BALTAGUL

PERSONAJE:
Vitoria Lipan - soția lui Nechifor Lipan. A născut șapte copii, din care cinci au murit
de pojar sau de difterie, rămânând în viață numai doi. Este aprigă și îndârjită;
Nechifor Lipan - oier bogat din Tarcău. S-a îmbolnăvit de hidropizie la vârsta de
patru ani, fiindu-i schimbat numele din Gheorghiță în Nechifor ca parte a unui
ritual vrăjitoresc. Provine dintr-o familie de oieri și este proprietar al mai multor
turme de oi;
Gheorghiță Lipan - fiul lui Nechifor și al Vitoriei, ce poartă numele adevărat al
tatălui său
Minodora Lipan - fiica lui Nechifor și a Vitoriei. Este îndrăgostită de Ghiță C. Topor
(feciorul dascălului Andrei ce-și făcea serviciul militar la Piatra Neamț). Este
trimisă la mănăstirea Văratec pe perioada căutărilor lui Nechifor Lipan.
Părintele Daniil (Dănilă) Milieș - preotul din satul Tarcău. Este căsătorit cu
preoteasa Aglaia și are șase copii. El tălmăcește sătenilor scrisorile și documentele
oficiale și le scrie jalbe și scrisori.
Baba Maranda - vrăjitoarea satului Tarcău. Locuiește la marginea satului, lângă
cimitir.
Iordan - crâșmarul din satul Tarcău
Mitrea - argatul familiei Lipan. Autorul îl descrie ca fiind un „om fără vârstă, scund
și cu ochii șterși”, iar Vitoria îl consideră nepriceput și leneș.
Moș Alexa - bătrânul baci al turmelor de oi ale lui Nechifor Lipan. Se află cu oile la
pășunat în bălțile Jijiei și Prului.
Arhimandritul Visarion - starețul mănăstirii Bistrița
David - negustor evreu, prieten cu Nechifor Lipan. Ține dugheană, crâșmă și han
la Călugăreni; el cumpără brânză și piei de miel de la Vitoria și apoi o însoțește o
perioadă de drum.
Donea - hangiul de la Bicaz
Anastase Balmez - subprefect al județului Neamț
Spiru Gheorghiu și Iancu Neculau - organizatori de jocuri de noroc ilegale,
originari din Galați. Au fost prinși la Farcașa.
Moș Pricop - fierar și potcovar din Farcașa, căsătorit cu baba Dochia. Îi invită la
masă pe Vitoria și pe Gheorghiță.
Dumitru Macovei și Toma - hangiii de la Șaru Dornei și Sabasa la care se oprește
Vitoria pentru a afla pe unde a călătorit Nechifor
Iorgu Vasiliu - hangiul de la Suha
Maria - soția lui Iorgu Vasiliu
Calistrat Bogza - muntean mare și cu buză de iepure din satul Doi Meri, ucigașul
lui Nechifor Lipan
Ilie Cuțui - muntean mititel și negricios din Doi Meri, complice la uciderea lui
Nechifor Lipan
Ileana - soția lui Calistrat Bogza
Gafița - soția lui Ilie Cuțui
CAP. 1:
Stăpâne, stăpâne, Mai cheamă ş-un câne.
Romanul debuteaza cu o povestire parabolica. Actiunea e localizata in Moldova,
M-tii Tacaului, satul Magura; in care locuiesta Vitoria Lipan. Nechifor Lipan, sotul
Vitoriei, plecase, toamna , la Dorna sa cumpere niste oi si nu revenise la timp. Fiul sau,
Gheorghita, era plecat cu turmele la apa Jijiei,, iar acsa ramasesera Vitoria si Minodora,
fiica acesteia, care avea o relatie de dragoste cu fiul dascalului din sat.In somn femeia
are un semn rau despre soarta sotului: il vede “calare, cu spatele intors catra ea, trcand
spre asfintit o revarsare de ape”.

