CATALOAGELE DE BIBLIOTECĂ :

SURSE DE INFORMARE ŞI STUDIU PENTRU COMUNITATEA ONLINE

de Liliana Moldovan
(şef-birou Biblioteca Judeţeană Mureş)

Motto:
„The Net is like a huge vandalized library!” (Glen Holt)1

Introducere

Cu greu ne putem imagina că există deja o istorie a cataloagelor electronice. Începutul

acestei istorii trebuie căutat undeva prin anii 60 ai secolului trecut fiind legat de numele unei
persoane extraordinare care a inventat sistemul MARC de catalogare şi înregistrare
electronică a descrierilor bibliografice. Într-adevăr, Herientte Avram, este prima femeie din
lume care a lucrat la un proiect de catalogare electronică, proiect susţinut de Biblioteca
Congresului din Statele Unite. Contribuţia Henriettei Avram la dezvoltarea ştiinţelor
informării şi documentării şi la constituirea serviciilor de bibliotecă din mediul digital este
enormă dar nu constituie subiectul acestei prezentări.
Ceea ce mă interesează este să identific câteva criterii de evaluare a cataloagelor
online în funcţie de nivelul de satisfacţie pe care îl generează folosirea lor, atât de către
bibliotecari, dar mai ales de către clienţii care accesează aceste cataloage în scop educaţional,
pentru cercetare şi studiu sau pentru simpla informare bibliografică.
În acest sens merită să ne întrebăm dacă bibliotecarii, pe de o parte, şi utilizatorii, pe
de altă parte, ştiu ce vor de la cataloagele de bibliotecă şi reuşesc să le interogheze astfel încât
să obţină informaţiile dorite, în mod rapid, fără a utiliza metode de căutare complicate.
Desigur, expectanţele bibliotecarilor şi ale publicului larg în privinţa utilităţii cataloagelor din
mediul virtual sunt diferite, fără a fi total opuse. Dacă angajaţii din bibliotecii caută informaţii
precise, organizate după reguli standardizate de catalogare şi indexare a documentelor,
cetăţenii obişnuiţi, profesorii, studenţii şi cercetătorii, au pretenţia să obţină informaţii
bio-bliografice printr-un singur „click”, fără bătaie de cap în privinţa mecanismelor de
identificare şi utilizare a datelor.
Chiar dacă la nivel internaţional s-au făcut, în ultimele decenii mai ales, eforturi de
uniformizare a cataloagelor de bibliotecă şi au fost impuse reguli stricte de catalogare în
sistem informatizat, există încă nemulţumiri legate de faptul că aceste cataloage nu reflectă
suficient de bine colecţiile bibliotecilor şi nu sunt un ghid suficient de bun atunci când este
vorba de regăsirea informaţiilor. În plus, printre profesioniştii din domeniul biblioteconomiei
se aud încă unele voci care apără metodele tradiţionale de organizare a informaţiilor şi
documentelor, în opoziţie cu sursele WEB de informare precum Google, şi Wikipedia,
respinse, pe bună dreptate, din lipsă de autenticitate.
Bibliotecile publice din străinătate şi de la noi din ţară, bibliotecile şcolare şi
universitare din lumea întreagă au făcut, în ultimul deceniu, investiţii enorme pentru
1
Glen Holt – „Catalog outsourcing : No clear-cut choise” în „Library Journal”, nr. 15, 1995, p. .33 (Netul este
ca o imensă librărie vandalizată)
http://www.columbia.edu/cu/libraries/inside/units/bibcontrol/osmc/gorman.pdf
constituirea cataloagelor electronice şi integrarea lor în sisteme complexe de informare şi
documentare, constituite la nivel regional, naţional şi internaţional. Practic nu există
bibliotecă importantă care să nu vină în faţa publicului cu un catalog online, sau cel puţin să
nu aibă o bază de date biblioteconomic organizată care să faciliteze înregistrarea
documentelor şi regăsirea lor cu ajutorul calculatoarelor.

Cataloage de bibliotecă versus site-uri WEB destinate iubitorilor de cărţi

O discuţie referitoare la eficienţa cataloagelor existente pe paginile WEB ale

bibliotecilor ar trebui să înceapă cu găsirea unui criteriu de comparaţie care să permită
decantarea elementele pro şi contra. În acest sens, voi folosi ca puncte de comparaţie câteva
site-uri destinate iubitorilor de cărţi, cum ar fi : Book Finder şi Shelfari, Google Books.
Pe scurt, Book Finder (http://www.bookfinder.com) este un site cu acces liber care
are un caracter comercial. Shelfari (http://www.shelfari.com) este mult mai complex şi
permite căutarea anumitor cărţi in funcţie de mai multe criterii cum ar fi : autor şi titlu,
popularitate, subiectul cărţii dar include şi alte tipare de căutare sugerate de creatorii site-ului.
Extrem de util este faptul că, pentru fiecare carte inclusă în baza de date Shelfari,
există o descriere completă organizată pe mai multe secţiuni : I Despre carte, II Comentarii şi
recenzii, III Discuţii, IV Ediţii ale cărţii.

Prima secţiune este cea mai complexă şi include :

1. Descrierea cărţii
2. Sinopsis
3. Cuprinsul
4. Personajele principale (în cazul operelor literare)
5. Imagini cu coperta cărţii (mai multe ediţii)
6. Glosar
7. Teme şi simboluri
8. Clasificarea Bibliotecii Congresului
9. Premii
10. Ecranizări ale cărţii
11. Taguri
12. Link-uri suplimentare.

