Internetul este o inventie relativ recenta.

Chiar daca nu are nicio jumatate de

secol de la descoperire e limpede pentru toata lumea ca e cea mai atractiva inventie a secolului
XXI. Proiect militar transferat si fructificat in zona civila de catre cei care au vazut in el o
oportunitate de afacere. Internetul, pe langa segmetul economic are beneficii si in alte sectoare
ca educatia, religia sau arta.

Internetul, se știe, a apărut ca un experiment militar, prin anii ’60, iar în anii ’80 a
devenit un proiect public în care au fost impli- cate mai multe universități și instituții particulare.
Ceea ce e important de reținut constă în păstrarea filosofiei inițiale a Internetului, conectarea
computerelor între ele printr-un sistem de rețele, as- pect ce-l face pe Manuel Castells, ucenicul
lui Marshall McLuhan, să vorbească despre „Internet Galaxy”1 ca o continuare la „Galaxia
Guttenberg”. Internetul este infrastructura care susține activitatea Web-ului, ar spune unii
specialiști2. Internetul este mai mult decât o rețea de calculatoare, el este „un set de reguli
(internet protocols) care permit să comunice rețele diverse”Web-ul se dezvoltă în anii ’80
avându-l în spate pe Tim Berners-Lee.3

Pe de altă parte, citându-l pe Marshall T. Poe, în capitolul intitu lat sugestiv „The Internet
before the Internet” (Internetul dinaintea Internetului), putem spune că istoria Internetului începe
în secolul al XVI-lea în perioada Revoluției Științifice. Desigur, nu în forma pe care noi o
cunoaștem astăzi, ci, la nivel de idee, în sensul de adunare sistematică a colecțiilor, de clasificare și

de diseminare a cunoașterii în vederea progresului științific27. Autorul crede că doi stimuli im-
portanți au fost în spatele „Internetului modern”. Primul, renașterea interesului pentru cunoașterea și
practica științifică grecească, iar al doilea, imperialismul. Dezvoltarea lumii și accederea
europeanului în spațiile necunoscute ale Americilor l-au făcut să-și dorească să cu- leagă și să
clasifice informațiile adunate, adesea sistemic. „Impulsul culegerii și al catalogării a fost

1
Manuel Castells, The Internet Galaxy. Reflections on the Internet, Business, and Society, Oxford University Press, Oxford,
New York, 2001, p. 3.

2
https://developer.mozilla.org/en-US/docs/Learn/Common_questions/How_does_the_Internet_work#Summary,
accesat 29 iunie 2018; Marshall T. Poe, A history of communications. Media and society from the Evolution of Speech
to the internet, Cambridge University Press, 2011.

3
Pr. Liviu Vidican Manci, Propovăduirea Evanghelii în era digitală, Presa Universitară Clujeană 2020, p.24
aproape o caracteristică a secolu- lui, așa cum putem vedea în path-breaking-ul metodologic

scris de Francis Bacon28, proto-informaticianul științific prin excelență”29. Prin urmare,

autorul vede în celebrele Accademia dei Lincei30 (1603), English Royal Society31 (1660),

Académie des sciences32 (1666), Prussian Akademie der Wissenschaften33 (1724) și Russian

Akademiia Nauk34 (1724), principalele centre de dezvoltare a ceea ce mai târziu va fi Internetul.
La acestea se adaugă, bineînțeles, și tot ceea ce pre- supune vocabularul împrumutat: bibliotecă,

index și articol35.
Nu numai că e interesantă teza cercetătorului american, dar e chiar cuceritoare. Desigur, e greu
să accepți întru totul perspecti- va oferită de el, mai ales că „noua lume media” este în primul
rând dominată de energia electrică. Intenția o acceptăm ca fiind un pro- to-internet, dar să
spunem că Internetul începe de acolo, conside- răm că e puțin forțat, mai ales că Marshall
McLuhan spune, la un moment dat, argumentând că mediul este mesajul, că aceasta n-ar fi fost
posibilă în afara tehnologiei alimentate electric.

. În 1990, în colaborare cu Robert Caillau, au produs prima versiune a World Wide Web.51

Trebuie știut că primul site a fost chiar al CERN în 199152. Obiectivul principal al Web-ului a
fost accesibilitatea; să îi fie ușor fiecărei persoane să urmărească ceea ce se numește în limbaj de

spe- cialitate „hypertext web page”, de oriunde din lume prin Internet53.

Trei elemente au fost definitorii în această inovație: URL (Uniform Resource Locator), adică un
sistem care să poată recunoaș- te locul de unde este accesată o informație de pe Internet; HTML
(Hypertext Markup Language), adică modul de scriere și prezentare, de interacțiune a cititorului cu

pagina; și HTTP (Hypertext Transfer Protocol), adică răspuns cu pagini web la cerere54.

Istoria Internetului trebuie urmărită în tandem cu inventarea PC-ului, cu programele de operare

Windows și Macintosh55, care iau prim-planul unui program ca UNIX, considerat prea
complex. De asemenea, nu trebuie să uităm de celebrii „geeks”, împătimiții după tehnologie, care
trăiau succes după succes prin descoperirile lor. Una dintre cele mai importante a fost aceea că
orice PC din lume putea comunica cu un altul prin rețeaua de telefonie fixă. Tot acum trebuie
consemnat proiectul „Web browser-ul”, un pas important în- spre facilitarea informației și spre ceea
ce, la mijlocul anilor ’90, era deja încetățenit ca „surfing the net”56. Într-o colaborare fericită între

un antreprenor din Silicon Valley57 și un IT-ist de la Universitatea din California s-a născut
primul „browser comercial” Netscape Navigator (NET), abia după aceea, în 1995, Microsoft pune
în circula- ție Internet Explorer, alături de programul de operare pe calculator cunoscut drept

Windows58.

M. Poe conchide: „și iată așa a luat naștere Internetul. Cele mai adânci rădăcini ale sale, așa
cum am subliniat, au fost științifice. În acest sens, Internetul este împlinirea a 400 de ani de

visuri că in- formația poate fi adunată, stocată, și cernută cu ușurință, eficient și la nesfârșit”59.
Și dacă acum am tinde să credem că știința a făcut ca Internetul să devină atât de cunoscut și
accesibil, Poe crede că ne înșelăm, el oferind alți factori pentru ceea ce numește „pulling the
Internet into Existence”: „Cu toate acestea, știința însăși nu a «tras» Internetul întru existență în
ultimul sfert de secol XX. Nu, au existat forțe sistemice mai mari care au contribuit, dintre care
toate sunt sugerate în povestea pe care tocmai am spus-o. Generalizând, aces- tea au fost trei:

capitalismul informațional, supravegherea statului și privatizarea culturală60”.

În fapt, obsesia adunării, indexării și arhivării cunoașterii a dus pas cu pas la infrastructura
numită Internet, iar oportunitatea fi- nanciară, controlul maselor și afirmarea individuală au
făcut din Internet un adevărat fenomen. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a născut din dorința de a
cunoaște, de a cuprinde cu mintea și de a comunica cât mai multor persoane, s-a constituit și într-
o oportunitate de afaceri, pe care mediul business a fructificat-o făcând din Internet principa- la
sursă de promovare a produselor proprii. Aici nu trebuie trecută cu vederea inventarea PC-ului,
a computerului de familie, vector al accesibilizării Internetului pentru marile mase. În același
timp, „he- donismul cultural”, cultura libertinajului, care-și găsește un promo- tor în companiile ce
se concentrau pe marketing și câștigul imediat.

