomie, cuişoare, trandafir de dulceaţă, trandafir galben, maghiran sau floareamiresii, liliac, liliac nemţesc, nalbă, bosioc roşu, gura-leului, căldăruşe sau chipigicuri, măturică, floarea-studentului sau dumitriţă, crăciuniţă, gălbinele, ochiu-boului, popuşoi (Canna indica), şofran, pufuleţi, calapăr, crizantine sau dumitriţe, româniţe sau bunghişori, lăcrămioare, catifeluţe sau guriţacucoanei, mustaţa-flăcăului sau steluţe, gherghină, caranfilă, floare-domnească, spicu-vieţii, floareasoarelui sau răsărita, gulii şi cartofi dulci, floare-de-hîrtie, crin galben, crin de toamnă, zîmbiluri, copăcei, stînjenei, mături de grădină, cafeluţe, buchet-roşu, micşunele, alămîiţă sau busuiocii stupului, mintă-creaţă, izmă, chişuliţe sau podoaba-zilei, regina-nopţii, piper-negru, busuioc, bujor, bujor-depădure (Paeonia peregrina), mac, betunii sau petunii ori bitoane, zorele sau bună-dimineaţa şi garoafe, fasole roşie de floare, flox, buchet, iederă (Polygonum aubertii), moţu-curcanului, portolac sau gheţişoare, căpuşi, marghioale, săpunele, gheaţă sau iarbă-grasă, drăgaică, crăiţe, antajicuri sau conduraşi ori călţunaşi, urzicuţe, pansele, viorele, nemţoaice, crin albastru, lămîi, crini roşii, urzicuţe, datura, ghem, nu-mă-deranja, cerceluş, uleandru, pelargon sau sacîz şi sacîzel, muşcată, floare-creaţă, cactus, primăvară, acăţătoare sau miresică. Peste 10 specii nu au încă nume romînesc. În total sînt 102 specii. Oltenia are de asemenea grădini ţărăneşti bogate în flori. Într-o lucrare preliminară la o etnobotanică a Olteniei am adunat numirile de plante ornamentale auzite de mine, de discipolii mei şi culese din literatură. Sînt aproape la o mie. Numirile citate mai jos au fost culese în timpul unei campanii de cîteva luni de zile din satele Mehedinţilor, regiunea Craiova. Păstrez şi acum amintirea surprizei şi încîntării mele de atunci, văzînd belşugul de flori cultivate în case şi în grădini. Cele mai multe numiri provin din Slivileşti, Turceni, Valea lui Cîine, Novaci, Polovraci, Balateşti, Aninoasa, Murgeşti; lista lor este următoarea: floarea-pîinii, pufuleti, sabur şi sanabur, nălbi, moţu-curcanului, gura-leului, căldăruşi, rozmalin (!), măturice sau peliniţă, ciucuri sau mocofană, bucuria-casei, cearăroşie sau mireasă, părăluţe, crăciuniţă sau ianuarie, gălbinuşi sau nocoţele, ochiu-boului sau flori-rotate, cană, şofran, busuioc sau creasta-cocoşului, micşunele, tămîioasă, calapăr sau calomfir, tufănici sau crizantine, românite sau mostrătăl, urzicuţe, gheţişoară sau scînteioară, dosnica, mărgăritari, răcorele, albiniţ-ă sau coconită, steluţă, gherghină sau dalii, garoafe sau cuişoare, sălcioara, boabe-de-venin (Euphorbia lathyris), floarea-miresei, smochin, cerceluşi, priboi, gladiole, iederă, floarea-soarelui, gheorghine galbene, siminoc, crin galben, liliac de grădină, crin de toamnă, ortensie, cangei sau dragăMărioară, oman, stînjenei, mătrui, indruşiaim, crin alb, cafea, schinteioară, măgheran, micşunele (Matthiola incana), mătăcină, izmă-creaţă, iarbă-neagră sau mentă, leandru, regina-nopţii, uncheşel, piper, busuioc, coada-pisicii (Cereus flagelliformis), bujor alb şi roşu, mac sau moaci, muşcată, floarede-vin, muşcată-creaţă, puturoasă, betonii sau parfum, panglicuţă, răcorele sau zorele, fasui cu teacă

Dăm lista florilor şi plantelor de leac găsite în grădinile de la Scărişoara. lalea. mac. Acest popor de stepă a crescut în mijlocul lalelelor şi a zambilelor din cîmpurile înierbate ale Asiei Mici. bujor. cetină. scînteiuţa. Mai largă răspîndire au rujile de toamnă. cîrciumărese sau cătănuţe. cu florile mari. regiunea Cluj. trandafiri-tăfălogi. ANALIZA ISTORICĂ A GRĂDINILOR ŢĂRĂNEŞTI Să încercăm să facem o analiză. amor. fiind introduse recent. turb. raionul Turda: iarba-mîţii. venite din America. banat. De la ei au intrat în horticultura toate liliaceele. trandafir galben. plituţe. halînguţă sau atîrnătoare. Putem deosebi mai multe categorii de flori în privinţa originii lor şi a vechimii la noi. muşcată de oală. roze. a) Prima categorie mare este aceea a florilor „moderne". Ţara Oaşului. mîndră. gherghină galbenă. vom da aici lista din două regiuni mai conservatoare a tezaurului de flori şi a numirilor populare: Munţii Apuseni şi Ţara Oaşului. cheiţa-raiului. viorele. floareasoarelui. rozmalin. cinci-cote. a diferitelor neamuri de flori pe care le întîlnim cu atîtea numiri. garoafe. fiolă (Matthiola incana). păpucichi. clopoţei. le găseşti ici-colo. garoafa. cactus. lupidragi sau călţunaşi. ce-l exală florile ei albe. căldare. mălin. care cuprind peste 200 de specii ornamentale. numite şi crăiţe ori vîzdoage. măgheran. Munţii Apuseni. leordini sau ruji-galbini (Rudbeckia laciniata). oglicele. rezedă. panseluţe. trandafir. cu mirosul îmbătător. briboi. rujmalin. rubin. sînziene de grădină. vestit pentru varietatea mare de flori. compus din 16 comune. camfor (Mentha piperita). şi care altădată purtau un singur nume în tot cuprinsul patriei. sau Extremul Orient. În total am văzut 123 de specii ornamentale. bîrsacan. Şi aceasta e adusă abia de un veac din Orient. ricin. ignele. firfirică sau flori-de-gheaţă. aşa de răspîndită acum. trandafir. introduse în Europa numai de cîteva decenii. fucsie. Mai sînt vreo 10 specii care nu au numiri populare. domnişoare. gheţişoare. trandafir. cum sînt America de Nord şi cea de miazăzi. ţine tot de grupa florilor din Orient. Pe lîngă vechea moştenire dacoromană. săpunele sau berbeci. iazmin. În zilele noastre e în plină expansiune Cosmos bipinnatus (fluturaşii) de aceeaşi origine transoceanică. zmeuriţă. cel mult de un secol — două. Tot nouă e şi iasomia. b) Mai veche este zestrea primită de la turci. atît la populaţia romînă cît şi la minorităţile naţionale. măzăruică. carnaval. betonie. cuişor sau liliac galben. lilion alb. cocoara-muierii sau tulipan (Iris germanica). picioci-curate. cupe. slavă şi turcă. Numărul total al plantelor ornamentale se ridică la vreo 44 de specii. floare (Calendula officinalis). 15 sînt cultivate numai în parcul de la Bicsad şi în alte cîteva grădini. cadoul japonez. mături. pinteni. dulcea verbină şi suava levănţică. dar răspîndite prin turci şi slavi. ţîpruş. budiene. bizantină. flori-tărcăcioare. zorele sau clopoţei. nalbă. Iată plantele de podoabă din aceste sate: gura-leului. rozetă. butduci sau flori-galbine. cercei. vioaie. care au revoluţionat arta grădinărească din Apus. tătăişi (Callistephus chinensis). fonchiu. creaţă. nemirositoare. La noi e apreciată mult de stupari. mari. liliac. stînjeni. rujăbujă. frumoasa crizantemă. Din nenumăratele grădini cercetate în comunele româneşti. iederă. unde este mult mai mică. lămîiţa. Recentă este şi floarea-soarelui. fluxe. pupi sau scînteiuţe sau bumbuşcuţe (Gom-phrema globosa). începînd din veacul al XVI-lea. lemnuş. iarbă-grasă. crin. vetrice. ca împrumut recent. carpăn (calapăr). ruşiori. grădinile ţărăneşti au primit multe elemente de la coloniştii saşi şi din alte părţi. barbînoc. boglar. iarbă-scumpă. măieran. călupăr. lămîiul. lilion galben. Turcilor li se datorează şi introducerea la noi a cărujelelor. portulachie. moţu-curcanului. regina-nopţii. flori-de-rug (Rosa centifolia). agave. macitină. cănţălarie (Calceolaria). Cîmpeni şi Vidra. cînepioară sau verbine. Multe s-au încetăţenit şi în grădiniţele ţărăneşti.lată. din alte continente bogate în flori. flori-de-paie. tulipan galben. Nu au încă nume românesc patru flori introduse de curînd. bosioc. Foarte repede s-a răspîndit în ultimii 30 de ani cultura gheorghinelor sau rujilor galbene (Rudbeckia laciniata). venite abia de un veac de peste ocean. lămîi. chiparoase. ruji sau ruja-soarelui. Aşa se numeşte în graiul poporului raionul Oaş din regiunea Baia Mare. te împiedici de ea la fiecare pas. Transilvania. săseşti şi maghiare. bosîioc. broască. cerceluşi. În această provincie sînt deosebit de numeroase plantele cultivate pentru podoabă. dulceag. Din aceste 53 de specii de flori. recent apărute la noi. sfunduc. c) Mai vechi decît aceste daruri sînt acelea ce-au venit în evul mediu şi mai tîrziu din vestul . nasucurcanului. mac. numită impropriu jasmin. trandafir alb. scrinte (Syringa) şi vie sălbatică. din punct de vedere istoric. gheorghine. jaleş. verbine. tătăişi. Elemente noi şi neîncetăţenite încă la noi sînt: rodia. Nalba de grădină. Floarea numită cuişoare sau ceara de albine (Asclepias siriaca) este o buruiană comună din Statele Unite. pejma. schintei. adusă din America de Nord. gheorghină roşie şi mieruie. galbene ori albe. un ţinut altădată foarte sărac şi izolat. mneriori (Centaurea cyanus). trandafir-de-luni. lemnu-domnului.

Din categoria aceasta mai fac parte rezeda. împreună cu cimbrul sînt folosite mai mult cu rosturi aromante decît ca podoabă. cu numiri adesea latineşti ori greceşti. în grădinile ţărăneşti rămîne totuşi un număr mare de flori ornamentale cu largă răspîndire. numit şi iorgovan. dar şi-a pierdut pe urmă rostul acesta. El a păstrat şi numele lor dace. Unele se vor fi pierdut în vremuri de bejenie. veniţi tot prin nemţi. împreună cu cele 25 de tovarăşe de acelaşi fel. cimbrul au fost văzute la vechii daci de marele părinte al botanicii. prescurăriţă) cultivată pe şuri şi case cu credinţa neîntemeiată că cei ce o cultivă sînt scutiţi de trăsnet. prin curţile domneşti sau direct prin neamurile ce s-au stabilit la noi. a fost buruiană medicinală odinioară. Aşa este trandafirul (cu nume ce vine de la cuvîntul neogrecesc tri-antafillon = treizeci de foiţe) cultivat din vechime de coloniştii romani. cu frunze creţe ori drepte. superba floare albă. Aşa este chiar muşcata. Melinul sau liliacul. E veche în cultura noastră. rar. Bănuiesc că unele din ele. cum sînt merele pătule şi poinice din Ardeal. care sînt desigur cea mai veche moştenire botanică. mixandrele şi garoafa. fiind reintroduse în timpuri mai noi. filiminele sau rujile poartă numiri vechi slave. Mintă sau izmă. medic de legiuni romane. dar cu timpul a devenit plantă ornamentală. este tot o plantă de origine sudică. decît pentru culoarea florilor. Măgheranul (Majorana vechilor romani) a fost şi el o plantă medicinală. a fost adoptat de toate grădinile. Dioscoride. Calapărul. dar venită pe calea împrumutului din ţările din Apus. e) înşir acum la urmă frumoasele fiice sălbatice ale florei romîne. de afară de la cîmp. Romînii au descoperit şi plante de podoabă curată. pe care le-au cultivat şi hărăzit ca nobil dar întregii omeniri: aşa este chiar . Saşii. Iată cîte seminţii şi cîte feluri de flori s-au adunat de veacuri prin grădiniţa noastră. Calapărul. din codru şi nu au fost aduse din alte ţări. arbust de podoabă ce creşte sălbatic în Arad. Oltenia pînă în Dobrogea. Aşa sînt pintenaşii (Tropaeolum) numiţi şi butucaşi sau nemţoicir de origine americană. Ea a fost adusă de romani ca plantă de leac. Busuiocul frumos mirositor. deşi e sigur istoriceşte că aceste flori nelipsite din grădinile tuturor satelor noastre au fost cultivate de strămoşii noştri romani. scumpie. Spînzul şi saschiul. ungurii şi şvabii au mijlocit desigur introducerea în preajma caselor a multor flori. e moştenit tot de la greco-romani. Astăzi se păstrează mai mult ca podoabă prin grădinile ţărăneşti mai vechi. De origine romană este şi rozmarinul numit la noi şi rujmalin. aduse de geţi şi daci pe aceste plaiuri din meleagurile calde ale Sudului. ornamental. aceasta. ca de lămîie. Crinul. care au intrat de-a dreptul în sanctuarul grădiniţei. roiba. după înfrîngerea lui Decebal. Mătrăguna. d) în afara florilor enumerate mai înainte în cele trei categorii. Tot dintre florile sălbatice s-a desprins şi mîndrul nostru priboi (Geranium macrorrhizum) cu flori şi frunze de un miros suav. cultivaţi şi dăruiţi pe urmă civilizaţiei universale. rămînînd cu cel culinar şi. mătăcina. sînt mai vechi la noi decît domnia imperiului roman. generalizate acum la sate. merele domneşti din Muntenia. sălbatic pe la noi şi poftit de oamenii iubitori de flori în grădiniţe. bogăţia ei! Ca încheiere voi arăta cît este de importantă contribuţia grădinilor noastre la îmbogăţirea grădinilor din alte ţări. lăcrimioarele şi albăstreaua au fost introduseşi ele din pădure şi de la cîmp în mijlocul florilor de origine străină. moştenire rămasă de la romani. Jalea sau Salvia este de asemenea o plantă Mediteraneană. atît la ei cît şi în noua lor provincie: Dacia. Nu mă gîndesc aici la excelentele soiuri de pomi fructiferi descoperiţi. unde creşte din belşug. sînt cele mai răspîndite în grădinile de la noi. Aceste 11 flori de podoabă. cu miresme ce îmbată simţurile şi cu flori ce înfrumuseţează viaţa. cu puternicul lui parfum. Strămoşii noştri desigur lau luat de prin pădurile Craiovei şi Cernei. originară din sudul Africii. doamnă-mare ca şi iarba-mare (Inula helenium) se folosesc mai mult ca plante medicinale. cultivate mai mult pentru miros şi în scopuri medicale. nelipsita floare a ţărănoii. Dar n-am isprăvit încă trecerea în revistă a gingaşelor flori ce împodobesc grădina ţăranului romîn.Europei. Melisa este tot sudică. sporind din neam în neam frumuseţea. întemeietori ai unei noi civilizaţii pe plaiurile noastre. Banat. izmă. adevăratele flori naţionale. destul de asemănătoare cu cele de astăzi. Cît e de caracteristic în această privinţă splendidul bujor (Paeonia romanica). saşii au răspîndit pe Semper-vivum (urechelniţa.

