FLOAREA DE COLT

Cand se vorbeste de floarea de colt toata lumea se gandeste la ceva

rar, lucru care este cat se poate de adevarat. Intalnindu-se din ce in ce mai
rar, Floarea de colt - Leontopodium alpinum a fost declarata monument al
naturii si se afla sub ocrotirea legii inca din 1933.
Este o planta perena, cu o tulpina dreapta, ce poate ajunge pana la 50
- 80 cm, fara ramificatii. In pamant un rizom cilindric, acoperit cu resturi de
frunze negre-brune, iar la suprafata pamantului formeaza o rozeta de frunze,
din mijlocul carora se ridica o tulpina scurta de 5 - 20 cm, uneori de 30 cm,
ce poarta o inflorescenta numita calatidiu, de forma unui disc, in care sunt
grupate, in mod normal, florile. Floarea de colt - Leontopodium alpinum
creste pe stanci calcaroase in regiuni alpine si foarte rar in regiunile
subalpine.
Mai este cunoscuta si sub numele de floarea reginei, albumeala, flocosele,
albumita, flocosica. Ilforescenta este imbracata cu frunze paroase, unele mai
mari, altele mai mici si care iau forma unei stelute.
Aceasta este formata din pana la 10 inflorescente cu numeroase si minuscule
flori, incadrate de 5 - 15 bactee albe, dipuse radiar, ce dau intregului
ansamblu infatisarea unei flori. Planta este acoperita cu peri catifelati,
argintii, care ii confera o nota aparte; poate fi vazuta inflorita in lunile iulie-
august.
La noi in tara, Floarea de colt - Leontopodium alpinum poate fi
intalnita in Muntii Maramuresului, Vrancei, Bucegi, Fagarasului, Capatanii,
Tarcu, Retezat, Bihorului, Cozia, Ceahlau, Godeanu.
Aceasta planta, in traditia populara reprzinta un simbol al dragostei si
se spune ca barbatii isi demonstrau dragostea, indemanrea si curajul,
culegand o floare de colt de pe stancile ascutite al muntilor si oferind-o
iubitelor.
Gingasa si uluitoare prin alcatuire, iti umple sufletul de frumusete. Cautata
pentru frumusetea sa aceasta a fost declarata monument al naturii si in
consecinta este ocrotita prin lege. Intalnita altadata si in locuri mai domoale,
astazi s-a refugiat spre culmi, in cotloanele muntilor calcarosi, colti de stanca
sau prin jgeaburi inaccesibile.
Se intalneste cel mai adesea cu caprele negre si ursii care parca stiu ca
este o planta ocrotita de lege inca din 1933.
Numele sau, leontopodium alpinum, provine din greceste: leon = leu
si podion = laba. In tibet ea creste inalta si deasa, dar in Carpati este scunda,
rareori depasind 20 cm. Din solul stancos se inala tulpina cu frunze inguste
purtand inspre varf steluta, inflorescenta. Aceasta este formata din pana la 10
inflorescente cu numeroase si minuscule flori, incadrate de 5 - 15 bactee
albe, dipuse radiar, ce dau intregului ansamblu infatisarea unei flori.Toate
partile aeriene ale plantei sunt acoperite de o pasla de peri, mai mult sau mai
putin deasa. Infloreste in iulie - august.
Popular este cunoscuta sub deverse denumiri: albumita, canafi, floarea
doamnei, simnic, flocostele, steluta, floarea reginei, floare de colt.
In spatiul romanesc apare insular. Astfel poate fi admirata in Muntii
Maramures si Rodna, Obcinele Bucovinei, Rarau, Ceahlau. Mai rar o gasim
in Muntii Ciucas, Vrancei, Bucegi, Leaota, Fagaras, Cozia, Buila -
Vanturarita, Retezat, Tarcu si Trascau.
Dupa intalnirea cu aceasta devii mai senin si poate mai curat sufleteste.
Privesti in jur cu regretul ca esti doar singurul care se bucura de intalnire, dar
si cu multumirea ca nu a cazut prada celor care o rup cu salbaticie.
Aceasta planta face parte din:
regnul : Plante
increngatura : Spermatopyta
clasa : Dicotyledoneae
subclasa : Asteridae
ordinul : Asterales
familia : Asteraceae(compositae)
alaturi de Taraxacum officinale (papadie), Cichorium intybus ( cicoare),
Bellis perennis (paralute), Helionthus annuus (floarea soarelui), Achillea
millefolium (coada soricelului), Matricaria chamomille (musetel)si multe
altele.
Se mai numeste : albumeala, caraclei, floare domneasca, floare de
stanca, floarea reginei, flocosel, lanarica, mucezea, siminic, steluta, tudelita,
stelute de munte, talpa matei.
Genetic are 2n = 52 de cromozomi. Este o planta erbacee, perenta la
care mugurii de reinnoire apar in dreptul suprafetei solului, sub stratul de
frunze moarte sau de muschi care acopera pamantul. O intalnim in zona
alpina, rar in regiunile subalpine, pe stancariile si pajistile de pe abrupturi, in
locuri insorite, pe sub stratul calcaros, rar pe sisturi cristaline.
Rizomul (tulpina subterana, lipsita de clorofila cu aspect asemanatoare
radacinii) este cilindric, cu resturi de frunze negre - brunedin care se
desprind numeroase radacini. Tulpina este erecta, neramificata si inalta de 5
÷ 20 cm. Frunzele bazale sunt dispuse in rozeta, sunt sublanceolate, uneori
subspatulate. Frunzele tulpinate sunt alungite sau liniar lanceolate, iar pe fata
superioara sunt slab paroase. Florile sunt grupate in inflorescente de tip
colatidiu compus. Rar poarta flori numai de un sex. Florile radiare sunt
femele si sunt inguste - tubuloase dispuse in mai multe serii, iar cele de pe
disc sunt hermafrodite tubuloase si sferice.
Inflorirea are loc in lunile iulie ÷ august. Fructul este o achena cilindrica
de 1 mm.
Planta este amenintata cu disparitia din cauza culegerii ei de catre turisti si
de aceea se interzice prin lege ruperea ei, fiind declarata monument al
naturii.
Este raspandita in muntii Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpati, Pirinei, in
Asia Centrala si de Est. La noi, floarea de colt reprezinta o adevarata
podoaba a piscurilor din muntii: Maramures, Rarau, Rodnei, Bistritei,
Ceahlau, Hasmas, Vrancei, Ciucas, Fagaras, Bucegi, Capatanii, Retezat,
Tarcu, Godeanu, Bihor, Cozia. O intalnim la cea mai joasa altitudine in
muntii Trascau pe versantii de in zona Intregalde.
Se pare ca floarea de colt provine din tinuturile Asiei, acolo crescand
la fel de deasa ca si iarba. In diferite locuri din lume unde mai poate fi
intalnita, floarea de colt poate atinge inaltimea de pana la 80 cm.
Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, steluta sau
albumita, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea
fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si
curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori
de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamna puritate si
curatenie.