UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE ŞI GEOLOGIE

Specializarea geografie

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific,
Lect. univ. dr. Dan Cristian Lesenciuc

Absolvent:
Sîmbotin C. Petrică-Ciprian

-2012-
Caracterizarea geografică

comunei Prăjeni
Cuprins
Introducere……………………………………………………………………5
Capitolul I. Geografia fizică……………………………………….7
I.1. Generalităţi
I.1.A. Aşezarea geografică……………………………….7
I.1.B. Istoricul cercetărilor……………………………….10
I.2. Geologia
I.2.A. Petrografia……….…….………..………...……..…12
I.2.B. Litologia……………………………….……….…..13
I.2.C. Tectonică…..…………………………………....….15
I.3. Relieful
I.3.A. Particularităţi morfografice şi morfometrice………16
I.3.B. Tipuri genetice de relief…...…………………….…19
I.3.C. Procesele geomorfologice actuale………….………22
I.4. Clima
I.4.A. Factorii genetici ai climei…………………………..
I.4.B. Principalele elemente climatice…………………………..
I.4.C. Fenomene climatice………………………...…….………
I.5. Hidrografia
I.5.A. Apele freatice…...………………………………………
I.5.B. Reţeaua hidrografică de suprafaţă………………………...
I.6. Solurile
I.6.A. Factorii pedogenetici………………………………………
I.6.B. Principalele tipuri de soluri……………………………
I.7.Biogeografia
I.7.A. Vegetaţia…………………..
I.7.B. Fauna…………………...……...
Capitolul II. Geografia Umană
II.1. Dinamica populaţiei
II.1.A. Evoluţia numerică a populaţiei……………
II.1.B. Natalitatea, Mortalitatea şi Mortalitatea infantilă…………
II.1.C. Bilanţul natural…………………….
II.1.D. Emigranţi şi Imigranţi ………..………
II.1.E. Bilanţul migratoriu……………

II.1.F. Bilanţul general…………………

II.2. Structura populaţiei

II.2.A. Structura populaţieii pe grupe de vârstă

II.2.B. Structura populaţieii pe sexe

II.2.C. Structura populaţieii etnie şi religie……………

II.2.D. Structura populatieii pe sectoare de activitate

II.3. Asezările umane

II.3.A. Istoricul asezărilor şi administraţiei

II.3.B. Forma satelor şi Tipuri de case

II.4. Agricultură şi Activităţile secundare şi terţiare

II.4.A. Utilizarea terenului agricol

II.4.B. Creşterea animalelor

II.4.C. Comerţul, Activităţile industriale şi transportul

Concluzii…………………………………………………………

Bibliografie
Introducere

Caracterizarea geografica a comunei Prajeni este o lucrare prin care se incerca

aplicare de metode de studiu si observare geografica in vederea perfectionari unor abilitati
geografice.

Acest studiu are la bază cercetări pe teren, incursiuni de observare şi cartare,

precum şi de fotografiere ce acoperă întreg teritoriul comunei. Lucrarea a fost realizată
prin îmbinarea datelor de pe teren cu materialele bibliografice, enumerate în capitolul de
bibliografie.

Lucrarea oferă date despre poziţia geografică, geologia, relieful, clima, hidrografia,
solurile, vegetaţia şi fauna dar si aspecte privind populatia, asezarilor si economia acestei
comune acestei comunei.
Am ales acestă teamă pentru că localitatea reprezintă locul meu natal şi este o zonă
aproape nestudiată şi puţin cunoscută . În această lucrare mi-am propus să prezint cadrul
geografic şi evoluţia teritoriului acestei comune.
Ca material cartografic pentru realizarea hărţilor cu reţeaua hidrografică, pantelor,
hipsometrică şi orientării versanţilor, am folosit harta topografică 1: 25000, foile L-35-18
şi L-35-19.
Pentru capitolul de geologie am folosit Harta geologică a României 1: 200000,
foaia Suceava si Stefanesti
Realizarea hărţii utilizării terenului şi a vegetaţiei a presupus folosirea hărţilor de
pe site-ul www.apia.org.ro.
În cazul capitolului de soluri, am folosit harta solurilor comunei Prajeni , din 1995,
obţinută de la O.S.P.A Botoşani. Am întâmpinat probleme în obţinerea unor informaţii
despre tipurile de sol, iar studiile realizate pentru această comună sunt aproape inexistente.
În cazul capitolului de climatologie, pentru temperaturi, am utilizat date de la
staţiile meteorologice Botoşani, Cotnati şi Rauseni pentru fenomene meteorolgice iar
pentru precipitaţii am folosit date de la posturile pluviometrice de la Nicolae Balcescu
(orasul Flamanzi) şi Plugari din judetul Iasi .
Datele pentru râul Miletin provin de la Administraţia Naţională Apele Române - Direcţia
Apelor Prut din Iaşi. Datele sunt de la staţiile Nicolae Balcescu si Sipote, şi sunt pentru
anii 1990-2000.
Principala problemă în realizarea acestei lucrări a reprezentat-o lipsa multor date,
iar datele obţinute fiind destul vechi. Există şi date mai noi, însă, nu mi-au fost puse la
dispoziţie.
Această lucrare este una perfectibilă şi sper să ofere un punct de plecare pentru
următoarele lucrări.
Pe parcusul acestei lucrari au aparut probleme de ordin administrativ cum ar fi ca
satele din componeta actualei comune nu sunt impreuna decat din 1956, fapt care face mai
dificila gasirea unor date mai vechi de anul infiintarii comunei. La care se mai adauga si
faptul ca o parte din sate au facut parte din judetul Iasi.
In cazul satului Campeni acesta face parte administrati de doua comune respactiv
comuna Prajeni si orasul Flamazi, deoarece satul este un intreg l-am raportat la la comuna
prajeni.
Datele referitoare la populatie au fost extrase din recensaminte date oferite online
de prefactura Botosani si anualele judetului Botosani de la Agentia judeteana de statistica.
Referitor la suprafatele ocupupate de padure datele au fost furnizate de padurarul
din comuna Prajeni
I.1. Generalităţi

I.1.A. Aşezarea geografică

La intersecţia meridianului de 27000’15” longitudine estică cu paralela de

47030’34” latitudine nordică ne va plasa în comuna Prăjeni. Din punct de vedere
administrativ, acestă comună se află situată în extremitatea central sudică a judeţul
Botoşani, acest judeţ se află situat în nord estul României, în regiunea istorică Moldova şi
Regiunea de Dezvoltare Nord-est. Din punct de vedere fizico-geografic, comuna Prăjeni se
află în partea cental sud-vestică a Câmpiei Jijiei. Însă partea nord-vestică a comunei
aparţine depresiunii Frumuşica, iar restul teritoriului aparţinând compartimetului central al
Câmpiei Jijiei inferioare şi a Bahluiului. Din punct de vedere hidrografic comuna Prăjeni
este situată pe cursul Râului Miletin afluent al Jijiei care la rându-i este afluent a Prutului.

Distanţele faţă de oraşele din apropiere:

 Botoşani 41 km rutier, 38 km în linie dreaptă

 Flămânzi 12 km rutier, 11 km în linie dreaptă

 Hârlău 31 km rutier, 12 km linie dreaptă, în cazul acestei legături mai

există un drum de mcadam care are o lungime de 15 km

 Vlădeni 28 km rutier, 26 km în linie dreaptă

 Iaşi, 58 km în linie, pentru a ajunge în acest oraş sunt două variante:

- prin Hârlău, un drum ocolit dar în stare mai bună cu o distanţă de

106 km care este şi cea mai utilizată.

- prin Vlădeni un drum mai puţin ocolit dar într-o stare intensă de
degradare cu o distanţă de 69 Km

Comuna Prăjeni fiind la limita sudică a judeţului Botoşani are vecini şi din
judeţul Iaşi. Vecinii comunei Prăjeni din judeţul Botoşani sunt : comuna Frumuşica în
partea de nord-vest a comunei; teritoriul oraşului Flămânzi la nord şi nord-est a acestea,
din judeţul Iaşi comuna Prăjeni se învecinează cu comuna Plugari la est; Scobinti la sud şi
sud-est; teritoriu oraşului Hârlău la sud-vest; şi comuna Deleni la vest.

Cu o suprafaţă de 35.1 km2 comuna Prăjeni este cuprinsă între următoarele

coordonate:

 47031’22” lat. N şi 27001’29” long. E - extremitatea Nordică a comunei

 47026’18” lat. N şi 27002’36” long. E - extremitatea Sudică a comunei

 26058’31” long. E şi 47030’39” lat. N - extremitatea Vestică a comunei

 27005’02” long. E şi 47027’53” lat. N- extrimitatea Estică a comunei.

Prin unirea celor patru puncte două câte două cu opusul fiecarui va obţine centru
geografic al comunei, acesta fiind dar aproximativ de coordonatele 27 001’57” longE şi
47029’11” lat N

Pe acesta întindere teritorială comuna Prăjeni are patru sate după cum urmează:

 Câmpeni cu coordonatele 47030’24” lat. N şi 26059’49” long. E

 Prăjeni cu coordonalele 47030’34” lat. N şi 47030’34” long. E (reşedinţa

comunei)

 Lupăria cu coordonatele 47029’18” lat. N şi 27001’11” long. E

 Miletin cu coordonatele 47028’54” lat. N şi 27004’56” long. E

 În comună satele sunt repartizate astfel: satul Câmpeni este situat pe interfluviul
format între pârâul Scânteia şi râul Miletin. Satul Prăjeni este situat pe versatul stâng a
râului Miletin, Satul Lupăria se situază pe versatul drept al râului Miletin iar partea de sud
a satui numit şi Lupăria Nouă se intinde pe versatul drept al paraului Robu. În schimb satul
Miletin se află situat pe versatul stâng al pârâului Puturosu un afluent al râului Miletin.

O paralelă importantă care trece pe teritoriul comunei Prăjeni este cea de 47 030’
care trece prin jumătatea nordică şi deasemenea meridianul 27 0 care trece prin jumătatea
vestică a comunei.
 I.1.B. Istoricul cercetărilor

Întocmirea unui istoric al cercetărilor întreprinse asupra unei localităţi presupune

consultarea tuturor lucrărilor de specialitate referitoare la această localitate sau a lucrărilor
în care această localitate este cuprinsă, dar şi lucrări din domeniile conexe (istorie,
statistică şi altele).

În localitate exita o scurtă monografie istorică a comunei scrisă de Vornicu

Leonard, acesta fiind secretarul comunei în anii 1965-1989 care nu însumeză mai mult de
trei pagini, nu a fost publicată însă este folosităde comuna Prăjeni.O altă categorie sunt
studiile de fezabilitate, efectuate cu ocazia lucrărilor de reabilitare a unor drumuri
comunale şi a reţelei de apă şi canalizare.

O abordare a geografică a reliefului şi a populaţie le putem găsi în lucrări care

studiază o arie mai largă ( Podişul Moldovei cu subdiviziunea Câmpia Jijiei, Bazinul
Hidrografic Prut cu diviziunea Bazinului hidrografic Jijia şi subdiviziunea Bazinul
Hidrografic Miletin; pe cursul celui din urmă se află situată comuna Prăjeni) din acestă
categorie avem avem lucrări cum sunt:

 Hidrografia Câmpiei Moldovei 1974 Pantazica Maria (1928-1998)

 Câmpia Moldovei : studiu geografico-economic 1976 Vasile Nimingenu

 Câmpia Moldovei. Studiu climatic 2003 Dumitru Mihaila

 Câmpia Moldovei : studiu geomorphologic Vasile Bacauani

 Geologia părţii sudice a Câmpiei Moldovei Mihai Branzila

 Recesămintele României

 Marele dicţionar geografic al României alcătuit şi prelucrat după

dicţionarele parţiale pe judeţ 1898-1902 Lahovari George Ioan
În domeniile conexe se remarcă :

 Institutul naţional de statistică cu agenţiile judeţene de statistică

 Institutul naţional al monumentelor

 Repertoriul Arheologic Naţional

 Centrul Interdisciplinar de Studii arhologice

I.2. Geologia

I.2.A. Petrografia

Campiei Jijiei inferiore şi a Bahluiului este partea de sud a Câmpiei Jijiei, acesta la
rândul ei face parte din Podişul Moldovei, fiind situată în partea de NE a acesteia. Acestea
din punct de vedere structural aparţine părtii central-estice a Platformei Moldoveneşti şi
care la rândul ei face parte din marea Platformă a Europei Orientale (Platforma Rusă)
Platforma Moldovenească are în alcătuire două componente impotante : soclu
(fundametul) vechi, rigid şi peneplenizat şi cuvertura (sedimentarul) alcătuită numai din
depozite sedimentare paleozoice, mezozoice şi neozoice, neafectate de mişcările cu
caracter plicativ.
Teritoriul Platformei Moldoveneşti este limitat la Est de râul Prut, la Vest de Munţii
Carpaţi, la Nord de o porţiune din graniţa ţării, iar la Sud de către Depresiunea Bârladului.
Din punct de vedere geologic aceasta reprezintă continuarea spre Vest a Platformei Est-
Europene.
În cadrul evoluţiei paleogeografice a acestei regiuni ca parte componentă a Platformei
Moldoveneşti, se deosebesc două etape majore: etapa proterozoică, când prin mişcari
orogenetice s-a creat şi definitivat fundamentul cristalin şi o altă etapă de cratonizare şi
evoluţie stabilă, în regim de platformă, când regiunea a suferit doar mişcări epirogenetice
care au condus la crearea cuverturii sedimentare.
Fundamentul Platformei Moldoveneşti este format din şisturi cristaline, magmatite şi
roci eruptive, ce alcătuiesc un soclu rigid care în decursul erelor geologice a suferit o serie
de mişcări de ridicare şi coborâre dând naştere la mai multe transgresiuni şi regresiuni
marine.
În fundamentul Platformei Moldoveneşti se deosebesc patru complexe cristaline, din
care:
- primul este format din paragnaise cu microlin,
- al doilea cuprinde mici şisturi cu granat, andaluzit şi sillimanit cu intercalaţii de
şisturi amfibolice şi piroxenice, precum şi cuarţite cu magnetit,
- cel de-al treilea cuprinde micaşisturi epidotice, şisturi amfibolice cu epidot
srtăbătute de pegmatite,
 - complexul al patrulea este format din roci epimetamorfice.
Se poate aprecia deci că fundamentul Platformei Moldovenesti reprezintă o peneplenă
care a fost denudată. Ea este alcătuită din roci foarte vechi, mezometamorfice şi
epimetamorfice metamorfozate pe parcursul Precambrianului.

I.2.B Litologie
Din punct de vedere geologic teritoriul administrativ Prăjeni, se suprapune peste
unitatea geostructurală a Platformei Moldoveneşti , alcătuită dintr-un soclu dur,
precambrian puternic cutat şi metamorfozat şi o cuvertură postproterozoică necutată.

Sarmaţianul cu cele trei etaje ale sale ( Volhinianul , Bessarabianul şi Chersonianul ) ,

alcătuiesc cea mai mare parte din formaţiunile pe care le întâlnim în zonă şi sunt formate
din: nisipuri , argile şi marne , care au servit ca material parental.Cuaternarul este
reprezentat prin depozite aluviale şi transformarea ”in situ“ a depozitelor volhiniene .

Depozitele loessoide şi luturile sunt constituite dintr - un material de culoare gălbuie

intens , sunt friabile , afânate , poroase , conţin argilă şi carbonat de calciu sub formă de
pseudomicelii sau concreţiuni .

Întâlnim atât depozite loessoide eluviale , acoperind în general platouri şi versanţi slab
înclinaţi , cât şi deluviale , care au suferit o acţiune de transport datorită diferiţilor agenţi
şi ocupă versanţii cu pante mari, accentuate .

Depozite de marne şi argile relieful format în urma retragerii Mării Sarmaţiene din Terţiar
este alcătuit din marne şi argile. Datorită fenomenului de eroziune în unele locuri stratul de
material loessoid a fost îndepărtat, iar argilele şi marnele au rămas la suprafaţă. Aceasta s -
a întâmplat mai ales pe versanţii puternic înclinaţi , uneori însă fenomenul a avut loc şi pe
platourile sau culmile înguste .

Sunt cele mai fine roci detritice, în stare uscată ele au diferite culori, datorate prezenţei
unor impurităţi de natură minerală şi organică. Prin umezire culoarea se închide.
Depozitele salifere se diferenţiază de argilele prezentate anterior printr-o cantitate sporită
de săruri, au culoarea gălbui vineţiu albicios cu pete de reducere şi oxidare. Conţinutul de
carbonaţi este scăzut , iar dintre săruri domină sulfaţii care se prezintă fie sub formă de
vinişoare cu aspect viermiform, fie sub formă de aglomerări formate din cristale mici sau
mari (creastă de cocoş).

Depozitele fluviatile sunt depozite actuale depuse în mod succesiv în lunci şi pe fire de
vale care acoperă pe adâncimi variabile depozitele de argilă.

I.2.B. Tectonica

Platforma Moldovei s-a consolidate ca regiune rigidă în Proterozoic. Evoluţia

geosinclinală, în care au avut loc mişcările ce au dus la realizarea şi cutarea şisturilor
cristaline, corespunde Arhaicului şi Proterozoicului vechi. A doua etapă de evoluţie, în
care spaţiul acesta devine rigid, mişcările oscilatorii pe verticală, au dus la acoperirea lui
de către apele marine sau la exondări. Modelarea reliefului generat de mişcările orogenice
din Proterozoicul inferior a dus la transformarea acestuia în peneplenă.
Soclul şi cuvertura prezintă afundări progressive atât spre vest, către Orogenul
carpatic, cât şi spre sud, către Dobrogea de nord.(după V. Mutihac şi L. Ionesi, 1973)
Plaforma este subşariată în lungul faliilor, ce au o orientare NNV-SSE, oarecum
paralele cu structurile Carpaţilor Orientali. Falia Siretului delimitează o treaptă mai joasă a
platformei, iar spre sud falia Fălciu-Plopana are aceeaşi semnificaţie. Platforma Moldovei
este afectată şi de o serie de falii orientate est-vest ce le decroşează pe cele amintit
anterior. Activitatea faliilor, până în Neogen, este relevată de îngroşarea depozitelor
cuverturii din zonele marginale ale platformei. (dupa V. Mutihac, 1990)
Cuvertura este alcătuită din depozite sedimentare cu o grosime ce variază între 2500-
6000metri. (după Mihai Bânzilă, 2003)
Structura monoclinală este caracterizată prin strate cu înclinarea NV- SE de 8-10
m/km. (după Vasile Băcăuanu, 1968)

Marne si argile de pe versantul de este al Dealului Struna

I.3. Relieful
I.3.A. Particularităţi morfografice şi morfometrice
Cu un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare, deluroase sau sub forma de mici
platouri, relieful actual al Câmpiei Moldovei a fost secţionat de văile râurilor. Altitudinea
scade spre sud şi sud-est. (după V. Băcăuanu, 1968)
Relieful comunei Prăjeni, aflată Câmpiei Jijiei Inferiore, se etajează între 196 m pe
Dealul Pista în sudul comunii la sud-vest de satul Miletin şi 69m pe valea Raului Miletin.
Altitudinea este cea mai ridicată în partea de est a comunei, iar ce mai scăzută este în pe
valea Raului Miletin si pe vaile paraelor. Frevenţa asimetriilor morfologice pune în
evidenţă structura monoclinală a depozitelor geologice, iar mişcările neotectonice
moderate sunt atestate de fragmentarea orizontală şi vertical a acestui teritoriu.
Teritoriul comunei este situat în bazinul hidrografic al Miletinului. Reţeaua
hidrografică ce traverseză comuna este formată din afluienţii acestui râu pe dreapta Leahu,
Robu şi Puturosu iar pe stânga Valea Rea.
Dat fiind faptul că Râul Miletin traversează comuna prin jumătatea de nord şi face ca
innaltimile cele mai mari să fie în partea de sud a comunei Dealul Pista 196m, Dealul
Budai 190m situat la sud de satul Lupăria şi la vest de Dealul Pista, Dealul Tiglau 185m
situat într-o poziţie centrală între satele Lupăria şi Miletin la nord de dealurile Budai şi
Pista iar în partea de nord Dealul Prăjeni 190m situat în partea de nord a satului. Partea de
vest a comunei este reprezentată de două dealuri cu altitudini sub 175m Dealul Pârlita
162m în partea de vest a satului Lupăria şi Dealul Struna 170m.

Valea paraului Budai si fruntea de cuesta din Dealul Budai

 Altitudinile sub cota de 75m este reprezentată de lunca Râului Miletin. Acesta este
lată (1200-800 m) în zonele de confluenţă şi se îngustează formând un defileu în zona
satelor Prăjeni şi Lupăria lăţimea văii fiind de 300-200m. Altitudinea medie a reliefului
comunei este de aproximativ 125 m.
 Pantele au valori sub 3o pe valea râului Miletin văile paralelor dar şi pe culmile
dealurilor Pârlita, Budai, Prăjeni, Tigalau şi Struna în jur de 5° în cazul versanţilor
conformi cu structura. Pantele cu valori cuprinse între 5°-15° sunt carcteristici versanţilor
care formeaza cueste cum este cazul Dealui Tiglau, Prăjeni, Struna şi Borosoia (situat în
partea de est, la est de satul Miletin). Valorile mai mari se întâlnesc în partea de est (Dealul
Boroşoaia), unde apar punctual pante mai mari 15°.
În cazul orientării versanţilor predomină direcţiile: S şi SV pe dealurile Prăjeni, Tiglau şi
Borosoia; V pe dealurile Budai, Struna Tiglau şi Pista; N şi NE pe dealurile Struna, Pârlita,
Budai, Pista, Tiglau, Prăjeni versantul Valea Rea şi Boroşoaia, E pe dealul Pârlita şi pe
alocuri pe dealurile Tiglau, Struna şi Budai.

I.3.B. Tipuri genetice de relief

Câmpiei Moldovei se prezintă ca rezultatul unei îndelungate evoluţii ce s-a desfăşurat
în pliocen şi cuaternar.
Principalii factori care au contribuit la formarea reliefului sunt cei geologici şi cei
fizico-geografici.
Ca factori pasivi, alcătuirea petrografică şi structura geologică, sunt importanţi
deoarece activitatea celorlalţi factori se desfăşoară în funcţie de aceste două elemente.
 Teritoriile din nordul Moldovei au o alcătuire petrografică diferită datorită sedimentării
diferenţiate, ca urmare a apropierii sau depărtării de ţărm, a adâncimii apei, a înaintărilor şi
retragerilor liniei de ţărm. Astfel, nisipurile fine şi argilele, cu intercalaţii subţiri de
prundişuri, înlocuiesc nisipurile şi pietrişurile, transformate parţial în gresii şi
conglomerate, ce în partea vestică au grosimi mai mari.
Altitudinea mai joasă a acestui teritoriu este dată de alcătuirea petrografică a acestui
teritoriu, în care predomină rocile argilo-nisipoase, mai puţin rezistente la acţiunea
factorilor denudaţiei. (după Vasile Băcăuanu, 1968)
Relieful comunei Prăjeni este caracterizat de înclinarea generală a suprafeţei de la
nord-vest spre sud-est, ca o consecinţă a structurii monoclinale, caracteristice Câmpiei
Moldovei.
Mişcările neotectonice au afectat regiune în pliocen şi cuaternar, prin exondarea
suparafeţei actuale a Podişului Molovenesc şi retragerea succesivă a apelor marine, de la
sfârşitul sarmaţianului inferior până în pliocenul superior.
Din categoria factorilor externi, arterele hidrografice au avut cel mai mare rol în
crearea şi evoluţia Câmpiei Moldovei.
Prima reţea de văi de pe teritoriul Câmpiei Moldovei, a fost generată de retragerea
apelor mării, dezvoltându-se în funcţie de retragerea spre sud a acesteia.
Relieful structural din Câmpia Moldovei este condiţionat de înclinare slabă a stratelor
geologice, precum şi de succesiunea unor strate cu rezistenţă diferită la eroziune. În cazul
nordului Câmpiei Moldovei, unde se găsesc depzite nisipoase sau nisipo-argiloase formele
de relief rezultate nu vor fi cele caracteristice, chiar dacă structura are caracter monoclinal.
În jumătatea nord-vestică a Câmpiei Moldovei, sunt interfluvii cu aspect de platouri joase.
Structura geologică monoclinală, orientată NV-SE, este evidenţiată de reţeaua
hidrografică, datorită adâncirii şi devoltării sale continue. (după V. Băcăuanu, 1968)
Înclinarea monoclinală a cuverturii geologice de suprafaţă este redată de orientarea şi
înclinarea general (NV-SE), a culmilor şi văilor, de prezenţa cuestelor şi a platorurilor
structural.
Iniţial mult mai întinse, suprafeţele structural au fost fragmentate, punându-se în
evidenţă particularităţile structurii geologice prin intermediul reţelei hidrografice şi a
proceselor de versant. În funcţie de structură, văile au fost clasificate în consecvente,
subsecvente, obsecvente, resecvente etc. Conform cu suprafeţele iniţiale ale câmpiilor
marine, primele văi şi râuri au fost consecvente, adică conforme cu înclinarea stratelor
geologice. Acest tip văi, cu orientare NV-SE, sunt specifice şi râului Miletin în amonte de
Lupăria pe teritoriul comunei Prăjeni.
Văile subsecvente sunt cele cu orientarea de la vest la est, adică perpendicular pe
înclinare stratelor, şi s-au format în urma dezvoltării reţelei hidrografice, în urma
extenderii şi adâncirii. Acest tip de vale este înâlnit din nou pe râul Miletin în aval de
Lupăria, pe teritoriul comunei Prăjeni.
La sculptarea şi dezvoltarea cuestelor, procesele deluviale au avut un rol important,
nefiind opera directă a râurilor.
În cazul reliefului petrografic, dominarea nisipurilor sau a nisipurilor argiloase, se
înscriu în peisaj prin versanţi cu microforme de eroziune mereu noi şi spălate accentuat,
prin formare unor mici galcisuri coluviale, supraînălţarea rapidă a şesurilor şi îmbătrânirea
prematură a reţelei hidrografice. Uneori, aceste nisipuri conţin trovanţi, puse în evidenţă de
eroziunea diferenţială, cum este cazul împrejurimilor oraşului Dorohoi.(după V. Băcăuanu,
1980)
Relieful sculptural ocupă cea mai mare parte a Câmpiei Moldovei, cuprinzând
interfluviile lipsite de o cuvertură aluvială sau coluvială şi versanţii cu pante ce depăşesc
3-4°.Sub forma unor coline, dealuri şi platouri joase, interfluviile sunt uşor bombate sau
înclinate conform structurii geologice. Substratul argilos favorizează apariţia formelor de
relief domoale, larg vălurate şi acoperite cu o cuvertură de luturi loessoide eluviale. În
zona de contact a câmpiei cu zonele mai înalte , alcătuirea petrografică este asemănătoare
cu ce a coastelor. Partea superioară a interfluviilor sculpturale este acoperită de luturile
eluviale constituind terenuri nedegradate. Podurile şi spinările interfluviale sunt mărginite
de versanţi de pante de 5-20°.
I.3.C. Procesele geomorfologice actuale
Factorii climatic ce vin în contact cu partea superficial a scoarţei terestre, o
influienţiază puternic, încât de multe ori, rocile îşi schimbă aspectul şi proprietăţile lor
fizice şi chimice. Eluviile ce acoperă interfluviile sculpturale, s-au format pe suprafeţele
plane sau uşor înclinate prin staţionarea în situ a materialelor erodate.
 Având un rol important în evoluţia reliefului şi în special a versanţilor, procesele de
surpări, alunecări, rigolări şi spălări sunt specific tuturor versanţilor din Câmpia Moldovei.
Cele mai intense degradări sunt întâlnite pe versanţii cu expoziţie nordică şi nord-vestică,
cu funcţii de cueste. Dezvoltarea pe suprafeţe mari a degradărilor de teren se datorează
utlizării neraţionale din trecut a terenurilor, când majoritatea ogoarelor erau perpendiculare
pe curbele de nivel.

Ravena activa pe versantul de est a dealui Struna (Campeni)

Faciesul argilo-marnos cu intercalaţii nisipoase, uneori cu gresii şi calcare, ce domină
alcătuirea petrografică, şi plasticitatea argilelor şi marnelor umede, ce domină alcătuirea
petrografică, reprezintă una din principalele condiţii ale degradărilor şi alunecărilor de
teren. Valoarea înclinării versanţilor şi lungimea lor, contribuie la apariţia şi dezvoltarea
degradărilor. În cazul comunei Prajeni, alunecările se produc pe pantele cu valori peste 3-
4°.
Pe suprafaţa interfluviilor colinare şi deluroase cu înclinări de 3-5°, pe suprafaţa
bazinului Miletin, apar doar slabe spălări, iar alunecările slabe şi ogaşările apar pe
versanţii cu o înclinare între 5-7°, în timp ce, cele mai puternice şi complexe de pantă se
găsesc pe versanţii cu pante între 10-20°. (după V. Băcăuanu, 1968)
Eroziunea areolară provocată de apă, întâlneşte condiţii de dezvoltare începând de la
pante cu valori de 3-5 grade. Acest tip de eroziune este întâlnit pe toate suprafeţele
înclinate, dar variază în funcţie de înclinarea pantelor, alcătuirea petrografică, modul de
utilizare al terenului, acoperirea cu vegetaţie etc. Eroziunea areolară apare în faza
incipientă sau de stingere, sub forma unor pete de culoare gălbuie, indicând îndepărtarea
orizontului A, bogat în humus. Spălările sunt importante pentru că şlefuiesc activ şi
continuu părţile pozitive ale reliefului.
Eroziunea eoliană este carcteristică solurilor ce conţin peste 90% nisip, deorece au o
coeziune mai redusă, manifestându-se în special, în peroadele uscate de primăvară sau
toamnă, când vegetaţia nu este bine dezvoltată sau au fost strânse recoltele. Versanţii cei
mai expuşi sunt orientaţi spre nord-vest, a majorităţii interfluviilor sculpturale, partea
superioară a versanţilor cuestă ai văilor subsecvente, culmile cu orinetarea vest-est etc
(după V. Băcăuanu, 1968).
Eroziunea liniară se manifestă atunci când intensitatea ploii sau topirea zăpezii
depăşeşte posibilitatea de infiltraţie a apei, formându-se mici băltiri sau firşoare de apă ce
se scrug către baza versanţilor.
Formele create de scurgerea organizată, în funcţie de intensitatea ploilor şi
particularităţile suprafeţei, pot avea adâncimi de zeci de centimetri sau chiar de zeci de
metri şi lungimi de sute de metri. Ravenele sunt cele mai evoluate forme de eroziune
liniară care se formează pe versanţii văilor. Acestea sunt caracterizate de adâncimi mari,
prezenţa pragurilor pe talveg, lipsa paralelismului dintre suprafaţa topografică a
versantului şi linia profilului şi o eroziune regresivă puternică.
Deplasările de teren înâtlnesc condiţii favorabile în cadrul Câmpiei Moldovei.
Surpările sunt prezente în lungul cornişelor principale de la partea superioară a
versanţilor dar şi în lungul malurilor albiilor minore adâncite.

Surpare de mal la pe valea paraului Leahu

 Indiferent de originea lor, luturile loessoide, au proprietatea de a se desface sub formă
prismatică, ducând la apariţia unor cornişe vertical.
Alunecările de teren sunt precedate de un interval mai lung în care se realizează
condiţiile ce provoacă instabilitatea maselor de roci, iar declanşarea şi dezvoltarea
fenomenului sau microreliefului creat, scot în evidenţă aceste condiţii. Cu răspândire largă,
alunecările monticulare, se dezvoltă pe versanţii ce secţionează atât depozitele cuaternare
cât şi complexul marnos sarmatic. Corpul alunecării este format dintr-un amestec de luturi,
argile, marne, prunduşuri etc. Alunecările în trepte au loc pe versanţii formaţi din
alternanţa de argile şi nisipuri cu bogate strate acvifere subterane, fiind întâlnite pe unii
versanţi ai văii Miletin dar si pe versantii paraurilor Leahu, Robu, Puturosu, si Valea Rea.

Cornisa activa pe valea Paraului Robu

Valea Strunii si vii din intravilanul Satului Campeni

I.4. Clima
Pentru a avea o mai bună expunere a climei pe teritoriul comunei Prăjeni s-au luat în
vedere datele de la trei staţii meteorologice şi două posturi pluviometrice după cum
urmează :
Staţii meteorologice Latitudinea Longitudinea Altitudinea (m) Distanţa faţă com.Prăjeni (km)
Botoşani 47041' 26040' 170 38
Rauseni 47034' 27011' 62 16
Cotnari 47022' 26057' 289 19
Staţii pluviometrice Latitudinea Longitudinea Altitudinea (m) Distanţa faţă com.Prăjeni (km)
N. Balcescu 47036' 26053' 135 11
Plugari 47029' 26008' 80 8

I.4.A. Factorii genetici ai climei

I.4.A.a. Radiaţia solară globală
Clima este componentul cel mai dinamic al sistemelor fizico-geografice întrucât
este condiţionată de parametri cu o dinamică deosebită (flux radiativ, mase de aer).
Clima reprezintă manifestarea într-un spaţiu vast şi într-un timp mai îndelungat a
principalelor elemente meteorologice.
Vremea reprezintă manifestarea la un moment dat şi într-un anumit loc a
principalelor aspecte legate de fenomene meteorologice precizate anterior.
Clima este condiţionată de o serie de factori care pot fi grupaţi în 3 mari categorii:
- Factorii cosmici ( factorul radiativ)
- Factorii dinamici ( circulaţia generală a maselor de aer)
Factorii fizico-geografici ( suprafaţa activă sau subiacentă).
Radiaţia solară constituie factorul climatogenetic primordial deoarece, prin
intermediul acestui flux electromagnetic, atrmosfera şi suprafaţa activă receptează energie.
Energia radiativă receptată suferă transformări diverse şi complexe, în urma interacţiunii
cu constituienţii atmosferei şi suprafeţei active.
Radiaţia solară reprezintă principalul furnizor de energie pentru toate procesele si
fenomenele climatice astfel: acest factor genetic influenţează direct temperatura aerului dar
indirect generează o serie de fenomene meteorologice şi climatice având un rol
semnificativ şi pentru circulaţia maselor de aer respectiv pentru producerea precipitaţiilor
şi pentru apariţia vânturilor.
 Radiaţia globală este compusă din radiaţia solară directă şi radiaţia difuză. Aceasta
înregistrază variaţii în timp, în funcţie de oscilaţiile celor doua componente, datorită
modificării unghiului de înălţime al Soarelui, opacităţii atmosferei şi duratei de strălucire a
soarelui.
Intensitatea radiaţiei globale (într-un interval de 24 de ore) creşte începând din
orele dimineţei atingând maximul la ora trecerii Soarelui la meridianul locului, scăzând
treptat către seara spre zero.

18
16
14
12
10 Botosani
8 Cotnari
6
4
2
0
I F M A M I I A S O N D

Statia/Luna I F M A M I I A S O N D Anual
Botosani 3.34 4.99 8.95 11.54 14.93 15.31 16.43 14.96 10.84 7.57 3.28 2.53 114.7
Cotnari 3.44 5.21 9.15 11.89 14.91 16.54 17.04 15.47 11.21 7.96 3.34 2.7 118.9
Media lunară a radiaţiei globale ( kcal/cm² ) după Dumitru Mihăilă, 2006
Conform graficului si tabelui, media anuală a radiaţiei globale este la Botosani si
Cotnari este 114, 7 kcal/cm² si respectiv 118.9 kcal/cm², unde în luna iulie se înregistreză
maximul radiaţiei globale (16,43 kcal/cm² la Botosani si 17,04 kcal/cm² la Cotnari) , iar în
luna decembrie este înregistrat minimul (2,53 kcal/cm² la Botosani si 2,7 kcal/cm² la
Cotnari). Radiaţia globală creşte constant din luna ianuarie până în luna iulie, apoi scade.
I.4.A.b. Dinamica maselor de aer

Circulaţia maselor de aer este determinată de starea sinoptică de la un moment dat din
Emisfera Nordică asfel masele de aer se pun în mişcare de regulă dintr-un centru baric de
mare presiune spre un centru baric de mică presiune. În aceste condiţii direcţia maselor de
aer ar trebui să fie perpendiculară pe izobare.
 În Emisfera Nordică datorită Forţei Coriolis masele de aer sunt deviate spre
dreapta datorită mişcării de rotaţie, de aceea masele de aer capătă o direcţie diagonală
ajungând uneori ca deplasarea să se facă paralele cu izobarele (vânturi de gradient baric).
În aceste condiţii pentru latitudinile moderate din Emisfera Nordică circulaţia
dominantă a maselor de aer se realizează de la vest la est (circulaţie vestică).
Pentru latitudinile şi longitudinile din Romania se constată o serie de formaţiuni
barice care influenţează semnificativ tipul şi sensul de circulaţie al maselor de aer.
Anticiclonul Azorelor este o formaţiune barică de mare presiune şi persistentă care
ocupă o grosime importantă a troposferei şi are o origine dinamică.
Această formaţiune barică îşi are nucleul deasupra arhipelagului Azorelor şi
acţionează în Emisfera Nordica între 20º şi 40 º latitudine Nordică având o acţiune
pulsatorie astfel vara această formaţiune barică se poate extinde mult deasupra Europei
ajungând în centru în timp ce iarna se restrânge foarte mult. Acţiunea acestui anticiclon se
leagă şi de urmatoarea formaţiune barică.
Ciclonul islandez se formează în nordul Atlanticului având nucleul deasupra
insulei Islanda.
Acţiunea depresiunii islandeze se corelează cu Anticiclonul Azorelor determinând
împreună o circulaţie vestică care antrenează mase de aer umede de natură oceanică.
Această circulaţie antrenează formaţiuni noroase persistente determinând producerea
precipitaţiilor, o nebulozitate mai accentuată şi un regim termic relativ moderat.
Acest tip de circulaţie este răspunzător de producerea majorităţii precipitaţiilor
îndeosebi pentru maximul pluviometric din climatul temperat continental al Romaniei,
care se produce la sfârşitul primăverii şi începutul verii (mai-iunie).
Ciclonii mediteraneeni sunt formaţiuni barice de joasă presiune având un caracter
de semipermanenţă.
Se formează în bazinul central şi vestic al Mării Mediterane în situaţia restrângerii
Anticiclonului Azorelor şi a Anticiclonului Nord African.
Acţioneaza prioritar în a doua parte a verii şi la începutul toamnei uneori şi iarna.
În primul caz se regenerează cu umiditate deasupra Mării Negre unde capată o mişcare
retrogradă ( inversa acelor de ceas). În această situaţie se dirijează către nord-vest şi
provoacă mari cantităţi de precipitaţii uneori cu caracter torenţial în sud-estul şi estul
României. Asemenea situaţii s-au întalnit în 1991, 1994, 1995, 2005, 2007.
Uneori acţioneaza şi iarna provocând creşteri ale temperaturii aerului, instabilitate
atmosferică, precipitaţii sub formă de ploaie îndeosebi în S, SV, SE Romaniei-
Anticlonul ruso-siberian este o formaţiune barică de mare persistenţă cu acţiune
semipermanentă care acţionează îndeosebi în sezonul rece.
Se dezvoltă pe suprafeţe foarte mari şi se extinde foarte mult spre vest sub forma
aşa numitei Dorsalei Voikov. Determină scăderea temperaturii, stabilitate atmosferică iar
pe fondul unui cer descoperit determină producerea inversiunilor termice, foarte frecvente
în depresiuni sau în ariile joase.

În acelaşi anotimp masele de aer reci anticiclonale intră în contact cu cele mai
calde şi mai umede caracteristice ciclonilor maditeraneeni din bazinul Mării Negre. În
aceste condiţii se realizează o intensificare a vântului din direcţie est – sud est sau nord -
est vânt cunoscut sub denumirea de crivăţ. În plus se produce fenomenul de viscol
caracterizat prin căderi masive de zăpadă, furtuni de zăpadă urmate de înzapezire.
Anticiclonii scandinav şi groelandez sunt formaţiuni barice de mare presiune cu
caracter semipermanent care se caracterizează prin mase de aer nordice de origine polară
care invadează teritoriul României având o acţiune mai importantă în jumatatea de nord a
ţării.
Aceste formaţiuni barice provoacă stări de instabilitate atmosferică cu producerea unor
precipitaţii diferite dar slabe cantitativ. Vara când dislocuiesc mase de aer tropicale
provoacă scăderea drastică a temperaturii aerului. În anotimpurile de tranziţie determină
producerea îngheţurilor târzii de primavară sau a celor timpurii de toamnă.
Anticiclonul Nord African este o formaţiune barică de mare presiune care
acţionează asupra teritoriului României în special în sezonul cald.
Această circulaţie se manifestă în situaţia în care ciclonii mediteraneeni se restrâng
foarte mult iar masele de aer tropicale se dirijează spre nord ajungând până la latitudinea
Romaniei.
Acest anticiclon presupune stabilitate atmosferică, cer senin dar şi temperaturi
ridicate dublate de lipsa totală a precipitaţiilor. Această circulaţie este caracteristică verii
în ultima perioadă de timp acest fenomen instalandu-se chiar în luna mai provocând
fenomenul de secetă.
Ciclonul arab este o formaţiune barică de joasă presiune având nucleul deasupra
Peninsulei Arabe.
Acţionează mai rar deasupra teritoriului României îndeosebi în sezonul cald cu
precadăere în a doua parte a primăverii.
Se caracterizează prin invazii de aer cald, în aceste condiţii ciclonul arab provoacă
furtuni de praf în troposfera iar în proximitatea suprafeţei terestre determină vânturi uscate
şi fierbinţi ceea ce provoacă pierderea rapidă a apei din sol şi implicit apariţia fenomenului
de secetă în anotimpul de primăvară
Aceste formaţiuni barice acţionează asupra României determinând persistenţa unor
tipuri de circulaţie generală a atmosferei.
Cercetarile climatice au evidenţiat manifestarea mai multor tipuri de mase de aer în esenţă
putând caracteriza 4 mari tipuri de circulaţie.
Circulaţia vestică această circulaţie se manifestă când în partea de sud a Europei
se înregistrează un câmp de presiune ridicată iar în partea de nord un câmp de presiune
coborâtă. În aceste condiţii se realizează o circulaţie vestică aceasta se caracterizează prin
moderarea temperaturii aerului, prin producerea vânturilor de vest dar şi prin antrenarea
unor formaţiuni noroase foarte persistente care produc precipitaţii.
Acest tip de circulaţie este foarte activ în lunile de la sfârşitul primăverii şi
începutul verii ( mai-iunie) când se produce şi maximul pluviometric din climatul temperat
continental. Circulaţia generală a maselor de aer constituie un factor climatic extrem de
important întrucât condiţionează apariţia unor modificari termice cât şi producerea
precipitaţiilor sau lipsa acestora la care se adaugă şi efectul indus prin vânturi.

I.4.A.c. Rolul climatic al reliefului

Relieful poate influenţa clima prin altitudine, energie, fragmentare, înclinare,
expoziţie.
Importanţă climatică prezintă şi expoziţia versanţilor faţă de circulaţia generală a
atmosferei şi faţă de radiaţia solară. Versanţii cu expoziţie vestică, nord-vestică vor avea o
umiditate cu 2-4% mai mare decât cei cu expoziţie estică şi sud-estică, deoarece sunt
perpendiculari pe circulaţia dominant vestică. Versanţii cu expoziţie nordică, nord-vestică
şi nord-estică primesc cea mai mică cantitate de căldură radiantă, în timp ce versanţii cu
expoziţie sudică, sud-vestică şi sud-estică primesc o cantitate mai mare de căldură datorită
duratei mai mari de strălucire a soarelui. (după Dumitru Mihăilă, 2006)

I.4.A.d. Rolul climatic al vegetaţiei

În funcţie de gradul de acoperire, componenţa floristică, densitate, talie etc.,
vegetaţia generează particularităţi microclimatice şi topoclimatice. Influenţa vegetaţiei
ierboase se reduce la spaţiul microclimatic, iar a vegetaţiei forestiere induce influenţe la
sscară topoclimatică.
În cazul pădurii, coronamentul arborilor poate reflecta între 5-20% din radiaţia
primită, astfel la nivelul suprafeţei solului putând ajunge cu 1-20% mai puţină radiaţie
incidentă. Iarna, valoarea radiaţiei la amiază în pădure, poate fi cu 90% mai mare. Într-o zi
de vară, temperatura din interiorul pădurii este mai mică decât cea din câmpul deschis, iar
în nopţile de iarnă diferenţele sunt mai mici, dar negative.
Asociaţiile mezoxerofile cuprind păiuş, colilie şi negară şi alte ierburi xeromezofile
şi xerofile. Asociaţiile de secundare de firuţă cu bulb (Poa pratensis), bărboasă
(Batriochloua ischaemum), pir gros (Cyndon dactylon) etc. apar pe suprafeţele degradate
de eroziune şi suprapăşunat. În luncile râurilor apar asociaţii higrofite de Carex, Bromus,
Typha etc. În comuna Prăjeni pădurile sunt de dimensiuni mici acestea fiind plantate în
ultimii 50 de ani, pentru a stabiliza mobilitatea versaţilor, însă pădurea are rol de
moderator al variaţiei elementelor climatice, limitat la scara locală, în tot timpul anului, iar
vegetaţia ierboasă sau cea culivată au rol limitat la spaţiul microclimatic şi doar pe
perioada vegetaţiei.

I.4.A.d. Rolul climatic al supafeţelor acvatice

Ca tip de suprafaţă activă, cele acvatice se comportă diferit faţă de celelalte,
încălzindu-se şi răcindu-se mai greu, prelungind anotimpurile de tranziţie din preajma lor,
întreţin o evaporare intensă cu creşterea umidităţii relative, având un rol important în
distribuţia presiunii atmosferice, în special în anotimpul cald.
 Apele subterane de adâncime nu influenţiază în general clima, iar apele subterane
libere pot influenta albedoul unor suprafeţe prin cantităţile de săruri antrenate pe verticală
datorită procesului de evapotranspiraţie (după Maria Pantazică, 1974).
Teritoriul comunei Prăjeni este traversat de Râul Miletin caraterizat de un debit de
0,4 m/s care este caracterizat de o curgere continuă chiar şi în anii secetoşi. În lunca
acestuia dar şi a afluenţilor acestuia, se instealează un microclimat de vale.
Lacurile în comuna Prăjeni sunt mici, suprafaţa lor variind între câţiva ari ajungând
până la câteva hectare cum sunt 3 ha Iazul Modruz I şi 7 ha Iazul Modruz II.
Deasupra lacurilor umiditatea relativă este uşor mai ridicată, se atenuiază regimul
termic, în special vara, iar frecvenţa fenomenelor de rouă şi ceaţă este mai are, precum şi
întârzierea îngheţului şi brumei toamna.

I.4.B. Principalele elemente climatice

I.4.B.a. Temperatura aerului
Prezintă o consecinţă directă a valorii radiaţiei solare. Se măsoară în staţiile
meteorologice (în adăpostul meteorologic situat la 1,5m de sol).
Pentru a caracteriza din punct de vedere termic o regiune se utilizează valori medii anuale,
valori medii lunare, diurne etc.
Temperatura aerului presupune temperaturi medii anuale, temperaturi medii lunare
cu precizarea lunii celei mai reci şi a celei mai calde apoi amplitudinea termică la care se
adaugă valori maxime şi minime absolute.
Temperatura medie lunară diferă în funcţie de anotimp în climatul temperat luna
cea mai caldă fiind iulie iar luna cea mai rece ianuarie. Temperatura aerului prezintă
variaţii spaţiale şi temporale datorită factorilor care o
influenţiază, respectiv : latitudinea, altitudinea, dinamica maselor de aer, condiţiile fizico-
geografice locale etc (Dumitru Mihăilă , 2006)

 Temperatura medie anuală

Temperatura media anuală din intervalul 1896-1996 este de 8,6°C la Botoşani, de
8,8°C la Rauseni şi de 8.9°C Cotnari. Datorită poziţieii, altitudinii şi distanţei celor trei
staţii meteorologice faţă de comuna Prăjeni face ca media valorilor din cele trei staţii să ne
arate în mare măsură şi temperatura medie multi anuală în comuna Prăjeni aceasta fiind de
8,76°C.

25

20

15

10

0
I F M A M I I A S O N D Botosani
-5 Rauseni
Cotnari
-10

Staţia/Luna I F M A M I I A S O N D Anual Amp.med

Botoşani -3.7 -2.3 2.5 8.7 15,0 18.4 20.1 19.4 15.1 9.3 3.3 -1.2 8.6 23.8
Rauseni -4,0 -2.4 2.5 8.9 15.5 18.9 20.5 19.7 15.2 9.2 3.2 -1.1 8.8 24.5
Cotnari -3.5 -2.1 2.5 9.2 14.8 18.3 20.2 19.9 15.3 9.9 4.2 -0.9 8.9 23.7
Temperatura(°C) medie lunară (1896-1996), după Dumitru Mihăilă, 2006
Amplititudinea termică la staţile: Botoşani (23,8 °C), Rauseni 24.5°C si Cotnari 23,7 °C).
Conform datelor găsite, comuna Prăjeni este caracterizată de o ampitudine medie care pare
a fi media celor trei valori, aceasta fiind de 24°C. Comuna Prăjeni are o climă continentală
cu temperaturi medii multianuale data de media temperaturilor ale celor trei staţii, aceasta
fiind de 8.8°C. Evoluţia temperaturilor în timpul unui an sunt caraterizate de temperaturi
scăzute în lunile de iarnă începând cu temperaturi scăzute din luna Decembrie (-1,1°C)
care continuă să scadă în luna Ianuarie (-3,7°C) (cea mai rece lună din an în zona de podiş
şi câmpie), în luna Februarie temperatura începe să crească rămânând totuşi negativă (
-2.3), creşterea continuă, luna Martie fiind prima lună în care temperatura medie este
pozitivă (2.5°C). Creşterea temperaturii continuă până în luna Iulie ( 20.3°C) aceasta fiind
cea mai caldă lună din an. Începând cu luna August se declanşează procesul de răcire
(19.7°C) scăderea temperaturii continuă ajungând în luna Noembrie fiind ultima lună din
an în care temperatura este pozitivă ( 3,5°C).
 Temperatura medie a lunii ianuarie

Temperatura medie a aerului în luna ianuarie la staţiile Botoşani, Rauseni Cotnari au

înregistrat variaţii destul de mari. Din intervalul 1956-1996 iese în evidenţă anul 1963, cu
o temperatura medie a lunii ianuarie de aproximativ -12°C. Alţi ani cu temperaturi cu
mult scăzute sub media acestei luni au fost anii 1985 şi 1987.

În acest interval de timp, au fost ani în care temperatura medie a lunii ianuarie a
fost pozitivă (1975, 1983, 1989, 1994). Anul 1994 având. Se observă faptul că începând
din anii ’80, fercevenţa temperaturilor medii pozitve ale lunii ianuarie creşte.

Temperatura medie a lunii iulie

Luna iulie este cea mai calda lună a anului, după temperatura medie lunară, valorile
bilanţului radiativ are valori mari, iar dezvoltarea puternică a convecţiei termice pe spaţii
mari determină o diferenţiere mai slabă a dispunerii temperaturii în spaţiu. Variaţiile
neperiodice ale temperaturii aerului în luna iulie arată că aceasta evoluează pe un ecart
termic mai redus faţă de ianuarie. (după Dumitru Mihăilă, 2006)
Cea mai mare temperatură medie a lunii iulie de la Botoşani s-a înregistrat în anul
1959 (22,5°C). în schimb la Rauseni cea mai mare medie a luni iulie se înregistrează în
1987 , temperatura fiind mai ridicată de 23°C .Cea mai mică medie lunară din luna iulie,
de la Botoşani a fost de aproximativ 18°C (1984), respectiv de la Rauseni a fost cu puţin
sub 19°C în anii 1979 si 1984.
Temperaturi absolute

La cele trei staţii s-au întregistrat următoarele valori după cum urmează :

-mimima absolută : la Botoşani -30.3°C (20.01.1963), la Cotnari -33,2°C (12.02.1954)

-maxima absolută : la Botoşani 39.4°C (07.08.1952), la Cotnari 37.5°C (31.07. 1936)

Deci putem observa faptul că amplitudinea absolută este la Botoşani de 69.7°C faţă
amlitudinea medie care este de 23,8 °C iar la Cotnari este de 70.7°C fatţă de 23.7°C. Acest
lucru ne arată faptul că comuna Prăjeni se află ântr-o zonă temperată cu un cotinentalism
ridicat.
I.4.B.b.Precipitaţiile

Pe parcursul unui an, evoluţia sumelor lunare de precipitaţii, se modifică lunar

datorită raporturilor stabilite între marile centre barice ce impun circulaţia atmosferică şi
care dirijeză masele de aer şi fronturile atmosferice ce traversează nord-estul Romaniei.
Odată cu încălzirea puternică din lunile aprilie, mai şi iunie, se intensifică
activitatea ciclonică la periferia nordică a dorsalei anticiclonului Azorelor, aducând mase
de aer umed şi instabil, constituindu-se convecţia termică ca supliment de umiditate celui
adus de circulaţia vestică de deasupra Atlanticului.

 Regimul anual al precipitaţiilor

Pentru a arăta cât mai bine caracteristicile precipitaţilor din comuna Prăjeni se vor
avea în vedere posturile puviometrice din Nicolae Balcescu şi comuna Plugari.

100

90

80

70

60
N. Balcescu
50
Plugari
40

30

20

10

0
I F M A M I I A S O N D

Statia/Luna I F M A M I I A S O N D Anual
N. Balcescu 25.5 25.9 38.7 50.9 68.4 92.4 79.9 55.3 49.3 32,0 34,0 31.5 583.6
Plugari 25.8 27.7 31.8 45.9 61.1 91.9 69.5 53.2 48.7 29.2 31.2 29.9 545.9
Cantitatea medie lunară de precipitaţii (mm) din perioada 1962-1997
Se observă că precipitaţiile medii lunare cresc din luna februarie, iar în luna
ianuarie se înregistrează cele mai mici precipitaţii medii lunare din an (25.5 mm la N.
Balcescu şi 25,8mm la Plugari), continuând până în luna iunie când se atinge maximul
pluviometric (92.4mm respectiv 91,9mm), apoi reducându-se treptat până în luna
octombrie (32mm respectiv (29.2mm), evoluţia continuă cu o mică creştere în luna
noiembrie (34mm respectiv 31.1mm) după care urmează o scadere până la minimul din
luna ianuarie.
Cantitatea anuală de precipitaţii de la N. Balcescu (583.6 mm) este mai mare cu
37.7mm faţă de cea de la postul din Plugari (545,9 mm). Acestă diferenţă apare deoarece
postul Nicolae Balcescu se află în apropierea dealului Mare-Hârlău la care se adaugă
faptul că acesta este situat cu 55m faţă de postul pluviometric de la Plugari.
Cei mai ploioşi şi cei mai secetoşi ani între anii 1962-1997 s-au înregistrat :

- 827mm la Plugari, respectiv 739mm la N.Bălcescu în anii cei mai ploioşi

- 315mm la Plugari, respectiv 346mm la N.Bălcescu în anii cei mai secetoşi.

I.4.B.c.Vântul
Un rol determinant asupra tuturor elementelor şi fenomenelor climatice, îl exercită
circulaţia generală a atmosferei, mai ales asupra vântului, influenţând ,în special ,
frecvenţa şi viteza regimului diurn şi anual, cât şi distribuţia teritorială a acestora.
Vântul este rezultatul diferenţelor de presiune atmosferică între diversele spaţii şi
medii geografice, diferenţă ce genererază deplasarea aerului pe orizontală, şi nu numai, în
lungul suprafeţei terestre, sub impulsul forţei gradientului baric orizontal. Vântul are ca
tendinţă generală, omogenizare şi estomparea maselor de aer cu diferite caracteristici
barice, termice şi pluviometrice. (după Dumitru Mihăilă, 2006)
 Frecvenţa anuală a vântului pe direcţii
Analiza frecvenţei anuale a vântului la statile Botoşani, Rauseni şi Cotnari pun în evidenţă
concordanţa dintre principalele direcţii de acţiune a vântului şi orientarea interfluviilor şi
văilor.Conform datelor de la aceste staţii, vânturile cu frecvenţa cea mai mare sunt cele din
nord-vest cu 31.1% la Cotnari, 29.2% la Botoşani şi 24.9% la Rauseni , urmate de cele din
sud-est cu 17.1% la Rauseni şi 16.3% la Botoşani. La staţia Cotnari frecvenţa vânturilor
din sud-est este mai puţin caracteristică, aceasta fiind înlocuită de frecvenţa vânturilor din
direcţie nord cu 13% urmată de frevenţa vânturilor din sud cu 10,9%.
 I
F
N
40 M
NV 30 NE A
20 M
10 I
V 0 E I
A
S
SV SE
O
S
N
D
Media anuala

Frecvenţa (%) medie lunară şi anuală a vântului la Botoşani după Dumitru Mihăilă, 2006

N
35
30
NV 25 NE I
F
20
M
15 A
10 M
5 I
I
V 0 E A
S
O
N
D
Media anuala
SV SE

Frecvenţa (%) medie lunară şi anuală a vântului la staţia Cotnari după Dumitru Mihăilă, 2006

N
50
I
F
40
NV NE M
30
A
20
M
10 I
V 0 E I
A
S
O
SV SE N
D
Media anuala
S

Frecvenţa (%) medie lunară şi anuală a vântului la staţia Cotnari după Dumitru Mihăilă, 2006
 Frecvenţa calmului la Botoşani, Rauseni şi Cotnari au o frecventă medie anuală de
37.5% Rauseni, 29.2% la Botoşani şi de 21% la Cotnari.

Viteza vântului
Viteza vântului este cea de a doua caracteristică importantă, generată de diferenţele
de presiune dintre formaţiunile barice de deasupra şi din jurul uscatului euroasiatic. Un rol
important în conturarea valorilor vitezei vântului îl are relieful prin canalizarea maselor de
aer pe culuarele de vale, contribuind la creşterea vitezei acestora.
Vitezele vântului pe direcţii ne indică faptul că cele din nord-vest au manifestarea
cea mai puternică, având o viteză medie anuală de 5.3m/s la Cotnari, 5.1m/s la Botoşani şi
4.9 m/s la Rauseni. Maximile medii pe luna se înregistrează : în luna martie la Rauseni cu
6.8m/s, în luna ianuarie la Cotnari cu 5.9m/s şi în luna ianuarie la Botoşani cu 5.7m/s.
Viteza medie minimă se înregistrează : pe direcţia nord-est cu 0.6 m/s în luna decembrie
la Cotnari, pe direcţia est cu 0.9m/s în luna iulie la Rauseni şi pe direcţia nord-est la
Botoşani în lunile ianuarie şi octombrie cu 1.3m/s

direcţia luna Botosani (1964-1998)

An 3.1 1.9 2.6 3.8 3.1 3.4 3.8 5.1 3.3

Viteza (m/s) medie lunară a vântului pe direcţii la staţia Botoşani (1964-1998) ,după Dumitru Mihăilă, 2006
 direcţia luna Rauseni (1964-1998)

An 3.4 1.9 1.7 2.9 2.5 1.9 2.4 4.9 2.7

Viteza (m/s) medie lunară a vântului pe direcţii la staţia Rauseni (1964-1998) ,după Dumitru Mihăilă, 2006

I.4.C. Fenomenele climatice

Fenomenele şi procesele meteorologice ce însoţesc diversele stări de vreme au o

mare importanţă în conturarea caracteristicilor climatice de ansamblu.
Diversele fenomene şi procese meteorologice sunt determinate de particularităţile
sezoniere ale circulaţiei atmosferice. Pentru sezonul rece, caracteristice sunt fenomenele de
îngheţ, brumă, chiciură, polei, ninsoarea, viscolul, stratul de zăpadă, ceaţa etc. (Dumitru
Mihăilă-2006)
I.4.C.a. Îngheţul
Îngheţul este un fenomen care practic nu lipseşte din nordul Moldovei, influenţând viaţa
plantelor, a animalelor şi a omului.
Analiza temperaturilor zilnice la înălţimea adaposturilor meteorologice pe
perioada 1961-1999 ne arată că, în medie, primul îngheţ: la staţia Botoşani se produce pe
20.10., la Rauseni pe 14.10., la Cotnari pe 27.10. iar ultimul îngheţ: pe 13.04. la Botoşani,
pe 07.04. la Cotnari şi 15.05.

Lacul de tip belciug din lunca Miletinului

 interval fără
staţia primul îngheţ ultimul îngheţ îngheţ
media
primu ultim Interval cel cel durata Durata
l ul fără cel mai mai cel mai mai maxim minim
Ae îngheţ îngheţ îngheţ timpuriu târziu timpuriu târziu ă ă
16.09. 10.12. 23.03. 14.05.
Botoşan r
20.10 13.04 180 1977 1996 1985 1980 260 136
i So 13.09. 01.11. 30.03. 07.05.
l 08.10 25.04 167 1989 1964 1989 1986 244 128
Ae 22.09. 12.11. 15.03 26.05
r 27.10 07.04 177 1999 1989 1968 1969 268 129
Cotnari 19.09. 09.12. 11.03. 15.05.
sol 16.10 22.04 202 1973 1996 1978 1980 204 126
19.09. 12.11. 28.03. 04.05.
aer 14.10 15.04 182 1973 1989 1966 65/95 229 138
Rauseni So 14.09. 12.11. 20.03. 26.05.
l 08.10 21.04 170 1973 1989 1971 1969 237 111
Datele medii şi extreme ale primului şi ultimului îngheţ (1961-1999), după Dumitru Mihăilă, 2006
La nivelul solului, media primului îngheţ este pe 9 X iar ce a ultimului îngheţ este pe 25
IV.I.4.C.b. Bruma
Bruma este un fenomen meteorologic specific sezonului rece ce însoţeşte
întotdeauna îngheţul, dar îngheţul nu generează întotdeauna brumă.
Condiţiile necesare pentru apariţia brumei sunt : temperatura sub 0°C, timp senin şi
liniştit, sau vânt slab sub 2 m/s şi umiditatea aerului mai mare de 80%. Cel mai frecvent,
aceste condiţii se întâlnesc în văile umede, zonele depresionare sau vesanţii expuşi unor
uşoare advecţii ale aerului rece şi umed (după Dumitru Mihăilă, 2006).
12

10

8 Botosani
6 Rauseni

4 Cotnari

0
I F M A M I I A S O N D

Numărul mediu lunar de nopţi cu brumă în perioada 1964-1999, după Dumitru Mihăilă, 2006
 Luna Total Media
Statia I F M A M I I A S O N D annual anuala
Botoşani 8.3 6 6.8 2.5 0.2 0.5 5.5 7.8 7.8 45.4 5
Rauseni 10.7 7.5 8.6 2.6 0.2 0.5 6.6 9.7 10.5 56.9 6.3
Cotnari 7.2 5.8 5.1 0.9 0.1 0.1 2.7 5.9 8.9 36.7 4.1
Numărul mediu lunar de nopţi cu brumă în perioada 1964-1999, după Dumitru Mihăilă, 2006

Pe parcursul unui an, la staţiile de la Botoşani, Rauseni şi Cotnari, bruma începe să

fie înregistrată din luna septembrie, ajungând la un maxim anual în luna ianuarie la
Rauseni (10.7 nopţi) urmată de Botoşani tot in ianuarie (8.3 nopti) iar la Cotnari media
cea mai mare este în luna Decembrie. Totalul anual al nopţilor cu brumă, din intervalul
1964-1998, este diferit de la o staţie la alta, numărul cel mai mare de nopţi cu brumă este
la Rauseni cu 56.9 nopţi urmată de Botoşani cu 45.4nopţi şi de staţia Cotnari 36.7 nopţi.
Numărul minim de nopţi cu brumă, se înregistrează în luna mai şi septembrie la Cotnari
(0,1 nopţi) şi 0.2 nopţi în luna mai la staţiile Botoşani şi Rauseni.
I.4.C.c.. Viscolul
Viscolul este definit ca transportul de zăpadă deasupra suprafeţei terestre, provocat
de vânt suficient de puternic şi de turbulent, însoţit sau nu e de ninsoare (D. Ţâştea şi
colab..1965).
Acest fenomen produce pagube economiei şi afectează populaţia, prin spulberarea
stratului de zăpadă şi dezvelirea culturilor agicole, blocarea sau îngreunarea transporturilor
etc.

I F M A M I I A S O N D Total zile
0,0
Botosani sol 1.5 2 0.5 3 0.3 0.3 4.63
h 0.2 0.1 0 0.2 0.1 0.6
Rauseni sol 0.9 1.4 0.7 0.2 0.3 3.5
h 0.1 0.1 0.1 0.1 0.02 0.42
Cotnari sol 1.4 2 0.7 0.3 0.6 5.1
h 0.1 0.1 0.03 0.2 0.03 0.46
Numărul mediu lunar de zile cu viscol (1964-1998) la sol şi înălţime (h) , după Dumitru Mihăilă, 2006

Numărul total anual de zile cu viscol, al perioadei 1964-1998, la cele trei staţii este de 5.1
zile la Cotnari, 4.63 zile la Botoşani şi 3.5 zile la Rauseni. La nivelul solului, numărul
maxim de zile cu viscol se înregistrază în luna februarie la Botoşani, Cotnari (2 zile) şi
Rauseni 1.4 zile. La înălţime visolul se manifestă cel mai mult la Botoşani(0.2 zile).

12

10

8 Botosani
6 Rauseni

4 Cotnari

0
I F M A M I I A S O N D

Numărul mediu lunar de zile cu viscol (1964-1998) la sol

I.4.C.d. Chiciura
Acest fenomen se produce atunci când particulele lichide de precipitaţii în
suspensie din aer, existente în timpul ceţii, sunt transportate de vânt, iar atunci când
întâlnesc corpuri solide şi reci, cristalizează brusc. (Dumitru Mihăilă, 2006)
La staţile Botosani, Rauseni, şi Cotnari numărul total anual de zile cu chiciură din
intervalul 1964-1998 este de 10.2 la Cotnari, urmat de 7.3 zile şi numai 5 zile la Rauseni.
Cele mai multe zile, în care se manifestă acest fenomen, aparţin lunilor ianuarie (3.8 zile)
şi decembrie (3.2 zile)la Cotnari, ianuarie (2.9 zile) şi decembrie (2.3 zile)la Botoşani şi de
1.7 zile în ambele luni la Rauseni.

. 2

1.5
Botosani
1
Rauseni
Cotnari
0.5

0
I F M A M I I A S O N D

Numărul de zile mediu lunar cu chiciură (1964-1998), după Dumitru Mihăilă, 2006
 Total
I F M A M I I A S O N D anual
Botosani 2.9 1.2 0.3 0.6 2.3 7.3
Rauseni 1.7 0.8 0.3 0.5 1.7 5
Cotnari 3.8 1.5 0.6 1.1 3.2 10.2
Numărul de zile mediu lunar cu chiciură (1964-1998), după Dumitru Mihăilă, 2006
I.4.C.e. Poleiul

Acest fenomen se produce în tot semestrul rece al anului, prin îngheţarea picăturilor fine
de ploaie suparăcite pe conducătorii aerieni, ramuri, diverse obiecte, dar mai ales prin
îngheţarea picăturilor de ploaie pe suprafaţa activă suprarăcită. Poleiul are consecinţe
nefavorabile, afectând transporturile rutiere dar şi aeriene, îngreunează circulaţia
pietonilor, sau pot afecta culturile agricole când stratul de gheaţă depăşeşte o anumită
grosime.

1.8
1.6
1.4
1.2
1 Botosani
0.8 Rauseni

0.6 Cotnari

0.4
0.2
0
I F M A M I I A S O N D

Total
I F M A M I I A S O N D anual
Botosani 1.5 0.6 0.3 0.5 1.3 4.2
Rauseni 0.6 0.2 0.03 0.3 0.5 1.6
Cotnari 1.8 1.1 0.6 0.03 0.03 0.8 1.8 6.2
Numărul mediu lunar de zile cu polei (1964-1998), după Dumitru Mihăilă, 2006
Numărul total anual de zile cu polei, din perioada 1964-1998, de la staţiile
Botoşani, Rauseni, Cotnari, este de 6.2 zile la Cotnari, 4.2 zile la Botoşani şi de 1.6 la
Rauseni. Cel mai mare număr de zile cu polei se înregistreză în lunile decembrie şi
ianuarie (1,8 zile)la Cotnari urmat de Botoşani cu 1.5 zile în ianuarie şi 1.3 zile în
Decembrie şi la Rauseni cu 0.6 în ianuarie şi 0.5 în decembrie, iar în intervalul mai-
septembrie acest fenomen nu se manifestă.
I.4.C.f. Lapoviţa
Se produce atunci când temperaturile din timpul zilei variază în jurul temperaturii
de 0°C, iar picăturile de ploaie se amestecă cu fulgii de zăpadă. Dacă temperatura
evoluează spere valori negative, vor predomina fulgii de nea, iar dacă temperatura va
depăşi 0 °C, va creşte proporţia picăturilor de ploaie. (Dumitru Mihăilă, 2006)

1.4

1.2

1
0.8 Botosani

0.6 Rauseni
Cotnari
0.4

0.2

0
I F M A M I I A S O N D

I F M A M I I A S O N D total anual
Botosan
i 0.5 0.9 0.9 0.8 0.02 0.2 1.09 0.9 5.31
Rauseni 0.7 0.9 1.35 0.5 0.3 0.7 1.1 5.55
Cotnari 0.3 0.3 0.6 0.8 0.05 0.3 0.8 0.7 3.85
Numărul mediu lunar de zile cu lapoviţă (1964-1998), după Dumitru Mihăilă, 2006
La cele trei statii, în intervalul 1964-1998, s-a înregistrat un total anual cu lapoviţă
după cum urmează 5.55 zile la Rauseni 5.31 zile la Botoşani şi 3.85 la Cotnari. Acest
fenomen se manifestă cel mai mult, în medie, în lunile februarie, martie şi aprilie dar şi in
lunile noembrie şi decembrie. În intervalul iunie-septembrie acest fenomen nu se
manifestă.

I.4.C.g. Burniţa

Burniţa se poate produce tot timpul anului, dar întruneşte condiţiile cele mai
optime de manifestare în anotimpul rece. Aceste ploi mărunte dau o cantitate mică de
precipitaţii, dar întreţin o umiditate crescută şi o vizibilitate foarte redusă.
 La cele trei staţii de referiţă, în perioada 1964-1998, se înregistra un total 12 zile cu
burniţă la Cotnari urmat fiind staţia din Rauseni cu 11.4 zile de burniţă şi 10.6 zile de
burniţă la Botoşani. Acest fenomen se manifestă, în special, în lunile noiembrie şi
decembrie dar şi în lunile februarie şi martie, iar cel mai puţin în lunile iunie şi iulie (0,1
zile)

3.5

2.5

2 Botosani
Rauseni
1.5
Cotnari
1

0.5

0
I F M A M I I A S O N D

I F M A M I I A S O N D total anual
Botosani 1.1 1.4 1.3 0.3 0.2 0.1 0.1 0.3 1 2.9 1.9 10.6
Rauseni 1.2 1.5 1.9 0.4 0.1 0.7 3 2.6 11.4
Cotnari 1.3 1.4 1.6 0.5 0.4 0.1 0.1 0.1 0.3 1 3.1 2.1 12
Numărul mediu lunar de zile cu burniţă (1964-1998), după Dumitru Mihăilă, 2006
I.4.C.h. Ceaţa
Ceaţa este un amestec coloidal, compus din particule de apă şi/sau cristale de
ghiaţă, aflate în suspensie în atmosferă, acumulându-se în imediata apropiere a suprafeţei
solului. Principalul efect al acestui fenomen, reducerea vizibilităţii orizontale, afectează
navigaţia aeriană, maritimă şi rutieră. Fenomenul este caracteristic sezonului rece, dar se
produce şi în sezonul cald.
Anual, în perioada 1964-1998, au fost înregistrat un total de zile cu ceata dupa
cum urmeaza 36.6 zile la Cotnari, 32.9 la Botosani si 23.5 la Rauseni. Cele mai multe zile,
în care se manifestă acest fenomen, sunt lunile decembrie şi noiembrie dar si in lunile
ianuarie februarie si martie, iar în luna iulie se înregistrază cele mai puţine zile cu ceaţă.
 7

4 Botosani
Rauseni
3
Cotnari
2

0
I F M A M I I A S O N D

total
I F M A M I I A S O N D anual
Botosani 5.7 4.9 4.2 1.1 0.5 0.3 0.1 0.3 0.7 2.7 5.8 6.6 32.9
Rauseni 3.8 2.9 2.7 0.7 0.3 0.2 0.2 0.5 0.5 2.8 4.3 4.6 23.5
Cotnari 5.3 5.5 5.4 2.2 1.2 0.2 0.2 0.3 0.7 2.6 6.3 6.7 36.6
Medii lunare ale numărului de zile cu ceaţă în perioada ( 1964-1998), după Dumitru Mihăilă, 2006
I.4.C.i. Roua

Este un fenomen fizic ce presupune condensarea vaporilor de apă la sol în nopţile senine,
fără vânt, datorită radiaţiei nocturne intense, care răceşte solul şi stratul de aer învecinat.
Depunerile de roua sunt influenţate de particularităţile suparafeţei active, producându-se în
zonele mai joase, în lungul şesurilor râurilor, unde diferenţa de temperatura dintre zi şi
noapte este, de regulă, între 10-20°C, având consecinţe climatice pozitive, mai ales în
perioadele de uscăciune şi secetă. (dupa Dumitru Mihăilă, 2006)
20
18
16
14
12
Botosani
10
Rauseni
8
Cotnari
6
4
2
0
I F M A M I I A S O N D

Numărul mediu lunar de nopţi cu rouă la Botosani, Rauseni si Cotnari (1964-1998), după Dumitru
Mihăilă, 2006
 total
I F M A M I I A S O N D anual
10. 12. 13.
Botosani 0.5 5.2 8.2 9.9 4 5 9 8.7 1.4 0.02 70.72
18. 18.
Rauseni 0.03 0.03 1 7.6 13.3 15 18 9 3 13.9 2.7 108.76
Cotnari 0.1 0.03 0.7 2.9 3.7 4.3 3.7 5.1 7.3 6.7 1.9 0.2 36.63
Numărul mediu lunar de nopţi cu rouă la Botosani, Rauseni si Cotnari (1964-1998), după Dumitru Mihăilă,
2006
Anual, în perioada 1964-1998, s-au înregistrat un total mediu de: 108.76 nopţi cu
rouă la Rauseni urmat de 70.72 nopti la Botosani si Cotnari cu 36.63 de nopti cu roua . În
lunile iulie, august si septembrie la statiile Botosani s-au înregistrat cele mai multe nopţi în
care s-a manifestat acest fenomen iar la Cotnari fenomenele sunt mai reduse maximul
inregistrandu-se in lunile septembrie si octombrie. In lunile de iarna fenomenul de roua
este cel mai scazut, intervalul aprile-noiembrie fiind cel mai propice pentru apariţia acestui
fenomen.
I.4.C.j. Grindina
Este o formă de precipitaţii solide, formate din granule de ghiaţă, transparente sau
opace de diferite forme, mărimi şi greutăţi ce cade în timpul averselor de ploaie, însoţite de
fenomene orajoase şi vânt puternic, prezentând un risc climatic ridicat deoarece poate
provoca, într-un interval scurt de timp, importante pagube materiale. (dupa Dumitru
Mihăilă, 2006)
Manifestându-se în numai în perioda ce mai caldă a anului (mai-august), grindina
este un fenomen ce se produce rar, având un total anual al mediilor lunare la Botosani de
0.97 zile urmat de 0.87 zile la Cotnari si de 0.51 la Rauseni. Cele mai mari valori se
inregistreaza in lunile mai, iunie si iulie. În perioada octombrie-martie nu este întâlnit acest
fenomen.
 0.3

0.25
Botosani
Rauseni 0.2
Cotnari
0.15

0.1

0.05

0
I F M A M I I A S O N D

I F M A M I I A S O N D total anual
Botosan
i 0.1 0.2 0.28 0.23 0.13 0.94
Rauseni 0.03 0.14 0.11 0.11 0.09 0.03 0.51
Cotnari 0.09 0.2 0.14 0.26 0.09 0.09 0.87
Numărul mediu lunar de zile cu grindină în perioada 1962-1998

I.4.C.k. Fenomenele orajoase

Aceste fenomene apar în condiţiile unor puternice mişcări convective ale aerului,
de natură termo-dinamică, fiind legate de dinamica maselor aer, de încălzirea lor
accentuată, de morfologie, altimetrie etc., sub impulsul suprafeţei active, prin internediul
căreia se derulează prcese de schimb caloric sol-atmosferă. În funcţie de intensitatea lor,
fenomenele orajoase, pot produce pagube de natură materială prin intermediul incendiilor
declanşate, spargerea geamurilor, afectarea reţelelor de transport etc.

În acest interval, 1964-1998, la cele trei statii meteorologice s-au înregistrat anual
27. 2 zile la Rauseni urmatat 26.9 zile la Cotnari si la Botosani.24.35 zile cu oraje. Iunie
este luna în care orajele au cea mai mare medie de manifestare, urmată de iulie şi mai.
Aceste fenomene se produc în intervalul martie-octombrie.
 8
7
6
5
Botosani
4
Rauseni
3
Cotnari
2
1
0
I F M A M I I A S O N D

I F M A M I I A S O N D total anual
Botosani 0.05 0.1 1.4 5.1 6.1 5.5 4.3 1.4 0.2 0.1 0.1 24.35
Rauseni 0.2 1.7 4.9 7.1 7.1 4.1 1.6 0.5 27.2
Cotnari 0.1 1.6 5.1 7.7 6.3 4.8 1.2 0.1 26.9
Numărul mediu lunar de zile cu fenomene orajoase în perioada 1964-1998, după Dumitru Mihăilă, 2006
I.4.C.l. Seceta
Seceta este un fenomen complex, apărând de cele mai multe ori mai întâi în
atmosferă, iar prin combinaţia dintre seceta atmosferică şi cea pedologică rezultă o secetă
complexă. Acest fenomen este generat de un număr mare de factori şi parametri climatici,
ca : lipsa precipitaţiilor atmosferice, diminuarea rezervelor de apă accesibile plantelor din
sol, umiditatea relativă scăzută şi temperatura ridicată a aerului, evapotranspiraţie ridicată
sau viteze mari ale vântului. Principala cauză a instalării perioadelor secetoase ore prezintă
lipsa precipitaţiilor determinate de predmoniarea timpului anticiclonic. (dupa Dumitru
Mihăilă, 2006)
Cea mai secetoasă lună de la Botoşani este septembrie, înregistrându-se în
intervalul 1960-1998, în anul 1982 o secetă de 30 de zile. La nivel anual cea mai cea mai
lungă perioadă de secetă a durat 36 se zile, acesta fiind probabil o prelungire în lunile
apropiate a perioadei de secetă din septemrie 1982. Dupa cea mai secetoasa luna este
ianuarie 23 de zile secetoase în 1997 urmată de octombrie şi noembrie câte 20 zile fiecare
înregistrându-se în anii 1961 respectiv 1978.
 Botosani

35
30
25
20
Botosani
15
10
5
0

95
97

68

61
76

90

83

64

83

82

78

76
0/
19

19
19

19

19

19

19

19

19

19

19
/9
89

I F M A M I I A S O D an
1997 1976 1990 1968 1983 1964 89/90/95 1983 1982 1961 1978 1976 1982
Botosani 23 17 15 17 13 15 12 18 30 20 20 17 36
Durata (zile) maximă lunară a perioadelor de secetă , după Dumitru Mihăilă, 2006
I.5. Hidrogrfia
La nivelul suprafeţei terestre apa poate avea toate cele trei forme de agregare, cea mai
importantă stare este cea lichidă, iar în lunile reci apa apare sub forma solidă determinând debitele
râurilor în perioada de iarnă dar şi din primavară cand apele se topesc. Apa în stare gazoasă apare
în urma diferenţelor de temperatură dintre suprafaţă şi mediu.

I.5.A. Apele subterane

Apele subterane sunt reprezentate de apele freatice şi apele subterane de adancime.
I.5.A.a Apele fratice
Nivelul piezometric al apei subterane variază între 0,5 m şi 2 m în zonele de luncă,
iar adesea pe coste apa iese la suprafaţă sub formă de izvoare, balţi sau mlaştini, şi între 5-
10 m pe interfluvii. Nivelul piezometric variază în funcţie de precipitaţii.
Pentru a descrie nivelul apelor freatice s-au folosit datele de la forajele subterane din
localitatea Prisacani orasul Flămânzi şi localitatea Şipote din judeţul Iaşi.
Nivelul 0 (zero este reprezentat de este situat la altitudinea de 86m)

20

40

60

80
Foraj Prisecani
100 Foraj Sipote
120

140

160

180
I F M A M I I A S O N D

Lunile I F M A M I I A S O N D
Foraj Prisacani 126.7 127.6 122.6 113.5 118.4 115.3 121.0 144.2 157.6 159.6 161.8 158.3
Foraj Sipote 143.6 147.4 148.0 145.2 133.1 153.5 131.8 110.7 120.6 115.8 121.6 131.3
Media multianuala a nivelui de apa subterana din forajele de la Prisacani si Sipote (m)
In forajul de la Prisacani maximul de apa este in luna aprile 113.5 m, iar la Sipote in luna
august 110.7 m, minimulul de apa atins in foraj a fost in luna Noembrie 161.8 m iar la
Sipote in luna iunie 153.5 m . Media totala la Prisacani este 135.5 m iar la Sipote media
este de 133.5. acest lucru insemna ca la Sipote nivelul apei freatice este mai ridicat.

I.5.A.b. Apele subterane de adancime

Apele subterane de adâncime cuprind strate acvifere sub presiune, cu caracter
ascensional, acumulate în depozite sedimentare, nesecţionate de văile râurilor.
Condiţiile de zăcământ în care se găsesc stratele acvifere, cu înclinări monoclinale pe
direcţia nord-est – sud-est, determină caracterul ascensional. Alimentarea acestor strate se
face prin capătul mai ridicat al stratului, la intersecţia cu suprafaţa topografică.
Apele de adâncime, din partea de nord-est a României , sunt puternic mineralizate,
datorită dizolvării sărurilor existente în sedimentele depuse de mările siluriene, tortoniene
şi sarmaţiene.
I.5.B. Reţeaua hidrografică de suprafaţă.
Pe suprafata comunei Prajeni intalnim cursuri de apa permanete si temporare dar si
suprafete mlastinoase si iazuri.

I.5.B.a. Ape curgatoare

Principalul rau care taveseza comuna Prajeni este raul Miletin, acesta are suprafata
bazinului hidrografic de 663 km², cu o lungime de 70 km
Bazinul raului Miletin este afluentul de dreapta al Jijiei fiind limitat bazinele raului
Siret :
Garla Hutanilor la N , Vorona si Siret la V si bazine ale raului Jijia : Bahlui la SV, Sitna la
NNE, Aluza la E, Jijioara la S si valea Jijiei la S.
Zona izvoarelor Raului Miletin este in partea de SV a municipiului Botosani, in
dealurile Crivat si Baisa din estul Podisului Sucevei la o altitudine de 323 m iar la
confluenta cu Jijia din dreptul Localitatii Vladeni atitudinea este de 47 m. Intre izvor si
varsare raul Miletin are un curs cu o distanta de 87 km din care 56 km din lungimea
acestuia se desfasoara pe teritoriul judetului Botosani, cu un coeficient mediu de
sinuozitate de 1.2 si cu o panta medie de 3.2 ‰ . Adancimea albiei minore variaza intre
0.5 la Cristesti (Botosani) si 3 m la Halceni ( Iasi) iar latimea intre 2 si 5 m. (dupa M.
Pantazica si M. Schram)
Alimentarea retelei hidrografice se face in prortii de 80-85% din ploaie si zapada.
Alimentarea de suprafata este completata de apele subterane 15-20 % care se evidentiaza
in special in perioada de seceta. Adesea in caz de seceta prelungita pe raul miletin poate sa
apara perioade cand curgerea este nula, asa cum a fost in perioadele iulie-august 1954 si
1958 cand pe raul Miletin timp de 36-37 de zile nu sa produs curgere in sectorul satului
Nicolae Balcescu. (dupa M. Pantazica si M. Schram) Raul Miletin are un debit maxim de
220 m3/s iar debitul minim fiind de 0,006 m3/s.

Pe pe teritoriul comunei Prajeni, raul Miletin are cursul pe o lungime de 11 km pentru

a determina debitul si nivelul de curgere al apei in albia minora vom avea ca referite
statiile hidrometrice de la Nicolae Balcescu (oras Flamanzi) la 11 km NV distanta de
comuna Prajeni si Sipote (judetul Iasi) la 16 km E-SE distanta de comuna.
Debitul mediu lunar intre anii 1990-2000 la statia hidrometrica Nicolae Balcescu are
valorile cele mai ridicate in lunile aprilie (1 m3/s), iulie (0.66 m3/s) la polul opus fiind
lunile septembrie (0,15 m3/s) si noembrie (0,16 m3/s). Incepand cu luna decembrie incepe
o crestere a debitului pana in luna aprilie, apoi scade in luna mai, iar in urmatoarele doua
luni se inregistreaza o mica crestere apoi scade foarte mult in lunile august si septembrie,
in luna octombrie se mai inregistreaza o mica crestere ca in luna noembrie sa se
inregistreze minima medie multianuala.
Debitul maxim absolut la statia Nicolae Balcescu intre ani 1990-2000 a fost inregistrat
pe data 21 iunie 1992 cu un debit de 56.5 m 3/s, debitul minim de 0,001 m3/s a fost
inregistrat patru luni consecutiv in anul 1990 respectiv septembrie, octombrie, noembrie si
decembrie si de trei luni consecutiv in anul 1994 in lunile august, septembrie si octombrie
media multianuala pentru acesta perioada este de 0,41 m3/s.
La statia hidrometrica de la Sipote are o minima medie multianuala de 0.61 m 3/s in
luna noembrie si o maxima in luna aprilie 3,68 m 3/s. Debitele sunt mult mai ridicate
datoarate aportului de apa a paraurilor ce au izvoare in Podisul Sucevei (Dealul Mare-
Harlau) si anume Varnita care se varsa in drepatul localitatii Chitovei si Leahu care se
varsa in dreptul localitatii Campeni, la care se mai pot adauga si alti cativa afluenti Valea
Rea, Recea si Robu. In cazul statiei Sipote cresterea incepe din luna septembrie
continuindu-si cresterea si in urmatoarea luna, in luna noembrie are loc o scadere a
debitului urmand sa creasca in luna decembrie cresterea continua si in lunile ianuarie si
februarie, in luma martie are loc inca o scadere a debitului iar in luna aprilie se
inregistreaza maximul. In luna mai debitul scade iar in urmatoarele doua debitul incepe din
nou sa creasca iar in luna august debitul scade ajungand le minima multianuala.
Debitul maxim absolut la statia Sipote intre ani 1990-2000 a fost inregistrat pe data 2
iulie 1991 si avea un debit de 113 m3/s iar debitul minim absolut a fost inregistrat pe data 9
august 1990 cu un debit de 0,001 m3/s iar debitul mediu multianual este de 1,42 m3/s.
 4.000

3.500

3.000

2.500

2.000

1.500

1.000

0.500 N Balcescu
Sipote
0.000
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Statia/Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

N Balcescu 0.28 0.46 0.60 1.00 0.41 0.49 0.65 0.23 0.15 0.22 0.16 0.24

Sipote 1.11 2.09 1.89 3.67 1.29 1.44 1.81 0.61 0.71 0.77 0.64 0.96
Graficul si tabelul debitelor medii lunare in perioada 1990-2000 la statiile hidrometrice
Nicolae Balcescu si Sipote (m3/s)
Intre anii 1990-2000 raul Miletin a inregistrat media minima anuala in anul 1990 in cazul
ambelelor statii hidrometrice cu 0.07 m 3/s la N. Balcescu respective 0.18 m3/s la Sipote, maxima
medie anuala sa inregistrat in anul 1999 cu 0.95 m 3/s la N. Balcescu respectiv in anul 1996 cu 3.04
m3/s.

Raul Miletin la confluent cu Leahu

 N.
ANUL Balcescu Sipote
1990 0.07 0.18
1991 0.76 2.24
1992 0.23 0.59
1993 0.23 0.60
1994 0.09 0.48
1995 0.21 0.48
1996 0.67 3.04
1997 0.42 1.72
1998 0.66 2.68
1999 0.95 2.85
2000 0.18 0.69
media 0.41 1.42

Graficul si tabelul mediei anule in perioada 1990-2000 la statiile N. Balcescu si Sipote (m 3/s)
La trecerea prin comuna Prajeni, Raul Miletin aduna aflunetii dupa cum urmeza :
- pe partea dreapata :
Paraul Leahu (mai este numit si Scanteia. Nacu sau Mitoc)
izvoaraste in dreptul localitatilor Boscoteni, comuna Frumusica si Poiana comuna Deleni
din Dealul Mare-Harlau are un bazin de receptie cu o suprafata de 64 km 2si o lungime a
cursului de apa de 17 km din care numai 2,5 km pe teritoriul comunei Prajeni. Debit
maxim înregistrat este de 33.0 m³/s ia cel minim este 0,002 m³/s. Pe teritoriu comunei are
doar un sigur afluent pe partea dreapta si anume Garla Strunii.

Paraul Robu (mai este numit si Modruz) izvoarate din dealul

Moara de vant in dreptul localitatii Petrosica comuna Coarnele Caprei, are un bazin de
receptie cu o suprafata de 22 km2 si o lungime de 8 km din care 6.5km sunt pe teritoriul
comunei Prajeni.

Debitul maxim pe acest parau a fost de 10,4 m3/s iar debitul minin a fost de 0 m3/s adica
in anotimpul de vara acest parau seaca complet in fonctie de conditiile de precipitatii. Pe
cursul sau paraul Robu are doua iazuri, dupa cele doua iazuri mai primeste pe partea
dreapta un afluent mai important cu o lungime de 1,3 km numit parul Budai.
 Paraul Puturaosu izvoaraste din dealul Tigalau in partea de SV a
satului Miletin si are o lungime de 6 km care isi desfasoara cursul in totalitate pe teritoriul
comunei Prajeni, pe cursul sau se afla iazul Puturos.

Valea paraului Puturos si iazul Puturos

-pe partea stanga pe teritoriul comunei Prajeni primeste doar un

afluent :

Paraul Valea Rea izvoraste din dealul Gornit din dreptul

catunului Balta Rosi si a satului Prisacani pe teritoriul orasului Flamanzi. Paraul Valea Rea
are un bazin de receptie de 25 km 2 si o lungime a cursului de 12 km din care 5.3 km curge
pe teritoriul comunei Prajeni. Debitul maxim este de 13 m³/s iar cel minim este de 0 m3/s.

I.5.B.b. Apele statoare. Apele statoare in comuna Prajeni sunt slab reprezentate suma
suprafetelor acoperite de apa nu depaseste 16 ha. Pe suprafata comunei Prajeni intalnim
doua tipuri de ape statoare : iazurile formate prin bararea transversala a unei vai si al doilea
tip rezulatat in urma lucrarilor de indrepstare si amenajare a unui curs de apa in cazul de
fata a paraului Leahu si al raului Miletin.
 Pe teritoriul comunei Prajeni sunt trei iazuri doua pe paraul Robu si unul pe paraul
Puturosu. Iazurile de pe paraul Robu sunt si cele mai mari :

Iazul Modruz I are o suprafata de 3.24 ha, o adancime de 2 m, si un volum de 40000

m3. Iazul are o lungime de 298 m si o latime de 121 m iar perimetru 838 m. Iazul Modruz
II are o suprafata de 8.52 ha , o adancime de 3 m, un volum de 142000 m 3 , o lungime de
637 m, o latime de 297 m si un perimetru de 2141 m. Daca iazul Modruz I are o forma
simpla de frunza, in cazul iazului Modruz II forma este una de igrec. Iazurile au luat fiinta
dupa anul 1984 in urma lucrarilor de amenajare drenare si indiguire a cursurilor de apa si a
zonelor mlastinose. Alimentarea acestor doua iazuri de face cu ajutorul paraelor care se
varsa in cuveta lacustra dar si datorita unor puturi de alimentare subterana. Iazul Puturos
are o suprafata 1.26 ha , o adancime de 1.3 m si un volum de 18000 m 3, o lungime de 250
m si o latime de 70 m iar perimetrul este de 566 m.

Datorita lucrarilor de drenare a suprafetelor adicente si indreptarea cursurilor de apa au

rezultat iazuri de mici dimensiuni de tip beciug in urma umperii cu apa a meandrelor
parasite. Iazurile de tip belciug sunt raspandite pe teritoriul comunei dupa cum urmeza.
Doua iazuri in urma indreptarii paraului Leahu in partea de sud a satului Campeni in
apropierea de confluenta cu Raul Miletin cu o suprafata de 0.30 ha si patru iazuri in lunca
Miletinului in aval de confuenta cu Paraul Robu in partea de sud a satului Prajeni.
Suprafata celer patru iazuri din lunaca Miletinului este de 2.61, iar cel mai mare iaz de tip
belcuig este alimentat de paraul Puturos avand o suprafata de 1.59 ha, lungimea acestui iaz
este de 1.2 km iar latime este de 21 m.

Toate aceste iazuri sunt in suprafata extravilana a cumunei, cele din intravilan nu
depasesc mai mult de 0,1 ha sunt repatizate numai in satul Prajeni in numar de trei in
partea de S a satului fiind utilizate in legumicultura.
 I.6. Solurile

Pentru înţelegerea modului de formare şi evoluţie a solurilor, în acest capitol subliniem

procesele pedogenetice specifice diferitelor tipuri de soluri, alături de care efectul
activităţii economice a omului asupra evoluţiei solurilor este deosebit de important .

I.6.A.Procese pedogenetice specifice

Solul este rezultatul acţiunii concomitente al unor procese pedogenetice specifice ,

precum şi factorii care le determină. Factorii bioclimatici, împreună cu viaţa vegetală şi
animală, determină direcţia de evoluţie a solurilor şi zonalitatea .

Caracterul climei (temperaturi ridicate în lunile aprilie - august şi precipitaţii reduse

vara) şi ale vegetaţiei (lipsa pădurilor) ne îndreptăţesc să afirmăm că ne găsim într - o zonă
de trecere de la silvostepă către stepă, fapt confirmat de prezenţa solurilor de tip
cernoziom, solonceac, soloneţ.

Factorii geologico-morfologici, relieful, geologia şi mai ales litologia contribuie la

răspândirea solurilor diferite ca vârstă, textură, proprietăţi fizico-chimice, toate fiind însă
legate între ele prin direcţia comună principală de evoluţie determinată de factorii
bioclimatici şi specifică fiecărui tip de sol sau grupuri de soluri.

I.6.BPrincipiile şi criteriile de clasificare şi lista sistematică a solurilor

În urma diagnozei şi clasificării solurilor de pe teritoriul comunei Prăjeni , pe baza

principiilor pedologice şi genetice, următoarelor clase : Cernisoluri (cernoziomuri,
cernoziomuri cambice, cernoziomuri argiloiluviale); Hidrosoluri (lăcovişti şi soluri gleice);
Salsorisoluri (soloneţuri); Pelisoluri (vertisoluri); Antrisoluri (Soluri neevoluate,trunchiate
sau desfundate) (protosoluri aluviale, soluri aluviale , erodisoluri şi soluri desfundate ) .

I.6.B.a. Cernisoluri

Această clasă înglobează solurile care au ca diagnostic un orizont molic cel puţin în partea
superioară .

Cernoziomuri
Aceste soluri ocupă o suprafaţă de 221,08ha , ceea ce reprezintă 7,39 % din arealul studiat
. Configuraţia profilului este de tipul Am - AC - C. Roca de solificare este reprezentată de
argile, depozite loessoide, marne. Nivelul hidrostatic este cantonat la peste 5 m la toate
unităţile de sol. Grosimea orizontului la suprafaţă oscilează între 9 cm şi 62 cm. Reacţia
solului oscilează de la slab acidă ( pH 6,43, până la puternic alcalină (pH 9,25).
Cantitatea de humus în orizontul superior este cuprinsă între 2,00 % şi 4,59%. Textura la
suprafaţă este lutoargiloasă şi argilolutoasă .

Cernoziomuri cambice

Aceste soluri ocupă o suprafaţă de 301,44.ha , ceea ce reprezintă 10,08 % din arealul
studiat. Configuraţia profilului este de tipul Am - AB - Bv – ( BC ) - C . Se suprapun pe
suprafeţe plane, pe culme, pe versanţi cu pante cuprinse între 5 - 10 % şi pe versanţi cu
pante cuprinse între 10 - 20%. Roca de solificare este reprezentată de depozite loessoide,
argile şi marne. Nivelul hidrostatic este cantonat la peste 5 m. Grosimea orizontului la
suprafaţă oscilează între 17 cm şi 57 cm. Reacţia solului oscilează de la slab acidă ( pH
5.92, până la moderat alcalină ( pH 8,50). Cantitatea de humus în orizontul superior este
cuprinsă între 2,44 % şi 4,98 %. Textura la suprafaţă este lutoargiloasă şi argilolutoasă.

Cernoziomuri argiloiluviale

Aceste soluri ocupă o suprafaţă de 201,73 ha , ceea ce reprezintă 6,75% din arealul
studiat, care se suprapun pe versanţi cu pante de 5% şi pe versanţi cu pante cuprinse între
10 - 15 %. Roca de solificare este reprezentată de argile. Nivelul hidrostatic este cantonat
în la peste 5 m. Grosimea orizontului la suprafaţă oscilează între 17 cm şi 32 cm. Reacţia
solului oscilează de la slab acidă (pH 6,00) , până la slab alcalină (pH 8,02). Cantitatea de
humus în orizontul superior este cuprinsă între 3,02 % şi 3,10 %. Textura la suprafaţă este
argilo-lutoasă şi argiloasă.

I.6.B.b.Hidrosoluri

Grupează solurile care s- au format şi evoluează în condiţii de exces de umiditate

permanent .

Lăcovişti
S-au întâlnit pe o suprafaţă de 48,44 ha , reprezentând 1,62 % din arealul studiat. S-au
format pe firele de vale. Se deosebesc de celelalte soluri hidromorfe prin configuraţia
profilului, care este de tipul Am - AGo - Gr şi prin trecere treptată spre orizontul Gr. Roca
de solificare este reprezentată de argile. Nivelul pedofreatic este cantonat între 0,80 m.
Grosimea orizontului la suprafaţă este de 20 cm. Reacţia solului în orizontul superior este
slsb alcalină (pH7.82). Conţinutul de humus în orizontul superior este de 5,77 %. Textura
orizintului superior este argilolutoasă.

Solurile gleice

Ocupă o suprafaţă de18,00 ha, ceea ce reprezintă 0,60 % din teritoriul studiat. Configuraţia
profilului este de tipul Ao – AGo - Gr . S-au format pe fire de vale. Roca de solificare este
reprezentată de argile. Nivelul pedofreatic este cantonat între 0,70 m. Grosimea orizontului
la suprafaţă este de 30 cm.Reacţia solului în orizontul superior este moderat alcalină (pH
8,90). Conţinutul de humus în orizontul superior este de 1,79 %. Textura orizintului
superior este argilolutoasă. Solul prezintă alcalizare slabă de la suprafaţă .

I.6.B.c. Salsodisoluri

Grupează solurile care au ca diagnostic un orizont salic sau natric.

Soloneţurile

Ocupa o suprafaţă de7,00ha , reprezentând 0,23 % din arealul studiat. Configuraţia

profilului este de tipul Ao - Bt na - CGo (Gr). Solul se suprapune pe versanţi cu pante de
15 - 20 % şi este afectat de alunecări active de teren. Roca de solificare este reprezentată
de depozite salifere. Reacţia solului la suprafaţă este puternic alcalină. Cantitatea de humus
este de 1,79 % . Valoarea natriului din complexul adsorbtiv este de 40% , iar CTSS de
2.753 mg la 100 gr sol. Grosimea orizontului la suprafaţă este de 15 cm. Textura în
orizontul superior este luto-argiloasă.

Vertisoluri

Înglobează solurile care au ca orizont diagnostic un orizont vertic y .

Ocupă o suprafaţă de 57,46 ha ce reprezintă 1,93 % şi se suprapun pe versanţi cu panta
cuprinsă între 5 % şi 25 %. Configuraţia profilului de sol este de tipul Amy - ABy - By -
C(y). Nivelul pedofreatic este cantonat la peste 5 m , iar roca de solificare este reprezentată
de argile. Grosimea orizontului de la suprafaţă oscilează între 18 cm şi 24cm. Reacţia
solului este neutră (pH 6,96) şi slab alcalină (pH 7,90). Cantitatea de carbonaţi de calciu în
primii 50 cm este cuprinsă între 6,38 % şi 7,40 %, iar cantitatea de humus oscilează între
4,99 % şi 7,40 %. Textura la suprafaţă este argilolutoasă .

Antrisoluri

Solurile neevoluate au ca diagnostic un orizont A slab format urmat de materialul sau roca
parentală şi sunt reprezentate de protosolurile aluviale şi solurile aluviale. Solurile
trunchiate grupează unităţile de sol care datorită eroziunii prezintă profil trunchiat, în aşa
fel încât orizonturile rămase nu permit încadrarea într-un anumit tip de sol şi sunt
reprezentate de erodisoluri. Solurile desfundate se definesc prin aceea că prezintă profilul
deranjat ˝in situ˝, pe cel puţin 50 cm prin desfundare sau altă acţiune mecanică.

Protosoluri aluviale

Prezenţa protosolurilor aluviale, este legată de existenţa luncilor , care sunt unităţi de relief
tinere formate sub influenţa apelor curgătoare prin acţiunea de eroziune , transport şi
sedimentare. Se întâlnesc de o parte şi de alta a râului Miletin, ocupă o suprafaţă de
81,21ha, ceea ce reprezintă 2,72 % din arealul studiat. Roca de solificare este reprezentată
de depozitele fluviatile, iar nivelul pedofreatic este cantonat la 1,90m. Reacţia solului în
orizontul superior este slab alacalină, valorile pH - ului fiind de 8,20. Cantitatea de humus
în orizonul superior este de 0,78 %, iar cantitatea de carbonat de calciu în primii 50 cm
este de 7,50 %. Textura la suprafaţă este lutoasă.

Soluri aluviale

Solurilor aluviale se definesc printr-un orizont Ao mai mare de 20 cm, urmat de material
parental constituit din depozite fluviatile , fluvio – lacustre sau lacustre recente . Spre
deosebire de protosolurilor aluviale care seformează în condiţii de revărsare frecventă a
apelor curgătoare , solurile aluviale se întâlnesc în lunci sau perimetrele cu lacuri sau foste
lacuri ieşite de sub influienţa revărsărilor sau inundate la perioade mari de timp .

Se întâlnesc de o parte şi de alta a pârâului Miletin, cuprinzând o suprafaţă de 329,51 ha ,

ceea ce reprezintă 11,02 % din arealul studiat. Roca de solificare este reprezentată de
depozitele fluviatile , iar nivelul pedofreatic este cantonat între 1,00m şi 4,00m. Reacţia
solului în orizontul superior este slab alacalină , valorile pH - ului oscilând între 7,71 şi
8,46. Cantitatea de humus în orizonul superior oscilează între 1,86 % şi 2,68%. Textura la
suprafaţă este lutoaargiloasă, argilolutoasă şi argiloprăfoasă.

Erodisolurile

Aceste soluri ocupă o suprafaţă de 452,21 ha , ceea ce reprezintă 15,13 % din arealul
studiat. Aceste soluri s -au format pe versanţi supuşi eroziunii accelerate , care determină
îndepărtarea orizonturilor superioare ale solurilor , uneori până la materialul parental.
Configuraţia profilului este de tipul Ao - C. Erodisolurile se suprapun peste versanţi cu
pante de 10 %, 15 - 20 %, 25 - 35 %, cornişe active, cornişe stabilizate, ravene active.
Roca de solificare este reprezentată de depozite loessoide, argile, marne. Nivelul
pedofratic este cantonat la peste 5 m si 1,80m. Reacţia solului în orizontul superior
oscilează de la slab alcalină pH 7,85 până la foarte puternic alcalină pH 9,78. Cantitatea
de carbonat de calciu în primii 50 cm este cuprinsă între 5,52% şi 14,50 % . Textura la
suprafaţă este lutoargiloasă, argilolutoasă şi argiloasă .

Solurile desfundate

Solurile desfundate se definesc prin aceea că prezintă profilul deranjat ˝in situ˝ pe cel
puţin 50 cm prin desfundare sau altă acţiune mecanică. Reprezintă foste plantaţii de vii.
Ocupă o suprafaţă de 84,42 ha , ceea ce reprezintă 2,82 % din teritoriul studiat.
Configuraţia profilului este de tipul Do - C. Se suprapun pe versanţi slab înclinaţi, cu panta
cuprinsă între 2 - 5 % şi pe versanţi cu pante de 25 – 35 %. Roca de solificare este
reprezentată de argile, nivelul pedofreatic fiind cantonat la peste 5 m. Reacţia solurilor este
de la moderat acidă la având pH-ul de 5,69 şi slab acidă pH 6,28. Textura la suprafaţă este
argilolutoasă.
I.7.Biogeografia
I.7.A. Vegetatia,
Datorită situaţiei geografice a teritoriului cercetat, vegetaţia reflectă pe de o parte influenţa
pătrunderii stepei din est , iar pe de altă parte influenţa zonei forestiere din vest.

Acest lucru este subliniat atât de compoziţia floristică cât şi de distribuţia asociaţiilor
vegetale şi zonelor de vegetaţie în general .

Vegetaţia naturală este împărţita în : vegetaţia pajiştilor naturale, vegetaţia palustră,

vegetaţia pădurilor

Compoziţia pajiştilor naturale este în general distrusă, deoarece păşunatul se face în

mod intensiv şi în perioade neindicate din punct de vedere tehnic, iar la aceasta trebuie
adăugată şi starea de degradare înaintată a solurilor.

Vegetaţia ierboasă specifică este alcătuită din următoarele asociaţii xerofile: festuca
vallesiaca (păiuş), andropogon ischaemum (iarbă bărboaasă), stipa joannis (colilie),
arthemisia austriaca (pelin), euphorbia stepposa (laptele câinelui). Aceste plante au fost
identificate pe păşuni situate pe versanţi afectaţi de eroziune de suprafaţă, adâncime şi de
fenomene de alunecare, unde omul nu a putut interveni. În luminişurile pădurilor sau în
jurul lor, apar arbuşti ca Crataegus mongyna (păducelul), Cornus mas (cornul), (Rosa
canina) măceşul.

Cornus mas Rosa canina

Vegetaţia halofilă este răspândită pe terenurile acoperite cu soluri halomorfe ca: solonceac,
soloneţ şi soluri salinizate sau alcalizate. Dominante sunt : Puccinellia distans (săricică),
Arthemisia maritima (peliniţă). Adesea vegetaţia halofilă este întovărăşită şi de alte plante
tipice de stepă : Agropyrum cristatum (pir), Cerastocorpus arenarius (ciulin).

În condiţii de umiditate edafică accentuată ca mlaştini , margini de bălţi şi iazuri se

întălnesc o serie de plante specifice ca : Phragmites communis (stuf ), Typha angustifolia
(papură) şi Glyceria aquatica (mană de apă).

