TOMA DAQUINO

Este nevoie de o tiin care s se ocupe de comunicarea uman, iar aceasta este tocmai tiin a
politic = prima dintre tiinele practice; este o disciplin arhitectonic.
Politica duce la perfeciunea filosofiei lucrurilor umane
Prin zoon politikon, nelegem noiunea de de animal civil/politic
Omul este o fiin social prin limnaj, prin urmre, cea mai apt pentru comunicare, dar i
singurul care are binele i rul i noiunile de drept i nedrept.
Viaa comun trebuie reglat de legi. Legea este rnduirea sau ordonarea nfptuit de raiune n
vederea binelui comun; este promulgat de cel cruia i revine grija binelui comun; este o
propoziie general a raiunii practice, fiind orietntat ntotdeauna spre aciune; trebuie s vizeze
ntotdeauna binele comun, prin urmare, are un caracter constrngtor; exist legi naturale i legi
divine. Discuia n privina legislativului apare n cadrul ncercrii de a stabili care este cel mai
bun regim politic. Orice lege este valabil dup ce a fost promulgat oficial, iar acest lucru este
valabil pentru toate formele de regim politic.
Exist 3 forme de guvernare juste (monarhia, aristocraia i timocraia (domina ia celor
independeni din punct de vedere politic)), i 3 forme corupte (tirania, oligarhia i democraia)
Doctrina guvernrii mixte mbin elemente monarhice i aristocratice; avem mai muli cet eni
care guverneaz, dar i un regim unitar.
Exist dou principii care trebuie s ghideze o guvernare bun:
1) principiul participrii ct mai largi la guvernare ncurajeaz pacea i afeciunea
reciproc ntre membri comunitii i
2) o guvernare bun este atunci cnd cetenii virtuoi conduc
O condiie principal este eexistena unui principe (element monarhic), care este secondat de un
consiliu al nelepilor (element aristocratic), la care se adaug elementul democratic (cet enii
trebuie s fie alei i s aleag)
2 argumente in favoarea unei legislatii la care participa toti membri comunitatii
1.
2.

Doar comunitatea politica dispune de puterea necesara pt a impune precepte care sa fie
urmate de toti
lege liber promulgata de comunitate care se bazeaza pe consimtamantul tuturor, o astfel
de lege va fi mai usor ascultata decat o lege prescrisa de o singura autoritate care
guverneaza

Pentru orice crestin autentic, adevaratul destin al omului se implineste in imparatia lui
dumnezeu. Viata pamanteasca trebuie la randul ei sa fie organizata pentru a se putea face
trecerea fara obstacole spre imparatia lui dumnezeu, fie si numai din acest motiv, viata
pamanteasca trebuie organizata.
Societatea temporala are sarcina implinirii fiecarui membru al sau. Puterea temporala se
legitimizeaza prin orientarea catre binele comun. Punct de pornire = reflectia asupra binelui
comun.
Legea nu poate fi determinata doar in functie de ceea ce ii place sau de ceea ce decide un unic
conducator, vointa legislatorului nu poate fi sursa princiala a legii. Desi binele comun este
scopul oricarei puteri temporale, nu avem peste tot aceleasi legi. Legile sunt variabile in functie
de regiunile in care sunt aplicate, in functie de obiceiurile si de traditiile dintr-un anumit loc.
Legile create de oameni, numite legi pozitive, trebuie potrivit lui Toma sa intareasca legea
naturala. Rolul legii naturale este de a stabili principiul asocierii umane in vederea binelui
comun, pentru ca omul e o fiinta inclinata spre a trai alaturi de ceilalti.