Internetul a devenit dintr-o unealtă militară, apoi una comenrcială ccea ce este
astăzi o rețea globală care conectează între ele toate rețele accesibile publicului. Cuvântul vine
din englezescul internetting care înseamnă ,,a pune rețelele(nets) în legătură(inter). Aceste
legături reciproce seamănă cu o uriașă pânză de paianjen, de unde și denumirea de web(pânză)
care i se dă Inernetului. Site-urile cele mai des consultate sunt motoarele de căutare. Ele sunt
numeroase, dar americanul Google a devenit foarte repede cel mai folosit. Motoarele de căutare
permit, pornind de la un simplu cuvânt, găsirea site-urilor din lumea întreagă a tot ce se referă
la el și la ce este legat de el. Aceste motoare de căutare pun astfel imediat la dispoziție o masa
considerabilă de informații sub formă de texte, imagini, secvențe video sau sonore.

Internetul include poșta electronica(e-mail), capabile să pună în legătură de

manieră apoape instantanee pe internauții situați la antipozi, permițându-le să schimbe înte
ei fără întârziere și fără costuri mesaje însoțite de diverse documenteanexe(atașamente
conținând text, imagine, sunete…)În present, apoape 215 miliarde de mailuri sunt transmise
zilnic.

TIC este forma prescurtată, acronimul sintagmei Tehnologia Informației și a

Comunicării, din englezescul ICT (Information and Communication Technologie). Formularea
aceasta a intrat în do- meniul academic în 1986 prin studiul lui William Melody și al co-

laboratorilor săi83. Totuși devine foarte cunoscută în urma revizuirii Curriculum-ului Național al
Angliei, Țării Galilor și Irlandei de Nord în 2000, după ce Dennis Stevenson, președintele
Camerei Lorzilor Appointments Commision (2001-2008) și cancelar al University of the Arts

London, îl folosește cu generozitate într-un raport guverna- mental din Regatul Unit în 199784. Din

2013 termenul ICT a fost înlo- cuit în curricula engleză prin „computing”85.

În România, Centrul de Evaluare Națională (CEN) a publicat în 2011 un Ghid metodologic de

implementare a TIC în curriculumul național, în urma desfășurării proiectului „Competențe

cheie TIC în curriculumul școlar”86. În România, datorită programului SEI, Sistem

Educațional Informatizat, încă din 2001, TIC-ul, ca discipli- nă, a fost introdus în școli87.

Prin urmare, TIC desemnează, într-o primă accepțiune, toate in- strumentele tehnice moderne
care sunt în legătură directă cu lumea digitală, dar poate, cel puțin în România, să se refere și la
disciplina TIC, Tehnologia Informației și a Comunicării.

În ce privește instrumentele utilizate în partea practică, acestea credem că nu mai trebuie

descrise, o enumerare a lor fiind suficien- tă, dat fiind faptul că sunt mijloace întâlnite la tot
pasul: computer, proiector, tablă inteligentă, boxe etc.

I.2. Beneficii
 Sunt multe lucruri bune spuse despre internet și tehnologia digitală. Ele permit o circulație
aproape nelimitată a știrilor, a gândirii intelectuale, a artei , a divertismentului și altor
informații. Permit învățarea unor noi aptitudini. Facilitează o eliberare a creativității și a unui
camp larg de opinii. Permit o conexiune fără precedent între oamenii cu aceleași interese și
aspirații. Permit comunicarea în timp real cu colegi de serviciu, prieteni, oameni dragi dar și
străini din întreaga lume. Permit ca o mulțime de minți să conlucreze la rezolvarea unei
probleme. În plus e foarte distractive și oare nu ne e îngăduit să ne bucurăm puțin de el ? Putem
continua astfel la nesfârșit.4

Desigur , pentru orice posibil aspect pozitiv al tehnologiei digitale poate fi luat în calcul un
risc negativ. De vreme ce aspectele positive ale tehnologiei digitale sunt atât de evidente, mă
voi concentra pe aspectele deseori necunoscute și mai îngrijorătoare ale acesteia. 5

Fără îndoială există zone în care educația digitală prezintă avantaje:

- Cititul în format digital economisește hârtia.

- Cititul în format digital poate facilita accesul la cărți și informații în domenii cu resurse
limitate.

- Tehnologiile îmbunătățite de computer sunt preferate de studenți

- Asupra elevilor cu nevoi speciale, tehnologiile digitale au un efect în mare parte pozitiv.
Aici sunt incluși copiii cu dislexie, deficiențe de vedere, tulburări de spectru autism și
deficiențe intelectuale – îmbunătățindu-și fie capacitatea de învățare fie de comunicare. 6

I.3. Efecte negative

Lăudătorii internetului îi atribuie multiple virtuți în materie de formare intelectuală și de
enculturație. Potrivit acestora el ar ameliora performanțele intelectuale, mai ales favorizând
multi tasking-ul (realizarea simultană a mai multor sarcini) și, pentru că oblige pe utilizator la
analizarea , trierea și sintetizarea datelor, l-ar pregăti pentru cercetare, ar oferi acces facil și
4
Dr. Martin L.Kutscher, Copiii erei digitale, Trad. de Cătălin-Mihai Ștefan, editura Univers , p.9

5
Idem, p.10
6
Idem, p.46.
performant la conținuturi bogat cultural, lucru benefic mai ales pentru tineri. Dar, după cum
notează Michel Desmurget:”Regimul Internetului în ceea ce privește adolescenții noștri nu este
diferit în mod fundamental de cel al adulților, el rezumându-se în principal la trimiterea de
email-uri, la jocuri online la chat-uri prin intermediul mesageriilor, la descărcarea și audierea de
piese musicale și vizionarea de secvențe video, la vizitarea site-urilor comerciale, sportive sau
de divertisment.7

Odată cu folosirea calculatoarelor s-a impus treptat în școli, licee și universități, informatica,
apărută mai întâi ca o materie tehnică independent, dar care s-a răspândit în ansamblul
disciplinelor școlare, inclusive în cele în care ne-am aștepta cel mai puțin, ca literature și
filosofia.8

Odată cu folosirea internetului (care se presupune că poate să răspundă la toate întrebările,

să furnizeze toate cunoștiințele și să constituie chiar instrumental de cercetare prin excelență,
informatica a devenit chiar de la grădiniță un factor essential al sistemului educational, așa încât
cadrele didactice sunt plasate în plan secund. Numeroase articole și directive pedagogice chiar
au justificat acest rol secundar al celui numit altădată “magistrul” înfățișându-i. pe școlari drept
principalii protagoniști în procesul lor de formare cu ajutorul calculatorului iar pe învățător ca
pe un simplu asistent. Profesorul este acolo numai ca să îi ajute pe elevi la rezolvarea
dificultăților tehnice care țin de funcționarea acestui instrument. 9

Pedagogul devine un agent tehnic care în loc să discute față în față cu elevul stă alături de el
în fața calculatorului. Când elevul știe suficient de bine să mânuiască instrumental, profesorul
devine secundul calculatorului, astfel rolul profesorilor se limitează la început la definirea unei
teme de învățat și oferirerea unei liste de texte la care studenții vor avea acces direct printr-un
chestionar cu răspunsuri multiple, care poate fi completat online, permițând efectuarea unui
control al cunoștiințelor. În ambele cazuri se ajunge la o dezumanizare a pedagogiei, la opusul
ei pentru că orice educație eficace și profundă se bazează pe relația personală între maiestru și
discipol manifestată îndeosebi prin dialog. 10

7
Jean-Claude Larchet , Captivi în Internet, editura Sofia București 2016, p.56.
8
Idem, p.57.
9
Idem, p.58.
10
Idem, p.58.
 O altă problem constă în faptul că pe internet motoarele de căutare li se pune înainte o masa
informă, dominantă de la primele rânduri până la capăt de link-uri comerciale fără legătură cu
materialele școlare sau universitare. Nu întotdeauna materialul cel mai accesat este și cel mai
bun. Absența unui professor în calitate de călăuză îi lasă pe elevi în prezența unei mulțimi de
informații parțiale și fragmentare din care pot face cu greu o sinteză, iar cunoștiințele ajung să li
se pară relative. Internetul desființează orice ierarhie a cunoașterii și nu oferă niciun criteriu
pentru restabilirea ei.11

Omul conectat citește mai puțin … Numeroasele ore petrecute la televizor sau pe internet au
fost nu demult pentru multe persoane de toate vârstele ore petrecute cu lectura. Calculatorul, cu
internetul dar și telefoanele inteligente au furat omului conectat orele de lectură. 12

Conexiunea permanentă cu diverse media în mod simultan produce o suprasolicitare a

creierului, puțin favorabilă pentru durata, atenția și concentrarea pe care le impune lectura.

