UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

CENTRUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FORMARE CONTINUĂ
Program de studiu: Administrație Publică, Anul III, Sem. II

Referat la disciplina – Arhivistică și documentaristică

Metode și tehnici de
informare documentară

Lect. univ. dr. Marilnela-Oana Nedelea

Student: Bădrăgan Simona (Tolocan)

2019 - 2020
 Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………….…..3
Metode și tehnici de informare documentară..................................................................................4

Concluzii…………………………………………………………………………………………10

Bibliografie…………………………………………………………………………………..…..11

2
 Introducere
În 1895, doi avocaţi belgieni, Paul Otlet şi Henri Lafontaine, au definit documentarea (care
îngloba bibliografia) drept ştiinţa care permite furnizarea tuturor documentelor despre un subiect.
În 1902, este creat Biroul Bibliografic al Franţei. Exista deja Institutul Internaţional de
Bibliografie de la Bruxelles (care avea să devină Federaţia Internaţională pentru Informare şi
Documentare - FID).

Paul Otlet a fost primul care a încercat găsirea unei soluţii pentru a face faţă nevoii de
informare: să faci informaţia accesibilă tuturor prin cooperarea internaţională a bibliotecilor. În
1926, la Praga, cu ocazia Congresului internaţional al bibliotecarilor, se pun bazele IFLA3 .
Pentru prima dată se vorbeşte despre crearea unui comitet internaţional care să reprezinte
diversele asociaţii naţionale de bibliotecari. Tot atunci se marchează menţinerea pe linia
încercării de a avea o cooperare bibliografică internaţională (în spiritul Institutului Internaţional
de Bibliografie de la Bruxelles), activitate începută în 1914.

În 1927, la Edinburgh, 15 ţări semnează un text care consacră crearea Comitetului

Internaţional pentru Bibliografie şi Biblioteci, al cărui statut va fi publicat în iunie 1929. Tot în
1929, are loc primul congres al IFLA, la Roma. Anul 1934 este marcat de apariţia unei lucrări-
eveniment: Tratat de documentare. Cartea despre carte. Teorie şi practică, a lui Paul Otlet. Cartea
este catalogată drept “lucrarea unui vizionar” despre lumea informaţiei. În fine, în 1938,
Institutul Internaţional de Bibliografie devine Federaţia Internaţională a Documentării (FID),
echivalentul, pentru documentare, al IFLA.

Dezvoltarea informaticii - cu componenta “informatică documentară” - face să se vorbească

tot mai mult despre administrarea (gestionarea) automată a documentelor şi despre căutarea
(regăsirea) automată a informaţiei. Oarecum ca şi în lumea bibliotecilor, documentarea, ca
practică de exploatare a conţinutului documentelor, are o dezvoltare complementară gestionării
materiale.

Actualmente, meseria de documentarist este din ce în ce mai mult dominată de IT

(Information technology, adică tehnologiile informaţiei), dar şi de tehnologiile de comunicaţie, la
fel ca întreaga civilizaţie umană, de fapt. O urmare a acestei realităţi este mulţimea de deplasări
ce se observă în nomenclatura ocupaţiilor (posturilor) care odinioară erau de documentarist.

O altă urmare a evoluţiilor din acest domeniu ar fi faptul că se profilează noi axe, rezultînd
din nevoia de a trata şi de a analiza din ce în ce mai mult informaţia, din nevoia de a dezvolta
tehnologiile şi de a le pune în slujba informaţiei.1
1
http://www.dstoica.ro/wp-content/uploads/2011/10/Metode-bibliografice-de-cercetare.pdf

3
 Metode și tehnici de informare documentară
Procesul de formare al informării documentare ca domeniu ştiinţific independent se găseşte
în relaţia de dependenţă direct cu dezvoltarea ştiinţei.În acest proces, se trece printr-o serie de
etape succesive, de la formele primitive de legătură, prin informare directă, până la cele mai
moderne forme, bazate pe folosirea mijloacelor electronice.

Fiecare din aceste etape este determinată, pe de o parte, de necesităţile sociale în asigurarea
dezvoltării ştiinţei cu ajutorul informaţiilor, iar pe de altă parte de acele posibilităţi tehnico-
materiale care există în perioada respectivă la dispoziţia societăţii pentru transmiterea şi
difuzarea informaţiilor ştiinţifice.

