Biblioteca universitară şi rolul ei în promovarea lecturii

1. Biblioteca universitară
Biblioteca are înţelesul, pe de o parte de colecţie organizată, publică sau particulară de cărţi,
manuscrise şi alte documente, iar pe de altă parte de instituţie de instituţia specializată al cărei scop
principal este de a constitui, a organiza, a prelucra, a dezvolta şi a conserva colecţii de cărţi,
publicaţii, alte documente specifice şi baze de date pentru a facilita utilizarea acestora în scop de
informare, cercetare, educaţie sau recreere.
Bibliotecile universitare sunt parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ şi participă
la procesul de instruire, formare şi educaţie.
Biblioteca universitară este o bibliotecă aflată prioritar în serviciul studenţilor, al cadrelor
didactice şi al cercetătorilor din universităţi şi alte instituţii de învăţământ superior şi de cercetare
care, în limitele prevăzute de regulamentul de organizare, poate funcţiona şi ca bibliotecă publică.

1.2. Rolul şi funcţiile bibliotecii

Dacă în trecut, biblioteca avea doar rolul de a păsra şi conserva documentele în timp, în
epoca modernă biblioteca îşi amplifică rolul şi funcţiile devenind izvor de cultură şi informare a
utilizatorilor cu noutăţile din toate domeniile.
În cadrul societăţii informaţionale, biblioteca are rol de importanţă strategică, în zile noastre,
mai mult ca oricând, biblioteca deţine un rol important în activitatea de colecţionare, păstrare şi
conservare a valorilor spirituale, materializate sub formă de documentare, purtătoare de informaţii
puse în slujba cunoaşterii a ceea ce omenirea a realizat în decursul istoriei sale.
Rolul social al bibliotecii şi al bibliotecarilor este să satisfacă nevoia de informaţii a
societăţii de astăzi, bazată pe cunoştinţe şi să asigure procesul dezvoltării, condiţie necesară pentru
autoafirmarea şi autodezvoltarea individuală şi socială în lumea contemporană. Teoretizarea
principiilor de dezvoltare a fondurilor de documente ale unei biblioteci nu este o noţiune abstractă,
ruptă de realitate sau empirism superficial, ci rodul unor cercetări ale intereselor de informare a
utilizatorilor.
Privită ca o instituţie cu sarcini şi atribuţii multiple în sfera vieţii culturale şi spirituale,
biblioteca întuneşte funcţii pe baza cărora i se stabilesc locul şi rolul în cadrul sistemului cunoaşteri
umane.
 Între funcţiile esenţiale care o definesc, amintim:
- funcţia de constituire şi dezvoltare a colecţiilor;
- funcţia de organizare şi prelucrare a documentelor, după norme şi standarde de
biblioteconomie;
- funcţia de organizare a activităţilor de lectură şi studiu;
- funcţia de păstrare şi restaurare a ducumentelor incluse în colcţiile unei biblioteci.
În procesul de dezvoltare a colecţiilor, ca principii de bază, sunt necesare a fi parcurse
următoarele etape: stabilirea punctelor forte şi cele slabe ale fondului existent; analiza utilizatorilor
şi a nevoilor acestora care vor influenţa evoluţia dezvoltării colecţiilor; stabilirea obiectivelor în
managementul colecţiilor; elaborarea unor strategii în vederea realizării obiectivelor fixate.
În zilelele noastre, cantitatea de informaţie creşte şi avem de a face cu o explozie de
informaţii. De asemenea ne confrumtăm cu o creşterea a ofertelor de documente electronice,
precum şi a necesarului de echipamente adecvate pentru a le citi.
Preocupările specialiştilor se îndreaptă către nevoile oamenilor, îmbunătăţirea condiţiilor de
viaţă şi de muncă, către dezvoltarea şi stimularea lor intelectuală prin uşurarea accesului la
informaţie. Societatea din zilele noastre este în permanentă dezvoltare prin creşterea infrastructurii
de comunicaţii.
Astfel, responsabilitatea bibliotecarului care face selecţie creşte, iar principiile pe care se
bazează în a-şi alege documentele cele mai adecvate trebuie să fie foarte clare şi perfect adecvate cu
specificul bibliotecii, pe nevoile de studiu ale beneficiarilor acesteia. Astfel, după cum precizează şi
Brigitte Richter, pentru studenţii primului ciclu universitar şi începutul celui de-al doilea „achiziţiile
se vor axa pe lucrările de referinţe (enciclopedii, dicţionare, ghiduri de iniţiere bibliografică), pe
lucrările de studiu (tratatele importante, sinteze colective), pe manualele, textele literare, periodicele
nespecializate şi de cultură generală”.
Pentru satisfacerea acestor cerinţe este necesară însă stabilirea unei legături şi a unui dialog
permanent între bibliotecă şi cadrele didactice, acesta fiind unul dintre principiile de selecţie
importante. Dar, toate principiile luate ca un tot unitar (profilul bibliotecii, programa de învăţământ