Lectura este un efort considerabil pentru omul modern de care este mai puțin capabil,
lectura plasează persoana într-o poziție de participant activ în timp ce tehnologia îl plasează
într-o situație de pasivitate care merge în direcția comodității. 13

Un alt motiv legat de utilizarea internetului și calculatorului în general este acela că

numeroase cărți există în versiunea oficială sau piratată – sub formă digitală și pot fi obținute la
prețuri mici dacă nu sunt gratuite și descărcate în câteva secunde.

Există o boală în rândul profesorilor și chiar al studențiilor de a colecționa aceste cărți

digitale, care sunt cele mai multe uitate pentru că având aceste cărți în calculator creează falsa
impresie că le-am și citit, de parcă memoria calculatorului s-ar identifica în chip magic cu
memoria personală.

Omul conectat nu citește cum trebuie ... Cititul pe un instrument digital conectat la internet
sau unul cu jocuri video instalate distrage foarte mult atenția. 90% dintre studenți sunt mai
degrabă tentați să se ocupe și de alte lucruri în timp ce citesc în format digital, în timp ce doar
1% a declarat că un exemplar tipărit l-ar face să se ocupe și de altceva.14

11
Idem, p.59.
12
Idem, p.60.
13
Idem, p.60.
14
Dr. Martin L.Kutscher, Copiii erei digitale, Trad. de Cătălin-Mihai Ștefan, editura Univers , p.32.
 Deși sunt multe dovezi că lectura în format digital, deosebi online afectează procesul de
învățare , ele sunt în continuare neconcludente. Totuși este destul de concludent că 89% dintre
cititori preferă să citească în format clasic și că 11% preferă formatul digital și că dacă au de
ales vor opta pentru versiunea clasică și nu cea electronică.15

Spre deosebire de lectura în mod clasic, lectură ce se face pe îndelete, lectura pe ecran este
întotdeauna o lectură rapidă definită, dacă nu chiar ritmul impus de media dacă nu de frenezia
psihică și fizică ce însoțește lectura digitală.

Cercetătorii germani au stabilit că majoritatea paginilor de pe web sunt privite maximum 10

secunde. Mai puțin de o pagină din zece este privită mai mult de două minute. Aceste rezultate
confirmă una dintre concluziile referitor la lectura în sine: “În mod limpede, oamenii propriu zis
nu citesc decât maximum câteva secunde o pagină pe care o vizitează.16

Lectura rapidă, numită pe diagonal nu este de sigur proprie citirii textelor digitale, dar ea era
folosită pentru alegerea unor articole interesante pentru noi, pentru ca apoi să ne oprim asupra
lor ca să le citim conținutul cu atenție până la sfârșit. Astăzi acest mod de lectură devine un
scop în sine și este metoda preferată pentru a obține și a înțelege informații de tot felul. 17

Tehnologia digitală abuzează de atenția noastră, pentru că efectuăm mai multe operațiuni
simultan, fără pause și nu ne antrenăm controlul voinței asupra lucrului căruia ne focalizăm
atenția conștient.18

Poate v-ați întrebat cum afectează creierul și atenția mediul digital ? Se consider că o parte a
creierului numită și cortexul insular ar fi responsabilă cu comutarea între rețele. Acest effort al
comutării necesită o energie suplimentară și poate devein obositor și stresant:”Multe studii au
aratat că simpla comutare între doua sarcini poate duce la o încărcare cognitivă, blocând
gândirea și crescând posibilitatea ca noi să omitem sau să interpretăm greșit informații
importante.”.19

De ce sunt importante toate acestea? În primul rând constituie o parte a răspunsului la

întrebarea:” De ce poate copilul să fie atent la jocuri video dar la teme nu?” Segmentul strategic

15
Idem, p.34.
16
Jean-Claude Larchet , Captivi în Internet, editura Sofia București 2016, p.66.
17
Idem, p.67.
18
Dr. Martin L.Kutscher, Copiii erei digitale, Trad. de Cătălin-Mihai Ștefan, editura Univers , p.35.
19
Idem, p.37.
al concentrării pe sarcină, solicitat de jocurile video este susținut în mod constant de rețeaua
senzorială de avarie. Scrierea unui eseu cu creionul pe hârtie nu are aceeași atracție senzorială
lipsită de efort, ci se bazează în primul rând pe efortul voluntar și epuizant. Cu cât un copil se
plânge mai mult de o sarcină sau o evită, cu atât este mai probabil ca rețeaua voluntară sa fie
mai greu încercată. O înțelegere a sistemelor de atenție e de asemenea importantă pentru că
oferă cadrul de bază pentru înțelegerea a două probleme legate de timpul petrecut în fața
ecranului – Tentația efectuării simultane a mai multor operațiuni și lipsa pauzei. 20

Ecranele afectează dezvoltarea atenției voluntare, aceasta reprezintă capacitatea de a-ți

controla voit atenția spre ceva anume și deci de a-ți controla acțiunile – este o abilitate esențială.
Atenția voluntară pentru a se desprinde de ecrane este de sperat că elevii își vor dezvolta una
din cele mai importante abilități ale vieții. Este firesc să fie nevoie de eforturi pentru a ieși din
câmpul gravitațional al ecranului. Această capacitate merită însușită în ciuda disputelor dintre
copil și părinți care pot apărea pe parcursul dezvoltării.21

În afară de efectele asupra cititului și alte probleme de învățare internetul are și efecte
psihologice asupra utilizatorului său. Cercetătorii identifică probleme ce țin de formarea
identității de timiditate și de imaginație. Pe internet poți găsi orice dorești și îți modelezi
profilul în orice fel vrei. Poți interveni acele răspunsuri inteligente care nu ți-au venit la timp în
viața reală. Poți fi puternic. Poți posta pe rețelele de socializare doar lucrurile pozitive din viața
ta. Online viața ta poate fi perfectă. Sau poate fi cumplită. Poate că ți-ai creat o identitate
virtuală care nu reflectă identitatea ta dar în care ești captiv. Acțiunile celorlalți utilizatori de
pot determina să îți asumi trăsături nedorite. Sentimentul valorii personale poate să depindă de
rapiditatea răspunsurilor celorlalți la postările tale și de like-urile primite. 22

Tehnologia digitală vine cu metode de a te deschide față de alții în felul acesta poate cultiva
apropierea și prietenia, sau nu. Dialogul din mediul virtual poate conduce la relații artificiale
limitate de lipsa comunicării față în față. Din fericire studiile arată că în general tinerii folosesc
comunicarea virtuală nu neapărat pentru a o înlocui cu cea directă , ci mai curând să îi dea o
dimensiune mai largă... În care metodele adiționale de comunicare cu prietenii se transformă în
sentimente sporite de apropierea față de ei.23
20
Idem, p.38.
21
Idem, p.45.
22
Idem, p.49.
23
Idem, p.50.
 Felul în care folosim tehnologia poate fi ori un succes, ori un eșec în privința imaginației și
a creativității. Aplicațiile și internetul deschid noi căi pentru creativitate și colaborare, pe de altă
parte pot înăbuși creativitatea prin stimularea imitației, prin comunicarea limitată (facebook,
twitter) sau prin oferirea de distrageri care reduc timpul dedicat creativității. 24

