Romanul începe cu o legendă care spune că Dumnezeu, după ce a făcut lumea, a

dorit să pună ordine în neamurile de pe pământ. A ales mai apoi pentru fiecare neam câte
un lucru care-l caracterizează, astfel că a ajuns şi la munteni, cărora le-a lăsat muncile cu
animalele (oile în special). Această legendă era spusă de către Nechifor Lipan. O spunea
de cele mai multe ori la nunţi şi apoi nevestei sale, Vitoria, care se ocupa cu torsul lânii.
     Cei doi trăiau în Măgura Tarcăului, împreună cu cei doi copii ai lor: Gheorghiţă şi
Minodora. În total au avut şapte copii, dar ceilalţi cinci muriseră de diferite boli. Acum, atât
Gheorghiţă cât şi Nechifor erau plecaţi de acasă… Nechifor era plecat la Dorna ca să
cumpere o turmă de oi, iar Gheorghiţă era plecat la Jija, de unde aştepta veşti de la tatăl
său căci trebuiasă plătească ceva datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghiţă în
care acesta îi spuneacă îi este dor de casă, iar Minodora a primit o scrisoare de dragoste
de la feciorul dascălului Andrei.
     Intr-o seara de toamna, torcand pe prispa casei, Vitoria Lipan se gandeste cu drag la
sotul sau, oier priceput, vesel si plin de viata, amintindu-si ca la nunti si petreceri spunea
mereu povestea despre Dumnezeu si munteni. Ea este ingrijorata de intarzierea prelungita
a lui Nechifor Lipan, plecat la Dorna sa cumpere oi.
     Unele vise si presimtiri ii sporesc nelinistea si o determina sa caute sfat la parintele
Danila si la baba Maranda, vrajitoarea satului. intoarcerea lui Gheorghita, fiul sau, in
preajma sarbatorilor de iarna, din baltile Jijiei, unde au oile la iernat, ii spulbera si speranta
ca Nechifor Lipan ar fi putut fi acolo. Dupa sarbatori, merge la manastirea Bistrita pt. a se
ruga la icoana Sf. Ana, apoila Piatra-Neamt, unde ia legatura cu prefectul, care o sfatuieste
sa scrie o plangere pt. a se face cercetari. Intoarsa acasa, hotaraste sa plece la Dorna pt.
a-l cauta pe Lipan si pt. aceasta, incepesa se pregateasca. Lui Gheorghita ii face un baltag,
pe care preotul Danila il sfinteste, vinde o parte din produse pt. a face rost de bani pt. drum
si pe Minodora, fiica sa, o duce la manastirea Varatic, urmand ca gopodaria sa o lase in
grija lui Mitrea. Astfel, la inceputul lui martie, impreuna cu Gheorghita pleaca spre Dorna.
     Cei doi strabat satele de munte (Bistrita,Bicaz, Calugareni, Farcasa, Borca, Cruci) stau
de vorba cu oamenii si afla ca Lipan a trecut pe acolo. In drumul lor, la Borca, au intalnit un
botez, iar la Cruci,o nunta. Ajunsa la Vatra Dornei, Vitoria afla ca in prima saptamana a lui
noiembrie, Nechifor a cumparat trei sute de oi, din care a vandut o suta, altor oieri, cu care
a pornit la vale, apucand drumul spre Neagra. Intreband din sat in sat, femeia afla despre
cei trei oieri. La Sabosa, urmele lui Nechifor se pierd, iar Vitoria afla de la hangiul Iorgu
Vasiliu ca aici a facut popas o turma insotita de doi ciobani, Calistrat Bogza si Ilie Cutui.
     Munteanca isi da seama ca Nechifor a disparut intre Suha si Sabosa. Ea il gaseste pe
Lupu cainele lui Lipan, pripasit la un gospodar din Suha. Neobosita, ea cerceteaza
imprejurimile si descopera cu ajutorul cainelui, intr-o rapa, osemintele lui Nechifor Lipan.
Respectand traditia, ea organizeaza priveghiul ajutata de crasmarul Toma, apoi isi
inmormanteaza sotul cu toate cele cuvenite.
     La praznicul de pomenire il invita pe subprefect si pe cei doi presupusi asasini, Calistrat
Bogza si Ilie Cuui. Conducand discutia cu abilitate, intuind ce s-a intamplat, ea povesteste
cum a fost ucis Nechifor Lipan, determinandu-l pe Calistrat Bogza sa-si piarda cumpatul si
sa se autodemaste, marturisind ca el l-a omorat pe Nechifor Lipan. Vitoria are cugetul
impacat ca si-a facut datoria de sotie si de crestina. Ea planuieste sa ii arate si Minodorei
mormantul, sa recupereze turma pierduta, gasind puterea de a-si duce viata mai deaparte
cu toate responsabilitatile ce-i revin.