cu disciplinele de studiu, interesele de informare a studenţilor, ale cadrelor didactice şi ale
cercetătorilor, cunoaşterea fondului deja existent, informarea bibliografică asupra producţiei
editoriale) trebuie să constituie factorii de bază în dezvoltarea colecţiilor.
Biblioteca trebuie să fie un mijloc de comunicare între cititori şi aceia care creează sau pun
în circulaţie cărţile.
Bibliotecarul din ziua de azi trebuie să fie cel care stimulează şi îndrumă utilizatorul către
lectură. El nu trebuie să se mărginească a fi doar un custode al depozitului de bibliotecă, ci trebuie
să fie un difuzor al culturii şi a informaţiilor aflate în cadrul instituţiei. El este un sacerdot al culturii
cărţii şi nu poate fi decât un intelectual foarte informat şi dinamic. El nu este un funcţionar pasiv, ci
un factor stimulator, care caută, cu orice prilej, să pună în mişcare cartea.
Bibliotecarul este un îndrumător al cititorului începător pe care îl poate modela prin sfaturile
sale, în procesul evolutiv al lecturii, având mereu în faţa ochilor, poate cea mai cuprinzătoare
definiţie a actului magic al lecturii, pe care a dat-o cronicarul român Miron Costin: „...că nu iaste
altă mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor....”
Bibliotecarul trebuie să ducă o muncă diferenţiată în raport cu profilul bibliotecii sale şi al
cititorilor care o frecventează. Corelând structura fondului de publicaţii cu necesităţile de lectură ale
cititorului, bibliotecarul utilizează cele mai variate modalităţi de activare specifică, totdeauna
determinate de voinţa dezvoltării armonioase a personalităţii umane. Aria bibliotecarului de
cercetare trebuie să fie servită de cele mai moderne metode şi mijloace ale informării, graţie cărora
el trebuie să poată pune la îndemâna cititorului cel mai recent document, ce mai recentă cercetare în
domeniul căutat de utilizator.
Un bibliotecar trebuie să fie el însuşi un mare, un pasionat cititor.
Dialogul cu cititorii este un lucru de care trebuie să se ţină seama în permanenţă. Primul
contact are o importanţă deosebită pentru că acesta contribuie la fixarea imaginii bibliotecii în
spiritul noului beneficiar. Bibliotecarul trebuie să cunoască psihologia cititorului. Este ideal să se
dispună de un spaţiu dedicat primirii şi orientării cititorilor, unde să se afle în permanenţă un
bibliotecar.
Serviciile culturale, în general, şi serviciile de lectură, în special, prin rolul lor educativ,
satisfac nevoi şi aspiraţii ale indivizilor şi grupurilor sociale în perspectiva dezvoltării umane.
Fenomenul lecturii se află într-o continuă modificare, în primul rând se modifică cerinţele de
lectură ale cititorilor, ca efect al nevoilor lor sociale, economice, civice, spirituale. Se impune
revitalizarea rolului bibliotecii, ca instrument important în dezvoltarea umană. Modificările din
domeniile economic şi social se reflectă şi la nivelul beneficiarilor serviciilor de lectură. Aceşti
beneficiari vor fi reprezentaţi, din ce în ce mai mult de adulţi de toate vârstele. Cerinţele
economico-sociale din zilele noastre solicită o formare profesională continuă, iar lectura devine o
necesitate în orice moment al vieţii active a indivizilor.
De asemenea se modifică natura serviciilor menite a satisface nevoile de lectură, la cererile
individuale şi foarte diferenţiate ale beneficiarilor, ele vor trebui să ofere răspunsuri individualizate.
Completarea colecţiilor este o etapă importantă prin care se stabilesc legături între
producători şi consumatori, având ca obiectiv cartea şi informaţiile cuprinse în aceasta. Aceasta se
face în urma unor studii asupra nevoilor şi cerinţelor utilizaorilor şi asupra fondului existent ce
influeţează factorul de decizie.
 Trebuie avut în vedere asigurarea accesului utilizatorilor la publicaţiile existente în planul
fizic şi informaţional în condiţiile în care se constată o creşterea a publicului din biblioteci datorită
creşterii preţurilor la cărţile noi, dar şi de aşezarea învăţmântului pe alte baze, studiul individual
câştigând în pondere.
Biblioteca şi bibliotecarul trebuie să ofere cititorului servicii de informare în concordanţă cu
nevoile acestuia, cu tradiţia şi valorile acestuia.
Politica de achiziţii nu trebuie să fie cea de dezvoltare cu orice preţ a colecţiilor, ci cea a
satisfacerii cu orice preţ a solicitărilor membrilor comunităţii servite. Trebuie structurat un sistem
atragerea spre bibliotecă a informaţiei, iar apoi pentru prelucrarea şi oferirea ei cat mai repede celor
care au nevoie de ea, iar principalul scop este apropierea bibliotecii de potenţialii utilizatori şi
modalităţile de atragere a acestora.

