Baltagul – de Mihail Sadoveanu

Rezumat

Într-un sat de munte, Măgura Tarcăului, Vitoria Lipan, nevastă de oier, gospodină și
mamă, își așteaptă soțul, pe Nechifor Lipan, cioban harnic, care plecase să cumpere oi la
Dorna. Stând singură pe prispă, Vitoria își amintește, în serile de toamnă, o poveste auzită de
la soțul ei, despre firea și darurile muntenilor. Ea se gândește la soțul ei și este îngrijorată ca
nu s-a mai întors. Femeia rămăsese acasă cu fiica sa Minodora, iar băiatul, Gheorghiță, se
afla cu oile la iernat.
Cu sufletul întunecat de o presimțire sumbră, Vitoria merge la părintele Dănilă,
preotul satului, ca să-i scrie lui Gheorghiță. La întoarcere, trece însă și pe la baba Maranda,
vrăjitoarea satului, dar nu crede că Nechifor Lipan întârzie din cauza unei alte femei, așa cum
îi spune baba.
Gheorghiță se întoarce acasă, iar mama și băiatul fac un drum la Mănăstirea Bistrița,
unde se închină și se roagă, apoi la Piatra Neamț, unde informează autoritățile despre
dispariția lui Lipan. Neavând însă încredere în acestea, munteanca decide definitiv să plece
pe urmele lui Nechifor Lipan.
Vitoria vinde din produsele muncii păstorești, făcând astfel rost de bani, se
pregătește sufletește prin post și rugăciune și pleacă împreună cu băiatul ei, spre Dorna,
trecând prin Bicaz și Călugăreni. La Fărcașa, îl întâlnesc pe subprefectul Anastase Balmez,
care însă nu îl cunoaște pe Lipan și nu o poate ajuta. Moș Pricop, fierarul, își aduce însă
aminte că astă-toamnă trecuse pe acolo Nechifor Lipan, un bărbat purtând căciulă brumărie,
cu un cal negru țintat în frunte.
În drumul lor, Vitoria și Gheorghiță, dau de o cumetrie la Borca și de o nuntă la Cruci.
Munteanca împlinește cele trebuitoare în astfel de împrejurări, dar gândul său este la soțul
dispărut. Trecând prin țara Dornelor și ajungând la Vatra Dornei, cei doi află că Nechifor
Lipan cumpărase de aici trei sute de oi. El și cu alți doi ciobani, cărora le-a vândut o sută de
oi, au plecat spre Neagra.
Vitoria și fiul său refac drumul celor trei ciobani: cea din urmă Dornă, Broșteni, Borca,
Sabasa și Suha, dar la Suha hangiul le spune că turma era însoțită doar de doi păstori –
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Femeia își dă seama că Nechifor Lipan a dispărut între Sabasa și
Suha. Între timp, Vitoria îl găsește pe câinele Lupu, pripășit în curtea unui gospodar din
Sabasa, și cu ajutorul lui descoperă osemintele soțului.
Preocupată să îndeplinească obiceiurile creștinești ale înmormăntării, Vitoria lasă
autoritățile să facă cercetările necesare. Dar la praznicul înmormântării, unde îi invitase și pe
ucigașii Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, reface punct cu punct, ca și cum ar fi fost martoră,
momentele crimei. Cuvintele muntencei îi revoltă pe cei doi și Calistrat Bogza își pierde
cumpătul. Atacat de câine, Bogza este lovit de Gheorghiță cu propriul baltag, cu care acesta îl
omorâse pe Lipan. Ucigașul își recunoaște vina, înainte de a muri și cere iertare femeii lui
Lipan, care îi răspunde „Dumnezeu să te ierte!”.
Odată dreptatea îndeplinită, Vitoria se pregătește de întoarcere, pentru a-și face
datoria față de copiii săi.