Patria de origine este regiunea Mediteranei şi Asia Mică. e o bijuterie scumpă a prietenilor florilor de pretutindeni. Ageratum houstonianum Mill. —Crin albastru Fam. Se cultivă în grădini şi parcuri. după numele lor botanic ştiinţific. cu descrierea noilor croaţii. dornici să afle cît mai multe despre florile cultivate de ei cu atîta dragoste. cu sfaturi grădinăreşti. iar numirile romîneşti. mai ales prin parcuri. 3. E şi medicinală. Orăşenii îl cultivă în ghivece pentru florile mari albastre ridicate de o tijă puternică. dinţate. 4. Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament. din apartamente. Alte numiri: Buricul-Vinerii. adesea fără nume. fasolică.19. Iată care sînt florile cultivate mai adesea în „grădina mea" şi care este pe scurt istoria lor culturală. Originar din Mexic. Cu florile-i liliachii-palide. Aconitum stoerkeanum Rchb. Alte numiri: Floarea-pîinii. Perenă. trei-cumnate-supărate. — Părul-Vinerii Fam. Saburul plămădit în rachiu cu alte plante se foloseşte ca medicament popular contra icterului. Se cultivă rar în apartamente. reunite în bucheţele. (P1.e. papucaşi. Liliaceae. populare sau cărturăreşti. un prea frumos liliac găsit în stare sălbatică pe valea Someşului şi Arieşului. Althaea officinalis L. tot astfel e melinul moţilor. sabur. Cultivată în grădinile minerilor şi ţăranilor din nordul ţării. Alte numiri: Sanabur. cum să cultivăm florile noastre din ferestre. Are flori mărunte. Pentru grădinile rustice se consideră o plantă recentă. Se cultivă în apartamente de amatorii de plante suculente (grase). Malvaceae. Aloe ferox Mill. Cultivată ici-colo prin grădiniţe la sate. cu o petală superioară ca o căciulă sau ca păpuceii. într-un index care trimite la planta respectivă indicată printr-un număr curent. să le înşir tot alfabetic. 1. P1. păpucei. Acest capitol din povestea grădiniţei reprezintă o pagină frumoasă în contribuţia noastră la progresul cultural al omenirii. (4. se vinde în farmacii. Anuală. şi alte două specii — Sabur Fam.) 7. ca: sanabur. Originară din Alpi. Ferigă din regiunea mediteraneană. Să ne mîndrim cu aceasta. Compositae. albastre-deschise.15. introdus la 1823 în Europa. Perenă. doctor. „Florile din grădina mea" este o călăuză în lumea florilor cultivate mai des în ţara noastră.C şi pl. Liliaceae. — Omag-de-grădina Fam. Plantă originară din Africa de nord. care este primul leagăn al acestei plante. răspîndit la noi de aproximativ 80 de ani. cultivat şi în grădini săteşti. mexicanum Sweet) — Pufuleţi Fam. prin iunie. Ranunculaceae. prin grădinile şi casele oamenilor muncii. se vinde în farmacii. La noi este subspontană uneori. Alte numiri: Cocoşei. Adiantum capillus-generis L. 5.liliacul trecut în zestrea horticolă universală. Are mai multe rude asemănătoare. ce înfloresc tîrziu. Şi nu mă înşel desigur căutînd originea priboiului din grădinile altor popoare. bună-dimineaţa. din grădinile ţărăneşti şi cele ale muncitorilor de la oraşe. Perenă. ca reminiscenţă a culturii ei altădată mult mai răspîndită decît azi. dar şi otrăvitoare. Abutilon theophrasti Medik. teişor. (Aloe sp. numit apoi în horticultura liliac romînesc (Syringa josikaea).d. Mai simplu şi mai sigur este să le enumăr în ordine alfabetică. Polypodiaceae. — Prlstolnic Fam. 2. Agapanthus umbellatus L'Herit. Figurile vor ajuta să recunoaştem o seamă de flori din ce le mai comune. Plantă perenă cu frumoase flori albastre. Alte numiri: Crinulafrican. tot în grădinile sătenilor romîni. Mult m-am gîndit în ce ordine să spun povestea aceasta a florilor. la oraşe. Cultivat sporadic prin grădini. ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE Cartea „Florile din grădina mea" nu este un manual de horticultura. cu enumerarea tuturor soiurilor şi noutăţilor horticole. — Nalbă-mare . aloe. Fructul se pune pe azime la nunţi şi urma se coace ca un sigil.) 6. părul-fetei. 18. cultivată în regiuni calde pentru sucul solid extras din frunzele cărnoase. Ea nu ţine locul unui catalog de flori de la vreo pepinieră. trudă şi răbdare.

la noi a fost introdusă recent. Veche plantă medicinală. leoaie. nalbă-înaltă. Artemisia abrotanum L. Are nenumărate varietăţi cu flori galbene. Are flori palid-roşiatice. ruji-de-botă. Althaea roşea (L) Lav. Vivace. bujor. gură-dragă. nasulcurcanului. Amaranthaceae. Este o importantă plantă medicinală. guriţa-leului. Oamenii de la sate o întrebuinţează ca medicament. alimană. rujalină. anuală. Acum e pe cale de dispariţie. La noi recentă. nalbă roşie. lemnuş. împărţite în aripioare foarte subţiri. rujă.e. împreună cu obiceiurile legate de ea. 15.—Gîscâriţâ Fam. Amaranthus cruentus L. are inflorescenţe roşii atîrnătoare. 10. trompa-elefantului. Ara bis alpina L. La noi.) 12. 1. Originară din Alpi. Cultivată rar în grădiniţe în nordul ţării. guriţa-mielului. Araucaria excelsa L. toporaşi de grădină. Originară din Orient. prin parcuri. Are frunze puternic mirositoare. — Căldăruşă Fam. rozmarin. Durează 3—4 ani. nalbă bună. Este o plantă utilizată la . Originară din Asia Mică. — Pelin Fam. nalbă de cîmp. — Gura-leului Fam. Se cultivă uneori şi prin grădini rustice. 2 şi Pl. pelin de grădină. la oraşe. frecventă în sud. 3). Arboraş de apartament cu frunze mărunte. a devenit plantă ornamentală încă din evul mediu. intrată prin Apus în grădinile europene. mucul-curcanului. peline. Alte numiri: Pelin alb.Fam. Malvaceae. Plantă anuală. peliniţă. Cultivată frecvent pentru ornament prin grădini. cîine. clopoţei-cornuţi. Se cultivă în apartamente la oraş. pelin adevărat. 13. ştirul-codat. ştirul-purpuriu. Alte numiri: Naiba albă. în grădinile rustice mai recent.) 8. Malvaceae. amarant-încruntat. Originară din regiunea Mării Mediterane. Coniferae. Alte numiri: Gîscăriţă alpină. lemndomnesc. originară din ţinuturi mediteraneene. căldăruşe. Alte numiri: Brad de apartament. (Fig. lemn-dulce. Plantă de podoabă. (Fig. Amaranthaceae. Compositae. Alte numiri: Bujor. Perenă. Alte numiri: Căscate. galbene. La noi a fost adusă mai recent. focuşor. Este o buruiană înaltă. ruji-de-pe-tuleu. şanţuri şi stepe. gura-ursului. Crucifere. floarea-clopotului. alimon. cupe şi altele. S-a introdus în grădinile Europei în evul mediu. ll. La noi recentă. ştir. 14. Ranunculaceae. roşii şi aproape negre. nalbă-mare de grădină. ştir. 23. introdusă de sute de ani. foarte mult în Ardeal. 11. focşor. pelinaş. Scrophulariaceae. — Busuioc roşu Fam. Introdusă recent. nalbă de pădure. Cultivată foarte rar în Oltenia şi Muntenia. Foarte mult cultivată prin grădini. Cultivată sporadic prin grădini. Se cultivă numai sporadic. leoaie-mare. Perenă. (Pl. pentru florile albe timpurii. Artemisia absinthium L. lămîiţa. Creşte şi spontan la munte. gura-morunului. căldare. toporaşi. candelute. pelin bun. pelin de cel mare. (Fig. pelin amar.mucul-curcanului. Se cultivă mai mult la oraşe. roşii-tărcate care se deschid ca o gură. trandafir-cu-pai. cinci-coade. prin grădini ţărăneşti şi cimitire. — Moţul-curcanului Fam. ştir roşu. 4). nalbă de lună. care creşte prin zăvoaie. clopoţei. Originară din insulele Norfolk. — Nalbă de grădina Fam. Cultivată frecvent pentru podoaba grădinilor ţărăneşti. 16. cinciclopoţei. Alte numiri: Rozmalin. Amaranihus caudatus L. Compositae. guriţă. iarba-fecioarelor. gura-mie-lului.b. — Araucaria Fam. Buruiană de rîpi. (Fig. cornuţi. dacă le apăsam lateral. Antirrhinum majus L. ştir romînesc. pelin verde.) 9. coada-vulpii-purpurii. Alte numiri: Cănăcei. Anuală sau bianuală. nalbă. căldăruşi. busuioc roşu. Este originară din Orient. Plantă ornamentală cu flori mari de diverse culori: albe. Aquilegia vulgaris L. — Lemnul-domnului Fam. Alte numiri: Bojor. ţurţălăi. ciocănaşi. lemnuş-verde. Alte numiri: Nălbi.

năfurică. Perenă. Asclepiadaceae. pelin anual. la ţară. dafin mic. Uneori se găseşte şi în stare sălbatică. Este amintit şi în poezia populară: popîlnic. coada-raiului. vetricică. — Peliniţă Fam. Originară din Orient. pochipnic. Artemisia annua L. mocofană. Aristolochiaceae. Originară din America de Nord. smirnă. Anuală. vatocinie.—Ceara-albinei Fam. urechea-hîrţului (şoarecelui).) 17. cbiperul-îupului. ficăţea. Încercată şi pentru cauciucul ce s-ar putea extrage din latexul său. mătura-beciului. Cultivată sporadic. Perenă. Se folosesc oblojeli cu mături de pelin contra reumatismului. cu flori ca ceara. 19. lingurapopii. măturiţă. Perenă. mătura-raiului. mătura-împăratului. ceară. Compositae. lobojană. Plantă medicinală. (Fig. dragun.pregătirea vinului (pelin amar). Asclepias syriaca L. Alte numiri: Chipăruş. răspîndită recent la noi. introdusă recent în Europa centrală. Plantă de ornament. se cultivă uneori la oraşe. în medicina populară şi oficială. piperul-lupului. de asemenea. bogată în miere. Euruieniţă comună prin păduri de deal. pipăruş. cuişoare. măturice. tămîiţă. măturică-mirositoare. măturişcă. ciucurel. lemnuldomnului. înfloreşte timpuriu cu flori vişinii-bordo. . Are frunze de forma rinichilor. 5. călugăriţă. 18. Alte numiri: Buruiană de ţară. ascunse. tulipin. mătură-turcească. cătuşnic. năzdrăvan. Asarum europaeum L. dar creşte şi spontan prin curţi şi grădini. Se cultivă. mătelută. — Popîlnic Fam. po-chivnic. Alte numiri: Ciucuri. tămîioara.

Liliaceae. 22.20. . Originară din Africa de sud. iar recent a fost introdusă şi la noi ca plantă delicată de apartament. floare-de-stuh. de curînd. — Asparagus Fam. 22 a). Perenă. această plantă de apartament s-a introdus mai recent în Europa. — Asparagus plumosus Fam. în oraşe. Perenă. Frunzele (propriu-zis ramuri de forma frunzelor aciculare) sînt mai groase ca la specia precedentă. (Pl. pana-cocoşului. 21. Asparagus sprengeri Rgl. aspidistra cu foile înguste. Aspidistra elatior Blume. Liliaceae. Din Africa de sud a venit în Europa de un secol. — Aspidistra Fam. Alte numiri: Asparag. porumb. Asparagus plumosus Bak. Liliaceae. Alte numiri: Aron. brad. iar la noi.

26. beladonă. de 20—40 cm lungime. gheaţă. Originară din Alpi. În grădinile ţărăneşti le întîlnim foarte rar. gheţişoare. bănuţele. floarea-studentului. gheaţă. — Begonia rex Fam. Originară din sudul Europei. curechi. (Fig. adesea subspontană. Originară din Brazilia. Alte numiri: Ungurenci. mătrăgiune.d. Se cultivă rar la oraşe. -(P1. Saxifragaceae. mădrăgună-doamnă-mare. varietăţi involte aduse din Apus. iernează acoperită şi prin grădini. se leagă în buchete frumoase albastre. Bellis perennis L. Floricică de pajişti. Asemănător e A. Atriplex hortensis L. 29. Cunoscută în zicala: Foaie verde lobodă. — Lobodă Fam. fragă. — Bănuţi Fam. albastre-pal. 30. 25. talpa-gîştei.) Engl. mărgărită. Bună de leac. Perenă. Creşte prin tăieturi de păduri.Plantă de apartament originară din Japonia. bumbicei. lămîiţa. 7). cu flori de un roz delicat.— Mătrăgună Fam. Begoniaceae. 23. doamnă-mare. Alte numiri: Rujnici de munte. sporadică. butculiţe. Alte numiri: Saxifraga. Cultivată în ghivece. soponele. Perenă.mireasă. Se pomeneşte în poezii populare (lobodă). gura lumii-i slobodă. cu flori roşiatice. uneori ca podoabă. Atropa belladonna L. cinstită. Alte numiri: Floarea-codrului. iarba-codrului. şi alte specii nord-americane — Flori-de-toamnă Fam. . Alte numiri: Bucuria-casei. bumbuşcuţe. Perenă. lobode roşii boiereşti. în lumea antică şi mai tîrziu se cultiva mai mult decît se cultivă astăzi spanacul. mătrăgună-iarbă-bună. Introdusă recent şi la noi.b). Anuală. Se cultivă uneori prin grădini ţărăneşti. dumitriţă. Perenă. viorea albă. lobode roşii de vărzare.) 24. Cultivată rar în ghivece ca plantă de ornament. Perenă. păscute. Originară din Brazilia.25. la munte. badan. Introdusă recent şi la ţară. Florile apar pe rizom. cireaşa-lupului. Compositae. floricele-frumoase. bumbuşte. Originară din Asia centrală. Begonia semperflorens Link et Otto.c). — Bergenia Fam. Aster salignus Willd.6). 25 a) 27. Begoniceae. boglari. sălcioara. ascunse. cu desene multicolore.9. cultivată pentru frunzele mari ca nişte limbi ascuţite. cucoanăfrumoasă. 28. năsturei. în nenumărate variante. steiţă alpină. Alte numiri: Părăluţe. pe grupe de stîncării. floarea-paştelui. fruşiţă. Alte numiri: Ceară roşie. — Ochiul-boului Fam. steluţa alpină. vădană. împărăteasa-buruienilor. şi mai des prin parcuri. schinteiuţe. begonie. crăciuniţă. Introdusă din bătrîni. vineţele. Se cultivă recent.— Begonie mică Fam. floare-frumoasă. unde înfloreşte anual. Compositae. de aici în ghivece. Perenă. introdusă recent la noi prin grădini. Perenă. Pirinei şi Carpaţi. ca şi Begonia metallica şi Begonia ricinifolia. Plantă de ornament. produse în horticultura. ianuarie. Înfloreşte prin ianuariefebruarie. Begonia tuberhybrida (Pl. Cultivată sporadic. Compositae. crăciuniţă. 22 a.9. ţigancă. ştir alb. unde s-a introdus de un secol. steluţă. novae-angliae L. doamna-codrului. 26 b. Aster alpinus L. Begonia sanguinea şi alte specii — Begonia Fam. Begonia rex L. introdusă recent şi la noi. Originară din India.gheţişoare. vinete. Solanaceae. introdusă recent în Europa şi nu de mult în parcuri la noi. Bergenia crassifolia (L. Cultivată frecvent în scopuri alimentare. Chenopodiaceae. carnaval. Begoniceae. velişoară. Cultivată rar în ghivece. bănuţei. îngheţată. Cultivată în apartamente pentru frunzele mari. Cu flori albe. Pz. (P1. pentru podoaba grădinilor. gheţar. (Fig. Plantă de ornament. prin ferestre. rezistente. veselia-casei. Alte numiri: Lobodă albă de grădină. nădrăgulă. (P1. galbene şi purpurii.

Introdusă recent în horticultura. Introdusă la noi de vreun secol. Otrăvitor. flori-oşeneşti. 8. cimişier. (Pl. (Convolvulus japonirus)—Volbură pufoasă Fam.31. căldăruşe. Se cultivă destul de rar. Originară din regiunea Mediteranei. Callistephus ckinensis Nees — Ruji de toamnă Fam. Introdusă recent în Europa. originar din vestul şi sud-estul submediteran al Europei. Este o plantă ornamentală. flori-bulgăreşti. hilimică. rotogoale.e).)— Cala Fam. cu pete purpurii. bănuţi. 22.c). gălbenuş. şimşir. Compositae. merişor-turcesc. (P1. Calystegia pubescens Lindl. Originară din Japonia. — Cimişir Fam. Cultivată mai nou în ghivece şi răspîndită prin parcuri. Perenă. pentru florile mari de forma unui pantof. crăiţe. hybrida— Calceolaria Fam. roate. ciulumnini. 36. în apartamente şi în sere temperate iarna. — Fi li mi ne Fam. flori-armeneşti. Araceae. Din florării se cumpără florile tăiate. silumini. Calceolaria corymbosa R. flori-domneşti. Alte numiri: Năcoţele. Originară din Chili. şi C. 35. Scrophulariaceae. anuală. cimişir-vulgar.13. roşioară. ochişele. 4. coconite. bărgui.P. Alte numiri: Ochiul-boului. bulgărele. La noi e veche prin grădinile ţărăneşti. buccel. flori-boiereşti. La noi se întîlneşte foarte sporadic. Convolvulaceae.bănuleţ. florigalbene. cilimină. Compositae. Alte numiri:Merişor. calistegia pufoasă. 34. Calendula officianalis L. (Fig. Alte numiri: Volbură. boance. Perenă. răcorele. fetişcă. Buxaceae. ochi-galbini. 32. pene de toamnă. tătăişi. Unii oameni din Oltenia îl întrebuinţează ca medicament. cultivat şi la noi în timpuri recente. roşulită. iar în trecut era socotită ca plantă medicinală. floare-de-tigru. Buxus sempervirens L. tătăişi. palaneţe. gălbinuşi. Perenă. calcea. adesea şi prin parcuri pentru florile galbene sau portocalii. aster. vîzdoage. Arbust veşnic verde. flori-rotate. Grădinarii mai cultivă şi alte specii. Originară din Africa. şi Pl. 33. garofiţe. Cultivată în grădini la ţară şi oraşe. filimică. gălbinei. probabil numai în evul mediu a fost luată în cultură. Calla aethiopica (Zantedeschia ae. calendula călinică. ruşnică. avînd o spată albă mare. cimişirul-pururea-verde. mirositoare. b). . Alte numiri: Richardia. iar vara în grădină.

În China centrală şi în alte părţi cu clima mai dulce.a). de către călugărul Camellus. mai mult albe şi liliachii.Cultivată frecvent prin grădini. introdusă în Europa după 1750. Camelliaceae (Theaceae). ca plantă nepretenţioasă. 37. (Pl. . la sate şi oraşe. Arbust originar din Japonia. cu inflorescenţe multicolore. acest arbust stă iarna afară şi constituie la începutul primăverii o podoabă a grădinilor. Recentă în grădinile ţărăneşti de la noi.c — P1. S-a adus în Europa pe la începutul secolului al XVII-lea. — Camelia Fam. Anuală.26. Cameliia japonica L. mari. Originară din China. Cultivată rar ca plantă de seră la oraşe. Este una din cele mai frumoase plante de seră temperată şi rece.10.