2. Utilizatorii bibliotecii

Cărţile sunt scrise pentru un anume public pe care scriitorul îl are în vedere. Fără a fi citite
cărţile nu au nici o valoare, ele sunt simple obiecte pe rafturile bibliotecii. Cartea conţine lumea
creată de autor, viziunea autorului, ceea ce doreşte el să comunice, iar prin lectură această lume vine
în contact cu lumea cititorului, a lectorului.
Cerinţele utilizatorilor sunt îndreptate către: obţinerea cât mai rapidă a informaţiilor corecte
şi cât mai actuale, servicii de furnizare a documentelor.
În biblioteci este necesară investigarea publicului cu privire la nevoile de informare. Aceasta
activitate se desfăşoară în biblioteci de mult timp. Această activitate se poate face atât prin opinii
cât şi plângeri scrise de către cititori şi depuse la bibliotecă, cât şi prin sugestii online, o formă mai
rapidă de a afla cerinţele, opiniile utilizatorilor.
Tehnologiia informaţiei aduce mai repede sugestiile utilizatorilor decât forma scrisă,
permiţând solicitarea unei informaţii de oriunde. Astfel pot beneficia de informaţii cu studenţii la zi,
cât şi şi studenţii la forma de învăţământ la distanţă, care nu aveau altfel o modalitate uşoară de a
înainta un deziderat. Stocarea şi prelucrarea acestor informaţii este economică şi eficientă, iar
cerinţele reţinute în vederea achiziţionării se pot printa într-o formă grafică clară care să vină în
sprijinul celor din serviciul de specialitate.
Principalele tipuri de utilizatori ai unei biblioteci sunt:
 utilizatori reali - grupuri sau persoane individuale din rândul consumatorilor de
informaţii care ştiu unde să găsească informaţia şi o folosesc în mod real;
 utilizatorii potenţiali - grupuri sau indivizi din comunitatea consumatorilor de
informaţie care nu ştiu unde să o găsească şi, în consecinţă, nu o utilizează;
  utilizatorii estimaţi - grupuri sau indivizi din comunitatea consumatorilor de informaţii
care sunt interesaţi de informaţie, ştiu unde să o găsească, dar nu o utilizează;
 non-utilizatorii sunt cei excluşi din circuitele din motive impuse, de ordin economic,
politic sau social.

O categorie importantă a utilizatorilor bibliotecii din epoca modernă o reprezintă utilizatorii

de la distanţă. Tehnologiile care permit comunicarea la distanţă sunt o parte importantă a sistemului
informaţional. Acestea permit accesul la o uriaşă cantitate de informaţii disponibile în reţeaua
globală, Internet, poate comunica rapid prin intermediul postei electronice şi multe altele.
Utilizatorii apelează la resursele şi serviciile puse la dispozitie la distanta de către bibliotecă,
aplelând la soluţia care le ofera cel mai mare câştig de timp. Aceste servicii sunt:
 accesarea catalogului bibliotecii de la distanţă;
 căutarea de la distanţă într-o bază de date la care biblioteca este abonată;
 exprimarea unei anumite nevoi sau cereri printr-un e-mail adresat bibliotecii solicitând
anumite date sau informaţii.