Cercetări multe arată că folosirea prea multă a tehnologiei are legătură cu o gamă largă de
tulburări psihologice. De exemplu știm că depresia e corelată cu folosirea excesivă a
tehnologiei digitale. S-a făcut un studiu în care au participat 1000 de adolescenți, jumătate
dintre ei trebuiau să se joace jocuri video timp de 5 ore, iar cealaltă jumătate deloc, apoi
cercetătorii au început să îi urmărească la maturitate și să vadă care grupă ajunge să fie mai
deprimat. Au constatat următoarele tulburări psihologice la primul grup care a folosit excesiv
tehnologia digitală: ADHD, probleme de comunicare socială, tulburare acută de stres, anxietate
socială, tulburare obsesiv compulsivă, depresie, probleme de cuplu, probleme școlare, abuz de
substanțe, alte dependențe comportamentale. (mâncare, pariuri sportive, alcool) 25

Mediile digitale au și efecte fizice ale utilizării dispozitivelor digitale:

- Somnul insuficient și somnolența din timpul zilei; lumina emisă de ecranul laptopului
poate impiedica secreția de melatonină din creier, un hormon natural produs în întuneric
care anunță creierul ca este timpul să doarmă. O cercetare făcută pe 3076 de copii
elvețieni de clasa a 8 a, cei cu o utilizare problematică a internetului au fost de două ori
mai predispuși la dificultăți de somn decât utilizatorii obișnuiți.26

- Dureri de spate și de cap.

- Agresivitate.

- Obiceiuri alimentare nesănătoase, inclusiv mese sărite și obezitate.

- Accidente cauzate de scrierea mesajelor în timpul șofatului. Este nevoie în medie de 5

secunde doar pentru a arunca o privire la un SMS, timp în care o mașină ce se
deplasează cu 95 km/h va parcurge o distanță mai mare decât lungimea unui teren de

24
Idem, p.50.
25
Idem, p.52.
26
Idem, p.55.
 fotbal. Procentul arată că 31% dintre șoferii americani citesc cel puțin un SMS pe oră la
volan.27

- Accidente cauzate de scrierea mesajelor în timpul mersului. Chiar dacă aceste accidente
pietonale sunt în general mai puțin grave s-a constatat că s-a triplat numărul de persoane
ajunse la urgență din motive legate de utilizarea telefonului mobil din 2004 până în
2010.28

- Deteriorarea auzului. Căștile conectate la instrumente portabile de redare a muzicii sunt

principalii suspecți.

- Leziuni provocate de mișcările rapide ale degetelor de la atâtea mesaje scrise.

- “Moartea prin selfie”. Face trimitere la zecile de oameni care au murit așezăndu-se de
bună voie în poziții riscante în timp ce încercau să își facă fotografii. Mai mulți oameni
mor anual din cauza selfie-urilor din cauza mușcăturilor de rechin, morțile au survenit în
urma căderilor de pe stănci, a accidentelor feroviare, rutiere, și accidentele prin
împușcare cu propria armă.29

I.4. Schimbări conceptuale ale lumii

I.4.1. ,, Digital natives”

“Generația digitală” sau nativii digitali sunt potrivit cercetătorilor, generația de după anii
1980 când tehnologia nu a mai fost un lux, ci o necesitate accesibilă tuturor.

Digital natives sunt expresia cercetătorilor Prensky și mai sunt numiți Net Generation și
Millenials.30

Nativii digitali sunt cea mai mare provocare a zilelor noastre pentru predicatorul sau
profesorul de religie. Ceea ce numea Mark Prensky în 2001 ca fiind generația actuală în
2008-2010 a început să se cunoască și în România .

27
Idem, p.56.
28
Idem, p.57.
29
Idem, p.58.
30
 Nativii digitali petrec într-un an citind mai puțin de 5000 de ore, dar având peste 10000 de
ore de jocuri video și nu mai puțin de 20000 de ore la TV. Studenții acestei generații
recunosc că procesează informația diferit de predecesorii lor. Aceste cifre pot fi luate în
calcul sau nu, dar este cert că este o schimbare de generație și de mentalitate. 31

În anul 1999 celebrul cercetător Dogles Rushkoff sublinia șase caracteristici ale nativilor
igitali în comparație cu generația trecută: căderea gândirii lineare și dominarea celei haotice,
căderea mecanicismului și creșterea animismului, căderea sobrietății (seriozității), creșterea
viziunii consensuale, căderea metaforei, creșterea recapitulării, căderea lui Dumnezeu,
ridicarea naturii.32 Autorul avertizează că obsesia like-urilor este semnul unei mutații chiar
la nivel spiritual.

Mark Prensky catalogând caracteristicile acestei generații vorbește în mod pozitiv,

laudativ și optimist spunând că această generație preia informația mult mai rapid decât
părinții lor, au abilități multitasking, preferă imaginile și sunetele înaintea textului, sunt
foarte abili în sarcinile ce li se dau în rețea, în munca în echipă, luptă pentru laudă imediată și
pentru recunoașterea cât mai frecventă a meritelor, preferă jocurile în loc muncii clasice,
tehnologia este privită cu prietenie și nu cu adversitate.33

Dan Tapscott în volumul “Crescuți digital. Generația Net” îi numește pe nativii digitali
“Net Generation” și consideră generația care poate schimba lumea în bine. Printre atributele
acestei generații el enumeră: libertatea, creativitatea, vigilența, integritatea, colaborarea,
distracția, viteza, și inovația. Autorul metamorfozează aceste calități în spusele sale:”
Internetul s-a dovedit bun pentru această generație. Cred că inclusiv scepticii vor înțelege că
tinerii care au crescut într-un mediu digital ne vor face și nouă un bine la rândul lor.”.34

Studiul cercetătorului Anat Ben David specialist în “Tehnology and Society” alături de
Nishunt Slah sunt mai realiști și nu văd ca Dan Tapscott nativii digitali ca pe o “specie” ce s-
a născut cu PC-ul în mână sau laptop-ul în brațe și îl mânuiesc impecabil, aceștia cred că nu
doar cei care sunt născuți într-o anumită epocă pot fi numiți nativi digitali, ci toți cei care și-
31
Mark Prensky, Digital Natives, p.1.
32
www.rushkoff.com.
33
Mark Prensky, Digital Natives, p.1-6.
34
Dan Tapscott, Grow up digital the Net Generation, p.34-35.
 au dorit să fie digitali pot fi numiți așa. Din punctul de vedere al celor doi un adevărat digital
nu este un utilizator al tehnologiei, ci o persoană care realizează posibilitățile și potențialul
tehnologiei digitale în mediul său.35

Anat Ben David observă modul de comunicare al nativilor digitali:” limba acestor
tehnologii este digitală, iar acei nativi o folosesc fluient”.36

Un alt studio întărește observația făcută de Anat Ben David cum că ar fi o greșeală de a
crede că doar vârsta îi face pe oameni să fie digitali sau nu. Zonele geografice unde numărul
nativilor digitali este foarte ridicat au fost atent monitorizate și analizate: Europa și țările
dezvoltate au un procentaj ridicat de nativi digitali în schimb țările Africane indică cel mai
scăzut nivel.”37

În ceea ce privește România procentajul nativilor digitali este de peste 60% din populația
tânără. Cu toate acestea suntem codașii Europei alături de Bulgaria la acest capitol iar
fruntașii sunt Danemarca, Suedia și Irlanda.38

Noi ca biserică trebuie să fim pregătiți pentru nativii digitali pentru că numărul este în
creștere accelerată mai ales în urma Pandemiei de Covid-19.

În această europă digitalizată și în curs de digitalizare vorbim despre un anumit tânăr - cel
nativ digital. Tânărul care nu se desparte de smartphone, care are nelimitat internet, are un
cont de Facebook, poate și de TikTok, cunoaște ultimele apariții în materie de muzică și le
ascultă pe Youtube. Acest tânăr are o rețea de prieteni virtuali greu de egalat în realitate, un
apetit ridicat de a accesa informația repede, fără să o aprofundeze, care așteaptă apreciere la
cel mai mic efort, acesta este nativul digital, elevul nostru care ne preocupă în această
cercetare.