Alte numiri: Cornuţul-de-Caucaz. (Pl. Originară din America de Nord. Buruiană de semănături cu flori albastre ca cerul. (P1. centauree-vînătă. Cultivată ici-colo pentru podoabă. crăpuşnic. era la început plantă medicinală. cultivată de mult prin oraşe. originară din Caucaz. viorele galbine. prin grădini la oraşe. Alte numiri: Bumbi. sălbăticită adesea prin grădini ţărăneşti. Originară din India de răsărit. albe. popuşoi. Alte numiri: Măturică. — Cane Fam. Compositae. 9). introdusă în Europa tîrziu. Avem aproape 200 de varietăţi. Alte numiri: Clopoţei. buruiană-mnerie. peşmă. vioaia galbenă. Chenopodium ambrosioides L. Alte numiri: Viţa-cu-trompete. talpa-gîştei. cănăfiori. (Fig.5. 43. busuioc. Cultivat sporadic. penetrant. Anuală.) 45. — Şofrănaş Fam. introdusă recent în grădinile locale. Cultivată sporadic pentru mirosul plăcut. didinele. floarea-grîului ghioc. vineţica-parfumată. Alte numiri: Busuioc roşu. vineţică. limba-boului. Anuală.2. şaboi. probabil de turci. introdusă recent la noi. dioc. canaindia. Caryophyllaceae. ţifros. Celosia cristata L.— Clopoţei de grădină Fam.a oraşe. iar la noi cultivată în jurul vilelor. Cultivată foarte rar. Centaurea cyanus L. dar foarte mult prin parcuri. corobatică. corobatică-muşcată. sglăvoc. originar dinEgipt. Cheiranthus cheiri L.38. Mică plantă lînoasă cu flori albe. Originară din Orient. astăzi se cultivă ca soiuri ameliorate. Cannaceae. acum înlocuieşte şofranul pentru colorarea cozonacilor şi a ciorbelor.23 c). peliniţă grecească. l. Anuală. viu colorate. (Fig. (CM. o dată cu cerealele. şofrănel. Alte numiri: Trestie-indiană. Perenă. tîmîiţă. 42. 39. 46. la sate pătrunde numai recent în grădini. Canna indica L. Originară din Europa de sud. prin grădini. — Micşunele-ruginite Fam. Originară din sudul Europei.) — Clorofitum .C. Chiorophyturn comosum Bak. Campsis radicans (L) Secm. de mosc. belşiţă. Compositae. 40. Alte numiri: Micşunele. Anuală. cu flori mari.) 47. canaida. celosie. Campanulaceae. cultivată odinioară caplantă medicinală puternic mirositoare. La noi introdusă în secolul al XVII-lea. Alte numiri: Şofran. cana. Amarantaceae. (Amberboa moschata D. Bignoniaceae. Alte numiri: Chenopodiul mexican. Cultivată rar la oraşe. vioară galbenă. — Cornuţ-de-grădină Fam. Are flori mari. serped. Compositae. Chenopodiaceae. E o liana frumoasă. Centaurea moschata Willd. Cruciferae. pentru florile galbene-aurii sau ruginii şi pentru mirosul suav. introdusă în timpuri preistorice din răsărit. — Vineţele Fam. spanacul mexican. cultivată de greci şi romani. a pătruns şi la sate. (P1.)—Tecoma Fam. Cultivată prin grădini. Nu este răspîndită nici azi la sate. — Tămîiţă Fam. Originară din Mexic. slăvoc.d. pufuleţi. Bianuală. tămîioara.a). Cultivată extrem de rar de particulari. ştir-cu-creastă. 44. — Creasta-cocoşului Fam. Perenă. Originară din America tropicală. 10. albăstrea. ţifruş. tămîiţă de grădină. sternbergianum Steud. albastre şi roşiatice.)— Pejmă Fam. (Tecoma radicans Juss.C. scăişori. Campanula medium L. micşunele galbine. floareaperversităţii. Inflorescenţa roşie-liliachie este turtită (fasciată) ca o creastă de cocoş. cultivată pe morminte în cimitire şi pentru rabate în grădini. Anuală. floare-vînătă. micşunea. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. Se cultivă şi alte specii. cunoscută de 160 de ani şi la noi. (Pl. 48. 17 e). 41 Carthamus tinctorius L. cu flori roşii întunecate. clocoţei. oţetar. mixandre. flori-de-violă floare-de-vioară. de forma unei trompete. fără nume. cârlan. Cerastium biebersteinii D.

pelinaş. mătrişe. Compositae. Perenă (Fig. Cultivată prin grădini rustice şi ca plantă decorativă prin parcuri. ca plantă atîrnătoare foarte rezistentă. (La Alba-Iulia am văzut-o pe la 1898. 11. iarba-raiului. romaniţa de grădină. tarhon. spi-culeţe. poartaraiului. Originară din India şi sudul Chinei. năsturei. Perenă. Odinioară era plantă de leac. Originară din sudul Europei. (Fig. în Olanda. 11 a). dar e în regres la sate. pene de iarnă. — Ochiul-boului Fam. crizantem. Cultivată în ghivece. Perenă.Fam. cu frunze lungi. iarbă-amară. crizanteme. granată. Cultivată frecvent în grădini ţărăneşti ca plantă puternic mirositoare. varietăţi mai mici. iarbă-creaţă. cultivată în evul mediu. 49. — Vetrice Fam. Alte numiri: Calapăr. tătăişi. granată.. iarbajunghiului. tufănică albă. dar se citează în literatură. generalizate din 1890. 52. Compositae. ruji de toamnă. Plantă răspîndită prin fîneţe. Chrysanthemum indicum L.) Perenă. calupăr. dar are inflorescenţe mai mari. roman. Compositae. (pi. Plantă perenă. Chrysanthemum balsamita L. — Tufănică Fam. tomnatică. Alte numiri: Măturice. Asemănătoare cu ochiul-boului. Chrysanthemum vulgare (L. răspîndite numai prin 1850 în Anglia. margarete de grădină. mintă romînească. . Compositae. floare-grasă. Chrysanthemum leucanthemum L. originară din Pirinei. Alte numiri: Voalul-miresei. 51. Soiuri ameliorate se cultivă ca plante de ornament prin grădinile orăşeneşti. caramfil. Prin grădini la oraşe întîlnim specia Ch. Compositae. — Spilcuţe Fam. matriţă. În medicina populară se întrebuinţează contra anuriei. Liliaceae. mărgărite de cîmp. ferecea. crezentină. românite. galbene. N-am văzut-o la sate. Cultura plantei regresează. (Pl. Originară din sudul Europei.) 50. maximum Ramond. roşii.) Bernh. crizantine albe. flori de toamnă. calofir. gura-paharului. În poezia populară se citează: granat. smirnă. Chrysanthemum parthenium (L. Alte numiri: Tufănici. La noi a fost introdusă prin slavii de sud. 53. dumitriţă. crizanteme albe. carpîn. De origine sud-africană. granat. introdusă recent la noi ca plantă de apartament şi prin spitale. 13). În Europa au fost aduse primele crizanteme în secolul al XVII-lea. iarba-tăieturii. 12). cultivată de greci şi romani ca buruiană de leac contra frigurilor. floarea-morţilor. — Calomfir Fam. margarete de cîmp. Se cunosc şi la noi nenumărate varietăţi superbe.iarbă-mare. (Fig. aurată. Alte numiri: Tufănică. La noi e veche cultura plantei. crizantemă de toamnă. mostrăţel. Alte numiri: Buruiană-de-ceas-rău.) Bernh. Acum se cultivă frecvent şi prin grădinile ţărăneşti de la noi. roman. încrestate pe margini. muşeţel alb.

chitră. Întrebuinţată de popor ca medicament. pomoranţă. Citrus medica. Se cultiva odinioară de greci şi romani.Buruiană comună prin şanţuri. — Portocale Fam. . La noi se importă fructele gustoase. 54. citroane. pomoroancă. subsp. ca varietăţi acre. Rutaceae. citron. dar se şi cultiva de ţărani. 55. limonium L. zăvoaie. Se cultivă rar prin apartamente şi sere reci. Rutaceae. Alte numiri: Noramză. ţitron. Citrus aurantium L. Copăcel originar din Asia. Alte numiri: Alămîie. noroanţă. fiind introduse de portughezi la 1520. L. introdus în Europa numai în evul mediu prin arabi. — Lămîi Fam. Perenă. Portocalele dulci au venit în Europa din China de sud.

Originară din Africa de sud. Clivia nobilis Lindl. toporaşi. lilion-bun. mărăraş. 57. urzică de grădină. ochiulfetiţei. cheiţa-raiului. mărgeluţă. 14). Sălbăticită prin unele grădini. gărgăuni. 62. la sate şi oraşe. (Calliopsis bicolor Rchb. 64. mai rar la ţară. Originară din India orientală. Răspîndită sporadic prin pădurile de foioase. a fost introdusă în Europa la 1854. dumbrăvioară. Perenă. ţîţa-caprei. cu numele indian: limu. Perenă. margarete. Commelinaceae. 16. albiniţe. Medicament popular contra durerilor de cap. crin-de-Vîlcea. mai mult de orăşeni. Coreopsis tinctoria Nutţ. 11. albe şi trandafirii. 63. lăcrimiţă. La noi. Cultivată foarte rar ca plantă de ornament. Alte numiri: Gheţişoară. scînteiuţe. zorele. dar se şi cultivă. Introdus de arabi în Spania. urechea-porcului. (Pl. Cultivată în ghivece. Composiţae. ciocul-cioarei. recent de tot foarte răspîndită la noi. 60. Originară din America de Nord. ciocănaş. prin anii 1820 introdusă în Europa. introdus poate de turci. la noi se răspîndeşte recent şi prin grădini ţărăneşti. Cultivată mult în regiunea Craiova şi în Banat pentru frumoasele floricele albastre. şi CI. carajoi. — Fluturaşi Fam. petrişor. ochiul-cavalerului. 56. rochiţa-rîndunicii în trei culori. Alte numiri: Răcorele. Composiţae. Alte numiri: Floarea-turcului. Cultivată sporadic.— Curpen de grădină Fam. . floarea-doamnei. Originară din Mexic. Consolida ajacis (L. Coleus blumei Benth. pentru frumoasele sale inflorescenţe galbene-ruginiiroşcate. sînt un decor permanent al ferestrelor. introdusă la 1835 în Anglia. albinuţă. adunate într-un smoc. flori-domneşti. (Pl. păhăruţe. cunoscut de romani. lepscănoaie. landaş. floare de mărar. în secolul al Xl-lea. cupe. Se cultivă mult la oraş pentru florile albastre. Labiatae. bărbaţi. Originară din sud. nemţoici. mărgărit. georgiţe. Originară din America de Nord. Alte numiri: Gura-leului. Se cultivă prin parcuri. urzicuţe. 58. Ranunculaceae. mărgăritar. urzică-moartă. Clematis jackmanni Jackm. albe sau roşiatice. ca podoabă a ferestrelor! Cultivată în ghivece. g) .c). Perenă. clematite. Commelina communis L. curpenul Jackmann. Se diseminează singură. Sînt aşa de frumoase frunzele colorate în roşu sau tărcate. Alte numiri: Clematis. Introdusă recent la noi. recent şi la sate. dar fără nume generalizat. Anuală. fluturi. introdusă la noi numai recent de tot. coada-cocoşului.20 c). cerceluş. caţifeluţe. florile-de-sticlă. În poezia populară se aminteşte: lămîi (Fig. noroc. Alte numiri: Surguci.Cultivat în ghivece sau hîrdaie. atîrnătoare. liliuăn alb. Anuală. această viţă cu flori albastre mari pătrunde tot mai mult în grădinile noastre.) — Nemţişori Fam. Perenă şi foarte rezistentă. Convolvulus tricolor L. — Crini roşii Fam. cu inflorescenţe mari. — Scinteioară Fam. Anuală. cu mii de ani înainte de era noastră. volbură-tricoloră.J — Lipscănoaie Fam. Alte numiri: Nemţişor. — Zorele pitice | Fam. urzică. cătinuţă. ciocul-păsării. la noi introdusă recent. mărgăritari. Cosmos bipinnatus Cav. În poezii populare este amintită adesea. introdusă recent şi la noi. steluţe. destul de frecvent şi la sate. — Lăcrămioare Fam. 11 e) şi 64 b Cosmos sulphureus (Pl. mărăriţă. ca plantă ornamentală. Alte numiri: Ochiul-boului. guriţa-cucoanei. i 61. sufletele. floarea-cochetăriei. Anuală. ocheşele. Produs horticol din Apus. frumoasa-zilei. Alte numiri: Crin de oală. nemţişori de grădină. Convolvulaceae. coconită. (Pl. Liliaceae. scăişor. umbrăvioară. Colonia Capului. Convallaria majalis L. florile sale roşiatice.) Schur (Delphinium ajacis L. înşirate într-un racem lung. clopotele. papucei. mustaţa flăcăului. cu frunze îngust penate. şapte-fraţi. Amarylidaceae. destul de frecvent. ursonic. Originară din Orient şi j sudul Europei. Ranunculaceae. 59. Anuală.— Mireasă Fam. miniata Bernh. Îngheaţă la temperatura de 4-2oC. Cultivată frecvent prin grădini săteşti. ici-colo. Originar din India.

frăsinet. din Franţa. l.) — Cerceii -doamnei Fam. La noi a venit din Apus de vreo 50—70 de ani şi se răspîndeşte tot mai mult şi la sate. abia la sfîrşitul evului mediu este luată în cultură ca plantă de leac. Alte numiri: Ferega. dar a fost introdusă în horticultura din Siberia. secfiu. descoperită în 1813.) * Gutui japonez Fam. (D. cercică. neginea. Alte numiri: Clopoţei.) Schott.—Garoafă Fam. spasul-dracului. introdusă la 1784 în Spania. 10 a). Alte numiri: Merişor. Originară din regiunea Mediteranei apusene. Originară din China.)—Datură Fam. Perenă. Recent se răspîndeşte şi lăsate. Perenă. Originară din Peru. Plantă care creşte în Carpaţii noştri. 66. variabilis Desf. Înfloreşte mult cu flori parfumate. bordzalăi. gherghine de grădină. după botanistul rus Georgi. ca legumă şi ca plantă ornamentală. Dictamnus albuş L. Cultivată frecvent în grădini şi ghivece. al doilea este însă valabil în ştiinţă. Alte numiri: Frăţinel. cu flori ca inima. spata dracului. Uneori se cultivată. vîzdoagă. froţinel. feligă. introdusă în Europa tîrziu. introdusă la noi recent de tot. cercelică. cerceluş. garoafă olandeză. Pl. 72. 71. garofil. Rutaceae. răspîndită pe dealuri. Originară din Asia Mică. abia la 1824 se cultivă în mai multe varietăţi. (Chaenomeles japonica hindi. 16.d). ciclamă. Perenă.B. cerceluşi. 15. — Gherghină Fam. Alte numiri: Garofiţă. diptam. Dryopteris filix-mas (L. produse şi prin hibridări.d). 70. (Pl. s-a răspîndit mult la oraşe şi sate. ce atîrnă în jos ca nişte clopote. (Fig. caramfilă. Cultivată mult prin grădini la oraşe şi sate. poate prin mijlocire italiană sau slavă. Floare frumoasă. pînă în prezent. şi D. — Ferigă Fam. sacfiu. De curînd au fost introduse şi la noi varietăţi mari. 12. inimi. Alte numiri: Pita porcului. Originară din regiunea Mediteranei. Se mai cultivă şi Dianthus barbatus L. albe-verzui. Cultivată frecvent în grădini. ciurcei. 73. prin biologul Palocsay din Cluj şi răspîndite prin staţiunea horticolă-pomicolă din acest oraş. iarba- . prin grădini rustice. Dianthus caryophyllus L.a). Polypodiaceae. sînfireji. această frumoasă floare de primăvară. La noi recentă de tot. Dicentra spectabilis Borkh. dictam. de culoare roşie-purpurie şi albă. garoafă de grădină. tontologi. Se cultivă în oraşele din sudul ţării. Datura arborea Hort. 68. dalii. Pl. a ajuns recent de tot.— garofiţe de grădină şi Dianthus chinesis L. saschie. fraţinel. (Fig. Caryophyllaceae. (Diclytra DC. schinteiuţe. Plantă arborescentă cu flori mari. 23. în numeroase forme cu flori albastre înşirate în raceme lungi. Dahlia pinnata Cav. Perenă. Alte numiri: Buzăşoară. 69. iar azi există peste 200 de forme. Perenă. ca plantă medicinală veche. Cydonia japonica Pers. Solanaceae.65. cuişoare. fîneţe. Cynara scolymus L. Alte numiri: Gherghină. din Apus. Ranunculaceae. Compositae. ceranfila. La noi. — Ciclamen Fam. 74. 16. minunat colorate. Papaveraceae. La noi în ţară este introdusă din Apus. Se cultivă în seră temperată şi vara afară. cu flori roşii ca sîngele. — garofiţe cu florile ţepoase. a). creasta-cocoşului. cu tufa ornamentală. Compositae. anghinare sălbatică. Originară din America de nord (Mexic) numită şi georgină. — Frăsinet Fam. suaveolens H. Humboldt trimite prima dalie la Berlin în 1804. Cyclamen persicum Mill. prin stepe. cercel. 67. Delphinium elatum L — Nemţişor Fam. ferică. scai-voinicesc. dicentra spectabilă. (Pl. Originară din Asia de răsărit. flori-domneşti. Perenă. ignele. — Anghinare Fam. originară din China. Rosaceae. Perenă. Primulaceae. (Altă specie Pl. Numele prim este mai răspîndit. Se cultivă în apartamente şi sere reci. pline. în oraşe. A intrat recent în parcuri şi în grădini la oraşe. Anuală şi bianuală.