Activitatea de informare documentară a apărut concomitent cu începutul dezvoltării ştiinţei

în societate, însă procesul de formare a ei ca domeniu separat, independent al activităţii ştiinţifice
este legat de revoluţia tehnico-ştiinţifică actuală, considerată a fi cea mai puternică revoluţie
informaţională.

Caracterul necesar şi permanent al intervenţiei informării şi documentării pe tot parcursul

cercetării ştiinţifice a determinat iniţierea şi dezvoltarea unei practici de primă importanţă în
învăţământul universitar. Este vorba de familiarizarea studenţilor, încă din facultate, cu metodele
moderne de informare şi documentare. Finalizarea procesului de transferabilitate şi diseminare a
informaţiilor este în strânsă legătură cu stăpânirea temeinică de către diferitele categorii de
beneficiari a tehnicilor de informare ştiinţifică şi documentare.

Importanţa educaţională a informării şi documentării este relevată de unii autori de prognoze

cum ar fi Georges Anderia, care a anticipat că pentru tranziţia spre o “societate informaţională”
este absolut necesară o iniţiere ştiinţifică în viitoarele sisteme şi reţele complexe de informare şi
bibliotecă.

Bibliotecile universitare sunt nu numai depozite ale celei mai valoroase baze documentare
(cărţi, publicaţii periodice, fond special etc.) dar, prin funcţiile lor medernr sunt şi virtuale centre
de informare documentară, necesare învăţământului, cercetării ştiinţifice.

În general, termenii “informare şi documentare” tind în exprimarea obişnuită spre

sinonimie, ambii presupunând un fapt de cunoaştere. Deosebirile dintre cei doi termeni, derivă
tocmai din termenul document. „Informaţia presupune un fapt de cunoaştere care poate fi emis
sau recepţionat sub formă materializată sau nematerializată, pe când, „documentarea presupune
numai forma materializată”. Între cele două posibilităţi de cunoaştere, există, însă, nu numai
deosebiri de natură ci şi de valoare.2
2
https://ro.scribd.com/document/207001098/Tehnici-de-informare-si-documentare-pdf

4
 Informaţia transmisă oral, rapid, este recepţionată cu un grad de aproximaţie, presupus de o
astfel de transmisie.

Documentarea presupune o recepţionare mai metodică şi mai temeinică, memoria vizuală a

fiinţei umane fiind mai puternică pe tot parcursul vieţii, deci şi cea mai importantă.

Valoarea informaţiei documentare constă şi în perenitate. Fiind fixată pe suport material, ea

poate fi transmisă în spaţiu dar şi în timp.

În legătură cu raporturile dintre informaţie şi comunicare, s-au formulat diverse puncte de

vedere. Robert Escarpit considera comunicarea ca un act, iar informaţia ca produs al acesteia.

Bibliotecile sunt structuri care mediază informarea, la cerere, identificând şi selectând,

conform scopului propus, informaţii din orice domeniu.

Biblioteca universitară are un rol important, bine conturat în sistemul actual de organizare a
învăţământului şi cercetării, fiind o verigă de bază în activitatea de informare şi de răspândire a
documentaţiei ştiinţifice. Biblioteca participă la activitatea educativformativă prin diferite
mijloace, asigură baza de documentare necesară, organizarea prelucrării informaţiilor, ca şi
sistematizarea lor pe ramuri de ştiinţă.

În ultimii ani, bibliotecile universitare, depăşind, barierele dintre discipline, şi mai cu seamă
datorită dezvoltării laturii formative a învăţământului, au început să se afirme ca nuclee active de
informare şi documentare, având un rol important în toate momentele vieţii universitare.
Participarea nucleului de informare documentară la realizarea obiectivelor fundamentale ale
învăţământului şi în consecinţă determinarea locului şi rolului acestuia în cadrul universităţii se
manifestă evident în zonele cu cele mai intense conexiuni: cea instructivă şi cea formativă.

În învăţământul superior au loc trei activităţi: instrucţia, educaţia şi cercetarea. Instrucţia nu

poate fi desprinsă de educaţie, după cum nu putem nega caracterul instructiv şi educativ al
cercetării ştiinţifice. Aceste trei acţiuni sunt puternic împletite cu informarea ştiinţifică,
componentă indispensabilă a învăţământului superior.