Printre funcţiile pe care le oferă Shelfari apare posibilitatea de

a citi online câteva fragmente din carte, sau, pentru unele titluri,
este accesibil chiar primul capitol al cărţii. În plus, clienţii care
folosesc site-ul au posibilitatea să selecteze coperta preferată
(alegând între diferite ediţii), să scrie propria recenzie a cărţii
sau să îşi motiveze alegerea, sugerând cartea altor cititori.
Există, de asemenea, trimiteri la Amazon.com, ori
AbeBooks.com pentru clienţii care doresc să achiziţioneze
cartea selectată.
 O altă funcţie neobişnuită a site-ului se referă la posibilitatea membrilor Shelfari de
a-şi alcătui propriul catalog de cărţi şi de a face parte din mai multe grupuri de fani care
îndrăgesc aceeaşi carte.
În concluzie, accesul la multitudinea de informaţii bio-bibliografice, pe care le oferă
Shelfari, este liber, folosirea site-ului se poate face şi fără a deveni membru sau fără a
deschide un cont iar interfaţa site-ului este prietenoasă, accesibilă, bine organizată şi nu este
încărcată excesiv.
Examinarea Internetului în vederea obţinerii unor informaţii pe diverse teme poate fi
extrem de anevoioasă mai ales pentru utilizatorii care nu au o „educaţie digitală” şi nu cunosc
tehnicile de accesare a informaţiilor pe WEB. Ei trebuie să ştie că în mediul digital
funcţionează mai multe instrumente de căutare care operează după principii şi metode diferite
de interogare şi regăsire a informaţiilor. O listă a instrumentelor de căutare existente pe
internet găsim în studiul Danielei Carmen Sava „Regăsirea informaţiei în mediul WEB”.
Autoarea lucrării menţionează că „cele mai importante surse de informare şi instrumente de
căutare sunt :
1. Directoarele, dintr-o colecţie generală de resurse pe internet şi www, aranjate
în funcţie de subiect
2. Motoarele de căutare, care sunt instrumente de căutare ce au capacitatea de
căutare în funcţie de un cuvânt cheie
3. Instrumentele de meta-căutare care permit accesul la bazele de date ale mai
multor motoare de căutare
4. Bibliotecile virtuale care sunt directoare sau cataloage de subiecte ce conţin
resurse WEB selectate
5. Baze de date specializate, care conţin colecţii cuprinzătoare de hiperlink-uri
pentru un anumit domeniu sau indexuri ce pot fi căutate şi sunt accesibile pe
WEB
6. Cataloage accesibile pe World Wide Web
7. Arhive FTP, care sunt colecţii de fişiere în formate variate disponibile pe
internet”.2
Printre instrumentele de căutare de pe Net regăsim, aşadar, cataloagele de bibliotecă
considerate un fel de baze de date specializate constituite din date şi metadate de factură
bibliografică menite să reflecte colecţiile unei biblioteci. Cataloagele de bibliotecă dezvăluie,
în general colecţiile unei singure biblioteci. Există însă şi sisteme de cataloage integrate care
fac posibilă comunicarea între cataloagele online specifice mai multor biblioteci. În acest
context menţionăm şi sistemele de catalogare performante care permit „comunicarea” cu baze
de date specializate, cum ar fi spre exemplu, „Lexiconul argumentelor”. Funcţionând ca
dicţionar online în domeniul filosofiei analitice, „Lexiconul argumentelor” (www.philosophy-
science-humanities-controversies.com) are peste 10000 de intrări şi „este dotat cu o interfaţă
SRU, care poate să fie integrat în baza de date a unei bibliotecii (catalog online, de exemplu).
De asemenea permite utilizatorilor catalogului bibliotecii să găsească conţinut plus metadate,
nu doar metadate”(Martin Schulz). 3
La finalul acestui capitol merită amintit Proiectul Biblioteca iniţiat de Google în
parteneriat cu câteva mari biblioteci ale lumii precum : Biblioteca de Naţională a Austriei,
Biblioteca de Stat din Bavaria, Biblioteca Universităţii Columbia, Universitatea Harvard,
Biblioteca Municipală Lyon, Biblioteca Naţională a Cataloniei, Biblioteca Publică din New
York, Biblioteca Universităţii Oxford. În cadrul acestui proiect bibliotecile amintite s-au
implicat într-un amplu proces de digitalizare a propriilor colecţii, pentru a le pune la dispoziţia

2
Daniela Carmen SAVA – „Regăsirea informaţiei în mediul web” în Revista Biblioteca, Nr. 6/2014, p. 186-187
3
Liliana MOLDOVAN, Martin SCHULZ – Interviul : „Avem nevoie de informaţie condesnsată şi uşor de găsit”
www.asiiromani.com/exclusiv/22861-we-need-condensed-and-easy-to-find-information.html
utilizatorilor de pe Internet. A luat naştere Google Books, care împreună cu Google Scholar
sau Google Academic, reprezintă surse de informare pentru eleviii, studenţii şi cercetătorii
implicaţi în activităţi de studiu şi cercetare. O parte din cărţile digitizate cuprinse în acest
catalog sunt accesibile în mod gratuit, pot fi descărcate ca fişiere PDF şi tipărite de către
utilizatori4. Restricţiile impuse de respectarea legii dreptului de autor, nu permit însă decât
accesul parţial la documentele digitizate în cadrul proiectului iniţiat de Google. În
compensaţie, Google Books, oferă descrieri bibliografice complete ale documentelor incluse
în acest imens catalog, face trimiteri la bibliotecile unde poate fi consultat documentul căutat,
iar prin intermediul modulului Google Play, care funcţionează ca un site comercial, utilizatorii
au posibilitatea să achiziţioneze cărţile respective, fie direct de pe Google Play, fie prin
Amazon.com sau alte librării online care comercializează cărţi în format tipărit ori electronic.

Foto 1

Foto 2
4
Vezi exemple de căutare : Foto 1 si Foto 2
 După cum se poate vedea pe de site-ul Google Books (http:
//books.google.com/intl/ro/googlebooks/about.html) acest instrument de căutare oferă servicii
multiple care înlesnesc găsirea de cărţi, oferă posibilitatea răsfoirii online, fac trimiteri la
recenzii şi articole referitoare la domeniul de studiu căutat şi orientează utilizatorul spre
site-uri de unde poate fi cumpărată cartea sau poate fi citită online. În acest context nu trebuie
ignorat nici Google Scholar, o bază de date creată de Google cuprinzând articole şi lucrări
ştiinţifice. Aici pot fi căutate articole şi referate despre care ştii deja că există şi ştii că sunt
validate de comunitatea ştiinţifică sau academică. Nu este exclus să găseşti în Google Scholar
trimiteri către textul integral al unei lucrări sau cărţi. Dezavantajul este că, fiind o bază de date
imensă, asemănătoare cu Wikipedia, care poate fi completată de oricine îşi face cont pe acest
site, nu toate articolele incluse aici sunt demne de a fi luate în seamă, de aceea procesele de
studiu şi cercetare trebuie completate cu cunoştinţe aprofundate care pot fi accesate prin
intermediul sistemelor OPAC de intergorare a cataloagelor de bibliotecă.
În esenţă, cataloagele online se disting de site-urile WEB ca Amazon şi Google Books,
care au un caracter comercial sau informativ, prin faptul că furnizează date bio-bibliografice,
ştiinţific catalogate şi indexate. În plus, cataloagele joacă, împreună cu paginile WEB ale
bibliotecilor, rolul unor porţi virtuale care deschid calea spre colecţiile tradiţionale, digitale şi
electronice ale diferitelor tipuri de biblioteci.

Cataloagele online : trecut, prezent şi viitor

Istoria cataloagelor de bibliotecă este strâns legată de istoria bibliotecilor iar primele
încercări de constituire a unor astfel de instrumente de organizare şi regăsire a datelor cu
caracter bibliografic trebuie căutate încă în perioada civilizaţiei sumeriene şi babiloniene.
Deşi, în urmă cu 4000 de ani nu putem vorbi de cataloage în accepţiunea modernă a
cuvântului, au fost semnalate încercări de grupare a textelor inscripţionate pe piatră şi de
întocmire a unor liste, sculptate tot pe bucăţi de piatră. Dacă primele cataloage au fost scrise
de mână, în sec. XV apar primele cataloage tipărite. De obicei acestea apăreau ca o listă de
documente grupate după diverse criterii cum ar fi: autorul sau subiectul tratat.
Varietatea sistemelor de clasificare şi catalogare biblioteconomică inventate şi folosite
de-a lungul timpului, demonstrează interesul specialiştilor pentru construcţia unor instrumente
eficiente de stocare, organizare şi comunicare a informaţiilor referitoare la colecţiile
bibliotecilor. Încercările de inventare a unor sisteme şi reguli de catalogare care să satisfacă
atât cerinţele bibliotecarilor cât şi a utilizatorilor au ajuns la punctul culminant după anul
1967, când s-au încheiat cercetările legate găsirea unui sistem de catalogare care să
funcţioneze în format computerizat. A apărut astfel sistemul de catalogare automatizată
MARC organizat pe 2 module principale : modulul de catalogare şi modulul de circulaţie a
documentelor.
Mai târziu, utilizarea programelor de catalogare şi dezvoltarea sistemelor OPAC de
căutare a datelor bibliografice a reprezentat un exemplu evident de aplicare a paradigmei
„bibliotecii fără ziduri” sau a paradigmei „biblioteci 2.0”. A urmat formarea unei noi generaţii
de bibliotecari catalogatori, experienţa lor fiind strâns legată de implementarea noilor tehnici
de catalogare. Bibliotecarii secolelor XX şi XXI au fost nevoiţi să îşi formeze noi abilităţi de
organizare şi comunicare a informaţiilor sub mai multe aspecte legate de:
1. schimbarea mediului de catalogare, odată cu trecerea de la catalogarea
manuscrisă, la catalogarea electronică,
2. utilizarea unor noi reguli de catalogare impuse de sistemele MARC de
introducere şi regăsire a informaţiilor bibliografice,
3. aplicarea managementului datelor şi metadatelor, care presupune organizarea
informaţiilor în sistem informatizat.
 Tranziţia de la cataloagele clasice, redactate pe fişe bibliografice standardizate, la
cataloagele digitale, a fost posibilă, după cum am menţionat deja, datorită inventării
sistemului electronic de catalogare MARC. Bibliotecile actuale folosesc mai multe programe
de catalogare, unele implementate la nivel naţional sau regional, altele achiziţionate de la
diverse firme IT. Cert este ca indiferent de unde provin şi de către cine au fost constituite,
cataloagele electronice, asemenea celor tradiţionale, sunt alcătuite în funcţie de anumite reguli
de catalogare, de indexare şi ce permit regăsirea informaţiilor după criterii variate.
Schimbarea mediului de catalogare a impus conceperea unor noi reguli şi metode de
catalogare compatibile cu noua tehnologie dar şi modificarea protocolului de căutare a datelor
şi informaţiilor. La începutul secolului XX, regulile de catalogare stabilite de forurile
superioare: ALA5, IFLA6, se refereau la cataloagele tradiţionale şi aveau un puternic caracter
universal şi standardizat. Pătrunderea cataloagelor în mediul online şi confruntarea cu o nouă
categorie de utilizatori, a impus alcătuirea unui nou sistem de reguli de catalogare şi indexare
care să se plieze pe catalogarea în format computerizat şi să includă elemente de căutare
adiţionale, inexistente anterior, când documentarea se făcea prin intermediul cataloagelor
clasice, deseori cu sprijinul unui bibliotecar.
Astăzi, când utilizatorii nu mai sunt nevoiţi să se deplaseze la bibliotecă pentru a
obţine informaţii despre colecţiile ei, performanţa, în domeniul constituirii şi dezvoltării
cataloagelor de bibliotecă se poate obţine, atunci şi numai atunci, când, pe lângă aplicarea
regulilor ISBD de catalogare, sunt folosite standarde de indexare suplimentare. Mă refer aici
la constituirea unor liste de autoritate care au relevanţă atât pentru utilizatori cât şi pentru
bibliotecari. În general, modulurile de catalogare ale softurilor de bibliotecă permit alcătuirea
şi gestionarea unor liste de autoritate proprii, grupate pe diverse categorii dintre care cele mai
importante sunt: fişierele de autoritate pentru nume de persoane şi fişierele de autoritate
pentru subiecte.
Ideal ar fi ca alcătuirea şi manipularea listelor de autoritate să se realizeze pe baza unor
norme de indexare standardizate, valabile la nivel naţional şi internaţional. Deocamdată
controlul bibliografic asupra listelor de autoritate este dificil de realizat în condiţiile în care,
pe de o parte, biblioteci diferite au investit în softuri diferite de catalogare şi comunicare a
colecţiilor, pe de altă parte, sunt integrate în reţele de catalogare separate. Membrii
asociaţiilor profesionale trebuie să găsească reguli de catalogare care să nu intre nu conflict cu
metodologia tradiţională de redactare a înregistrărilor bibliografice. Rolul lor ar fi acela de a-i
ajuta pe bibliotecari să interacţioneze mai bine cu publicul şi de a-i sprijini pe utilizatori în
procesul de căutare a informaţiilor prin intermediul sistemelor OPAC.
În acest sens, cataloagele viitorului trebuie să vină în întâmpinarea expectanţelor
utilizatorilor din mediul online, oferind mai mult decât o listă cu publicaţii din colecţiile
bibliotecii. Noua generaţie de utilizatori este obişnuită cu motoarele de căutare rapidă, preferă
informaţia condensată, eventual însoţită de imagini şi se orientează în funcţie de rezumatele şi
comentariile care însoţesc descrierile bibliografice. Includerea acestor facilităţi trebuie luată în
considerare de instituţiile care doresc să îşi îmbunătăţească standardele de calitate în privinţa
serviciilor de informare, studiu şi documentare furnizate comunităţii online.
Caryl Roberts Nemajovsky, spre exemplu, bibliotecar de referinţe virtuale la
Biblioteca Colegiului de stat Darton (Albany, Georgia) din S.U.A. menţiona într-un interviu
(pe care l-am publicat pe Agenţia de presă AŞII ROMÂNI 7) referindu-se la modalităţile de
îmbunătăţire a serviciilor oferite utilizatorilor de la Colegiul Draton că, pentru a veni în
întâmpinarea solicitărilor exprimate de comunitatea din campus, catalogul online al bibliotecii
5
Asociaţia Bibliotecarilor Americani
6
Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Bibliotecari
7
Liliana Moldovan, Caryl Roberts Nemajovsky – „Beneficiile cataloagelor de bibliotecă şi bibliotecile digitale”
http://www.asiiromani.com/exclusiv/23247-beneficiile-cataloagelor-de-bibliotec-i-bibliotecile-digitale.html
(GIL-find) are un nivel ridicat de interactivitate determinat de prezenţa unor facilităţi
asemănătoare cu cele oferite de Amazon.com. De asemenea, pe lângă resursele oferite de
catalogul online, studenţii sunt direcţionaţi spre diverse link-uri, care îi ajută în activitatea de
studiu şi cercetare.
O viziune cu totul nouă asupra dezvoltării imediate a cataloagelor cu acces liber pe
internet propun bibliotecarii şi informaticienii care lucrează deja la implementarea unor
aplicaţii specializate care să permită accesarea cataloagelor online de pe telefonul mobil.

Despre performanţă în domeniul cataloagelor electronice

Pentru a răspunde la întrebarea: „ce caracteristici trebuie să îndeplinească un catalog

online pentru a fi eficient şi uşor de folosit”? este necesar să precizăm că evaluarea trebuie
făcută din două perspective şi anume: 1) din punctul de vedere al bibliotecarului, 2) din
perspectiva utilizatorului.

EXPECTANŢELE BIBLIOTECARILOR
De pe primul palier al interogării, respectiv din perspectiva bibliotecarilor, care
răspund de crearea cataloagelor online şi sunt primii utilizatori ai acestora, problemele par
destul de simple şi uşor de înţeles dacă ne gândim la avantajele pe care le oferă înregistrările
bibliografice care compun cataloagele online. Potrivit sugestiilor formulate de Sue Ann
Gardner de la Universitatea din Nebrasca8 : cataloagele online, spre deosebire de documentele
monografice accesibile în format digital, vin în sprijinul utilizatorilor cu o serie de date şi
metadate suplimentare precum: indicii de clasificare, listele de autoritate cu vedetele de
subiect pentru autor persoană fizică sau autor colectiv, lista cu vedetele pentru menţiunile de
responsabilitate secundară, listele de autoritate pentru nume geografice, vedete de subiect pe
diverse domenii, vedete de subiect persoane fizice, liste cu informaţiile la titlu, titlurile
uniforme, liste ale editurilor, tipografiilor şi multe altele. În plus, întregul ansambul de date
bibliografice incluse în cataloagele cu acces online este precis structurat şi organizat după
reguli stricte de catalogare, astfel încât să ofere clienţilor multiple căi de acces în funcţie de:
titlul documentelor, autorul, conţinutul, anul apariţiei, editura, locul de editare şi aşa mai
departe. Acestea sunt puncte de acces tradiţionale pe care le regăsim în cataloagele alcătuite
din fişe bibliografice tipărite sau completate manual. Avantajul cataloagelor care funcţionează
în mediul digital este dat, după cum am menţionat deja, de varietatea mijloacelor de căutare
care permit identificarea documentului căutat prin intermediul cuvintelor cheie, a vedetelor de
subiect, colecţiei, ISBN-ului, ediţiei, datelor de imprimare, notelor, referinţelor bibliografice
şi a altor elemente bibliografice furnizate de formatul MARC de catalogare şi indexare a
documentelor.
Ajungem aşadar la identificarea unei caracteristici esenţiale a cataloagelor online şi
anume operabilitatea. Aceasta înseamnă că, funcţionând în mediul virtual, cataloagele de
bibliotecă trebuie să fie, flexibile, agile, adaptabile şi integrabile în alte sisteme de stocare,
identificare şi regăsire a datelor şi informaţiilor.
Integrabilitatea sau inter-operabilitatea reprezintă, o altă trăsătură esenţială a
cataloagelor electronice performante. Se caracterizează, potrivit definiţiei oferite de Richard
P. Smiraglia9, prin inter-operabilitate acele cataloage care au capacitatea de a se integra în

8
Sue Ann Gardner – „Changing landscape of Contemporary Cataloging
http://digitalcommons.unl.edu/libraryscience/168
9
Richard P. Smiraglia – „Introducing metadata” , 15 p.
http : //www. haworthpress.com /web/CCQ
sisteme de date diferite, de a face schimb de informaţii şi date fără prea mare efort din partea
fiecărui sistem. În lucrarea sa despre metadate, Richard P. Smiraglia, încearcă să definească o
parte din termenii de specialitate care circulă în mediul virtual şi anume: metadate,
descriptori, limbaj MARC, codare şi decodare a informaţiilor. Lucrarea sa oferă un solid
punct de plecare pentru bibliotecarii catalogatori care vor ştie care sunt secretele organizării
electronice a informaţiilor, cum funcţionează şi ce se află în spatele cataloagelor de bibliotecă.
Integrarea cataloagelor de bibliotecă în sistemul WEB a devenit posibilă o dată cu
inventarea sistemului de catalogare MARC (Machine Readable Cataloging). Constituirea
cataloagelor de bibliotecă bazate pe înregistrări electronice presupune aplicarea unor reguli
stricte de catalogare, cunoscute sub abrevierea de AACR2 (Anglo-American Cataloging Rules
şi Marc21). Aceste reguli de catalogare electronică vizează managementul organizării
informaţiilor pornind se la standardele ISBD şi folosirea metadatelor potrivit unei scheme de
descriere bibliografică corespunzătoare catalogării pentru WEB. Reţinem că sistemul de
catalogare MARC21 permite introducerea datelor bibliografice conform standardelor ISBD de
catalogare şi respectă cele 8 zone cunoscute :
1. Zona titlului şi a menţiunilor de responsabilitate la titlu,
2. Zona ediţiei,
3. Zona specifică materialului (sau tipului de publicare),
4. Zona publicării, difuzării,
5. Zona descrierii fizice,
6. Zona seriei,
7. Zona notelor,
8. Zona numărului standard ISBN şi preţul.

Folosirea sistemului de catalogare MARC, presupune ruperea zonelor specifice ISBD în

componente mai mici, organizate pe câmpuri şi subcâmpuri, după cum urmează:
(a) Titlul,
(b) Informaţia la titlu,
(c) Autorul,
(d) Menţiuni de responsabilitate secundară,
(e) Ediţia,
(f) Locul de publicare,
(g) Editura,
(h) Data publicării,
(i) ISBN,
(j) Dimensiunea (înălţimea cotorului cărţii),
(k) Colecţie, număr colecţie şi serie,
(l) Imaginea documentului descris (unele cataloage includ iconiţe care arată coperta
documentului),
(m) Limba descrierii,
(n) Ţara,
(o) Alte elemente cu informaţii suplimentare care nu sunt incluse în descrierea ISBD.

Diferenţa esenţială dintre cele două sisteme de catalogare, manuală şi electronică, se

referă la faptul că sistemul informatizat este alcătuit din metadate pe care le organizează în
câmpuri şi subcâmpuri, în timp ce metoda de catalogare tradiţională foloseşte informaţii
bibliografice aşezate pe zone de descriere bibliografică. Atât versiunea tradiţională cât şi
versiunea electronică au la bază reguli de catalogare stricte şi sunt folosite în vederea stocării,
identificării şi regăsirii informaţiilor cu caracter bibliografic.
Trecerea de la sistemul tradiţional la sistemul MARC de catalogare a fost primită cu
reticenţă de bibliotecarii catalogatori care au fost nevoiţi să înveţe nu limbaj nou şi să aplice
noi reguli de indexare şi catalogare specifice machetelor impuse de formatul MARC de
înregistrare a datelor şi metadatelor. Cert este că efectuarea înregistrărilor în format digital nu
poate fi realizată cu succes decât de bibliotecarii care cunosc si aplică regulile de catalogare
specifice standardelor ISBD.
Ce aduce nou catalogarea electronică, pe lângă o machetă de catalogare complexă
structurată pe câmpuri şi subcâmpuri (denumite prin coduri), este tocmai posibilitatea de
accesare a informaţiilor prin intermediul unor elemente de căutare imposibil de regăsit în
spaţiul cataloagelor tradiţionale. Dezvoltarea cataloagelor electronice şi integrarea lor în
mediul online nu a schimbat în nici un fel misiunea bibliotecii care trebuie să organizeze în
continuare o cantitate enormă de informaţii şi să faciliteze accesul la colecţiile pe care le
gestionează şi le pune la dispoziţia utilizatorilor. Dificultatea apare în momentul în care
utilizatorul conştientizează că are în faţă un univers uriaş de informaţii, o bază de date pe care
trebuie să o exploreze în vederea identificării informaţiilor, cunoştiinţelor sau documentelor
de care are nevoie. Aici intervine bibliotecarul catalogator, care şi-a însuşit experienţa
necesară pentru a realiza înregistrări bibliografice de calitate, funcţionale şi uşor de accesat.
Trebuie să înţelegem că alcătuirea catalogelor electronice nu se realizează la întâmplare şi nu
are ca rezultat constituirea unei simple baze de date. Desigur un catalog electronic poate fi
considerat o baza de date, dar o bază de date bine organizată, supusă controlului bibliografic,
constituită în funcţie de reguli precise de catalogare şi indexare a documentelor şi
informaţiilor. Responsabilitatea alcătuirii cataloagelor electronice nu poate fi acordată oricărui
bibliotecar, ci doar acelor anagajaţi care cunosc şi aplică strategia de catalogare stabilită pe
baza regulilor de catalogare şi descriere bibliografică fixate la nivel naţional şi internaţional.
Prejudecăţile referitoare la diferenţele dintre bibliotecarii catalogatori şi bibliotecarii
care lucrează la comunicarea colecţiilor ar trebui înlăturate, acestea fiind în defavoarea
bunului mers la activităţilor dintr-o bibliotecă. Atât bibliotecarii catalogatori, cât şi cei care
lucrează cu publicul au rolul lor bine definit. Aceştia trebuie să colaboreze şi să interacţioneze
în mod eficient pentru păstrarea reputaţiei bibliotecii, care oferă comunităţii servicii
performante de informare şi lectură, documentare şi de cercetare. Închipuiţi-vă cum ar arăta o
bibliotecă ale cărei colecţii nu ar fi catalogate sau ale cărei baze de date nu ar fi supuse
normelor bibliografice de catalogare şi indexare a documentelor. Nu ar arăta oare ca „o
bibliotecă vandalizată”?
După cum am stabilit în capitolul anterior, există diferenţe notabile între site-urile care
permit achiziţia de cărţi online şi motoarele de căutare ca Google sau Yahoo, pe de o parte, şi
sistemele de căutare OPAC, pe de altă parte. În acest sens, într-un studiu referitor la impactul
internetului asupra cataloagelor de bibliotecă, Louise F. Spiteri, constată că funcţia de bază a
unui catalog indiferent că este vorba despre unul tradiţional sau digital este aceea de a
inventaria şi prelucra colecţiile de bibliotecă în vederea regăsirii documentelor în funcţie
de anumite criterii specifice, cu scopul realizării împrumutului fie direct, fie pe
calculator. Din lucrarea sa, („The Impact of Social Cataloging Sites on the Construction of
Bibliographic Records in the Public Library Catalog”, 2008) reiese că orice catalog de
10

bibliotecă trebuie să îndeplinească un triplu rol :

1. Să permită utilizatorului să găsească un anumit document în funcţie de conţinutul
lucrării şi autorul ei;
2. Să arate ce alte cărţi dintr-un anumit domeniu sau un anumit autor există în
bibliotecă;
3. Să permită identificarea altor ediţii ale documentului monografic solicitat, inclusiv
a ediţiilor originale (dacă figurează în colecţiile bibliotecii) şi a traducerilor din
alte limbi.

10
Louise F. SPITERI - „The Impact of Social Cataloging Sites on the Construction of Bibliographic Records in
the Public Library Catalog”, http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/01639370802451991?
journalCode=wccq20#.U_DWCqM0_iE
 Argumentele de mai sus nu fac altceva decât să întărească ideea că, asemenea
cataloagelor tradiţionale, cataloagele online au un caracter standardizat şi se constituie pe
baza unor reguli stricte de introducere a datelor şi informaţiilor, pe suportul unor machete de
catalogare specifice diferitelor tipurilor de documente existente în colecţiile unei biblioteci.
Dacă privim lucrurile din perspectiva evoluţiei cataloagelor de bibliotecă, descoperirea şi
utilizarea sistemelor MARC de catalogare, respectiv folosirea sistemelor OPAC de căutare
apar ca procese fireşti de adaptare a bibliotecilor la cerinţele societăţii informaţionale actuale.
În plus, s-a obţinut o extindere a funcţiilor cataloagelor tradiţionale prin adăugarea unor
informaţii suplimentare referitoate la : conţinutul documentelor prelucrate în sistem
informatizat, menţiunile de responsabilitate primară şi secundară, precum şi alte elemente
bibliografice imposibil de regăsit în cazul cataloagelor tradiţionale. Reţinem că aceste
îmbunătăţiri nu au făcut altceva decât să întărească rolul cataloagelor de a organiza, clasifica
şi furniza informaţii despre colecţiile biblioteci şi posibilităţile de utilizare a lor.
Începând cu primii ani ai secolului XXI implementarea principiului uniformităţii
catalogării în sistemele online a fost posibilă datorită regulilor de înregistrare a datelor şi
metadatelor impuse de AACR2 (ce stabileşte regulile de catalogare anglo-americană). Aceste
reguli au la baza normele ISBD aplicate pentru formatul MARC21. Fără a intra în detalii, este
important să reţinem că : în sistemul MARC21, elementele bibliografice specifice descrierii
ISBD sunt organizate pe câmpuri şi subcâmpuri şi devin puncte de acces ale catalogului
online dar şi elemente cruciale pe baza cărora se face căutarea în sistem informatizat.
Spre exemplu informaţiile bibliografice specifice descrierii standardizate ISBD, devin
metadate dacă le privim din perspectiva catalogării electronice unde, potrivit unei scheme
extrem de simple arată aşa:
Câmpul 1 : Titlul şi menţiunile de responsabilitate la titlu,
Câmpul 2 : Ediţia,
Câmpul 3 : Tipul publicaţiei,
Câmpul 4 : Datele de publicare
Câmpul 5 : Descrierea fizică,
Câmpul 6 : Seria,
Câmpul 7 : Notele,
Câmpul 8 : Numărul standard internaţional ISBN.

Observăm că asemănarea dintre catalogarea tradiţională (ISBD) şi catalogarea pentru

mediul online (AACR2) este izbitoare. Marea diferenţă constă în faptul că sistemul MARC
operează cu date şi metadate iar catalogele, care se regăsesc pe Net, se bazează pe limbaje de
programare specifice care funcţionează folosind hipertextul (de exemplu HTML şi SGML ).
11 12

În universul online metadatele fac căutarea mai uşoară, în cadrul unui catalog de bibliotecă cu
ajutorul metadatelor putem avea acces la o descriere bibliografică, un index, un rezumat sau
orice alt tip de informaţie bibliografică. Metadatele descriu informaţiile, sunt informaţii
despre informaţii. Metadatele fac parte dintr-un limbaj controlat conceput în aşa fel încât să
elimine ambiguităţile şi să conducă inevitabil spre noţiunea solicitată.
Interesant este că, destul de recent, Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) a
numit un grup de lucru specializat în managementul metadatelor, scopul lui fiind acela de a
elabora standarde privind folosirea metadatelor. Dacă luăm spre exemplu articolul publicat de
Stuart Weibel, în Nr. 24(1997) din “Bulletin of the American Society for Information Science
and Technology”, cu titlul: „The Dublin Core: A Simple Content Description Model for
Electronic Resources”, reţinem că specialiştii din bibliotecile din întreaga lume şi experţii în
11
Hypertext Markup Language
12
Standard Generalized Markup Language
reţeaua internet au căzut de acord că este necesară stabilirea unui sistem de reguli semantice şi
sintactice pe baza cărora să fie concepute metadatele şi să fie creaţi descriptorii. A apărut
astfel schema „Dublin Core” utilizată pentru descrierea resurselor electronice. Având la bază
15 elemente fundamentale, schema nu se adresează doar bibliotecarilor şi nici nu tinde să
înlocuiască normele de catalogare electronică impuse de AACR2. Dimpotrivă sistemul
„Dublin Core” are o arie de aplicabilitate extrem de largă şi oferă schema înregistrării
informaţiilor pe internet în funcţie de anumite limbaje stricte de înregistrare a datelor,
rezultând metadate şi descriptori care să poată fi folosiţi cu uşurinţă şi regăsiţi de oricine cu
un simplu „click”. Extrapolând, putem afirma că macheta de generală de constituire a
cataloagelor online foloseşte modelul „Dublin Core” şi se caracterizează prin : „simplicitate”,
„interoperatibilitate semantică”, „flexibilitate”. 13
Investiţiile făcute pentru implementarea şi îmbunătăţirea sistemelor OPAC de căutare
şi regăsire a informaţiilor bibliografice se bazează pe dorinţa celor care furnizează servicii
info-documentare de a se ridica la nivelul de aşteptărilor clienţilor virtuali. Atunci când
stabilim nivelul de eficienţă al instrumentelor de căutare specifice sistemelor OPAC, al
listelor de autoritate şi al indexurilor sau al criteriilor de căutare specifice diferitelor tipuri de
documente, trebuie să privim lucrurile din perspectiva utilizatorilor incluşi în două mari
categorii : comunitatea utilizatorilor virtuali şi utilizatorii specializaţi (bibliotecarii).
Sarcina bibliotecarilor care contribuie la constituirea şi actualizarea cataloagelor de
bibliotecă nu este deloc uşoară. Pe lângă aplicarea regulilor şi metodelor de catalogare în
sistem informatizat, aceştia trebuie să intuiască ce aşteaptă - personalul bibliotecii, pe de o
parte, şi utilizatorii, pe de altă parte - de la cataloagele care funcţionează în mediu digital.
Din perspectiva personalului din bibliotecă lucrurile sunt relativ simple şi se referă la
faptul că un catalog de bibliotecă performant va satisface atât aşteptările bibliotecarilor de la
„prelucrarea colecţiilor”, cât şi a celor care lucrează direct cu publicul. Din perspectiva
bibliotecarilor care se ocupă cu actualizarea datelor din catalogul electronic, cele mai
importante calităţi ale unui catalog ar fi : acurateţea datelor bibliografice introduse, eficienţa
operaţiunilor de clasificare, cotare şi evidenţă a documentelor, astfel încât acestea să poată fi
accesate rapid în funcţie de indicele CZU, cotele documentului (topografică şi sistematico-
alfabetică) şi numărul de inventar, uniformitatea în procesul redactării vedetelor uniforme şi a
vedetelor de subiect, în vederea alcătuirii fişierelor de autoritate specializate.
Constituirea fişierelor de autoritate referitoare la autori, editori prefaţatori, redactori şi
traducători etc., a indexului cu vedetele de subiect ori a listelor cu termeni geografici, nu
presupune renunţarea la constituirea listelor cu indicii de clasificare atribuiţi documentelor
catalogate, chiar dacă unii specialişti consideră că bibliotecarii catalogatori ar trebui să
renunţe la procedurile de clasificare. Am susţinut un punct de vedere similar în volumul
„Introducere în managementul serviciilor de bibliotecă” : „Saltul de la sistemul de catalogare
tradiţional (în format manuscris) la catalogarea electronică, nu a determinat renunţarea la
normele de redactare a clasificărilor CZU, dimpotrivă, credem noi, a întărit rolul lor ca
element de căutare esenţial în cadrul cataloagelor electronice. Indicii de clasificare CZU sunt,
alături de vedetele de subiect şi alte elemente de catalogare, puncte cheie în funcţie de care se
organizează catalogul electronic al unei biblioteci. Dată fiind cantitatea mare de informaţii
vehiculate de bibliotecarii catalogatori, dar şi datorită schimbărilor intervenite pe piaţa
editorială - care oferă o mare varietatea de cărţi şi studii cu caracter interdisciplinar - indicii
de clasificare permit indexarea şi căutarea documentelor după criterii complexe şi variate”14.

13
Stuart Weibel – „The Dublin Core a Simple Content Description Model for Electronic Resources” în „Buletin
for America Society of Information Science and Technology” Vol 24
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/bult.70/pdf (articol publicat online în 31.01.2005 şi accesat în 21
08.2014)
 Îndeplinirea obiectivelor specifice managementului catalogării electronice are în
esenţă un triplu rol : 1. actualizarea permanentă a catalogului online prin realizarea
înregistrărilor catalografice curente şi /sau retrospective, 2. Aplicarea corectă a regulilor de
catalogare şi indexare şi 3. gestionarea eficientă a instrumentelor de căutare oferite de
sistemul OPAC, în vederea regăsirii rapide a informaţiilor bibliografice.

EXPECTANŢELE UTILIZATORILOR
Aşteptările utilizatorilor care folosesc instrumentele de informare oferite de mediul
online se reduc în cele din urmă la câteva însuşiri legate de : rapiditatea căutării, obţinerea
unor rezultate relevante, folosirea cuvintelor cheie ca instrumente de căutare, posibilitatea
efectuării unor interogări încrucişate.
Spre exemplu, autorii raportului OCLC (Oline Computer Library Center) „Online
catalogs : what users and librarians want”, publicat în 2009, au ajuns la concluzia că felul în
care utilizatorii se raportează la cataloagele online şi frecvenţa cu care apelează la aceste
instrumente de căutare depinde de mai mulţi factori precum : interfaţa cataloagelor din
mediul online, calitatea datelor introduse şi caracterul pragmatic al sistemelor OPAC.
În urma unei ample analize sociologice şi bibliometrice, autorii raportului au încercat
să explice încotro se îndreaptă preferinţele utilizatorilor în privinţa mijloacelor de interogare a
internetului şi folosirea unor instrumente de regăsire a informaţiilor, atractive şi dinamice. Au
fost supuse evaluării site-urile : textbook.com, eComert, Amazon, Bestbuy.com pentru a afla
ce le diferenţiază faţă de WorldCat, considerat cel mai amplu catalog partajat de pe internet.
Persoanele monitorizate (utilizatori de internet obişnuiţi şi bibliotecari) au a avut trei sarcini
principale şi anume : să efectueze o căutare în WorldCat, potrivit preferinţelor individuale, să
caute o carte anume indicată de bibliotecar, să caute un document după „cuvinte cheie”. Au
fost implicaţi în acest studiu aproape 1400 de bibliotecari şi personal din biblioteci dar şi
utilizatori diferiţi împărţiţi pe mai multe categorii în funcţie de vârstă, ocupaţie, nivel de
educaţie şi pregătire profesională.
Autorii raportului OCLC (despre cataloagele online) au stabilit un fel top al
preferintelor utilizatorilor. Pe scurt, persoanele care folosesc cataloagele online solicită:
1. acces rapid la informaţie,
2. legături spre biblioteci digitale care să permită consultarea integrală a textului
solicitat,
3. existenţa unor descrieri analitice care să includă un scurt rezumat şi să permită
afişarea cuprinsului cărţii,
4. date exacte privind modul şi locul de procurare al documentului,
5. un algoritm de căutare simplificat bazat pe criteriul „cuvântului cheie”,
6. indicaţii concise privid modul de efectuate a unor interogări avansate.
Observarea directă a comportamentului utilizatorilor a demonstrat că metoda căutării
după un „cuvânt cheie” are cea mai mare popularitate în rândul celor care consultă cataloagele
online. Al doilea element de căutare ar fi autorul, apoi strategia interogării continuă cu găsirea
titlului documentului. Relevante pentru utilizatori sunt ataşarea la descrierea bibliografică a
unei imagini cu coperta cărţii respective precum şi trimiterile către alte documente cu conţinut
similar.
Raportul OCLC ne ajută să înţelegem cum vor arăta generaţiile viitoare de cataloage
online în funcţie de impactul pozitiv al noilor aplicaţii oferite de internet şi în raport direct
proporţional cu modificările intervenite în comportamentul utilizatorilor de tehnologie
informaţională. Găsirea unor mijloace eficiente şi atractive de captare a interesului generaţiei
Net va rămâne un obiectiv important al strategiilor de modernizare şi diversificare a
14
Liliana Moldovan – „Introducere în managementul serviciilor de bibliotecă”, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI,
2010, p. 37
serviciilor de bibliotecă. Se va pune accentul pe crearea de pagini WEB cu design atractiv şi
funcţional, pe constituirea unor biblioteci digitate, pe achiziţionarea unor colecţii de ziare şi
reviste electronice, pe îmbunătăţirea comunicării cu clienţii bibliotecii prin intermediul
blog-urilor, tutorialelor, îmbunătăţirea serviciului „întrebă bibliotecarul”, implementarea unor
servicii digitale care să prefigureze expectanţele persoanelor cu nevoi speciale etc.
Într-un alt studiu oficial OCLC15 privind modul de raportare a studenţilor şi al
cetăţenilor obişnuiţi la instrumentele de informare oferite de internet s-a stabilit că 61%
dintre participanţii la studiu au folosit ca instrument de informare pagina WEB a bibliotecii,
peste 80% au preferat livrarea noilor informaţii prin e-mail, în jur de 80% au apelat la
motoarele de căutare de pe WEB, 60% au accesat librăriile online, peste 30% dintre ei au
apelat la bazele de date existente pe internet şi mai puţin de 10% au folosit serviciul „Întreabă
bibliotecarul”. La întrebarea „De unde ar începe căutarea unei informaţii pe internet?” doar
6% dintre respondenţii participanţi la studiul OCLC au confirmat că încep cu accesarea
paginii WEB a bibliotecilor. Din fericire numărul studenţilor americani care aplelează la
biblioteca online este mai mare: 50% dintre ei aleg biblioteca online pentru a se informa.

Rezultatele raportului demonstrează, că, dintre toate persoanele intervievate, marea

lor majoritate, fie că sunt intergraţi în sistemul de învăţământ ori sunt persoane mature care au
încheiat această etapă, preferă motoarele de căutare precum Google şi Yahoo sau AOL
Search dar sunt familirizaţi şi cu alte site-uri cum ar fi : Ask.com, Excite.com, paginile WEB
ale bibliotecilor, AltaVista, MSN Search etc. Este important să reţinem că 84% dintre aceştia
sunt de acord că paginile WEB ale bibliotecilor oferă informaţii notabile, demne de încredere.
Pe de altă parte, trebuie să privim cu optimism schimbările aduse de tehnologia IT la
nivelul profesiei de bibliotecar şi al experienţei biblioteconomice. La început de eră digitală,
vorbim despre bibliotecarul de referinţe virtuale, despre bibliotecarul – agent al informaţiei,
despre bibliotecarul care creează poduri ale cunoaşterii şi îi îndrumă pe cetăţenii obişnuiţi, pe
elevi şi studenţi, pe profesori şi cercetători, spre informaţiile şi documentele valoroase,
diseminate (de bibliotecari) prin intermediul internetului sau cuprinse în colecţiile digitale ori
tradiţionale ale bibliotecilor.
Implementarea cataloagelor electronice în bibliotecile publice din România a oferit
acestor instituţii şansa de a pătrunde în mediul online şi posibilitatea de a deschide porţile
15
„Perceptions of Libraries and Information Resourcesis”:
http://www.oclc.org/reports/2005perceptions.htm
bibliotecii spre comunitatea celor care utilizează internetul. Aceştia din urmă reuşesc să
cunoască şi să se familiarizeze cu posibilităţile de căutare a informaţiilor în sistemul OPAC,
în situaţia în care catalogele online sunt concepute ca instrumente de informare bine
organizate, dinamice şi cu un grad ridicat de accesibilitate. Ele asigură accesul nelimitat la o
multitudine informaţii bibliografice referitoare la colecţiile bibliotecii şi au un puternic
impact asupra calităţii serviciilor oferite de bibliotecă, deoarece prezintă utilizatorilor o
imagine clară şi cuprinzătoare asupra colecţiilor care se găsesc în spaţiul fizic al bibliotecii,
fără ca ei să fie nevoiţi să calce pragul acestor instituţii.

Concluzii

Implementarea tehnologiilor digitale de stocare şi comunicare a informaţiilor a avut un

impact decisiv în procesul de remaniere a serviciilor de informare oferite de bibliotecile
publice. Aceste instituţii au fost concepute dintotdeauna ca organizaţii proiectate pentru a
furniza informaţii, indiferent de suportul pe care acestea erau livrate celor interesaţi. Odată cu
pătrunderea în era digitală, a devenit obligatorie adaptarea serviciilor de informare la
necesităţile comunităţii de pe internet, care solicită acces nelimitat la informaţie, dacă se poate
gratuit, disponibil de oriunde şi în orice moment al zilei. Analizele sociologice de ultimă oră
au demonstrat apetitul „generaţiei net” pentru motoarele de căutare oferite de lumea digitală.
Această realitate nu trebuie ignorată, ci trebuie folosită în interesul bibliotecilor publice, care
profitând de avantajele folosirii internetului, sunt nevoite să conceapă servicii de informare,
studiu şi cercetare inovatoare. În acest context, se va pune accentul pe construirea unor
cataloage performante, pe alcătuirea sau achiziţionarea unor baze de date pe diverse domenii
de cunoaştere, educaţie şi informare, pe organizarea trimiterilor spre resurse virtuale diverse şi
pe constituirea unor biblioteci digitale.
Indiferent de formatul digital în care sunt livrate, serviciile de informare, studiu şi
cercetare trebuie concepute în aşa fel încât să plieze pe nivelul de expectanţă al beneficiarilor.
Pornind de la cerinţele managementului calităţii totale, care pune accentul pe client, grija
bibliotecii pentru utilizatori trebuie demonstrată şi în privinţa informaţiile furnizate prin
intermediul cataloagelor electronice. În cazul bibliotecilor publice, aceste instrumente digitate
de căutare şi regăsire a informaţiilor ar trebui să fie accesibile pentru oricine, oricând şi de
oriunde. Informaţiile oferite trebuie adaptate la cerinţele diferitelor tipuri de clienţi. În plus,
cataloagele online ar fi indicat să figureze într-un loc vizibil pe pagina WEB a bibliotecilor,
putând fi accesate printr-un singur click pe un „buton”, special creat în acest sens. Un aspect
care nu trebuie ignorat este crearea unor tutoriale care să ghideze utilizatorii şi să îi înveţe
cum să folosească mai bine catalogul online, cum să se orienteze eficient pe site-ul bibliotecii.
Ideal ar fi ca serviciile de informare digitală să fie adaptate la cerinţele persoanelor cu nevoi
speciale, care doresc să obţină informaţii în timp util fără a avea nevoie de asistenţă din partea
unei alte persoane.
În concluzie, secţiunea catalog online care figurează pe pagina de WEB a bibliotecilor
este deosebit de importantă şi susţine procesul de diseminare a datelor şi documentelor
deţinute de bibliotecă. Utilizatorii găsesc aici date importante legate de depozitul unde se află
cartea solicitată, locul ei pe raft, gradul de disponibilitate al cărţii. Nu trebuie ignorată şi
posibilitatea oferită de unele cataloage online care permit rezervarea cărţilor şi prelungirea
duratei de împrumut. Catalogarea în format digital, constituirea bibliotecilor digitale, a
colecţiilor electronice şi a resurselor de pe internet sunt dovezi clare ale aplicării principiilor
managementului resurselor electronice în scopul modernizării bibliotecilor publice şi plierii
lor pe schimbările impuse de apariţia şi extinderea fără precedent a societăţii informaţionale,
ţinând cont şi de cerinţele specifice formulate de „generaţia net”. Sau, după cum consideră
Michael E. Casey şi Laura Savastinuk : (în traducere liberă)16 „Biblioteca ta poate oferi deja
servicii specifice Bibliotecii 2.0. Ea este pe cale de a deveni o Bibliotecă 2.0, dacă combină
opţiunile paradigmei Bibliotecii 2.0, cu o strategie a schimbării continue, Fiecare bibliotecă
are propriul ei punct de pornire (în acest sens). În urma colaborării dintre angajaţi şi
utilizatori, fiecare instituţie îşi va da seama dacă modelul Bibliotecii 2.0 funcţionează sau
nu.”17
O bibliotecă performantă, aşadar, respectă dreptul la informare corectă, directă şi
rapidă a clienţilor ei, reuşeste să asigure accesul fizic şi virtual al acestora la un univers
extrem de amplu, variat şi bine organizat de date, documente şi informaţii. Dacă accesul fizic
(direct) se referă la posibilitatea cititorilor a consulta documentele aflate în colecţiile
bibliotecii, contactul virtual presupune asigurarea accesului la diferite resurse electronice,
dublat de posibilitatea interogării cataloagelor online şi consultarea unor biblioteci digitale sau
a altor tipuri de resurse electronice.

BIBLIOGRAFIE

Gheorghe BULUŢĂ, Sultana CRAIA, Victor PETRESCU – „Biblioteca azi : Informare şi

comunicare”, Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2004, 192 p.

Michael E. CASEY şi Laura C. SAVASTINUK – „Library 2.0 Service for the next-
generation library” în Library Journal, 9/1/2006.
16
Your library may already offer some services that can be considered Library 2.0. If your organization
combines these Library 2.0 options with a framework for continual change and customer input integrated into
other operations within your library, it will be well on its way to becoming Library2.0. Many tools and ideas will
come from the world of Web 2.0, and manywill have nothing to do with technology. The specifics of the Library
2.0 model will be different for each library system. Every library has a different starting point. Through
collaboration between staff and users, you will be able to develop a clear idea of how this model will work for
your organization.

17
Michael E. Casey şi Laura C. Savastinuk – „Library 2.0 Service for the next-generation library” în
Library Journal, 9/1/2006. http://cil733.pbworks.com/f/Library+2.0+Journal.pdf
http://cil733.pbworks.com/f/Library+2.0+Journal.pdf

Sue Ann GARDNER – „Changing landscape of Contemporary Cataloging

http://digitalcommons.unl.edu/libraryscience/168

Liliana MOLDOVAN, Martin SCHULZ – Interviul : „Avem nevoie de informaţie

condesnsată şi uşor de găsit”
www.asiiromani.com/exclusiv/22861-we-need-condensed-and-easy-to-find-information.html

Liliana MOLDOVAN – „Introducere în managementul serviciilor de bibliotecă”, Cluj-

Napoca, Editura Dacia XXI, 2010, p. 37

„Necesităţile utilizatorului şi familiarizarea cu resursele informaţionale în pragul mileniului”,

Editori Hermina G.B. ANGHELESCU şi Gabriel ZĂNESCU, Timişoara, Editura Brumar,
2000, 139 p.

Perceptions of Libraries and Information Resourcesis”: Raport OCLC

http://www.oclc.org/reports/2005perceptions.htm

Daniela Carmen SAVA – „Regăsirea informaţiei în mediul web” în Revista Biblioteca, Nr.
6/2014, p. 186-187

Richard P. SMIRAGLIA – „Introducing metadata” , 15 p.

http : //www. haworthpress.com /web/CCQ

Louise F. SPITERI - „The Impact of Social Cataloging Sites on the Construction of

Bibliographic Records in the Public Library Catalog”,
http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/01639370802451991?
journalCode=wccq20#.U_DWCqM0_iE

Alte surse WEB:

http://eric.ed.gov/?id=ED127954
http://www.columbia.edu/cu/libraries/inside/units/bibcontrol/osmc/gorman.pdf
http://www.iicm.tugraz.at/thesis/cguetl_diss/literatur/Kapitel06/References/Milstead_et_al._1
999/metadata.html
http://eprints.qut.edu.au/713/1/peacock_reinventing2.pdf
http://www.tinread.usb.md/bibliouniv_rev/articole/2013-2/mihaluta-fisiere.pdf