şi alte specii: E.pentru buchete. Alte numiri: Pumnul-babei. limba-şarpelui. Ferigă răspîndită prin păduri şi cultivată prin grădini. spini. năvalnic. Cultivată sporadic. (Pl. coccinea DC. Perenă. 75. . Cactaceae. la oraşe. 76. Echinopsis eyriesii Zucc. barba-sasului. Crassulaceae. Perenă. grădini şi chiar ferestre. s-a introdus la noi numai de cîteva decenii. E. Din acest neam de plante cu foi cărnoase se cultivă. Alte numiri: Eşeverie. cu alte ferigi. Echeveria metallica DC (Cotyledon L. filiuţă. părul-Venerei.) — Floare de ceară Fam. firigă. secunda. Originară din Mexic şi California. 15 a). Întrebuinţată de săteni ca medicament. prin parcuri. (Echinocactus) —Ghem Fam.şerpelui. mai ales fără nume. şi altele.

se cultivă ca plantă de comerţ. mireasă. glandiole. steluţă. Cactaceae. Copăcel originar din regiunea mediteraneană cultivat şi la noi pentru ornament.. (Pl. pălăria-cucului. 27 b). Cultivată tot mai frecvent şi la ţară în ghivece. — Lalea pestriţă Fam. — Fresia Fam. floare-domnească. Originară din America de Nord. 17). La noi a fost adusă din Apus. Fuchsia coccinea Ait. 85.7 d). pentru florile mari adunate într-un moţ decorativ. în grădini sau în ghivece şi foarte mult în parcuri. Fritillaria imperialis L. (E. introdusă de mult în Europa. gailardă. — (Măslin sălbatic) Sălcioara Fam. Introdusă recent şi la noi. voalul-miresei. 79 a. cerceluş. Acest copăcel se cultivă în apartamente şi sere temperate. săpunaş. — Cerceluş Fam. Este originar din India. cunoscută de grădinari sub numele de Poisettia pulcherrima Grah. Originară din Asia centrală. Epiphyllum truncatum Haw. Elaeagnus angustifolia (europaea) L. Descoperită în Peru. pentru florile cu bractee roşii ca sîngele. Gladiolus gandavcnsis Hort. Originară din Africa de sud. Alte numiri: Nu-mă-deranja. Alte numiri: Ficul elastic. Originară din America de Nord şi Centrală. originară din America de Sud. otravă. Numirile romîneşti caracterizează foarte bine forma florilor roşiatice. pulchella Foug. (Pl. La noi e introdusă recent. bicolor Lam. 84. pentru frunzele mari. muş-cata-jinului. 79 b. —Ficus Fam. bănat. Iridaceae. borvirag.)— Gailardie Fam. introdusă prin secolul al XVII-lea. Perenă. Alte numiri: Gailardia zugrăvită. focşor. Cultivată prin grădini. prin sere şi apartamente. 12 c). la oraşe. — Gladiole Fam. 82. margarete. Urticaceae. laba-gîştei. introdusă de două secole în Europa. Liliaceae. pentru frunzele ovale cu margini albe. Gaillardia picta Don. 77. se cultivă împreună cu G. gailetară. Cultivată frecvent. s-a răspîndit vertiginos în ultimii 20 de ani. ciucurei. Elaeagnaceae. Originară din Africa de . coroană-împărătească. ciucurei. spicul-vieţii. mireasă. crin marmorat. Creşte spontan în Banat şi Oltenia şi la Polovraci. clopoţei. Ficus elastica Rorb. Perenă.. (P1. Perenă. cu înfăţişarea unor cercei. fucsie. lalea. — Epifilum Fam. Euphorbiaceae.7 a). în timpuri recente. variegata Sims. Alte numiri: Cănăcel. 81. avînd frunze argintii şi floricele parfumate. focuşor. — Priboi Fam. floarea-raiului. Onagraceae. (Pl. săbiuţă. floride-cauciuc. schicu-vieţii. Alte numiri: Salcie. Alte numiri: Floare-boierească. 15 d). (G. muşcată. Anuală. aristata Pursh (Pl. pieloase. smochin elastic. Anuală. în apartamente. Alte numiri: Barba-împăratului. Cultivată excepţional de unii intelectuali de la sate. Compositae. Se cultivă tot mai mult în camere. Geraniaceae.) — Floarea-miresei Fam. bianuală şi perenă. în Europa. La noi recent introdusă ici-colo. 83. talpa-gîştei. (Pl. 80. Iridaceae. 5 c). (Pl. limnă. (Cu flori „pline" Pl.Originară din America. Alte numiri: Strîmtoare. Alte numiri: Briboi. Geranium macrorrhizum L. La noi recentă. Perenă. Cultivată ici-colo. a fost adusă în 1696 la Paris şi abia la 1788 este răspîndită în toată Europa. Perenă. uneori fără nume. nu este veche în grădinile Europei. (Fig. Perenă. la ferestre. Prin apartamente se cultivă rar. în ferestre. G. crin roşu. 86. 78. cumătră. 9 a). Plantă grasă (suculentă). În poezia populară se aminteşte adesea. O altă specie — Euphorbia pulcherrima Willd. Freesia refracta Klatt. Euphorbia marginala Pursh. floarea-vinului. 10 e) şi prin grădinile şi parcurile noastre. uneori pentru podoabă şi miros plăcut (în Transilvania este mai frecvent ca în Oltenia). pliscul-cucoarei. cătane.

dar generalizată numai recent. Ranunculaceae. bojoţel. cosiţa-galbenă. romăniţă-mare. spînţi. din Alpi. caşiţă. lalele. Heliotropium peruvianum L. Mai răspîndite sînt în regiunea Baia Mare. Originară din preajma Alpilor. Inflorescenţele se păstrează mult. cirişir. 93. această floare cu un pătrunzător şi plăcut miros de vanilie. cartofi de iarnă. tulipani. din sudul Europei. a devenit plantă ornamentală numai din secolul al XVI-lea. Speciile Gladioluspsiltacinus şi Gl. cardinalis au produs în Olanda hibrizi. — Crin galben Fam. Helianthus tuberosus L. — Vanilie Fam. picioici curate. ca imortele. Acum răspîndită şi la sate. (Fig. Originară din America de Nord. Se întrebuinţează ca medicament introducîndu-se în crestătura urechii porcului. napi-turceşti. Se comercializează. crinul-finului. răsărita. — Pupi Fam. gandavensis. Alte numiri: Niprală. floare-de-hîrtie. vanilia peruviană. Rar de tot se mai cultivă azi în grădini. Semenic. gheorghine galbene. la oraşe. introdusă de peste 100 de ani. — Gloxinia Corect: Sinningia speciosa Fam. Prima este spontană prin nisipării. păiş. anuală. vanilie de grădină. Înfloreşte toată vara. Originară din Peru. sorină. crumpi porceşti. La noi este recentă. Perenă. a fost introdusă în Spania la 1696 şi s-a răspîndit în Apus de vreo 120 de ani. Helleborus odorus W. Introdusă recent. Gomphrena globosa L. crinul-broaş-tei. spînz purpuriu. boţoţel. 4 b) 92. introdusă în Europa în secolul al XVII-lea. L. Alte numiri: Morcovi. mai rar. stînjene. et K. păpuşoieş. a fost introdusă în horticultura mai recent.. (Pl. galbene sau stropite. guruline. cu flori galbene. 87. floarea-soarelui de grădină. floare de vanilie. imortelălila. 9 b). (Pl. crin de toamnă. la capre şi oi. soarea-soarelui. 94. spin. floarea-neuitării. Frumuseţea constă în brac-teele florilor. flori galbine. Helianthus annuus L. cirişel. pai. rujioancă. mărgică. ţădede-bîlic. ciupuţi. —Floarea-soarelui Fam. ochiul-soarelui peruvian. Hemerocallis fulva L. Gesneriaceae Se cultivă în sere reci şi în ghivece. Alte numiri: Scînteiuţa. Florăriile din Bucureşti au şi ele soiuri superbe. Alte numiri: Stînjinei galbini. floarea-damelor. Alte numiri: Heliotropium. flori-de-iarnă. Plantă medicinală. ruje de pe cîmp. Perenă. lilion galben. Cultivată şi în apartamente. Helichrysum arenarium (L. pirole. gătlane galbene. şi H. ruji-de-paie.sud. niger. care sînt solzoase şi acoperă caliciul. Compositae. bracteatum Willd — Flori-de-paie Fam. La noi. siminic. la noi s-a introdus recent. cutcurig. tulipan galben. şuvar sălbatic. purpurascens W. Anuală. cartofi porceşti. ochişori. Hibrizi frumoşi au produs la Cluj biologul Palocsay şi horticultorul Jablonovski. piciorcă. Cultura ei regresează. brojbe. cutcurechi. gălbinele. 18). 88. 91. Sînt trei varietăţi cu flori albe. coroana-împăratului. scăiuş. deosebit de frumoase. spîns. floarea-iubirii. piciogne. solele. (Pl. flori-uscate. poranici. Perenă. 89. Compositae. E veche şi la noi. mere-de-iarnă. pentru florile mari. În poeziile populare se aminteşte: siminoc. întîmplătoare. a doua originară. heliotrop peruvian. Gloxiniaspeciosa Ker. Originară din Indiile orientale. ţlava L. Originară din America de Nord. Alte numiri: Siminoc. Mult cultivată la cîmp şi prin grădini ca plantă oleaginoasă. Anuală. Siminic. ierboaie. napi. bujo-ţel. Liliaceae. baraboi porcesc. Cultivată frecvent pentru podoabă şi hrana animalelor. Rar se cultivă şi H. ruja-soarelui. gulii. bumbuşcuţe. iarba-nebunilor. soreancă. Amaranthaceae. Boraginaceae. budieni. et K. 90. Compositae. veche în Europa. — Spînz Fam. Alte numiri: Ruji. bobonei. prin case. se cultivă mult prin parcuri şi prin grădini. barba-lupului. floareabaraboiului. dreţ galbin. răspîndită prin păduri. 2 a). Originară din Brazilia. ochiul-soarelui. ciocarîpe. frunză lată. Se mai cultivă şi H. sora-soarelui. .hybrida Hort. topinambur. şi G. — Napi porceşti Fam.) Moench şi H. Se întîlneşte şi prin grădini ţărăneşti şi prin parcuri. mere-de-pămmt. cultivaţi azi sub numele de Gl. bondinaşi. la noi venită prin Apus.

Originară din America de Nord. Cultura ei este azi în regres. Originară din Europa de sud. 19 şi 20). roşii ca sîngele. Cultivată ici-colo.nu portocalii ca precedenta. vioară-de-noapte. mirodenie. nopticoasă. a fost cultivată şi de romani. Hesperis matronalis L. Cultivată sporadic pentru florile liliachii ce exală noaptea un puternic parfum. prin grădini. 95. liliac nemţesc. Alte numiri: Floarea-sîngelui. Cruciferae. (Fig. floarea-nopţii.— Viorea de noapte Fam. pe stîncării pentru frumoasele flori mărunte. micşunea. Alte numiri: Liliac de grădină. — Heucheră Fam. Heuchera sanguinea Englm. 96. mirodea. prin parcuri. La noi introdusă de aproximativ 150 de ani. Saxifragaceae. pupăză. . şibiog. liliac franţuzesc. Perenă. la oraşe.

Hibiscus syriacus L. Amaryllidaceae. 98. harmafon. Originară din America de Sud. Se cultivă la oraşe. Malvaceae. Originar din Orient. . Mai rar se cultivă Hibicus rosa-chinensis din China (pi. în apartamente sau sere temperate. 24 a). Alte numiri: Gramafon. Hippeastrum vittatum Herb.97. — Hilisc Fam. Se întîlneşte prin parcuri şi grădini particulare. (Amaryllis vittata) — Amarilis Fam. Are flori bogate şi mari. Este un arbust care se cultivă sporadic. 21 a). (Pl. Introdus la noi recent.

chişom-papuc. garofiţă. iarbă-neagră. Alte numiri: Stînjen. lemn-de-apă. Hoya carnosa R. crin de sacsîn. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. Alte numiri: Iacint. Originară din Asia de răsărit.). Cultivată sporadic. ca şi specia asemănătoare Hosta coerulea Trtk. Alte numiri: Ortensie. păpucaşi. — Crin de toamnă Fam. la 1788. în grădiniţe. iacint de grădini. cana. homan. bucuria-casei. 99. s-a introdus recent la noi în grădinile de la oraş împreună cu I. goroncuţă. Originară din Africa centrală. Iberis umbellata L. busuiocel. zîmbiluri. Balsaminaceae. — Stînjini Fam. Balsaminaceae. ca plantă medicinală. (Pl. hortensis Sieb. Perenă. Liliaceae. florile parcă-s modelate din ceară albă. Arbust. stînjen vînăt. mari. (Pl. Perenă.introdusă de mult în Europa. Hyacinthus orientalis L. la tară şi la oraş. păpunaşi-deşi. floare de ceară. Originară din Australia şi Asia. — Iberis Familia Cruciferae. (Pl. 101. roz etc. Se cultivă ca. Iris germanica L. Impatiens sultani Hook. hiacint. cicicăi. balsamina. borjomină. omag. Br. 106. în grădini şi parcuri.) — Hortensia Fam. venită prin mijlocirea Apusului. 14 b). —Zambilă Fam. 103. iberideumbelat. ţigan-virag. busucel. Are flori sterile. 100. Viişoara. copăcei. copăcei. (H. găitane vinete. Alte numiri: Oman. introdusă în ultimele decenii şi la noi la sate prin ghivece. Inula helenium L. La romîni. adunate într-o inflorescenţă sferică. ontanţă. plîngerea-miresei. Asclepiadaceae. Hosta plantaginea (Lam. vasărlilie. căchi-ţele. dardacică. Perenă. recent introdusă şi la noi. pentru podoabă. iarbă-lată. în grădinile noastre de un secol. ici-colo. sălcioara. ţăvrusi albe. păpucichi. cangei. liliom. canagiugiuc. floarea-nerăbdării. 15 c). Alte numiri: Dragă-Mărioară. ca plantă de ornament. Adăugînd diferite săruri în pămînt. Impatiens balsamina L.) Asehers. Alte numiri: Limba-mării. crin vînăt. mixa. floarea-viorelei. zambină. (Pl. bălsămină de grădină. la oraş şi prin parcuri. zambilă de grădină. 104. Perenă. spectaculoase. 20 a). a fost adusă mai întîi din China în Anglia. I. isţint. dar cei mai mulţi bulbi s-au adus din Olanda. (Pl. caciţă. La noi ajunge prin ei. viorele. (Fig. cerică. 20 d). — Canale mici Fam. Hydrangea opuloides Lam. Alte numiri: Ghirlandă. Cultivată frecvent în ferestre. Iridaceae. Tulpina. Alte numiri: Crin francez. crin. călţuni. holman. florile se colorează în albastru. la noi recent. pene-domneşti. Originară din regiunea Mediteranei şi Orient. stînjinei. chipăruşi. miliori. iarba-ce-înmoaie-vinele. cavaler. crin grecesc.răchiţică. 11 d). (Pl. 27 c). limbuşoara-umbrelată. de portughezi. floare vînătă. perjişori. curvavirag. (Funkia ovata Spreng. Se cultivă mult în ghivece. Perenă. Originară din Asia de răsărit. canari. roză galbenă. slăbănogmirositor. tulipan. Cultivată rar prin grădini. Liliaceae. limbuşoară. papucii-domnişoarei. hortensie de grădină. 105. umbellata are flori liliachii. Perenă. busuioacă. ţipăruşi. — Iarbă-mare Fam. — Ceară Fam. covoara-muierii. Anuală. Originară din India orientală. 7 b). Cultivată rar. Saxifragaceae. „amirocalis". Originară din regiunea mediteraneană. lalea. prin sere reci şi chiar de ţărani la Comana şi în regiunea Bucureşti. XVI—XVII. cănăluţe. Creşte la margini de pădure. sambilă. Alte numiri: Gheaţă. bruscălan. 21). S-a răspîndit în Europa prin turci în sec. Femeile se spală pe cap cu apă în care s-au fiert rădăcinile acestei plante. frunzele şi florile sînt cărnoase. (Pl. beţină. amara (cu flori albe). frunză-lată. răţişoare. 102. La noi introdusă recent. . piersecel. 107. Uneori se cultivă prin grădini ţărăneşti. Se cultivă şi afară. — Canale Fam. crin. smîntînică. punga -ciobanului. roză vînăce. Compositae. lilie vînătă. ochiul-boului. plantă de apartament. în ghivece. Are flori mari.