Cel mai important lucru legat de legi este nu inventarea lor de catre un principe, ci descoperirea
lor printr-un proces care studiaza atent o anumita societate si obiceiurile si traditiile ei.
Principele, in acest context, este mai degraba raspunzator de interpretarea si de aplicarea legilor.
Problema autoritatii se afla oare autoritatea la nivelul poporului, sau rezida in mainile
princieplui? Putem da un raspuns doar examinnand chestiunea consimtamantului politic
acceptarea sau respingerea din partea poporului a legilor sau deciziilor principelui sunt lucruri
esentiale. Nu vorbim de actiuni procedurale specifice democratiei de astazi, nu exista vreo
procedura juridica sau politica prin care sa stabilim ca poporul ar fi sursa legitima a autoritatii
politice.
Cu toata lipsa acestui formalism juridico-politic, trebuie sa remarcam importanta la Toma a
principiului consimtamantului. Guvernantii, pentru Toma, nu sunt priviti in principal ca
reprezentanti ai poporului. Dupa modelul vechiului testament, alegerea este la toma este expresia
unei alegeri divine si nu umane. In acest context, aclamarea (procedura tipica vechiului
testament si evului emdiu este investita cu unica functie procedurala existenta).
Luand ca model vechiul testament si poporul evreu, toma ajunge la concluzia ca autoritatea
temporala pretinde in mod legitim ascultare sau supunere atata timp cat respecta poruncile
divine. Cu alte cuvinte, o autoritate se legitimeaza nu atat in functie de originea sa, cat mai ales
in functie de modul in care se exercita uzurparea politica insasi, poate fi ulterior legitimata, fie
prin consimtamant popoular, fie printr-o autoritate superioara.
Pornind de la cele sase forme aristotelice de regim, sau de constitutie, putem distinge la toma trei
modalitati de guvernare:
1.
2.
3.

O modalitate regala
Politica
Despotica

Regala = cand unul singur guvernreaza, fara sa fie la randul sau guvernat
Politica = cand cel care guverneaza este la randul lui guvernt
Pentru Toma, guvernarea regala este cea in care conducatorul dispune de puteri depline, in
vreme ce in guvernarea politica legile limiteaza autoritatea guvernarii. ajungem sa distingem
intre doua sensuri ale cuvantului politic la Toma, sensul general, in care politicul este identificat
cu guvernarea oamenilor, si deci cu formele aristotelice de regim politic, si un sens particular, in
care guvernarea politica sau politicul se opune guvernarii regale prin felul in care cele doua
guernari relationeaza cu legea. Exista o diferenta fundamentala data de raportarea la lege,
diferenta care nu poate fi atribuita nici participarii regale/populare, nici nr de guvernanti sau
dimensiunilor cetatii.
Pentru a rezuma, putem spune ca daca regele guverneaza intr-un mod absolut, inseamna ca avem
de a face cu un regim regal. Daca el tine cont de legile comunitatii, inseamna ca guvernarea sa
este una poltiica, in sensul particular al termenului. In concluzie, putem afirma ca numarul
guvernantilor este secundar in raport cu importanta legii.
Numarul guvernarii poate deveni important de exemplu atunci cand examinam un regim
monarhic, in care avem principiul conducerii unui singur om, in opozitie cu guvernarea
exercitata de o multime de oameni.
Desi toma prefera regimul mixt, el pare uneori a prefera regimul monarhic totusi, justificandu-l
pe baza unei vizuni metafizice in care virtutea unitatii devine fundamentala.
In acest caz, unitatea care guverneaza universul se regaseste si in sfera politica, unde asigura
suprema coerenta a lumii pamantesti.
Monarhul trebuie sa asigure pacea comunitatii, nefiind suficient faptul ca el sa fie un om virtuos.
Virtutea este o conditie necesara dr nu suficienta pentru a-si mentine functia. Cel mai mare
pericol care pandeste o monarhie, este degnerarea in tiranie.