“Nimene nu poate sări peste umbra lui”- vb. Lui Nechifor Lipan
Dzeu le-a dat muntenilor o inima buna,usoara si sa aiba femei iubitoare si
frumoase.
Nechifor Lipan plecase de-acasă după nişte oi, la Dorna, insa Sfântul-Andrei era
aproape şi el încă nu se întorsese.
Nechifor si Vitoria aveau 7 copii, dintre care 5 murisera de pojar sau difterie. Fata
–Minodora era mai mare si era alintata de tatal ei. Baiatul –Gheorghiţă era aparat de
mama sac and Nechifor era nervos.
Gheorghiţă era numele adevarat al lui Nechifor, dar acesta a fost schimbat
pentru ca la varsta de 4 ani s-a imbolnavit de hidropică. Totusi, Vitoria ii spunea
Gheorgita cand erau singuri.
Gheorghita era plecat cu turmele de oi la Cristeşti, la o balta a Jijei, ce era
aproape de targul de la Iasi. El trebuia sa stea acolo pana cand tatal sau se intorcea, insa
nimeni nu mai stia nimic de el. In urma cu o saptamana el primise o scrisoare de la
Nechifor, pe care i-a citit-o parintele Danila. Gheorghita i-a trimis tatalui sau o scrisoare
in care ii spunea ca il asteapta cu banii si ca oile sunt bine si ca-i este dor de casa.
Vitoria astepta o scrisoare de la sotul ei, dar nimic. A primit o scrisoare de la
Baciul Alexa si una de dragoste care ii era adresata Minodorei de la fiul dascalilor,
Andrei, ce facea serviciu militar la Piatra.
Cand a ajuns acasa a certat-o pe Minodora, iar noaptea a avut un vis in care
Nechifor era calare, cu spatele la ea si trecea un rau, pe asfintit.
CAP. 2:
Vitoria afla de la Mitrea ca vremea incepe sa se strice, inca un motiv pentru care
sa se ingrijoreze deoarece Nechifor inca nu s-a intors si iarna batea la usa.
Mitrea voia tohoarcă, opinci şi căciulă pentru ca venea iarna. Acesta s-a urcat pe
acoperis ca sa curate cosul de la casa.
Se produce un alt semn: cocoşul cântă pe prispa casei întors înafară, un semn de
plecare, spuse Vitoria.
Mama îşi anunţă fiica de intenţia de a o căsători cu “un romîn aşezat cu casă
nouă şi cu oi în munte”. Minodora a inceput sa planga. Vitoria i-a spus ca nu-l vrea ca
ginere pe copilul dascalilor.
Vitoria pleaca la Parintele Danila si o pune pe Minodora sa il trezeasca pe argatul
Mitrea care dormea. Ea se gandi sa-l trimita pe Mitrea dupa Jănică, fiul invatatorului, de
care ii placea fiindca scria repede si se uita la ea cu ochisori de drac. Se gandea cu ce sa ii
raaspunda lui Ghita Topor in scrisoare, a gasit un motan si i-a dat lapte, apoi s-a dus sa il
trezeasca pe argat.

CAP. 3:
Vitoria pleaca la biserica, la parintele Daniil Milies, unde incearca sa gaseasca
alinare. Ea ii spune preotului ca este nelinistita, dar acesta ii spune sa nu isi faca griji
deoarece Nechifor este plecat cu treburile. Ea ii spune ca niciodata nu a stat asa de mult
plecat, mai zabvea o zi, doua, trei la o petrecere, la un bar, dar in vreo 20 de zile se
intorcea acasa, insa atunci trecusera 40. Ii povesteste visul pe care l-a avut, insa preotul
o asigura ca totul e bine si nu are de ce sa-si faca griji si ca visele sunt doar niste prostii
ale femeilor, dar Vitoria nu ii da dreptate.
Ea il roaga sa ii scrie o scrisoare pentru fiul ei Gheorghita, spunandu-i ca ii va da
banii cand va avea, insa acesta ii spune ca nu are nevoie de bani, ci un berbec l-ar face
mai fericit. In scrisoare ii spune sa discude cu mosul Alexa sa vanda oile batrane pentru a
face bani, apoi sa vina acasa la sarbatori fiindca nu a primit nici o veste de la Nechifor.
Ii saruta mana parintelui, ii promite berbecul, iar apoi pleaca.
CAP. 4:
Vitoria se duce si la baba Maranda, vrajitoarea satului, incercand sa afle niste
raspunsuri. Baba Maranda ii spune Vitoriei ca poate Nechifor a plecat cu alta femeie cu
ochii verzi, ii ghiceste in carti, dar afla numai lucruri rele despre el si Vitoria nu vrea sa
creada nimic din ceea ce ii spune vrajitoarea. Baba ii spusese ca poate trimite o pasare
cu ochi de om sa il caute pe Nechifor.
Despre baba Maranda se spunea in sat ca il tinea ascuns pe Cel Rau, iar oricine ii
va spune numele, daca nu-si va face cruce cu limba, i se va lua glasul.
Vitoria a plecat spre casa, unde era totul stins si a dat peste argatul Mitrea ce
dormea. Acesta a inceput sa strige speriat, crezand ca l-a vazut pe Cel cu Coarne, iar
Vitoria radea de el fiindca era somnoros si vorbea numai prostii.