(Pl. mături de grădină. introdus în horticultura numai în evul mediu. Howe. În grădinile ţărăneşti pătrunde din ce în ce mai mult. Lavandula officinalis Chaix. mirtoi. măzărată. Alte numiri: Indruşiam. Chenopodiaceae. pline. indrişain. şi H. angustifolia Ehrh. Originar din regiunea mediteraneană. Iridaceae. — Stinjini de Florenţa Fam. levant. stînjinel. 115. Labiatae. În China a devenit buruiană de garduri. vera DV sau L. Perenă. recent. var.) — Levenţică Fam. Este un arbust cu ciorchine de flori galbene-aurii. Kentia (Howea) belmoreanaBece. La noi introdusă recent. Anuală. salbă-moale. 26 d). crin vînăt. (Pl. Perenă. şi L. stînjinei. 111. Alte numiri: Urzicuţă. lemnul-cîinelui. muşcată. se cultivă şi la noi din timpuri recente. (Pl. La noi a fost adus recent şi se cultivă mai mult la oraşe. floare vînătă. a fost introdusă în horticultura în secolul al XIX-lea. indrişaiul de grădină.coco-şei vineţi. 24 e). 114. mălin negru. mătură de curte. cultivată în multe variante de culori. 108. intrată în cultură în ultimii ani. hybrida hort. stînjini vineţi. angrişai. —Kentia Palmieri de apartament. caprifoi. ca plantă de garduri şi balcoane. Se foloseşte pentru parfumarea rufelor şi ca medicament. 27 d şi Pl. (Alte specii: Pl. Arbust comun prin păduri de stejar. mături de ţară. trandafir galben. crin. Alte numiri: Rădăcină de micşunele. Originar din Japonia. Alte numiri: Maturele. parfumate (Pl. cultivat tot mai mult pentru florile galbene. Plantă originară din sudul Europei. crin albastru. Leguminosae. — Sîngele-voinicului Fam. se cultivă din antichitate. Cultivat sporadic la sate. Oleaceae. Originară din sudul Europei. (L. Alte numiri: Livănţică. Originară din Europa de sud. 113. crin nemţesc. Trainic şi nepretenţios. aspic. Rizomul este important ca drog medicinal. Iris florentina L.) Schrad. (Pl. linte-mirositoare. spănăcilă. cultivaţi şi în sere reci. parcuri şi apartamente. Are flori albe. Perenă. mălainegru. lilie albă. 110. Originară din America de Sud. crin alb. livant. În grădinile romîneşti se cultivă ca plantă medicinală şi de podoabă. lilion alb. 117. Gris. Altă numire: Lantană. Lantana cămara L.) DC. 3 b). 112. a. Utilizat de săteni în Oltenia ca medicament. Laburnum vulgare. Se cultivă prin sere. caşiţă. Lathyrus odoratus L. Mic arbust puternic mirositor. Verbenaceae. Cultivată frecvent şi sălbăticită. — Lemn-ciinesc Fam. 3 a). — Teişor Fam. Originară din sudul Europei. spichinat. Leguminosae. Arbust trainic.) — Salcîm galben Fam. spetează. mă-zărică. — Mături Fam. mai mult la oraş. Arbust ornamental. floarea-delicateţei. stînjinei albi. (Cytisus laburnum L. tulichioară. Rosaceae. Originari din insula Oceanului Pacific. Kerria japonica (L. Este otrăvitor. crin de grădină. albe şi parfumate. Ligustrum vulgare L. — Crin Fam. Liliaceae. lilie vînătă. 116. Lilium candidum L. Alte numiri: Lilie. spica L.. Rochia scoparia (L. 13 d). 109. introduşi recent şi la noi. Cultivată prin grădini. Originar din Asia . forsteriana Bece. chiparoase. La noi. L. oreşniţă. — Aurică Fam. levănţică. Se cultivă prin parcuri. Alte numiri: Măliniţă. peşmă. Se cultivă mult prin parcuri şi grădini formînd gard viu. Plantă lemnoasă. Cu flori mari. măzărichea de grădină. Anuală. originar din Europa de sud şi Africa. timp rus. 4 a). floare de mazăre.

Se mai cultivă sporadic Lilium bulbiferum L. (Pl. scînteiuţe roşii. Alte numiri: Cafea. Leguminosae. Introdusă recent în Europa. scaunul-popii. Anuală. curpen. Cruciferae. lemnuş. Originară din Algeria. para-focului. stele. 23 a. trecută prin Italia în Apus. Lupinus varius L. 125. Originară din America de Nord. Caryophyllaceae. Lobeliaceae. Leguminosae. — Lobelie Fam.ceae. 121. Lobelia erinus L. 122. La noi. introdusă recent ca plantă de ornament şi plantă agricolă. Anuală. Lupinus luteus L. L. floarea-potecului. Caprifolia. caşii. se cultivă foarte rar prin parcuri (Sinaia). 118. mărişi frumoase. la noi recent de tot. destul de rar. opăţel. caprifolia-adevărată. Peren. cultivat de greci şi romani. caprifoaie. Cu floricele mici albastre. cafea. 23). adunate într-un ghem. 19 d). 19 a). caşie. capra-oii. Lunaria annua L — Pana zburătorului Fam. Flori roşii ca sîngele. curpene albe. introdusă recent la noi în grădini. 119. Perenă. lupin galben. Este apreciată tot mai mult ca plantă agricolă pentru boabe şi ca plantă de nutreţ. Lonicera caprifolium L. Este originară din regiunea mediteraneană. Are flori albe. pentru boabe şi ca îngrăşămînt. focşor. mai ales la oraş. Se cultivă prin parcuri şi rar prin grădinile orăşenilor. Se cultivă rar. Se cultivă sporadic prin grădini de flori. Cunoscută în poezia populară şi ca plantă de leac. Se cultivă prin parcuri. Alte numiri: Măzăriche turcească. (Pl. iarba-babei-capre. bob. catrafoi. Alte numiri: In. Viţă cu flori parfumate. Originară din Europa. longijlorum Thunb. Are flori purpurii. 22). iarba-lunii. scînteiuţa. parfumate. Alte numiri: Caprifoi. cu flori frumoase de culoare purpurie-cardinal. floare de niprală galbenă. Lupinus polyphyllus Lindl. Originară din Africa de Sud. . —Caprafoi Fam. Linum grandiflorum Desf. Perenă. 123. Originară din California. cruciuliţe. (Fig. originar din Japonia. (Altă specie: Pl. Lobelia cardinalis L. cultivată întîi de turci. buchetroşu. Cultivată sporadic.. 13 a). garofiţă-de-gră-dină. Perenă. 124. pene-demătasă. (lilie roşie) în regiunea Năsăud. cafeluţe. regale. tigrinum Gawl. Originară din Mexic şi Carolina. Are flori galbene. chinezoaică. şi L. Alte numiri: Scînteioară. — In de grădină Fam. — Arsinic Fam. de unde a venit la noi. — Lupinul alb Fam. Lobeliaceae. introdusă mai nou în Europa. Se cultivă la cîmp şi uneori în grădini. originară din regiunea mediteraneană. Lychnis chalcedonica L. lupinul american. Se cultivă rar. —Nipralâ Fam. Se cultivă pentru piaţă şi florării şi L. — Cafeluţâ Fam. Astăzi cultivarea crinului ca plantă de ornament este în regres. Originară din Asia Mică şi Rusia de sud. bianuală. caprifoicăpresc. Linaceae.Mică. caprifoiul mirositor. — Lobelia roşie Fam. in cu flori mari. Cultivată în grădiniţe. (Pl. cafeu. năvalnic. 120. căpriţă. Leguminosae. Anuală. bogate. urşinic. mai ales în nordul Transilvaniei. niprală galbenă. Anuală. Se cultivă încă prea puţin la oraşe pe filegorii şi garduri. A fost cultivată în Germania abia pe la 1840. Alte numiri: Cafeluţe. frunza-caprei. (Pl. cafele. 6 a). mai ales pentru fructele ei ca nişte ochelari argintii. La noi reintrodus prin bizantini. Alte numiri: Liliacel. (Fig. pietricele.. 126. floare-de-stea. Anuală. focul-drăguţei.

127. Lychnis coronaria Lam. — Curcubeu Fam. Caryophyllaceae. Alte numiri: Flocoşele, flocoşică, barba-îm-păratului, floarea-cununei. Are flori albe sau roşiatice. Spontană în sudul şi vestul ţării prin păduri. Se cultivă adesea la oraşe. Perenă. (Fig. 24). 128. Majorând hortensisMnch. (Origanum major ana L.) — Măgheran Fam. Labiatae. Alte numiri: Maghiran, măieran, mederean, mărgăran, măghieran, măgiran, megirean.

Cultivată sporadic prin grădini şi ghivece. Originară din Africa de nord, cultivată de greci şi romani. La noi, introdusă din Apus. Odinioară cultivată mai mult. Plantă condimentară. Anuală — bianuală. (Fig. 25). 129. Matthiola incana (L.) R. Br. — Mixandre Fam. Cruciferae. Alte numiri: Micşunele, micsandră, vioară-roşie, şiboi, micşunele bătute, floare-de-vioară, meteolă, garoafă, levcoaie-roşie, micşunică, foalchine. Cultivată mai mult la oraşe, mai puţin la sate, are flori albe sau roşiatice cu miros plăcut. Originară din regiunea Mediteranei, a fost cultivată ca plantă de leac de greci şi romani. La noi în ţară a venit prin turci şi din Apus. Bianuală. (Pl. 4 d). 130. Melissa officinalis L. — Roiniţa Familia Labiatae. Alte numiri: Mătăcină, iarba-stupului, stupelniţă, roişte, mătăcine, voioşniţăde-albini, lămîiţa, mătăşină, iarba-roilor, buruiană-de-stup, izmă stupilor, mintă turcească, moţoacă, răstupească, busuiocul-stupului, a lămîiţa. Buruiană foarte răspîndită prin pădurile din sudul şi vestul ţării. Se cultivă sporadic pentru stupi (cu ea se freacă coşniţele de prins roiurile). (Fig. 26). 131. Mentha crispa L. —Izmâ-creaţă Fam. Labiatae. Alte numiri: Mintă-creaţă, izmă-bătrînească, iarbă neagră, nintă-creaţă, nintătrandachir, creaţă-defaşcata, iarbă-creaţă, mintă de apă, giugiuimă-creaţă. Cultivată tot mai rar ca plantă medicinală. Provenită din Mentha aquatica şi M. silvestris, cultivate în trecut ca medicament. La noi este foarte veche. Perenă. (Fig. 27). 132. Mentha longifolia (L.) Nath. (M. silvestris L.) — Izmă Fam. Labiatae. Alte numiri: izmă de cîmp, mintă, voieşită, mintă broaştelor, mintă sălbatică, giosmă, izmă-proastă, giugiuimă, minta-calului, izmă-pădureaţă, voieştniţă, iarba guşteriţei, boleşniţă, izmă-lungă, minta-cailor, izmă sălbatică, nintă. Cultivată prin grădini, ca plantă de leac. Este spontană în flora noastră. Are nenumărate varietăţi. Medicament popular contra frigurilor. Perenă. 133. Mentha piperita L. — Izmâ-bună Fam. Labiatae. Alte numiri: Mentă, camfor, iarbă-neagră, izmă-de-leac, giugiuimă, izmă, izmă-domnească, mintă-rece, izmă de grădină, mintă-sură, mintă-neagră, izmă-spirtoasă. Cultivată pentru miros şi ca plantă de leac. Provine din izmă sălbatică cunoscută din vechime. Străveche la noi. Perenă. (Fig. 28). 134. Mesembryanthemum crystallinum L. — Gheaţă Fam. Aizoaceae. Alte numiri: Floare de gheaţă, barba-caprei, gheţară. Originară din Africa de sud (Colonia Capului). Introdusă în ţara noastră în ultimul secol. Se cultivă în ghivece, împreună cu alte specii asemănătoare. Perenă. (Altă specie: Pl. 15 b). 135. Mimulus luteus L. — Mimulus Fam. Scrophulariaceae. Alte numiri: Mimul galben. Originară din California, se cultivă rar chiar şi în Munţii Apuseni, unde s-a sălbăticit. Anuală, cu flori mari, galbene, ca nişte clopoţei. (Pl. 10 b). Rar se cultivă şi M. moschatus var. sessilifolius (Pl. 21 c). 136. Mirabilis jalapa L. — Noptiţâ Fam. Nyctaginaceae. Alte numiri: Frumoasa-nopţii, norea, barba-împăratului, floareaîmpăratului, holtei, tutun, zorele de noapte,ardeiaş, zorele pitice, chişculiţe, garoafe oloage, podoaba zilei (Olt), flori-tomna-tice (Iaşi). Cultivată foarte rar pentru podoabă, mai ales în parcuri. Originară din Peru, introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. În grădinile ţărăneşti se întîlneşte rar. Odinioară se cultiva ca plantă medicinală. Perenă. Florile sînt albe, roşii sau galbene şi au forma unei pîlnii. (Pl. 10 d) 137. Monstera deliciosa Liebm. (Philodendron pertusum C. Kch. et. Bch.) — Filodendron Fam. Araceae. Este deosebit de ornamentală prin frunzele mari cu limbul lobat. Originară din Mexic. Plantă de apartament, mult cultivată, introdusă recent. Se întîlneşte uneori şi la sate. Perenă.

138. Muşa ensete Gmel. — Muza Fam. Musaceae. Alte numiri: Bananier de podoabă, pisang.

Se cultivă prin parcuri, în mijlocul rondurilor, avînd frunze uriaşe de 1—2 m lungime, 20—40 cm lăţime. Iernează în seră rece. Originară din Abisinia, introdusă recent. Perenă. 139. Myosotis palustris Roth. — Nu-mă-uita Fam. Boraginaceae. Alte numiri: Ochii-şoarecelui, ochiul-şarpelui, urechea-şoarecelui, grîulcucului, ochii-păsăricii. Plantă indigenă de lîngă pîraie şi şanţuri. Are minunate floricele albastre. Se cultivă la oraşe şi

Originară din Orient. Arboraş cu frunze pururea verzi şi flori mari albe. (Pl. recent introdusă şi le sate (Comana). 21 b). Fam. barba-leului. Bianuală. Are petale albastre şi caliciul puternic umflat. bosîoc. (Fig. ea se cultivă frecvent prin grădini. Alte numiri: Trifoi. — Busuioc. borjolic. Acum se întîlneşte rar. liandru. flori-de-primăvară. fulie. Anual. Alte numiri: Rujă-bujă. De origine mediteraneană. 2 b). Paeonia officinalis L. Perenă. Alte numiri: Regina-nopţii. nevestele. burţi. Amaryllidaceae. barba-bo ierului. La noi a fost reintrodus tîrziu. Nicotiana silvestris Speg. 26 b). mătăcină. Nerium oleander L. 30). bucioc. Cultivat frecvent pentru miros şi ca plantă de ornament. bojor. Ocimum bisilicum L. nigeluţă. floare de narcis galbenă. Oxalis corniculata L.sate în varietăţi selecţionate: grandi-flora. este introdusă în grădini şi Paeonia peregrina Mill. — Bujor Fam. O specie aproape identică. bajarujii. — Narcise galbene Fam.negruşcă. Ranunculaceae. numită Narcissus angustifolius şi în romîneşte „unguroaice" etc. ruscuţa plină şi goală. Originar din Orient. cocoşei. trifoiaş. În sudul ţării. tubaroje. uliandru. narcisul în buchet. După 1200 devine floare ornamentală în grădinile castelelor feudale. cu o paracorolă galbenportocalie şi cu miros plăcut. creşte în masă prin livezile de narcise din Banat şi Transilvania. Ranunculaceae. Azi constituie un decor foarte popular. Apocynaceae.). atropurpurea) — Oxalis Fam. Narcissus pseudonarcissus L. narcisul galben. Narcissus poeticus L. rujioară. 8 b). Cultivată uneori şi în grădini ţărăneşti. puternic mirositoare. La noi introdus prin slavii de sud. (Pl. Perenă. Fam. vergură-învelită. 27 a). ghiocei de munte. introdusă de aproximativ două secole la oraşe. — Leandru. Cultivat frecvent prin grădini ca plantă ornamentală. ruscuţă plină şi goală. megirean. Perenă. 141. cu flori foarte mari. mai adesea în florării şi în ghivece. Se întrebuinţează în medicina populară. basic. Se cultivă atît la sate cît şi la oraşe în hîrdaie. cu flori mari galbene. Originar din regiuni mediteraneene răsăritene. (Fig. boarze. Plantă mediteraneană recent introdusă la noi pentru florile albe. (cu var. Fam. flori de primăvară. Perenă. cultivat în antichitate din India pînă la Roma. Fam. narcisul sălbatic. Iernează în pivniţe. la noi. 140. introdusă recent la noi din Apus. Se foloseşte ca plantă medicinală. Anuală. 143. de unde trece în popor. 145. (Pl. cocoriţă. În antichitate era cunoscut ca plantă medicinală. (Pl. Oxalidaceae. caprine. — Chica voinicului. Se cultivă mult şi M. Este şi azi foarte răspîndit la sate. roşii sau galbene. găluşte. narcisul în buchet. se cultivă în Europa din secolul al XVI-lea. zarnacadeaua poeţilor. (Pl. Pentru florile sale albe cu miros puternic seara. Alte numiri: Coprine. 19 b). zarnacadele. simple sau involte. Alte numiri: Ghiocei albi. narcis. Se cultivă sporadic. romanica . busuioc de grădină. Labiatae. introdus recent la noi. văsileac (maced. coprine. — Narcise. odinioară se cultiva mult în grădini la oraşe şi chiar la sate. mălăcină. Originar din America. buşor. et Comes — Floarea-nopţii. cultivat din antichitate. Nigella damascena L. (P. Amaryllidaceae. 146. zarnacadele. roşii sau albe. 142. lean-dăr. semperflorens şi floarea-a Ibis. bosîoc rotund. Alte numiri: Uncheşel. var. 147. bosîoace. Originară din America de Nord. 29 şi Pl. biziloc. Se cultivă tot mai mult şi în grădini rustice. ghiocei de grădină. Alte numiri: Oleandru. Plantă veninoasă.nigeliuţă-de-Damasc. landru. silvatica Hoffm. alpestris. tutunaş. busic. Alte numiri: Busuiog. rusculiţe. dar se şi sălbăticeşte. ruja-buja roşie. bosioc. 144. La romîni a pătruns de cîteva secole de la slavii de sud. Solanaceae. la Comana. Fam.

