FLORILE ÎN VIAŢA NOASTRĂ Florile sînt una din cele mai mari bucurii ale vieţii noastre. Ne place să le cultivăm în jurul casei, să le avem în ferestre, să le ţinem în cameră, în glastre. Ele nu lipsesc nicăieri în ţară, nici din jurul caselor ţărăneşti, nici din grădinile şi apartamentele muncitorilor de la oraşe sau din parcurile publice. Ele îţi dau o mulţumire deosebită şi satisfac simţul estetic al fiecărui om. Ele te însoţesc la bucurii şi împărtăşesc cu tine durerile. Plantele în genere, dar mai ales florile din grădină, au fost şi sînt un izvor nesecat de inspiraţie pentru manifestările atît de variate ale artei populare şi ale celei culte. Nu putem intra în analiza rolului pe care îl joacă florile în poezie şi literatură, căci acesta este un subiect inepuizabil, începînd cu legendele florilor, cu acele culegeri de „Doine şi lăcrămioare" sau „Trandafiri şi viorele", pînă la operele celor mai de seamă poeţi. Trebuie să accentuăm însă cît de mare este rolul florilor în operele de artă ale poporului, născute spontan în casele ţărăneşti în contact cu natura, la aer şi în strălucirea soarelui, dintr-un irezistibil îndemn estetic de a exprima în forme şi culori frumuseţile naturii. Crestăturile în lemn la porţile curţilor din Oltenia şi la fîntîni reproduc adesea flori şi viţa de vie. Mobilele din case şi uneltele de lucru, furcile de tors, doniţele şi lingurile sînt uneori decorate cu motive vegetale, îmbrăcămintea ţăranului este mai adesea împodobită cu cusături în stil geometric, dar şi cu flori. Covoarele sînt în unele regiuni, ca în Oltenia şi pe valea Someşului, decorate în întregime cu motive de frunze şi flori. Ceramica populară încă face uz de motive vegetale, în special. În Oltenia, în Maramureş, în ţinuturile săseşti, săcuieşti şi în Moldova. Căni şi ulcioare, străchini şi talgere, vase de flori şi farfurii poartă adesea un delicat decor de flori. Să mai vorbim de picturile nemuritorilor maeştri ai penelului, Grigorescu, Luchian, Tonitza şi alţii? ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI Grădinile de flori sînt o istorie culturală nescrisă a poporului care le cultivă. E aşa de interesantă istoria şi uneori chiar odiseea acestor flori ornamentale care alcătuiesc zestrea grădinilor de la ţară şi de la oraş, a florilor ce sînt podoaba şi bucuria tuturor! Plantele noastre de podoabă sînt o veche moştenire, la care fiecare veac, fiecare generaţie a mai adăugat ceva. GRĂDINILE ŢĂRĂNEŞTI Ele sînt unul din cele mai interesante obiecte de studii comparate, fiindcă variază mult de la o regiune la alta, atît ca bogăţie cît şi în privinţa numelui ce-l poartă florile. Sînt mai sărace grădinile la munte, în satele mici, ascunse şi ferite de calea largă a migraţiilor diferitelor popoare şi mai adăpostite de influenţele lor culturale. E mult mai îmbelşugată podoaba grădinilor la şes, în satele din apropierea centrelor urbane, în regiunile unde contactul cu alte popoare a fost mai intens. Nu putem ilustra mai bine deosebirile dintre grădinile ţărăneşti din diferite regiuni ale ţării, decît enumerînd plantele de ornament cultivate în cîteva ţinuturi reprezentative, cu numirile lor atît de felurite. Banat. La Naidăş (raionul Oraviţa, regiunea Timişoara) am consemnat, cu ocazia unei anchete, următoarele plante de podoabă: căldăruşe, cactus, ştir roşu, tămîioara, şlaierblume, iarbădalbă, şofran, lămîi, tămîiţă, golopăr, creată, floare-de-toamnă, cane, ochişele, ochiu-boului, vineţele sau chip-de-om (Commelina communis), lăcrămioare sau mărgăritar, gheorghină, garoafe, para-focului, ciorceluş (Dicentra spectabilis), iederă, flori galbene (Helianthus tuberosus), crin galben, zambile, vasărlilie, stînjeniţă, persăcel, rocorele, mături, crin alb, micşunele, mătăşină, izmă, leandru, reginanopţii, busuioc, bujor, muşcat, mac, iazmin, nudli sau gheaţă, pomogram, boabe-de-turbă, trandafirchitat, roazăbăl, ruzmărin, rută, flori galbine, pipară, urechea-babei, urechelniţa, sîmziene (Solidago canadensis), liliac, forfologi, turlipan, verbine, foifiu, viorele, măgrin-vînăt, budieni şi încă 10 specii recent introduse, fără nume. Lista lungă de flori şi numirile lor arată vechi influenţe germane şi sîrbeşti. Am enumerat 71 de plante dintr-o singură comună. Dar cîte am văzut în numeroase alte sate, înşirînduse în lista speciilor! Muntenia. Aici am găsit cea mai mare bogăţie de flori, prin comunele situate de-a lungul Argeşului, a Dîmboviţei, Sabarului şi Neajlovului. Iată plantele de ornament consemnate în comunele Colibaşi, Copăceni, Vlad Ţepeş, Comana, Mihai Bravu, Mitreni, Budeşti: zambile albe şi albastre, crin (Iris germanica), crin galben, ghiocei albi (Narcissus poeticus), recin, mărgăritar, muşcată roşie şi creaţă, leandru, ghiocei-de-grădină (Narcissus pseudonarcissus), smochin, cuişor, floarea-soarelui,

lămîi, garoafă, maghiran, piparoase (Lilium candidum), crizantină, talie sau dalii, cerceluş, rozet, micsandre, gheti-şoare, izmă, merişor, trandafir galben şi alb, călţunaş, moţu-curcanului, alimon, calofir, busuioc, gălbinele, canele, steluţe, cirişar, limbă, zorele, lalele, tufănică, bujor, nalbă, florialbastre, iarbă-mare, lămîiţa, salcie (Elaeagnus), micşunele, gurarea-porcului, cartofei, guriţa-mie Iu lui sau gura-leului, facelie, muşeţel-de-grădină, schinduşi (Trigonella foenum-graecum), săpunaşi scînteioară, mac, regina-nopţii, floarea-mortului (Mahonia aquifolium), busuioc roşu, călţunaş, ghemu, căldăruşe, rozmarin, cîrciumărese, pietricică, cancicică (Impatiens balsa-mina),floarea-miresei, ciocuberzei, begonia,mateolă(Matthiola bicornis), gladiole, băşicuţe (Symphoricarpus albus), iarbă-mare (Phalaris), lobodă roşie. Am mai văzut 15 feluri de plante fără numiri populare, în total 90 de specii. Din această regiune se aprovizionează cu flori şi florăresele din Bucureşti. Dar ar trebui să scriu pagini întregi despre bogăţia de flori a pieţelor şi a parcurilor din Bucureşti, despre aspectul pitoresc al colţurilor de străzi şi bulevarde. Magazinele de flori sînt încărcate cu cele mai moderne soiuri de flori, cu crizanteme, gladiole, garoafe, gloxinii şi ultimele creaţii de roze superbe. În anii regimului democrat-popular, în grija pentru continua înfrumuseţare a vieţii poporului, a intrat şi preocuparea pentru îmbogăţirea grădinilor, aşa fel, încît astăzi puţine oraşe din lume se pot lua la întrecere cu capitala ţării noastre! Moldova. În regiunile Iaşi, Suceava şi Galaţi am consemnat în două campanii etnobotanice (1952 şi 1953) florile din grădinile ţărăneşti. În nordul Moldovei am văzut: bună dimineaţa, nalbă de grădină, nasu-curcanului, gura-leului, măturiţă, soponele, veselia-casei (Begonia), gălbinele, ochiuboului, parfumuraşi şi cărăfior, calapăr, dumitriţe, româniţe, nemţişor, fluturaşi şi ochiu-băietului sau ochiu-cavaIerului, gheorghine, garofiţă, ochii-băieţelului (Gaillardia;, gladiola, floarea-soarelui, crin galben, crin de toamnă, răchiţele, beţivă, stînjeni albaştri, mături, sovîrf, micşunele, nintă, floritomnatice, oleandru, regina-nopţii, mac, viţă sălbatică, pilargonia-roz, nalbă (Pelargonium zonale), betonii, gura-paharului sau zorele, chiparoase, cuişoare, trandafir alb, carcadel sau acadîr, trandafir-dedulceaţă, trandafir galben, mărită-mă-mamă, flori-de-parfum, sînziene (Solidago canadensis), liliacnemţesc, căşiuliţi, conduraşi, beţi-de-zăpadă, crîşmăreasă sau pofta-femeii. În total 54 de specii. In sudul Moldovei şi în nordul Dobrogei am notat următoarele: sălcioara, smochin, hortensia, iederă (Parthenocissus), iasomie, cuişoare, trandafir de dulceaţă, trandafir galben, maghiran sau floareamiresii, liliac, liliac nemţesc, nalbă, bosioc roşu, gura-leului, căldăruşe sau chipigicuri, măturică, floarea-studentului sau dumitriţă, crăciuniţă, gălbinele, ochiu-boului, popuşoi (Canna indica), şofran, pufuleţi, calapăr, crizantine sau dumitriţe, româniţe sau bunghişori, lăcrămioare, catifeluţe sau guriţacucoanei, mustaţa-flăcăului sau steluţe, gherghină, caranfilă, floare-domnească, spicu-vieţii, floareasoarelui sau răsărita, gulii şi cartofi dulci, floare-de-hîrtie, crin galben, crin de toamnă, zîmbiluri, copăcei, stînjenei, mături de grădină, cafeluţe, buchet-roşu, micşunele, alămîiţă sau busuiocii stupului, mintă-creaţă, izmă, chişuliţe sau podoaba-zilei, regina-nopţii, piper-negru, busuioc, bujor, bujor-depădure (Paeonia peregrina), mac, betunii sau petunii ori bitoane, zorele sau bună-dimineaţa şi garoafe, fasole roşie de floare, flox, buchet, iederă (Polygonum aubertii), moţu-curcanului, portolac sau gheţişoare, căpuşi, marghioale, săpunele, gheaţă sau iarbă-grasă, drăgaică, crăiţe, antajicuri sau conduraşi ori călţunaşi, urzicuţe, pansele, viorele, nemţoaice, crin albastru, lămîi, crini roşii, urzicuţe, datura, ghem, nu-mă-deranja, cerceluş, uleandru, pelargon sau sacîz şi sacîzel, muşcată, floare-creaţă, cactus, primăvară, acăţătoare sau miresică. Peste 10 specii nu au încă nume romînesc. În total sînt 102 specii. Oltenia are de asemenea grădini ţărăneşti bogate în flori. Într-o lucrare preliminară la o etnobotanică a Olteniei am adunat numirile de plante ornamentale auzite de mine, de discipolii mei şi culese din literatură. Sînt aproape la o mie. Numirile citate mai jos au fost culese în timpul unei campanii de cîteva luni de zile din satele Mehedinţilor, regiunea Craiova. Păstrez şi acum amintirea surprizei şi încîntării mele de atunci, văzînd belşugul de flori cultivate în case şi în grădini. Cele mai multe numiri provin din Slivileşti, Turceni, Valea lui Cîine, Novaci, Polovraci, Balateşti, Aninoasa, Murgeşti; lista lor este următoarea: floarea-pîinii, pufuleti, sabur şi sanabur, nălbi, moţu-curcanului, gura-leului, căldăruşi, rozmalin (!), măturice sau peliniţă, ciucuri sau mocofană, bucuria-casei, cearăroşie sau mireasă, părăluţe, crăciuniţă sau ianuarie, gălbinuşi sau nocoţele, ochiu-boului sau flori-rotate, cană, şofran, busuioc sau creasta-cocoşului, micşunele, tămîioasă, calapăr sau calomfir, tufănici sau crizantine, românite sau mostrătăl, urzicuţe, gheţişoară sau scînteioară, dosnica, mărgăritari, răcorele, albiniţ-ă sau coconită, steluţă, gherghină sau dalii, garoafe sau cuişoare, sălcioara, boabe-de-venin (Euphorbia lathyris), floarea-miresei, smochin, cerceluşi, priboi, gladiole, iederă, floarea-soarelui, gheorghine galbene, siminoc, crin galben, liliac de grădină, crin de toamnă, ortensie, cangei sau dragăMărioară, oman, stînjenei, mătrui, indruşiaim, crin alb, cafea, schinteioară, măgheran, micşunele (Matthiola incana), mătăcină, izmă-creaţă, iarbă-neagră sau mentă, leandru, regina-nopţii, uncheşel, piper, busuioc, coada-pisicii (Cereus flagelliformis), bujor alb şi roşu, mac sau moaci, muşcată, floarede-vin, muşcată-creaţă, puturoasă, betonii sau parfum, panglicuţă, răcorele sau zorele, fasui cu teacă

galbene ori albe. măzăruică. cu mirosul îmbătător. floareasoarelui. cuişor sau liliac galben. lilion alb. numite şi crăiţe ori vîzdoage. rujmalin. iazmin. cănţălarie (Calceolaria). lilion galben. carnaval. vetrice. cetină. trandafir. Nalba de grădină. Tot nouă e şi iasomia. grădinile ţărăneşti au primit multe elemente de la coloniştii saşi şi din alte părţi. Aşa se numeşte în graiul poporului raionul Oaş din regiunea Baia Mare. nasucurcanului. Floarea numită cuişoare sau ceara de albine (Asclepias siriaca) este o buruiană comună din Statele Unite. În această provincie sînt deosebit de numeroase plantele cultivate pentru podoabă. 15 sînt cultivate numai în parcul de la Bicsad şi în alte cîteva grădini. fucsie. iederă. Acest popor de stepă a crescut în mijlocul lalelelor şi a zambilelor din cîmpurile înierbate ale Asiei Mici. verbine. La noi e apreciată mult de stupari. ca împrumut recent. mac. turb. cum sînt America de Nord şi cea de miazăzi. lalea. venite din America. săpunele sau berbeci. sfunduc. garoafa. iarbă-grasă. Foarte repede s-a răspîndit în ultimii 30 de ani cultura gheorghinelor sau rujilor galbene (Rudbeckia laciniata). trandafir galben. mneriori (Centaurea cyanus). călupăr. carpăn (calapăr). fiind introduse recent. aşa de răspîndită acum. dulcea verbină şi suava levănţică. recent apărute la noi. cheiţa-raiului. b) Mai veche este zestrea primită de la turci. ruşiori. firfirică sau flori-de-gheaţă. schintei. scrinte (Syringa) şi vie sălbatică. le găseşti ici-colo. butduci sau flori-galbine. mîndră. ruji sau ruja-soarelui. betonie. iarbă-scumpă. cadoul japonez. cel mult de un secol — două. rozmalin. lămîi. bosîioc. Din nenumăratele grădini cercetate în comunele româneşti. halînguţă sau atîrnătoare. roze. lupidragi sau călţunaşi. ţîpruş. rubin. leordini sau ruji-galbini (Rudbeckia laciniata). venite abia de un veac de peste ocean. flori-de-paie. fonchiu. bosioc. trandafiri-tăfălogi. compus din 16 comune. mari. Iată plantele de podoabă din aceste sate: gura-leului. care cuprind peste 200 de specii ornamentale. care au revoluţionat arta grădinărească din Apus. rezedă. mac. gheţişoare. regiunea Cluj. portulachie. rujăbujă. tătăişi. din punct de vedere istoric. dulceag. jaleş. cerceluşi. macitină. frumoasa crizantemă. broască. lemnuş. barbînoc. a diferitelor neamuri de flori pe care le întîlnim cu atîtea numiri. lemnu-domnului. Din aceste 53 de specii de flori. ANALIZA ISTORICĂ A GRĂDINILOR ŢĂRĂNEŞTI Să încercăm să facem o analiză. În zilele noastre e în plină expansiune Cosmos bipinnatus (fluturaşii) de aceeaşi origine transoceanică. moţu-curcanului. vom da aici lista din două regiuni mai conservatoare a tezaurului de flori şi a numirilor populare: Munţii Apuseni şi Ţara Oaşului. adusă din America de Nord. lămîiţa. Dăm lista florilor şi plantelor de leac găsite în grădinile de la Scărişoara. De la ei au intrat în horticultura toate liliaceele. bîrsacan. amor. ricin. clopoţei. Putem deosebi mai multe categorii de flori în privinţa originii lor şi a vechimii la noi. fiolă (Matthiola incana). cercei. măieran. Mai largă răspîndire au rujile de toamnă. oglicele. gheorghină roşie şi mieruie. cinci-cote. liliac. Multe s-au încetăţenit şi în grădiniţele ţărăneşti. camfor (Mentha piperita). pinteni. zorele sau clopoţei. crin. Mai sînt vreo 10 specii care nu au numiri populare. ce-l exală florile ei albe. viorele. rozetă. din alte continente bogate în flori. tătăişi (Callistephus chinensis). creaţă. te împiedici de ea la fiecare pas. numită impropriu jasmin. ignele. mălin. cactus. gherghină galbenă. stînjeni. chiparoase. scînteiuţa. Turcilor li se datorează şi introducerea la noi a cărujelelor. nemirositoare. cupe. regina-nopţii. trandafir-de-luni. a) Prima categorie mare este aceea a florilor „moderne". Recentă este şi floarea-soarelui. un ţinut altădată foarte sărac şi izolat. flori-de-rug (Rosa centifolia). Transilvania. pejma. trandafir. domnişoare. muşcată de oală. cocoara-muierii sau tulipan (Iris germanica). păpucichi. banat. gheorghine. În total am văzut 123 de specii ornamentale. introduse în Europa numai de cîteva decenii. garoafe. Elemente noi şi neîncetăţenite încă la noi sînt: rodia. agave. şi care altădată purtau un singur nume în tot cuprinsul patriei. fluxe. ţine tot de grupa florilor din Orient. flori-tărcăcioare. boglar. picioci-curate. lămîiul. mături. cîrciumărese sau cătănuţe. trandafir. tulipan galben. floare (Calendula officinalis). trandafir alb. unde este mult mai mică. raionul Turda: iarba-mîţii. căldare. nalbă. Pe lîngă vechea moştenire dacoromană. panseluţe. Numărul total al plantelor ornamentale se ridică la vreo 44 de specii. cînepioară sau verbine. zmeuriţă. slavă şi turcă. c) Mai vechi decît aceste daruri sînt acelea ce-au venit în evul mediu şi mai tîrziu din vestul . budiene. Cîmpeni şi Vidra. bujor. plituţe.lată. vestit pentru varietatea mare de flori. Nu au încă nume românesc patru flori introduse de curînd. briboi. sînziene de grădină. sau Extremul Orient. atît la populaţia romînă cît şi la minorităţile naţionale. Ţara Oaşului. pupi sau scînteiuţe sau bumbuşcuţe (Gom-phrema globosa). dar răspîndite prin turci şi slavi. bizantină. începînd din veacul al XVI-lea. vioaie. săseşti şi maghiare. Şi aceasta e adusă abia de un veac din Orient. Munţii Apuseni. cu florile mari. măgheran.

