Baltagul

De Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pacani - d. 19 octombrie 1961,Vntori-Neam) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician i om politic romn. Este considerat unul dintre cei mai importani prozatori romni din prima jumtate a secolului al XX-lea. Opera sa se poate grupa n cteva faze care corespund unor direcii sau curente literare dominante ntr-o anumit epoc: o prim etap smntorist, cea de nceput, a primelor ncercri, nuvele i povestiri, o a doua mitico-simbolic, din perioada interbelic (reflectat n romane precum Creanga de aur sau Divanul persian), precum i o ultim faz care corespunde realismului socialist, n acord cu perioada socialistcomunist la care Sadoveanu va adera ideologic.

Romanul, aparut in 1930, este un adevarat poem al naturii si al sufletului omului simplu, o Miorita in dimensiuni mari (George Calinescu). Romanul a fost scris in numai 17 zile si are ca surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romanesti: Salga (setea de infaptuire a actului justitiar), Dolca ( ideea profundei legaturi a omului cu animalul credincios), Miorita (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, conceptia asupra mortii, etc). Structurat in 16 capitole, romanul evidentiaza trei idei esentiale: Primele 6 capitole cuprind asteptarea femeii dominate de neliniste si speranta, de semne rau prevestitoare; - Capitolele 7-13 ilustreaza cautarie Vitoriei Lipan pe drumul parcurs de sotul ei; Ultima parte (14-16) releva gasirea ramasitelor pamantesti, ritualul inmormantarii, demascare si pedepsirea criminalilor, precum si ideea de ciclicitate existentiala a vietii catre moarte si din nou la viata. -

Rezumat

I.

II.

III.

Romanul debuteaza cu povestea pe care Nechifor Lipan o spunea in general la toate cumetriile, conform careia Dumnezeu, dupa dupa ce a alcatuit lumea a dat fiecarui neam cate un semn speific care sa ii deosebeasca de ceilalti. Dupa ce a procedat astfel cu aproape toate popoarele, au venit la sfarsit si muntenii carora Dumnezeu nu avea ce sa le mai ofere si astfel le-a dat o inima usoara sa se bucure de ceea ce este al lor si femei frumoase si iubete. Este prezentata Vitoria Lipan care presimte ca ceva rau s-a intamplat cu Nechifor Lipan, sotul ei, om harnic si gospodar al satului Magura Tarcaului. Vitoria este nelinistita si ingrijorata, deoarece, Nechifor, plecat la Dorna sa cumpere o turma de oi, nu se intorsese cum ar hi trebuit si nici nu daduse vreo stire. Portretul fizic al femeii este conturat succint ochii ei caprii in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului erau dusi departe - sugerand tulburarea interioara a femeii. Ea incearca sa patrunda cu gandurile pana la Nechifor, dar ii auzea numai glasul si parca nu putea sa ii vada chipul. Sadoveanu prezinta situatia materiala a celor doi, spunand ca aveau atata avere cat le trebuia si dinc ei sapta copii cat avusese-ra initial mai erau in viata doar doi :Gheorghita si Minodora. Femeia se gandea la fiul ei, dus la Jijia, dupa cum poruncise Nechifor si care trebuia sa stea acolo pana cand tatal sau ajungea sa plateasca toate cele cuvenite. Dintr-o scrisoare primita de la Ghoerghita, Vitoria aflase ca sotul ei nu trecuse pe acolo. Venirea postasului a bucura pentru o clipa, pana cand afla ca scrisoarea nu era de la Nechifor, ce de la feciorul dascalului Andrei, fiindu-i adresata Minodorei. Ancorata in traditie, Vitoria o cearta pe Minodora, intelegand ca prin apelativul domnisoara fetei nu ii mai place portul popular. Framantandu-se de intarzierea barbatului ei, femeia il viseaza calare, cu spatele spre ea, trecand catre asfintit o revarsare de ape. Ingrijorata din ce in ce mai mult, Vitoria observa ca si brazii sunt mai negrii decat de obicei, un alt semn rau prevestitor. Argatul familiei, Mitrea, o anunta ca anul acesta iarna va veni mai devreme, observand si el ca norul dinspre Ceahlau e cu bucluc , toate acestea fiind superstitii in care oamenii credeau cu tarie. Vitoria interpreteaza si alte semne, care vin dintr-o credinta stramoseasca inradacinata in mentalitatea ei. Atunci cand cocosul se intoarce cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta, femeia a inteles ca Nechifor nu se mai intoarce. Minodora este insa preocupata de dragostea ei pentru Janica, spunand ca baiatul stie cum sa o emotioneze atunci cand se uita la ea. Incercand sa gaseasca raspunsuri la toate semnele rau prevestitoare, Vitoria se duce la parintele Danila sa-i ceara sfatul si sa-i scrie o scrisoare catre Ghoerghita. Preotul incearca sa o linisteasca, spunandu-i ca Nechifor sigur a intarziat datorita vreunei petreceri, inca femeia il contrazice, spunandu-i ca isi cunoaste barbatul. Preotul ii scrie lui Gheorghita scrisoarea, transmitandu-i ordinele mamei :

IV.

V.

VI.

VII.

VIII.

sa vanda din oi, sa plateasca datoria fata de baciul Alexa din Cristesti, iar de sarbatori sa vina acasa. Parintele ii promite totodata femeii ca va tine o slujba la biserica cu scopul de a se face lumina in cazul ei. Cand s-a intunecat, Vitoria s-a dus la baba Maranda, vrajitoarea satului, despre care se spunea ca il tine pe necuratul in casa ei, acesta luand forma catelusei ei. Vrajitorea ii spune ca Nechifor e ajuns la Dorna, insa isi gasise o femeie cu ochi verzi care nu-l lasa sa plece, oferindu-se sa faca vraji pentru a-l aduce inapoi. Vitoria refuza, pentru ca mai intai sa faca rugaciunile cele de cuviinta si sa tina post 12 vineri in sir, si poate pana atunci va veni si Nechifor acasa. In apropierea sarbatorilor de iarna a venit si Gheorgita, urmand porunca mamei si lasand oile baciului Alexa, intru cat Nechifor nu se aratase pe acolo. Desi baiatul nu era prea vorbaret, le spusese totusi cum rezolvase intreaga situatia, cum platise, cum numarase si insemnase oile, etc. Vitoria ii spune si ea ceea ce o macina, mentionand ca visul ei ii mananca sanatatea si o imbatraneste. Banuiala ca barbatul ei patise ceva o facuse pe femeie sa se inchida in sine, in speranta ca va gasi lumina calauzitoare. Sarbatorile de iarna din acel an, desi de obicei se bucura intotdeauna, ii erau straine si indepartate. Desprinsa de realitatea inconjuratoare, Vitoria se simtea moarta, ca si omul ei. De aceea, ea se hotaraste sa mearga la manastire la Piatra, pentru a se ruga la moastele Sf. Ana. Ajunsa, parintele arhimandrit Visarion, ii spuse ca cel mai bun lucru de facut acum, era sa mearga la politie si la prefectura, pentru a se face cercetari. Vitoria urmeaza sfatul parintelui arhimandrit, unde, prefectul, la aflarea vestii cum ca Nechifor plecase de 73 de zile de la Dorna, fara a mai da vreo veste, ii spune femeii ca sigur fusese pradat si ucis de hoti. Nadejdea femeii ramane tot la Sf. Ana, de la care asteapta un semn care sa o indrume. Astfel, femeia se hotaraste sa plece in cautarea sotului ei : pune ordine in gospodarie, pe Minodora o duce la manastire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani de drum si lasa argatului toate ordinele ce le are de indeplinit pana cand se va intoarce. Pe 9 mai, Vitoria participa la slujba facuta in biserica de parintele Daniil, se inchina la icoane, incercand sa se axeze doar pe scopul calatoriei sale. Vitoria se intalneste cu David, care avea un han la Calugareni si pe la care trece adeseori Nechifor. Negustorul admira priceperea femeii in ceea ce priveste tranzactiile facute, afirmand ca daca nu ar fi fost evreu si insurat si ca daca ea nu ar fi avut barbat, ar fi facut nunta intr-o saptamana. Vitoria ii da parintelui Daniil banii din urma tranzactiilor, Gheorghita intrebandu-se daca nu cumva mamei lui ii este teama sa nu o prade hotii. Banuiala femeii se adeverise, caci seara hotii incercara sa intre in casa, insa femeia reusise sa ii puna pe fuga. Hotarata sa plece dupa sotul ei, Vitoria ii comanda fiului ei un baltag nou, pe care l-a sfintit preotul satului iar a doua zi, pe 10 martie, pleaca la drum. David o sfatuieste sa plece cu speranta cum ca sotul ei traieste, numai astefel putandu-si gasi puterea de a-l cauta. Munteanca insa are alte legi dupa care se ghideaza, pornise in cautarea adevarului dupa semne si porunci, si cu un scop bine definit: daca e mort, sa-l aduca acasa, caci daca e viu, se descurca sa vina singur. Insotiti de David, opresc la Donea, de unde afla ca Nechifor

IX.

X.

XI.

XII.

nu mai fusese vazut din toamna, urmand apoi sa opreasca la Calugareni, unde nevasta domnului David ii spune ca Nechifor era singur, dar avea multi bani asupra lui. In satul Farcasa, Vitoria si Ghoergita s-au amuzat pentru o cauza de judecata de prefect cu niste jucatori de zaruri, care reusise-ra sa pacaleasca pe toata lumea. De la mos Pricop, a aflat ca Nechifor trecuse pe acolo si plecase noaptea la drum, desi el cu sotia lui insistase-ra sa ramana. Cand gazda ii oferise un pahar de rachiu, femeia varsa o picatura, care conform traditiei ilustreaza picatura de bautura pentru morti. Cand Vitoria si Gheorghita au ajuns la Borca, satenii i-au abatut din cale ca sa participe la o cumetrie, vitoria inchinand paharul si sarutand mana preotului. La Cruci cei doi au dat peste o nunta, insa, Vitoria considera aceasta semn rau, deoarece, trebuia sa dea intai peste o nunta si apoi peste un botez. Intrebase si acolo daca nu cumva cineva il vazuse pe Nechifor al ei, dar nimeni nu stia nimic. Ajunsi in tara Dornelor, Vitoria se lasa mistuita de o arsita care avea sa ii releve noua randuiala din viata ei. La Vatra Dornei, femeia se simtea intrata in alta lume. De la prefectura, cei doi aflase-ra ca Nechifor cumparase 300 de oi, fiind cea mai mare tranzactie din oras, din care a vandut 100 altor doi munteni pe care nu-i cunoastea, si care o luase-ra spre Neagra. Vitoria decide sa se intoarca, asa cum ar fi trebuit sa faca sotul ei. Poposind la o crasma de la marginea Dornelor, intreba daca cineva nu-i vazuse barbatul, insa raspunsul fu negativ. La urmatorul popas, crasmarul isi aduse aminte ca il vazuse, ca ii cinstise pe ceilalti doi tovarasi ai lui si ca chemase preotul pentru a sfinti turma. Vitoria simtea o mare neliniste cum pune stapanire pe ea, dar aflase primele informatii despre sotul ei. Grabindu-se spre Brosteni, si trecand prin Paltinis si Darmoxa, femeia e convinsa ca intreband din crasma in crasma isi va gasi barbatul. La hanul din Brosteni, aflase ca sotul ei era insotit de un om cu buza de sus despicata,care vorbea putin, radea si bea mult si de un altul care se purta ca o umbra. Urmatoarea informatie veni de la Borca, de unde aflase ca turma o apucase spre stanga, parasind apa Bistritei, mergand spre Stanisoara. Sub crucea Talienilor, poposi si Vitoria cu Gheorghita, acestia simtind ca barbatul a poposit si el, candva, acolo. Poposi-ra la Suha, la hanul lui Iorgu Vasiliu, Vitoria incerca sa afle mai multe informatii. Domnul Iorgu le spuse ca mai intai trecuse-ra oile, apoi cei doi stapani, Calistrat Bogza si Ilie Cutui. In mintea Vitoriei, adevarul incepea sa se contureze, ea dansu-si seama ca sotul ei fusese ucis intre Stanisoara si Suha. Maria, crasmarita, ii spuse Vitoriei ca era ruda cu Ileana, sotia lui Calistrat Bogza, si bagase de seama ca de la o vreme, ea nu mai trecea pe la ei,ci facea vizite sotiei primarului sau preotesei. De la Gafita Cutui, aflase ca barbatii au cumparat oile de la un oier de departe, dar ca ii pusese-ra toti banii in palma. Vitoria deduce astfel ca numai Ilie si Calistrat ii poate spune ce s-a intamplat cu sotul ei. Domnul Iorgu se indoieste de capacitatea celor doi de a recurge la jaf, si mai ales la crima, acestia avand reputatia de oameni gospodari. Dupa ce se sfatui cum sa faca, Vitoria ii cheama pe cei doi la primarie, unde, insotita de Maria le va pune intrebari celor doi. Cei doi admit ca tranzactia a avut loc la crucea Talienilor, insa femeia se arata nedumerita si spune ca ar vrea sa stie cine si cand le spusese ciobanilor care insoteau turma, sa le dea oile celor doi cumparatori. Bogza si Cutui nu mai stiu ce sa raspunda, iar discutia se sfarseste. In noaptea aceea, Vitoria il viseaza pe Nechifor arantandu-si fata si spunandu-i ceea ce numai urechile ei pot deslusi.

XIII.

XIV.

XV.

Trecand din nou muntele la Sabasa, Vitoria il gaseste pe Lupu, cainele lui Nechifor in curtea unui gospodar. Acesta ii spune ca dulaul, in prima perioada, mergea mereu in munte, parca cautand ceva. Vitoria se gandeste ca lui Nechifor ii fusese scris sa moara departe de casa, si ca numai Sf. Ana o indrumase pe drumul cel bun. O logica simpla ii spune ca daca Nechifor ar fi venit spre casa, ar fi trecut pe la carciuma domnului Toma, dar nu trecuse, ceea ce inseamna ca Nechifor e mort intre Sabasa si Suha. Din acel moment, Vitoria este de nestramutat, ea simtitnd ca are o datorie sfanta de dus la bun sfarsit. Oamenii o sfatuiau sa mearga la judecator cu cei doi si sa arate dovezile tranzactiei, insa ea nu le vedea decat ca pe niste simple formalitati, in mintea ei ea conducandu-se dupa semne stiute numai de ea. Cainele va fi cel ce ii va calauzi la rapa unde erau ramasitele imputinata ale lui Nechifor, alaturi de cele ale calului sau. In acel moment, Vitoria il chema pe numele tainic si adevarat al lui Nechifor, si anume Gheorghita. Vitoria indeplini randuielile ce se cereau, in timp ce Gheorgita plangea. Lucida, femeia observa ca spre acel loc ascuns, nu duce nici o poteca, ceea ce inseamna ca dupa ce fusese lovit in cap cu baltagul, sotul ei fusese imbrancit, astfel ca, nimeni de sus nu putea sa-l vada. Il lasa paznic pe Ghoerghita la ramasitele tatalui sau, pe Lupu paznic cailor, iar ea pleaca sa anunte autoritatile, sa puna cap la cap ritualul de ingropare a mortului. La lasarea intunericului, femeia trecu pe la domnul Toma insotita de judele satului si un strajer, urmand ca a doua zi sa vina si restul autoritatilor, dupa care ea va lua mortul si va implini traditia. A doua zi, preotul sluji mortul, adunandu-se apoi oamenii la pomana. Autoritatile au venit abia a treia zi, si spre supararea femeii, acestia au completat dosr niste hartii dupa ce i-au cercetat capul. Venise si suprefectul care o recunoscu pe munteanca. Atunci, Vitoria se apuca sa spuna tot ce stia ea si anume ca Nechifor venise pana acolo insotit de Calistrat Bogza si Ilie Cutui, ca cei doi cumparase-ra turma de la Nechifor, iar in momentul in care Nechifor a vrut sa plece, l-au lovit pentru ca m-ai apoi sa-i ia banii ce-i avea in mana. Nechifor nu apucase sa puna banii la un loc cu ceilalti in momentul in care a cazut, iar ideea cum ca cei doi ar fi coborat dupa el este exclusa, deoarece cainele ar fi fost capabil sa lupte pentru stapanul sau. Acum, trebuiau doar sa-l faca pe martorul ce a fost prezent la tranzactie sa arate dovada oilor, insa, asupra lui Lipan se gasise hartia conform careia doar 100 de oi fusese-ra vandute din intreaga turma.Subprefectul ii cere sa spuna daca ii considere pe cei doi vinovati, insa femeia isi continua rationamentul, spunand ca cei doi trebuie sa recunoasca care din ei a dat cu baltagul. Subprefectul ramane uimit de logica femeii si o invita sa participe la interogarea celor doi, fiind si mai uimit cand femeia ii cere sa ii invite la inmormantare si la praznic. Balmez este incantat de acest interogatoriu discret, dandu-si seama ca numai confruntarea cu cadavrul victimei ii putea face pe cei doi sa recunoasca. Vitoria stia ca ea si Maria, ii puteau juca pe degete pe Bogza si Cutui, impreuna cu nevestele lor. In suha, subprefectul i-a chemat la prefectura pe cei doi, hotarat sa le asculta declaratiile. Bogza le spuse cum ca, ajunsi in varful stanisoarei, Lipan se hoatari sa vanda toate oile, astfel ca cei doi ii plati-ra, insa Vitoria sustinu ca cineva trebuie sa fi vazut cand au fost numarati banii, pentru ca muntenii aveau obiceiul de a incheia tranzactii cu martori. Atunci, femeia, se retrage din discutie spunand ca si mortul a spus destule, si ii invita pe cei prezenti, alaturi de neveste, la inmormantare si la praznic. Intoarsa la han, Vitoria simti ca facuse intocmai cum trebuia, de dragul sotului ei, caruia nu avea ce sa-i reproseze. Ba mai mult, ii relateaza Mariei ca

XVI.

a pacatuit vorbind la telefon tocmai la Piatra pentru a anunuta autoritatile ca l-a gasit pe barbat si sa-i dea voie sa-l ingroape in cimitir. In ziua urmatoare, domnul Toma veni la rapa pentru a ridica cadavrul lui Nechifor, dupa care au pornit, femeia fiind atenta la la randuielile slujbelor de la popasuri. Tot satul s-a adunat la biserica, glasul disperat al Vitoriei in care isi chema barbatul cutremurandu-i pe toti. Praznicul fusese tinut la casa domnului Toma, iar pentru ca erau in plin post, lipsa fusese suplinita de bautura. Vitoria era multumita ca barbatul ei isi gasise linistea, prezentadundu-se si subprefectul, Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Indemnandu-i sa manance si sa bea, Vitoria vede baltagul lui Bogza, afirmand ca si baiatul ei are unul, dar deosebirea principala consta ca cel al lui Calistrat stie mai multe. Apoi, ea a inceput sa povesteasca tot, spunand ca Nechifor fusese cel ce ii relatase toata intamplarea: cum vremea era la asfintit, cum unul din cei doi oameni era atent sa nu vina nimeni, in timp ce celalalt se apropia de Nechifor, asteptand momentul oportun pentru al lovi. Odata lovit, omul isi puse capul pe coama calului, iar cei doi au impins calul in rapa cu tot cu cadavru. Cainele s-a repezit la agresori, insa lovit, a cazut si acesta alaturi de stapan. Dupa aceea, cel ce a ramas in urma, a incalecat si s-a dus dupa celalalt, fara ca nimeni sa-i fi vazut sau sa fi stiut de fapta lor.Toti cei de fata se asteptau ca barbatii sa riposteze, insa Calistrat, incepu sa se teama dandu-si seama ca femeia stie tot ce s-a intamplat.Vitoria astepta ca presiunea exercitata asupra celor doi sa dea roade, Bogza cedand in momentul in care vazu ca baltagul nu ii mai era inapoiat. Vitoria spuse ca vede urme de sange pe acel baltag, iar barbatul, pierzandu-si cumpatul, se repezi la baiat. Il lovi in drumul sau si pe Cutui care incerca sa-l opreasca, iar Vitoria striga sa i se dea drumul lui Lupu care era legat. Liber, cainele se repezi la Bogza, acesta din urma grabindu-se sa ia baltagul pentru a se apara. Atunci, Ghoergita il lovi scurt in frunte, in timp ce cainele se napusti la beregata aceluia. Subprefectul chema jandarmii, Cutui recunoscu ca fusese intocmai cum spusese munteanca, iar Calistrat Bogza recunoscu in fata preotului ca el fusese cel ce l-a ucis. Cand il intreba de motiv, Bogza spuse ca au vrut sa ii ia oile, insa acum, ele trebuie sa se intoarca dupa dreptate, cerandu-si iertare de la cei doi. Cu criminalii pedepsiti, Vitoria ii spuse intentiile sale lui Gheorghita : sa hraneasca si sa tesale caii pentru a se intoarce acasa, dupa care ii vor plati cele cuvenite domnului Toma si tuturor celor ce ii ajutase-ra, urmand ca sa mai stea trei zile pentru a face parastasul cel dintai. Vor vinde oile la Rarau, dupa care se vor intoarce iar pentru a face parastasul de noua zile. Drumul urmator va fi la baciul Alexa pentru a se tocmi cu el, urmand sa se intoarca cu Minodora la parastasul de 40 de zile. Vitoaria va trebui sa-si asume toate responsabilitatile de acum inainte, romanul incheinduse cu aceeasi dovada de luciditate a femeii, care se gandeste ca pe fata ei nu poate sa o dea de sotie feciorului dascalitei.