155. Geraniaceae.) provenită din încrucişarea P. muşca-tire-creţ. flori-de-fereastră. pilargonia-pansele (sacîzel. Alte numiri: Garoafe. ca plantă somniferă. (P. care cere să fie acoperită iarna. fetele. indruşaim. nankinensis (Lour. a ajuns în grădinile ţărăneşti în ultimii 80 de ani. puternic mirositoare. rotunda. introdusă recent de tot. Pelargonium radula (Cav. mac cultivat. Anuală. talpa-gîştei. Solanaceae. — Mac de grădină Fam. Se mai cultivă în ghivece Pelargonium grandiflorum (Andrz. Numirile populare indică proprietatea principală: mirosul plăcut de lămîiţa. (mac oriental).) Nym. . 154. vinete. originar din Caucaz. panglicuţă. var. Geraniaceae. 151. muşcat creţ. Mai răspîndit este hibridul P. Originară din China. Pelargonium zonale (L. — Perila Fam. floare roşie de sacsîie. Geraniaceae. Originară din Africa de sud. Alte numiri: Floarea-ca-via. de culoare albă. pirigoane. belogonii. pilargonia-roz. tolceruţ. Alte numiri: Muşcat. muşcată tărcată. Papaver somniferum L. floarea-somnului. iarbă-grasă. cu flori foarte mari. muşcată rotată. Anuală. Anuală.) Decne. muşcat roz. care se cultivă aproape în toate casele din regiunea Craiova dar şi în restul ţării. Originară din Africa de sud. Perenă. muşcată de mere. Pelargonium peltatum (L. iarbă. Originară din Africa de sud. 149. sporadic. — Muşcată creaţă Fam. muşcată care miroase. picta (L. Labiatae. s-a răspîndit de un secol şi la noi. — Muşcată urcătoare Fam. originar din sudul Europei. Phalaris arundinaceae L. P. 153. |bună-di-mineaţa. muşcaţi-ca-mărul. Se mai cultivă sporadic la oraşe Papaver orientale L. gheţuşcă. Alte numiri: Creaţă.Brîndză) din pădure1. 22 d). nyctaginiilora Juss cu P. Cu flori mari ca pîlnia. (Pl.) Ait. Perilla irutescens (L. Se urcă pe suporturi sau atîrnă. dar de un roşu închis. muşcat alb şi roşu. betunii. la bază lemnoasă. roseum. Frunzele multiplu segmentate. Se află în plină răspîndire şi prin grădinile ţărăneşti. la noi se răspîndeşte de vreo 60— 80 de ani. Originară din Africa de sud. muşcată-ca-nalba. plănticele. Cu frunze ca de urzică. zonale inquinans. mac bun. mac involt. 152. 1 Rar mai întîlnim şi bujorii mari Paeonia chinensis. Peren. se cultiva de vechii egipteni cu 1100 ani înainte de era noastră. şi P. atkinsiana Don. ce răspîndesc un parfum plăcut. muş-cater rotund. violacea Lindl. Geraniaceae. introdusă la 1690 în Europa şi la 1710 în Anglia.) Willd. bitoane. muşcată puturoasă. paparună. 150. Cultivată frecvent în ghivece. iarbă-tărcată. petac. pelargon. Reintrodus la noi de la vecini. Se aminteşte şi în cîntece populare. betonie. —Muscată Fam. introdusă la 1701 în Europa. introdus recent. Cultivată foarte rar în ghivece. introdusă la 1774 în Europa. luţă. violetă şi pestriţă. — Iarbă albă Fam. moaci. 148. muşcatele. Alte numiri: Planticuţă.) Britton. cu multe varietăţi pompoase şi Paeonia arborea.) Ait. plăntiş. parfum. Papaveraceae. americană. Perenă. — Muşcată Fam.Cunoscut de grecişide romani. Perenă. duble-flori-de-hîrb. Cultivată în ghivece. cultivată pretutindeni în ghivece şi prin parcuri. betonii. Floare tipică a ferestrelor. bruştean. cordele. Alte numiri: Peogonie. Originară din Brazilia. muşcată-caţitroana. muşcată roză. lipică. în multe varietăţi simple şi involte. roşii. mac adormitor. Pelargonium odoratissimum Ait. muşcat de oală. somnişor. introdusă la 1724 în Anglia. floarea-odihnei. nalbă (Iaşi). puturoasă.) l'Herit. (PI 17 b). muşcată-încrestată. mac alb. adusă în Europa la 1824. floare-creaţă. Alte numiri: Paparoane. Cultivat frecvent. floare-lată. floare-creaţă. — Petunii Fam. Petunia hybrida Vilm. de cîteva secole. lămîiţa. Ait. În grădini ţărăneşti abia a pătruns. Bîrlad). iarbă-şierţească. Gramineae. Se cultivă prin parcuri pentru bordură (TîrguJiu). la noi de 80—90 ani. muşcată de oală. panglică.

zbînţuitori. zburătoare. zosmen. iarba-lui-Timofti. 157 c. iasomin. Anuală. Poenix canariensis hort. Phaseolus coccineus L. Arbust cultivat sporadic. răcorele. — Fasole mare Fam. fasole spaniolă. "Florile albe au un miros puternic de lămîiţa. (Fig. fasole bivolărească. Pharbitis nil Choisy (Convolvulus nil L. 31). Phlox drummondii Hook. Foarte des o întîlnim la oraşe şi uneori la sate. Trainică şi rezistentă. Alte numiri: Făsui cu teacă lată. originară din America de Nord. penate. fasole mare. Cultivată mult la oraşe. asu-mie. (Fig. 157 a. ierbăluţă-vărgată. brumărele. buruiana-fe-telor. Polemoniaceae. buchet. rubrocoerulea. lemn-alb. (reclinata Jacq. în zorii zilei. Originară din America de Sud.r. făsuică ce se urcă. flox. vara prin parcuri şi mai rar în apartamente. Alte numiri: Sirinderică. cu flori albe şi trandafirii ce răspîndesc un puternic miros dulceag. ibrumărele. 161. — (Pl. floare-înfocată. (Pl. Anuală. gura-paharului. Perenă. tolcere. Alte nifmiri: Fluxe. se cultivă prin grădini şi parcuri pentru florile multicolore care înfloresc toată vara. botcuţe. Pharbitis purpurea (L. sipică. 162. 160. fasole daia pentru flori. mălin-alb-de-pă-lemn.. floare-de-harag. pentru frunzele şi portul lui frumos. poate prin turci. iajmin. Plantă de ornament recentă. iazomie. mălin alb.. flora. nouraşi. Philadelphus coronarius L. Se recunoaşte după florile •ei roşii. mai corect Jpomoea purpurea (L. La noi a intrat recent în grădini. găzdoi. iarbă-bălaie. Nu cere o îngrijire deosebită. patifoane. — Iasomie Fam. Originară din America meridională. 159. 6 d). barba-împăratului. Originar din Texas.) — Palmierul fenix Fam. 5 d). unde a devenit plantă ornamentală.) Lam. Alte numiri: Finic. Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti. Hook. Leguminosae. fasole bivolească. Se mai cultivă şi specia nord-americană Philadelphus inodorus L. hărăgele. iarbă-de-mătase. bălan.baldingeră. Phlox paniculata L. iarba-mîţei. Ipomoea triloba L. zorele purpurii. păstaie pentru flori. clocotici. Convolvulaceae. Palmeae. tirou. sămăcişă. Saxifraga cea e. căţărători. Se cultivă în sere temperate. (Pl. . lămîiţa. Convolvulaceae. a devenit arbust ornamental în secolul al XVI-lea. iarbă-dalbă. —Flox Fam. /. Îşi deschide florile mari. cu frunze lungi. 158. pomul-raiului. iasmin de grădină. volbură-pă-roasă. Alte numiri: Ploscuţa-lui-Drummondi. 156. limonade. adesea fără nume.. perei. 32. bîrsacăn. sau a fost adusă din Apus ca plantă alimentară şi ornamentală. 11 c). Pokmoniaceae. Originară din America de Sud. liliecuţ. fasole înfocată. Alte numiri nu se cunosc. holburică. fasole :grasă. Originar din Alpii orientali. floareadevotamentului. ursărele. trestioară. din apus.) Voigt. scumpină. a fost introdusă în Anglia la 1597. iar la noi în ultimele decenii. floarea-focului. grînoasă. 157 b. fasole bihoaică. răspîndită recent şi la noi. rozete. 16 b). Copac originar din Africa. fasole roşie de floare. ca nişte pîlnii. 6 c). zorele-schimăioase. La noi s-a introdus tîrziu. Introdus în Europa abia la 1835. 6 b). ananas (regiunea Timişoara). (Pl. liliac nemţesc (Muntenia). rotocoale. (Ph. buruiană-demătasă. sălcioara. Iarbă cultivată tot mai rar ca podoabă în grădini ţărăneşti. iasmin. decussata) — Flox paniculat Fam. fără miros. Alte numiri: Bună-dimineaţa. aşumie. Anuală (Pl. iasmen. arsenică. (Pl. — Zorele Fam. adesea fără nume. plox. coada-mîţei.) — Zorele mici Fam. Este o plantă urcătoare. holbură-bună.

cultivată ici-colo în ghivece ca podoabă a ferestrelor. Phyllocactus phyllanthoides S. Originar din America de Nord. ca bordură de flori timpurii. cu frunze înguste. limba-boului. Phlox setacea L. (Ph. cactus. 164.D. decandra L. — Limbă Fam. 165.) S. Phytolacca americana L. Cactaceae. Polemoniaceae. cu flori liliachii sau albe. strugurel. ascuţite. — Flox mărunt Fam. ackermanni (Haw. cartuş. . acinosa Roxb^ — Cîrmîz Fam. Phytolaccaceae. Plantă grasă cu flori mari roşii. Introdusă din America la mijlocul secolului al XVII-lea.) şi Ph. Perenă. Perenă. Alte numiri: Broască. rumenioară. se cultivă tot mai mult în zilele noastre prin grădini şi parcuri. Alte numiri: B ob-de-mare. dar fără nume popular. În Europa se cultivă mult la oraşe de vreun secol.163. struguri-de-mare. palmă. şi Ph.D. iar în ţara noastră pătrunde şi în grădini ţărăneşti.

Copăcel cu flori roşii ca rubinul şi cu fructe comestibile care nu se coc la noi. Plantă grasă. Punica granatum L. Se cultivă destul de frecvent în ghivece şi sere reci. floare-de-piatră. înflorind la începutul primăverii cu flori mari galben-deschise. Primula acaulis. 168. portolac. Originar din regiunea mediteraneană. Alte numiri: Zambila-de-India. Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti. 1 c). originară din America centrală. igdicele. nudlii. — Moţul-curcanului Fam. Alte numiri: Rozătă. ruzeta. foarte răspîndită şi încetăţenită prin locuri necultivate şi prin păduri. Primulaceae. Amaryllidaceae. primulă-fărinoasă. Alte numiri: Oglici. iarba-roşie-orientală. Originar din Ajfrioa de sud. iarbă-grasă. galbene. Anuală. vulgaris) — Primulă Fam. creasta-co-coşului. grăjnicioară. rechie. roşii şi zemoase. portulace de mare. Plantă originară din Indiile orientale. 16 e). Se cultivă sporadic la oraşe şi rar la sate. În Europa se răspîndeşte abia în secolul al XVI-lea. Polyanthes tuberosa L. — Plumbago Fam. Plumbaginaceae. pitlingea. Prin atingerea frunzelor mulţi capătă urticarie. puternic. betonică de primăvară. oglistei. Buruiană originară din America de Nord. chiparose. rozetă mirositoare. plantă urcătoare. Portulacaceae. agurijoară. (Pl. (Pl. unde a fost descoperită în 1733 şi trimisă la Paris. Indigenă. 172. În grădinile noastre a început să se răs-pîndească abia de cîteva decenii. 169. portocalii. S-a răspîndit tîrziu în Europa. Alte numiri: Nasul-curcanului. cu un miros dulce. mireasă. cultivat rar. Primula obconica Hance. tuberose. — Chiparoase. zmeurică. rozetele. aglicele. . Primulaceae. plum-baginea africană. — Rodiu Fam. originară din America de Sud. gheţişoară. (L. Perenă. (Pl. agricele. fiind introdusă în ţară de un secol. floare-domnească. aglice.Cunoscută pentru fructele mărunte. aglici. Floare cu miros plăcut. 23 b). rozet. 173. gande. La noi se găseşte foarte rar în grădinile ţărăneşti. — Portulac Fam. Alte numiri: Amor. Se cultivă mai recent şi la oraşe prin pajişti şi stînci. Anuală. busuioc-domnesc. zmeuriţă. Originară din Africa de nord. Polygonum orientale L. răspîndită poate în timpul turcilor. Primula malacoides. rodier. tîrîtoare. (Pl. Florile roşiatice se menţin foarte mult. Polygoniaceae. Cultivată sporadic. ciucurani. Portulaca grandiflora Lindl. Alte numiri: Rubin. Alte numiri: Iarbă grasă de grădină. Arbust. Se mai cultivă: P. tiparoasă. floarea-amorului. Fam. răspîndită prin dumbrăvi şi lunci de munte. cultura lui este foarte veche. Alte numiri: Primăvară. Resedaceae. gheaţă. pomogram. roze. iar astăzi aproape că nu se mai cultivă. Perenă. gălăţene. Arbust de apartament cu flori delicate albastru-deschis. cu floricele galben-verzui. Originară din China. (Pl. — Rozetă. 7 c). auberti. Plumbago capensis Thunb. Are varietăţi cu flori mari albe. originară din China. La noi a fost adus de turci şi s-a răspîndit mai întîi în grădinile ţărăneşti din Oltenia şi regiunile calde din ţară. cănăcel Are frunze mari şi nenumărate flori roşii. utilizată şi în medicina populară» Perenă. 166. 171 a. 18 e). roşii sau pătate. — Primulă Fam. Fam. Se cultivă pentru podoabă şi pentru vopsitul cozonacilor. rodiu comun. Cultivat sporadic în hîrdaie. (Pl. Punicaceae. La noi este tot mai mult cultivată pentru pieţe şi magazine de flori. L. anuală. floare de nisip. prescurea. 170. arodie. (Pr. ştir. iacint de India. pietricică.) Grufb. Plantă ierboasă. ciuboţica-cucului necolorată. gricileni. 167. introdusă în Europa în secolul al XVIIlea. În ghivece se mai cultivă: 171 b. cu frunzele creţe. înşirate într-un racem lung. măr-grănat. 24 c). Reseda odorata. tuberoza de grădină. mucul-curcanului.

cui-şoare. lemn-miraculos. Rkipsalis pachiptera Pfr. Euphorbiaceae. de unde a fost introdus în anul 1800 în Europa. adusă pe la 1789 în Europa. mai întîi la oraşe. Din măceşele acestor plante lemnoase. rubarbă. cu un port superb. mocioş. Plantă mare. 181. Rosaceae. Ribes aureum Purch. Polygonaceae. (thea hibrizi. Perene. Ca plantă ornamentală este recentă şi reprezintă o podoabă rară. Alte numiri: Trandafir. trandafir-thea. agriş. Apoi a devenit plantă decorativă a parcurilor. Cultivat foarte sporadic în grădini. întîlnite pe coastele însorite. ruj iţă. apoi la greci şi romani. var. Alte numiri: Azalea indiană. La noi este o plantă anuală. Alte numiri: Rădăcină de gălbinare. dumentorum Thui. Fructele pot fi întrebuinţate pentru compot şi lichior. trandafir sălbatic. La noi. Rizomul se foloseşte în farmacii ca medicament important. scoabe. — Măceş Fam. rug. coacăza cu florile galbene. — Trandafir de dulceaţă Fam. zgorchin. iar recent de tot se cultivă şi la sate. scoruş nemţesc.— Trandafir lunar nemontant Fam. căpuşe. boabe-de-turb. În poezia populară se amintesc: ruguleţ. 175. roză-de-Bengal. roza. liliac galben. utilizată şi astăzi foarte mult în toate ţările. La noi s-au răspîndit de un secol rozele apusene. cultivat întîi de persanii vechi. bufte. Originar din Asia tropicală sau Africa. iarba-boierului. Alte numiri: Roză. 176. — Ricin. ruji de rug de grădină. ceai. Se cultivă şi la noi recent de tot ca legumă (peţiolul frunzelor). adesea fără nume. ruji. Ericaceae. Baill. rebarbară. iar vara afară în grădină. a fost cultivat în Egipt de mii de ani. În China abundă pretutindeni. Roza thea. Originar din China. Mai tîrziu s-a cultivat pentru ulei. a ajuns de mult şi în grădinile ţărăneşti. R. 178. Cultivat rar prin grădiniţe. glogheje. introduse ici-colo şi în grădini. răspîndind un miros plăcut de cuişoare. trandafirul de grădină. Prin hibridări a dat naştere la mii de varietăţi. rug. Fam. Rhododendron sinense Sweet. Din Anglia a fost introdusă abia pe la 1890 în Germania ca legumă (cotoarele frunzelor sînt bune de compot). cornişor. ravent rabarbara. roazăbăl. căpuşe comună. floare-boierească. Rosaceae. măceş. se cultivă de cîteva decenii la noi prin parcuri şi în grădinile săteşti.. Alte numiri: Chipăruş. Originar din America de Nord. şi alte specii de Cactacee cultivate rar în ghivece. Rosa chinensis Jacq. 182. rugul-vacii. dar azi se întîlneşte tot mai rar. mai ales în Franţa. cacaşder. flori de rug. Alte numiri: Carnaval. trandafir roşu. —Revent Fam. Roză originară probabil din Caucaz. Fam. A fost cunoscut şi de romani. mărăcinele-coţofanei. Roşa alba L. iarba-minunată. R. Se cultivă mai mult în cîmp pentru scopuri tehnice. — Trandafir alb Fam. (Pl. originară din China. dar mai ales în China. Rosaceae. fragrans Lodd. Rosaceae. trindafil. 179. ghiol. frunze mari palmate şi tulpini goale. Se . lemn-de-cuişoare. diul-bălan. Saxifragaceae. moşmon. se extrage vitamina C.. Arboraş ce se cultivă în apartamente şi sere reci. Alte numiri: Turb. Azi se întîlneşte destul de des prin grădinile de la ţară. originară din Orient. Alte numiri: Măceşe. Alte numiri: Trandafir-pe-luni. roză albă. trandahir. nu-mă-deranja. rug. rug de măceşe. 177. 22 c). În peluzele parcurilor este foarte decorativă. reţin. introduse tîrziu în Europa. cunoscută din antichitate ca plantă medicinală. rabintă. dumalis şi alte specii spontane. iarba-minunii. Orăşenii n-o mai cultivă. La noi sînt recent aduse şi se cultivă în ghivece. iarba-boilor. — Cuişor Fam. Rosa centifolia L. carcadăr. trandaşirr rugi de ruji. rujă. 180. Arbust cu flori galbene-aurii. introdus de bizantini. rozariul sălbatic. În medicina populară se folosesc decocţiuni de măceş. agriş nealtoit. (Azalea mollis Blume) — Azalee Fam. de unde a trecut la babiloneni. Cactaceae. Originar din Caucaz. Ricinus communis L. trandafir de răzoare. Perenă. La noi se cultivă rar la oraşe. măcuicele. Roşa canina L. Plantă cu o creştere rapidă. Originare din America tropicală. în mijloc roşii. crăciunele.174. Rheum officinale H.