decît pentru culoarea florilor. El a păstrat şi numele lor dace. sălbatic pe la noi şi poftit de oamenii iubitori de flori în grădiniţe. numit şi iorgovan. adevăratele flori naţionale. Romînii au descoperit şi plante de podoabă curată. Mintă sau izmă. fiind reintroduse în timpuri mai noi. generalizate acum la sate. Aşa este chiar muşcata. cu miresme ce îmbată simţurile şi cu flori ce înfrumuseţează viaţa. cu frunze creţe ori drepte. Banat. ornamental. Spînzul şi saschiul. ca de lămîie. Cît e de caracteristic în această privinţă splendidul bujor (Paeonia romanica). a fost buruiană medicinală odinioară. ungurii şi şvabii au mijlocit desigur introducerea în preajma caselor a multor flori. împreună cu cele 25 de tovarăşe de acelaşi fel. este tot o plantă de origine sudică. Mătrăguna. Oltenia pînă în Dobrogea. Busuiocul frumos mirositor.Europei. destul de asemănătoare cu cele de astăzi. moştenire rămasă de la romani. dar şi-a pierdut pe urmă rostul acesta. Dioscoride. scumpie. mătăcina. sporind din neam în neam frumuseţea. Tot dintre florile sălbatice s-a desprins şi mîndrul nostru priboi (Geranium macrorrhizum) cu flori şi frunze de un miros suav. prin curţile domneşti sau direct prin neamurile ce s-au stabilit la noi. Melisa este tot sudică. cultivaţi şi dăruiţi pe urmă civilizaţiei universale. Strămoşii noştri desigur lau luat de prin pădurile Craiovei şi Cernei. saşii au răspîndit pe Semper-vivum (urechelniţa. Din categoria aceasta mai fac parte rezeda. d) în afara florilor enumerate mai înainte în cele trei categorii. nelipsita floare a ţărănoii. cimbrul au fost văzute la vechii daci de marele părinte al botanicii. De origine romană este şi rozmarinul numit la noi şi rujmalin. sînt cele mai răspîndite în grădinile de la noi. de afară de la cîmp. Dar n-am isprăvit încă trecerea în revistă a gingaşelor flori ce împodobesc grădina ţăranului romîn. merele domneşti din Muntenia. E veche în cultura noastră. prescurăriţă) cultivată pe şuri şi case cu credinţa neîntemeiată că cei ce o cultivă sînt scutiţi de trăsnet. care au intrat de-a dreptul în sanctuarul grădiniţei. e moştenit tot de la greco-romani. lăcrimioarele şi albăstreaua au fost introduseşi ele din pădure şi de la cîmp în mijlocul florilor de origine străină. în grădinile ţărăneşti rămîne totuşi un număr mare de flori ornamentale cu largă răspîndire. izmă. aduse de geţi şi daci pe aceste plaiuri din meleagurile calde ale Sudului. e) înşir acum la urmă frumoasele fiice sălbatice ale florei romîne. Ea a fost adusă de romani ca plantă de leac. Nu mă gîndesc aici la excelentele soiuri de pomi fructiferi descoperiţi. Jalea sau Salvia este de asemenea o plantă Mediteraneană. Aşa este trandafirul (cu nume ce vine de la cuvîntul neogrecesc tri-antafillon = treizeci de foiţe) cultivat din vechime de coloniştii romani. rămînînd cu cel culinar şi. deşi e sigur istoriceşte că aceste flori nelipsite din grădinile tuturor satelor noastre au fost cultivate de strămoşii noştri romani. Măgheranul (Majorana vechilor romani) a fost şi el o plantă medicinală. medic de legiuni romane. cultivate mai mult pentru miros şi în scopuri medicale. Bănuiesc că unele din ele. împreună cu cimbrul sînt folosite mai mult cu rosturi aromante decît ca podoabă. Saşii. dar venită pe calea împrumutului din ţările din Apus. Unele se vor fi pierdut în vremuri de bejenie. roiba. sînt mai vechi la noi decît domnia imperiului roman. originară din sudul Africii. dar cu timpul a devenit plantă ornamentală. cum sînt merele pătule şi poinice din Ardeal. Astăzi se păstrează mai mult ca podoabă prin grădinile ţărăneşti mai vechi. după înfrîngerea lui Decebal. Calapărul. mixandrele şi garoafa. Calapărul. unde creşte din belşug. aceasta. bogăţia ei! Ca încheiere voi arăta cît este de importantă contribuţia grădinilor noastre la îmbogăţirea grădinilor din alte ţări. arbust de podoabă ce creşte sălbatic în Arad. întemeietori ai unei noi civilizaţii pe plaiurile noastre. veniţi tot prin nemţi. atît la ei cît şi în noua lor provincie: Dacia. a fost adoptat de toate grădinile. pe care le-au cultivat şi hărăzit ca nobil dar întregii omeniri: aşa este chiar . filiminele sau rujile poartă numiri vechi slave. Aşa sînt pintenaşii (Tropaeolum) numiţi şi butucaşi sau nemţoicir de origine americană. care sînt desigur cea mai veche moştenire botanică. rar. cu numiri adesea latineşti ori greceşti. Iată cîte seminţii şi cîte feluri de flori s-au adunat de veacuri prin grădiniţa noastră. doamnă-mare ca şi iarba-mare (Inula helenium) se folosesc mai mult ca plante medicinale. din codru şi nu au fost aduse din alte ţări. Crinul. superba floare albă. cu puternicul lui parfum. Aceste 11 flori de podoabă. Melinul sau liliacul.

Plantă originară din Africa de nord. şi alte două specii — Sabur Fam.) 6. albastre-deschise. trei-cumnate-supărate. (4. introdus la 1823 în Europa. Iată care sînt florile cultivate mai adesea în „grădina mea" şi care este pe scurt istoria lor culturală. din apartamente. cultivat şi în grădini săteşti. trudă şi răbdare. Cultivată în grădinile minerilor şi ţăranilor din nordul ţării. Patria de origine este regiunea Mediteranei şi Asia Mică. Se cultivă rar în apartamente. din grădinile ţărăneşti şi cele ale muncitorilor de la oraşe. Perenă. într-un index care trimite la planta respectivă indicată printr-un număr curent. Compositae. dinţate. Originar din Mexic.C şi pl. papucaşi. fasolică.) 7. Perenă. Să ne mîndrim cu aceasta. adesea fără nume. — Omag-de-grădina Fam. Alte numiri: Buricul-Vinerii. Alte numiri: Crinulafrican. Cultivat sporadic prin grădini. Orăşenii îl cultivă în ghivece pentru florile mari albastre ridicate de o tijă puternică. un prea frumos liliac găsit în stare sălbatică pe valea Someşului şi Arieşului. Mult m-am gîndit în ce ordine să spun povestea aceasta a florilor. Ferigă din regiunea mediteraneană. la oraşe. Alte numiri: Cocoşei.d. Adiantum capillus-generis L. Originară din Alpi. — Părul-Vinerii Fam. (Aloe sp. după numele lor botanic ştiinţific. numit apoi în horticultura liliac romînesc (Syringa josikaea). Alte numiri: Sanabur. cu sfaturi grădinăreşti. Acest capitol din povestea grădiniţei reprezintă o pagină frumoasă în contribuţia noastră la progresul cultural al omenirii. Malvaceae. E şi medicinală. Are mai multe rude asemănătoare. sabur. mexicanum Sweet) — Pufuleţi Fam. Saburul plămădit în rachiu cu alte plante se foloseşte ca medicament popular contra icterului. prin grădinile şi casele oamenilor muncii.15. Aloe ferox Mill. ce înfloresc tîrziu. Agapanthus umbellatus L'Herit. ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE Cartea „Florile din grădina mea" nu este un manual de horticultura. tot astfel e melinul moţilor. Se cultivă în apartamente de amatorii de plante suculente (grase). ca reminiscenţă a culturii ei altădată mult mai răspîndită decît azi. cu descrierea noilor croaţii. P1. Ea nu ţine locul unui catalog de flori de la vreo pepinieră. să le înşir tot alfabetic. Şi nu mă înşel desigur căutînd originea priboiului din grădinile altor popoare. părul-fetei. cum să cultivăm florile noastre din ferestre. Cu florile-i liliachii-palide. Aconitum stoerkeanum Rchb. Anuală. Althaea officinalis L. Ranunculaceae. tot în grădinile sătenilor romîni. care este primul leagăn al acestei plante.e. Plantă perenă cu frumoase flori albastre. Se cultivă în grădini şi parcuri. Ageratum houstonianum Mill. 4. 18. răspîndit la noi de aproximativ 80 de ani. „Florile din grădina mea" este o călăuză în lumea florilor cultivate mai des în ţara noastră. prin iunie. 5. La noi este subspontană uneori. 3. aloe. ca: sanabur.liliacul trecut în zestrea horticolă universală. Liliaceae. dornici să afle cît mai multe despre florile cultivate de ei cu atîta dragoste. Figurile vor ajuta să recunoaştem o seamă de flori din ce le mai comune. — Nalbă-mare . Fructul se pune pe azime la nunţi şi urma se coace ca un sigil. doctor. Cultivată ici-colo prin grădiniţe la sate. 1. se vinde în farmacii. e o bijuterie scumpă a prietenilor florilor de pretutindeni. reunite în bucheţele. iar numirile romîneşti. Are flori mărunte. (P1. Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament. teişor. Alte numiri: Floarea-pîinii.19. cultivată în regiuni calde pentru sucul solid extras din frunzele cărnoase. Liliaceae. 2. Pentru grădinile rustice se consideră o plantă recentă. se vinde în farmacii. cu o petală superioară ca o căciulă sau ca păpuceii. bună-dimineaţa. — Prlstolnic Fam. mai ales prin parcuri. Polypodiaceae. Abutilon theophrasti Medik. —Crin albastru Fam. cu enumerarea tuturor soiurilor şi noutăţilor horticole. Mai simplu şi mai sigur este să le enumăr în ordine alfabetică. populare sau cărturăreşti. dar şi otrăvitoare. păpucei. Perenă.

ll. amarant-încruntat. nalbă-înaltă. căldăruşe. guriţa-mielului. Creşte şi spontan la munte. pelinaş. mucul-curcanului. ruji-de-botă. Alte numiri: Naiba albă. 16. Plantă ornamentală cu flori mari de diverse culori: albe. Antirrhinum majus L. Amaranthaceae. împărţite în aripioare foarte subţiri. Originară din insulele Norfolk. busuioc roşu. Se cultivă uneori şi prin grădini rustice. 11. Alte numiri: Cănăcei. împreună cu obiceiurile legate de ea. Originară din Alpi. candelute. Alte numiri: Bujor. intrată prin Apus în grădinile europene. Are frunze puternic mirositoare. (Fig. prin grădini ţărăneşti şi cimitire. floarea-clopotului. Introdusă recent. Cultivată frecvent pentru ornament prin grădini. nalbă. — Busuioc roşu Fam. lămîiţa. trandafir-cu-pai. Compositae.) 9. rujalină.) 8. (Fig. clopoţei-cornuţi. Este o importantă plantă medicinală. gura-morunului. Se cultivă mai mult la oraşe. galbene. Anuală sau bianuală. pelin adevărat. Perenă. cornuţi. focuşor. Arboraş de apartament cu frunze mărunte. trompa-elefantului. La noi a fost adusă mai recent. — Lemnul-domnului Fam. La noi recentă. ştir roşu. Durează 3—4 ani. Alte numiri: Brad de apartament. 14.) 12. în grădinile rustice mai recent. lemndomnesc.mucul-curcanului. Are nenumărate varietăţi cu flori galbene. (Pl. nasulcurcanului. ţurţălăi. şanţuri şi stepe.b. 15. Artemisia abrotanum L. Oamenii de la sate o întrebuinţează ca medicament. cîine. 1. (Fig. cupe şi altele. Crucifere. cinciclopoţei. — Araucaria Fam. 23. Acum e pe cale de dispariţie.Fam. leoaie-mare. lemnuş. Scrophulariaceae. cinci-coade. Artemisia absinthium L. Malvaceae. Amaranihus caudatus L. Aquilegia vulgaris L. lemnuş-verde. căldare. Este o buruiană înaltă. (Fig. alimană. nalbă de cîmp. Cultivată rar în grădiniţe în nordul ţării.—Gîscâriţâ Fam. ciocănaşi. rozmarin. nalbă de lună. ştir. Cultivată sporadic prin grădini. — Căldăruşă Fam. Foarte mult cultivată prin grădini. Originară din Orient. are inflorescenţe roşii atîrnătoare. nalbă de pădure. care creşte prin zăvoaie. guriţă. Althaea roşea (L) Lav. Compositae. a devenit plantă ornamentală încă din evul mediu. pentru florile albe timpurii. Cultivată frecvent pentru podoaba grădinilor ţărăneşti. gura-ursului. 2 şi Pl. Alte numiri: Gîscăriţă alpină. Alte numiri: Bojor. gură-dragă. — Nalbă de grădina Fam. roşii-tărcate care se deschid ca o gură. 10. La noi. prin parcuri. Amaranthaceae. guriţa-leului. leoaie. rujă. coada-vulpii-purpurii. pelin de grădină. peliniţă. Alte numiri: Rozmalin. nalbă-mare de grădină. Malvaceae. nalbă bună. Alte numiri: Nălbi. S-a introdus în grădinile Europei în evul mediu. — Moţul-curcanului Fam. 3). Veche plantă medicinală. — Pelin Fam. frecventă în sud. Ranunculaceae. dacă le apăsam lateral. peline. nalbă roşie. Coniferae. roşii şi aproape negre. Vivace. ştir romînesc. ruji-de-pe-tuleu. Buruiană de rîpi. ştir.e. foarte mult în Ardeal. La noi recentă. 4). ştirul-purpuriu. Plantă de podoabă. Alte numiri: Pelin alb. introdusă de sute de ani. anuală. pelin verde. Araucaria excelsa L. pelin amar. Este o plantă utilizată la . pelin bun. Originară din regiunea Mării Mediterane. 13. Amaranthus cruentus L. Are flori palid-roşiatice. Plantă anuală. — Gura-leului Fam. Se cultivă numai sporadic. Ara bis alpina L. Cultivată foarte rar în Oltenia şi Muntenia. originară din ţinuturi mediteraneene. alimon. Alte numiri: Căscate. Este originară din Orient. focşor. toporaşi. bujor. la noi a fost introdusă recent. pelin de cel mare. la oraşe. clopoţei. căldăruşi. ştirul-codat. gura-mie-lului. Originară din Asia Mică. Perenă. iarba-fecioarelor. Se cultivă în apartamente la oraş. toporaşi de grădină. lemn-dulce.

Artemisia annua L.pregătirea vinului (pelin amar). măturiţă. Perenă. Cultivată sporadic. cu flori ca ceara.) 17. năfurică. lingurapopii. înfloreşte timpuriu cu flori vişinii-bordo. vatocinie. cuişoare. dragun. mătelută. 18. Aristolochiaceae. călugăriţă. Perenă. năzdrăvan. Asarum europaeum L. pelin anual. 5. smirnă. Alte numiri: Chipăruş. ficăţea. mocofană. Alte numiri: Ciucuri. Originară din Orient. mătură-turcească. Asclepias syriaca L. ascunse. dar creşte şi spontan prin curţi şi grădini. se cultivă uneori la oraşe. vetricică. Se folosesc oblojeli cu mături de pelin contra reumatismului. răspîndită recent la noi. pipăruş. în medicina populară şi oficială. pochipnic. ceară. urechea-hîrţului (şoarecelui). bogată în miere. — Peliniţă Fam. Originară din America de Nord. po-chivnic. mătura-beciului. măturişcă. la ţară. coada-raiului. tămîiţă. . lemnuldomnului. mătura-împăratului. Euruieniţă comună prin păduri de deal. introdusă recent în Europa centrală. Plantă de ornament. Se cultivă. Alte numiri: Buruiană de ţară. Uneori se găseşte şi în stare sălbatică. cătuşnic. tămîioara. cbiperul-îupului. tulipin. Este amintit şi în poezia populară: popîlnic. de asemenea. (Fig. mătura-raiului.—Ceara-albinei Fam. măturice. piperul-lupului. Compositae. Asclepiadaceae. Încercată şi pentru cauciucul ce s-ar putea extrage din latexul său. — Popîlnic Fam. Plantă medicinală. ciucurel. Perenă. măturică-mirositoare. 19. Are frunze de forma rinichilor. dafin mic. Anuală. lobojană.

