​BALTAGUL 

●​Capitolul 1:
Vitoria Lipan stătea pe prispa casei şi işi amintea poveștile spuse de soțul ei care acum
era plecat cu oile la munte. Nechifor Lipan era foarte priceput in meşteşugul oieritului. Din cei
şapte prunci cu cât i binecuvantase Dumnezeu. le rămăseseră doi. Cinci muriseră de pojar ori
de difterie. Lipan o desmierda mai mult pe fată, care era mai mare și avea numele Minodora. Pe
băiat il chema Gheorghiță şi maică-sa îl ocrotea şi-l apăra ori de cate ori Lipan era supărat pe
fiul lui. Gheorghiță era numele care plàcuse Vitoriei, căci era numele adevărat şi tainic al lui
Nechifor Lipan. Acest nume i-l rostiseră preotul și nașii la botez, însă când avea vârsta de 4 ani,
ei se impoinavise de niaropica şi o tiganca batrana a facut un ritual prin care maică-sa l-a
vandut pe fereastră luand pret pentru el un bănut de aramă. Atunci i s-a schimbat numele, ca să
nu-l mai cunoască bolile și ciobanii, cu oile, cu asinii şi dulăii la vale la iemat, într-o baltă a Jijiei,
într-un loc care se chema Cristeşti, nu departe de targul laşi. Acolo trebuia să-și astente tatăl
care urma să vină să le plătească ciobanilor simbriile. Trecuse vreme şi Nechifor nu a ajuns la
Cristești şi Gheorghiță şi-a anunțat mama despre acest lucru. Într-o altă zi, poştaşul a adus
Minodorei o carte poştală de la băiatul dascălului Andrei, care era militar în Piatra, pe nume
Ghiţă Topor. Băiatul era îndrăgostit de Minodora, dar Vitoria nu era de acord cu o relație între
fiica ei și acest băiat. Vitoria l-a visat pe soțul ei şi în vis, se făcea că vede pe Nechifor Lipán
călare, cu spatele întors cătră ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape.

●​Capitolul 2:
Vitoria a aflat de la argatul Mitrea că vremea începea să se strice, și acest lucru era încă
un motiv pentru care să se îngrijoreze, deoarece Nechifor încă nu s-a întors şi iarna bătea la
ușă. Mitrea era un om fără varstă, scund, cu ochii șterşi și avea părul roşcat. Nu era càsàtorit şi
s-ar fi mulțumit cu o femeie väduvă sau cu una care a făcut născut un copil fără să fie
căsătorită, dar considera că este prea sărac ca să-l vrea cineva de sot. Minodora a pregătit
repede masa de prânz. Ea a răsturnat mamailiga pe măsuța joasă şi rotundă, a tăiat jumătate
din ea şi i-a dat-o lui Mitrea, cu o bucată de branză şi cu o ceapă. Vitoria nu avea poftă de
mâncare şi când fata a văzut-o atti de ganditoare nu a mai vrut să mananhce nici ea. Vitoria a
certat-o şi i-a spus că ea este un copil şi trebuie să mănânce și să lase grijile în seama ei şi să
nu se mai gândească la Ghiță. Vitoria i-a spus Minodorei că o să-i găsească un bărbat bun cu
care să o mărite, iar fata a rugat-o să nu o mărite cu un bărbat urât sau cu unul bătrân.
Minodora l-a trimis pe Mitrea după Jănică, băiatul invățătorului, ca să-l aducă la ea acasă şi s-o
ajute să-i scrie o scrisoare de dragoste lui Ghiţă. Cocoşul cânta pe prispa casei intors spre afară
şi acest lucru însemna pentru Vitoria un semn de plecare.

●​Capitolul 3:
 Vitoria merge la casa parintelui Daniil Miles. Ea ii povesteste acestuia visul pe care l-a
avut in legătură cu soțul ei și încercă să găsească la părinte alinarea de care avea nevoie.
Părintele Milieş o sfătuieste pe Vitoria să mai astepte ceva timp până să plece în căutarea
acestuia, pentru că el avea credința că Nechifor intârzie să vină acasă, dintr-o pricină oarecare.
Vitoria știa că Nechifor a mai zăbovit o zi, ori două, cu lăutari si cu petreceri, insă după aceea, el
s-a intors in sålaşul lui. Acum era altă situație. Nechifor intârziase prea multe zile şi Vitoria nu
putea fi liniştită. Femeia l-a rugat pe părintele Milies să-i scrie fiului său Gheorghită o scrisoare,
in care ii cerea să vină acasă și il anunța că nu a primit nicio veste până acum de la Nechifor.