Originar din Asia de vest. 184. salvie. Se cultivă în ghivece. — (R. La noi. roza roşie. originar din Abisinia şi Asia de sud. 186. — Ruji galbine Fam. jele. se cultiva numai în evul mediu ca plantă medicinală şi condimentară. mărită-mă-mamă. Alte numiri: Ghimpe-tăfălog. Labiatae. rozmarin sălbatic. trandafiri bulgăreşti. merişor-ghimpos. dalii galbene. Grădinarii numesc acest trandafir Roşa polyan-tha. Alte numiri: Trandafir. Întreaga plantă are un miros neplăcut. în secolul al XVIlea. Alte numiri: Jaleş. 34). tufănică galbenă. Plantă cu miros plăcut. salvie frumoasă. — Trandafir urcător Fam. în ultimele secole. bojorel galben. (Fig. floarea-soarelui de cei mică. trandafir pitic. salbie de grădină. — Răsură Fam. mirtin. În poezia populară: rozmarin. Originară din regiunea mediteraneană. — Rozmarin Fam. Rosa foetida J. — Jale Fam. jale de grădină. crizantine galbene. rozmalin. (Pl. răspîndit în nenumărate varietăţi obţinute prin încrucişări. Labiatae. trandafiri tăfălogi. Herm. 183. Rosa gallica L. trandafir de cîmp. gherghine de iarnă. răspîndit în Europa de turci. rujmărin. galbene. trandafirul-demose. 188. la bază lemnoasă. Originar din Japonia (sau China şi Coreea).] 189. Salvia splendens Ker. la noi a ajuns recent în grădinile ţărăneşti. Plantă spinoasă. jaleş cultivat. Cultivat tot mai rar. salvir. jaie. 185. cunoscut şi de vechii romani. pl. coachezi.. talie. 18 c).cultivă mult la sate ca şi Rosa damascena Mill. Perenă. coana-Marghioală. medicament şi în diferite credinţe. floarea-Elisabetei. trandafiraş. Alte numiri: Gherghină galbenă. salvie de grădină. schelvie. Alte numiri: Rosmalin. introdusă din Apus. răspîndită prin pădurile calde din sudul şi vestul ţării. flori-de-paie. întrebuinţată încă din antichitate ca podoabă. Gawl. pipară. 33). grăgătăraşi. Labiatae. mereu verde. ghimpe-pădureţ. Azi. ghimpe-mare. salvie ■de grădină. La noi odinioară se cultiva foarte mult la sate. Altă numire: Rug galben. salvie. gălbinele. introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. Rosaceae. Perenă. leordini gal-bini. mediteraneană. se adună în cantităţi mari pentru coroane funerare. (Fig. mai ales la sate şi se întrebuinţează ca medicament. roţigalbine. angelică. jeleş. Alte numiri: Roza de oţet. dendrului. jaie. trandafir japonez urcător. ochiul-boului. — Salvie roşie Fam. Se cultiva uneori prin grădini rustice. Alte numiri: Jaleş. jale de grădină. Se cultivă şi ca plantă ornamentală. Cultivat sporadic la sate. foarte . rozmolin. guriţa cucoanei. Rosaceae. merişor. marghioale. În poezia populară se aminteşte: trandafiraş de sacsîie şi răsură. rujă-bujă galbenă. Rosmarinus officinalis L. utilizată în medicina populară. ruşmălin. oţet de trandafir. trandafirul de lună şi Roşa moschata. — Ghimpe Fam. Liliaceae. Mic trandafir sălbatic răspîndit în stepe şi prin răzoare. mărăcină. Salvia officinalis L. spinul-şoarecelui. Perenă. Se cultivă foarte mult pentru florile (inflorescenţele) mari. jaleş bun. şalvie. Compositae. jaleş de grădină. hirta. cultura acestei plante. Cultivată rar prin grădini săteşti. federa-spinoasă. budiană. Plantă cu flori încîntătoare şi bractei de un roşu-aprins. Rosaceae. Originară din America de Nord. foarte frecvent la oraşe şi prin parcuri. trandafiri-de-Kazanlîc. pline. 187.— Trandafir galben Fam. Are frunze argintii şi flori albe sau albastre. Rudbeckia laciniata L. 190. flori-galbene. se află în regres. Cultivată sporadic prin grădini. La noi a străbătut din Apus şi se cultiva mult odinioară în grădinile ţărăneşti. Se întrebuinţează în medicina populară. floare-de-cucoană. ruji de toamnă. Perenă. jalnică. ruxandre. foicica. jeleş. 8 a). rujmalin. În secolul al XIX-lea a pătruns şi în grădinile ţărăneşti. rozmalin. Ruscus aculeatus L. Rosa multiflora Thunb.

Anuală şi bianuală. Saxifragaceae. văcărică. urechiuşe. 196. Santolina chamaecyparissus L. săpunul-popii. introdusă în cultură numai de vreo 80 de ani. jinţură. săpunaş. Alte numiri: Graşiţă. spumăriţă. Cultivată în ghivece. 19 e). Se foloseşte în medicina populară. . Compositae. (Pl. se întîlneşte astăzi şi la sate. 35). De origine mediteraneană. ghiaţă. soponele. isop de grădină. cipruşi. mai ales la sate. Se întrebuinţează ca medicament şi condiment. săpunele. buruiană-albă. Se cultivă în toate grădinile. flori-albe. stînca-frînge. Se cultivă prin ferestre şi rar de tot pe stîncării. Originară probabil din Italia. — Saxifraga cu viţă Fam. flori-bălăi. Cultivată prin cimitire şi în parcuri publice. (Pl. pe marginea straturilor şi a rabatelor. originară din China. Crassulaceae. Perenă. oreoleşniţă. a fost de mult introdusă în Europa. saxifraga acăţătoare. cu viţe subţiri şi frunze rotunde. cu floricele în racem. În unele regiuni este rară. gheată. iarbă-grasă. Alte numiri: Floarea-văduvei. s-a răspîndit numai recent de tot prin grădini particulare şi la sate. Sedum spurium M. Plantă grasă. Saxifraga sarmentosa L. Plantă joasă cu frunze mărunte. săpunel. scapică. cimbru de grădină. Plantă purpurie cu inflorescenţe roz sau purpurii. Alte numiri: Ţîţa-vacii. Plantă tîrîtoare. Alte numiri: Saxifragă viţoasă. Este o plantă cu flori roşiatice. — Cimbru Fam. — Graşiţă Fam. s-a răspîndit mai tîrziu în Europa centrală. pline. Originară din China şi Japonia. sipică. Satureja hortensis L. argintii. Perenă. Are frunze late.mult prin parcuri. Răspîndită prin zăvoaie. — Graşiţă japoneză Fam. Crassulaceae. prin grădini. — Săpunariţă Fam. Se cultivă sporadic. — Muşcatul dracului Fam. Caryophillaceae. unde se cultivă mult la oraşe. care răspîndesc un miros plăcut. Perenă. firfirică. gheţişoare. oda-gaci. limbricariţă. introdusă la oraşe şi sate recent de tot. puternic mirositoare. pe care copiii le umflă (apăsîndu-le şi des-făcînd epiderma lor) apoi le lovesc şi „împuşcă". B. iarbă-de-ureche. iar la noi în parcuri şi în grădini în ultimii ani. Cultivată sporadic în ghivece şi grădini. Scabiosa atropurpurea Desf. iar în deceniile din urmă şi la noi. introdusă de mult în horticultura pentru ornament şi ca plantă medicinală. jinţură-de-gură-de-porci. (Fig. floarea-călugărului. cu frunze îngust sectate. 198. balanica. floare-de-săpun. sorporiţa-luiSieboldi. muşcata-dracului. berbecei. Sedum sieboldii Sw. rar crestate. 18 b). frunza-tăieturii. — Graşiţă lată Fam. La noi a venit prin slavi. flori-de-parfum. Alte numiri: Cimburel. nu iernează afară. mintă-fe^neiască. gheţişoare. Labiatae. Compositae. Saponaria officinalis L. Crassulaceae. în grădini. introdusă recent. Originară din sudul Europei. flori-detăietură. Alte numiri: Gogofoaie-de-limbrici. Plantă anuală cu frunze înguste şi floricele frumos mirositoare ca şi întreaga plantă. 193. 199. soponul-calului. de culoare-cenuşie. scabiosa. 195. iarba-lupului. flori-de-gheaţă. floarea-studentului. Originară din Brazilia. 192. în altele foarte frecventă şi subspontană. Alte numiri: Săpuiori. originară din Caucaz. Sempervivwn tectorum JJŞ — Urechelniţa Fam. iarba-grasă-a-lui-Sieboldi. cunoscută de romani. groase. buruiana-porcului. (Pl. 194. Alte numiri: Dălac. 197. Originară din Japonia. 5 b). Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament şi la săpunitul rufelor. muşcatul-dracului purpuriu. iarbă-de-tutun. Sedum spectabile Bor. urechea-babei. ciumu-rică. Crassulaceae. şimbru. Introdusă în secolul trecut la oraşe. iarbă-grasă. urechişe. Perenă. gurarea-porcului. floare-grasă. şimbru de grădină. săpunică. tîrîtoare. 191. pipercuţă de grădină. mereu verzi. Perenă. Această plantă grasă. Subarbust trainic. Perenă. Alte numiri: Iarba-ciutei. — Chiparosul mic Fam. cu frunze aproape rotunde. şimboră.

Plantă răspîndită pe coline. Perenă. drăgaică. 25 c). ca plantă de parcuri. curechiul-stîncii. Solidago canadensis L. sînziene. ginţură. năval-nicul-ăl-mare. — Silena de grădină Fam. Senecio cruentus DC. Anuală. răspîndită în regiuni stîncoase.nevăstuica. frumoase.Răspîndită ca floare de apartament primăvăratică. verzişoară. Plantă înaltă. Acum se cultivă şi la noi. — din America de Nord. cu inflorescenţe galbene. (syn. (Fig. srotina Ait). 200. Plantă cu foi groase dispuse în rozetă. S. pe lîngă pîraie. — Năvalnic de Canada Fam. Creşte mai ales la sate. Se plantează şi prin parcuri. 202. (Cineraria hybrida Willd. La noi se cultivă din ce în ce mai mult. dar creşte şi spontan. Silene armeria L. sălcioara. prescurea. 18 a). Compositae. (Pl. Alte numiri: Sînziene de grădină. pentru florile sale roşii. Alte numiri: Pansele. argintură. 36). (Pl. Se cultivă sporadic prin grădini. Perenă. În Europa a fost introdusă de un secol şi jumătate. 201. Prezintă nenumărate varietăţi şi hibrizi de culori diferite.) — Cineraria Fam. Originară din insulele Canare. s-a răspîndit în cultură de peste un secol. varză-de-stînă. prescurată. Compositae. Este originară — ca şi specia Solidago gigantea Ait. Perenă. înşirate graţios pe ramuri îndoite. Cultivată foarte frecvent şi devenită subspontană prin grădini. mărunte. pe case şi pe şuri de paie. urecheriţa-de-acoperişuri. Caryophyllaceae. .

.

floare-cu-două-cozi. sultanele. boance galbene. galben-roşcate. atînjicuri. argovan. Alte numiri: Cetină. judecind după numele „liliac". gherghivan. Se răspîndeşte izolat şi la noi şi chiar se sălbăticeşte. ca de castraveţi. Cultivat foarte mult la oraşe şi la sate. Pallasii Desv. Creşte ca arbust spontan indigen în Banat. Cultivată frecvent la oraşe şi la sate. 38). patula L. butucaşi. creiţe. antajicuri. a fost luat în cultură mai întîi de turci. cu un pinten şi frunze rotunde. ferfen galben-carujele. 37). iergovan. Compositae. Tropaeolum majus L. cupa oii. Tamarix gallica este originară din Europa de sud. tamarişcă franţuzească. boroştean-depădure. Oleaceae.203. buruiene-domneşti. catifelate. budieni. budiană galbenă. (Fig. ferfen mare. — Liliac. 17 a). Din Constantinopol a fost adus la Viena pe la 1560 şi s-a răspîndit spre vest. liliac. scînteie. Are frunze mai mici. guriţa-cucului. butucaşi. săscuţe. deosebit de liliacul comun prin frunzele care sînt asemănătoare cu ale prunului. mălin verde. La noi se crede că a fost adus de turci.—Liliac sălbatic. ciocîrlean. budiene-domneşti. budiene mari. femeia-defoc. A fost introdusă în ultimul secol. Tamaricaceae. călin. liliac franţuzesc. a apărut în Europa (Spania) la 1535 şi s-a răspîndit ca plantă de ornament pînă în Ardeal. rostaponi. Se mai cultivă şi hibridul Syringa chinensis Willd. crin galben. scum-pie-ultoită. boroştean. 208. produs la sfîrşitul secolului al XVIII-lea în Europa. — Liliacul rominesc Fam. tămarişcă. Oleaceae. Thladiantha dubia Bge. ciocănaşi. rostoponi. scluntie. ţigance. buzdulugi. 12 b). svisdoage. Alte numiri: Melin. care emană un miros deosebit. lemnul-vîntului. melinr iorgovan. pe care îl poartă această plantă. a ajuns la 1684 în . boroslan. scrinte. cu inflorescenţe galbene. (Fig. Originar din Asia de vest (Persia.. Alte numiri: Liliac pitic.măchişele. ocheşele. fîrfăn. Tagetes erecta L. Are florile tîrzii şi parfumate. Syringa vulgaris L. pinteni. floricele liliachii sau albe. 209. fiarfăm. (T. năsturţi. ciocănăţei. — Cărujele mari şi mici Fam. 205. Are flori mari. cosoroabe. laxa Willd. Caşmir. A fost introdus în horticultura de 140 de ani şi se cultivă la noi sporadic prin parcuri. Alte numiri: Scumpie. lobidrag. Alte numiri: Lupisdrag. La noi a fost adusă mai mult de slavii de sud. liliac transilvănean. Syringa josikaea Jacq. Tufă sau arboraş spontan şi endemic prin văile Munţilor Apuseni. selinţe. liliac nemţesc. Alte numiri: Ochişele. fii. Fam. scuntie. are floricele gaben-verzui. budiener bocioi. lupi-dragi. budiană. calcarata Wallr. şi T. mălin. Alte numiri: Pere bolînde. răspîndită nu de mult şi la noi prin parcuri pentru ramurile florifere acoperite cu nenumărate floricele de culoare roz. liliacul de Persia. ovat lanceolate şi flori palid roze. buglană.). buzdulugi mari. 204. scump ia. — Răcorele Fam. floştani. buzdugi. botănci. nemţoaice. Anuală. prin grădini şi prin ferestre. 206. cu miros plăcut. — Cătină roşie Fam. 207. Fam. Se distinge prin frunzele mai mari. liliacul unguresc. Tagetes signata (Pl. liliac carpatic. Fiind o plantă cu flori mai puţin frumoase se cultivă foarte rar. Tropaeolaceae. mălin roşu. cocoşei. tăţine. Arbust cultivat mai mult decît specia următoare. fărfălăi. la bază cordate. Clarke). (Th. Tamarix gallica L. Afganistan. burbău. Este originară din Asia de răsărit. flori-romîneşti. călţunaşi. beciu. pochi. vîzdoage. tamasisie. Cucurbitaceae. guriţa-leului. — Condurul-doamnei Fam. beft. cu flori ornamentale de grădină. Oltenia şi chiar Muntenia şi Transilvania de vest. capuţină. Sînt două specii asemănătoare cultivate în toată ţara. bolidrag. Oleaceae. crîşmăriţă. scump ie. broştean. Himalaia de vest). pene. Prin unele grădini s-a introdus din zăvoaiele rîurilor noastre şi T. Originară din Peru. bobidragi. liliac persan. simple sau pline. Plantă originară din Mexic. scumpină. pelin. În alte ţări se cultivă mai mult. Arbust. Tagetes erecta (Pl. lopostani. Syringa persica L. ţigănaş. căşuliţi. urcînduse pe garduri. pieloase. mălin-de-hăl-altoit. orgoian. a fost introdus în Europa la 1640 şi s-a răspîndit recent prin parcurile noastre.

cuci. ederică. (Fig. vervin. altaica Pali. Se cultivă de cîteva secole in Italia şi vestul Europei. verdeaţa-iernii. Viburnum opulus L. guşa-găinii. palme. 212. introdusă prin turci. care se ridică ca mici umbrele atrăgătoare. perişor. f. (var. cultivat mai ales la oraşe. verbenă pletoasă. A pătruns şi în parcuri la oraşe. cununiţă-mare. Plantă perenă. Caryophyllaceae. hortensie.Olanda şi curînd a devenit populară. Vinca minor L. toporaşi. cu flori de diferite culori. Este un minunat decor de primăvară al parcurilor. — Saschiu Fam. guşa-găinii. cununiţă. sporici. cununiţă. 39). Vinca major L. păiuşcă. Cultivată sporadic. Anuală. barba-împăratului. înfloreşte prima dată la Augsburg. vinca. fonchiu. (Pl. mălin (Moldova superioară). Liliaceae. Plantă spontană prin păduri. Alte numiri: Urzicuţe. Perenă. derivă din călinul sălbatic. cînepioară. Verbenaceae. călinar. pentru ornament. pervancea-mare. dar au fost aduse mai ales varietăţi moderne din Olanda. sacfiu. zăpadă. O mică plantă tîrîtoare. albe. boţi-de-zăpadă. Varietatea produsă în Apus. ponchiu. merişor. brăbănoc. introdusă recent în horticultura.) — Pansele Fam. rujar care face ruji albe. destul de frecvent. — Saschiu mare Fam. verdeaţă. merişo-rul-mare. se cultivă mult prin grădini. drimoz. pervinca.) 215. călinul comun. hort. Viola tricolor L. . cultura lalelelor a luat proporţii mari în Olanda şi se făcea o speculă extraordinară cu cepele de varietăţi noi. La noi mai recentă. grădinilor şi al magazinelor de flori. Florile-i albastre sînt o podoabă a locurilor umbroase din făgete şi păduri. călin bătut (sterp). 17 d). Amintită în poeziile populare: lalea. unde odinioară era mai răspîndită prin grădini la oraşe. mortez. albăstrele. tulipan. sporie. ruji albe. soc de apă. 17 c. — Lalea Fam.) — Călin-de-zăpadă Fam. Apocynaceae. vervine italiene. sterile DC. roseum. 210. Are inflorescenţe mari. cîrligeipătaţi. micşunele. Din sud a venit şi la noi. Plantele din care s-a creat această specie hibridă sînt originare din America de Sud. călin de grădină. La sate nu a pătruns decît sporadic. (Pl. (Pl. foaie-n-fir. cultivată întîi de turci. 211. cu frunze crenate. foiofiu. lalea de grădină. Plantă originară din regiunea mediteraneană. borbănoc. nu e nevoie să facem butaşi. Alte numiri: Panseluţe. Alte numiri: Pervinca. (sau poate V. sporişi. Originară din Asia Mică. călin. Alte numiri: Lalele albe şi galbene. ca un bulgăr de zăpadă. plătindu-se pînă la 13 000 florini pentru o varietate nouă. Verbena hybrida hort. catifeluţe. în nenumărate varietăţi. iederă. cuşi. Pe la 1635. Alte numiri: Bărbănoc. la oraşe şi sate. La noi. drimoc. sasău. Tulipa gesneriaha L. Apocynaceae. Violaceae. — Verbină Fam. 26 c). Fiind mereu verde se utilizează pentru cununi. Alte numiri: Bulgăraş-de-aur. voalul-miresei. bulgări-de-zăpadă. Arbust ornamental. care a fost introdusă recent şi la noi. la 1559. coada-vînătorului. Varietăţile de culori se moştenesc prin sămînţă. 213. tămîioasă sălbatică. 214.

. Perene. violete. 4 c). Perenă. Panselele de grădină au fost produse întîi în Anglia pe la 1820 şi de acolo au trecut în grădinile de pretutindeni. răspîndită în păduri şi prin tufişuri. Violaceae. Introduse de un secol la noi în parcuri. derivate poate din planta sălbatică Viola tricolor sau mai verosimil din Viola altaica Pali. prin hibridări cu alte specii. — Viorele Fam. Plantă cu flori albastre.Plantă ornamentală de primăvară dintre cele mai nepretenţioase7 cultivată în nenumărate soiuri multicolore. grădini orăşeneşti şi chiar la sate. Alte numiri: Toporaşi. de un miros suav. Este considerată ca simbolul modestiei. Viola odorata L.. (Pl. tămîioara. Se cultivă mult varietăţile produse în Italia (violete de Parma etc). 216.

2 şi 3. Borza Al. ochiul-cucului.. 1898. 8 d. Ele nu prezintă un intere» etnobotanic mai remarcabil. la noi datează de un secol. budieni. 3. C. Se întîlneşte prin parcuri şi prin grădinile de flori. De asemenea nu figurează florile rare de seră şi din grădini botanice. Pl. flori-boiereşti. dar nu putem avea certitudinea că ele erau cultivate şi de romîni. cu 5 nume de plante. mireasă. scris la 1649. 2 e : Ecballium elaterium. V. Pl. impertinentă. F i s c h e r-B e n z o n. Corelaţia dintre flora Romîniei şi poporul romîn. Originară din America de Nord. Zebrina pendula. ţinii.. A început să fie comună şi la sate. Stapelia lepida. „Bul. O parte din aceste date etnobotanice sînt cuprinse în cartea clasică a lui Z. gura-paharului. *** În enumerarea aceasta nu figurează nenumăratele specii de plante suculente (plante grase) cultivate de amatori. din care se ridică tulpina încărcată cu flori mari. Plantele de podoabă. Maho-nia. 2 c. Bot". Compositae. Petrescu P. Cultivată mult în grădini şi vărzării. 1894. nici arbuştii floriferi. Dar şi despre introducerea lor în grădinile noastre ne vorbesc unii autori vechi. 1958 . Zinnia elegans Jacq. O MICĂ INTRODUCERE IN BIBLIOGRAFIA PROBLEMEI Istoria migrării plantelor de ornament din patria de origine şi introducerea lor în grădinile din alte ţări este cunoscută în linii mari pentru U. atîrnătoare. Pl. P1. Altdeutsche Gartenflora. de farmece şi credinţe. dînd numele a 24 de plante de podoabă. 1925. Pl.S. Bucureşti 1900. 219. 1943. cultivate cu totul sporadic prin ţară. Perenă. pofta-femeii. Anonymus Garansebesiensis. 24 d. 1918. la.R. introdusă tîrziu în Europa şi mai recent şi la noi. Cu frunze lungi înţepătoare. c. cavaler.. Schnitzl. 14 c. Panţu.Dimor-photheca aurantiaca hybr. Borza Al. 3 d. Din istoria plantelor noastre ornamentale. Originară din America Centrală. cuconi.. Yucca filamentosa L. 25 d. ochiul-boului. Fam. 21 d. Pl. tarleci. Laurus nobilis. 49—74. şi Apus. de leac. II 1921.. P. (Pl. Benko I. Pl. Alte numiri: Cactus (greşit). Ceramica din Hurez. nemţoaice. (Pl. pene bătucite. din cîmpiile aride. Grad. Salpiglossis sinuata. Symphoricarpus albus. adunate într-o rozetă. Liliaceae. ruguliţe. cuJ-tivaţi mai rar prin parcuri şi desigur nici multe din florile anuale şi trainice. Originară din Mexic. Timişoara. El enumeră 66 de plante de ornament. Pl. Kiel u. 24 b). 218. garofle. Lexicon slavo-romînesc de Mardarie Cozianul. Corbea T. geţişoara.. Flora grădinilor ţărăneşti romîne. Sorbaria sorbifolia. albe. turcoaice. Alte numiri: Pertinent. Paphiopedilum insigne.. „Lumina femeii". Magyar Konyhâz. — Atîrnătoare. dar numele lor este tradus din ungureşte. De la Benkd şi pînă azi mulţi au cercetat grădinile ţărăneşti şi au enumerat plantele ornamentale din ele. fugătoare. Pl. II. — Circiumârese Fam. Alte numiri: Garoafe.8c: Digitalis purpurea. II. ruji-mici. cătănute. Borza Al. floareasimplici-tăţii. Astfel am omis: Lobularia (KLoniga). în vechi vocabulare. flori-bulgăreşti. nr. dar vezi scurta bibliografie ce urmează. şi Stâni. Pl. căpitani. îndungat colorate. Lexicon latin-romînesc. I. Leipzig. Dicţionarium Valachico-Latinuum. Gypsophila arenaria. Bucureşti. 19—20 şi 84—86. „Convorbiri ştiinţifice". Cultivată sporadic în ghivece pentru frunzele sale frumoase. Billbergia şi Orhideele. de Gr. Orăştie. unele fiind traduse din limba latină şi maghiară. Cretzu Bucureşti. pălangie. avem cîteva enumerări de flori cultivate la noi. Din acestea din urmă cîteva sînt reproduse în planşe: Colchicum autumnale. fingele. Pl. Platicodon grandiflorum. obraznica. Partenocissus quinquefolia. patlăvi. Oeno-thera sp.217. 20 b. — Juca Fam.. Nomenclatura Vegetabilium tipărită la 1783 de Iosif Benkd este prima enumerare de numiri romîneşti care cuprinde numirile plantelor (prin colaboratorii săi) din Muntenia şi din Transilvania. scris pe la anul 1693— 1706. De curînd a fost introdusă şi la sate. Pl. Wistaria sinensis. publ. pp.S. 1783... Teodor Gorbea enumeră în Dicţionarul său de pe la 1691—1703 mai multe flori. 1697. mire-sică. introdusă la 1796 în Europa. Pl. Borza Al. Gel dintîi este Lexiconul lui Mardarie Cozianul. domnişori. urmat de Vocabularul de la Caransebeş. R. 12 d şi cîteva indeterminabile. Creţu Gr. pp. maiori. Commelinaceae. vindecuţă. 16 d). Nomenclatura vegetabilium în M o 1 n â r. II. halinguţă. Plantă de podoabă. Cluj. Clarkia elegans. Manuscris. leliţă. Grădinile ţărăneşti din Munţii Apuseni. In afară de date cu totul sporadice din hrisoave. telegraf. spînzurătoare.

. kleine Encyclopădie. Cosmos sulphureus 79. Mit botanischen Beitrăgen vol.. Gelosia cristata 44. Commelina communis 60. 1911. A. 17 voi. Mimulus luteus 143. W u 1 f E. Papaver somniferum 153. Cosmos bivinnatus 64b.. Lunaria annua 123. Berlin. Scabiosa atropurpurea .. Plantele cunoscute de poporul romîn. Nicotiana silvestris 144. Centaurea moschata 59. A magyarsdg viragăi. Schullerus Pauli ne. Perilla frutescens (nanki-nensis) 154. Bucureşti. Cei dintîi culegători ai numelor romîneşti de plante. 1932. Peasant art in Roumania. * Illustriertes Gartenbaulexicon. 2. FLORI DE GRĂDINĂ ANUALE 5. Pax. Budapest. 1921. TABELE DE PLANTE GRUPATE PE BAZA DURATEI ŞI LOCULUI DE CULTURĂ a. Cultura florilor. Majorana hortensis 129. II. 1929 Oprescu G. G. 1929. Panţu Z. Amaranthus cruentus 11. „Archiv". Bucureşti. nr. London. Ageratum houstonianum (mexicanum) 9. Engler u. Matthiola incana 135. Coreopsis tinctoria (Calliopsis bicolor) 64a. Ed. Kerria japonica 111. Amaranthus caudatus 10. Pharbitis purpurea 158. 1957. Mori ova I. Helianthus annuus 91. Pop E. Linum grandiflorum 120. Consolida ajacis 62. XL. Gaillardia picta 88.. cu titlul şi în limba engleză). Leipzig. II. Moscow-Leningrad. Rapaies R. Kulturpflanzen und Haustiere in ihrem Obergang auş Asien nach Griechenland und Italian sowie in dos ubrige Europa. Hehn V. Lupinus luteus 125. Antirrhinum majus 33. Nigella damascena 148. Convolvulus tricolor 63. 1935 —1936 (ruseşte. Portulaca grandiflora 173. 8-Auf C. şi Moraru Z. Helichrysum bracteatum 104. V.Natur. Rochia scoparia 114. Impatiens balsamina 110. F. Polygonum orientale 169. Lathyrus odoratus 118. Flora of cultivated plants. 1930. Pflanzen im Glaube und Brauch der Siebenburger Sachsen. Petunia hybrida 157. Lupinus varius 128. Phaseolus coccineus 161. Euphorbia marginata 84. Reseda odorata 178 Ricinus communis 195. 1927. 1902. Comphrena globosa 89. Galendula officinalis 36. Gallistephus chinensis 42. Berlin. Lobelia erinus 122. „Ţara Bîrsei". Phlox drummondii 168.

b. Delphinium elatum 71. Primula acaulis 174. Solidago canadensis 210. Fritillaria imperialis 90. Sedum spurium 202. Centaurea (diverse sp. Hesperis matronalis 96. Chrysanlhemum maximum 61. Salvia splendens 191.) Pl. Narcissus poeticus 141. Muşa ensete 139. Inula helenium 107. Myosotis palustris 140. Hosta plantaginea 101. Iberis umbellata 106. Aconitum stoerkeanum 8. Phlox paniculata 165. Polyanthes tuberosa 170. Cynara scolymus 68. Lilium candidum 117 b. Verbena hybrida 218. Lilium bulbiferum 132. Dianthus caryophyllus 72. Phytolacca americana Platycodon grandiflorum (Campanula g. Hyacinthus orientalis 103. Aquilegia vulgaris 13. Tulipa gesneriana 212. Vinca major . Cerastium biebersteinii 50. Astersalignus şi altele 34. Rheum officinale 187. 167. Arabis alpina 19. Mirabilis jalapa 138. Narcissus pseudonarcissus 146. Zinnia elegans b.201. Canna indica 43. Sedum spectabile 198. Althaea rosea 12. Convallaria majalis 67. Dicentra spectabilis 73. Chrysanthemum indicum 51. Heliotropium peruvianum 95. Mentha longifolia 136.) 45. Heuchera sanguinea 99. FLORI DE GRĂDINĂ BIENALE ŞI PERENE 2. Santolina chamaecyparissus 197. Helianthus tuberosus 92. Tropaeolum majus 214. Iris germanica şi alte-specii 117. Dictamnus albus 82. Oxalis corniculata 162. patula signata 209. Tagetes erecta. Dahlia pinnata 70. Calystegia pubescens 38. Asclepias syriaca 22. Rudbeckia laciniata 190. Campanula medium 40. Aster alpinus 23. 20. Silene armeria 206.

Rosa gallica 185. Yucca filamentosa d. Kerria japonica 112. Rosa alba 180. Citrus medica subsp. Dianthus caryophyllus 79 b. Datura arborea 71. Coleurs blumei 65. Philadelphus coronarius 175. limonium 57. Nerium oleander 159. Begonia rex 27. Viola tricolor (altaica) hibrizi 216. Gampsis radicans (Tecoma) 56. Calceolaria corymbosa şi hybrida 35. Araucaria excelsa 20.213. Lonicera caprifolium 142. Pl. Ligustrum vulgare 121. Clivia nobilis 58. Rosa foetida 184. Ficus elastica 81. Ribes aureum 179. chinensis 205. Citrus aurantium 55. Bergenia crassifolia 32. Adiantum capillus-veneris 4. Hydrangea opuloides (hortensis) 110. Agapanthus umbellatus 14. Rosa centifolia 183. Viola odorata c. Lavandula officinalis 116. Syringa vulgaris 207. Freesia refracta 83. Rosa chinensis 182. d. Asparagus sprengeri 26. Cyclamen persicum 69. 21. Vinca minor 215. PLANTE DE CAMERĂ ŞI DE SERĂ 3. Ruscus aculeatus Sorbaria sorbifolia. 203. Begonia sanguinea 28. Tamarix gallica 211. Gydonia japonica (Chaenomeles japonica) 77. Euphorbia pulcherrima 80. ARBUŞTI ORNAMENTALI 31. Chlorophytum comosum (sternbergianum) 54. Calla (Zantedeschia) aethiopica 37. Laburnum vulgare 115. Clematis jackmanni 66. Hibiscus syriacus 102. Fuchsia coccinea . Asparagus plumosus 21. Buxus sempervirens 39. Rosa multiflora 188. Syringa persica şi S. Rosa canina 181. Begonia semperflorens 30. Syringa josikaea 204. Elaeagnus angustifolia 97. roseum 219. Viburnum opulus f. Camellia japonica 48.

STALIN". Tiparul executat sub comanda nr. V. Bucureşti — R. Popovici Corector : Baticu I. Punica granatum 177. Bun de tipar: 2. Echeveria metallica 76. Tiraj: 10000+160 ex. Hoya carnosa 134. ackermann 176. Hodorocea. Kentia (Howea) belmoreana 113. Coli tipar 10. Hippeastrum vittatum (Amaryllis vittata) 105. Primula obconica 171 b. Primula malacoides 172.50 + 27 planşe. Pelargonium peltatum 151. Saxifraga sarmentosa 200. 1. Mesembryanthemum crystallinum 164. m. . Rhipsalis pachiplera 196.R. 1a.P. Senecio cruentus (Cineraria) 217.959. Pentru bibliotecile mari indicele de clasificare 58. Pelargonium zonale 160. CUPRINS FLORILE IN VIAŢA NOASTRĂ ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI. Phoenix canariensis 166. hybrida (Sinningia speciosa) 98. CACTEE ŞI ALTE PLANTE SUCULENTE (GRASE) DE CAMERĂ 6.08. Plumbago capensis 171.960. Tehnoredactor : Gh. Lantana cămara (hybrida) 137. Format 84x108/16. Pelargonium radula 152. Monstera deliciosa (Philodendron) 142. Epiphyllum truncatum 100.06. Grădinile ţărăneşti Analiza istorică a grădinilor ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE O mică introducere în bibliografia problemei Indicele alfabetic al numirilor romîneşti Tabele de plante grupate pe baza duratei şi locului de cultură Flori de grădină anuale Flori de grădină bienale şi perene Arbuşti ornamentali Plante de cameră şi de seră Cactee şi alte plante suculente (grase) de cameră Redactor responsabil de carte : P. 91844 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. Nerium oleander 149.12.. Rhododendron sinense 194.87. Impatiens sultani 109. A. Coli edit. Zebrina pendula e.p. Piaţa Scînteii nr. Hîrtie velină de 80 gr. Dat la cules: 12. Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare: 58. Phyllocactus phyllanthoides şi Ph. : 06410:959. Echinopsis eyriesii 78. Sedum sieboldii Stapelia lepida Pl. Gloxinia speciosa şi G. 8. Pelargonium odorantissimum 150. Aloe ferox 75.