Utilizatorii unei biblioteci univeristare sunt:

 utilizatori specifici: studenţi, cadre didactice, cercetători, doctoranzi, masteranzi, cadre

didactice auxiliare şi personal tesa din cadrul universităţii;
 utilizatori nespecifici: studenţi sau cadre didactice din alte centre universitare sau
preuniversitare, manageri, specialişti din domenii diverse.

3. Nevoile şi cerinţele utilizatorilor

În ultimele decenii, a fost acreditată ideea conform căreia biblioteca este un lăcaş al culturii,
în care a fost implicat, ca act spiritual, cititul, un factor esenţial în care totdeauna scopul este
„lectura”.
Constatarea „citim pentru că citim” devine o nouă tactică educaţională, depinzând de fiecare
cititor în parte, de nevoile şi dorinţa lui de a citi. Victor Hugo spunea : „cel mai mare imperiu din
lume este imperiul cititorilor în el soarele nu apune niciodată”.
O prioritate a bibliotecilor este satisfacerea nevoilor utilizatorilor săi, pentru a contribui la
dezvoltarea societăţii civile, educaţia permanentă, dezvoltarea socială şi economică a comunităţii şi
la susţinerea diversităţii culturale. Biblioteca trebuie să promoveze lectura prin toate mijloacele
tradiţionale şi moderne.
 Orientarea spre utilizator a servicilor bibliotecii, manifestată evident în ultimii ani, presupune
un schimb între cele doua părţi: utilizatorul - cel care îşi exprimă dorinţele, nevoile, intenţiile sale de
informare, documentare, lectură şi biblioteca - obligată să satisfacă aceste cerinţe, să anticipeze
utilizatorilor săi. Astfel, relaţia bibliotecă-utilizator devine bazată pe parteneriat şi reguli impuse de o
cooperare mutuală.
Pe lânga serviciile tradiţionale de bibliotecă, investigaţia şi cercetarea ştiinţifică şi culturală
rămân atributele esenţiale ale activităţii de bibliotecă.
Bibliotecile trebuie să devină centre de cercetare ale lecturii viabile, avându-se în vedere
schimbările majore survenite în structura intereselor şi nevoilor de lectură, a mijloacelor de
comunicare, a relaţiilor cu creatorii şi cu comunitatea în care activează.
Scopul fundamental al bibliotecii este satisfacerea cerinţelor informaţionale şi de
documentare ale utilizatorilor. Pentru realizarea acestui obiectiv, bibliotecarul are datoria de a
identifica aceste cereri în timp cât mai scurt şi de a face ca serviciile să fie disponibile într-un loc
potrivit, într-un mediu adecvat care să îl încurajeze să apeleze la bibliotecă.
Pentru a cunoaşte cerinţele de lectură ale utilizatorilor este necesar un studiu al cererii şi a
nevoilor acestora de lectură.
Prioritare sunt cercetarile care să ne lămureasca asupra impactului pe care automatizarea şi
informaţizarea le au asupra utilizatorilor, într-o epocă în care este mult contestată funcţia de
„cunoaştere” a Internetului. De interes ar fi şi studiile care să configureze „hărti” ale lecturii şi ale
lectorului, tipologii ale intereselor de lectură, modul în care sunt percepute noile servicii puse la
dispozitie de către bibliotecă.
Biblioteca modernă trebuie să ţină seama de posibilităţile de informaţizare în acord cu
organizarea muncii şi interesele utilizatorului atunci când aceasta îşi planifică şi distribuie ofera
informaţională. Oferta bibliotecii tradiţionale are loc în spaţiul fizic al bibliotecii.
Este necesară aplicarea unor standarde de servicii pentru utilizatori, cantitative ca natură şi
care să se refere la serviciile furnizate de bibliotecă. Standardele serviciilor trebuie să fie solicitate
dar şi realizabile.
Receptivitatea faţă de necesităţile şi doleanţele publicului, furnizarea materialelor şi
atmosfera adecvată reprezintă succesul bibliotecilor. O bibliotecă ce desfăşoară activităţi de
informare trebuie să considere utilizatorul un partener indispensabil, un agent de difuzare şi
comunicare a informaţiilor dar şi un producător de informaţii.
 4. Rolul lecturii în bibliotecile universitare