CAP 5:
Cand sarbatorile de iarna se apropiau, Gheorghita se intorsese de la apele Jijei,
unde a lasat oile in grija mosului Alexa. Nechifor nu venise acolo, dupa legea pe care
tocmai el o facuse.
Vitoria l-a primit cu drag, sarutandu-i obrajii si servindu-l cu pastrav afumat, cu paine
proaspata si rachiu de la Iordan crâşmarul, cerandu- sa ii povesteasca tot. Acesta le-a
povestit cum a mers treaba acolo, cum mosul Alexa era batran si intelept si priceput
deoarece era a 55 a oara cand mergea la Jija si la Prut. Au insemnat si numarat oile, iar
Gheorghita le scria in condica sa, ceea ce il amuza pe Alexa.
Acesta a mers cu trenul pana la Piatra.
O tacere apasatoare se lasase intre cei 3. Vitoria i-a spus ca inca nu aveau nicio
veste de la Nechifor si ca Gheorghita, fiind barbat din casa, trebuia sa mearga sa il caute
pe tatal sau. Acesta ii spune ca va merge, fiindca i se putuse intampla ceva, iar apoi dupa
ce multumeste lui Dzeu pentru mancare, pleaca in sat pentru a-si vedea prietenii si
fetele cu care se intelegea.
Sarbatorile de iarna au fost triste pentru cei 3. In ziua de Boboteaza, intreaga Magura
era acoperita de bruma, ceea ce insemna ca anul va fi imbelsugat.
Vitoria nu asculta vorbele rautacioase ale batranelor din sat, si este hotarata sa-l caute
pe disparut oriunde ar fi el. Ea isi planuieste cu de-amanuntul plecarea, isi pregateste
sufletul, tinand post si rugandu-se. De asemenea isi pregateste casa si isi gandeste
drumul pe care il va urma
Gheorghita se pregateste de plecare si scoate din grajd doi cai puternici si frumosi pe
care ii ingrijeste si ii pregateste de drum. A doua zi dimineata, sambata, Vitoria si fiul ei
pleaca spre spre apa Bistritei, unde ajunsera spre amiaza. Vitoria merge la manastire,
unde i se inchina Sfintei Ana, apoi se pune in genunghi in fata preasfinţitul Visarion . Ii
povesteste si acestuia intamplarea, o sfatuieste sa se duca la Piatra, (la prefect si
politist) si sa anunte autoritatile de disparitia lui Nechifor.

CAP. 6:
In ziua urmatoare cei doi au plecat la Piatra, la prefect. S-au dus sa manance
fripturi, paine alba si vin la un han, unde a aflat cum sa dea de prefect. Vitoria i-a spus ca
sotul ei este plecat de acasa de 73 de zile si nu s-a mai intors. Prefectul i-a spus ca se
poate sa fi fost rapit de hoti sau sa fi poposit la o alta casa. Acesta a pus-o pe Vitoria sa
depuna plangere, dar pentru aceasta ar fi trebui sa plateasca.
Vitoria e dispusa sa ii dea 5 lei de hartie batranului care cauta mesterul sa ii scrie
plangerea, 10 jalbarului care o va scrie si 10 pe timbru. Jalbarul era un betivan, dar avea
talentul sa scrie astfel incat sa emotioneze. Ea s-a razgandit si nu a vrut sa ii mai scrie
jalbarul plangerea, fiindca betivanului i se parea o suma mica. Apoi ea s-a gandit ca va
merge la un om mai priceput, dupa care s-a dus la parintele Daniil Milies in sat pentru ca
el era un om intelept.
Acesta i-a scris plangerea desi Vitoria nu avea incredere in autoritati si s-a hotarat
sa plece singura la Dorna in cautarea sotului ei Nechifor Lipan. Ea nu vroia sa plece
singura pentru ca avea nevoie de un barbat langa ea si asa s-a hotarat sa-l ia si pe
Gheorghita. Casa nu putea sa o lase pe mana lui Minodora si astfel s-a gandit ca ar fi
bine daca ar duce-o pe ea la o matusa, Melania, la manastirea Văraticului.
Urmatoarea zi, 27 FEBRUARIE, a urcat in sanie zestrea Minodorei si au plecat
catre manastirea Varaticului, cu Gheorghita ce conducea sania. Minodora plangea, dar
Vitoria i-a spus: Fată, a vorbit ea fără supărare, tu să nu fii proastă şi să nu te boceşti pe tine. Astăzi e
o sfântă luni şi începem împlinirea hotărârii.

CAP. 7:
 Joi, în 9 martie, Parintele Daniil a tinut o slujba pentru cei 40 de sfinţi mucenici
din Sevasta. Vitoria dusese cu Gheorghiţă frumoase daruri la biserică: colaci, colivă,
untdelemn şi vin. Plătise părintele trei hârtii de câte douăzeci, ca să se roage şi pentru
călătoria ei.
Vitoria vorbeste cu Mitrea pentru a lasa casa si animalele in grija lui pentru ca are
mare incredere in el.
La ea vin 2 negustori insotiti de parintele Milies si Iordan crasmarul, pentru a le
vinde pieile de miel, burdufurile de branza si branza afumata pe care o mai avea pentru
a pleca la drum cu banii de care aveau nevoie. Negustorul se numea David si avea
crâşmă şi han la Călugăreni, unde prietenul sau, Nechifor, avea un loc de popas,
mancare si bautura. 38 de mii de lei a platit negustorul pentru toata marfa, bani pe care
i-a dat parintelui sa ii tina pana a doua zi, ca nu cumva sa vina un hot peste ea.
A adormit cu greu si apoi a fost trezita de strigatele lui Mitrea si a lui Gheorghita.
Speriata, femeia a luat pusca lui Nechifor si a iesit afara. Un lup a atacat animalele, dar
acestea impreuna cu Mitrea l-au ucis. Astfel, Vitoria a considerat intamplarea un semn
de a-si lua arma cu ea.
In dimineata zilei de 10 MARTIE, munteanca si feciorul ei erau gata de
plecare. Acestia au luat cu ei si baltagul pe care l-a facut fierarul si pusca pe care a
cumparat-o Nechifor. Mai intai au trecut pe la parintele Danila, apoi pe la domnul Iordan
pentru a-i cere rachiu. La rasaritul soarelui, acesta se aflau la iesirea din sat spre Bistrita.

CAP. 8:
Vitoria si Gheorghita au plecat la drum impreuna cu negustorul, impreuna cu care
vor calatori pana la Calugareni. Acesta ii spune Vitoriei ca el nu cerede ca Nechifor este
mort, fiindca se afla ceva, ci doar este ascuns undeva in secret.
Cand ajung la Bistrita, se opresc acolo fiindca domnul David avea treaba cu niste
negustori, pe care i-a intrebat daca au fost la Dorna, dar acestia au zis ca nu. Cel mai bun
vin se face aici, la gura Tarcăului, din stafide de la Constantinopol.
Acestia fac primul popas la Bicaz, la hanul domnului Donea de la care afla ca
Nechifor  Lipan a trecut pe acolo, au hranit caii cu ovaz. Insa acesta a spus ca l-a vazut pe
Nechifor acum destul mult timp, in toamna, dar u stia nimic de el, nu auzise nimic. Cei
doi il mintira pe crasmas ca Nechifor avea o datorie la Vitoria.
A doua zi dimineata, sambata, cei patru au plecat la drum, urmatoarea oprire
facand-o la Calugareni, la casa domnului David.  Calatorii au fost primiti de sotia acestuia
cu mancare si bautura si au stat peste noapte. Aici a aflat ca Nechifor era singur cand a
poposit la casa lor, avea multi bani la el si a stat foarte putin, a plecat noaptea.
In dimineata zilei urmatoare Vitoria si Gheorghita au plecat spre Farcasa. Acolo
cand au ajuns in dreptul bisericii au hotarat sa se opreasca pentru a se odihni, fiindca
intunericul se lasa, la fel si gerul.

CAP. 9:
domnul subprefect Anastase Balmez nu il cunostea pe Nechifor si a crezut ca
Vitoria mergea la Dorna sa ia bani.
In Farcasa Vitoria si Gheorghita au asistat la judecarea a doi oameni care au luat
banii celor care jucau jocul lor de noroc. Cei 2 straini care inselau oamenii din Farcasa cu
jocurile de noroc se numesc Spira Gheorghiu si Iancu Neculau. Ei veneau de la Galati si
nu aveau acte la ei. Toti satenii ce jucasera si-au pierdut banii. Pe acestia i-au luat
jandarmii. Unii oameni isi voiau banii inapoi ba pt biserica ba pt vin.
Moş Pricop si baba Dochia i-au gazduit pe Vitoria si Gheorghita, afaar fiind un ger
cumplit. Mos pricop era fierar si potcovar, iar baba a fost frumoasa in tineretea ei, dar a
facut multe rautati, de aceea mosul zice ca a ramas suparat.
A aflat de la mos Pricop ca Nechifor a fost la acesta acasa si i-a potcovit calul, dar
a plecat la drum noaptea.

CAP. 10:
Vitoria pleca mai departe spre Vatra Dornei, insa mai intai s-a oprit la Borca la un
botez. La botezul copilului, a pus rodin sub perna mamei si i-a dat un cosulet cu cuburi
de zahar, iar pe fruntea nou nascutului a pus o hartie de 20 de lei. La Cruci a dat de o
nuntă. Vitoria a primit plosca şi a făcut o frumoasă urare miresei.
“Bine este să fie la vedere cu prieteni, decât întrun ascunziş, cu nişte duşmani
necunoscuţi. Când îs mulţi, ei te bagă mai puţin în samă şi tu poţi mai 69 bine cerceta.
Când îs mulţi, te poţi socoti singur, cu năcazul tău; dar când îs puţini, împung şi te coasă
cu ochii.”
Cand acestia se apropiau de Vatra Dornei, soarele era pe cer si topea incet
zapada. Un om mergea in drept cu ei, apoi s-a bagat in vb cu Vitoria si i-a spus ceva la
ureche, iar atunci Vitoria i-a spus lui Gheorghita sa il loveasca cu baltagul, insa acesta a
reusit sa se apere, ranjind in timp ce ii urmarea cum se indeparteaza de el.
La Vatra Dornei s-au dus la un han, unde hangiul i-a indrumat catre un slujbas pe
care l-a rugat sa caute in condica sa nste vanzari de oi din luna noiembrie, pretul fiind o
halba de bere, dupa cum o sfatuise hangiul.
In luna noiembrie, duminica întăia, Gheorghe Adamachi şi Vasile Ursachi au
vândut 300 de oi lui Nechifor Lipan, din acestea vanduse o suta de oi altor doi
gospodari. Aceasta a fost cea mai mare vanzare, incat au ramas fara oi, de aceea cei 2
gospodari MUNTENI s-au sfatuit cu Nechifor sa le dea si lor o parte din cele 300.
De la batran a aflat ca Nechifor a plecat cu cei 2 munteni cu oile la vale, inspre
Neagra.

CAP. 11:
Vitoria Lipan afla de la un crasmar, Dumitru Macovei, ca sotul poposise acolo
impreuna cu doi ciobani. Vitoria indicand semnalmentele sotului ei, mai ales cacuila
brumarie pe care el o purta, merge din carciuma in carciuma. Trecusera 14 saptamani
de cabd Nechifor please. Grăbi cât putu spre Păltiniş, pe urmă spre Dârmoxa, pe urmă
spre Broşteni.
A aflat ca acestia au trecut prin Brosteni si au luat-o spre gura Negrei spre
Bistrita. Vitoria le-a dat de urma si in crasma mare din Borca. In satul Sabasa a facut un
popas. Mai departe a plecat impreuna cu calauza pe care si-a luat-o, Neculăieş, feciorul
crasmarului Toma din sat.
Mama si fiul fac din nou un popas, dupa ce trec de satul Sabasa peste muntele
Stanisoara, in satul Suha. Acesta i-a dus pana la crasma domnului Iorgu Vasiliu. De la
domnul Vasiliu a aflat ca turma de oi care a ajuns acolo era insotita de numai doi calareti
si dupa descrierea dansului nici unul dintre ei nu era Nechifor Lipan. Pe cel cu buza
crăpată îl cheamă Calistrat Bogza. Acum Vitoria trebuia sa-si caute sotul intre Sabasa si
Suha caci aici i-a pierdut urma.

CAP. 12:
Maria, sotia d-lui Vasiliui ii spuse Vitoriei ca pe celalalt il cheama Ilie Cutui si
ambii sunt locuitori ai satului Doi Meri. Porecla lui Calistrat Bogza era Iepure fiindca i se
vedeau dintii prin gaura buzei.
Sotia lui Ilie Cutui era Gafiţa, o femeie fudula, care cand se intalnea cu Ileana, sotia lui
Calistrat, vorbeau numai de bine, dar in realitate si-ar scoate ochii uneia alteia.
Sotia domnului Vasiliu a sfatuit-o ca este mai bine daca   i-ar chema la primarie
petru a le pune intrebari. Victoria discuta cu cei doi ciobani, ei spunand ca i-au platit lui
Nechifor oile la Crucea Talienilor si ca nu stiau incotro avea de gand sa mearga Nechifor.
Acestia spuneau ca el s-a intors spre casa. Calistrat vorbea mereu pe un ton batjocoritor
si arogant, ranjind. Apo i-a spus femeii ca poate s-a saturat de ea si s-a dus la alta.
Vitoria si cu fiul ei au cobarat din nou la Sabasa unde au poposit la alti prieteni, la
domnul Toma si nevasta sa Catrina. Vitoria le povesti ce făcuse, ce văzuse şi ce aflase la
Suha, în partea cealaltă a muntelui si le ceru si lor sfaturi. Cu ajutorul acestuia Vitoria a
gasit cainele de nadejde a lui Lipan pe nume Lupu in curtea unui localnic.
ERA LUNA MARTIE.

CAP. 13:
Domnul Toma si stapanul casei erau uimiti să vie o nevastă de pe Tarcău şi să
găsească în Sabasa, câinele bărbatului ei. Oamenii de casă i-au dat numele Pripas
cainelui, care a fost cu adevarat devotat toata iarna, pazind casa.  Dupa ce plateste o
recompensa -2 hartii de 100 de lei, pleaca impreuna.

După nişte sfaturi ale soţiei domnului Vasiliu şi după învăţătura lui domnu Toma,
îi rămânea să mai facă un drum până la Borca să întrebe şi acolo, încă o dată, dacă Lipan
n-a fost zărit cumva întorcându-se din Stânişoara. Dumnealui, domnu Toma, nu l-a
văzut. Insusi domnul Toma, a pus iapa la caruta si a dus-o personal pe Vitoria la Borca,
apoi înapoi în Sabasa, oprindu-se întruna şi cercetând peste tot. Acum, Vitoria era
sigura, sotul ei era mort undeva intre Sabasa si Suha.
Jupâneasa Catrina, nevasta lui, a prins a lăcrima şi căina pe Vitoria. Dar
munteanca de data asta socotea că nu mai are de ce plânge. Avea de căutat, de găsit şi
de rânduit. De plâns, a plănge mai pe urmă. Acuma n-are vreme.
In sat la Suha oamenii vorbeau că ar fi nevoie să vina un judecător de la târg, să
cerceteze cum a fost cu vânzarea oilor. Să vadă dacă se află hârtia lor de cumpărătură
de la Dorna, şi dacă gospodarii din Suha au chitanţă de paralele pe care le-au dat lui
Lipan.