Trei masuri preventive care pot reduce sansele ca un regim monarhic sa devieze in tiranie:
alegerea conducatorului sa se faca de catre popor, poprul sa il poata indeparta pe monarh daca
acesta nu mai respecta legea si guverneaza tiranic, puterile de care dispune monarhul sa fie
moderate, sa nu i se acorde puteri discretionare
In suma teologiae, Toma pare a prefera constitutia mixta, pt ca in aceasta legea are de partea ei
cel mai mare nuamr de garantii. Este regimul pe care dumnezeu pare a-l prefera atunci cand le
atribuie un conducator evreilor.
Regimul mixt = regimul in care conducatorul principal este asistat de cateva persoane care sunt
garanti ai intelepciunii regimului, si in care elementul democratic este dat de alegerea populara a
conducatorului
summa teologiae
petrus lombardus, teolog important din secolul 12, l comenteaz Toma
distincia 44, chestiuni politice
Premis: orice suveranitate i are sursa n Dumnezeu, rezult c abuzurile politice l au ca autor
pe Dumnezeu. Dumnezeu nu este responsabi de originea injust pe care o poate avea o
autoritate, doar de buna folosire a puterii pe care o poate nfptui o anumit guvernare.
Dumnezeu pote consimi la pierderea puterii de ctre un anumit regim dac aceast putere a fost
dobndit ilegitim. Este singurul care cunoate raiunea pentru care suveranitile ilegitime ajung
s dein puterea politic. Ca i pt augustin, i la toma autoritatea politic apare ca urmare a
pcatului originar. Puterea civil nu putea exista nainte de pcatul originar pentru c pe atunci
nu exista posibilitatea manifestrii superioritii unor oameni fa de ceilali. Supunerea apare n
acest context ca un remediu necesar dup cderea n pcat. Aceast justificare a puterii civile
nsoit i de o justificare a legii. Dup formula apostului pavel, legea se justific din prcina
existenei nedreptii, t c ntre oamenii drepi nu ar fi fost nevoie de vreo suveranitate.
Suveranitatea politic este specific doar existenei din lumea pmnteasc. n acest context,
toma introduce o discuie despre dubla aciune a unei suveraniti, care poate fie doar s i
ghideze pe oameni, fie de-a dreptul s-i domine.
Dac un rege adevrat i conuce poporul urmrind binele tururor, conductorul absolut
guverneaz doar n propriul su avantaj. Suveranitile legitime pot n mod legitim s pretind
ascultare sau supunere din partea cretinilor. Ne putem ns ntreba dac suveranitile ilegitim
dobndite trebuie s ntmpine un refuz de a fi ascultate de ctre cretini.
Potrivit lui Toma, legitimitatea ascultrii civile nu poate fi contestat pornind de la lipsa de
demnitate a deintorilor puterii. Singurul lucru care poate ridica ndoieli n privina necesitii
ascultrii este modul ilegitim n care anumii suverani i-au dobndit puterea, de exemplu prin
uzurpare. Un astfel de regim tiranic nu ar putea pretinde supunere dect dac se transform ntrun regim onest, fie cernd consimmnt din partea supuilor, fie plecnd de la decizia unei
autoriti superioare. Rolul consimmntului este unul foarte important ntruct el acord
autoritate acelor regimuri civile care erau lipsite de legitimitate. Numim aadar consimmnt
acceptarea de ctre ceteni a unei politici sau a unor decizii politice n privina crora poporul se
poate exprima n mod liber.
Cetenii i pot exprima i dezacordul fa de deciziile unei suveraniti dac aceasta svrete
abuzuri la adresa legii sau dac folosete violena i prin aceasta mpiedic exercitarea puterii
civile. Cetenii sunt chemai s consimt sau s dezaprobe inclusiv politicile unei autoriti n
privina taxelor percepute. Toi membri comunitii beneifiaz de libertate ca un dar al lui
dumnezeu. Invocarea noiunii de consimmnt ne trimite la opera lui Cicero, care afirmase c
puterea civil obinut prin violen nu este niciodat dorit de popor, care va asculta de aceast
suveranitate doar dac va fi constrns. n cazul unei tiranii, cel care l-ar omor pe tiran ar obine
consimmntul spre aceast aciune al celor oprimai.
de rego ad regem cypri tratat despre guvernmnt