Vegetaţia de pădure este practic artificializată în sensul că sunt plantaţii făcute de către om
cu scop antierozional. Padurea este impartita pe mai multe mai multe suprafete care
insumate pe teritoriul comunei Prajeni suprafata totala de padure este de 194.4 ha.
Vegetatia de padure este repatizata astfel doua suprafete prima de cu o suprafata de 3 ha
situata pe vesatul nord-estic al dealui Struna iar cel de al doua suprafata este situata pe
valea paraului Struna fiind situata pe versatul estic al dealui Struna si versantu vestic al
dealui Parlita cu o suprafata de 25 ha. Aceste doua suprafete se afla in partea de sud a
satului Campeni. Padurea Prajeni se afla in partea de nord a satului Prajeni pe versantul
sud-vestic al dealui Prajeni, este cea mai mare suprafata de padure insumand 76.6 ha.
Padurea de la Luparia este situata in partea de nord a dealului Tiglau pe versantul vestic, in
partea de est a satului Luparia. Padurea Ciorogani are o suprafata de 68.9 ha situata la 5
km de satul Prajeni pe coasta Piciorogani a dealui Prajeni. Acesta padure nu intra in
teritoriul administrativ al comunei Prajeni acesta fiind in administrarea padurarului din
comuna Prajeni suprafata fiind proaspat inpaduriata.

Fiind paduri plantate speciile alese au fost cele care au o crestere rapida si radacini
puternice specia domunata este cea de salcam (Robinia pseudoacacia) fiind urmat de
Sălcioară (Elaeagnus angustifolia), Mojdrean (Fraxinus ornus), frasin (Fraxinus exelsior),
artar american (Acer negundo), otetar (Rhus typhina), amorfa (Amorpha fruticosa), glădiță
(Gleditschia triacanthos) cireş păsăresc (Cerasus avium), măr (Malus silvestris) şi păr
pădureţ (Pirus Pyraster) iar foarte rar stejar si carpen (Carpinus betulus). Dintre arbuşti,
apare alunul (Corylus avellana), păducelul (Crataegus monogyna), măceşul (Rosa canina)
etc.
Prin culturile cultivate în zonă se semnalează următoarele specii de buruieni: Convolvulus
arvensis (volbură), Setaria glauca (mohor), Cynodon dactilon (pir gros), Cirsium arvense
(pălămidă), Sonchus arvensis (susai), Taraxacum officinale (păpădie), Atriplex tataricum
(lobodă sălbatică), Amaranthus retroflexus (ştir), Rubus tomentosus (rug), Avenua fatua
(ovăsică).

Vegetaţia cultivată în zonă este reprezentată de : grâu, porumb, floarea soarelui, soia,
plante furajere şi diverse legume.

I.7.A. Fauna terestră

Fauna se corelează cu vegetaţia, ce reprezintă suportul de viaţă şi de ascunziş. În

funcţie de aceasta, sunt diferenţiate ca domenii fanuistice, cel de silvostepă şi cel de
pădure.Pentru zona de câmpie, fauna de silvostepă, este reprezentată de unele rozătoare, ca
popândăul (Citellus citellus), căţelul de pămnânt (Spalax microphthalmus), şobolanul de
câmp (Apodemus agrarius), şoarecele de stepă (Sicista subtilis), iepurele de câmp (Lepus
europaeus), Cricetus cricetus (hârciogul), Microtus arvalis (şoarecele de câmp), Arvicola
terestris (şobolanul de apă) .

Pe seama acestora, trăieşte dihorul (Putorius putorius), nevăstuica (Mustela

nivalis) iar dintre carnivorele mari, vulpea (Canis vulpis), ce se adăposteşte în păduri.
(după Victor Tufescu – Judeţul Botoşani)

Citellus citellus Apodemus agrarius Mustela nivalis

 Din rândul avifaunei, comune sunt : graurul (Sturnus vulgaris), pitpalacul
(Coturnix coturnix), ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), dumbrăveanca (Coracias
garrulus ), precum şi unele răpitoare ca uliul porumbar (Accipiter gentilis). Pe iazurile
mari (Modruz I , Modruz II) este întâlnită raţa sălbatică (Anas platyrhynchos).

Reptilele sunt reprezentate de şopârlă (specia Lacerta agilis chersonensis),

batracienii de către broasca râioasă ( Bufo viridis), broasca de lac (Rana sculenta) şi
buhaiul de baltă (Bombina bombina).

Accipiter gentilis Coracias garrulus

Lumea insectelor este formată din lăcuste, cosaşi, greieri etc., iar în lunci şi pe iazuri
apar ţânţarii.

Fauna de pădure este alcătuită şi din unele elemnte menţionate, dar se caracterizează
mai ales prin căprioare (Capreolus capreolus), întălnită în pădurea Prajeni. Mai este
semnalat mistreţul (Sus scrofa), vulpea (Canis vulpis) şi iepurele (Lepus europaeus).
Păsările sunt mai numeroase decât la câmpie, şi sunt reprezentate de sturzul cântător
(Turdus philomelos), gaiţa (Garrulus glandarius), piţiogoiul (Paraus lugurbys), turturica
(Streptopelia turtur ), privighetoarea mică (Luscina megarhxnchos), ciocănitoarea
(Dendrocopus minor) şi unele răpitoare ca uliul sau gaia (Nilvus miluus). Reptilele sunt
reprezentate de şarpele de pădure (Columber longissimus), vipera, iar fauna de frunzar este
formată din gasteropode, păianjeni, insecte, miriapode etc.

Fauna acvatică Peştii sunt diferenţiaţi între apele curgătoare şi iazuri.Miletinul face parte
din zona cleanului la care se mai adaugă ştiuca (Esox lucius), bibanul (Perca fluviatilis) şi
ţiparul (Misgurnus fossilis ). În iazuri mai apare şi mreana (Barbus barbus), precum şi
carasul argintiu, carasul auriu, roşioara, ghiborţul etc. (după Victor Tufescu – Judeţul
Botoşani, 1977)
Capitolul II. Geografia Umană

II.1. Dinamica populaţiei

II.1.A. Evoluţia numerică a populaţiei

Datorită poziţiei granita judeţului satele actualei comune Prăjeni au fost
administrate fie de comune din judeţul Iaşi sau Botoşani iar uneori satele au fost împărţite
de judeţe.
Astfel în anul 1898 pe teritoriul comunei existau trei sate: Latai (actual Câmpeni
după schimabarea de nume din 1960) şi Prăjeni care făceau parte din comună Latai judeţul
Botoşani, la acea vreme comună Latai avea o populaţie de 640 de locuitori ; satul Traisteni
(astăzi Lupăria) aparţinea comunei Badeni din judeţul Iaşi. Împreună aceste trei sate pe
teritoriul comunei aveu o populaţie de 1027 locuitori.
În 1924 pe teritoriul actual al comunei este înfiinţat satul Miletin find arondat împreună cu
satul Lupăria la Plasa Turia din judeţul Iaşi ca anul 1930 populaţia să crească cu 932
locuitori, ajungând la o populaţie de 1999. În anul 1941 pupulatia de pe actualul teritoriul
era cifrata la 2518 locuitori iar după război respectiv în anul 1948 populaţia crescuse doar
cu 25 de locuitori.
În anul 1956 se infiinteza comună Prăjeni care în avea componenta satele Latai, Prăjeni,
Lupăria, Miletin şi Leahu-Nacu având o populaţie de 2937 locuitori iar comună era
administrată de raionul Hârlău. În anul 1966 comună Prăjeni ajunge în forma actuala ce
cele patru sate (Prăjeni Lupăria Câmpeni şi Miletin) şi o populaţie de 3600 fiind maximă
avută de comună Prăjeni.
După 1966 populaţia intra într-o scădere 258 de locuitori în 1976. Din 1976
populaţia începe o mică creştere până în 1982 când populaţia atingea 3506 locuitori.
În anul 1998 populaţia comunei Prăjeni avea mai puţin cu 297 locuitori faţă de
1982, anul 1998 având populaţia cea mai scăzută din1966.
 Actual populaţia comunei prăjeni are un trend ascendent la rescenamtul din 2002
populaţia număra 3326 locuitori ca la recensamtul din 2011 populaţia să fie de 3560
locuitori.

Prajeni

4000
3500
3000
2500
2000 Prajeni
1500
1000
500
0
98

12

30

41

48

56

66

76

87

92

98

02

11
19

19

19

19

19

19

20
18

19

19

19

19

20

Graficul evoluţiei populaţiei comunei Prăjeni (1898-2011)

Dacă pe ansanmblu în comună Prăjeni populaţia are o tendinţă de crestre nu se
poate spune asta despre toate cele patru sate.
În anul 1898 satele de pe teritoriul actualei comune populaţia de 1027 locuitori era
împărţită după cum urmează : Lupăria cu o populaţie de 387 locuitori, Prăjeni cu o
populaţie de 360 şi satul Câmpeni cu o populaţie de 280.
Satul Prăjeni a avut un trend acendent accentua populaţia dublându-se în numai 50 de ani
respectiv în anu1 1948 populaţia satului Prăjeni era însumata la 728. De remarcat este
faptul că populaţia în timpul celui de al ÎI lea război mondial a avut o creştere mai scăzută
cu numai 4 locuitori respectiv în anul 1941 satul Prăjeni avea o populaţie de 724 locuitori.
Populaţia cotinua să crească în anul 2002 se înregistra o populaţie de 1169 locuitori.
Satul Lupăria avea în anul 1898 387 locuitori fiind cel mai bine populat sat din acel tip
însă până în 1912 populaţia scade la 383 locuitori. În anul 1941 revenea din nou cel mai
bine sat populat din teritoriul actual cu o populaţie de 774 locuitori. Ca şi la celelalte sate
din comună în perioada 1941-1942 populaţia are o creştere lentă însă în anii urmatoari
satul îşi va continua creşterea accectuata până în anul 1966 populaţia satului nu numai că
era cotata la 1102 locuitori dar era şi cel mai bine populat sat al comunei Prăjeni. Dina nul
 1966 populaţia satului Lupăria începe să intre într-un regres care se mentne şi astăzi în
anul 2002 populaţia satului era de 797 locuitori
Satul Câmpeni are o creştere a populaţiei lentă. În anul 1898 acest sat avea o populaţie de
280 de locuitori iar până în 1941 populaţia avea să fie de 455 locuitori. Din 1941 până în
1948 populaţia avea să crească numai cu 6 locuitori, însă în 1966 satul Câmpeni avea să
atingă populaţia de 618 locuitori iar până în 2002 populaţia satului Câmpeni era cotat la
673 locuitori. De remarcat faptul că din 1977 satul Câmpeni este al trilea sat din comună
după numărul de locuitori.
Satul Miletin este infintat în anul 1924, poulatia satului în anul 1930 era de 417 iar până în
anul 1941 populaţia atinge 565 locuitori. În prioada 1941-1948 populaţia înregistrează o
creştere mai lentă. În anul 1966 populaţia atingea maximul de 813 de locuitori, apoi
populaţia începe să scadă până în anul 1992 când populaţia număra 581 locuitori. Tendinţa
rămâne una de creştere în anul 2002 populaţia satului Miletin era de 651 locuitori.

Satul\ Anul 1898 1912 1930 1941 1948 1956 1966 1977 1992 2002
Câmpeni 280 290 355 455 461 524 618 639 638 673
Lupăria 387 383 590 774 783 879 1102 1011 806 797
Miletin 417 565 571 681 813 656 581 651
Prăjeni 360 529 637 724 728 853 1067 1059 1108 1169
Graficul şi tebelul evolutieipopulatiei pe sate (1898-2002)
II.1.B. Natalitatea şi Mortalitatea
II.1.B.a. Natalitatea
Natalitatease referă la frecvenţa sau intensitatea naşterilor (născuţilor vii) în sânul
unei populaţii, în decursul unui an, raportată la 1000 de locuitori. Natalitatea este
componentă importantă, activă a bilanţului natural.

Natalitatea este o componentă demografică foarte importantă în mişcarea naturală a

populaţiei, care poate fi controlată la nivel de familie sau de către stat ceea ce face să
înregistreze variaţii la nivelul ţărilor regiunilor sau la nivel mondial.
Factorii care influenţează natalitatea sunt: structura populaţiei pe grupe de vârstă, structura
tradiţională a familiei, standardul de viaţă, vârsta la căsătorie, influenţe religioase, politica
statelor.

Graficul Natalităţii (1966-2006)

Natalitatea în comună Prăjeni a fost cea mai ridicată în anu1967 cu 39.6 ‰ urmând
să scadă până în anul 1971 cu o natalitate de 27.1 ‰. Perioada 1971- 1978 este macata atât
de creştere cât şi de scădere însă tendinţa relativă a fost una de creştere. Din 1978 până în
1984 natalitatea scade până la pragul de 23.2‰. În următorii doi ani urmeza o creştere
29.4‰ în 1986 iar în cel de a treilea an se înregistra o scădere ajungând la 23.4‰ în anul
1987. Următorii doi ani respectiv 1988 şi 1989 natalitatea a ajuns la cota de 30.9 ‰. În
urma revoluţiei din decembrie 1989 natalitatea scade simţitor în anul 1992 ajungând la
cota de 15‰. În perioada 1992-2006 natalitatea a avut alternate cu creşteri şi scăderi cota
cea mai mică s-a înregistrat în anul 2005 când natalitatea era de numai 13.6‰. În anul
2006 natalitatea a crecut înregistrând 14.8‰.
Deşi tendinţa generală este una de cădere a natalităţii, se poate observa că în
perioda de după revoluţie apare un declin că mai apoi natalitatea să se stabilizeze în medie
la valoarea de 17‰.

II.1.B.b. Mortalitatea
Mortalitatea se referă la frecvenţa deceselor în cadrul unei populaţii, pe o perioadă
determinată. Se exprimă în numărul de decese la 1000 de locuitori. Mortalitatea este
componentă pasivă a bilanţului natural.
Factorii care influenţează mortalitatea sunt: nivelul de trăi, gradul de educaţie al populaţiei,
progresele medicinei, condiţiile climatice, urbanizarea, sexul, unele obişnuinţe.
Nivelul de trăi influenţează pozitiv. În ţările dezvoltate, datorită uşurării muncii
fizice, mortalitatea a scăzut; în ţările subdezvoltate, munca fizică grea face să crească
mortalitatea. Prin gradul de educaţie şi printr-o igienă bună se pot preveni bolile şi reduce
mortalitatea. Progresele medicinei au diminuat mortalitatea prin tratamente, medicamente.
Condiţiile climatice favorizează anumite boli ( ex.: în zona caldă sunt frecvente bolile
aparatului respirator). În ambele situaţii aceste boli duc la creşterea mortalităţii; sexul
influenţează în sensul că mortalitatea feminină este mai scăzută, iar mortalitatea masculină
este mai ridicată; unele obişnuinţe, cum sunt alcoolismul, fumatul, consumul exagerat de
grăsimi, sedentarismul, favorizează mortalitatea. În strânsă legătură cu mortalitatea se pot
discuta şi alte două noţiuni:mortalitatea infantilă şi morbiditatea.
 Graficul mortalitaii (1966-2006)
Mortalitatea în comună Prăjeni este una scăzută în timpul perioadei comuneiste
mortalitatea maximă este înregistrată în anul 1980 cu 11.8‰. Valoarea minimă s-a
înregistrat din totalul perioadei este de 4‰ în anul 1981. Cea mai mare valoare a
mortalităţii este de 17.4‰ înregistrată în anul 1994. Deşi valorile alternează cu creşteri sau
scăderi tendinţa mortalităţii este una de creştere. mortalităţii pe întreaga perioadă 1966-
2006 mortalitatea are valoarea de 9.6‰. Din 1966 până în 1990 media are valoarea de
7.8‰ iar din 1990 până 2006 mortalitatea avea o medie 11.8‰.
Mortalitatea infantilă exprimă frecvenţa deceselor infantile (sub 1 an) raportată la
1.000 de născuţi vii în cadrul populaţiei. Morbiditatea se referă la frecvenţa îmbolnăvirilor
în cadrul populaţiei (se raportează la numărul de îmbolnăviri la 100.000 de locuitori).
Morbiditatea influenţează pozitiv mortalitatea.

II.1.C. Bilanţul natural

Acesta poate fi pozitiv (când natalitatea este mai mare decât mortalitatea) şi asigură
un excedent de populaţie (un spor); poate fi negative (când mortalitatea este mai mare
decât natalitatea) situaţie în care se produce un deficit.
 Graficul Bilntului natural (1966-2006)
O valoare rădicată a bilanţului natural indica o creştere a populaţiei ca cea din 1967
având o valoare 32‰. Comună Prăjeni înregistrează un spor natural care este în declin în
2006 valoarea bilanţului natural era de 0.3‰. Valoarea medie a bilanţului natural în
perioada din 1966-2006 este de 14.8‰.

II.1.D. Migraţiile
Mobilitatea spaţială a populaţiei se referă la totalitatea deplasărilor populaţiei în
teritoriu, indiferent de durată precum, şi la modificările de ordin social, profesional,
demografic. Mobilitatea teritorială are 2 tipuri: migraţii interne şi migraţii internaţionale.
Mişcarea migratorie a populaţiei este o parte din mişcarea totală a populaţiei
(cealaltă parte este mişcarea naturală).
Migraţiile interne – se desfăşoară în interiorul ţărilor,având ca motivaţie, în general,
locul de muncă. Acest tip de mişcare este caracteristică pentru toate ţările, indiferent de
gradul de dezvoltare. În orice ţară se ivesc regiuni care solicită forţă de muncă – fie pentru
a pune în valoare resurse, fie pentru desfăşurarea unui program de dezvoltare – şi în aceste
condiţii, se creează fluxuri migratorii dinspre regiunile cu forţă de muncă disponibilă spre
cele care solicită forţă de muncă.
II.1.D.a. Emigrantia
Emigraţia este actul sau fenomenul părăsirii ţării sau regiunii natale de către un
individ sau grup de indivizi pentru a se stabili în alta zona sau localitate.
Emigrarea poate avea diferite motive, unele politice, altele economice, sau chiar personale
(precum căsătoria cu un cetăţean al unui alt stat). În alte cazuri, oameni în vârstă din ţări
bogate, dar cu o climă rece, aleg să se mute în alte ţări cu o climă mai caldă, după ce ies la
pensie.
De-a lungul istoriei, numeroşi emigranţi s-au reîntors în patriile lor, după ce au reuşit
să strângă suficienţi bani în ţările de adopţie. În unele cazuri, emigranţii se mută în ţări
care se deosebesc profund de ţările de origine prin tradiţiile culturale, economice sau
religioase. În astfel de cazuri, emigranţii încearcă de cele mai multe ori să-şi păstreze
cultura, tradiţiile sau limba, pe care de cele mai multe ori le transmit urmaşilor.
Emigraţia este raportul dintre numărul de plecări şi populaţie totală înmulţit cu 1000
dintr-o localitate sal un areal, aceasta esta redată în raport la 1000 de locuitori.

Graficul emigraţiei (1990-2009)

Emigrantia medie în comună Prăjeni este 21.9‰, valoarea maximă s-a înregistrat în anul
1990 fiind cotata la 94.6‰, iar minimă a fost înregistrată 1n anul 2000 şi 2005 ambele cu
o valoare de 8.9‰. Tendinţa emigraţiei este în scădere. Aceasta scădere este importantă în
vederea realizării unui spor migratoriu.
II.1.D.a. Imigrantia
Imigrarea este procesul de strămutare permanentă sau temporară a unei persoane sau a
unui grup de persoane dintr-o ţară în alta. Cauzele imigrării sunt: căutarea locurilor de
muncă, asigurarea hranei, dorinţa de a trăi mai bine, de a fi mai bine plătit sau brain
draining-ul.
Imigraţia este raportul dintre numărul de stabiliri şi populaţie totală înmulţit cu 1000 dintr-
o localitate sal un areal, aceasta esta redată în raport la 1000 de louitori.

Graficul imigraţiei (1990-2009)

Imigraţia are valori medii mai modeste în comparaţie cu emigraţia cea ce va duce la un
deficit migratoriu. Valoarea medie a imigraţie este de 9‰ cu o valoare maximă de 19.2‰
înregistrată în anul 2002 iar valoarea minimă 0.9‰ înregistrată în anul 1990. Tendinţa
este una de creştere, care dacă se va menţine va putea aduce un plus în vederea realizării
unui spor migratoriu.

II.1.E. Bilanţul migratoriu

Bilanţul migratoriu este raportul dintre emigrare şi imigrare; determinat de deplasările
populaţiei.
 Graficul Bilanţului Migratoriu (1990-2009)
În comună Prăjeni media bilanţului migratoriu este negativă datorită imigraţiei scăzute şi
emigraţiei mai ridicate, valoarea medie este de -12.9‰, cea maximă este de 8.7‰ în anul
2002 iar valoarea minimă de -93.8 ‰ în anul 1990. Tendinţa este de creştere. După
căderea comunismului locuitorii comunii au profit din plin de libertatea şi au emigrat în
vederea găsirii unui trai mai bun, chiar şi în străinătate deşi era nevoie de viză.

II.1.G. Bilanţul demografic general

Bilanţul demografic general este expresia "feed - beck" -ului ce caracterizează un sistem
deschis, care este în cazul de faţă populaţia.
În situaţia în care populaţia este considerată un sistem închis, procesele ce
caracterizează sistemul, adică intrările şi ieşirile sunt date de naşteri şi respectiv decese
(bilanţ demografic natural). În cazul în care populaţia este considerată un sistem deschis
cele două caracteristici ale sistemului vor fi date de:
- intrările: naşteri (N) şi imigrări (I)
-ieşirile: decese (D) şi emigrări (E)
sau de diferenţa dintre bilanţul natural şi bilanţului migratoriu.
 Graficul Bilanţului Demografic General (1990-2006)
Bilanţul demografic general pe perioada 1990-2006 este negativ deoarece ieşirile sunt mai
mari decât intrările. În comună Prăjeni valoarea medie a bilanţului demografic general este
de -8.1‰, valorea minimă era cotata la -81.8‰ în anul 1990 iar cea maximă avea valoare
de 19.5‰ în anul 2002. Bilanţul demografic general a avut valori pozitive numai în anii
1999, 2000 2001 şi 2002. Tendinţa este una de creştere şi asta se poate observa din
evoluţia populaţiei care dacă în 2006 populaţia număra 3213 locuitori, la recensamatul din
octombrie 2011 populaţia comunei Prăjeni număra 3560 locuitori.
II.2. Structura populaţiei
II.2.A. Structura populatieii pe grupe de vastă
Este expresia divizării populaţiei totale, în trei categorii semnificative, corespunzătoare
populaţiei tinere (până la 19 ani), adulte (20-60 ani) şi vârstnice (peste 60 de ani).