Activitatea de informare ştiinţifică modernă trebuie să rezolve următoarele sarcini

fundamentale:

1) colectarea cât mai completă, prelucrarea analitică şi sintetică a informaţiilor fixate în

documente, cu scopul de a pune rapid la curent pe utilizator cu toate realizările noi în ştiinţă şi
tehnică;

2) înmagazinarea de lungă durată a informaţiilor în sisteme de regăsire care să permită 3

3
https://ro.scribd.com/document/207001098/Tehnici-de-informare-si-documentare-pdf

5
identificarea rapidă, exhaustivă şi multilaterală a informaţiilor necesare;

3) prelucrarea informaţiilor în cadrul unor sisteme de informare logice, cu scopul obţinerii unor
informaţii noi.

Stabilind proprietăţile generale ale proceselor de informare ştiinţifică, informatica

documentară porneşte la elaborarea metodelor şi a mijloacelor celor mai raţionale pentru
transmiterea informaţiilor ştiinţifice de la sistemul existent de domenii ale ştiinţei cu aspectele
caracteristice fiecăruia dintre ele. Din acest punct de vedere se poate considera că există relaţii
practice între disciplina informaticii documentare şi numeroasele domenii ale ştiinţei şi ale
tehnicii, pe care le acoperă activitatea de informare.

Domeniul de cercetare al informării documentare cuprinde trei părţi fundamentale:

1) activitatea de informare ca totalitate a proceselor de elaborare a documentelor ştiinţifice, de

colectare a lor, de prelucrare analitică şi sintetică, de înmagazinare, de regăsire şi de difuzare a
informaţiilor cuprinse în aceste documente;

2) documentele ca purtători materiali ai informaţiilor ştiinţifice;

3) mijloacele pentru realizarea proceselor de informare.

Mijloacele de informare din biblioteci şi serviciile de prelucrare documentară pot fi utilizate

în mod eficient de către diferite categorii de utilizatori. Mijloacele de informare sunt de mai
multe feluri:

a) mijloace formale, care cuprind cataloage, indexuri, bibliografii, cercetări bibliografice pe temă
etc., puse la dispoziţie de biblioteci.

b) mijloace neformale, prin care se înţeleg informaţiile transmise verbal, referinţele bibliografice
care însoţesc diferitele categorii de lucrări etc.

c) mijloace situate între cele două categorii, de exemplu informarea curentă, difuzarea selectivă a
informaţiilor etc.

Locul de realizare şi desăvârşire a formării şi perfecţionării individului, a intelectualului

student, om de ştiinţă, cercetător, îl constituie biblioteca de azi şi tot mai mult biblioteca
viitorului – un “laborator de muncă intelectuală” şi nu un simplu depozit de cărţi, o clădire sau o
instituţie izolată.

Biblioteca Universităţii din Piteşti înfiinţată în anul 1962 este o prezenţă activă în viaţa
universitară piteşteană. Încă din primii ani, biblioteca şi-a configurat un caracter enciclopedic. O4
4
https://ro.scribd.com/document/207001098/Tehnici-de-informare-si-documentare-pdf

6
sumară incursiune în fondul de publicaţii la pune în evidenţă un sistem închegat, bine conturat şi
eficient atât sub aspectul actualităţii, cât şi al valorii fondului documentar.

Biblioteca Universităţii din Piteşti şi-a orientat activitatea de informare şi documentare

creând instrumentul necesar unei informări amănunţite şi totodată s-a acordat o mai mare atenţie
selecţiei şi structurării publicaţiilor de specialitate, precum şi uşurarea accesului celor interesaţi
la sursele de informare.

Modul de informare al studenţilor, doctoranzilor şi cadrelor didactice ale universităţii,

precum şi al utilizatorilor externi, se caracterizează printr-o frecventare mai asiduă a
bibliotecilor. Ei preferă consultarea directă a publicaţiilor.

Explozia informaţională a făcut ca profesorul sau asistentul să nu mai poată comunica

studenţilor toate informaţiile necesare pregătirii de specialitate, ci sunt nevoiţi să-i îndrume spre
o bogată bibliografie, deci spre biblioteca universitară.