●​Capitolul 4:
Vitoria a incercat sa afle niste raspunsuri la nelinistea ei si a mers la vrăjitoarea satului,
baba Maranda. Vrăjitoarea i-a spus Vitoriei că soțul ei se află în compania unei alte femei, cu
ochii verzi şi sprâncene îmbinate, dar Vitoria nu putea crede aşa ceva. Când s-a intors acasă,
Minodora adormise pe prispă și visase urât. Mitrea i-a spus Vitoriei că în casă se petrec lucruri
necurate și că ar trebui să fie adus popa Dănilă să citească si să stropească cu agheazma.

●​Capitolul 5:
In preajma sărbătorilor de iarnă, Gheorghiță a venit acasă. El a lăsat oile in grija lui
Alexa, baciul cel bătrân. Nechifor nu se intâlnise nici cu Gheorghiță, pentru că nu ajunsese la
apa Jijiei ca să-i plătească pe ciobani, așa cum făcuse în fiecare an. Vitoria și-a primit fiul cu
mare bucurie, dar neliniştea a cuprins-o și mai tare. In ziua de Bobotează când părintele Daniil
Milies a binecuvantat fântânile, izvoarele şi toate apele, pădurea de pe Măgura era îmbrăcată în
promoroaca, râpile erau pline de troiene și drumurile la Bistrița erau închise. Vitoria s-a hotărât
să facă un drum la Piatra și la mănăstirea Bistrița, împreună cu Gheorghiță. La mănăstire,
Vitoria l-a intâlnit pe părintele arhimandrit Visarion, care și-o amintea pe femeie de la slujbele la
care aceasta a participat impreuná cu Nechifor. Vitoria i-a spus pärintelui necazul ei și el a
intrebat-o dacă s-a rugat la Sfânta Ana ca să-i arate calea pe care trebuie s-o urmeze. După ce
Vitoria a răspuns că s-a rugat la Sfântă, părintele a sfătuit-o să anunțe autoritățile despre
dispariția lui Nechifor Lipan.

●​Capitolul 6:
Vitoria si Gheorghita au plecat de dimineață la Piatra, undc au oprit la un han pe care il
cunosteau, apoi au mers la prefect. Femeia i-a povestit prefectului că soțul ei a plecat să
cumpere niște oi de la Dorna și nu s-a mai întors acasă deși trecuseră saptezeci și trei de zile.
Prefectul a asigurat-o că o să cerceteze ce s-a intâmplat cu Nechifor, dar ca să facă acest lucru,
Vitoria trebuia să scrie o jalba. Vitoria nu a vrut ca jalba să-i fie scrisă de un funcționar și s-a
întors acasă și l-a rugat pe părintele Daniil Milieş să facă acest lucru, pentru că acesta știa toate
necazurile ei. Vitoria a plănuit un drum la Dorna, unde urma să meargă cu fiul ei și a dus-o pe
Minodora la mănăstirea Väraticului, unde sora mamel ei, pe nume Melania, era călugăriță.

●​Capitolul 7:
 Vitoria si Gheorahită au dus la biserică mai multe daruri si părintele Daniil a făcut o
slujbă pentru a le fi călătoria uşoară. Femeia a vorbit cu Mitrea și amândoi au stabilit ce are de
făcut bărbatul în lipsa ei, pentru că animalele și casa rămâneau în grija lui. Pentru că Vitoria nu
avea suficienți bani pentru călătorie, ea a hotărât să vândă negustorului David pieile de miel,
burdufurile de brànză și brânza afumata pe care o mai avea și în dimineata zilei de 10 martie,
munteanca și feciorul ei erau gata de plecare. Gheorghiță a pregătit caii și baltagul făcut de
fierarul satului şi blagoslovit de preot, iar Vitoria a legat pușca cea scurtă dinapoia tarnitei. Cei
doi au trecut mai intâi pe la părintele Danil ca să ia taşca de la preoteasa Aglaia, cu banii primiți
de la negustori, apoi au mers la domnul lordan și i-au cerut rachiu într-o ploscă de lemn. Când
răsărea soarele, ei se aflau afară din sat, în lungul parăului, către apa Bistriței.

●​Capitolul 8:
Vitoria si Gheorghita au plecat la drum impreună cu negustorul David, cu care vor
călători pànă la Călugăreni, acolo unde acesta locuia cu soția lui. În drumul lor, cei treiau
poposit la hanul lui Donea. Acolo, Vitoria s-a prefăcut că-l caută pe Nechifor Lipan pentru o
datorie mai veche și află de la hangiul Donea că acesta nu a mai fost vazut pe-acolo din
toamnă. Umătorul popas a fost la casa lui David si, în acea noapte, Vitoria a depănat amintirile
pe care le avea cu soțul ei. Era supărată pe el și i-ar fi spus multe pentru câte pătimise din
cauza lui, dar îl iubea și nu voia decât să-I găsească. În dimineața zilei urmatoare, Vitoria și
Gheorghita au plecat spre Farcaşa. Acolo, cand au ajuns in dreptul bisericii, ei au hotărât să se
oprească pentru a se odihni.

●​Capitolul 9:
In Farcaşa, Vitoria și Gheorghita au asistat la judecarea a a doi bărbați care au pălit
oamenii cu un joc de noroc cu zaruri. Aici ei au cunoscut un fierar-potcovar, pe nume moş
Pricop. Acesta i-a spus Vitoriei că, în toamnă, drumul său spre Dorna, Nechifor oprise la el,
pentru potcovirea calului. Mos Pricop i-a poftit și pe Vitoria și Gheorghiță să poposească la el și
să le potcovească caii. Soția lui mos Pricop baba Dochia le-a oferit de mâncare lor si cailor.

●​Capitolul 10:
În drumul lor spre Dona, la Borca, Vitoria și Gheorghiță întalnesc un alai de botez, la
care au fost nevoiți să participe. Ceva mai departe, pe gheata de pe apa Bistriței, la Cruci, ei au
fost opriți de un alai de nuntași, care le-au întins plosca, au ridicat pistoalele și le-au spus că, ori
beau, ori îi omoară acolo, pe loc. Cei doi au băut ce ie-au ofent nuntaşii și au plecat spre vatra
Dornei. Acolo, Vitoria a aflat de la un slujbaş că în luna noiembrie, Nechifor cumpărase trei sute
de oi de la Gheorghe Adamachi şi Vasile Ursachi. Nechifor vânduse o suta de oi, din cele trei
sute, altor doi gospodari, pe care slujbaşul nu-i cunoștea, însă a văzut că Nechifor îi considera
prieteni. După ce a vândut oile, Nechifor a plecat la drum cu cei doi prieteni spre Neagra.

●​Capitolul 11:
 Vitoria a plecat pe urmele lui Nechifor. Ea a trecut prin mai multe crâşme și a aflat de la
un crâşmar din Broşteni că soțul ei poposise acolo împreună cu doi ciobani și că apoi ei au
luat-o spre Gura Negrei, spre Bistrița. Vitoria le-a dat de urmă celor trei și în crâşma mare din
Borca, apoi ea și fiul ei au făcut un popas în satul Sabasa și apoi in satul Suha, unde crâşmarul
lorgu Vasiliu şi-a adus aminte de trecerea turmei de trei sute de oi. Acesta i-a spus femeii că
turma era însoțită de doi stăpâni, fapt confirmat și de soția lui și că pe unul dintre oieri îl chema
Calistral Bogza. Din descrierea făculă celui de-al doilea oier, Vitoria a realizat că acela nu era
soțul ei. Acum Vitoria trebuia să-şi caule soțul între Sabasa și Suha, pentru că aici i s-a pierdut
urma.

●​Capitolul 12:
Vitoria a aflat de la soția d-lui Vasiliu numele celui de-al doilea oier, căruia sotul său i-a
vândut oile. Pe acesta il chema llie Cuțui și atât el cât și Calistrat Bogza erau locuitori ai satului
Doi Meri. Soția domnului Vasiliu a sfătuit-o pe Vitoria să-H cheme pe aceştia la primărie și să le
punà câteva intrebăni in prezența primarului. Vitoria a discutat cu cei doi ciobani şi aceştia i-au
spus cà a cumpărat oile de la Nechifor şi că i le-au plătit atunci cànd au ajuns la Crucea
Talienilor. Reveniți in Sabasa, Vitona și fiul ei s-au oprit la carciuma d-lui Toma, de care ştia de
la Nechifor. Intr-una dintre gospodani, Vitoria a recunoscut cainele de nădejde al lui Nechifor, pe
Lupu.