Debuteaz printr-o anchet n privina cuvntului rege. Fundamental pentru filosofia politic, pt
c reia principalele teme aristotelice, redndu-le dintr-o perspectiv cretin. nc din prolog,
Toma mrturisete c are intenia de a defini n aceast lucrare ce nseamn guvernarea i de a
prezenta principalele atribuii care decurg din funia regal. Referinele sale sunt n primul rnd
biblice, trimind n special la aristotel, pentru c orice lucru a fost rnduit n vederea unei
finaliri, rezult c viaa politic are nevoie de un conductor care s-i ghideze pe ceilali spre
scopurile care trebuie atinse n cetate.
Toma amintete de obligaia omului de a tri alturi de semenii si, citnd din vechiul testament
(cartea ecleziastului cartea pildelor). nc din primele capitole, toma reia def aristotelic a
omului, vzut ca animal social i politic.
Natura social a omului este prezentat ca o necesitate. n capitolele 2-7, Toma ncearc s
investigheze care este cea mai bun form de guvernare, i ajunge la concluzia c exist 3
guvernri juste i 3 injuste (menionate anterior)
n capitolul al treilea, toma pare s i acorde monarhiei prioritate, n faa aristocraiei sau a
timocraiei. Trei rgumente pentru primatul monrhiei: pacea este mai bine mai bine garantat n
regimul monarhic, regimul este mai unitar prin faptul c toi se upun unui singur conductor,
dominaia unui singur conductor este mai natural. Un astfel de regim monarhic are avantajul
de a nu favoriza divergenele de interese ale celor care conduc .
n capitolul 4, este prezentat tirania, creia i se acord mai mult spaiu, vzut ca cea mai rea
form politic, pentru c n acest fel de regim conductorul i urmrete propriul lui bine,
ignorndu-l pe al celorlali
Fiind singurul conductor, tiranul are cele mai mari anse s i exercite puterea doar n favoarea
sa. Tiranul este omul cel mai lipsit de raiune care poate fi comparat chir cu animalele.
Dumnezeu a ngduit ca poporul ales s aib un rege, dei regii ri au abandandonat cultul
adevratului Dumnezeu.
Concluzia este c trebuie cu orice pre mpiedicat preluarea puterii de ctre conuctorii ri. Nu
regimul regal degenereaz cel mai adesea n tiranie, ci regimul n care mai muli i mpart
puterea se transform mai degrab ntr-o tiranie.
Se poate vorbi i de regimul monarhic care s degenereze n tianie (cap 6) care sunt remediile
pt aceast situaie
O soluie la ndemn = s fie destituit tiranul
De fiecare dat cnd este pus n cauz regimul tiranic, trebuie ca acest lucru s se nfptuiasc cu
ajutorul autoririi publice. Poporul are dreptul de a-i alege un rege i de a-l nltura pe tiran sau
de a-i limita puterea. Tiranul poate fi nlturat pt c el nu mai guverneaz ntr-un mod legitim, i
pentru c el practic a nclcat practic pactul care l inea legat de supuii si. Lipsa de ncredere
n capacitile politice ale supuilor o alt greeal svrit de tiran.
Dac un tiran nu mai merit s i guverneze supuii, un rege nelept i drept trebuie s fie
recompensat pentru modul n care i-a ndeplinit funcia cinstea i gloria sunt insuficiente ca
recompense pentru un rege bun, ntruct acesta trebuie s aib un suflet virtuos i astfel s
dispreuiasc gloria trectoare dei dorina de glorie poate f ntructva legitim, acest sentiment
rmne unul prea fragil pentru a crea ntre oameni legturi cre s se bazeze pe virtute
CITIM DE LA PGINA 9 LA PAGINA 183
Capitolele 7, 10 si 11 descriu actiunea justa a tiranului.
Principele trebuie sa tinda spre adevarata fericire in cap 8 si 9 care se gaseste doar la Dumnezeu.
Punctul culminant este atins la inceputul cartii a 2-a in primele 4 capitole ale acestei carti.
Inceputul cartii a 2-a este dedicat comparatiei intre arta si natura. Arta imita natura, exista o
analogie spune Toma intre conducerea lumii de catre Dumnezeu si misiunea principelui.

Principele are o dubla misiune, aceea de a intemeia statul, institutio, si al doilea aspect este al
guvernarii guvernaqtio.
Instituirea statului sau a cetatii este obiectul cartii a 2-a. Capitolele 3-4 prezinta mai degraba
guvernarea regala, una dintre cele 3 forme drepte de guvernare. Definirea actiunii de a guverna
ca conducere a comunitatii spre un scop just pune intotdeauna problema finalitatii neamului
omenesc. Care este scopul vietii? Daca viata fericita ar fi scopul ultim al neamului omenesc
atunci comunitatea politica ar fi forma de viata perfecta.In acest caz i-ar reveni principelui
conducerea oamenilor spre acest scop. Totusi pentru ca viata buna este doar un mijloc pentru a
avea acces la fericirea cereasca puterea temporala se supune puterii spirituale, respectiv puterii
papale.Guvernantii au rolul de a mentine pacea si de a proteja comunictatea de amenintarile
externe. Ei trebuie sa instituie o legislatie justa care sa favorizeze viata virtuasa vazuta ca obiect
si scop al vietii politice.
Pentru Toma, omul este in mod natural o fiinta sociala, viata sociala este asadar conforma
aspiratiilor naturale ale omului insa societatea se constituie prin intermediul consimtamantului
vointelor umane. Desi ii este naturala omului, viata in societate nu este un simplu fapt de natura
ci este o opera a ratiunii si a virtutii. In acest context principele poate fi vazut ca un vicar al
multimii in sensul de slujitor al binelui comun. Fiind in slujba poporului, principele nu este insa
un delegat sau un subordonat al poporului. Intr-un alt sens, pentru Toma adevaratul subiect al
vietii politice este poporul care deleaga guvernarea principelui
Toma DAquino(1225-1274)

Summa theologiae
Commentarii la politica lui Aristotel
Commentarii la sentente
De regno