PREZENTARE GENERALĂ

• Scipio Africanul a fost un talentat general roman care l-a

înfrânt pe Hannibal în bătălia finală al celui de-Al Doilea
Război Punic în 202 înainte de Hristos
• Născut în Roma a fost membrul unei familii nobile, din
rândul patricienilor. Tatăl său, consul roman, a fost ucis în
bătăliei în timpul celui de-Al Doilea Război Punic
Scipio a preluat comanda armatei și
s-a dovedit a fi un înzestrat general
și tactician
ÎNCEPUTURILE VIEȚII

• Acesta s-a născut în cca. 235/236

î. Hr. Într-o familie înstărită din
rândul patricienilor. Familia sa,
făcea parte din cele 6 cele mai
puterrnice familii romane.
• Atât străbunicul și bunicul acestuia
au fost consuli și cenzori.
• A fost fiul cel mare al familiei, fiul
consulului Publius Cornelius
Scipio și al soției acestuia
Pomponi, fiica consulului plebean
Manius Pomponius Matho.
 CARIERA MILITARĂ
• Acesta s-a înrolat în timpul conflictelor Romei cu Cartagina, în timpul celui de-Al
Doile a Război Punic.
• I-a salvat viața fratelui său pe câmpul de luptă ”aruncându-se de unul singur în lupta
feroce”.
• În 219 î.Hr., Hannibal, generalul Cartaginei, a început cel de-Al Doilea Război Punic
atacând orașul Saguntum (Sagunto, Spania), un aliat al Republicii Romane. Scipio -
care fusese instruit să devină lider militar – l-a urmat pe tatăl său în război pentru a
apăra interesele strategice ale Romei. Scipio a intrat în bătălia de pe râul Ticinus
pentru a-și salva tatăl în 218 î.Hr.
• Scipio a continuat să lupte pentru Roma, deoarece armata lui Hannibal înainta în
Italia. În 216 î.H., la bătălia de la Cannae, romanii au suferit pierderi grele după ce
au fost înconjurați de forțele lui Hannibal. Scipio a supraviețuit luptei și sa regrupat
la Canusium cu alte 4 000 de supraviețuitori.
 COMANDANT ÎN CE DE-AL DOILEA RĂZBOI
PUNIC
• Deși Scipio a ocupat o poziția de civil în 213 î.H., s-a întors la luptă după ce tatăl
și unchiul său au fost uciși în luptă. În 211 î.H., Scipio a primit comanda forțelor
Romei în Spania. Doi ani mai târziu, el a luat orașul Carthago Nova (Noua
Cartagina), centrul puterii cartagineze în Spania. Acest lucru i-a permis lui Scipio
accesul la o nouă sursă de arme și provizii.
• La bătălia de la Baecula, în 208 î.H., Scipio a învins pe Hasdrubal (fratele lui
Hannibal), care a scăpat în Italia cu câteva trupe. În anul următor, Scipio a convins
populația locală din Spania să-i scape de Cartagina și să-și asume loialitatea față
de Roma. În 206 î.H., Scipio a învins restul forțelor cartagineze din Spania, ceea
ce a pus Spania sub control roman.
 ULTIMII ANI DE RĂZBOI
• Scipio a fost ales consul în 205 î.H. El a
planificat în continuare să își ia forțele în Africa,
dar a trebuit să depășească opoziția Senatului
Roman. Deși dușmanii săi politici au limitat
numerele de trupe, Scipio a reușit să ridice
trupe suplimentare și în curând a călătorit din
Sicilia în Africa de Nord. Hannibal a fost
rechemat din Italia pentru a apăra Cartagina.
• În 202 î.H., armatele lui Scipio și Hannibal s-au
confruntat reciproc în bătălia de la Zama. În Întâlnirea dintre Scipio
timpul conflictului, romanii au sunat coarne care și Hannibal
au panicat elefanții cartaginezi, provocându-i să
inverseze și să calce în picioare multe dintre
trupele lui Hannibal. Forțele lui Scipio au fost
triumfătoare și cartaginezii au cerut pacea,
terminând astfel cel de-al doilea război punic
 ULTIMII SĂI ANI
• Scipio s-a întors, întâmpinat ca erou la Roma în 201
î.H. Datorită triumfurilor sale în Africa, a primit titlul
de "Africanus". El a fost ales consul pentru a doua
oară în 194 î.H.
• În ciuda victoriilor sale, Scipio avea mulți dușmani
politici puternici la Roma, inclusiv Marcus Cato.
Scipio s-a confruntat cu acuzații de luare de mită și
de trădare care aveau intenția să-l discrediteze și a
părăsit Roma în 185 î.H. La vârsta de aproximativ
53 de ani, Scipio a murit la proprietatea sa din
Liternum, Campania (acum Patria, Italia), circa 183
î.H.
• Dezgustat de nerecunoștința guvernului roman,
Scipio a aranjat îngroparea trupului său în Liternum
și nu în Roma. Totuși, el va fi amintit de romani și
de alții pentru abilitățile și realizările sale militare
superioare.