Biblioteca reprezintă inima oricărei universităţi, locul de depozitare, sistematizare şi

transmitere a informaţiei. Mai mult, pe lângă rolul său strict funcţional, biblioteca unei universităţi
are adesea un rol de socializare fiind locul în care studenţii şi profesorii schimbă idei şi pun la cale
noi proiecte. Desigur, toate acestea sunt adevarate, cu conditia ca biblioteca să aibă dimensiunea
funcţională şi cea educatională corespunzatoare epocii.
Funcţia documentară este esenţială, comună tuturor tipurilor de biblioteci. Aceasta trebuie să
pună la dispoziţia utilizatorilor toate informaţiile utile după ce ele au fost fixate prin tipărire (cărti,
periodice, stampe) sau pe suporturi moderne (discuri, casete, microcopii, filme). Constituirea şi
imbogăţirea colecţiilor este una dintre principalele sarcini ale bibliotecarului, aceea care îi
angajează întreaga responsabilitate.

5. Biblioteca viitorului

Profesia de bibliotecar în secolul XXI, este marcată integrator de asigurarea serviciilor

exemplare comunităţii de utilizatori. În acest sens, literatura de specialitate evidenţiază şase roluri cheie
pe care bibliotecarii trebuie să şi le asume la început de secol:
1. profesori, ghidând comunităţile deservite şi, mai ales, oferind cursuri de instruire
informaţională şi de instruire permanentă a utilizatorilor;
2. cercetători/experimentatori, studiind ştiinţific nevoile şi comportamentul utilizatorilor de
informaţie;
3. susţinători ai dreptului la informare, promovând accesul la informaţie nu ca un privilegiu
al celor ce şi-l pot permite, ci ca un drept fundamental al cetăţenilor, în strânsă legătură cu libertatea
lor intelectuală;
4. avocaţi pledanţi în faţa forurilor decizionale şi finanţatoare, susţinând rolul social al
bibliotecii, importanţa serviciilor oferite;
5. lideri ai comunităţii în sfera vieţii culturale, iniţiatori şi consultanţi în parteneriate cu toate
instituţiile socio-culturale şi politico-administrative locale;
6. inovatori, agenţi ai schimbării şi ai noului în viaţa culturală a comunităţilor pe care le
deservesc.
Bibliotecarul secolului XXI va fi bibliotecarul în slujba comunităţii, având roluri multiple
legate de deservirea ei exemplară.
În prezent, literatura de specialitate ne dă numeroase semnale că lumea cărţii este într-o
criză sistemică profundă. A apărut suportul electronic pentru scriere. Cartea a pierdut monopolul în
lumea informaţiilor, devenind o verigă în lanţul comunicării. Biblioteca, surprinsă de performanţele
tehnicii electronice, rămâne încă în centrul comunicării, ca depozitar de documente, cu acceptarea
tehnologizării/computerizării informaţiei.
Aşa cum încetarea muncii scribilor/copiştilor şi transferul industriei cărţii de la ei la
tipografi n-a fost lipsită de interese – tot astfel se întâmplă şi metamorfoza profesiilor legate de
carte, de documentul tipărit astăzi, când se scrie pe diverse suporturi, se gestionează documente şi
informaţie.
Bibliotecarul este astăzi, fără îndoială, un om de meserie, un gestionar al scrierilor. Deşi
informatizarea introduce incertitudinea şi aleatorul într-un univers familiar lui, condus până acum
de o logică descriptivă, repetitivă şi standardizată, definită printr-o manieră de organizare stabilă,
bibliotecarul are încă la rolul de mediator tradiţional între ştiinţă, cultură, tehnică, între politic,
social şi publicul beneficiar. În afara gestionării acesteia, bibliotecarului îi revine şi
responsabilitatea istorică de transfer a memoriei umanităţii în “biblioteci electronice”, salvând-o din
perisabilitatea şi moartea hârtiei. În această ordine de idei profesia de bibliotecar presupune astăzi
nu numai adaptarea la noile tehnologii de informare, ci şi recuperarea unei vechi tradiţii,
fundamentată pe întoarcerea la carte.
Dan Simonescu, afirma „… Biblioteca viitorului ne introduce metode noi de difuzare
a cartilor şi informare a cititorilor prin informatizarea şi automatizarea diferitelor servicii.
Bibliotecarul trebuie să fie pregătit din timp pentru schimbare, pentru « şocul viitorului !”1
Bibliotecile din zilele noastre au rolul de a concentra cât mai multă informaţie, într-un mod
cât mai accesibil şi de o pune la dispoziţia utilizatorilor cât mai rapid. Bibliotecile româneşti, în
general, şi cele universitare, în special, se află intr-un proces continuu de modernizare. Astfel, în
paralel cu serviciile tradiţionale dezvoltă şi servicii şi tehnologii noi, conştientizându-se faptul ca
limitarea la documentele tipărite, nu satisface nevoile crescânde de informarea ale utilizatorilor.
Bibliotecile au rol important în societatea informaţională şi de aceea trebuie sa pună în centrul
activităţii utilizatorul şi nevoile sale de informare.
În ultimii ani, nevoia de lectură merge într-o direcţie în care, pe primul plan, se situează mai
mult dorinţa de comunicare, dar o comunicare non-verbală. Omul nu mai citeşte de plăcere cum se
întâmpla în anii din sec al XIX-lea, ci din nevoia de perfecţionare profesională ai secolului XX.
Oamenii au din ce în ce mai puţin timp să citească beletristică. Utilizatorul este din toate părţile
asaltat, de informaţie, care îmbracă diverse forme, suport tadiţional (carte, periodice), magnetic
(casete, microfilme), suport electronic (recenzii de carte, lucrări ştiinţifice, cd-uri, publicaţii seriale,
ziare şi reviste, on-line, cataloage de cărţi) etc. E destul de greu să se oprească auspra unuia dintre

1
Simionescu, Dan. op. cit, p. 17
elementele acestea. Fiecare dintre ele încearcă să îl atragă de partea sa prin culoare, format, grafică,
simplitate etc.
În momentul de faţă utilizatorul sec al XXI-lea încă mai foloseşte elementele de informare,
dar le foloseşte haotic, fiind mereu contra cronometru, şi ca atare acordă de cele mai multe ori
importanţă unor probleme minore, scapând esenţialul.
Informaţia este “perisabilă”, deoarece piaţa de desfacere este foarte dinamică. Există o
multitudine de universităţile şi specializările în zilele noastre, aparând şi dezvoltându-se mereu noi
domenii ştiinţifice.
Şcoala şi biblioteca trebuie să comunice pentru a asigurarea unui suport informaţional
necesar tinerei generaţii, cerinţa importantă la nivelul bibliotecilor universitare. Studentul apelează
la bibliotecă de cele mai multe ori în preajma examenelor şi atunci este important să găsească cât
mai rapid informaţiile valoroase şi viabile de care are nevoie pentru întocmirea lucrărilor de
specialitate sau pentru pregătirea examenelor.
În ceea ce priveşte lectura de plăcere, consumul cultural al tinerilor studenţi este influenţat
de marketingul editorial, de mediatizarea publicaţiilor respective de multe ori poate în detrimentul
altor publicaţii care nu au beneficiat de o promovare adecvată dar care pot fi de calitate superioară.
De calitatea lecturii depinde însă calitatea specialistului de mâine.
Activităţile bibliotecii sunt însă diversificate astăzi transformând-o într-un organism viu, care îşi
face simţită prezenţa din plin în societatea pe care o deserveşte. Cei care o frecventează pot vizita
expoziţii de artă contemporană şi nu numai; se pot ţine conferinţe, prezentări de carte etc. Biblioteca
prin aceste facilităţi s-a transformat într-un mic univers cultural.
Dacă cititorul din trecut dispunea de informaţie pe suport hârtie şi pe alocuri magnetic,
astăzi există un nou tip de suport, cel electronic. Unele biblioteci au reuşit să-şi creeze “depozite”
destul de complete de cărţi electronice, în felul acesta se conservă cartea, informaţia ajunge mai
rapid către utilizator, putând fi accesată chiar de acasă prin intermediul Internetului. Biblioteca,
bibliotecarii şi cititorii sunt nevoiţi să se adapteze acestor schimbări. Cititorul s-a transformat în
utilizator, cataloagele sunt acum baze de date on- line care se pot accesa şi din afara bibliotecii.
Instituţia în sine a suferit o transformare radicală, ea înscriindu-se într-o societate bine definită şi
care are capacitatea de a-şi face singură reclamă prin lucrările pe care le editează atât în format
electronic cât şi pe suport de hârtie, iar pentru a se alinia tendiţelor de globalizare şi-a creeat site-uri
cu o prezentare grafică deosebită, ce permit utilizatorului să se informeze singur în legătură cu
serviciile oferite de către bibliotecă. De asemenea îi pune la dispoziţie şi adresa altor instituţii de
profil, economisind astfel timpul de regăsire al informaţiei.
Tendinţa generală este de a se renunţa la tradiţionala clădire care are drept scop depozitarea,
conservarea şi difuzarea valorilor naţionale şi universale. Biblioteca de azi e una transparentă,
neîngrădită de ziduri. Cartea a fost înlocuită de calculatoare, iar liniştea din sala de lectură a a fost
înlocuită de ţăcănitul tastaturilor care au înlocuit stiloul. O astfel de bibliotecă este cea din
Alexandria. Utilizatorul se plimbă printre vitrine uriaşe în care sunt închise preţioasele manuscrise
ale antichităţii. Dacă doreşte să afle mai multe amănunte despre o lucrare e suficient să se aşeze la
una din mesele pe care tronează calculatorul.
Bibliotecarii au un rol important în această societate modernă, ei dirijând informaţia,
prelucrând-o şi punând-o la dispoziţia utilizatorilor.

CONCLUZII

Misiunea oricărei biblioteci este aceea de a fi accesibilă şi de a comunica documentele pe

care le păstrează. O altă misiune, la fel de importantă este de a păstra documentele din patrimoniul
său pentru a fi transmise generaţiilor viitoare.
Biblioteca este o institutie de cultură care răspunde, prin structură, funcţionalitate şi servicii,
cerinţelor complexe şi variate de studiu şi informare ale diverselor categorii socio-profesionale ale
comunitatii locale. Trebuie să regăsim in biblioteca, cărţi ale trecutului precum şi colecţii actuale,
achizitionate cu multă rigoare, capabile sa satisfacă prin structura lor tematică cerinţe de lectură
diverse.
Surselor tradiţionale de informare li se adaugă cele în format electronic, iar accesul
publicului la resursele bibliotecii este inlesnit de sistemul automatizat de gestiune, prin intermediul
catalogului on-line iar pentru intrebari şi informatii diverse este disponibil serviciul - intreaba
biblioteca
În ultimul timp se vorbeşte tot mai mult despre criza lecturii, fenomen ce îi îngrijorează nu
numai pe profesori şi pe părinţi, ci şi pe bibliotecari. Lipsa interesului faţă de lectură este
explicabilă prin intrarea în era unei civilizaţii a imaginii, în care televizorul şi computerul reuşesc să
ofere mult mai mult decât o făcea pâna acum pagina scrisă.
Astăzi, singurele volume citite de copii şi tineri în şcoli sunt cele impuse de programa
obligatorie, iar, uneori, bibliografia este astfel concepută încât este departe de gustul şi preocupările
tinerilor. Analiştii crizei lecturii au ajuns la concluzia că tinerii nu citesc pentru că literatura din
biblioteci nu mai reflecta preocuparile şi aspiraţiile lor.
Lectura are un rol fundamental în educarea copilului, de la cea mai fragedă vârstă,
contribuind la deschiderea, îmbogăţirea, formarea universului acestuia prin intermediul cărţilor.
Acestea contribuie în mod esenţial la formarea comportamentului, a laturii afectiv-emoţionale.
Bibliotecarii din şcoli, pot lucra cu copiii în grup sau individual, prin organizarea viztelor în
biblioteci, orientarea copiilor spre lectura, spre cărţile specifice vârstei sau lecturii şcolare
obligatorii. Nici unei personalităţi nu i-a fost indiferent rolul cărţii, al lecturii în formarea
personalităţii umane.
 Cartea şi biblioteca reprezintă coordonate importante formarea şi educarea omului cu
ajutorul informaţiilor având posibilităţi nelimitate de acumulare a informaţiei, constituindu-se în
factori esenţiali ai educaţiei care începe de la cele mai fragede vârste.

Tinerii de astăzi trebuie să fie orientaţi spre informare pentru că învăţământul realizat prin
satisfacerea nevoii de informare într-un mod cât mai rapid şi cât mai bine, înseamnă progres pentru
societate.
Cerinţa de informare este obiectivă. Biblioteca trebuie să fie aptă pentru a răspunde acestei
cerinţe, trebuie să furnizeze fiecărui utilizator informaţia de care are nevoie în forma pe care acesta
o doreşte.
Biblioteca universitară trebuie să vină în întâmpinarea necesităţii, specific umane, acute şi
permanente de informaţie documentară.
Atenţia trebuie centrată pe cititor iar efortul bibliotecarului trebuie dirijat spre necesitatea ca
acesta să fie cât mai bine informat. Acest lucru se poate realiza în bibliotecă, instituţia ce rămâne un
sistem deschis, dinamic, eficient în care procesele de informare funcţionează în dublu sens: de la
bibliotecă (ca deţinător de informaţie) la beneficiar (consumator de informaţie), dar si invers, având
în vedere importanţa cunoaşterii opţiunilor, preocupărilor, preferinţelor sale.
Prin lucrarea de faţă s-a realizat o cercetare a solicitărilor beneficiarilor, analizând
răspunsurile cumulate prin chestionarele folosite utilizându-se metoda anchetei sociologice pentru
că aceasta reprezintă un mijloc eficient de cunoaştere a cerinţelor beneficiarilor în vederea
îmbunătăţirii activităţii bibliotecii.
Principalul obiectiv al bibliotecii universitare este ca beneficiarul să obţină documentarea
dorită, din perspectiva intereselor sale de cercetare pentru a dobândi astfel siguranţa ghidării
cercetărilor sale spre ţinta ce şi-a propus-o, iar pentru aceasta trebuie să beneficieze de informaţii
pertinente şi competitive într-un cadru compatibil cu noile exigenţe ale lumii informaţionale de azi.
 BIBLIOGRAFIE

1. BIBLIOTECA – informaţie, comunicare, cunoaştere. Coord. Sachelarie, Octavian

Mihail; Voinicu, Mihaela. Piteşti: Biblioteca Judeţeană “Dinicu Golescu” Argeş, 2008
[citat în 02.04.2009]. [online].
Disponibil pe internet: http://www.bjarges.ro/download/carte_bib.pdf
2. CENTENAR Dan Simionescu : cartea şi biblioteca : contribuţii la istoria culturii
româneşti, ed: Gheorghe Buluţă, Victor Petrescu. Târgovişte : Bibliotheca, 2002, 306 p.
3. HORVATH, Săluc. Introducere în biblioteconomie. Bucureşti : Grafoart, 1996, 210 p.
4. KIRALY, Adriana. Ziua bibliotecarului din România. În : Revista Lectura [citat în
28.03.2009]. [online].
Disponibil pe internet:
http://www.bjc.ro/new/files/revista-lectura/ziua_bibliotecarului.pdf
5. MOCEANU, Ovidiu. Experienţa lecturii. Braşov: Aula, 1997, 154 p.
6. MUNTEAN, Daniela. Profesia de bibliotecar de-a lungul timpului. În : Muzeul Astra.
Jurnal online, iul, 2008. [citat în 28.03.2009]. [online ]
Disponibil pe internet:
http://mjurnal.blogspot.com/2008/07/profesia-de-bibliotecar-de-lungul.html
7. PÎRNUŢĂ Oana Andreea; POPA, Silvia. Comunicare prin lectură şi traducere.
Braşov: Editura Universităţii „Transilvania”, 2002, 103 p.
8. POPA, Silvia. Comunicare şi bibliotecă. Braşov : Editura Universităţii „Transilvania”,
2002, 172 p.
9. REGNEALĂ, Mircea. Studii de biblioteconomie. Constanţa: Ex Ponto, 2001, 400 p.
10. RICHTER, Brigitte. Ghid de biblioteconomie. Bucureşti : Grafoart, 1995, 316 p.
11. SÎRGHIE; Anca. Lectura şi studiul. Sibiu : Alma Mater, 2002, 280 p.
12. TÂRZIMAN, Elena; ANTONESCU, S. M.; POPESCU, C. Biblioteca şi cititorii.
Universitatea din Bucureşti, 2002 [citat în 06.04.2009]. [online]
Disponibil pe internet: http://ebooks.unibuc.ro/StiinteCOM/bibliologie/6.htm