I.4.2. ,,Digital immigrants”

Studiile despre “imigranții digitali “ nu sunt atât de numeroase ca în celălalt caz.

35
Anat Ben David in Nishunt Slah, Fieke Jansen-Digital alternatives with a cause, p.10.
36
Ibidem.
37
Ibidem.
38
 La fel ca expresia digital natives și cea de digital immigrants a fost consacrată studiului
făcut de Mark Prensky.39

Sub umbrela acestui termen îi vom regăsi după părerea unor specialiști pe toți cei care s-
au născut înainte de 1980 sau care au competențe digitale primare.

Copilăria imigranților digitali a fost dominate de un alt tip de pedagogie și un alt tip de
educație decât a copiilor și tinerilor de astăzi. Ei au mai fost numiți și generația TV, iată că au
fost subclasați de generația internet.

Imigranții digitali erau obișnuiți să se descurce singuri, iar temele le făceau singuri.
Folosesc tehnologia ca pe un simplu instrument. Apelurile telefonice sunt mai scurte ale
acestora, costul unui apel era ridicat pe vremea tinereții lor. Sunt foarte învățați cu lucrurile
practice pentru că în timpul școlii puteau lucra în laboratoare și ateliere de la școală, dacă
aveau permisiunea și nu aveau tehnologia la discreție .40

Profesorul era o autoritate, era învăluit în norul atotștiinței, față de tânăra generație care
este suspicioasă în calitatea informației, și mulți elevi își “verifică “ profesorul folosind
internetul.

Imigranții digitali sunt foarte șceptici față de practicile copiilor și nepoților în cee ace
privește timpul petrecut în lumea virtuală.

La această generație este dezvoltat foarte bine simțul proprietății decât la nativii digitali.
Nu sunt adepții legilor “copy paste-lui “, “share-ului “, sau a “open source-ului “.41

Pentru un immigrant digital este important recunoașterea muncii, pentru un nativ digital
like-ul primit și ce ține de imagine.

Imigrantul digital consider ca nu pot să înveți ascultând muzică sau uitându-te la TV ,

ceea ce fac ceilalți.

39
Mark Prensky, Digital Natives, p.1-6.
40
Ibidem.
41
Mark Prensky, Digital Natives, p.9.
 Cercetătorul Prensky întărește idea imigranților digitali:”învățatul nu poate fi ceva
amuzant. Ne întrebăm noi oare, toate ar trebui să fie distractive ? Oare amuzamentul și
distracția nu sunt cele care ne încurcă în atingerea profunzimii ?”42

Un alt studiu arată că o persoană este nativ sau imigrant după atașarea pe care o are față
de tehnologie. Pe imigrantul digital îl definește răbdarea, conștiința, perseverența și citește
informația (email, știre, ziar) mai mult de trei pagini pe când nativul nu face acest lucru. 43

Nativii au o gândire mai rapidă, dar superficială, bazată pe stimuli, pe când imigranții nu
sunt atât de rapizi în informație, cu siguranță sunt mult mai critici cu ea, mult mai atenți cu
utilizarea ei, citesc mai bine și maim ult decât nativii digitali. 44

Lucrarea aceasta încearcă să aibă o poziție echilibrată a diferențelor dintre cele două
generații.

Cele mai multe studii din această parte a lucrării au apărut în lucrarea de “
Deconstrcuncting Digital Natives “ iar în finalul său se pune o întrebare mai mult retorică,
deoarece nu sunt studii în acest sens: Oare atât unii cât și alții nu utilizează defectuos
funcțiile oferite de mediul digital ?

În acest sens este nevoie de o educație sănătoasă bazată pe studii și obiectivitate în ceea
ce privește folosirea corectă a mediului digital, timpul petrecut în mediile digitale să fie un
timp de calitate și să existe tehnici de a te deconecta cât mai repede și uneori să putem face o
“detoxifiere“ de tot ce înseamnă digital.

I.5. Comunicarea in mediul virtual intre ,,digital natives” si ,,digital

immigrants”

În lumea academică nu toți autorii consideră anul nașterii diferența dintre nativii
digitali și imigranții digitali. Un studio foarte interesant despre impactul tehnologiei a fost
făcut de un grup de cercetători australieni coordonați de G. Kennedy:
42
Idem, p.10.
43
Idem, p.11.

44
Pr. Liviu Vidican Manci, Propovăduirea Evanghelii în era digitală, Presa Universitară Clujeană 2020, p.48
 „Poate că în mod surprinzător, au fost publicate puține cercetări em- pirice privind
utilizarea generală a tehnologiei de către studenți în con- textul învățământului superior
australian. Știm că adolescenții și tinerii adulți din Australia sunt proprietari și utilizatori
importanți de teh- nologie, inclusiv computere, Internet și telefoane mobile (NetRatings,
2005, Journal of Australian Journal of Technology Education, 2008, 24
Psychological Society, 2004). De exemplu, Biroul de Statistică aus- tralian a raportat că în
2003, 99% dintre copiii de 12-14 ani au folosit un computer la domiciliu sau la școală și 88%
au accesat Internetul. În contextul învățământului superior, Krause, Hartley, James și
McInnes (2005) au raportat că elevii din primul an au petrecut 4,2 ore pe săptă- mână pe web
pentru studiu și cercetare și doar 3% au declarat că nu au folosit web-ul pentru studii. Într-un
studiu mai recent al studenților din domeniul ingineriei și afacerilor de anul întâi, Oliver și Goerke
(2007) au constatat că proporții mari de studenți (peste 90%) au utilizat resurse online pentru
studii. Aceștia au observat, de asemenea, o creștere a uti- lizării generale a mesageriei instantanee
de către studenți, a blogurilor și a podcasturilor între 2005 și 2007. Cu toate acestea, au
constatat că majoritatea studenților au folosit rareori sau niciodată aceste tehnolo gii pentru
studiu”45

Această cercetare arată că majoritatea studențiilor au folosit rareori sau niciodată aceste
tehnologii pentru studiu. Acest aspect este foarte important pentru profesori pentru că arată
cine sunt defapt elevii noștrii și cât se folosesc ei de tehnologie penru educație.

Un alt studiu realizat de Ellen. J. Helsper. și Rebeca Evnou de la Universitatea din

Oxford publicat în 2009 atrage atenția asupra complexității problemei generației media și a
atributelor lor:” „Diferențele generaționale sunt văzute ca fiind cauza schimbărilor adânci în
capacitatea noastră de a ne implica în tehnologii, iar conceptul de nativ digital a câștigat
popularitate în anumite domenii ale politicii și ale practicilor educaționale. Această lucrare
oferă dovezi, prin analiza unui eșantion reprezentativ la nivel național în Marea Britanie, că
ge- nerația este doar unul dintre predictorii interacțiunii avansate cu Inter- netul. Dimensiunea
utilizării, a experienței, a sexului și a nivelului edu- cațional sunt de asemenea importante,
într-adevăr, în unele cazuri, mai importante decât diferențele generațiilor, explicând măsura în

45
Gregor E. Kennedy, Terry S. Judd, Anna Churchward, Kathleen Gray, Kerri-Lee Krause, „First year students’ experiences with
technology: Are they really digital natives?”, Australasian Journal of Educational Technology (Online), vol. 24, no. 1, 2008, pp. 108-
122, https://doi.org/10.14742/ajet.1233.
 care oa- menii pot fi definiți ca nativi digitali. Dovezile furnizate sugerează că este posibil ca
adulții să devină nativi digitali, în special în domeniul învățării, prin dobândirea de competențe și
experiență în interacțiunea cu tehno- logiile informației și comunicațiilor. Această lucrare
susține că adesea presupunem în mod eronat un decalaj între educatori și studenți și că, dacă
există un astfel de decalaj, este cu siguranță posibil să fie închis.46

Cu alte cuvinte nu doar anul nașterii face ca o persoană să fie digitală, ci timpul,
experiența, nivelul de educație și alte criterii, în mânuirea acestor medii digitale.

În volumul “Desconstruncting Digital Natives” editorul atrage atenția că termenul de

digital native este unul superficial și că defapt ar denigra pe înaintașii nativilor digitali și
susține că s-a dorit să se construiască un brand pentru marketing.47

Discuția este mult mai amplă. O cercetare realizată pe un eșantion de la

Politehnică și altul de la Asistența Socială din 2010 a relevat faptul că tehnologia diferă de la
o specializare la o specializare.48

Concluziile acestei cercetări oferă o imagine a relației interumane dintre nativii

digitali și imigranții digitali. Diferența este modul cum percep tehnologia și valorii pe care o
oferă acesta:” Studenții s-ar putea să nu aibă toți trăsăturile modelului global.”49

Unii cercetători se întrebau dacă termenul de nativ digital este un fenomen global. In
studiile în care s-au făcut în China și Africa de Sud, participanții au fost întrebați despre
tehnologie și utilizarea ei. Rezultatele au arătat că populația eterogenă de studenți cu nivele
diferite de acces și utilizare a majorității tehnologiilor, îl cam contrazic pe autorul acestei
denumiri și anume Mark Prensky. Un singur element îi dă dreptate lui Prensky și teoriei
lui:”Nativii digitali sunt foarte atașați de telefonul mobil peste 98,10% au utilizat
smartphone-ul în activitățile cele mai importante”. 50

46
Ellen Johanna Helsper, Rebecca Eynon, „Digital natives: where is the evidence?”,

British Educational Research Journal, pp. 503-520

47
Michael Thomas, Desconstruncting Digital Natives, p.169-172.
48
Pr. Liviu Vidican Manci, Propovăduirea Evanghelii în era digitală, Presa Universitară Clujeană 2020, p.53.
49
Idem, p.54.
50
Ibidem.
 Cercetătoarea Sud Africană Hannah Thinyane a comparat cercetările sale cu studiul de
referință al lui Kennedy George, din 2007, și a concluzionat că este impropriu să vorbim
despre digital natives ca o masă omogenă sau ca un fenomen global. Acest articol a arătat:
” acest articol a arătat că studenții care se califică pentru titlul nativ di- gital (după vârstă)
nu acționează și nu folosesc tehnologia în modul descris de Prensky (2001a, 2001b, 2007).
Acest articol a sugerat, de aseme- nea, că educatorii și administratorii instituțiilor de
învățământ superior să țină seama de această populație eterogenă de studenți atunci când
decid cum să utilizeze tehnologia în mediile de învățare. Ca în cazul a numeroși alți
cercetători, am reiterat apelul la introducerea tehnologi- ilor în clasă – nu ca pe un
capriciu, nici ca răspuns la cea mai recentă nebunie. În ciuda diferențelor în ceea ce
privește accesul și utilizarea tehnologiei de către studenți, acest studiu a arătat că s-a
identificat o anumită dispoziție pe care elevii au avut-o aproape universal, și anume aceea de
accesare a telefonului mobil”.51
În acest studiu apare o idee nouă de care o să ne folosim mai târziu în această
lucrare și anume folosirea telefonului inteligent între tehnologiile și ar trebui gândite ca
instrumente de lucru în domeniul educațional în școli și licee.

II. Pedagogia in era digitală

51
Hannah Thinyane, „Are digital natives a world-wide phenomenon? …, p. 413
 Deși mulți dintre profesori nu ne-am dat seama sau nu am conștientizat sufficient, școala
românească a început un process de digitalizare încă din 2014, directive venită mai devreme
din partea Uniunii Europene la care România a aderat.

Însă o pedagogie digitală s-a format în timp în SUA la începutul aniilor 2000 și părea
ceva utopic sau chiar ireal și anume de a realiza fără contact fizic dialogul dintre professor și
elev.

Până la apariția Pandemiei de Covid 19 incorporarea tehnologiilor informaticii și

comunicăriii( TIC) în ora de curs se făcea în funcție de professor și de valorile la care se
raportează, tot el decidea atât cantitatea cât și calitatea materialului digital pe parcursul
actului didactic. Mulți dintre profesori foloseau tehnologia ca supliment la modul traditional
de predare. Totuși unii educatori îi recunoașteau beneficiile susținând chiar că școala se
dovedea a fi printer cele mai lente instituții dispuse să-și schimbe formele tradiționale și să le
introduce pe cele digitale în clasă.52

Scepticismul anumitor cadre didactice în a fi cumpătați cu mediile digitale în

activitatea didactică este întărit și de studiile specialiștilor. Aceștia, în cercetarea educațională
contemporană întâmpină dificultăți în a demonstra beneficiile predării și învățării cu multe
mijloace TIC în raport cu abordările tradiționale.53

Astfel vorbind despre “delirul calculatorului” și despre ”paradoxul internetului”

se constată că după douăzeci și ceva de ani de cercetare nu există un studiu științific
independent și obiectiv care să fie arătat fără urmă de îndoială că introducerea calculatoarelor
și a ecranelor în clasa de elevi ar face procesul de învățare mai eficientă. 54

Pe de altă parte nu s-a stabilit la nivel de minister și de societate care este locul
tehnologiei în educație: poate fi aceasta concepută ca element de susținere și înnoire a

52
Ciprin Ceobanu, Costantin Cucoș, O. Istrate, Ion-Ovidiu Pănișoară Educația Digitală, editura Polirom Iași 2022,
p.24.
53
Ibidem.
54
Mark Spitzer, Demența Digitală, p.74.
 educației tradiționale sau să fie un motor al unei opțiuni radical diferite care favorizează
metodologii educaționale bazate pe abilități noi (soft skills) și spre alfabetizarea digitală. 55

Perioada Pandemică a modificat viața oamenilor și a adus modificări substanțiale

în educație – peste noapte s-a decis trecerea la școala online sau numită generic “Școala de
acasă”.

Conform datelor Națiunilor Unite pentru cel puțin 1,5 miliarde de copii și tineri la
nivel global pandemia de Covid-19 a adus schimbări semnificative ale modului în care își
trăiesc viața . Nici chiar cele mai dezvoltate sisteme de educație nu au putut împiedica
problema privind accesul la educație, al diferitelor categorii sociale de elevi precum și
parcurgerea normală al întregului curicuulum. Cei mai afectați au fost școlarii din
învățământul primar și preșcolarii.56

Viteza de schimbare cu care au fost introduse tehnologiile digitale în perioada

pandemică și rapiditatea infuzării acestora în practica educațională nu a permis
fundamentarea psihopedagogică prealabil utilizatorilor săi.

De aceea încercăm în acest capitol să așezăm lucrurile în făgașul lor normal. De

foarte multe ori ca practicanți ai actului educational, intuim dar fără a avea o certitudine că
introducerea și utilizarea tehnologiilor de ultimă generație în educație sunt benefice în mare
măsură, sprijină actul de învățare, deschid noi orizonturi de semnificație și intepretare în
procesul construcției cunoașterii.57

Toate aceste schimbări în educație au condus la reinterpretări mail argi în planul

teoriei educaționale și la conceptul de pedagogie digitală. Astfel se regăsește mai curând o
“Metodologie educationala privind utilizarea dispozitivelor digitale “ în context educational
ca o “nouă“ pedagogie.

Pedagogiei digitale, autorii acesteia propun construirea unor echipe

interdisciplinare care să susțină introducerea tehnologiilor și care ar trebui să cuprindă patru
categorii de specialiști:

55
Ciprin Ceobanu, Costantin Cucoș, O. Istrate, Ion-Ovidiu Pănișoară Educația Digitală, editura Polirom Iași 2022,
p.25
56
Idem, p.26.
57
Idem, p.35
 1. Specialiști în discipline tehnice. (informaticieni, specialiști în inteligența artificială,
statisticieni)
2. Specialiști în științe sociale. (psihologie cognitivă, educațională, socială, lingvistică și
economie)
3. Specialiști în educație și cercetarea educației.
4. Specialiști în proiectare, inclusiv om-calculator, artă etc.58

Specialiștii acestei pedagogii digitale vin și cu câteva oferte de nerefuzat pentru actorii
învățământului:
- Accesul instantaneu la informații și cunoaștere.

- Evoluții spectaculoase și avansul în domeniul cercetării și a neuroștiințelor

- Învățare fără predare.
- Autoorganizare online a sistemelor sociale.
- Modificarea procesului de adoptare a deciziilor.
- Utilizarea tehnologiilor pentru crearea unor context educaționale favorabile.
- Noile spații de învățare.59
Traiectoria tehnologică actuală promite inovații accelerate fără a încetini ritmul, dar și
fără a intuit foarte bine direcția. Și în timp ce o ,,plimbare digitală” este captivantă se pare că
metamorfozele tehnologice sunt atât de accelerate, încât nu avem să reflectăm asupra
posibilelor consecvențe asupra procesele educaționale.

Confluența dintre educație și tehnologie a condus la o serie de mutații evidente și

a reliefat o serie de roluri ale tehnologiei. Astfel Tehnologia poate fi văzută ca mediu în care
se poate desfășura actul educațional dar și ca o resursă pentru educație. Apoi tehnologia
poate sprijini în mod eficient managementul educației și în sfârșit tehnologia poate juca rolul
de a facilitator al livrării conținuturilor învățării. Așadar tehnologia tinde să acopere totul. 60

58
Idem, p.36.
59
Ibidem.
60
Ciprin Ceobanu, Costantin Cucoș, O. Istrate, Ion-Ovidiu Pănișoară Educația Digitală, editura Polirom Iași 2022,
p.37.
 II.1. Principiile pedagogice adaptate orelor online

Noile tehnologii informaționale și comunicaționale și nevoile de învățare specifice erei

digitale , impun o redimensionare a strategiilor didactice tradiționale, mai ales acelor care au
ca principal obiectiv transmiterea unor cunoștiințe. Noile obiective educaționale adaptate
imperativelor digitalizării, învățarea determină modificarea proiectării didactice iar
competențele construite suferă și ele diverse adaptări restructurării pe care formatorul va
trebui să le încorporeze firesc și natural în activitatea sa.61

Profesorii sunt nevoiți să își reevalueze maniera de predare, utilizând imaginația și

viziunea de ansamblu asupra contextului socio-educational infuzat de digitalizare. Există
multe proceduri de mărire a abilităților cognitive fără ca exigențele, valorile sau standardele
conținutului științific să fie afectate. Din această perspectivă, educatorul/profesorul trebuie să
identifice cu atenție abilitățile pe care vrea să le dezvolte educabililor să reflecteze asupra
tipului de activități ce le vor permite să-și dezvolte și să-și îmbunătățească abilitățile
intelectuale, oferirea unui feedback și evaluarea acestor perceperi.62

În activitatea sa de predare în context digital profesorul trebuie să încadereze

următoarele dimensiuni operaționale:

-dimensiunea referitoare la modul de proiectare a predării;

-dimensiunea care descrie tipul activității de predare

-dimensiunea realizării activității de lucru în echipă

-valorificarea resurselor existente în cadrul procesului educațional;

-dimensiunea dezvoltării abilităților de utilizare a instrumentelor tehnologice;

-dimensiunea structurării conținutului educațional, a materialelor didactice și a

activităților de învățare;

61
Roxana Apostolache, Competența Pedagogică Digitală, p.73.
62
Idem, p.73-74.
 -dimensiunea stabilirii unor sfinalități educaționale adecvate.63

Din punctul de vedere al oportunităților în formarea educațională, activitățile instructiv-

educative online sunt mult mai variate și multiple față de cele tradiționale. În activitățile
online există o mai mare libertate în actul didactic și trebuie profitat de acest lucru pentru a
ne focusa pe: personalizarea învățării, construirea deprinderilor metacognitive, cultivarea
capacităților de operare asupra textului digital, dezvoltarea proceselor de cunoaștere. 64

Totuși, pentru realizarea proiectării unei activități didactice de succes ora online implică
mai mulți actori, care de cele mai multe ori trebuie să fie tot profesorul de la clasă. O
activitate didactică de succes ar avea cinci roluri cheie: un expert/autor (profesorul de la
clasă), un designer grafic, un web developer, un programator și un proiectant.

În activitățile de formare este necesar ca numărul acestor cinci să fie mai mare.
Considerăm că un cadru didactic nu poate îndeplini toate aceste roluri, de aceea alegem să nu
le descriem atât timp cât ei nu există în școala actuală românească. 65

Factorii importanți în alegerea modului de instruire vor fi condționările impuse de

disciplina predată (în cazul nostru religie ortodoxă), caracteristicile individuale ale elevilor,
resursele materiale și tehnice disponibile, dar și propriile convingeri despre ceea ce constituie
predarea eficientă.66

Desigur că activitatea didactică online / hibrid aduce lucruri noi, dar bineînțeles și cele
tradiționale trebuie adaptate acestor noi direcții. În continuare, voi prezenta câteva principii
pe care cercetătorii în Știnnțele Educației le sugerează că ar trebui să ținem cont în activitatea
de proiectare la care vom adăuga principiile tradiționale ale orei de religie care se potrivesc
cu cerințele online-ului.

Principiul I – Favorizarea interacțiunii educat-profesor.

Este important ca profesorul să le ofere educaților direcții clare pentru optimizarea

interacțiunilor.

63
Idem p 74
64
Idem p 74
65
Idem p 76
66
Idem p 77
 Informați-vă participanții despre propria disponibilitate și despre cea mai bună
modelaitate de a comunica. De exemplu, pot folosi emailul, videoconferința sau forumul de
discuții publice? Dacă DA, pentru ce tip de întrebări sau cereri?

Asigurați-vă că setați standardele clare cu privire la timpul estimat pentru a răspunde la

mesajele educaților.67

Principiile didactice aplicate în studiul religiei care s-ar adapta acestui ”principiu online”
sunt:

-principiul intuiției – cunoașterea adevărată se întemeiază pe sensibilitate și gândire.

Toate lucrurile sacre ale bisericii au menirea să-i determine pe elevi să înțeleagă prin semne
văzute adevărurile de credință necesare pentru mîntuire.68

Profesorul de religie trebuie să respecte principiul intuiției și să îl adapteze conținutului

online. Internetul abundă de imagini, conținuturi religioase, sfaturi ale sfinților care îl pot
ajuta pe elev, însă profesorul trebuie să fie atent în alegerea acestui material.

Profesorul de religie are datoria să prezinte elevilor cât mai mult material intuitiv (hărți,
planșe, fotografii, desene), dar să îl adapteze vârstei, modului de a comunica (email,
videoconferință, forum), dar și timpului estimat interacțiunii online.

-principiul accesibilității este unul foarte important în mediul online. Acest principiu cere
profesorului să fie un bun psihilog pentru a putea cunoaște indiyidualitatea elevilor și să
adapteze conținutul învățării la gradul de dezvoltare psihofizică.69

Mediul online este unul, atât pentru elev cât și pentru profesor. În procesul de învățare,
această interfață între elev și profesor poate influența în mod diferit rațiunea, voința și
sentimentul elevilor. Pe unii elevi, mediul online îi moleșește, iar pe alții, din contră îi face
mai activi. Anumiți elevi au o conexiune la internet foarte bună ce le permite accesul facil la
informațiile cerute de profesor, pe când alții (în general din mediul rural) semnalul la internet
îi împiedică să atingă obiectivele cerute de profesor. În dezvoltarea psihofizică anumiți elevi

67
Idem p 80
68
Pr. prof. univ. dr. Sebastian Șerbu, Prof. Monica Opriș, Prof. Dorin Opriș, Metodica predării religiei, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia 2000 p 52
69
Idem p 53
 sunt influențați de grupul de elevi atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ. În mediul online
acest anturaj este și el la distanță, unde elevii influiențați de grup înregistrează progres școlar.

