Motto: „Biblioteca viitorului

necesita viziune, tehnologii, servicii, dar în

primul rînd are nevoie de creativitatea
oamenilor” Ph. B. Spies.

Discursurile asupra viitorului bibliotecii evoluează între două concluzii

extreme. La un capăt al intervalului se situează cei care cred necondiţionat în

rolul şi locul bibliotecii în societatea viitorului, iar la celălalt – susţinătorii ideii

dispariţiei bibliotecii, fie ca instituţie, fie a formei ei tradiţionale, ca o

consecinţă firească a profeţitei înlocuiri a cărţii tipărite de către cartea

electronică. Aceştia din urmă sunt, în majoritate, fie indivizi care văd deja în

Internet şi în celelalte noi medii de comunicare un panaceu pentru nevoile lor

de informaţii, fie instituţii sau organizaţii concurente ale bibliotecii pe piaţa

informaţiilor, care îşi bazează afirmaţiile pe popularitatea crescândă pe care o

1
au în rândul utilizatorilor.

Atunci când abordează tema viitorului bibliotecii, bibliotecarii români se

apropie de prima extremă. A crede în viitorul profesiei tale este firesc, iar

optimismul – de rigoare. Din păcate, acest optimism nu este susţinut

întotdeauna printr-o argumentaţie coerentă, printr-o analiză riguroasă şi, de

multe ori, este doar aparent, mascând atitudini conservatoare, teama de

schimbare. Luările de poziţie sunt pasionale, metaforele abundă, este cultivată

o imagine idilică a bibliotecii şi bibliotecarului. O analiză a articolelor pe

această temă publicate în (puţinele) reviste de specialitate de la noi este

edificatoare în acest sens.

În realitate, fondul dezbaterilor este – ar trebui să fie – altul. Viitorul

bibliotecii depinde, desigur, de factori sociali, economici sau de altă natură pe

care nu îi controlează, dar depinde, cel puţin în aceeaşi măsură, şi de

capacitatea ei de a se adapta la evoluţia rapidă a societăţii, la schimbările pe

care progresul tehnologic le produce în toate domeniile de activitate.

Biblioteca nu se poate închide în sine, mimând adaptarea sau, mai rău,

respingând-o aprioric. Soarta ei depinde de modul în care răspunde

provocărilor vremii.

Una dintre realele ameninţări pentru bibliotecile de la noi este

considerarea, în continuare, a utilizatorului ca un auxiliar al procesului şi nu ca

2
element central al acestuia. Printre motivele pentru care unii utilizatori de

informaţii preferă mijloacele de informare în masă şi mediile electronice de

comunicare în defavoarea bibliotecii se regăseşte, la loc de frunte, pasivitatea

tradiţională a acesteia. O bibliotecă excelent organizată, beneficiind de spaţii

de lectură adecvate, de fonduri documentare valoroase şi de dotări tehnologice

moderne nu este, în cele din urmă, decât o bibliotecă tradiţională cosmetizată,

câtă vreme reacţionează strict la solicitările utilizatorilor reali şi nu ştie să se

pună în valoare printr-o atitudine proactivă faţă de toţi utilizatorii potenţiali,

printr-o reală preocupare pentru nevoile lor de informaţii. Nu în ultimul rând,

utilizatorul bibliotecii este un consumator, iar consumatorul modern este

obişnuit să fie o ţintă a mesajelor publicitare. Termenii preluaţi din domeniul

activităţilor lucrative pot fi şocanţi, dar trebuie acceptaţi dacă se doreşte o

schimbare de paradigmă.

O altă temă de meditaţie ar trebui să o constituie formarea bibliotecarilor

şi a utilizatorilor. În biblioteca viitorului, bibliotecarul nu mai poate fi un

simplu manipulator şi gestionar de documente, iar utilizatorul, cu certitudine,

nu mai este doar un cititor docil. Multitudinea şi eterogenitatea surselor de

informare, echipamentele şi softurile utilizate, în continuă evoluţie, reclamă

programe de formare integrate în fluxul activităţilor curente.

Acestea sunt, în opinia mea, doar câteva dintre problemele cărora ar

3
trebui să li se caute soluţii, înainte de a manifesta spaime milenariste sau de a

dezvolta o retorică a perenităţii bibliotecii.

O bibliotecă modernizată trebuie sa ofere acces la :

-înregistrări, fapte şi ficţiune, înregistrate pe orice suport;

-o colecţie de împrumut de documente tipărite şi multimedia;

-reţele şi suport profesional pentru navigare şi căutare;

-acces la distanţă la diferite servicii de informare (informaţia

comunitară);

-oportunităţi pentru învăţământ deschis şi instruire;

-servicii de furnizare a documentelor electronice, servicii de printare.

O astfel de bibliotecă trebuie să fie parte a unei reţele mai largi de

bilioteci, care presupune standarde şi compatibilitate. În plus, este necesară o

strânsă cooperare cu alte instituţii patrimoniale, şcoli, colegii şi alte instituţii

locale care reprezintă grupuri principale de utilizatori, întrucât raţiunea sa de a

exista este de a răspunde nevoilor locale de informare.

4
 Câteva din avantajele automatizarii unei biblioteci sunt :

-se reduce la minim durata operaţiunilor (împrumutul şi restituirea

materialelor, evidenţa cititorilor, catalogarea, tipărirea rapoartelor şi a

statisticilor, inventarul colecţiilor, evidenţa noilor colectii ;

-disponibilitatea bibliotecarilor pentru cititori creşte substanţial, rutina

fiind preluată de sistem;

-informaţiile referitoare la colecţiile bibliotecii devin instantaneu

accesibile publicului.

Operativ vorbind , ,, eficienţa” unei biblioteci creşte cu 100% în urma

automatizării.

Computerul este căutat datorită posibilităţilor imense de organizare şi

structurare a informaţiei, mai precis:

- Informaţiile sunt complexe în ce priveşte modul de prezentare (text,

imagini statice sau mobile, audio).

- Informaţiile pot fi imprimate şi multiplicate uşor.

- Un alt avantaj al utilizării computerului este capacitatea imensă de

stocare a informaţiei. Sunt, de exemplu, bine cunoscute acele minuscule

dispozitive de memorie, memory stick, care pot stoca zeci de mii de

pagini în facsimil, în doar câţiva milimetri pătraţi de memorie.

5
 - Depozitarea documentelor pe suport electronic necesită, implicit, un

spaţiu cu mult mai mic. Specialiştii văd în biblioteca viitorului o bază

de date în care informaţiile ocupă un spaţiu foarte restrâns, sunt

excelent indexate şi accesibile, la comanda oricărei persoane conectate

la reţea. S-au făcut deja paşi importanţi în constituirea mediatecilor,

bibliotecilor şi sălilor de lectură virtuale şi chiar a cărţilor electronice.

- Pe lângă utilizarea computerului ca substitut al cărţii, relaţia tehnologia

informaţiei – carte rebuie privită şi din perspectiva utilizării

calculatorului ca modalitate de gestionare a documentelor din

bibliotecă.

Lacunele cele mai frecvent întâlnite la informaţia culeasă de pe Internet

sunt:

- Autenticitatea şi competenţa informaţiilor nu poate fi întotdeauna

verificată, mai ales că astăzi oricine poate scrie sau publica orice pe

Internet.

- În consecinţă, multe din informaţii sunt pasibile de greşeli (de conţinut,

de exprimare sau ortografice).

- Căutarea informaţiei, pe baza unor termeni de identificare ambigui,

poate conduce pe piste false.

6
 - Informaţia este invadată de mesaje publicitare şi alte informaţii fără nici

o legătură cu materialul căutat, ceea ce complică activitatea de

informare.

Merită amintite aici cuvintele filosofului ceh Vilem Flusser, prin care

acesta avertiza că „însăşi lectura literelor este o metodă depăşită şi literele sunt

pe cale să-şi piardă funcţia”, cedând locul imaginilor, pictogramelor (acelor

„icons” de pe ecranul computerului) şi mesajelor audio.

În această lume a tehnologiei avansate este firesc să ne întrebăm ce se va

întâmpla cu biblioteca, cum se conturează viitorul lecturii, atât de frumos

clasificate de Mircea Eliade în lecturi de duminică, lecturi de vacanţă, lecturi

pentru cazuri de crize sentimentale şi altele.

În concluzie, de modul în care este receptată, organizată, ierarhizată,

stocată şi utilizată informaţia, depinde creşterea eficienţei activităţii instituţiei.

Ideea principală este că, în permanenţă, calitatea trebuie urmarită în toate

fazele pe care le presupune procesul de informatizare, chiar dacă, la un

moment dat, costurile pe care le presupune acest proces, investiţia materială,

de inteligenţă şi responsabilitatea pot părea apreciabile.