Pentru a facilita o folosire mai independentă şi mai activă a bibliotecii de către studenţi,
trebuie ca la fiecare început de an universitar, biblioteca să organizeze întâlniri cu studenţii anilor
mici, făcându-le cunoscut regulamentul de funcţionare a bibliotecii, condiţiile de studiu şi de
informare. Însoţiţi de cadrele didactice care răspund de anii respectivi, studenţii vizitează în mod
organizat biblioteca . Aceste vizite sunt fără îndoială utile prin imaginea de ansamblu pe care o
realizează asupra posibilităţilor de informare şi studiu.

Se impune intervenţia bibliotecarului, care să iniţieze, să îndrume şi să orienteze cititorul în

relaţiile sale cu biblioteca:

- cunoaşterea instrumentelor de lucru şi de informare;

- cunoaşterea cataloagelor de bibliotecă şi a modului de folosire;

- organizarea colecţiilor, a condiţiilor de consultare etc.;

- cunoaşterea documentelor înmagazinate;

- elaborarea unor bibliografii;

- cunoaşterea tehnicilor de muncă intelectuală.

În scopul cunoaşterii mai amănunţite a posibilităţilor de informare, pentru promovarea unei

bune politici de marketing şi implicit atragerea de noi şi noi utilizatori, biblioteca a elaborat
“Pliantul”, “Ghidul bibliotecii”, “Îndrumarul în consultarea catalogului informatizat”, revista
informativ-ştiinţifică “Biblioteca Universitară” alături de alte materiale şi importante surse de 5
5
https://ro.scribd.com/document/207001098/Tehnici-de-informare-si-documentare-pdf

7
informare bibliografică şi documentară ( liste de semnalare, care cuprind titlul materialelor
documentare formate din cărţi, publicaţii periodice, teze de doctorat, monografii, cataloage de
editură, liste de titluri selecţionate din publicaţiile periodice de strictă specialitate, însoţite sau nu
de descriptori etc.).

Biblioteca urmăreşte cu perseverenţă sarcina de a deveni modernă, prin publicaţiile pe care le

procură, prin organizarea unui sistem propriu de informare, care să răspundă unor variate cerinţe
de documentare. Cea mai importantă raţiune de a fi a unei biblioteci universitare moderne este
aceea de a asigura cu informaţii şi documente laturile esenţiale ale procesului de comunicare care
se desfăşoară.în şcoala superioară. Elementul cel mai apropiat al modernizării este economia de
timp pe care o realizează beneficiarii activităţii noastre. De mare importanţă pentru modernizarea
studiului în bibliotecă, pentru accelerarea informării directe a beneficiarilor, am considerat că
este trecerea la sistemul accesului liber la raft în sălile de lectură.

Informarea documentră trebuie să intervină eficient, cu mijloace specifice, în două direcţii

pricipale:

- lărgirea sferei de cunoştinţe a studentului, prin depăşirea informaţiei furnizate numai de

cursuri;

- asigurarea, pe calea informării şi documentării, a unui judicios raport între cele trei zone
specifice de cunoştinţe de cultură generală, fundamentale şi de specialitate .

O atenţie sporită trebuie acordată, de către bibliotecă, documentării lucrărilor pentru

obţinerea titlurilor superioare (doctor, doctor docent), cursanţilor postuniversitari, de la studii
aprofundate şi master.

Biblioteca noastră urmăreşte cu perseverenţă sarcina de a deveni modernă, prin publicaţiile

pe care le procură, prin organizarea unui sistem propriu de informare, care să răspundă unor
variate cerinţe de documentare. Urmărim să formăm comisii de completare formate din
bibliotecari specialişti şi din cadre didactice care operează o selecţie riguros ştiinţifică a
publicaţiilor, s-au creat colective de prelucrare puternice, având personal cu o bună şi diversă
pregătire de specialitate. Cea mai importantă raţiune de a fi a unei biblioteci universitare
moderne este aceea de a asigura cu informaţii şi documente laturile esenţiale ale procesului de
comunicre care se desfăşoară.