În mediul online însă elevii pot fi influiențați de părinții prea posesivi care supraveghează
din umbră procesul didactic și își motivează proprii copii într-un mod personal.

Apoi, tot în mediul online anumiți elevi pot să manifeste dezinteres, plictiseală sau în
sens invers hiperactivitate sau multitasking (pe lângă predarea profesorului să aibă și altă
activitate), respectând principiul accesibilității profesorul trebuie să țină cont de toate aceste
aspecte și să se adapteze la noua interacțiune educat-profesor.

Principiul II

Un curs / o disciplină de învățământ bine proiectată oferă un nivel de colaborare relevant

și util pentru învățare.

Activitățile și munca în echipă încurajează interacțiunile interumane. Acestui principiu i

se potrivește principiul clasic al învățării active și conștiente – pentru că, în cazul orei de
religie cunoștințele sunt transmise să trezească activitatea sufletească a elevilor.

Învățarea religiei se realizează conștient și activ în mediul online. Să nu uităm că pentru

unii copii ora de religie s-ar putea să fie singura lor întâlnire cu Dumnezeu dintr-o săptămână,
atunci fiecare întâlnire cu elevii să fie o sărbătoare, o bucurie a întâlnirii cu Dumnezeu.
Mediul online îți permite ca profesor să nu fii static. Atunci, pentru învățarea conștientă și
activă pot să faci ora online din Biserică, dintr-un muzeu sau chiar din mijlocul naturii
(depinde de temă).

Profesorul de religie trebuie să imprime acest duh de sărbătoare care trece dincolo de
ecranul care luminează. Posibil ca în mediul online să existe ”ispita” ca activitatea să își
piardă din apropierea existențială a profesorului cu elevul.

Principiul 3 Promovarea învățării dinamice

Utilizarea strategiilor de învățare dinamică poate ajuta la realizarea acestui lucru. 70

Învățarea dinamică se asociază bine cu ,,Principiul îmbinării teoriei cu practica”

70
Roxana Apostolache, Competența pedagogocă digitală, p.80
 Creștinismul nu este o teorie, ci este însăși viața, mesajul Sfintei Evanghelii la ora de
religie trebuie să devină o putere care să dirijeze viața creștinului, dat fiind faptul că
Adevărul a fost descoperit spre îmbogățirea vieții duhovnicești. 71 Atunci când se promovează
învățarea dinamică, profesorul evită îmcărcarea excesivă a memoriei elevilor.

Adevărurile religioase sunt mult mai accesibile la ora de religie online dacă se folosesc
materialele digitale potrivite(Biblia online, icoane,documentare) și nu necesită imprimarea
lor. Având drept exemple pe Domnul Iisus Hristos și pe sfinți, este mai ușor de ajuns la
exemple practice din viața creștinului în formatul digital, profesorul trebuie doar să ofere
sursele digitale adecvate sau cele mai convingătoare.

Principiul 4 oferirea de feedback rapid

Atât educatul, cât și profesorul învață prin retroacțiune/feedback. De exemplu,

participantul realizează că a înțeles ceea ce a înțeles și urmează să îmbunătățească, ăn timp
ce profesorul este informat despre eficacitatea învățării acestuia.

Feedback-ul oferit poate fi simplu precum recunoașterea faptului că elevul a finalizat o

etapă a lecției sau când profesorul corectează o lucrare a elevului și oferă feedback-ul
specific asupra performanței educaților pe parcursul întregii activități. 72

Din mica mea experiență pedagogică și a lucrului cu tinerii constat că cel mai bun
feedback pentru ora de religie este pauza de dupa oră. Comportamentul creștin al elevilor din
timpul pauzei vorbește de la sine despre cât de eficace a fost ora și cum au rodit cunoștințele
din timpul acesteia în viața lor. În mediul online ar putea fi un feedback rapid mesajele pe
care le schimba elevii folosind mijloacele digitale, felul cum se afișează, postările lor pot fi
un indicu al vieții creștinești.

Mediul online permite un feedback mult mai rapid decât în cazul orei tradiționale dar și
primirea lui din partea elevilor ar trebui să fie în timp uitl.

Principiul 5 Maximizarea timpului destinate activităților de învățare.

71
Pr. prof. univ. dr. Sebastian Șerbu, Prof. Monica Opriș, Prof. Dorin Opriș, Metodica predării religiei, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia 2000, p. 55
72
Roxana Apostolache, Competența pedagogocă digitală, p.80
 Pentru a-i menține pe elevi concentrați asupra sarcinilor de învățare prezentate și pentru
ca ei să-și planifice munca, se sugerează ca aceștia să fie informați cu privier la calendarul
și durata anticipate ale fiecăreia dintre sarcini. De exemplu: citiți articolul “x” folosind
întrebările de ghidare timp de 45 de minute. 73

Din metodica predării religiei acest principiu se asimilează cu unul tradițional și anume
Principiul sistematizării și continuității cunoștințelor. Acest principiu maximizează timpul
destinat activităților de învățare și trebuie luat în calcul încă de la începutul anului școlar.

Pentru a putea fi predată sistematic și continuu, cunoștintele vor fi integrate într-un

sistem, astfel încât să fie învățate prin raportarea și integrarea lor la experiența și cunoștințele
anterioare ale elevilor.74

Materia trebuie să fie predată pe înțelesul și limbajul elevilor. Uneori termenii biblici
trebuie explicați și se pot folosi chiar și simboluri.

În cadrul orei online timpul este o resursă foarte prețioasă și acesta este mult mai
concentrat ca într-o oră clasică durează între 45-50 minute, ora online 35-40 minute pentru ca
psihicul să se poată odihni.

Totuși învățarea trebuie să aibă și un caracter practic,logic și structurat pe gândirea

elevilor astfel cunoșințele să fie integrate într-un sistem. În sistemul online, elevii au
deprinderi de muncă independentă și de cercetare proprie. Cu toate acestea s-au înregistrat și
lacune în dezvoltarea lor. Conform principiului sistematizării orele online au trebuit
completate cu ore remediale în care să se discute față către față lacunele,confuziile și
carențele lor în dezvoltarea personalității religios-morale.

Principiul 6 Comunicarea exigențelor așteptate.

Este important să se clarifice educaților că formula hibridă (online/față în față) nu le

acordă timp liber în perioadele în care învățarea are loc online.

73
Idem, p.81
74
Pr. prof. univ. dr. Sebastian Șerbu, Prof. Monica Opriș, Prof. Dorin Opriș, Metodica predării religiei, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia 2000 p.54
 Asigurați-vă că dialogați și sunteți înțeleși în legătură cu ceea ce se întâmplă de la un curs
și oferiți activități online provocatoare, cu ghidaje și exemple clare din care elevii pot învăța
singuri.

Pentru ca ora de religie să aibă parte de un cadru serios și adecvat procesul instructiv-
educativ în spațiul virtual se va ține cont de Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor.
Însușirea cunoștințelor este temeinica atunci cand se face pe valori profunde, complete și
durabile.

Acest principiu vizează și partea de evaluare, finalitatea procesului educativ. De aceea

activitățile online trebuie să fie provocatoare,să-i scoată pe elevi din rutina de a sta în fața
calculatorului.

Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor vizeaza în mediul online și formarea unor

deprinderi: