Baltagul

de Mihail Sadoveanu

Date despre autor:

● S-a nascut la 5 noiembrie 1880 și a decedat pe data de 19 octombrie 1961.
● El a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și politician român, unul dintre cei mai
importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se
întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de
aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura
României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii
colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al
curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească.
Rezumat:

Romanul baltagul este una dintre capodoperele sadoveniene caracterizate prin concizie, dinamism și
armonie compozitonala, care porneste de la balada Mioritasi are ca tema centrala căutarea și
recunoașterea adevărului.
Apărut în anul 1930, cuprinzând 16 capitole scrise numai în 17 zile, acest roman are un fir epic simplu
care se poate rezuma ușor.
Nechifor Lipan, oier instarit din Magura Tarcaului și soțul Vitoriei, pleacă la Dorna sa cumpere oi pe care
sa le aducă apoi la iernat.
Rămas acasă cu fiica sa, Minodora, deoarece feciorul, Gheorghita era cu oile în bălțile Jijiei, Vitoria este
îngrijorată de tăcerea lui Nichifor care nu ajunsese încă la Cristesti unde se afla băiatul lor.
Deoarece trecuse mult timp de la plecarea soțului și timpul începuse sa se schimbe, Vitoria merge la
preot ca să-i scrie lui Gheorghita si apoii trece pe la baba Maranda, vrăjitoarea satului. Chemat de
mama sa, băiatul se întoarce acasă și fac impreuna un drum la Mănăstirea Bistrita și la Piatra Neamț. Devenind
din ce în ce mai banuitoare și neavând încredere în autorități, munteanca hotarase definitiv sa plece pe urmele
lui Nechifor Lipan.
Cei doi, Vitoria si Gheorghita, pleacă spre Dorna, trecând prin Bicaz, Calugareni si Farcasa, unde îl
intalneste si pe subprefect și unde afla de la moș Pricop de trecerea lui Nechifor. Călătoresc apoi la Borca, la
Cruci și prin țara dornelor ajungand la Vatra Dornei, unde sunt informați că Lipan a cumparat o
turmă de 300 de oi, plecând spre Neagră cu alți doi ciobani cărora le-a randuit 100 de oi.
Vitoria si Gheorghita refac drumul celor trei ciobani trecand prin cea din urma Dorna, prin Brosteni, prin
Borca prin Sabasa și în final, prin Suha, unde afla de la hangiu că turma era însoțită doar de doi ciobani
de Calistrat Bogza și Ilie Cutui.
Femeia își da seama ca Nechifor Lipan a dispărut între Sabasa și Suha și cercetând pe cont propriu, îl
găsește pe cainele Lupu în curtea unui gospodar și cu ajutorul lui descoperă osemintele soțului într-o rapa.
Vitoria îndeplinește obiceiurile crestinesti ale inmormantarii, lăsa autoritățile sa faca cercetările
necesare, dar la praznicul de inmormantare reface punct cu punct momentele crimei și îl demască pe
ucigas care se repede asupra lui Gheorghita. Lovit de acesta cu baltagul și atacat de caine, Calistrat
Bogza își recunoaște vina înainte de a muri. Atingandu-si scopul, Vitoria se pregătește de plecare pentru a duce
la îndeplinire noi treburi presante, hotarand sa revină la Sabasa pentru pomenile de 9 și 40 de zile,
între timp rezolvând și celelalte probleme.
Toate aceste intamplari sunt narate la persoana a treia fie de care narator, un narator neutru, obiectiv,
cat și de personaje, pentru că autorul apelează uneori la rememorare. Imbinata cu descrierea, cu dialogul
sau cu monologul interior, narațiunea capota vigoare, dinamism și nuanteaza stările sufletești ale
personajelor.