1

Provocările bibliotecii în era informatizării

Diana FILIP
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

Motto:
Cu cât priveşti mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe înainte.
(Winston Churchill)

Sfârşitul secolului al XX-lea a fost marcat de apariţia şi dezvoltarea internetului, fapt ce

a dus la o viziune diferită asupra lumii de până atunci. Informaţia a început să circule cu o
viteză năucitoare, iar nivelul de comunicare a ajuns să fie extrem de ridicat pe piaţa online, unde
accesul la informaţie este liber, având sute de milioane de utilizatori. Resursele tehnologice
devin, în condiţiile societăţii informatizate, un act de identitate pentru orice instituţie.
Informatizarea accelerată din toate domeniile de activitate umană a avut un efect şi
asupra profesiei de bibliotecar, făcând din acesta un specialist capabil să faciliteze schimbul de
informaţii la nivel planetar1, în momentul în care comunicarea a devenit globală, iar interactivitatea
a atins superlativul. Bibliotecile necesită,
mai mult decât oricând, utilizarea
tehnologiilor informaţionale, a
instrumentelor de documentare care să
faciliteze captarea, stocarea, partajarea,
prelucrarea cunoştinţelor cât mai rapid şi
mai accesibil, pentru a satisface pe deplin
necesităţile informaţionale ale
utilizatorilor.
Dacă în secolul trecut, sistemul de
catalogare tradiţional sau pe fişe reflecta
sursa regăsirii documentelor de bibliotecă
deţinute, odată cu începutul procesului
global de informatizare, acesta a început să
piardă teren în faţa catalogului automatizat sau cel online. Informaţiile înmagazinate de-a lungul
timpului în cataloagele tradiţionale au fost convertite, de marea majoritate a bibliotecilor, în
înregistrări electronice. S-au creat, astfel, baze de date regăsibile online, însumând, deopotrivă,
înregistrări curente şi retrospective. În acest fel, utilizatorul a putut accesa fişele bibliografice,
informaţiile legate de titlurile publicaţiilor, editură, ISBN, subiect, autor, cota acestora,
localizarea/repartiţia, numărul şi disponibilitatea exemplarelor, atât din sediul bibliotecii, cât şi de la
un click distanţă. Produsele şi serviciile de informare au fost orientate către acces la baza de date;
acces la reţea; acces la documente multimedia; comunicare prin e-mailuri; creare de home-page-
uri şi produse multimedia2.
În prezent, dar şi în viitorul apropiat, bibliotecile îşi amplifică şi diversifică funcţiile de
la rolul de păstrător şi conservator al cărţii sau documentelor, la cel de centru cultural şi de
informare, graţie serviciilor ce depăşesc sfera dominantă a lecturii propriu-zise. De asemenea,
scopul lor este de a dispune şi utiliza cele mai recente tehnologii de comunicare pentru a putea reda
cât mai exact şi mai rapid informaţia cerută de utilizator, în pofida imensei cantităţi de resurse
1
Elena Târziman, Informaţia, componentă esenţială a societăţii informaţionale, în Biblioteca, nr. 8-9/2001.
2
Liviu Butuc, Biblioteca publică şi comunicarea în era globalizării, Editura Centrului pentru Formare, Educaţie
Permanentă şi Management în Domeniul Culturii, Bucureşti, 2005, p. 52.
2

informaţionale existente sub diverse forme, impunând ca acestea să fie alcătuite din zeci şi sute de
colecţii de date electronice, aflate în bibliotecile electronice interconectate între ele prin
intermediul reţelelor electronice3.
Acest proces de transformare al bibliotecii, de la cea tradiţională la cea virtuală, s-a produs
treptat, atingând următorii paşi ai automatizării ei prin:
- crearea unor infrastructuri electronice care să integreze eficient colecţiile tradiţionale în
forma tipărită;
- cooperarea şi colaborarea cu alte instituţii similare şi chiar cu sectorul privat;
- negocieri cu producătorii şi furnizorii de informaţie electronică, în vederea asigurării
accesului la resursele electronice, prin cumpărarea unor softuri de bibliotecă ce permit conversia şi
prelucrarea noilor documente în formatele actuale;
- obligativitatea de prelucrare a informaţiei electronice, în scopul facilitării accesului
(realizarea de indexuri, rezumate, descriptori etc.);
- nevoia imperioasă de arhivare a documentelor în forma electronică (cu toate particularităţile
ce decurg de aici) şi obligaţia de a asigura transferul în formă electronică a unor documente
solicitate de diverşi utilizatori4.
Principalele avantaje ale acestor biblioteci este capacitatea lor de a înmagazina întreg fondul
pe care îl deţin într-un volum mic, care poate fi accesat de către cititori, fie de pe un computer,
laptop, smartphone sau de pe orice alt dispozitiv care se poate conecta la internet, oricând şi
oriunde. Este un mod tehnologic de a reuni resursele diferitelor biblioteci şi servicii de informaţii,
atât interne, cât şi externe, toate într-un singur loc, astfel încât utilizatorii să poată găsi ceea ce au
nevoie rapid şi uşor. Acestea le oferă utilizatorului capacitatea de a descărca şi manipula texte,
elimină problema lipsei de pe raft a unei cărţi, facilitează schimbul interbibliotecar prin bazele de
date comune, care pot fi studiate cu uşurinţă în acest mediu virtual.
Evident că, dincolo de aceste avantaje, apar şi câteva neajunsuri pe care specialiştii, odată cu
progresele tehnologice, încearcă să le elimine. Cele mai multe probleme în aceste biblioteci
informatizate ar fi următoarele: utilizatorii trebuie să reţină parole, domeniile de stocare şi arhivele
disponibile pot fi limitate, adesea există erori sau blocaje în descărcarea sau imprimarea anumitor
documente, traficul mare de descărcări şi accesări poate scădea foarte mult viteza internetului ş.a.
Un alt dezavantaj major al acestor biblioteci informatizate este acela că nu oferă siguranţa – cel
puţin deocamdată – pe care o oferea cea tradiţională, pe suport de hârtie. Mediul virtual evoluează
mereu, iar persoana care îl accesează nu deţine în permanenţă tehnicile de conversie a informaţiei
între diferitele suporturi de stocare care au existat de-a lungul timpului. Să luăm exemplul dischetelor
şi al informaţiilor salvate pe acestea. Tehnologia a evoluat incredibil de mult, în timp scurt, încât pe
multe dintre informaţiile de pe aceste suporturi extrem de perisabile – la umiditate sau atingeri
repetate, demagnetizare etc. – omul le-a pierdut datorită folosirii lor îndelungate (sau, dimpotrivă, a
nefolosirii) ori neavând pe dispozitivele IT actuale suportul care să le poată citi şi/sau transforma în
date citibile la momentul dorit.

3
Doina Banciu, „Biblioteca virtuală”, în Biblioteca şi societatea, Editura Ager, Bucureşti, 2001, p. 152.
4
Barbara Graham, Integrating New Technology: Research Libraries enter the future. In: 62nd IFLA general Confer-
ence, Beijing – China, 25-31 August 1996, Booklet 2, p. 95.