●​Capitolul 13:
Gospodarul care a gàsit cainele, l-a văzut agitat şi i-a căutat stapanul inainte să-l ducă
acasă. Vitoria i-a platit gospodarului o suma de bani pentru ca i-a gazduit cainele si apoi l-a luat
pe Lupu cu ea Vitoria, Gheorghità şi Lupu au ajuns la Suha. Sotia lui lorgu Vasiliu, doamna
Maria, i-a spus Vitoriei că soțiile celor doi oieri, Gafita Cutui si lleana Bogza, au venit la ea si au
întrebat-o de ce lumea din sat vorbeşte despre barbații lor şi Vitoria s-a hotarat să le intâlnească
a doua zi pe cele două și să le ceară scuze pentru supararile pe care ea le-a pricinuit soților lor.
In timp ce Vitoria si Gheorghità treceau cu Lupu printr-o pàdure, càinele a inceput sa se agite și
să latre, tràgand de ei către o rapă. Lupu a coborat in rapa, umat de Gheorghită și Vitoria. Acolo
erau osemintele unul om. Era craniu uman care purta urma de baltag oi oseminte impuținate de
animalele pådurii. Vitoria a inceput så plângă. Langa osemintele, erau hainele și lucrurile lui
Nechifor. Nu departe, era si calul mort.

●​Capitolul 14:
Vitoria a plecat in Sabasa după ajutoare si l-a lasat pe Gheorghita sa pazească mortul si
sà aibă grija sa nu se stingă lumânarea aprinsa lànga el. Spre seară, Vitoria s-a intors la rapà
cu Toma, subprefectul satului si un strajer. Subprefectul Anastase Balmez a constatat moartea
violenta a lui Nechifor Lipan si Vitoria i-a spus acestuia tot ceea ce ea aflase. Din spusele
femeii, principalii suspecți de uciderea lui Nechifor erau Bogza și Cuțui.

●​Capitolul 15:
 Subprefectul a mers acasa la Bogza și Cutui impreuna cu Vitoria. Acesta i-a intrebat pe
oieri despre crima, insa nu a scos nimic de la ei. Vitoria l-a invitat pe subprefect la
inmormântare, dar si pe oieri si pe soțiie ior. Femeia a luat osemintele soțului sau, le-a pus cu
grija in sicriu și apoi a plecat spre locul de veci din cimitirul din Suha, intr-o träsură frumos
impodobita, trasă de doi boi.

●​Capitolul 16:
La praznicul de după înmormántare, care a avut loc la casa d-lui Toma, au venit toti
invitații, inclusiv cei doi oleri din satul Dol Meri Vitoria i-a cerut lui Boaza sa-i dea baltagul sau lui
Gheorghita pentru ca flăcăul sa-l admire. Baltagul avea urme de sange pe el. Vitoria a inceput
să povesteascá cum a fost ucis barbatul ei. Femeia a spus că Nechifor a urcat muntele
Stänisoara impreuna cu doi tovarăşi, din care unul s-a lovit cu baltagul in cap, pe la spate, si
apoi l-a impins in vale, cu cal cu tot. Calistrat Bogza s-a înfuriat, pentru că simțea că femeia il
invinuia si a sarit asupra lui Gheorghita. Baiatul l-a lovit pe acesta cu baltagul in frunte si i-a dat
drumul cainelui, care l-a muscat pe criminal de gat. Simtind ca va muri, ciobanul și-a marturisit
crima si a recunoscut ca motivul crimei a fost furtul oilor. Ilie Cutui a recunoscut cá este
complice la crimă și a fost arestat de jandarmi. Vitoria i-a promis lui Gheorghita că va plăti tot
ceea ce trebuie pentru a recupera turma de oi furata do criminalii tatalui sau. Femeia i-a mai
spus baiatului ca o va lua pe Minodora de la mănástire, dar ca ea nu este de acord cu relația
dintre fiica ei și feciorul dascalului Topor.