Structura populatiei pe grupe de varsta

30%
50%
0-19 ani
20-59 ani
60 si peste

20%

Graficul structurii populaţiei comunei Prăjeni pe grupe de vârstă în 2008

După grupele de vărsata în populaţia comunei Prăjeni, o pondere mare o are personele
adulte (20-60 ani) cu 1668 locuitori reprezentând 50% din populaţia totală. Persoanele
tinere din categoria 0-20 ani în valoare de 1016 locuitori care reprezintă 30% din populaţia
totală. Persoanele vârstnice (peste 60 de ani) sunt reprezentaţi de 690 de locuitori ce ocupa
un procent de 20% din populaţia totală.
Se poate observa că populaţia comunei este una tanata, în special în cazul populaţiei adulte
care este o veritabilă mâna de lucru.

II.2.B. Structura populatieii pe sexe

Structură pe sexe reprezintă expresia proporţiei bărbaţi / femei în totalul populaţiei şi se
identifică raportând, fie numărul total al bărbaţilor la numărul total al femeilor (raport de
masculinitate), fie numărul total al femeilor la numărul total al bărbaţilor (raport de
feminitate).
 65 si peste

60-64 ani

25-59ani

20-24 ani
Feminin
15-19 ani Masculin

10-14 ani

5-9ani

0-4ani

0 100 200 300 400 500 600 700 800

Graficul structurii populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe 2008

În comună Prăjeni numărul raportul de dintre sexe este echilibrat fiind reprezentat
100.35 femei la 100 de bărbaţi. Pe categorii de vârsta intre 0-20 ani predomina sexul
feminin cu o valoare de 109 femei la 100 de bărbaţi. Pe categoria 20-59 ani predomina
bărbaţii 120 bărbaţi la 100 de femei. În categoria peste 60 ani predomina femeile 140
femei la 100 de bărbaţi. În localităţile rurale este tradiţia ca după căsătorie mârâi să se
aşeze la casa mirelui cea ce face ca populaţia să cresca în funcţie de numărul de masculi.
Pe de altă parte femeile sunt purtătoare de copii şi cu cât sunt mai multe femei în structura
populaţiei va duce la creşterea natalităţii, însă numărul mare de populatiie feminină poate
duce la emigrare prin căsătorie.
II.2.C.Structura populatieii etnie şi religie
Etnia este un grup uman aflat în diverse stadii de formare,de la trib până la naţiune. O
etnie presupune o limbă vorbită comună,tradiţii,religii şi aspiraţii comune.Ea stă la baza
formării unei naţiuni,însă există şi naţiuni formate prin asocierea mai multor etnii.
Naţiunea reprezintă o formă evoluată a etniei,este constituită dintr-un grup uman,ai cărei
membrii au o cunoştinţă naţională proprie şi se simt ataşaţi de un anumit teritoriu.
Printre numeroasele elemente culturale ce diferenţiază populaţia, religia constituie un
element de referinţă, aceasta ocupând un loc important în viaţa comunităţii locale.
Credinţele religioase au determinat, într-o anumită măsură, modul de viaţă al populaţiei,
precum şi anumite caracteristici demografice sau sociale.
 Populaţia comunei este reprezentată etnica de români: 3,271 locuitori, 99.42 % şi rromi
(ţigani):19 locuitori 0.57 %. Limba maternă în comună este reprezentată de limba română
3,282 locuitori, 99.75 % şi rromanes (ţigăneasca) 8 locuitori 0.24 %. Se poate observa că
din cei 19 locuitori rromi (ţigani) numai 8 din ei vorbesc limba maternă.
Structura confesinala în comună Prăjeni este reprezentată de ortodoxi 3266 locuitori,
99.27 % creştină după evanghelie 23 locuitori 0.69 %, greco-catolică o persoană, 0.03 %
Populaţia comunei Prăjeni este într-o majoriatate de peste 99% formată din romani
vorbitori de limba romană şi religie creştin-ortodoxă.

II.2.D. Structura populatieii pe sectoare de activitate

În funcţie de categoria de activitate economică practicată, populaţia activă este divizată în

trei sectoare:
sectorul primar cuprinde agricultura, silvicultură, pescuit, şi mineritul.
sectorul secundar cuprinde industria, construcţiile s.a
sectorul terţiar sau al serviciilor cuprinde: turism, comerţ, transporturi, învăţământ,
sănătate, cultura, etc.
Ponderea populaţiei ocupate pe sectoare de activitate reflectă gradul de dezvoltare
economică la care a ajuns zona sau localiatatea respectivă. În zonele slab dezvoltate au
majoritatea populaţiei ocupate în agricultură, atingând chiar 80-90%.
În zonele dezvoltate, după ce au parcurs perioada în care domina sectorul secundar, se
afla în prezent într-o fază în care domina sectorul serviciilor.
 Structura populatiei pe sectoare de activitate

82%

Primar
Secundar
Tertiar
Casnic

7% 1%
10%

Graficul structurii populaţiei după sectorul de activitate

Populaţia după sectoarele de activitate în comună Prăjeni este repartizată astfel : sectorul
primar cu 1251 locuitori 82% din populaţia activă, sectorul secundar cu 22 locuitor 1%
din populaţia activă, sectorul terţiar 141 locuitori 7% din populaţia activa şi casnici 152
locuitori 10% din populaţia activă. În comună Prăjeni populaţia activa este de 1539
locuitori reprezentând 46% din populaţie.
Populaţia comunei Prăjeni este în una agreară cea ce ne arată ca localitatea nu are un grad
ridicat de dezvoltare.

II.3. Aşezările umane

II.3.A. Istoricul aşezărilor şi administraţiei
Numărul mare de sate atestate documentar pe ambele maluri ale Miletinului : Latai,
Traisteni,Modruz, Boureni, Ciorogani, Colobanti, Prăjeni, Lalesti, Nemândri, corespunde
unei puternice grupări de obşti săteşti.
Satul Prăjeni este sintuat pe fosta moşie a lui Dimitrie Sturză şi a luat fiinţă în jurul anului
1800. Poarta această denumire după numele paznicului de la conacele boieresti- Prajanu
Gheorghe, care să stabilit în preajma acestora şi care era foarte bun măsurător cu prăjina.
Este semnificativă perioada domniei lui M. Sturdza, când în urnă acaparării întregii zone
de către acest proprietar, dispare cel puţin şase sate existente la acea dată : Ciorogani,
Colobanti, Modruz, Lalesti, Nemândri şi Nelipesti.
Dinamica reţelei de drumuri a influenţat şi ea cu prosperitatea sau decăderea unor
localităţi, aşa cum ar fi dezafecterea vechiului drum al Harlaului, ceea ce a dus la dispariţia
unor hanuri : Nelipesti, Dodolea, Latai.Unele vetre de sat au dispărut din cauza
alunecărilor de teren cum ar fi : Cirogani şi Colobanti.
Satul Latai (actual Câmpeni) a fost atestat documentar în 1626 şi îşi trage numele de
la boierul Lataianu conform spuselor bătrânilor. Inse conform planurilor de tragere din
anul 1910 se observa că satul avea o dezvoltare pe lăţimea interfluviului dintre paraul
Leahu şi răul Miletin, acest lucru este sesizabil de pe Dealul Pârlita şi Dealul Strună. Aici
au fost deasemanea găsite urme de locuire din perioda daco-romana
Satul Traisteni (actualmente Lupăria) a fost înfiinţat la începutul secolului XIX pe
moşia Gheorghe Asachi arendata Spiridoniei - Iaşi a cărui administrator era un anume
Ivaşcu. De aici şi denumirea de Traisteni-Ivascani cu care boierii au denumit mult timp
moşia. Denumirea de Lupăria, este un termen popular dat primelor case care s-au construit
şi a căror locuitori aveau mult de îndurat di pricina lupilor(săpau gropi adânci denumite
lupării, în care puneau momeala şi prindeu lupii) ;
Satul Miletin a fost înfiinţat în 1924 în urma improprietririi în 1920 a cetăţenilor din
comună Dolhesti-Falticeni. Denumirea populară a acestui sat a fost Cap de Bou, după
craniu de bou peste care treceau oamenii apa raului Miletin.
Deşi sunt pe teritoriul actual al comunei au existat un număr mare de sate din care
Pe actualul teritoriu al comunei s-au făcut cercetări arheologice între anii 1955-1956 şi
mai intense în anii 1985-1987.

Concluziile au fost:
Prajeni- zona de NV, pe pantă lină a terasei din stânga a Miletinului, sub coasta
Cioroganilor, s-au găsit numeroase fragmente ceramice aparţinând locuirii din Evul
Mediu. Documentele vorbesc despre un sat Colobanti situat mai jos de Ciorogani şi un loc
de moară pe Miletin.
La fel ca şi Cioroganii, Colobantii disar la scurt timp după ce moşia a fost acaparate de
Mihail Surdza. Iniţial satul a aparţinut Mitropoliei Moldovei şi prin schimb în 1839 a ajuns
în posesia domnitorului ;
 Prajeni-centrul satului, s-au descoperit fragmente ceramice aparţinând culturii
Cucuteni.
Prajeni-Tarna, în dreapta şoselei Prajeni- Plugari s-au descoperit tumuli de mici
dimensiuni. În 1987 a fost cercetat un asemenea tumul descoperindu-se zece morminte
aparţinând epocii bronzului ;
Prajeni-Lalesti, spre S-E de punctul anterior, chiar pe malul Miletinului, s-au găsit
urme de materiale aparţinând culturii Sintana de Mureş şi Evului Mediu târziu. Acestea
pot fi în legătură cu moşia Lalesti, menţionată în prima jumătate a secolului XIX. Moşia
aparţinuse schitului Zagavia şi prin schimb, în 1839, a ajuns în posesia domnitorului
Sturdza ;
Prajeni-Cotul Morii, s-au descoperit materiale din secolele XV-XVII. Se pare că aici a fost
vechea Silişte a satului Prăjeni , menţionată pentru prima dată la 1576, ca aparţinând
urmaşilor lui Ioan Vorontar. La 1628, Prajenii sunt menţionaţi deja că Silişte, aceasta fiind
dăruită de urmaşii lui Vorontar mănăstirii Bârnova.Părăsirea satului a fost cauzată ,
probabil, de o invazie a tătarilor
Prajeni- Alimindra, ultima locuire se leagă de fostul sat Nemândri, atestat documentar la
începutul secolului XVII. Amintirea acestui sat să păstra în toponimia locală sub
denumirea Alimindra şi valea Alimindrei;
Prajeni- Nelipesti- pe terasa din stânga Miletinului au fost descoperite numeroase vestigii
datând din perioada culturilor Cucuteni şi Hallsttat.Satul Nelipesti a fost menţionat prima
dată în 1616 ca sat de răzeşi, fiind supus unui intens proces de acaparare feudală . Dintr-un
document, datând din 1617, rezulta că numele satului provenea de la un boier numit
Nelipascu şi că în sat locuiau siu slujitori domneşti. Satul a dispărut dupas ce a intrat în
proprietatea domnitorului Sturdza, fiind menţionat pe o hartă rusească din 1835 cu 24 de
case;
Satele Latai (Câmpeni) şi Prăjeni au fost grupate în 1925 la comună Prăjeni care în
următorul an a fost dezfiintata satele comunei fiind împărţite de comună Frumuşică avea în
administrare satele Latai şi Prăjeni. Satul Miletin şi Lupăria a făcut parte din comună
Badeni astăzi Scobinţi judeţul Iaşi până la reînfiinţarea comunei. Din 1956 comună a fost
reinfintata judeţul Botoşani şi avea în componeta satele Câmpeni, Leahu-Nacu, Lupăria,
Miletin şi Prăjeni. Actual Leahu-Nacu este un cătun arondat comunei Frumuşică.
II.3.B. Forma satelor şi Tipuri de case
II.3.B. a. Forma satelor
Comună - este unitate administrativ - teritoriala alcătuită din unul sau mai multe sate care
cuprind populaţie rurală unită prin comunitate de interese şi tradiţii, fiind organizată în
funcţie de condiţiile economice, social - culturale şi geografice.
Satul - este o aşezare umană mai puţin dezvoltată din punct de vedere edilitar gospodăresc
a cărei populaţie se ocupa în deosebi cu agricultură, constituind o categorie social -
teritoriala complexă; este alcătuită dintr-o aglomerare de case şi construcţii gospodăreşti
anexe într-un teritoriu cu specific rural.
Din punct de vedere etno - geografic, tipologia spațială a satelor elaborată de prof. Vintilă
M. Mihăilescu încă din anul 1927, cuprinde următoarele forme de sate: risipite (specifice
spațiului montan), răsfirate (specifice zonelor de contact munte-subcarpați) și adunate sau
concentrate (caracteristice zonele de câmpie, podiș și depresiunilor).
Satele adunate sunt întâlnite mai ales la câmpie și în depresiuni, au vatră bine conturată,
gospodăriile sunt lipite unele de altele, terenurile agricole detașându-se net în exteriorul
vetrei.
Satele care sunt nou înfiinţate cum este cazul satului Miletin şi Luparia-Noua au o formă
rectanglara cu uliţe paralele, Luparia-Veche, Câmpeni au forme diferite şi anume.
Luparia-veche este risipită fiind aşezată intro zona cu teren accidentat. În cazul satului
Prăjeni jumătatea de nord a satului este risipită fiind aşezat pe versantul vestic al dealului
Prăjeni. Partea centrală este aglomerată iar partea de sud are o devoltare liniara dea lungul
drumului judeţean. Satul Câmpeni se dezvolta pe interfluviu dintre raul Miletin şi paraul
Leahu. Jumătatea de sud a satului este mai lată şi ia forma interfluviului, jumătatea de
nord a satului este are o dezvolatare liniara în lungul drumului judeţean.

ÎI.3.B. b.Tipuri de case

În satele din comună Prăjeni se pot observa trei tipuri de case:
1 Casa veche (batranesca) este alcătuită din 2 camere şi un hol, accesul se face prin
cerdac (partea de prispa mai lată de lasa uşa principală), aceste case pot avea şi o magaziei
şi/sau bucătărie ca o prelungire fie pe partea laterală cazul casei din imaginefie în spatele
casei. Zidăria casei este din chirpici.

Casa veche Câmpeni

2 Casa construită după 1990 are un hol principal iar după caz are 5 sau 4 camere
doua pe o parte şi două sau trei pe cealaltă parte a camerei, şi nu are prispă. Zidăria la
aceste case este în majoritate din chirpici şi au acoperiş din tablă sau azbest.
Casa Prăjeni, casa construită după 1990
3 Casele construite recent seamănă mult între ele, toate având parter şi mansarda
aceste case difere ca mărime după caz, au un număr mare de camere iar zidăria este din
cărămidă sau BCA. Acest tip de case au fost construite în urma câştigurilor pe care le-au
avut în urma muncii depuse în străinătate.

Case construite recent după modelul european

II.4. Agricultură şi Activităţile secundare şi terţiare

II.4.A. Utilizarea terenului agricol şi agricol

Agricultura, cultivarea pământului pentru creşterea plantelor a constituit ramura principală

de la începuturile civilizaţiei. În comună Prăjeni agricultura reprezintă principala ocupaţie
şi sursa a veniturilor.
a
Comună Prăjeni are o suprafaţă totale de 3510 ha din care agricol 3215 ha reprezentând
aproximativ 91% din suprafaţa totală. Suprafaţa agricolă este şi ea împărţită în: suprafaţa
arabilă care reprezintă 2339 ha adică 73 %, păşuni 763 ha
24%, fâneţe 74 ha 4%, viile 35 ha 1% şi livezile 4 ha 0.17%.

24 % Teren arabi
pasuni
fanete
vii
73 %
livezi
1% 2%
0%

Graficul utilizării terenului agricol 2008

În anul 2008 suprafaţa arabilă era cultivate cu următoarele suprafeţe 1258 ha 49% cu
porumb, 460 ha 18 % cu plante de nutreţ, 300 ha 12% lucerna, 180 ha 7 % floarea
soarelui, 145 ha 6% grâu, 70 ha 3 % legume, 51 ha 2% răpită, 43 ha 2 % cartofi, 35 ha
orzoaică, 8 ha soia şi 5 ha fasole.

18%

12%

7%
6%
49% 3%

Porumb Plante nutret Lucerna Florea soarelui

Grau Legume Rapita Cartofi
Orzoica Soia Fasole

Graficul utilizării terenului arabil 2008

Lucrarile de intretinere si cultivare a terenului este realizate de cele 40 de tactoare si

3 combine pentru saceris detinute de locuitori din comuna care contra cost lucreaza si
terenul celor care nu detin un tractor. La sectia de tractoare de la Luparie se mai gasesc 5
tractoare performate detinute de investitorul german.
II.4.B. Creşterea animalelor
Constituie a doua ramură a agriculturii, la fel de importantă, furnizând o gamă variată de
produse utilizate atât în alimentaţie cât şi în industrie. Alimentele obţinute în urma acestei
activităţi au mare valoare nutritivă fiind principalul furnizor de proteine, grăsimi şi lipide
(carne, lapte, ouă, miere) iar materiile prime destinate industriei au mare valoare
economică (blănuri, piei, lână, păr, oase). Strâns legată de cultura plantelor, unele specii de
animale fiind utilizate din vechi timpuri la efectuarea lucrărilor agricole (arăt, semănat,
tracţiune etc.) la care se adaugă îngrăşămintele naturale rezultate din dejecţiile acestora şi
valorificarea superioară a unor plante prin consumul unor deşeuri rezultate în urma
recoltării sau prelucrării acestora (floarea soarelui, soia, sfecla de zahăr etc.).
Pentru venituri mai consistente locuitorii cresc animale pe care apoi le vor vine pentru a-l
valorifica carnea sau vor vinde produsele rezultate (carne, lapte, brânza, ouă s.a) dar şi
pentru consumul propriu. După cum se poate observa din terenul agricol 30% este ocupată
de plante destinate alimentaţiei animalelor la care se mai adaugă suprafaţă mare cultivată
cu porumb.
Locuitorii comunei aduna nutreţul de peste an, de remarcat este prezenta lucernei care în
condiţii de umiditate normală se poate recolta furaj de trei sau chiar patru ori pe an, la
care se mai adaugă cocenii de la porumb şi porumbul care în timpul iernii este măcinat şi
folosit ca supliment alimentar la bovine, ovine şi cabaline.
Pe timpul iernii şi nu numai cereale sunt utilizate în alimentarea porcinelor şi a păsărilor,
pentru porcine se foloseşte frecvent reziduuri de la fabricare uleiului de floarea soarelui.
Putem deci remarca că cultivarea platelor vine în completarea activităţii de creştere a
animalelor.
II.4.B. a.Creşterea bovinelor
În funcţie de nivelul investiţiilor şi de gradul de concentrare al şeptelului se disting
două sisteme de creştere: cel clasic, gospodăresc şi cel intensiv, industrial, cu
întrepătrunderi fireşti. Primul sistem este utilizat mai ales pentru vacile de lapte sau mixte
practicându-se în gospodării individuale cu efective mici, tehnologia de hrănire utilizând
păşunatul vara şi stabulaţia iarnă sau acolo unde păşunile sunt puţine, hrănirea cu nutreţ
verde la grajd (mai ales în zonele de deal şi câmpie).
Bovine din gospodăriile populaţiei sunt în număr de 1208.
II.4.B.b. Creşterea Ovinelor
Importanţa acestei ramuri a zootehniei constă în faptul că cele două specii asigură o serie
de produse de primă necesitate - lâna, carnea, laptele, pieile. Are un grad înalt de
rentabilitate, fiind animale mai puţin pretenţioase valorificând şi păşunile de calitate
inferioară. Chiar în sistem intensiv reclamă dotări şi investiţii reduse. Originea oii
domestice este poli filetică, derivând din toate aceste specii sălbatice. Numărul raselor de
ovine este foarte mare dată fiind adaptabilitatea lor la diverse condiţii de mediu şi
diferitele încrucişări sau selecţii efectuate de-a lungul timpului, pornind de la speciile
menţionate. De obicei rasele se clasifică după două criterii, cel al productivităţii şi al
fineţei lânii. Astfel, se deosebesc rase pentru lână (Merinos), rase pentru lapte (Friză) sau
carne (Covriedale) ori după fineţea lânii - râse cu lână fină (Merinos), semifină (ţigaie),
semigrosieră (Stogoşa, Friză) sau grosieră (ţurcană, Karakul).
Conform înregistrărilor statistice numărul de ovine din gospodăriile populaţiei este de
8260
ÎI.4.B.c.Creşterea porcinelor
Porcul este un animal cu o mare valoare economică fiind crescut în primul rând
pentru carnea şi grăsimile sale, la care se adaugă pielea şi alte subproduse. Carnea de porc
are valoare nutritivă superioară altor specii, este mai gustoasă şi contribuie masiv la
producţia mondială de profil (42 %). Rentabilitatea creşterii acestor animale este mai mare
deoarece prezintă o precocitate ridicată, au mare randament la tăiere, se înmulţesc mai
rapid, sunt omnivore şi valorifică superior hrana adaptându-se uşor condiţiilor de mediu şi
sistemului de întreţinere. Prin selecţie şi încrucişări complexe s-au format numeroase rase
de porci specializate în carne, grăsime sau mixte.
Sistemele de creştere ale porcilor se bazează pe îngrăşarea acestora, de două tipuri:
timpurie, pentru producţia de carne cu un caracter intensiv, practicată în regiunile de
cultură a cerealelor şi plantelor tehnice (orz, porumb, cartof, sfecla), combinat cu creşterea
bovinelor ale căror subproduse le valorifică (zer, lapte degresat); sistemul de îngrăşare
pentru grăsime, mai puţin răspândit, valorifică animalele adulte reformate pentru
reproducţie. Se practică şi sistemul mixt în gospodăriile individuale adesea sub forme
intensive, folosind furaje diverse.
Numărul de porcine din gospodăriile populaţiei este de 641
II.4.B.d. Creşterea păsărilor
A cunoscut o dezvoltare constantă în ultimele decenii asigurându-şi un rol de
primă importanţă în producţia animalieră. Această evoluţie este datorată câtorva
caracteristici: realizează produse cu valoare nutritivă ridicată (ouă, carne); produsele şi
subprodusele au o largă utilizare în industria alimentară, cea a vopselelor sau în cosmetică
etc. ; caracteristicile biologice ale păsărilor le conferă o mare productivitate ; se pretează
unor moduri diferite de creştere şi valorifică superior o gamă variată de nutreţuri. Păsările
domestice fac parte din clasa Aves, din care importanţă economică au doar găina, curca,
bibilica, gâsca domestică, raţa domestică şi cea leşească.
Conform înregistrărilor statistice numărul de păsări din gospodăriile populaţiei este de
12223.

II.4.B.e. Creşterea cabalinelor

Calul este un erbivor agil şi rezistent, cea ce-l face util în muncile agricole sau la
tracţiune în regiunile cu relief accidentat. Astăzi în regres continuu, prin mecanizarea
agriculturii, în ţările dezvoltate fiind utilizat mai ales în scopuri sportive sau de agrement.
În unele arii ale globului (Asia Centrală) este utilizat şi laptele de iapă consumat proaspăt
sau preparat (iaurt, kumâs). Carnea deşi are o valoare nutritivă comparabilă cu cea a
bovinelor, este mai puţin utilizată, de obicei ca adaos în unele preparate (22 mii tone în
Italia de ex.). Pieile constituie un valoros material în marochinărie. În funcţie de
aptitudinile productive, rasele de cai se clasifică în rase uşoare, folosite pentru călărie şi
tracţiuni uşoare (Arab, Gidran, Huţul), intermediare, adecvate muncilor agricole şi
transportului (Trăpaş, Lipiţan, Nonius) şi grele, folosite la tracţiune şi munci grele
(Ardenez, Boulognez, Pinzgau etc).
Caii sunt încă pentru mulţi locuitori unica modalitate de transport datorată săracii. Caii
sunt utilizaţi în special pentru tracţiune.
II.4.B.f. Creşterea albinelor
Apicultura este o altă ramură conexă agriculturii care a constituit mult timp singură
sursă de zahăr. Concurenţa plantelor zaharoase a redus interesul pentru această ramură, dar
ea rezistă în virtutea calităţii produselor şi subproduselor sale (miere, ceară, lăptişor de
matcă, medicamente, cosmetice etc.).
În comună Prăjeni sunt aproximativ 200 de familii de albine anul 2011.

II.4.C. Educaţia, Sănătatea, Comerţul, Activităţile industriale şi Transportul

II.4.C.b.Educaţia
În comună Prăjeni educaţia este reprezentată de un număr de cinci şcoli şi cinci grădiniţe
în care îşi desfăşoară cursurile 397 de elevi. Personalul didactic este în număr de 32 din
care numai 23 sunt calificaţi. La care se adaugă şi două biblioteci. Şcolile din localitate de
poate învăţa numai până în clasa a VIII a. Pentru a beneficia de învăţatul obligatoriu de 10
clase şi liceu elevii din comună sunt transportaţi cu o maşină a liceului din Flămânzi.
Însă nu toţi elevii din comună Prăjeni îşi continua liceul la Flămânzi, o parte din ei merg
spre a-şi continua studiile la Botoşani şi mai rar chiar la Iaşi. O mare parte din ei după
clasa a X a abandoneze şcoala pentru munca, atât în ţara cât şi în străinătate.

II.4.C.c.Sănătatea
În comună Prăjeni exista un sigur dispensar medical şi o farmacie. Acesta are două
asistente medicale, un farmacist şi un doctor de familie. Afecţiunile uşoare sunt tratate în
cabinetele din dispensar. Afecţiunile grave sunt constatate de medicul de familie iar în
funcţie de gravitate bolnavii din comună vor fi trimişi pentru consultaţii amănunţite la
clinici din botoşani iar dacă afecţiunile sunt foarte grave bolnavii vor fi trimişi la clinici
specializate de la Iaşi.
II.4.C.d.Comerţul
În comună Prăjeni comerţul este reprezentat două depozite de materiale de construcţii.
Magazinele reprezintă şi principalul loc de unde locuitorii îşi pot face cumpărăturile.ele
fiind repartizate astfel : 11 magazine în satul Prăjeni, 4 magazine în satul Câmpeni, şi câte
2 magazine pentru fiecare sat în Lupăria şi Miletin.
Magazinele mixte cu produse alimentare şi un bar, însă datorită cererii mari au apărut
magazine în care poţi cumpăra nu numai bunuri alimentare şi băuturi alcoolice dar şi
bunuri industriale, chiar şi textile.
Cetăţenii comunei Prăjeni nu cumpăra mai şi vând şi nu toate cele necesare se găsesc în
comună pentru acesta ei profită de pieţele săptămânale de la Flămânzi în fiecare Duminică,
Frumuşică în fiecare Marţi, Şipote în fiecare Joi, Plugari în fiecare Sâmbătă. În aceste pieţe
locuitorii pot cumpăra dar şi vinde produse. Locuitorii comunei Prăjeni mai pot beneficia
de pieţele din oraşele Iaşi, care este la distanţa mai mare şi mai puţin probabil să fie des
folosit, Hârlău este aproape dar nu oferă foarte multe dea cumpărat, şi Botoşani care este
favorit pentru cumpărături.

II.4.C.e. Activităţile industriale

În comună Prăjeni activităţile industriale sunt reprezentate de prelucrarea materiei prime
din agricultură, întreţinerea utilajelor agricole şi ateliere private de prelucrarea lemnului şi
fierului.
Morăritul este asigurat de trei mori pentru porumb (una satul Câmpeni şi două în satul
Prăjeni).în aceste mori se măcina atât grăunte de porumb pentru mămăliga dar şi porumb
întreg furaj pentru animale. Pentru măcinarea graului sătenii transportă graul fie la moară
de grâu de la Sauca (Frumuşică), Flămânzi sau de la Şipote.
Pentru extracţia uleiului de floarea soarelui în comună sunt trei prese cu filtre : o presă
care prelucrează sămânţa de floarea soarelui prin coacere în cadru Secţiei de tractoare
agricole de la Lupăria, şi alte două prese care prelucrează sămânţa de floarea soarelui la
rece prin presare acestea sunt în cadrul morilor de porumb din satul Câmpeni şi cealaltă
presa în satul Prăjeni.
Întreţinerea tractoarelor şi utilajelor agricole este reprezentată de secţia de tractoare din
satul Lupăria, acesta secţie de tractoare a fost cumpărată de un investitor german şi
îmbunătăţită cu utilaje şi tractoare noi.
Dat fiind faptul că în comună o mare parte din transporturi se face se face cu calul şi
căruţa, caii au nevoie de potcoave şi căruţele trebuiesc întreţinute. Aşa se face că în
comună este un atelier de fierărie. Repararea căruţelor şi a obiectelor de fier stricate exista
meseriaşi care se ocupa cu sudură electrică a fierului.
În comună se mai găsesc un gater de lemn în satul Miletin şi mai multe ateliere de
tâmplărie. În domeniul construcţiilor de locuite, mulţi locuitori s-au socializat la negru
muncind în construcţii în statele din vest.

II.4.C.f. Transportul
În comună transportul se poate face prin intermediul Drumului judeţean 282B care face
legătura cu oraşele Botoşani, Flămânzi, Hârlău şi Iaşi.

Transportul rutier se realizează cu vehicule rutiere pentru deplasarea mărfurilor sau a

persoanelor chiar dacă vehiculul rutier este, pe o anumită porţiune a drumului, transportat
la rândul său pe/de un alt mijloc de transport.
Importanta transportului rutier a crescut datorită construirii unei adevărate reţele de şosele
şi a variatelor inovaţii tehnice şi tehnologice din industria autovehiculelor.
Drumul judeţean 282B în satul Câmpeni
În comună Prăjeni pe distanţe mici până la 10 km locuitorii folosesc căruţă cu cai, la
transportul de marfă (în special produse agricole) pe distanţe mai mari şi cantităţi mari
peste 2 tone se folosesc maşini de marfă şi tractoare.
Pentru transportul de persoane, legătura cu oraşul Botoşani se face cu o maşină de tip
microbuz 3 curse pe zi iar pe direcţia Hârlău - Iaşi prin prin Şipote 2 curse pe zi.
În comună Prăjeni lungimea totală a drumurilor este de 30 de km din care numai 10 km
este asfaltat (drumul judeţean DJ 282B)

II.4.C.g.Datini si obiceiuri
Locuitorii comunei Prajeni ca toţi românii, au o aplecare spre unele datini şi credinţe care,
deşi se ordonează calendaristic, nu ţin rânduielile bisericeşti.

Dar pentru a descoperi frumuseţea, mai ales înţelesul adânc al sufletului acestor oameni
am selectat o parte din aceste datine/credinţe.

Babele, (1martie-9martie) – nu se lucrează; se oferă mărţişoare;

40 de sfinţi(9martie) – se fac sfinţişori, nişte colăcei în forma cifrei arabe opt şi se ung cu
miere; se oferă de pomană.
Floriile (Duminica florilor) se duc la biserică de salcie cu mâţişori, se sfinţesc şi se pun la
icoană; au diverse folosinţe pentru animale şi pentru om.

De Paşti toţi ai casei se spală cu apă în care se pun ouă roşii şi câteva monede, să fie
sănătoşi şi rumeni. Lumânarea de la Înviere se păstrează fiind aprinsă câte puţin peste an,
când sunt cumpene(furtuni mari).

Sfântul Gheorghe (23 aprilie)

-se taie o brazdă înierbată şi se pune în ea o ramură de răchită îmbobocită şi se aşează pe

stâlpul porţii sau pe cerdac;

-se bat cu urzici pentru a fi iuţi la treabă peste an, să alunge lenea şi trândăvia.

Duminica Mare se pune tei la casă, straturi şi morminte, la cimitir.

La Pintilii Călătorul (Sf. Pantelimon) se spune că se călătoreşte vara.

De Ziua Crucii (14 septermbrie) şarpele care nu a intrat în gaură după această dată, iese la
drum pentru a fi omorât.

Spolocania mai ales femeile se adună la un loc, cu furcile de tors şi fac un chef pe cinste cu
rachiu şi mălai.

Andriul (Sf. Apostol Andrei- 30 noiembrie) se pun vasele cu gura în jos, se ung uşorii de
la uşă şi de la geam cu usturoi să nu se prindă farmecele, să fugă strigoii iar tinetii arunca
cu foc pe dealuri, se fura portile de ca casele fetelor de maritat.

Ignatul ( 20 decembrie) încep să se taie porcii.

Crăciunul (25-27 decembrie) încep pregătirile pentru Anul Nou se fac măştile.

-între Crăciun şi Bobotează dacă este promoroacă e semn de an bogat.

Sărbătorile de Anul Nou oferă tudorenilor prilej de distracţie dar şi de interpretare în ritm
îndrăcit a jocului căiuţilor, caprei, ursului şi mascaţilor, moştenite din timpuri stăvechi.
Căiuţii – de Anul Nou – ar reprezenta „centaurii” din mitologia antică romană – canafii
coloraţi, pe două rânduri în jurul unei oglinzi centrale, ar reprezenta:

• opt canafi mai măricei din mijloc- după oglindă – ar fi cele opt planete cunoscute atunci,
astăzi nouă;

• rândul de sus de canafi- din afară – tot coloraţi, în număr de 12, reprezintă lunile anului;

• oglinda reprezintă Soarele.

Cu timpul nu s-a prea ţinut seama de semnificaţie şi s-au mai adăugat – ca estetic, dar fals
– pierzându-se semnificaţia iniţială.

Vestonul strâns pe corp cu multe şnururi şi igliţe – care astăzi s-au împuţinat, cum şi
chipiul cu pampon roşu, sunt copiate după modelul cavaleriei – poate ceva prusac şi
denaturate de la forma iniţială, numai pentru a da corpului flăcăului mai multă eleganţă şi
supleţe pentru a plăcea fetei dragi – tot dragostea! Şi aceasta este dovedită de faptul că
flăcăii costumaţi căiuţi şi capra merg la casa unde-şi au fata dragă, primind de la aceasta,
cu mândrie, un colac frumos, deşi îşi dezvăluie astfel oarecum dragostea în public.

Capra este bogat ornată cu mărgele, hurmuzuri cu canafi şi oglindă la mijloc, cu aceiaşi
semnificaţie ca şi la căiuţi. Simbolizează bogăţia pădurilor tudorene în vânat, ciute şi cerbi.

Ceilalţi mascaţi: căldărari ,greci, evrei, medici, negustori, etc. erau şi sunt ironizări ale
felului necorespunzător cum îşi făceau aceşti meseriile.

Ursul şi jocul lui cu ursarul, estetic şi vioi, ar fi o reminescenţă a existenţei urşilor în

pădurile tudorene, ironie la adresa descântecelor – se face un descântec de deochi în cadrul
jocului ursului.
Concluzii

În urma efectuării acestui studiu am ajuns la diferite concluzii în legătură cu aspectul

aspectul fizico-geografic al acestei comune.
Din punct de vedere fizico-geografic, această comună este situată la contactul dintre
Câmpia Moldovei. Altitudinea teritoriului creşte din centru (din lunca Miletinului) spre
extremităţile comunii.
 Geologic, peste fundamentul cristalin se suprapune o cuvertură sedimentară
alcătuită din depozite paleozoice, mezozoice şi neozoice. La suprafaţă predomină stratele
marno-argiloase cu intercalaţii de nisipuri.
Relieful comunei este variat, în partea centrală de lunca cu o altudine de 69m şi
urcă în sudul comunei la la o înălţime de 196 m în dealul Budai.
Contribuţia personală, legată de acest capitol, o reprezintă realizarea unor fotografii
reprezentative pentru suprafaţa studiată, realizarea hărţilor pantelor, hipsometrică şi
expoziţiei versanţilor, precum şi realizarea profilelor transversal şi longitudinal.
Din punct de vedere climatic, teritoriul comunei se încadrează în climatul temperat
cu continental, cu o temperatură medie cuprinsă între 8,5-9,5°C. În partea vestică se resimt
influenţele scandinavo-baltice, caracteristice Podişului Sucevei.
Precipitaţiile înregistrază o medie anuală cuprinsă între 600-650 m, cu variaţii de la an la
an. Deasemeni, acestea pot varia de la est la vest, datorită altitudinii mai ridicate şi
prezenţei pădurii, în partea de vestică. Vânturile dominante sunt din direcţia nord-vestică,
cu o frecvenţă de peşte de 30% şi viteze medii anuale de peste peste 5 m/s.
Pentru a analiza datele de la diferitele staţiile meteorologice şi posturile hidrometrice, am
realizat şi explicat o serie de grafice, ce au evidenţiat evoluţia în timp a acestor fenomene.
Principalul râuri de pe teritoriul comunei este raul Miletin Acestea, aduna pareu afluenţi
pe tertoriul comunii: Leahu, Valea Rea, Robu şi Puturosu. Pentru analiza debitului raului
Miletin s-au folosit datele de la staţiile hidrometrice Nicolae Bălcescu şi Şipote.
Apele stătătoare sunt reprezentate de iazuri, folosite pentru regularizarea cursurilor apelor
curgătoare şi pentru pescuit . Cel mai mare iaz este Modruz ÎI, cu o suprafaţă de 8.5 de
hectare.
Cea mai mare parte din teritoriul comunei corespunde zonei cu vegetaţie de silvostepă,
Zona silvostepei este afectată de activităţile antropice ce au dus la instalarea unei vegetaţii
stepizate, dominată de graminee. Fauna corespunde zonelor de vegetaţie, cu rozătoare în
silvostepă iar în pădure pot apare carnivorele. Padrile sunt plantate pentru a preveni
alunecările de teren Cuvertura pedologică a comunei este caracterizată de prezenţa
tipurilor de sol din clasa cernisolurilor şi cea a luvisolurilor.
Prin poziţia sa geografică, teritoriul comunei Prăjeni beneficiază de condiţii
favorabile locuirii precum şi dezvoltării agriculturii şi creşterii animalelor.
Cea mai ridicat număr de locuitori s-au înregistrat în anul 1966 cu 3600 în anul 2011
populaţia comunei Prăjeni era de 3560. Bilanţul natural în scădere iar cel migratoriu în
creştere cea cea dus la creşterea populatieii în 2011.
Comună Prăjeni este o localitate agareara cu peste 80% din populaţie lucreza în
agricultură, peste 99% din populaţie este de etnie română vorbitori de limba romană şi
ortodoxi.
Cea mai mare pondere o ocupa populaţia matura 20-29 ani 50% din totalul populaţiei
uramata de populaţia tânără 0-19 ani cu 30 % şi populaţia bătrână peste 60 ani 20%.
Populaţia comunei este echilibrată la structură pe sexe 50% femei.
Aşezările în comună sunt atestate încă din perioda preistorica, cu o locuire continua până
astăzi. Dintre toate satele care sunt în comună cel mai vechi este satul Câmpeni atestat în
anul 1626 sub numele de Latai (nume schimbat in1960). Satele comunei sunt caracteristice
zonei de deal şi podiş cu alternante adică satul răsfirat uşor adunat. În comună se pot
deosebi trei peroade de construcţii al caselor: case vechi până în 1990, case construite după
1990 până în 2000 şi case recente construite în urma veniturilor din stainatate.
Ecomomic comună Prăjeni este o localitate în care agricultura e pe primul plan, în
comună se cultivă în pondere mare porumbul 49 % porumb şi 30% plante furajere.
În comună Prăjeni se cresc vaci, oi, porci, păsări cai şi albine. Industria în comună Prăjeni
este reprezentată de prelucrarea materiei prime din agricultură.
Transpotul este rutier şi leagă comună de oraşele Botoşani şi Iaşi. În comună sunt 2
biblioteci, 5 şcoli şi cinci grădiniţe. În comună se mai găsesc o secţie modernă de
tractoare, un dispensar uman o postă şi un dispensar veterinar. Datinile şi obiceiurile sunt
profund legate de cele religioase.

Bibliografie :
1. Barbu N. -,,Raporturi pedogeomorfologice în Câmpia Moldovei’’ , Anal.Şt.
Univ. ,,Al. I. Cuza’’ , Iaşi 1974
2. Băcăuanu V.- ,, Câmpia Moldovei : studiu geomorfologic’’ , Ed. Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureşti 1968
3. Băcăuanu V.- ,, Podişul Moldovei : natură, om, economie’’, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclpoedică, Bucureşti 1980
4. Brânzilă M.- ,,Geologia României’’, Ed. Univ. ,,Al. I. Cuza’’ Iaşi 2003
5. Caradaş şi colab.- ,,Judeţele patriei – Botoşani- monografie’’, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti 1980
6. Doniţă N. Şi colab. -,, Vegetaţia României’’, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti 1992
7. Florea N., Munteanu I. -,,Sistemul român de taxonomie a solurilor’’ Ed. Estfalia,
Bucureşti 2003
8. Gâştescu P.- ,,Lacurile din România’’, Ed. Academiei R.S. România, Bucureşti
1971
9. Mihăilă D.- ,,Câmpia Moldovei.Studiu climatic’’, Ed. Univ. Suceava, 2006
10. Mutihac V.,Ionesi L. ,,Geologia României’’, Ed. Tehnică, Bucureşti 1974
11. Mutihac V. ,,Structura geologică a teritoriului României’’, Ed. Tehnică, Bucureşti
1990
12. Pantazică M. ,,Hidrografia Câmpiei Moldovei’’, Ed. Junimea, Iaşi 1974
13. Posea Gr. Şi colab. - ,,Enciclopedia geografică a României’’, Ed. Academiei
R.S.R., Bucureşti 1982
14. Schram M. , Pantazică M. ,,Observaţii hidrologice în bazinul râului Miletin’, Anal.
Şt. Univ. ,,Al. I. Cuza’’ Iaşi 1963
15. Simionescu I. – ,, Fauna României’’, Ed. Albatros, Bucureşi 1983
16. Simionescu I. - ,,Contribuţiuni la Geologia Moldovei dintre Şiret şi Prut’’, Publ.
Fond. ,, V. Adamachi’’, XVIII, Iaşi 1902
17. Tufescu V. -,, Judeţul Botoşani’’, Ed. Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureşti 1977
18. *** ,, Atlasul cadastrului apelor din Republica Socialistă România’’, Institutul de
meteorologie şi hidrologie , vol. III, Bucureşti 1972
19. *** ,,Geografia fizică a României’’ , vol. IV, Ed. Academiei, Bucureşti 1992
20. *** www.apia.org.ro
21. Recensamaintele din anii 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 , 2002,
2011.
22. http://www.prefecturabotosani.ro/comune/localitati/prajeni.htm
23. http://ran.cimec.ro/sel.asp
24. V.C. Nedejde și Ioan Titu. Dicționar geografic al județului Botoșani (la anul
1891). București: Tipografia și Fonderia de Litere Thoma Basilescu, 1895.
25. C. Chiriță. București: Socecu & Teclu, Dicționar geografic al județului Iași. 1888.
26. Dimitriu R.I Depresiunea Neamţului. Studiu de geografie umană, Edit. Universită
ţii Al. I. Cuza, Iaşi 2007
27. Planul Urbanistic general al comunei Prăjeni.