Elementul cel mai apropiat al modernizării este economia de timp pe care o realizează
beneficiarii activităţii noastre. Astfel, de mare importanţă pentru modernizarea studiului în
bibliotecă, pentru accelerarea informării directe a beneficiarilor este trecerea la sistemul
accesului liber la raft în sălile de lectură. Fiind bibliotecă cu caracter enciclopedic, posedând un6
6
https://ro.scribd.com/document/207001098/Tehnici-de-informare-si-documentare-pdf

8
variat şi bogat fond de publicaţii, n-am trecut la expunerea întregului fond la raft liber. Au fost
selectate cursuri, manuale, lucrări de specialitate din toate domeniile, chiar şi surse secundare de
informare, scopul urmărit fiind acela de-a asigura, printr-o varietate cât mai mare de surse,
informarea nu numai a studenţilor, ci şi a cadrelor didactice şi a cercetătorilor.

În scopul acoperirii nevoilor instructiv – educative ale studenţilor şi cercetării cadrelor

didactice, biblioteca face în mod planificat achiziţii de cărţi, abonamente de periodice, schimb de
publicaţii intern şi internaţional după un prealabil consult al cadrelor didactice.

Biblioteca se ocupă de asigurarea informării în toată reţeaua, pornind de la referinţe orale,

până la întocmirea la cerere a unor bibliografii tematice.

După cum s-a putut observa, biblioteca este un spaţiu în care se comunică intens şi divers.
Exigenţele profesiei de bibliotecar impun şi dobândirea competenţelor şi abilităţilor de
communicator.7

7
https://ro.scribd.com/document/207001098/Tehnici-de-informare-si-documentare-pdf

9
 Concluzii
Informaţia şi competenţa sunt dimensiuni esenţiale ale procesului de comunicare şi
participare. În contextul epocii contemporane, abilităţile şi modalităţile cele mai eficiente de a fi
informat şi de a construi modele viabile şi eficiente, pe baza unui volum corespunzător de
informaţii, reprezintă un deziderat cu valoare socială prioritară. Problemele care vizează
informaţia devin tot mai pregnant momente de referinţă în rapoartele politice şi economice, se
înscriu pe agendele de lucru ce tartează problemele globale ale umanităţii.

Pentru efectuarea diferitelor forme de activitate în sfera ştiinţei, tehnicii şi economiei se

impune realizarea a două deziderate: acumularea realizărilor obţinute în toate domeniile de
activitate precum şi satisfacerea cerinţelor de informare ale specialiştilor care sunt beneficiarii
reali şi potenţiali ai informării.

Pe măsura desăvârşirii revoluţiei industriale şi a transformării ştiinţei într-o forţă de

producţie, volumul de date şi informaţii generale s-a mărit atât de mult, încât specialiştii nu-şi
mai pot satisface necesităţile de informare, nici rapid şi nici mulţumitor, numai cu ajutorul
bibliotecilor. Această cerinţă a condus la apariţia unităţilor de informare documentară.

Informarea documentară urmăreşte trei activităţi distincte: cercetarea ştiinţifică (teoretică şi

aplicativă), dezvoltarea şi proiectarea unor sisteme moderne de informare documentară şi
elaborarea şi difuzarea materialelor de informare şi documentare.

Obiectul informării documentare (informaticii documentare)îl reprezintă procesul în cursul

căruia informaţia trece de la generator la benficiar, precum şi sistemul în care se desfăşoară acest
proces. Obstacolul cel mai important pentru dezvoltarea comunicării informaţionale constă în
necunoaşterea posibilităţilor pe care le oferă serviciile de informare şi în incapacitatea de ale
utiliza.

Una dintre cele mai imporatnte componente ale ale oricărui sistem de informare o reprezintă
limbajul documentar. Acesta este un ansamblu semantic formalizat de semne alfabetice,
numerice sau alfa-numerice, elaborat şi utilizat în scopul transformării documentelor în
informaţii care se pot înmagazina şi regăsi.

Explozia informaţională se datorează în principal de ascensiunea rapidă a activităţii de

cercetare, care reprezintă în ţările avansate economic o componentă economică majoră.
Manifestarea concretă a acestei dezvoltări accelerate a ştiinţei o constituie tocmai creşterea
exponenţială a volumului de informaţii. Pe de altă parte se publică mai mult decât este necesar
pentru o prezentare clară şi coerentă a rezultatelor cercetării, precum şi datorită utilizării unui
exces de cuvinte în descriere.

10
 Bibliografie
1. http://www.dstoica.ro/wp-content/uploads/2011/10/Metode-bibliografice-de-cercetare.pdf

2. https://ro.scribd.com/document/207001098/Tehnici-de-informare-si-documentare-pdf

11