Perenă. brad. iar recent a fost introdusă şi la noi ca plantă delicată de apartament. Frunzele (propriu-zis ramuri de forma frunzelor aciculare) sînt mai groase ca la specia precedentă. porumb. 21. această plantă de apartament s-a introdus mai recent în Europa. în oraşe. Din Africa de sud a venit în Europa de un secol. aspidistra cu foile înguste. Originară din Africa de sud. Alte numiri: Aron. floare-de-stuh.20. Liliaceae. . Alte numiri: Asparag. Asparagus plumosus Bak. pana-cocoşului. Perenă. — Aspidistra Fam. iar la noi. 22 a). Asparagus sprengeri Rgl. de curînd. — Asparagus Fam. — Asparagus plumosus Fam. Liliaceae. Aspidistra elatior Blume. Liliaceae. (Pl. 22.

cu desene multicolore. 29. 26. carnaval. 30. Bergenia crassifolia (L. 7). produse în horticultura. Atriplex hortensis L. — Begonia rex Fam. mătrăgună-iarbă-bună. 22 a. vădană. şi mai des prin parcuri. Alte numiri: Floarea-codrului.) 24. floricele-frumoase. cu flori de un roz delicat. vinete. dumitriţă. În grădinile ţărăneşti le întîlnim foarte rar. Originară din Brazilia. Se cultivă recent. Cultivată rar în ghivece ca plantă de ornament. Begonia tuberhybrida (Pl. iernează acoperită şi prin grădini. ianuarie. badan. beladonă. la munte. Înfloreşte prin ianuariefebruarie. Alte numiri: Saxifraga. novae-angliae L. fruşiţă. unde s-a introdus de un secol. Solanaceae. Begoniaceae. crăciuniţă. lobode roşii boiereşti. Cultivată frecvent în scopuri alimentare. Cunoscută în zicala: Foaie verde lobodă. îngheţată. şi alte specii nord-americane — Flori-de-toamnă Fam. floare-frumoasă. Pz. lobode roşii de vărzare. Plantă de ornament. uneori ca podoabă. galbene şi purpurii. Plantă de ornament. Compositae. nădrăgulă. Perenă. se leagă în buchete frumoase albastre. veselia-casei. unde înfloreşte anual. Bellis perennis L. Cu flori albe. pe grupe de stîncării. Se pomeneşte în poezii populare (lobodă).c). 26 b. gura lumii-i slobodă. lămîiţa. — Bergenia Fam. Perenă.— Begonie mică Fam. — Bănuţi Fam.) Engl. mădrăgună-doamnă-mare.mireasă. Bună de leac. Introdusă din bătrîni. rezistente. (P1. Alte numiri: Ungurenci. Chenopodiaceae. Originară din Asia centrală.25. Atropa belladonna L. 23. împărăteasa-buruienilor. adesea subspontană. Cultivată în apartamente pentru frunzele mari. ţigancă. floarea-paştelui. Originară din Brazilia. Alte numiri: Părăluţe. Compositae. Begoniceae. Begonia sanguinea şi alte specii — Begonia Fam. ascunse. Begonia semperflorens Link et Otto. în lumea antică şi mai tîrziu se cultiva mai mult decît se cultivă astăzi spanacul. bumbuşcuţe. albastre-pal. Se cultivă uneori prin grădini ţărăneşti. cu flori roşiatice. doamnă-mare. Se cultivă rar la oraşe. Perenă. bumbicei. Compositae. (Fig. Perenă. în nenumărate variante. — Lobodă Fam. viorea albă. -(P1. Originară din Alpi. bănuţele. Saxifragaceae. bumbuşte. cultivată pentru frunzele mari ca nişte limbi ascuţite. cinstită. steiţă alpină. cireaşa-lupului. cucoanăfrumoasă. velişoară.d. iarba-codrului. Alte numiri: Lobodă albă de grădină. fragă. Alte numiri: Rujnici de munte. Originară din India. Cultivată sporadic. năsturei. păscute. Perenă. Alte numiri: Bucuria-casei. Floricică de pajişti. talpa-gîştei. . Originară din sudul Europei. boglari. ca şi Begonia metallica şi Begonia ricinifolia. sălcioara. gheaţă. gheaţă. Begoniceae. steluţa alpină. begonie. soponele. — Ochiul-boului Fam. Alte numiri: Ceară roşie. introdusă recent în Europa şi nu de mult în parcuri la noi. introdusă recent la noi prin grădini. Florile apar pe rizom. Aster alpinus L. Creşte prin tăieturi de păduri.Plantă de apartament originară din Japonia. 25. 25 a) 27.6). curechi. sporadică. Perenă. (P1. butculiţe. Aster salignus Willd. (Fig. pentru podoaba grădinilor. ştir alb. introdusă recent şi la noi. de 20—40 cm lungime.9. mărgărită. gheţar. Anuală. Introdusă recent şi la ţară.gheţişoare. Pirinei şi Carpaţi. de aici în ghivece. varietăţi involte aduse din Apus. bănuţei. steluţă. gheţişoare. vineţele. Begonia rex L.9.b). schinteiuţe. doamna-codrului. crăciuniţă. Cultivată în ghivece. mătrăgiune.— Mătrăgună Fam. Cultivată rar în ghivece. Asemănător e A. Introdusă recent şi la noi. 28. Perenă. floarea-studentului. prin ferestre.

e). Cultivată în grădini la ţară şi oraşe. filimică. Calendula officianalis L. roşulită.13. şi C. palaneţe. Scrophulariaceae. originar din vestul şi sud-estul submediteran al Europei. calcea. cimişier. Originară din regiunea Mediteranei. hybrida— Calceolaria Fam. Introdusă la noi de vreun secol. Otrăvitor. merişor-turcesc. (P1. .31. Perenă.bănuleţ. 22. cultivat şi la noi în timpuri recente. Alte numiri: Năcoţele. Alte numiri: Volbură. (Fig. cimişirul-pururea-verde. Calystegia pubescens Lindl. gălbinuşi. 35. Buxus sempervirens L. boance. aster. crăiţe. adesea şi prin parcuri pentru florile galbene sau portocalii. La noi se întîlneşte foarte sporadic. Originară din Chili. flori-armeneşti. 36. Convolvulaceae. şimşir. căldăruşe. cimişir-vulgar. mirositoare. bărgui. ciulumnini.)— Cala Fam. hilimică. buccel. floare-de-tigru. Introdusă recent în horticultura. iar vara în grădină. flori-oşeneşti. Din florării se cumpără florile tăiate. Perenă. (Convolvulus japonirus)—Volbură pufoasă Fam. flori-boiereşti. Este o plantă ornamentală. bănuţi. 34. Compositae. gălbinei. bulgărele. florigalbene. flori-bulgăreşti. răcorele. silumini. calistegia pufoasă. pentru florile mari de forma unui pantof. Alte numiri: Ochiul-boului. gălbenuş. Se cultivă destul de rar. 8. La noi e veche prin grădinile ţărăneşti. Araceae. Alte numiri:Merişor. coconite. Cultivată mai nou în ghivece şi răspîndită prin parcuri. Originară din Africa. (Pl. Grădinarii mai cultivă şi alte specii. flori-domneşti. Calceolaria corymbosa R. b). Calla aethiopica (Zantedeschia ae. Buxaceae. Perenă. iar în trecut era socotită ca plantă medicinală. roate. calendula călinică. Arbust veşnic verde. 32. tătăişi. şi Pl. cu pete purpurii.P. rotogoale. ruşnică. flori-rotate. vîzdoage. 4. Alte numiri: Richardia. Unii oameni din Oltenia îl întrebuinţează ca medicament. Introdusă recent în Europa. Originară din Japonia. 33. Compositae. garofiţe. ochi-galbini. ochişele. Callistephus ckinensis Nees — Ruji de toamnă Fam. roşioară. tătăişi. probabil numai în evul mediu a fost luată în cultură. — Fi li mi ne Fam. avînd o spată albă mare. fetişcă. anuală. — Cimişir Fam.c). în apartamente şi în sere temperate iarna. pene de toamnă. cilimină.

a). cu inflorescenţe multicolore. S-a adus în Europa pe la începutul secolului al XVII-lea. mai mult albe şi liliachii. În China centrală şi în alte părţi cu clima mai dulce. Originară din China. Arbust originar din Japonia. 37. . la sate şi oraşe. Cameliia japonica L. de către călugărul Camellus.c — P1.10. mari.26. Recentă în grădinile ţărăneşti de la noi. introdusă în Europa după 1750. Cultivată rar ca plantă de seră la oraşe. Anuală. (Pl. ca plantă nepretenţioasă. — Camelia Fam. acest arbust stă iarna afară şi constituie la începutul primăverii o podoabă a grădinilor.Cultivată frecvent prin grădini. Este una din cele mai frumoase plante de seră temperată şi rece. Camelliaceae (Theaceae).

42. Cultivată rar la oraşe. micşunele galbine. sternbergianum Steud. introdusă în timpuri preistorice din răsărit. Se cultivă şi alte specii. Amarantaceae. Cultivat sporadic. Originară din Europa de sud. Cultivată sporadic pentru mirosul plăcut.2. didinele. (P1. Cultivată ici-colo pentru podoabă. (Amberboa moschata D. — Cornuţ-de-grădină Fam. flori-de-violă floare-de-vioară. Compositae. Originară din sudul Europei. Cannaceae. Originară din Orient. pufuleţi. Alte numiri: Bumbi. originară din Caucaz. cu flori mari. Caryophyllaceae. pentru florile galbene-aurii sau ruginii şi pentru mirosul suav. cârlan. Bianuală. E o liana frumoasă. Chiorophyturn comosum Bak.38. Cultivată prin grădini. Campsis radicans (L) Secm. scăişori. Compositae.) 47. Chenopodiaceae. Nu este răspîndită nici azi la sate. Anuală. Centaurea moschata Willd. albe. cunoscută de 160 de ani şi la noi. Chenopodium ambrosioides L. — Şofrănaş Fam. Campanulaceae. vioaia galbenă. — Vineţele Fam. Compositae. Canna indica L. peşmă. viu colorate. — Tămîiţă Fam. penetrant. a pătruns şi la sate. prin grădini. (Pl. cultivată de greci şi romani.C.C. (CM. o dată cu cerealele. La noi introdusă în secolul al XVII-lea. peliniţă grecească. Anuală. Cultivată foarte rar. popuşoi. belşiţă. de forma unei trompete.— Clopoţei de grădină Fam. vineţica-parfumată. Alte numiri: Cornuţul-de-Caucaz. floareaperversităţii. Alte numiri: Chenopodiul mexican. floare-vînătă. 41 Carthamus tinctorius L. Cheiranthus cheiri L. crăpuşnic. Alte numiri: Trestie-indiană. dioc. Cruciferae. celosie. viorele galbine. 48. Cultivată extrem de rar de particulari. oţetar. cultivată odinioară caplantă medicinală puternic mirositoare. la sate pătrunde numai recent în grădini. Originară din America tropicală. 46. (Pl. şaboi. Originară din America de Nord. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. Anuală. şofrănel. — Micşunele-ruginite Fam. (Fig. busuioc. introdusă în Europa tîrziu. ţifruş. Mică plantă lînoasă cu flori albe. — Creasta-cocoşului Fam. buruiană-mnerie. vineţică. corobatică. talpa-gîştei. albăstrea. limba-boului. 39. Alte numiri: Busuioc roşu. 40. slăvoc.a oraşe. tîmîiţă. clocoţei. fără nume. Avem aproape 200 de varietăţi. Alte numiri: Clopoţei. dar foarte mult prin parcuri. Perenă. astăzi se cultivă ca soiuri ameliorate. Cerastium biebersteinii D. albastre şi roşiatice. canaindia. Alte numiri: Măturică. introdusă recent în grădinile locale. 9). cana. vioară galbenă. centauree-vînătă. de mosc. Perenă. prin grădini la oraşe. ştir-cu-creastă. Centaurea cyanus L.)— Pejmă Fam. ţifros. 43. introdusă recent la noi. serped. Alte numiri: Viţa-cu-trompete.23 c). l. cănăfiori. (Fig. originar dinEgipt. micşunea. (Tecoma radicans Juss.d. Bignoniaceae. Celosia cristata L. Are flori mari. Campanula medium L. spanacul mexican. Buruiană de semănături cu flori albastre ca cerul. floarea-grîului ghioc.) 45. 44. — Cane Fam. acum înlocuieşte şofranul pentru colorarea cozonacilor şi a ciorbelor.) — Clorofitum . Inflorescenţa roşie-liliachie este turtită (fasciată) ca o creastă de cocoş. 10. probabil de turci. Originară din Mexic. Anuală. tămîiţă de grădină. cultivată de mult prin oraşe. corobatică-muşcată.5. era la început plantă medicinală. Alte numiri: Şofran. Alte numiri: Micşunele. canaida.a). mixandre. sglăvoc. (P1. cultivată pe morminte în cimitire şi pentru rabate în grădini. Originară din India de răsărit. tămîioara. sălbăticită adesea prin grădini ţărăneşti. 17 e). Anuală. iar la noi cultivată în jurul vilelor.)—Tecoma Fam. cu flori roşii întunecate.

Plantă răspîndită prin fîneţe. gura-paharului. în Olanda. mostrăţel. crizantem.) Bernh. românite. năsturei. 51. Originară din sudul Europei. floare-grasă. mătrişe. Compositae. Perenă. spi-culeţe. — Tufănică Fam. iarbă-amară. 52.Fam. roşii. dumitriţă. Compositae. 11.iarbă-mare. carpîn. răspîndite numai prin 1850 în Anglia. În medicina populară se întrebuinţează contra anuriei. crizantine albe. ferecea. iarbă-creaţă. Chrysanthemum vulgare (L. (Fig. generalizate din 1890. — Ochiul-boului Fam. ca plantă atîrnătoare foarte rezistentă. Cultivată prin grădini rustice şi ca plantă decorativă prin parcuri. Alte numiri: Calapăr. poartaraiului. smirnă. Chrysanthemum parthenium (L. (pi. Alte numiri: Tufănici. calofir. 49. 12). Originară din India şi sudul Chinei. Compositae. La noi a fost introdusă prin slavii de sud. matriţă. Acum se cultivă frecvent şi prin grădinile ţărăneşti de la noi. crizantemă de toamnă. galbene. flori de toamnă. aurată. Cultivată în ghivece. cultivată în evul mediu. dar e în regres la sate. (Pl. Chrysanthemum balsamita L. pelinaş. Alte numiri: Voalul-miresei. cultivată de greci şi romani ca buruiană de leac contra frigurilor. Chrysanthemum leucanthemum L. tătăişi. Odinioară era plantă de leac. La noi e veche cultura plantei. Plantă perenă. muşeţel alb. crizanteme. pene de iarnă.) Perenă. calupăr. margarete de cîmp. mintă romînească. Cultura plantei regresează. Compositae. tarhon. iarba-raiului. Cultivată frecvent în grădini ţărăneşti ca plantă puternic mirositoare. varietăţi mai mici. Liliaceae. granat. Originară din sudul Europei.) Bernh. 13). caramfil. În poezia populară se citează: granat. Alte numiri: Tufănică. dar se citează în literatură. romaniţa de grădină. Chrysanthemum indicum L. În Europa au fost aduse primele crizanteme în secolul al XVII-lea. Compositae. crizanteme albe. De origine sud-africană. — Vetrice Fam. (Fig. roman. — Calomfir Fam. 11 a). iarbajunghiului.. Alte numiri: Buruiană-de-ceas-rău. . granată. crezentină. (La Alba-Iulia am văzut-o pe la 1898. dar are inflorescenţe mai mari. încrestate pe margini. originară din Pirinei. Soiuri ameliorate se cultivă ca plante de ornament prin grădinile orăşeneşti. tufănică albă. Se cunosc şi la noi nenumărate varietăţi superbe.) 50. roman. margarete de grădină. Asemănătoare cu ochiul-boului. introdusă recent la noi ca plantă de apartament şi prin spitale. iarba-tăieturii. N-am văzut-o la sate. Perenă (Fig. 53. ruji de toamnă. Prin grădini la oraşe întîlnim specia Ch. cu frunze lungi. — Spilcuţe Fam. mărgărite de cîmp. Perenă. granată. Alte numiri: Măturice. tomnatică. maximum Ramond. floarea-morţilor.

pomoranţă. — Portocale Fam. Alte numiri: Alămîie. — Lămîi Fam. ca varietăţi acre. Se cultivă rar prin apartamente şi sere reci. 54. Citrus aurantium L. zăvoaie. limonium L. citroane. Rutaceae. Portocalele dulci au venit în Europa din China de sud. noroanţă. chitră. dar se şi cultiva de ţărani. subsp. Întrebuinţată de popor ca medicament. . citron.Buruiană comună prin şanţuri. ţitron. Citrus medica. pomoroancă. Alte numiri: Noramză. Rutaceae. La noi se importă fructele gustoase. 55. Perenă. Se cultiva odinioară de greci şi romani. L. Copăcel originar din Asia. fiind introduse de portughezi la 1520. introdus în Europa numai în evul mediu prin arabi.

caţifeluţe. Labiatae. Originar din India. Îngheaţă la temperatura de 4-2oC.— Mireasă Fam. recent şi la sate.) Schur (Delphinium ajacis L. Coleus blumei Benth. păhăruţe. g) . ţîţa-caprei. Originară din America de Nord. Convolvulus tricolor L. Composiţae. 58. scăişor. — Zorele pitice | Fam. rochiţa-rîndunicii în trei culori. urzicuţe. ici-colo. introdusă la noi numai recent de tot. Clematis jackmanni Jackm. Originară din Africa de sud. ochiulfetiţei. Alte numiri: Crin de oală. margarete. petrişor. Perenă. 63. a fost introdusă în Europa la 1854. Cultivată foarte rar ca plantă de ornament. Alte numiri: Ochiul-boului. Commelinaceae. introdusă la 1835 în Anglia. florile-de-sticlă. Alte numiri: Răcorele. Ranunculaceae. Cultivată sporadic. mărgărit. Consolida ajacis (L. destul de frecvent şi la sate. Anuală. Introdus de arabi în Spania. la noi introdusă recent. cheiţa-raiului. cupe. Răspîndită sporadic prin pădurile de foioase. şi CI.J — Lipscănoaie Fam. sufletele. coada-cocoşului. albe sau roşiatice. Perenă. 14). ciocul-cioarei. Se cultivă prin parcuri.— Curpen de grădină Fam. cătinuţă. mărgăritari. Composiţae. Liliaceae. 64. liliuăn alb. . dumbrăvioară. Originară din India orientală. Anuală. bărbaţi. — Scinteioară Fam. ca podoabă a ferestrelor! Cultivată în ghivece. fluturi. mărăraş. cu frunze îngust penate. Cosmos bipinnatus Cav.20 c). ciocănaş. Alte numiri: Nemţişor. Ranunculaceae. cu mii de ani înainte de era noastră. miniata Bernh. nemţişori de grădină. guriţa-cucoanei. noroc. (Pl. 59. Alte numiri: Surguci. ochiul-cavalerului. ca plantă ornamentală. zorele. Alte numiri: Floarea-turcului. floare de mărar. Commelina communis L. albiniţe. adunate într-un smoc. Se diseminează singură. Originară din America de Nord. mai rar la ţară. floarea-cochetăriei. Colonia Capului. gărgăuni. Medicament popular contra durerilor de cap. Cultivată frecvent prin grădini săteşti. urzică de grădină. clematite. cunoscut de romani. lepscănoaie. în secolul al Xl-lea. mai mult de orăşeni. mărgăritar. ciocul-păsării. dar fără nume generalizat. la sate şi oraşe. Produs horticol din Apus. — Fluturaşi Fam. albinuţă. i 61. cerceluş. ursonic. dar se şi cultivă. ocheşele. pentru frumoasele sale inflorescenţe galbene-ruginiiroşcate. 11. (Pl. urechea-porcului. (Calliopsis bicolor Rchb. florile sale roşiatice. Perenă şi foarte rezistentă. 11 e) şi 64 b Cosmos sulphureus (Pl. În poezii populare este amintită adesea. Convallaria majalis L. sînt un decor permanent al ferestrelor. cu numele indian: limu. Anuală. Coreopsis tinctoria Nutţ. curpenul Jackmann. steluţe. — Lăcrămioare Fam. papucei. destul de frecvent. umbrăvioară. Alte numiri: Clematis. Alte numiri: Gura-leului.Cultivat în ghivece sau hîrdaie. 57. Convolvulaceae. landaş. Cultivată în ghivece. mărăriţă. introdus poate de turci. albe şi trandafirii. 16. înşirate într-un racem lung. clopotele. Anuală.) — Nemţişori Fam. Originară din sud. introdusă recent şi la noi. 62. Introdusă recent la noi. urzică-moartă. Clivia nobilis Lindl. volbură-tricoloră. frumoasa-zilei. Sînt aşa de frumoase frunzele colorate în roşu sau tărcate. Amarylidaceae. scînteiuţe. Anuală. flori-domneşti. carajoi. Cultivată mult în regiunea Craiova şi în Banat pentru frumoasele floricele albastre. atîrnătoare. Se cultivă mult la oraş pentru florile albastre. În poezia populară se aminteşte: lămîi (Fig. Perenă. cu inflorescenţe mari. Alte numiri: Gheţişoară. mustaţa flăcăului. georgiţe. 60. Originară din Orient şi j sudul Europei. (Pl. — Crini roşii Fam. urzică. La noi. crin-de-Vîlcea. această viţă cu flori albastre mari pătrunde tot mai mult în grădinile noastre. Originară din Mexic. Sălbăticită prin unele grădini. şapte-fraţi. recent de tot foarte răspîndită la noi. coconită. mărgeluţă. floarea-doamnei. toporaşi. nemţoici.c). la noi se răspîndeşte recent şi prin grădini ţărăneşti. lăcrimiţă. prin anii 1820 introdusă în Europa. 56. lilion-bun.

d).—Garoafă Fam.) — Cerceii -doamnei Fam. dictam. 74. 12. prin grădini rustice. — Ciclamen Fam. în oraşe.d). din Apus. cercel. după botanistul rus Georgi. La noi a venit din Apus de vreo 50—70 de ani şi se răspîndeşte tot mai mult şi la sate. feligă. Plantă arborescentă cu flori mari. A intrat recent în parcuri şi în grădini la oraşe. ignele. dalii. ce atîrnă în jos ca nişte clopote. — Gherghină Fam. — Anghinare Fam. abia la 1824 se cultivă în mai multe varietăţi. Dictamnus albuş L. Dryopteris filix-mas (L. suaveolens H. 15.a). Perenă. Perenă. pline. răspîndită pe dealuri. Originară din America de nord (Mexic) numită şi georgină. La noi în ţară este introdusă din Apus. Alte numiri: Merişor. Dianthus caryophyllus L. La noi recentă de tot. 16. Perenă. iarba- . Înfloreşte mult cu flori parfumate. creasta-cocoşului. diptam. Alte numiri: Pita porcului. şi D. scai-voinicesc. (Pl. — Ferigă Fam. cercică. 67. variabilis Desf. Perenă. cerceluş. a ajuns recent de tot. Alte numiri: Garofiţă. Uneori se cultivată. cu tufa ornamentală. Se cultivă în seră temperată şi vara afară. în numeroase forme cu flori albastre înşirate în raceme lungi. Datura arborea Hort. Plantă care creşte în Carpaţii noştri. (Altă specie Pl. fîneţe. Floare frumoasă.) * Gutui japonez Fam. Pl.65. Se cultivă în oraşele din sudul ţării. 70. Compositae. 72. spasul-dracului. vîzdoagă. ca legumă şi ca plantă ornamentală. de culoare roşie-purpurie şi albă. sacfiu. Alte numiri: Frăţinel. Alte numiri: Buzăşoară. flori-domneşti. Cultivată frecvent în grădini. sînfireji. (Diclytra DC. Rosaceae. Cyclamen persicum Mill.) Schott. dar a fost introdusă în horticultura din Siberia. Humboldt trimite prima dalie la Berlin în 1804. schinteiuţe. al doilea este însă valabil în ştiinţă. Perenă. introdusă la 1784 în Spania. Se mai cultivă şi Dianthus barbatus L. Polypodiaceae. pînă în prezent. Originară din China. din Franţa. ciclamă. Alte numiri: Clopoţei. 73. iar azi există peste 200 de forme. Cydonia japonica Pers. cuişoare. La noi. garoafă olandeză. tontologi. Primulaceae. frăsinet. (Fig. Originară din regiunea Mediteranei apusene. poate prin mijlocire italiană sau slavă.B. Delphinium elatum L — Nemţişor Fam. Perenă. Se cultivă în apartamente şi sere reci. Alte numiri: Ferega. Alte numiri: Gherghină. dicentra spectabilă. l. albe-verzui. ca plantă medicinală veche. caramfilă. cu flori ca inima. a). descoperită în 1813. prin biologul Palocsay din Cluj şi răspîndite prin staţiunea horticolă-pomicolă din acest oraş. secfiu. ciurcei. Solanaceae. această frumoasă floare de primăvară. cerceluşi. froţinel. 66. introdusă la noi recent de tot. Anuală şi bianuală. Caryophyllaceae. garoafă de grădină. abia la sfîrşitul evului mediu este luată în cultură ca plantă de leac. Originară din Peru. Originară din Asia de răsărit. s-a răspîndit mult la oraşe şi sate. cercelică. 71. fraţinel. gherghine de grădină. (D. (Pl. 16. Originară din Asia Mică. — Frăsinet Fam. Cultivată mult prin grădini la oraşe şi sate. originară din China.— garofiţe de grădină şi Dianthus chinesis L. Originară din regiunea Mediteranei. Compositae. Perenă. produse şi prin hibridări. — garofiţe cu florile ţepoase. introdusă în Europa tîrziu. Ranunculaceae.)—Datură Fam. neginea. Papaveraceae. garofil. bordzalăi. 10 a). 69. Cynara scolymus L. Numele prim este mai răspîndit. ferică. Dahlia pinnata Cav. minunat colorate. spata dracului. (Fig. Dicentra spectabilis Borkh. saschie. 23. Rutaceae. prin stepe. Recent se răspîndeşte şi lăsate. anghinare sălbatică. De curînd au fost introduse şi la noi varietăţi mari. 68. Cultivată frecvent în grădini şi ghivece. Pl. ceranfila. (Chaenomeles japonica hindi. cu flori roşii ca sîngele. inimi.

Din acest neam de plante cu foi cărnoase se cultivă. Crassulaceae.şerpelui. cu alte ferigi. Echinopsis eyriesii Zucc. 15 a). Alte numiri: Eşeverie. firigă. Echeveria metallica DC (Cotyledon L. şi altele. spini. la oraşe. E. coccinea DC. Ferigă răspîndită prin păduri şi cultivată prin grădini. părul-Venerei. Perenă.pentru buchete. (Pl. s-a introdus la noi numai de cîteva decenii. mai ales fără nume. 76. grădini şi chiar ferestre. Cultivată sporadic.) — Floare de ceară Fam. limba-şarpelui. Cactaceae. Originară din Mexic şi California. Întrebuinţată de săteni ca medicament. (Echinocactus) —Ghem Fam. barba-sasului. secunda. năvalnic. . 75. Perenă. filiuţă. prin parcuri. Alte numiri: Pumnul-babei. şi alte specii: E.

pălăria-cucului. a fost adusă în 1696 la Paris şi abia la 1788 este răspîndită în toată Europa. Iridaceae. 77. — (Măslin sălbatic) Sălcioara Fam. La noi recent introdusă ici-colo. Freesia refracta Klatt. gailardă. coroană-împărătească. (P1. pentru florile cu bractee roşii ca sîngele. Originară din Africa de sud. săpunaş. focşor. crin roşu. crin marmorat. 15 d). Alte numiri: Gailardia zugrăvită. (E. bicolor Lam. Anuală. ciucurei. pulchella Foug. variegata Sims. Euphorbiaceae. Perenă. G. se cultivă împreună cu G. cu înfăţişarea unor cercei. 83.. Cultivată prin grădini. originară din America de Sud. introdusă de mult în Europa. Compositae. 81. prin sere şi apartamente. cerceluş. pliscul-cucoarei. Elaeagnus angustifolia (europaea) L. Cactaceae. Acest copăcel se cultivă în apartamente şi sere temperate. aristata Pursh (Pl. Este originar din India. (Pl. Anuală. în timpuri recente. schicu-vieţii. săbiuţă. 17). Originară din America de Nord şi Centrală. se cultivă ca plantă de comerţ. În poezia populară se aminteşte adesea. Urticaceae. pentru frunzele mari. Euphorbia marginala Pursh. (Cu flori „pline" Pl. (Pl. Perenă. talpa-gîştei. Gaillardia picta Don. Geraniaceae. nu este veche în grădinile Europei. Introdusă recent şi la noi. — Epifilum Fam. la oraşe. în Europa.7 d). muşcată. în apartamente. steluţă. 10 e) şi prin grădinile şi parcurile noastre. — Fresia Fam. margarete. (Pl. 80. Cultivată ici-colo. Originară din Asia centrală. Geranium macrorrhizum L. voalul-miresei. — Gladiole Fam. Originară din America de Nord. pentru frunzele ovale cu margini albe. Alte numiri: Cănăcel. Perenă. Alte numiri: Floare-boierească. Copăcel originar din regiunea mediteraneană cultivat şi la noi pentru ornament. smochin elastic.Originară din America. bănat. (Fig. — Cerceluş Fam. 79 a. 5 c). 86. Alte numiri: Ficul elastic. 84. O altă specie — Euphorbia pulcherrima Willd. — Priboi Fam. 12 c). borvirag. Alte numiri: Strîmtoare. Alte numiri: Briboi. focuşor. 82. Descoperită în Peru. fucsie. în ferestre. mireasă. uneori pentru podoabă şi miros plăcut (în Transilvania este mai frecvent ca în Oltenia). Gladiolus gandavcnsis Hort.7 a).) — Floarea-miresei Fam. cunoscută de grădinari sub numele de Poisettia pulcherrima Grah. gailetară. Creşte spontan în Banat şi Oltenia şi la Polovraci. —Ficus Fam. introdusă prin secolul al XVII-lea. floride-cauciuc. 79 b. introdusă de două secole în Europa. 9 a). La noi e introdusă recent.)— Gailardie Fam. laba-gîştei. muş-cata-jinului. pentru florile mari adunate într-un moţ decorativ. limnă. pieloase. (Pl. Cultivată tot mai frecvent şi la ţară în ghivece. glandiole. Cultivată excepţional de unii intelectuali de la sate. Elaeagnaceae. (Pl. Se cultivă tot mai mult în camere. Plantă grasă (suculentă). Perenă. 78. cătane. la ferestre. Alte numiri: Barba-împăratului. bianuală şi perenă. Iridaceae. floarea-raiului. Ficus elastica Rorb. lalea. La noi recentă. Epiphyllum truncatum Haw. Liliaceae. Cultivată frecvent. Prin apartamente se cultivă rar. floare-domnească. (G. La noi a fost adusă din Apus. clopoţei. ciucurei. floarea-vinului. 85. s-a răspîndit vertiginos în ultimii 20 de ani. în grădini sau în ghivece şi foarte mult în parcuri. Fritillaria imperialis L. Alte numiri: Nu-mă-deranja. Onagraceae. otravă. Perenă. Originară din Africa de . cumătră. Numirile romîneşti caracterizează foarte bine forma florilor roşiatice.. Perenă. avînd frunze argintii şi floricele parfumate. spicul-vieţii. 27 b). uneori fără nume. mireasă. Alte numiri: Salcie. Fuchsia coccinea Ait. — Lalea pestriţă Fam.

(Pl. ruje de pe cîmp. caşiţă. floare-de-hîrtie. ierboaie. la noi venită prin Apus. Compositae. anuală. floarea-iubirii. 89. Alte numiri: Stînjinei galbini. 90. care sînt solzoase şi acoperă caliciul. deosebit de frumoase. cirişel. imortelălila. introdusă de peste 100 de ani.. mere-de-pămmt. galbene sau stropite. În poeziile populare se aminteşte: siminoc. purpurascens W. picioici curate. Alte numiri: Ruji. Cultura ei regresează. crin de toamnă. crinul-finului. spînz purpuriu. spîns. tulipan galben. Hemerocallis fulva L. barba-lupului. mărgică. Originară din Brazilia. Compositae. Originară din preajma Alpilor. ţlava L. iarba-nebunilor. — Vanilie Fam. Amaranthaceae. introdusă în Europa în secolul al XVII-lea. vanilie de grădină. niger. pai. Se mai cultivă şi H. Helianthus tuberosus L. cirişir. Alte numiri: Morcovi. et K. dreţ galbin. Gesneriaceae Se cultivă în sere reci şi în ghivece. gandavensis. la oraşe. Hibrizi frumoşi au produs la Cluj biologul Palocsay şi horticultorul Jablonovski. — Spînz Fam. Înfloreşte toată vara. E veche şi la noi. Semenic. (Fig. Originară din America de Nord. crumpi porceşti. (Pl. această floare cu un pătrunzător şi plăcut miros de vanilie. La noi. floarea-neuitării.sud. Cultivată frecvent pentru podoabă şi hrana animalelor. (Pl. siminic. gulii. păpuşoieş. 91. cartofi porceşti. poranici. Plantă medicinală. ruja-soarelui. bondinaşi. şi H. floareabaraboiului. cutcurechi. Originară din America de Nord. stînjene. coroana-împăratului. păiş. pirole. frunză lată. Acum răspîndită şi la sate. lalele. tulipani. flori galbine.hybrida Hort. boţoţel. bojoţel. floarea-soarelui de grădină. Perenă. budieni. soarea-soarelui. Rar se cultivă şi H. vanilia peruviană. crinul-broaş-tei. rujioancă. Gloxiniaspeciosa Ker. ţădede-bîlic. Helianthus annuus L. şi G. cu flori galbene. baraboi porcesc. sora-soarelui. Prima este spontană prin nisipării. dar generalizată numai recent. din Alpi. Heliotropium peruvianum L. Frumuseţea constă în brac-teele florilor. cardinalis au produs în Olanda hibrizi. spînţi. Gomphrena globosa L. Compositae. piciorcă. 88. — Napi porceşti Fam. Inflorescenţele se păstrează mult. gătlane galbene. La noi este recentă. 9 b). răsărita. L. Liliaceae. Sînt trei varietăţi cu flori albe. cultivaţi azi sub numele de Gl. cutcurig. cosiţa-galbenă. Boraginaceae. Rar de tot se mai cultivă azi în grădini. Alte numiri: Niprală. prin case. veche în Europa. bracteatum Willd — Flori-de-paie Fam. Ranunculaceae. gheorghine galbene. se cultivă mult prin parcuri şi prin grădini. scăiuş. pentru florile mari. Anuală. 18). Anuală. Mai răspîndite sînt în regiunea Baia Mare. din sudul Europei. napi-turceşti. ochiul-soarelui peruvian. ochişori. bumbuşcuţe. ciocarîpe. Helichrysum arenarium (L. Alte numiri: Heliotropium. la noi s-a introdus recent. Se întrebuinţează ca medicament introducîndu-se în crestătura urechii porcului. Helleborus odorus W. . gălbinele. romăniţă-mare. piciogne. napi. floarea-damelor. Originară din Indiile orientale. ca imortele. heliotrop peruvian. Perenă. Perenă. Mult cultivată la cîmp şi prin grădini ca plantă oleaginoasă. la capre şi oi. Alte numiri: Siminoc. 93. a devenit plantă ornamentală numai din secolul al XVI-lea. răspîndită prin păduri. Se întîlneşte şi prin grădini ţărăneşti şi prin parcuri. mere-de-iarnă. Speciile Gladioluspsiltacinus şi Gl. brojbe. lilion galben. soreancă. ochiul-soarelui. întîmplătoare. şuvar sălbatic. a doua originară. topinambur. mai rar. solele. bobonei. bujo-ţel. — Pupi Fam. Siminic. — Gloxinia Corect: Sinningia speciosa Fam. Introdusă recent. ruji-de-paie. floare de vanilie. Originară din Peru. Alte numiri: Scînteiuţa. flori-de-iarnă. Florăriile din Bucureşti au şi ele soiuri superbe. 87. et K. cartofi de iarnă. sorină. Cultivată şi în apartamente. spin.) Moench şi H. ciupuţi. a fost introdusă în horticultura mai recent. 94. —Floarea-soarelui Fam. a fost introdusă în Spania la 1696 şi s-a răspîndit în Apus de vreo 120 de ani. flori-uscate. — Crin galben Fam. guruline. 4 b) 92. 2 a). Se comercializează.

roşii ca sîngele. 96. la oraşe. mirodea. pe stîncării pentru frumoasele flori mărunte. Perenă. Alte numiri: Liliac de grădină. şibiog. Cultura ei este azi în regres. — Heucheră Fam. floarea-nopţii. pupăză. prin grădini.nu portocalii ca precedenta. . liliac franţuzesc. Alte numiri: Floarea-sîngelui. Saxifragaceae. mirodenie. nopticoasă. (Fig.— Viorea de noapte Fam. La noi introdusă de aproximativ 150 de ani. Originară din Europa de sud. Hesperis matronalis L. a fost cultivată şi de romani. 95. Cruciferae. vioară-de-noapte. Cultivată sporadic pentru florile liliachii ce exală noaptea un puternic parfum. Originară din America de Nord. micşunea. prin parcuri. liliac nemţesc. 19 şi 20). Cultivată ici-colo. Heuchera sanguinea Englm.

24 a). (Pl. Se cultivă la oraşe. Hippeastrum vittatum Herb. Originar din Orient. Se întîlneşte prin parcuri şi grădini particulare. Alte numiri: Gramafon. (Amaryllis vittata) — Amarilis Fam. Hibiscus syriacus L. în apartamente sau sere temperate. — Hilisc Fam. 98. Este un arbust care se cultivă sporadic. Are flori bogate şi mari. Introdus la noi recent.97. 21 a). . Malvaceae. Mai rar se cultivă Hibicus rosa-chinensis din China (pi. Originară din America de Sud. harmafon. Amaryllidaceae.

ţăvrusi albe. introdusă în ultimele decenii şi la noi la sate prin ghivece. 14 b). în ghivece. Creşte la margini de pădure. cana. în grădini şi parcuri. 100. lalea. a fost adusă mai întîi din China în Anglia. bălsămină de grădină. — Ceară Fam. Are flori sterile. covoara-muierii. Hydrangea opuloides Lam. crin vînăt. crin grecesc. Cultivată frecvent în ferestre. Liliaceae. iarbă-lată. Liliaceae. XVI—XVII. (Pl. floarea-viorelei. Originară din Australia şi Asia. . Originară din Africa centrală. ca plantă medicinală. Perenă. chişom-papuc. Inula helenium L. Iberis umbellata L. ca plantă de ornament. (Pl. mixa. 11 d). Perenă. căchi-ţele. plîngerea-miresei. curvavirag. (Pl. La romîni. ţipăruşi. copăcei. busucel. iacint de grădini. 101. roz etc. limbuşoara-umbrelată. — Stînjini Fam. Perenă. goroncuţă. Alte numiri: Gheaţă. 20 d). (Pl. —Zambilă Fam. Alte numiri: Stînjen. 21). chipăruşi. roză vînăce. Impatiens balsamina L. Are flori mari. lemn-de-apă. La noi ajunge prin ei. garofiţă. Tulpina. Se cultivă şi afară. La noi introdusă recent. crin de sacsîn. floarea-nerăbdării. Alte numiri: Dragă-Mărioară. Br. vasărlilie. călţuni.introdusă de mult în Europa. pentru podoabă. zambilă de grădină. copăcei. găitane vinete. Hosta plantaginea (Lam. cicicăi. liliom. „amirocalis". prin sere reci şi chiar de ţărani la Comana şi în regiunea Bucureşti. caciţă. Alte numiri: Ghirlandă. 15 c). plantă de apartament. Cultivată rar. Alte numiri: Limba-mării. holman. limbuşoară. I. la noi recent. busuiocel. 105. (H. — Iarbă-mare Fam. crin.răchiţică. Viişoara. Perenă. canagiugiuc. în grădinile noastre de un secol. — Crin de toamnă Fam. roză galbenă. Originară din India orientală. — Iberis Familia Cruciferae. beţină. dar cei mai mulţi bulbi s-au adus din Olanda. Alte numiri: Ortensie. iarbă-neagră. adunate într-o inflorescenţă sferică. borjomină. Asclepiadaceae.) Asehers. bucuria-casei. canari. introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. 27 c). Alte numiri: Iacint. (Pl. Iris germanica L. omag. isţint. răţişoare. umbellata are flori liliachii. păpucichi. păpucaşi. Uneori se cultivă prin grădini ţărăneşti. floare de ceară.) — Hortensia Fam. Balsaminaceae. pene-domneşti. 102. ţigan-virag. Perenă. la oraş şi prin parcuri. — Canale mici Fam. Alte numiri: Crin francez. bruscălan. ca şi specia asemănătoare Hosta coerulea Trtk. punga -ciobanului. perjişori. Cultivată rar prin grădini. la tară şi la oraş. (Pl. papucii-domnişoarei. florile parcă-s modelate din ceară albă. venită prin mijlocirea Apusului. florile se colorează în albastru. smîntînică. ochiul-boului. cănăluţe. hortensie de grădină. zîmbiluri. 106. floare vînătă. ici-colo. slăbănogmirositor. cangei. homan. Originară din regiunea Mediteranei şi Orient. crin. Arbust. Originară din Asia de răsărit. S-a răspîndit în Europa prin turci în sec. Saxifragaceae. miliori. (Fig. 107. amara (cu flori albe). piersecel. Originară din regiunea mediteraneană. busuioacă. iarba-ce-înmoaie-vinele. Se cultivă mult în ghivece. frunză-lată. zambină. Perenă. cavaler. lilie vînătă. recent introdusă şi la noi. Se cultivă ca. Adăugînd diferite săruri în pămînt. mari. Hyacinthus orientalis L. frunzele şi florile sînt cărnoase. sambilă. dardacică. la 1788. în grădiniţe. balsamina. Anuală. Originară din Asia de răsărit. Cultivată sporadic. hortensis Sieb. Balsaminaceae. stînjinei. 104. 7 b). — Canale Fam. Impatiens sultani Hook. iberideumbelat. (Pl. 103. (Funkia ovata Spreng. ontanţă. 20 a). spectaculoase.). Compositae. de portughezi. Alte numiri: Oman. hiacint. Hoya carnosa R. sălcioara. stînjen vînăt. Iridaceae. viorele. Femeile se spală pe cap cu apă în care s-au fiert rădăcinile acestei plante. tulipan. cerică. s-a introdus recent la noi în grădinile de la oraş împreună cu I. 99. păpunaşi-deşi.

introdus în horticultura numai în evul mediu. mă-zărică. Originară din Europa de sud. angrişai. caşiţă. La noi. 111. Leguminosae. Perenă. Perenă. hybrida hort. Originară din America de Sud. var. Are flori albe. L. mălin negru. Cultivat sporadic la sate. şi L. lilie vînătă. —Kentia Palmieri de apartament. crin de grădină. — Aurică Fam. crin.) DC. Arbust comun prin păduri de stejar. 117. Cu flori mari. — Mături Fam. introduşi recent şi la noi. 114. ca plantă de garduri şi balcoane. 112. indrişaiul de grădină. Gris. albe şi parfumate. Originar din Asia . măzărată. livant. mături de ţară. Originar din Japonia. stînjinel. Originară din sudul Europei. Se cultivă prin parcuri. Iridaceae. Leguminosae. salbă-moale. (Alte specii: Pl.) — Salcîm galben Fam. Liliaceae. Alte numiri: Livănţică. — Sîngele-voinicului Fam. Plantă lemnoasă. Este otrăvitor. spica L. forsteriana Bece. a. spănăcilă.. spichinat. Kentia (Howea) belmoreanaBece. 13 d). Se cultivă mult prin parcuri şi grădini formînd gard viu. În China a devenit buruiană de garduri. mături de grădină. Rochia scoparia (L. Labiatae. În grădinile ţărăneşti pătrunde din ce în ce mai mult. (Pl. (Pl. 113. Se foloseşte pentru parfumarea rufelor şi ca medicament. levant. parfumate (Pl. 109. Arbust ornamental. angustifolia Ehrh. 3 b). Trainic şi nepretenţios. chiparoase. crin albastru. stînjini vineţi. recent. aspic. (Pl. Cultivată prin grădini. Verbenaceae. 26 d). vera DV sau L. stînjinei. La noi a fost adus recent şi se cultivă mai mult la oraşe. se cultivă din antichitate. Plantă originară din sudul Europei. Originari din insula Oceanului Pacific. Arbust trainic. originar din Europa de sud şi Africa. 24 e). 115. mătură de curte. mirtoi. Alte numiri: Urzicuţă. floare vînătă. Originar din regiunea mediteraneană. Iris florentina L. indrişain. lilie albă. Alte numiri: Măliniţă.) — Levenţică Fam. levănţică. cultivată în multe variante de culori. Este un arbust cu ciorchine de flori galbene-aurii. Anuală. a fost introdusă în horticultura în secolul al XIX-lea. intrată în cultură în ultimii ani. 110. oreşniţă. parcuri şi apartamente. 4 a). măzărichea de grădină. mai mult la oraş. mălainegru. crin nemţesc. tulichioară. 27 d şi Pl. lemnul-cîinelui. 3 a). — Teişor Fam. floarea-delicateţei. crin vînăt. crin alb. floare de mazăre. trandafir galben. Rizomul este important ca drog medicinal. În grădinile romîneşti se cultivă ca plantă medicinală şi de podoabă. Altă numire: Lantană. Laburnum vulgare. Se cultivă prin sere. Lantana cămara L. peşmă. La noi introdusă recent. Rosaceae. pline. Originară din sudul Europei. Anuală. Oleaceae. caprifoi. 116. cultivaţi şi în sere reci. se cultivă şi la noi din timpuri recente. spetează. Lathyrus odoratus L. muşcată.) Schrad. (L. Kerria japonica (L. Howe. 108. stînjinei albi. timp rus. cultivat tot mai mult pentru florile galbene. şi H. Cultivată frecvent şi sălbăticită. — Lemn-ciinesc Fam. Perenă. Lavandula officinalis Chaix. Mic arbust puternic mirositor. Ligustrum vulgare L. Alte numiri: Maturele. lilion alb. Alte numiri: Lilie. linte-mirositoare. Alte numiri: Indruşiam. — Crin Fam. Chenopodiaceae. — Stinjini de Florenţa Fam. (Pl.coco-şei vineţi. (Cytisus laburnum L. Lilium candidum L. Utilizat de săteni în Oltenia ca medicament. Alte numiri: Rădăcină de micşunele.

(Pl. floare-de-stea. Peren. opăţel. Lupinus polyphyllus Lindl. introdusă recent la noi în grădini. Originară din Asia Mică şi Rusia de sud. introdusă recent ca plantă de ornament şi plantă agricolă. Cruciferae. pentru boabe şi ca îngrăşămînt. Leguminosae.ceae. —Nipralâ Fam. in cu flori mari. Linaceae. garofiţă-de-gră-dină. 120. scînteiuţa. Lonicera caprifolium L. iarba-babei-capre. Cultivată în grădiniţe. adunate într-un ghem. cafele. 119. floare de niprală galbenă. mai ales pentru fructele ei ca nişte ochelari argintii. stele. mărişi frumoase. lupin galben. Anuală. La noi reintrodus prin bizantini. Este originară din regiunea mediteraneană. catrafoi. 19 d). Alte numiri: Scînteioară. cruciuliţe. . 123.. Originară din Europa. se cultivă foarte rar prin parcuri (Sinaia). Anuală. caprifolia-adevărată. cultivat de greci şi romani. Alte numiri: Cafea. cafea. (Pl. Anuală. Originară din California. originară din regiunea mediteraneană. cu flori frumoase de culoare purpurie-cardinal. Se cultivă pentru piaţă şi florării şi L. lemnuş. Se mai cultivă sporadic Lilium bulbiferum L. scînteiuţe roşii. curpen. 6 a). capra-oii. căpriţă. longijlorum Thunb. Perenă. Alte numiri: Caprifoi.. Linum grandiflorum Desf. Perenă. La noi. (Altă specie: Pl. buchetroşu. frunza-caprei. Este apreciată tot mai mult ca plantă agricolă pentru boabe şi ca plantă de nutreţ. regale. focşor. 126. 13 a). bob. Leguminosae. Caryophyllaceae. Cultivată sporadic. 19 a). — Lobelie Fam. Are flori albe. 124. caprifoaie. Lobeliaceae. Cu floricele mici albastre. Caprifolia. Se cultivă încă prea puţin la oraşe pe filegorii şi garduri. Originară din Algeria. Are flori galbene. caprifoicăpresc. curpene albe. — Arsinic Fam. Se cultivă rar. (Pl. Perenă. introdusă mai nou în Europa. Lupinus luteus L. Se cultivă prin parcuri şi rar prin grădinile orăşenilor. (Fig. 121. chinezoaică. originar din Japonia. Lobelia erinus L. destul de rar. A fost cultivată în Germania abia pe la 1840. Alte numiri: Măzăriche turcească. Originară din Mexic şi Carolina. mai ales în nordul Transilvaniei. — Lobelia roşie Fam. Se cultivă rar. — Cafeluţâ Fam. caşii. 23 a. Anuală. Lupinus varius L. la noi recent de tot. lupinul american. — Lupinul alb Fam. L. (Fig. pene-demătasă. Alte numiri: Cafeluţe. floarea-potecului. Lobeliaceae. iarba-lunii. Se cultivă la cîmp şi uneori în grădini. para-focului. Lobelia cardinalis L. cultivată întîi de turci. şi L. parfumate. bianuală. mai ales la oraş. 23). pietricele. 125. —Caprafoi Fam. — In de grădină Fam. năvalnic. (lilie roşie) în regiunea Năsăud. cafeluţe. scaunul-popii. Alte numiri: Liliacel. de unde a venit la noi. Se cultivă prin parcuri. 122. Flori roşii ca sîngele. trecută prin Italia în Apus. Originară din Africa de Sud. Originară din America de Nord. Anuală. Se cultivă sporadic prin grădini de flori. niprală galbenă. 22). Lunaria annua L — Pana zburătorului Fam. cafeu. bogate. 118.Mică. (Pl. Alte numiri: In. Lychnis chalcedonica L. focul-drăguţei. tigrinum Gawl. Leguminosae. Introdusă recent în Europa. urşinic. Viţă cu flori parfumate. Astăzi cultivarea crinului ca plantă de ornament este în regres. caşie. Are flori purpurii. Cunoscută în poezia populară şi ca plantă de leac. caprifoiul mirositor.

127. Lychnis coronaria Lam. — Curcubeu Fam. Caryophyllaceae. Alte numiri: Flocoşele, flocoşică, barba-îm-păratului, floarea-cununei. Are flori albe sau roşiatice. Spontană în sudul şi vestul ţării prin păduri. Se cultivă adesea la oraşe. Perenă. (Fig. 24). 128. Majorând hortensisMnch. (Origanum major ana L.) — Măgheran Fam. Labiatae. Alte numiri: Maghiran, măieran, mederean, mărgăran, măghieran, măgiran, megirean.

Cultivată sporadic prin grădini şi ghivece. Originară din Africa de nord, cultivată de greci şi romani. La noi, introdusă din Apus. Odinioară cultivată mai mult. Plantă condimentară. Anuală — bianuală. (Fig. 25). 129. Matthiola incana (L.) R. Br. — Mixandre Fam. Cruciferae. Alte numiri: Micşunele, micsandră, vioară-roşie, şiboi, micşunele bătute, floare-de-vioară, meteolă, garoafă, levcoaie-roşie, micşunică, foalchine. Cultivată mai mult la oraşe, mai puţin la sate, are flori albe sau roşiatice cu miros plăcut. Originară din regiunea Mediteranei, a fost cultivată ca plantă de leac de greci şi romani. La noi în ţară a venit prin turci şi din Apus. Bianuală. (Pl. 4 d). 130. Melissa officinalis L. — Roiniţa Familia Labiatae. Alte numiri: Mătăcină, iarba-stupului, stupelniţă, roişte, mătăcine, voioşniţăde-albini, lămîiţa, mătăşină, iarba-roilor, buruiană-de-stup, izmă stupilor, mintă turcească, moţoacă, răstupească, busuiocul-stupului, a lămîiţa. Buruiană foarte răspîndită prin pădurile din sudul şi vestul ţării. Se cultivă sporadic pentru stupi (cu ea se freacă coşniţele de prins roiurile). (Fig. 26). 131. Mentha crispa L. —Izmâ-creaţă Fam. Labiatae. Alte numiri: Mintă-creaţă, izmă-bătrînească, iarbă neagră, nintă-creaţă, nintătrandachir, creaţă-defaşcata, iarbă-creaţă, mintă de apă, giugiuimă-creaţă. Cultivată tot mai rar ca plantă medicinală. Provenită din Mentha aquatica şi M. silvestris, cultivate în trecut ca medicament. La noi este foarte veche. Perenă. (Fig. 27). 132. Mentha longifolia (L.) Nath. (M. silvestris L.) — Izmă Fam. Labiatae. Alte numiri: izmă de cîmp, mintă, voieşită, mintă broaştelor, mintă sălbatică, giosmă, izmă-proastă, giugiuimă, minta-calului, izmă-pădureaţă, voieştniţă, iarba guşteriţei, boleşniţă, izmă-lungă, minta-cailor, izmă sălbatică, nintă. Cultivată prin grădini, ca plantă de leac. Este spontană în flora noastră. Are nenumărate varietăţi. Medicament popular contra frigurilor. Perenă. 133. Mentha piperita L. — Izmâ-bună Fam. Labiatae. Alte numiri: Mentă, camfor, iarbă-neagră, izmă-de-leac, giugiuimă, izmă, izmă-domnească, mintă-rece, izmă de grădină, mintă-sură, mintă-neagră, izmă-spirtoasă. Cultivată pentru miros şi ca plantă de leac. Provine din izmă sălbatică cunoscută din vechime. Străveche la noi. Perenă. (Fig. 28). 134. Mesembryanthemum crystallinum L. — Gheaţă Fam. Aizoaceae. Alte numiri: Floare de gheaţă, barba-caprei, gheţară. Originară din Africa de sud (Colonia Capului). Introdusă în ţara noastră în ultimul secol. Se cultivă în ghivece, împreună cu alte specii asemănătoare. Perenă. (Altă specie: Pl. 15 b). 135. Mimulus luteus L. — Mimulus Fam. Scrophulariaceae. Alte numiri: Mimul galben. Originară din California, se cultivă rar chiar şi în Munţii Apuseni, unde s-a sălbăticit. Anuală, cu flori mari, galbene, ca nişte clopoţei. (Pl. 10 b). Rar se cultivă şi M. moschatus var. sessilifolius (Pl. 21 c). 136. Mirabilis jalapa L. — Noptiţâ Fam. Nyctaginaceae. Alte numiri: Frumoasa-nopţii, norea, barba-împăratului, floareaîmpăratului, holtei, tutun, zorele de noapte,ardeiaş, zorele pitice, chişculiţe, garoafe oloage, podoaba zilei (Olt), flori-tomna-tice (Iaşi). Cultivată foarte rar pentru podoabă, mai ales în parcuri. Originară din Peru, introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. În grădinile ţărăneşti se întîlneşte rar. Odinioară se cultiva ca plantă medicinală. Perenă. Florile sînt albe, roşii sau galbene şi au forma unei pîlnii. (Pl. 10 d) 137. Monstera deliciosa Liebm. (Philodendron pertusum C. Kch. et. Bch.) — Filodendron Fam. Araceae. Este deosebit de ornamentală prin frunzele mari cu limbul lobat. Originară din Mexic. Plantă de apartament, mult cultivată, introdusă recent. Se întîlneşte uneori şi la sate. Perenă.

138. Muşa ensete Gmel. — Muza Fam. Musaceae. Alte numiri: Bananier de podoabă, pisang.

Se cultivă prin parcuri, în mijlocul rondurilor, avînd frunze uriaşe de 1—2 m lungime, 20—40 cm lăţime. Iernează în seră rece. Originară din Abisinia, introdusă recent. Perenă. 139. Myosotis palustris Roth. — Nu-mă-uita Fam. Boraginaceae. Alte numiri: Ochii-şoarecelui, ochiul-şarpelui, urechea-şoarecelui, grîulcucului, ochii-păsăricii. Plantă indigenă de lîngă pîraie şi şanţuri. Are minunate floricele albastre. Se cultivă la oraşe şi

— Busuioc.nigeliuţă-de-Damasc. 146. Fam. et Comes — Floarea-nopţii. cu flori foarte mari. Nerium oleander L. Originar din regiuni mediteraneene răsăritene. găluşte. Perenă. boarze. Anuală. 2 b). semperflorens şi floarea-a Ibis. rujioară. rusculiţe. coprine. landru. Bianuală. zarnacadeaua poeţilor. 143.sate în varietăţi selecţionate: grandi-flora. uliandru. flori de primăvară. romanica . ghiocei de munte. ea se cultivă frecvent prin grădini. basic. bosîoc rotund. Alte numiri: Coprine. La noi a fost reintrodus tîrziu. Ocimum bisilicum L. lean-dăr. — Narcise. 30). buşor. Solanaceae. 140. Perenă. Anual. introdusă de aproximativ două secole la oraşe. (P. În sudul ţării. (Fig. La romîni a pătruns de cîteva secole de la slavii de sud. Alte numiri: Trifoi. bojor. busic. 27 a). Alte numiri: Oleandru. Fam. Apocynaceae. introdus recent la noi. 144. Pentru florile sale albe cu miros puternic seara. recent introdusă şi le sate (Comana). De origine mediteraneană. Originar din America. Alte numiri: Busuiog. Arboraş cu frunze pururea verzi şi flori mari albe. introdusă recent la noi din Apus. biziloc. cocoşei. În antichitate era cunoscut ca plantă medicinală. Plantă veninoasă. de unde trece în popor. Originar din Orient. — Chica voinicului. văsileac (maced. Ranunculaceae. silvatica Hoffm. liandru. Fam. narcisul sălbatic. cu flori mari galbene. floare de narcis galbenă. Se cultivă atît la sate cît şi la oraşe în hîrdaie. burţi. var. cultivat din antichitate. Nicotiana silvestris Speg. ghiocei de grădină. Amaryllidaceae. Ranunculaceae. narcis. bucioc. (Pl. barba-leului. Narcissus poeticus L.). (Pl. mai adesea în florării şi în ghivece. megirean. (Pl. Are petale albastre şi caliciul puternic umflat. atropurpurea) — Oxalis Fam. narcisul galben. Cultivat frecvent prin grădini ca plantă ornamentală. dar se şi sălbăticeşte. (cu var. 141. odinioară se cultiva mult în grădini la oraşe şi chiar la sate. Fam. bosîoace. Alte numiri: Uncheşel. bajarujii. bosioc. la noi. barba-bo ierului. numită Narcissus angustifolius şi în romîneşte „unguroaice" etc. Fam. ruscuţa plină şi goală. este introdusă în grădini şi Paeonia peregrina Mill. ruscuţă plină şi goală. Se cultivă sporadic. Iernează în pivniţe. busuioc de grădină. simple sau involte. ruja-buja roşie. Perenă. Alte numiri: Ghiocei albi.negruşcă. Se cultivă tot mai mult şi în grădini rustice. mălăcină. fulie. cultivat în antichitate din India pînă la Roma. După 1200 devine floare ornamentală în grădinile castelelor feudale. narcisul în buchet. 29 şi Pl. 145. borjolic. creşte în masă prin livezile de narcise din Banat şi Transilvania. bosîoc. alpestris. zarnacadele. tutunaş. vergură-învelită. 8 b). roşii sau albe. Nigella damascena L. zarnacadele. (Pl. La noi introdus prin slavii de sud. O specie aproape identică. roşii sau galbene. (Fig. Alte numiri: Regina-nopţii. cocoriţă. cu o paracorolă galbenportocalie şi cu miros plăcut. — Narcise galbene Fam. Acum se întîlneşte rar. 147. 26 b). Labiatae. — Bujor Fam. Se foloseşte ca plantă medicinală. (Pl. se cultivă în Europa din secolul al XVI-lea. narcisul în buchet. trifoiaş. Se cultivă mult şi M. Paeonia officinalis L. caprine. nigeluţă. Este şi azi foarte răspîndit la sate. Alte numiri: Rujă-bujă. Originară din America de Nord. 21 b). tubaroje. Azi constituie un decor foarte popular. Oxalis corniculata L. Originară din Orient. Cultivată uneori şi în grădini ţărăneşti. puternic mirositoare. mătăcină. 142. Cultivat frecvent pentru miros şi ca plantă de ornament. Plantă mediteraneană recent introdusă la noi pentru florile albe. nevestele. Narcissus pseudonarcissus L. 19 b). Se întrebuinţează în medicina populară. Perenă. Oxalidaceae. Amaryllidaceae. flori-de-primăvară. la Comana. — Leandru.

introdusă la 1774 în Europa. Originară din Africa de sud. Originară din Africa de sud.) Ait. rotunda. 22 d). 155. Se mai cultivă în ghivece Pelargonium grandiflorum (Andrz. nyctaginiilora Juss cu P. roşii. moaci. atkinsiana Don. muşcat alb şi roşu. Perenă. muşcat roz. Mai răspîndit este hibridul P. Anuală. Se află în plină răspîndire şi prin grădinile ţărăneşti. muşcat de oală. Pelargonium radula (Cav. introdusă recent de tot. muşcată care miroase. Se mai cultivă sporadic la oraşe Papaver orientale L. Cu flori mari ca pîlnia. Phalaris arundinaceae L. paparună.) Nym. Cultivată frecvent în ghivece. (Pl. Cu frunze ca de urzică. Alte numiri: Peogonie. plăntiş. introdusă la 1701 în Europa. sporadic. duble-flori-de-hîrb. muşcată rotată. 150. Originară din Africa de sud. lipică. — Perila Fam. 153. pelargon. s-a răspîndit de un secol şi la noi. Se cultivă prin parcuri pentru bordură (TîrguJiu). Papaver somniferum L. Gramineae. indruşaim.) provenită din încrucişarea P. În grădini ţărăneşti abia a pătruns. P. panglicuţă. muş-cater rotund. fetele. care cere să fie acoperită iarna. Se urcă pe suporturi sau atîrnă. Alte numiri: Planticuţă. pilargonia-roz. Perenă. — Muşcată urcătoare Fam. plănticele. iarbă-tărcată. iarbă-şierţească. ce răspîndesc un parfum plăcut. Pelargonium odoratissimum Ait. ca plantă somniferă. gheţuşcă. violacea Lindl. floare-lată. muşcată tărcată. Petunia hybrida Vilm. cu multe varietăţi pompoase şi Paeonia arborea. introdusă la 1690 în Europa şi la 1710 în Anglia. Anuală. originar din Caucaz. Alte numiri: Muşcat.) Decne.Cunoscut de grecişide romani. — Muşcată creaţă Fam. nalbă (Iaşi). zonale inquinans. — Muşcată Fam. americană. Geraniaceae. Alte numiri: Paparoane. la noi de 80—90 ani. Alte numiri: Floarea-ca-via. în multe varietăţi simple şi involte. Alte numiri: Creaţă. floare-creaţă. Floare tipică a ferestrelor. pilargonia-pansele (sacîzel. var. Originară din Africa de sud. iarbă-grasă. Frunzele multiplu segmentate. Originară din Brazilia. bitoane.Brîndză) din pădure1. cordele. floare roşie de sacsîie. Cultivată în ghivece. violetă şi pestriţă. Geraniaceae.) Ait. muşcată roză. adusă în Europa la 1824. parfum. Labiatae. originar din sudul Europei.) Willd. dar de un roşu închis. talpa-gîştei. belogonii. luţă. Geraniaceae. betonii. muşcată-caţitroana. introdus recent. la noi se răspîndeşte de vreo 60— 80 de ani. betonie. picta (L. iarbă. floarea-somnului. Perilla irutescens (L. — Mac de grădină Fam. muşcată de mere. muşcată de oală. (mac oriental). Geraniaceae. 154. şi P. puternic mirositoare. muşcatele. (PI 17 b). roseum. introdusă la 1724 în Anglia. la bază lemnoasă. Solanaceae. betunii. 1 Rar mai întîlnim şi bujorii mari Paeonia chinensis. 148. tolceruţ. Alte numiri: Garoafe. se cultiva de vechii egipteni cu 1100 ani înainte de era noastră. . nankinensis (Lour.) Britton. Pelargonium peltatum (L. 149. Cultivat frecvent. floare-creaţă. Se aminteşte şi în cîntece populare. Ait. petac. mac involt. Anuală. Reintrodus la noi de la vecini. — Petunii Fam.) l'Herit. Numirile populare indică proprietatea principală: mirosul plăcut de lămîiţa. floarea-odihnei. 151. mac bun. cultivată pretutindeni în ghivece şi prin parcuri. de cîteva secole. Peren. cu flori foarte mari. —Muscată Fam. Bîrlad). muşcată puturoasă. muşcaţi-ca-mărul. mac adormitor. a ajuns în grădinile ţărăneşti în ultimii 80 de ani. mac alb. muşcată-ca-nalba. panglică. bruştean. de culoare albă. muşcată-încrestată. Papaveraceae. muşcat creţ. care se cultivă aproape în toate casele din regiunea Craiova dar şi în restul ţării. puturoasă. muşca-tire-creţ. vinete. |bună-di-mineaţa. Cultivată foarte rar în ghivece. 152. flori-de-fereastră. mac cultivat. (P. lămîiţa. somnişor. pirigoane. — Iarbă albă Fam. Pelargonium zonale (L. Perenă. Originară din China.

Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti. Copac originar din Africa. Nu cere o îngrijire deosebită. Originară din America meridională.. mai corect Jpomoea purpurea (L. ursărele. "Florile albe au un miros puternic de lămîiţa. sălcioara. bălan. Se recunoaşte după florile •ei roşii. Se mai cultivă şi specia nord-americană Philadelphus inodorus L.baldingeră. La noi a intrat recent în grădini. zorele purpurii. Originar din Texas. flox. în zorii zilei. 6 b). se cultivă prin grădini şi parcuri pentru florile multicolore care înfloresc toată vara. limonade. (reclinata Jacq. Introdus în Europa abia la 1835. Convolvulaceae. liliac nemţesc (Muntenia). 157 b. pentru frunzele şi portul lui frumos. lemn-alb. Phaseolus coccineus L. 158. Saxifraga cea e. fasole mare. —Flox Fam. Este o plantă urcătoare. cu flori albe şi trandafirii ce răspîndesc un puternic miros dulceag. Perenă. iarbă-bălaie. scumpină. Alte numiri nu se cunosc. poate prin turci. 31). răspîndită recent şi la noi. 159. zorele-schimăioase.) — Palmierul fenix Fam. floareadevotamentului. tirou. 161. fasole bivolărească. zburătoare. Anuală. (Pl. buchet. Alte numiri: Ploscuţa-lui-Drummondi. holburică. perei. (Fig. din apus. La noi s-a introdus tîrziu. sau a fost adusă din Apus ca plantă alimentară şi ornamentală. 11 c). holbură-bună. tolcere. hărăgele. 157 c. iazomie. bîrsacăn. ierbăluţă-vărgată. 157 a. brumărele. 32. Anuală. Alte nifmiri: Fluxe. mălin alb. 156.) — Zorele mici Fam. Originar din Alpii orientali. volbură-pă-roasă. 6 c). (Fig. Cultivată mult la oraşe. 6 d). Philadelphus coronarius L. Pharbitis nil Choisy (Convolvulus nil L. răcorele. fasole spaniolă. floare-înfocată.r. Îşi deschide florile mari. Hook. sipică. sămăcişă. Arbust cultivat sporadic. rozete. flora. (Pl. adesea fără nume. păstaie pentru flori. barba-împăratului. liliecuţ. 162.. clocotici.. arsenică. Convolvulaceae. ca nişte pîlnii. nouraşi. penate. floare-de-harag. Trainică şi rezistentă. fasole :grasă.) Lam. făsuică ce se urcă. iajmin. Poenix canariensis hort. Pharbitis purpurea (L. 16 b). iasomin. Plantă de ornament recentă. a fost introdusă în Anglia la 1597. Originară din America de Sud. Phlox drummondii Hook. — (Pl. gura-paharului. Alte numiri: Făsui cu teacă lată. Palmeae. grînoasă. Iarbă cultivată tot mai rar ca podoabă în grădini ţărăneşti. Alte numiri: Sirinderică. iasmen. Foarte des o întîlnim la oraşe şi uneori la sate.) Voigt. fasole înfocată. iasmin de grădină. fasole bihoaică. plox. adesea fără nume. lămîiţa. ibrumărele. iarbă-dalbă. unde a devenit plantă ornamentală. fasole roşie de floare. Ipomoea triloba L. 5 d). găzdoi. botcuţe. — Fasole mare Fam. iar la noi în ultimele decenii. asu-mie. rubrocoerulea. Phlox paniculata L. a devenit arbust ornamental în secolul al XVI-lea. Originară din America de Sud. trestioară. iarba-lui-Timofti. Se cultivă în sere temperate. zbînţuitori. iarbă-de-mătase. aşumie. ananas (regiunea Timişoara). — Zorele Fam. buruiană-demătasă. mălin-alb-de-pă-lemn. căţărători. Alte numiri: Bună-dimineaţa. Pokmoniaceae. coada-mîţei. zosmen. iasmin. cu frunze lungi. (Ph. fasole bivolească. fără miros. originară din America de Nord. Alte numiri: Finic. iarba-mîţei. fasole daia pentru flori. — Iasomie Fam. . Anuală (Pl. vara prin parcuri şi mai rar în apartamente. 160. patifoane. Polemoniaceae. decussata) — Flox paniculat Fam. buruiana-fe-telor. rotocoale. Leguminosae. /. pomul-raiului. (Pl. floarea-focului. (Pl.

Originar din America de Nord. Alte numiri: B ob-de-mare. şi Ph. Alte numiri: Broască. Phlox setacea L. . 165. cu frunze înguste. decandra L. Polemoniaceae. cu flori liliachii sau albe. Plantă grasă cu flori mari roşii. — Flox mărunt Fam. cultivată ici-colo în ghivece ca podoabă a ferestrelor. struguri-de-mare. — Limbă Fam. Phyllocactus phyllanthoides S. strugurel.D. În Europa se cultivă mult la oraşe de vreun secol. cactus.D. Perenă. dar fără nume popular. rumenioară.) S. Introdusă din America la mijlocul secolului al XVII-lea. iar în ţara noastră pătrunde şi în grădini ţărăneşti. ackermanni (Haw.163. ascuţite. limba-boului. acinosa Roxb^ — Cîrmîz Fam. (Ph. palmă. 164. cartuş. Cactaceae.) şi Ph. Perenă. se cultivă tot mai mult în zilele noastre prin grădini şi parcuri. ca bordură de flori timpurii. Phytolacca americana L. Phytolaccaceae.

Alte numiri: Amor. În grădinile noastre a început să se răs-pîndească abia de cîteva decenii. Alte numiri: Primăvară. nudlii. ruzeta. plantă urcătoare. În ghivece se mai cultivă: 171 b. utilizată şi în medicina populară» Perenă. — Primulă Fam. Prin atingerea frunzelor mulţi capătă urticarie. 24 c). 170. rodiu comun. 173. Plumbaginaceae. — Rodiu Fam. floare de nisip. 1 c). Plumbago capensis Thunb. Floare cu miros plăcut. 169. rodier. gricileni. Primula acaulis. gheţişoară. Reseda odorata. creasta-co-coşului. aglice. Cultivat sporadic în hîrdaie. 166. cu frunzele creţe. Se cultivă destul de frecvent în ghivece şi sere reci. Anuală. — Rozetă. galbene. Polygoniaceae. Primulaceae. Florile roşiatice se menţin foarte mult. măr-grănat. iarba-roşie-orientală. 168. floarea-amorului. floare-de-piatră. Are varietăţi cu flori mari albe.Cunoscută pentru fructele mărunte. rozet. S-a răspîndit tîrziu în Europa. anuală. Se cultivă pentru podoabă şi pentru vopsitul cozonacilor. Resedaceae. . iar astăzi aproape că nu se mai cultivă. Polygonum orientale L. mireasă. — Plumbago Fam. Buruiană originară din America de Nord. plum-baginea africană. 18 e). rozetă mirositoare. 7 c). prescurea. ciuboţica-cucului necolorată. Originară din Africa de nord. iacint de India. Fam. 172. Alte numiri: Oglici. — Portulac Fam. portolac. (L. Plantă ierboasă. La noi a fost adus de turci şi s-a răspîndit mai întîi în grădinile ţărăneşti din Oltenia şi regiunile calde din ţară. Punica granatum L. (Pr. Originară din China. cu floricele galben-verzui. Polyanthes tuberosa L. Alte numiri: Zambila-de-India. pietricică. Anuală. originară din America centrală. tuberose. 171 a. aglici. Portulaca grandiflora Lindl. zmeurică. răspîndită poate în timpul turcilor. agurijoară. (Pl. originară din America de Sud. Arbust. Se mai cultivă: P. (Pl. Cultivată frecvent prin grădini ţărăneşti. cultivat rar. roşii sau pătate. Se cultivă mai recent şi la oraşe prin pajişti şi stînci. puternic. zmeuriţă. Primula malacoides. gheaţă. — Moţul-curcanului Fam. fiind introdusă în ţară de un secol. introdusă în Europa în secolul al XVIIlea. aglicele. Cultivată sporadic. La noi se găseşte foarte rar în grădinile ţărăneşti. Plantă originară din Indiile orientale. tiparoasă. Fam. oglistei. foarte răspîndită şi încetăţenită prin locuri necultivate şi prin păduri. înflorind la începutul primăverii cu flori mari galben-deschise. auberti. (Pl. Arbust de apartament cu flori delicate albastru-deschis. (Pl. Plantă grasă. portulace de mare. Perenă. cu un miros dulce. 167. vulgaris) — Primulă Fam. Primula obconica Hance. portocalii. iarbă-grasă. Punicaceae. floare-domnească. Copăcel cu flori roşii ca rubinul şi cu fructe comestibile care nu se coc la noi. chiparose. Primulaceae. Originar din regiunea mediteraneană.) Grufb. Alte numiri: Iarbă grasă de grădină. pitlingea. arodie. La noi este tot mai mult cultivată pentru pieţe şi magazine de flori. — Chiparoase. (Pl. gande. igdicele. 16 e). tîrîtoare. În Europa se răspîndeşte abia în secolul al XVI-lea. mucul-curcanului. cănăcel Are frunze mari şi nenumărate flori roşii. agricele. Portulacaceae. Indigenă. Alte numiri: Rozătă. primulă-fărinoasă. răspîndită prin dumbrăvi şi lunci de munte. Alte numiri: Rubin. ciucurani. (Pl. betonică de primăvară. Amaryllidaceae. rozetele. cultura lui este foarte veche. Alte numiri: Nasul-curcanului. înşirate într-un racem lung. tuberoza de grădină. ştir. roşii şi zemoase. pomogram. Perenă. busuioc-domnesc. gălăţene. roze. L. rechie. unde a fost descoperită în 1733 şi trimisă la Paris. 23 b). Se cultivă sporadic la oraşe şi rar la sate. grăjnicioară. Originar din Ajfrioa de sud. originară din China.

iarba-boilor. Rkipsalis pachiptera Pfr. cu un port superb. introdus de bizantini. dumentorum Thui. trindafil. se cultivă de cîteva decenii la noi prin parcuri şi în grădinile săteşti. Roşa alba L. Roză originară probabil din Caucaz. Ribes aureum Purch. mai întîi la oraşe. Ca plantă ornamentală este recentă şi reprezintă o podoabă rară. (Pl. R. cunoscută din antichitate ca plantă medicinală. Rheum officinale H. Alte numiri: Rădăcină de gălbinare. Plantă mare. rug. frunze mari palmate şi tulpini goale. roză albă. Originar din Caucaz. 182. Baill. rug de măceşe. Alte numiri: Turb. ghiol.. Alte numiri: Carnaval. Se . (Azalea mollis Blume) — Azalee Fam. var. Alte numiri: Azalea indiană. cultivat întîi de persanii vechi. iarba-minunată. —Revent Fam. Orăşenii n-o mai cultivă. Rizomul se foloseşte în farmacii ca medicament important. iarba-boierului. bufte. măcuicele. Azi se întîlneşte destul de des prin grădinile de la ţară. rubarbă. Alte numiri: Trandafir-pe-luni. Originar din Asia tropicală sau Africa. Prin hibridări a dat naştere la mii de varietăţi. agriş nealtoit. răspîndind un miros plăcut de cuişoare. rug. trandafir de răzoare. în mijloc roşii. Fam. reţin.— Trandafir lunar nemontant Fam. Fructele pot fi întrebuinţate pentru compot şi lichior. — Trandafir de dulceaţă Fam. căpuşe. Roşa canina L. Cultivat rar prin grădiniţe. Cultivat foarte sporadic în grădini. boabe-de-turb. mai ales în Franţa. La noi sînt recent aduse şi se cultivă în ghivece. Rosaceae. mărăcinele-coţofanei. trandahir. a ajuns de mult şi în grădinile ţărăneşti. se extrage vitamina C. Rosaceae. trandafir roşu. şi alte specii de Cactacee cultivate rar în ghivece. căpuşe comună. Alte numiri: Măceşe. Alte numiri: Chipăruş. 22 c). nu-mă-deranja. Rhododendron sinense Sweet. apoi la greci şi romani. utilizată şi astăzi foarte mult în toate ţările. rujă. R. (thea hibrizi. moşmon. Ericaceae. mocioş. rugul-vacii.. adusă pe la 1789 în Europa. La noi. iar vara afară în grădină. Rosaceae. liliac galben. În medicina populară se folosesc decocţiuni de măceş. — Ricin. 179. Din Anglia a fost introdusă abia pe la 1890 în Germania ca legumă (cotoarele frunzelor sînt bune de compot). scoruş nemţesc. 175. rabintă. agriş. Saxifragaceae. roză-de-Bengal. 178. rug. zgorchin. În peluzele parcurilor este foarte decorativă. introduse tîrziu în Europa. Mai tîrziu s-a cultivat pentru ulei. trandafirul de grădină. Arboraş ce se cultivă în apartamente şi sere reci. Polygonaceae. originară din China. dumalis şi alte specii spontane. cui-şoare. Originare din America tropicală. a fost cultivat în Egipt de mii de ani. de unde a fost introdus în anul 1800 în Europa. Se cultivă mai mult în cîmp pentru scopuri tehnice. 176. diul-bălan. cornişor. 177. Perenă. Cactaceae. dar azi se întîlneşte tot mai rar. întîlnite pe coastele însorite. floare-boierească. scoabe. roza. Arbust cu flori galbene-aurii. de unde a trecut la babiloneni. crăciunele.174. coacăza cu florile galbene. roazăbăl. — Cuişor Fam. cacaşder. Se cultivă şi la noi recent de tot ca legumă (peţiolul frunzelor). lemn-miraculos. rebarbară. — Măceş Fam. fragrans Lodd. Plantă cu o creştere rapidă. rozariul sălbatic. trandaşirr rugi de ruji. A fost cunoscut şi de romani. La noi s-au răspîndit de un secol rozele apusene. La noi se cultivă rar la oraşe. Euphorbiaceae. dar mai ales în China. — Trandafir alb Fam. iar recent de tot se cultivă şi la sate. trandafir-thea. Rosa chinensis Jacq. Ricinus communis L. Alte numiri: Trandafir. ruji de rug de grădină. ravent rabarbara. introduse ici-colo şi în grădini. 180. Din măceşele acestor plante lemnoase. 181. carcadăr. Apoi a devenit plantă decorativă a parcurilor. La noi este o plantă anuală. Fam. Rosaceae. glogheje. Originar din America de Nord. flori de rug. În poezia populară se amintesc: ruguleţ. originară din Orient. lemn-de-cuişoare. Alte numiri: Roză. ceai. ruji. Roza thea. măceş. iarba-minunii. Originar din China. adesea fără nume. În China abundă pretutindeni. ruj iţă. Perene. Rosa centifolia L. trandafir sălbatic.

întrebuinţată încă din antichitate ca podoabă. ruxandre. Plantă spinoasă. trandafiri bulgăreşti. Gawl. trandafiri tăfălogi. mai ales la sate şi se întrebuinţează ca medicament. Rosmarinus officinalis L. Se cultivă în ghivece. Alte numiri: Jaleş. rujă-bujă galbenă. salvie de grădină. 33). Salvia officinalis L. în ultimele secole. coachezi. Salvia splendens Ker. Plantă cu flori încîntătoare şi bractei de un roşu-aprins. În poezia populară se aminteşte: trandafiraş de sacsîie şi răsură. — Rozmarin Fam. Alte numiri: Ghimpe-tăfălog. la bază lemnoasă. 8 a). mărăcină. foarte frecvent la oraşe şi prin parcuri. Labiatae. cunoscut şi de vechii romani. 186. se află în regres. — Salvie roşie Fam. pipară. răspîndit în nenumărate varietăţi obţinute prin încrucişări. flori-galbene. mediteraneană. schelvie. foicica. 185.cultivă mult la sate ca şi Rosa damascena Mill. — (R. Se cultivă foarte mult pentru florile (inflorescenţele) mari. rozmalin. mărită-mă-mamă. Cultivată rar prin grădini săteşti. introdusă din Apus. crizantine galbene.. trandafir de cîmp. utilizată în medicina populară. jele. Compositae. foarte . 34). Alte numiri: Jaleş. la noi a ajuns recent în grădinile ţărăneşti. La noi odinioară se cultiva foarte mult la sate. — Jale Fam. federa-spinoasă. Se cultivă şi ca plantă ornamentală. Alte numiri: Gherghină galbenă. (Pl. Rosa foetida J. gherghine de iarnă. Rosaceae. salvir. (Fig. grăgătăraşi. (Fig. Originar din Japonia (sau China şi Coreea). Altă numire: Rug galben. originar din Abisinia şi Asia de sud.] 189. jaie. în secolul al XVIlea. Perenă. jaleş bun. jeleş. jale de grădină. Cultivată sporadic prin grădini. cultura acestei plante. bojorel galben. salvie ■de grădină. guriţa cucoanei. flori-de-paie. trandafiraş. Grădinarii numesc acest trandafir Roşa polyan-tha. jaleş de grădină. Perenă. jalnică. Rudbeckia laciniata L. ruji de toamnă. rozmolin. Alte numiri: Rosmalin. jale de grădină. trandafir japonez urcător. trandafiri-de-Kazanlîc. oţet de trandafir. talie. Alte numiri: Roza de oţet. pl. Originară din America de Nord. jeleş. gălbinele. 190. pline. Liliaceae. răspîndit în Europa de turci. 18 c).— Trandafir galben Fam. ghimpe-mare. mirtin. — Ghimpe Fam. rozmalin. roţigalbine. Alte numiri: Trandafir. Se întrebuinţează în medicina populară. spinul-şoarecelui. dendrului. Originară din regiunea mediteraneană. coana-Marghioală. trandafir pitic. floarea-Elisabetei. Labiatae. floare-de-cucoană. rujmărin. dalii galbene. Rosa multiflora Thunb. mereu verde. ruşmălin. jaleş cultivat. rozmarin sălbatic. Rosaceae. 188. La noi. 184. La noi a străbătut din Apus şi se cultiva mult odinioară în grădinile ţărăneşti. Mic trandafir sălbatic răspîndit în stepe şi prin răzoare. 187. galbene. salbie de grădină. Labiatae. merişor-ghimpos. răspîndită prin pădurile calde din sudul şi vestul ţării. 183. — Ruji galbine Fam. se cultiva numai în evul mediu ca plantă medicinală şi condimentară. trandafirul de lună şi Roşa moschata. Plantă cu miros plăcut. În poezia populară: rozmarin. Întreaga plantă are un miros neplăcut. rujmalin. Perenă. floarea-soarelui de cei mică. Rosa gallica L. introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea. tufănică galbenă. — Trandafir urcător Fam. Perenă. În secolul al XIX-lea a pătruns şi în grădinile ţărăneşti. ochiul-boului. medicament şi în diferite credinţe. angelică. — Răsură Fam. Cultivat sporadic la sate. Cultivat tot mai rar. salvie. marghioale. se adună în cantităţi mari pentru coroane funerare. jaie. budiană. salvie frumoasă. trandafirul-demose. Ruscus aculeatus L. Se cultiva uneori prin grădini rustice. şalvie. Azi. Rosaceae. salvie. Herm. hirta. merişor. leordini gal-bini. Originar din Asia de vest. Are frunze argintii şi flori albe sau albastre. ghimpe-pădureţ. roza roşie.

Alte numiri: Cimburel. săpunele. De origine mediteraneană. cu frunze îngust sectate. Această plantă grasă. flori-albe. Perenă. Se cultivă prin ferestre şi rar de tot pe stîncării. Cultivată prin cimitire şi în parcuri publice. mereu verzi. gurarea-porcului. Perenă. Labiatae. — Graşiţă Fam. 199. Compositae. flori-bălăi. — Muşcatul dracului Fam. Compositae. La noi a venit prin slavi. nu iernează afară. Plantă anuală cu frunze înguste şi floricele frumos mirositoare ca şi întreaga plantă. Saponaria officinalis L. 195. jinţură-de-gură-de-porci. care răspîndesc un miros plăcut. floare-de-săpun. muşcatul-dracului purpuriu. se întîlneşte astăzi şi la sate. Scabiosa atropurpurea Desf. balanica. Sedum spurium M. Originară din China şi Japonia. introdusă de mult în horticultura pentru ornament şi ca plantă medicinală. cu floricele în racem. Originară din Brazilia. originară din Caucaz. buruiană-albă. introdusă la oraşe şi sate recent de tot. cunoscută de romani. s-a răspîndit mai tîrziu în Europa centrală. . Are frunze late. urechea-babei. berbecei. mai ales la sate. saxifraga acăţătoare. Răspîndită prin zăvoaie. jinţură. limbricariţă. Saxifraga sarmentosa L. Se cultivă sporadic. gheţişoare. Subarbust trainic. — Graşiţă lată Fam. Sedum spectabile Bor. şimbru de grădină. (Pl. săpunaş. urechişe. Originară din Japonia. Alte numiri: Dălac. Alte numiri: Iarba-ciutei. flori-detăietură. buruiana-porcului. Plantă joasă cu frunze mărunte.mult prin parcuri. gheată. 35). — Săpunariţă Fam. cipruşi. 5 b). a fost de mult introdusă în Europa. flori-de-gheaţă. scapică. argintii. originară din China. Perenă. Cultivată sporadic în ghivece şi grădini. Crassulaceae. soponele. iarbă-grasă. ghiaţă. ciumu-rică. sorporiţa-luiSieboldi. floarea-călugărului. cu viţe subţiri şi frunze rotunde. 192. Întrebuinţată de săteni în Oltenia ca medicament şi la săpunitul rufelor. gheţişoare. Alte numiri: Floarea-văduvei. oda-gaci. de culoare-cenuşie. săpunul-popii. (Fig. sipică. Santolina chamaecyparissus L. Crassulaceae. tîrîtoare. groase. — Chiparosul mic Fam. Sempervivwn tectorum JJŞ — Urechelniţa Fam. urechiuşe. Caryophillaceae. Originară din sudul Europei. iarbă-de-ureche. floare-grasă. Se întrebuinţează ca medicament şi condiment. Alte numiri: Graşiţă. B. Este o plantă cu flori roşiatice. frunza-tăieturii. — Saxifraga cu viţă Fam. introdusă recent. 18 b). Introdusă în secolul trecut la oraşe. Alte numiri: Ţîţa-vacii. Sedum sieboldii Sw. Perenă. iar la noi în parcuri şi în grădini în ultimii ani. Alte numiri: Săpuiori. 194. flori-de-parfum. iarba-lupului. — Graşiţă japoneză Fam. în altele foarte frecventă şi subspontană. introdusă în cultură numai de vreo 80 de ani. Perenă. rar crestate. mintă-fe^neiască. — Cimbru Fam. văcărică. Saxifragaceae. Se cultivă în toate grădinile. Perenă. pline. Crassulaceae. Crassulaceae. Plantă grasă. şimboră. prin grădini. iarbă-de-tutun. soponul-calului. 197. firfirică. spumăriţă. Anuală şi bianuală. şimbru. cimbru de grădină. în grădini. pe marginea straturilor şi a rabatelor. Se foloseşte în medicina populară. 196. (Pl. săpunel. iarbă-grasă. iarba-grasă-a-lui-Sieboldi. floarea-studentului. s-a răspîndit numai recent de tot prin grădini particulare şi la sate. Satureja hortensis L. Cultivată în ghivece. muşcata-dracului. Plantă purpurie cu inflorescenţe roz sau purpurii. În unele regiuni este rară. pe care copiii le umflă (apăsîndu-le şi des-făcînd epiderma lor) apoi le lovesc şi „împuşcă". isop de grădină. 193. săpunică. unde se cultivă mult la oraşe. 19 e). (Pl. Originară probabil din Italia. Plantă tîrîtoare. Alte numiri: Gogofoaie-de-limbrici. oreoleşniţă. Alte numiri: Saxifragă viţoasă. 191. pipercuţă de grădină. scabiosa. puternic mirositoare. cu frunze aproape rotunde. stînca-frînge. iar în deceniile din urmă şi la noi. 198.

frumoase. ginţură. prescurea. pe lîngă pîraie. În Europa a fost introdusă de un secol şi jumătate. varză-de-stînă. Se cultivă sporadic prin grădini. — Silena de grădină Fam. Originară din insulele Canare. (Pl. mărunte. Alte numiri: Sînziene de grădină. La noi se cultivă din ce în ce mai mult. urecheriţa-de-acoperişuri. Alte numiri: Pansele. năval-nicul-ăl-mare. Compositae. Solidago canadensis L. — din America de Nord.) — Cineraria Fam. Perenă. pentru florile sale roşii. ca plantă de parcuri. Creşte mai ales la sate. Acum se cultivă şi la noi. Perenă. . sălcioara. (Pl. răspîndită în regiuni stîncoase. 25 c). Anuală. 202. 201. pe case şi pe şuri de paie. înşirate graţios pe ramuri îndoite. Plantă cu foi groase dispuse în rozetă. s-a răspîndit în cultură de peste un secol. Prezintă nenumărate varietăţi şi hibrizi de culori diferite. (Fig. prescurată. argintură. 36). Cultivată foarte frecvent şi devenită subspontană prin grădini. sînziene. Compositae. Plantă răspîndită pe coline. Este originară — ca şi specia Solidago gigantea Ait. curechiul-stîncii. 200. Se plantează şi prin parcuri. srotina Ait).nevăstuica. Silene armeria L. S. (syn. Perenă. verzişoară. drăgaică. dar creşte şi spontan. (Cineraria hybrida Willd. Plantă înaltă. Caryophyllaceae. Senecio cruentus DC. 18 a). cu inflorescenţe galbene.Răspîndită ca floare de apartament primăvăratică. — Năvalnic de Canada Fam.

.

rostoponi. Are flori mari. (Fig. liliac. buzdulugi mari. rostaponi. La noi se crede că a fost adus de turci. Se mai cultivă şi hibridul Syringa chinensis Willd. Se răspîndeşte izolat şi la noi şi chiar se sălbăticeşte. Syringa josikaea Jacq. boroştean-depădure. cocoşei. Oleaceae. scum-pie-ultoită. Se distinge prin frunzele mai mari. liliac carpatic. Fiind o plantă cu flori mai puţin frumoase se cultivă foarte rar. Tropaeolum majus L. Originar din Asia de vest (Persia. ferfen mare. laxa Willd. — Liliac. Cultivată frecvent la oraşe şi la sate. ovat lanceolate şi flori palid roze. sultanele. urcînduse pe garduri. buzdulugi. guriţa-cucului. fărfălăi.). Tufă sau arboraş spontan şi endemic prin văile Munţilor Apuseni. — Răcorele Fam. liliacul unguresc. budieni. scînteie. liliac persan. mălin verde. fîrfăn. pinteni. budiener bocioi. Fam. 38). Oleaceae. Alte numiri: Melin. Alte numiri: Liliac pitic. pene. a fost luat în cultură mai întîi de turci. ţigance. cu un pinten şi frunze rotunde. A fost introdus în horticultura de 140 de ani şi se cultivă la noi sporadic prin parcuri. floricele liliachii sau albe. Alte numiri: Cetină. tăţine. cu miros plăcut. (T. Afganistan. selinţe. fii. Alte numiri: Pere bolînde. boance galbene. — Condurul-doamnei Fam. năsturţi. budiană. flori-romîneşti. Cultivat foarte mult la oraşe şi la sate. Este originară din Asia de răsărit. budiană galbenă. ciocănaşi.—Liliac sălbatic. — Liliacul rominesc Fam. Anuală. floştani. tamasisie. mălin roşu. (Fig. ciocănăţei. Tagetes erecta (Pl. vîzdoage. lemnul-vîntului. gherghivan. la bază cordate. 208. pelin. ciocîrlean. scumpină. Oleaceae. lopostani. scump ia. ca de castraveţi. tamarişcă franţuzească. mălin-de-hăl-altoit. Cucurbitaceae. judecind după numele „liliac". liliac nemţesc. scrinte. călţunaşi. Thladiantha dubia Bge. 205. femeia-defoc. În alte ţări se cultivă mai mult. Syringa vulgaris L. A fost introdusă în ultimul secol. catifelate. Tamarix gallica L. beft. simple sau pline. Fam. Plantă originară din Mexic. a ajuns la 1684 în . orgoian. pieloase. liliac transilvănean. lobidrag. Syringa persica L. produs la sfîrşitul secolului al XVIII-lea în Europa. Are florile tîrzii şi parfumate. Tagetes signata (Pl. boroştean. scuntie. budiene-domneşti.. crîşmăriţă. guriţa-leului. pe care îl poartă această plantă. tămarişcă. 37). ţigănaş. Prin unele grădini s-a introdus din zăvoaiele rîurilor noastre şi T. Alte numiri: Ochişele. Compositae. butucaşi. 206. svisdoage. Alte numiri: Scumpie. Tamaricaceae. Originară din Peru. călin. patula L. argovan. budiene mari.măchişele. 207. 12 b). (Th. buruiene-domneşti. lupi-dragi. — Cătină roşie Fam. căşuliţi. melinr iorgovan. La noi a fost adusă mai mult de slavii de sud. — Cărujele mari şi mici Fam. botănci. Himalaia de vest). nemţoaice. Sînt două specii asemănătoare cultivate în toată ţara. iergovan. bolidrag. pochi. Oltenia şi chiar Muntenia şi Transilvania de vest. cosoroabe. bobidragi. Caşmir. Pallasii Desv. a apărut în Europa (Spania) la 1535 şi s-a răspîndit ca plantă de ornament pînă în Ardeal. atînjicuri. antajicuri. răspîndită nu de mult şi la noi prin parcuri pentru ramurile florifere acoperite cu nenumărate floricele de culoare roz. deosebit de liliacul comun prin frunzele care sînt asemănătoare cu ale prunului. 209. capuţină. crin galben. buzdugi. butucaşi. mălin. ocheşele. cu inflorescenţe galbene. Alte numiri: Lupisdrag. creiţe. burbău. 204. Clarke). beciu. Tropaeolaceae. broştean. Tagetes erecta L. Tamarix gallica este originară din Europa de sud. boroslan. buglană. ferfen galben-carujele. are floricele gaben-verzui. şi T. calcarata Wallr. galben-roşcate. care emană un miros deosebit. Creşte ca arbust spontan indigen în Banat. floare-cu-două-cozi. Are frunze mai mici. fiarfăm. liliacul de Persia. Arbust cultivat mai mult decît specia următoare. scluntie. cu flori ornamentale de grădină. a fost introdus în Europa la 1640 şi s-a răspîndit recent prin parcurile noastre. liliac franţuzesc. Arbust. cupa oii. scump ie. 17 a). Din Constantinopol a fost adus la Viena pe la 1560 şi s-a răspîndit spre vest. săscuţe. prin grădini şi prin ferestre.203.

Cultivată sporadic. Viola tricolor L. 214. Vinca major L. Fiind mereu verde se utilizează pentru cununi. hort. tămîioasă sălbatică. rujar care face ruji albe. merişo-rul-mare. iederă. barba-împăratului. călinar. introdusă recent în horticultura. tulipan. Viburnum opulus L. 39). guşa-găinii.) — Călin-de-zăpadă Fam. Verbenaceae. zăpadă. (Fig. Alte numiri: Urzicuţe. merişor. la 1559. Alte numiri: Pervinca. cununiţă. derivă din călinul sălbatic. hortensie. perişor. călin. bulgări-de-zăpadă. se cultivă mult prin grădini. mortez. Arbust ornamental. toporaşi. ponchiu. sacfiu. La noi mai recentă. — Saschiu Fam. Apocynaceae. (var. fonchiu. 26 c). cuşi. Florile-i albastre sînt o podoabă a locurilor umbroase din făgete şi păduri. plătindu-se pînă la 13 000 florini pentru o varietate nouă. Pe la 1635. La noi. Plantele din care s-a creat această specie hibridă sînt originare din America de Sud. Liliaceae. pervinca. Este un minunat decor de primăvară al parcurilor. brăbănoc. (Pl. introdusă prin turci. 210. sasău. sporişi. sporie. coada-vînătorului. albăstrele. Tulipa gesneriaha L. 212. cu frunze crenate. f. cînepioară. mălin (Moldova superioară). ederică. vervine italiene. Alte numiri: Bărbănoc. destul de frecvent. la oraşe şi sate. drimoz. Se cultivă de cîteva secole in Italia şi vestul Europei. Plantă spontană prin păduri. micşunele. vervin. — Verbină Fam. lalea de grădină. drimoc. La sate nu a pătruns decît sporadic.) — Pansele Fam. roseum.) 215. Varietăţile de culori se moştenesc prin sămînţă. verdeaţă. în nenumărate varietăţi. Originară din Asia Mică. 213. Alte numiri: Panseluţe. Anuală. foaie-n-fir. pervancea-mare. — Lalea Fam. călin de grădină. catifeluţe. guşa-găinii. altaica Pali. cuci. cultivată întîi de turci. sporici. foiofiu. sterile DC. Perenă. . cununiţă. A pătruns şi în parcuri la oraşe. dar au fost aduse mai ales varietăţi moderne din Olanda. Alte numiri: Bulgăraş-de-aur. (Pl. călin bătut (sterp). nu e nevoie să facem butaşi. păiuşcă. (Pl. verdeaţa-iernii. — Saschiu mare Fam. albe. soc de apă. Plantă perenă. Alte numiri: Lalele albe şi galbene. Amintită în poeziile populare: lalea. verbenă pletoasă. O mică plantă tîrîtoare. vinca. Varietatea produsă în Apus. Din sud a venit şi la noi. cu flori de diferite culori. 17 c. Are inflorescenţe mari. ca un bulgăr de zăpadă. (sau poate V.Olanda şi curînd a devenit populară. cultura lalelelor a luat proporţii mari în Olanda şi se făcea o speculă extraordinară cu cepele de varietăţi noi. 211. grădinilor şi al magazinelor de flori. înfloreşte prima dată la Augsburg. Plantă originară din regiunea mediteraneană. 17 d). Vinca minor L. Apocynaceae. Verbena hybrida hort. ruji albe. Caryophyllaceae. boţi-de-zăpadă. cultivat mai ales la oraşe. cîrligeipătaţi. borbănoc. călinul comun. voalul-miresei. care a fost introdusă recent şi la noi. care se ridică ca mici umbrele atrăgătoare. cununiţă-mare. pentru ornament. palme. unde odinioară era mai răspîndită prin grădini la oraşe. Violaceae.

Perenă. — Viorele Fam. grădini orăşeneşti şi chiar la sate. prin hibridări cu alte specii. Perene. 216. Alte numiri: Toporaşi. 4 c). Panselele de grădină au fost produse întîi în Anglia pe la 1820 şi de acolo au trecut în grădinile de pretutindeni. Plantă cu flori albastre. Se cultivă mult varietăţile produse în Italia (violete de Parma etc). Viola odorata L. Violaceae. Introduse de un secol la noi în parcuri. Este considerată ca simbolul modestiei. violete. de un miros suav.Plantă ornamentală de primăvară dintre cele mai nepretenţioase7 cultivată în nenumărate soiuri multicolore. derivate poate din planta sălbatică Viola tricolor sau mai verosimil din Viola altaica Pali. răspîndită în păduri şi prin tufişuri.. tămîioara. . (Pl.

„Convorbiri ştiinţifice". De asemenea nu figurează florile rare de seră şi din grădini botanice. Partenocissus quinquefolia. Timişoara. dar numele lor este tradus din ungureşte. din care se ridică tulpina încărcată cu flori mari. impertinentă. ruji-mici. mire-sică. In afară de date cu totul sporadice din hrisoave.. 19—20 şi 84—86. Panţu. 25 d. Borza Al. cultivate cu totul sporadic prin ţară. Leipzig. Din acestea din urmă cîteva sînt reproduse în planşe: Colchicum autumnale.8c: Digitalis purpurea. pp. budieni. Paphiopedilum insigne. Fam. Pl. cu 5 nume de plante.. Alte numiri: Cactus (greşit). II 1921. Zebrina pendula. Clarkia elegans. fingele. 219.. pp. mireasă. Manuscris. 2 e : Ecballium elaterium. Pl. P1. pofta-femeii. adunate într-o rozetă. — Circiumârese Fam. Pl. V. cuJ-tivaţi mai rar prin parcuri şi desigur nici multe din florile anuale şi trainice. obraznica. Borza Al. introdusă tîrziu în Europa şi mai recent şi la noi. Pl. 16 d). De curînd a fost introdusă şi la sate. Laurus nobilis. Kiel u. 1783. Alte numiri: Garoafe.. introdusă la 1796 în Europa. dar nu putem avea certitudinea că ele erau cultivate şi de romîni. „Lumina femeii". P. Borza Al. 2 c. nemţoaice. Flora grădinilor ţărăneşti romîne. Cu frunze lungi înţepătoare. II. Wistaria sinensis. Corbea T.. albe. flori-boiereşti. Se întîlneşte prin parcuri şi prin grădinile de flori. 1943. 24 b). c. Altdeutsche Gartenflora. C.. — Juca Fam. unele fiind traduse din limba latină şi maghiară. cavaler. 1918. Plantă de podoabă. 1898. Nomenclatura vegetabilium în M o 1 n â r. nr. Lexicon slavo-romînesc de Mardarie Cozianul. Zinnia elegans Jacq. Ele nu prezintă un intere» etnobotanic mai remarcabil. Pl. fugătoare. Teodor Gorbea enumeră în Dicţionarul său de pe la 1691—1703 mai multe flori. Pl. Gel dintîi este Lexiconul lui Mardarie Cozianul. turcoaice. Salpiglossis sinuata. Symphoricarpus albus. la. halinguţă. Cultivată sporadic în ghivece pentru frunzele sale frumoase. 3. nici arbuştii floriferi.. O MICĂ INTRODUCERE IN BIBLIOGRAFIA PROBLEMEI Istoria migrării plantelor de ornament din patria de origine şi introducerea lor în grădinile din alte ţări este cunoscută în linii mari pentru U. Creţu Gr. Commelinaceae.S. îndungat colorate. Sorbaria sorbifolia. 14 c. Pl. Orăştie. II. De la Benkd şi pînă azi mulţi au cercetat grădinile ţărăneşti şi au enumerat plantele ornamentale din ele. Cultivată mult în grădini şi vărzării. patlăvi. II. 3 d. geţişoara. 1894. cuconi. Bucureşti 1900. 1697. garofle. publ. Dar şi despre introducerea lor în grădinile noastre ne vorbesc unii autori vechi. căpitani. ochiul-cucului. domnişori. Pl. Schnitzl. Grădinile ţărăneşti din Munţii Apuseni. Dicţionarium Valachico-Latinuum. Platicodon grandiflorum. Oeno-thera sp. El enumeră 66 de plante de ornament. Corelaţia dintre flora Romîniei şi poporul romîn. 24 d. Maho-nia. şi Apus. de leac. cătănute.R. 1925. Liliaceae. Gypsophila arenaria. Cretzu Bucureşti. 21 d. dînd numele a 24 de plante de podoabă.S. atîrnătoare. Astfel am omis: Lobularia (KLoniga). F i s c h e r-B e n z o n. 218. vindecuţă. Originară din Mexic. 12 d şi cîteva indeterminabile. O parte din aceste date etnobotanice sînt cuprinse în cartea clasică a lui Z. spînzurătoare. Bot". şi Stâni. leliţă. (Pl. Perenă. ţinii. ruguliţe. Grad. Din istoria plantelor noastre ornamentale. Alte numiri: Pertinent. Pl. Originară din America Centrală.. *** În enumerarea aceasta nu figurează nenumăratele specii de plante suculente (plante grase) cultivate de amatori. Cluj. 2 şi 3. scris pe la anul 1693— 1706. Originară din America de Nord. dar vezi scurta bibliografie ce urmează. Yucca filamentosa L. Benko I. de Gr. Pl. 1958 . Anonymus Garansebesiensis. (Pl. de farmece şi credinţe. Pl. Pl. din cîmpiile aride. tarleci. — Atîrnătoare. I. Nomenclatura Vegetabilium tipărită la 1783 de Iosif Benkd este prima enumerare de numiri romîneşti care cuprinde numirile plantelor (prin colaboratorii săi) din Muntenia şi din Transilvania. Billbergia şi Orhideele. Lexicon latin-romînesc. 20 b.. Borza Al. Petrescu P. Compositae. gura-paharului. la noi datează de un secol. flori-bulgăreşti. ochiul-boului. A început să fie comună şi la sate.Dimor-photheca aurantiaca hybr. pene bătucite. Bucureşti. scris la 1649. avem cîteva enumerări de flori cultivate la noi. R.. pălangie.217. Magyar Konyhâz. floareasimplici-tăţii. în vechi vocabulare. „Bul. Plantele de podoabă. telegraf. Ceramica din Hurez. 8 d. maiori. 49—74. urmat de Vocabularul de la Caransebeş. Stapelia lepida.

1929. Lobelia erinus 122. Lunaria annua 123. 1927. * Illustriertes Gartenbaulexicon. Gelosia cristata 44. Pax. Gaillardia picta 88. F. Convolvulus tricolor 63. „Ţara Bîrsei". Rochia scoparia 114. Kerria japonica 111. Petunia hybrida 157. 17 voi. Nicotiana silvestris 144.. W u 1 f E. Comphrena globosa 89. Nigella damascena 148. kleine Encyclopădie. 1932. Cei dintîi culegători ai numelor romîneşti de plante. Kulturpflanzen und Haustiere in ihrem Obergang auş Asien nach Griechenland und Italian sowie in dos ubrige Europa. Consolida ajacis 62. Flora of cultivated plants. Cosmos sulphureus 79. TABELE DE PLANTE GRUPATE PE BAZA DURATEI ŞI LOCULUI DE CULTURĂ a.. Mori ova I. Ed. 1911. Bucureşti. Euphorbia marginata 84. Pop E. Centaurea moschata 59. Amaranthus caudatus 10. V. Plantele cunoscute de poporul romîn. şi Moraru Z. Gallistephus chinensis 42. Engler u. A magyarsdg viragăi. 1929 Oprescu G. Papaver somniferum 153. Mit botanischen Beitrăgen vol. Lupinus luteus 125. G. Matthiola incana 135. Lathyrus odoratus 118. Amaranthus cruentus 11. Rapaies R. Polygonum orientale 169. Phlox drummondii 168. Impatiens balsamina 110. Panţu Z. II. Perilla frutescens (nanki-nensis) 154. Budapest. Phaseolus coccineus 161. Antirrhinum majus 33. Helianthus annuus 91. 1935 —1936 (ruseşte. Majorana hortensis 129.. Lupinus varius 128. cu titlul şi în limba engleză). nr. II. Linum grandiflorum 120. Scabiosa atropurpurea . Peasant art in Roumania.Natur. „Archiv".. A. Pflanzen im Glaube und Brauch der Siebenburger Sachsen. Ageratum houstonianum (mexicanum) 9. Cosmos bivinnatus 64b. Leipzig. Mimulus luteus 143. Berlin. Galendula officinalis 36. Moscow-Leningrad. London. FLORI DE GRĂDINĂ ANUALE 5. Berlin. 1902. Cultura florilor. Helichrysum bracteatum 104. Portulaca grandiflora 173. 1930. 1957. 1921. Commelina communis 60. Schullerus Pauli ne. Pharbitis purpurea 158. Bucureşti. 2. Coreopsis tinctoria (Calliopsis bicolor) 64a. Reseda odorata 178 Ricinus communis 195. 8-Auf C. Hehn V.. XL.

Santolina chamaecyparissus 197. Silene armeria 206. Sedum spurium 202. Chrysanthemum indicum 51. Cerastium biebersteinii 50. Hyacinthus orientalis 103. Dicentra spectabilis 73. FLORI DE GRĂDINĂ BIENALE ŞI PERENE 2. Hesperis matronalis 96. Fritillaria imperialis 90. Iberis umbellata 106. Sedum spectabile 198. Oxalis corniculata 162. patula signata 209. Primula acaulis 174. Tulipa gesneriana 212. Cynara scolymus 68. Phytolacca americana Platycodon grandiflorum (Campanula g. Phlox paniculata 165. Mentha longifolia 136. Inula helenium 107. Myosotis palustris 140. Lilium candidum 117 b. Arabis alpina 19.) 45. Rheum officinale 187. Iris germanica şi alte-specii 117. Aster alpinus 23. 167. Polyanthes tuberosa 170. Lilium bulbiferum 132. Dictamnus albus 82. Heliotropium peruvianum 95. Helianthus tuberosus 92.) Pl. Rudbeckia laciniata 190. 20. Tropaeolum majus 214. Asclepias syriaca 22. Aquilegia vulgaris 13. Tagetes erecta. Chrysanlhemum maximum 61.201. Althaea rosea 12. Narcissus poeticus 141. Verbena hybrida 218. Hosta plantaginea 101. Centaurea (diverse sp. Convallaria majalis 67. Calystegia pubescens 38. Zinnia elegans b. Canna indica 43. Salvia splendens 191. Vinca major . Campanula medium 40. Solidago canadensis 210. Aconitum stoerkeanum 8. Muşa ensete 139. Narcissus pseudonarcissus 146. Dahlia pinnata 70. Delphinium elatum 71. Heuchera sanguinea 99. Mirabilis jalapa 138. Astersalignus şi altele 34. Dianthus caryophyllus 72. b.

Calceolaria corymbosa şi hybrida 35. Ribes aureum 179. roseum 219. Ruscus aculeatus Sorbaria sorbifolia. Syringa vulgaris 207. Begonia semperflorens 30. 203. Syringa persica şi S. d. Camellia japonica 48. Rosa centifolia 183. Citrus aurantium 55. Yucca filamentosa d. Freesia refracta 83. Nerium oleander 159. Asparagus plumosus 21. Hibiscus syriacus 102. ARBUŞTI ORNAMENTALI 31. Coleurs blumei 65. Clematis jackmanni 66. Philadelphus coronarius 175. Chlorophytum comosum (sternbergianum) 54. Rosa canina 181. Viola tricolor (altaica) hibrizi 216. Bergenia crassifolia 32. Gydonia japonica (Chaenomeles japonica) 77. Laburnum vulgare 115. Lavandula officinalis 116. Syringa josikaea 204. Dianthus caryophyllus 79 b. Araucaria excelsa 20. Rosa foetida 184. Elaeagnus angustifolia 97. Cyclamen persicum 69. Kerria japonica 112.213. Rosa alba 180. Agapanthus umbellatus 14. Rosa chinensis 182. Pl. Ficus elastica 81. Calla (Zantedeschia) aethiopica 37. Adiantum capillus-veneris 4. Begonia rex 27. Vinca minor 215. Viola odorata c. Hydrangea opuloides (hortensis) 110. Gampsis radicans (Tecoma) 56. Ligustrum vulgare 121. Lonicera caprifolium 142. Clivia nobilis 58. Viburnum opulus f. Datura arborea 71. Rosa gallica 185. Tamarix gallica 211. Fuchsia coccinea . Begonia sanguinea 28. 21. chinensis 205. Rosa multiflora 188. limonium 57. Buxus sempervirens 39. Euphorbia pulcherrima 80. PLANTE DE CAMERĂ ŞI DE SERĂ 3. Citrus medica subsp. Asparagus sprengeri 26.

Gloxinia speciosa şi G. STALIN". Tehnoredactor : Gh. Epiphyllum truncatum 100.12. .08. Bun de tipar: 2. Punica granatum 177. Format 84x108/16.R.06. CUPRINS FLORILE IN VIAŢA NOASTRĂ ISTORICUL CULTURAL AL GRĂDINILOR NOASTRE DE FLORI. Pelargonium peltatum 151. Zebrina pendula e. Hodorocea. Nerium oleander 149. Hoya carnosa 134. CACTEE ŞI ALTE PLANTE SUCULENTE (GRASE) DE CAMERĂ 6. Grădinile ţărăneşti Analiza istorică a grădinilor ENUMERAREA FLORILOR DIN GRĂDINILE NOASTRE O mică introducere în bibliografia problemei Indicele alfabetic al numirilor romîneşti Tabele de plante grupate pe baza duratei şi locului de cultură Flori de grădină anuale Flori de grădină bienale şi perene Arbuşti ornamentali Plante de cameră şi de seră Cactee şi alte plante suculente (grase) de cameră Redactor responsabil de carte : P. Tiraj: 10000+160 ex. Lantana cămara (hybrida) 137. Bucureşti — R. 1. Dat la cules: 12.959. Kentia (Howea) belmoreana 113. m. Sedum sieboldii Stapelia lepida Pl. Impatiens sultani 109. 91844 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I.p. Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare: 58. Phoenix canariensis 166. Echinopsis eyriesii 78. ackermann 176. Rhododendron sinense 194.87. Hîrtie velină de 80 gr. Hippeastrum vittatum (Amaryllis vittata) 105. Phyllocactus phyllanthoides şi Ph. Rhipsalis pachiplera 196. Mesembryanthemum crystallinum 164.960. Primula obconica 171 b. Pelargonium radula 152. : 06410:959.. hybrida (Sinningia speciosa) 98. Echeveria metallica 76. V. Coli edit. Aloe ferox 75. 1a. Primula malacoides 172. 8. Monstera deliciosa (Philodendron) 142. A. Pelargonium zonale 160. Pelargonium odorantissimum 150. Tiparul executat sub comanda nr. Pentru bibliotecile mari indicele de clasificare 58. Plumbago capensis 171. Saxifraga sarmentosa 200. Senecio cruentus (Cineraria) 217. Piaţa Scînteii nr. Popovici Corector : Baticu I.50 + 27 planşe. Coli tipar 10.P.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful