1.

Dumnezeu Dumnezeu este fie sintagma prin care se face referire la divinitatea suprem a celor trei religii monoteiste abrahamice: iudaism, cretinism, islam, fie un termen sinonim cu acela de divinitate, zeitate, zeu/zei. n general se poate determina la care dintre cele dou sensuri se face referire ntr-un text prin faptul c n prima sa accepiune termenul este scris cu majuscul, iar n cealalt cu liter mic. n primul sens, termenul Dumnezeu corespunde tetragramei ebraice YHWH, ce este un acronim; transliterarea acestei tetragrame mai cunoate i formele YHVH, JHVH sau JHWH. n lipsa altor precizri, n vorbirea curent Dumnezeu desemneaz Dumnezeul evreilor, al cretinilor i al musulmanilor. Mult vreme populaia regatelor Iuda i Israel l-au venerat pe IHWH, un zeu tribal propriu, n schimbul speratei protecii din partea acestuia, fr a nega ns existena divinitilor rilor vecine. Aceast practic se numete monolatrie, evreii avnd chiar perioade n care s-au rugat ocazional la aceste zeiti. Astfel, Biblia ne spune (1 Cronici 14:7) c regele David a avut un fiu numit Baaliada (sau Beeliada) , adic Baal tie (Baal fiind una dintre principalele zeiti cananeene, alturi de El) i c Saul, i el, a avut un fiu numit Ebaal (1 Cronici 8:33)*2+, adic omul lui Baal. Biblia (Ieire 15:11) l citeaz pe Moise spunnd: Cine e ca Tine ntre dumnezei Doamne?. Psalmul 86:8 reia i el ideea: Nimeni nu e ca tine ntre dumnezei, Doamne. n ali psalmi (e.g.,82:1) *5+ dumnezeul evreilor ni se spune c st de vorb ntr-o adunare de dumnezei (*. . .+ El judec n mijlocul dumnezeilor.) sau ali dumnezei se nchin Lui (Psalm 97:7 - 9) . Aceeai idee a zeului nostru printre ali zei este reluat i-n Exod (18:11) [7]unde Ietro, socrul lui Moise, declar: Cunosc acum c Domnul este mai mare dect toi dumnezeii; De unde concluzia c folosirea pentru YHWH a substantivului comun plural dumnezei (Elohim pluralul de la El/Eloha), n afar de a sugera un plural de politee indic i spre multitudinea de zei/diviniti pe care acesta le-a nlocuit n cursul procesului de trecere a religiei evreieti spre monoteism. La babilonieni, zeul Marduk ntruchipeaz din ce n ce mai muli zei (Lugal-Aki, Nirig, Nergal, Bel i Nebo). Acest fenomen de unificare a panteonului naional are coresponden i n religia Egiptului, dei nici babilonienii, nici egiptenii nu au atins monoteismul iudaic. Dovezi arheologice vin s sprijine textul biblic, demonstrnd c n perioada monarhic, sub Solomon, evreii divinizau mai muli dumnezei n afar de YHWH, precum Baal, Asera, Milkon i Kemos. Panteonul evreiesc era ierarhic, n el intrnd i kerubimi (sau heruvimi), iniial personificri ai norilor furtunii, fiine fantastice cu aripi de acvil cunoscute i de ctre alte populaii canaaneene , serafimi (erpi naripai) etc. Eu sunt

Concepia cretin n religia cretin, Dumnezeu, YHWH, este vzut ca fiind creatorul Pmntului i al Lumii. De obicei se consider c are atributele de sfinenie (separat de pcat i incoruptibil), justee (are dreptate n toate), suveranitate (are voin proprie), omnipoten (atotputernic),omnitiin (atottiutor), omnibenevolen (atotiubitor) i ubicuitate (omniprezent). Scripturile conin multe afirmaii directe referitoare la calitile lui Dumnezeu. Iat doar cteva exemple: DOMNUL iubete dreptatea (Psalmul 37:28) *11+; Dumnezeu este atotnalt n putere (Iov 37:23) *12+; Eu sunt loial, este declaraia lui Iehova (Ieremia 3:12)*13+; El este nelept cu inima (Iov 9:4) *14+; El este un Dumnezeu ndurtor i milos, ncet la mnie i abundent n buntate iubitoare i adevr (Exodul 34:6) *15+; Tu, o, Iehova, eti bun i gata s ieri (Psalmul 86:5)*16+; i o calitate a sa este predominant, Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4:8) .

Religia cretin cunoate i mrturisete trei persoane, sau ipostaze (sau ipostasuri), ale lui Dumnezeu. n Sfnta Evangelie dup Ioan, Iisus nsui spunea: Eu i Tatl Meu una suntem (Ioan 10:30) *18+, pentru ca mai apoi s menioneze toate cele trei ipostaze: Dar Mngietorul, Duhul Sfnt, pe CareL va trimite Tatl, n numele Meu, Acela v va nva toate i v va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. (Ioan 14:26) Se nelege din acestea, dup cum Sfntul Grigore Teologul explic: Cele trei ipostasuri sunt o singur Fire n trei proprieti, nelegtoare, desvrite, existnd prin ele nsele, deosebite n numr, dar nu deosebite n Dumnezeire .

Aceast form de tripl manifestare este numit n religia cretin, nefiind ns recunoscut de adepii iudaismului i islamului, Sfnta Treime. Sfnta Treime are n comun Dumnezeirea. Dumnezeu Tatl este, n religia cretin, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alturi de Fiul i de Sfntul Duh. Dumnezeu Tatl este nenscut i negenerat. Dumnezeu Fiul este, n religia cretin, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alturi de Tatl i de Sfntul Duh. Dumnezeu Fiul este nscut din Dumnezeu Tatl mai nainte de timp i ntrupat ca om, n timp, din Fecioara Maria, prin adumbrirea acesteia cu Dumnezeu Duhul Sfnt (Luca 1:35) . Dumnezeu Duhul Sfnt este, n religia cretin, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alturi de Tatl i de Fiul. Dumnezeu Duhul Sfntpurcede din Dumnezeu Tatl (dup cretinismul ortodox) sau din Dumnezeu Tatl i Dumnezeu Fiul (dup cretinismul catolic i cel protestant). Unde locuiete Dumnezeu? n cteva versete se spune despre ceruri c sunt locul locuinei lui Dumnezeu (1 mprai 8:39, 43, 49 ; 2 Cronici 6:33, 39 ) . Un singur verset ns descrie mreia lui Iehova Dumnezeu astfel: S locuiasc Dumnezeu cu adevrat mpreun cu omul pe

pmnt? Iat, cerurile i cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde (2 Cronici 6:18) . Dumnezeu este un Spirit, spune Biblia (Ioan 4:24) *24+. Prin urmare, el locuiete ntr-un domeniu spiritual, complet diferit de universul fizic. Cnd Biblia spune despre ceruri c sunt locuina lui Dumnezeu, ea arat ct de grandioas e aceast locuin n comparaie cu domeniul material n care locuim noi. Aadar, potrivit Bibliei, Dumnezeu nu locuiete n universul fizic, dar are o locuin bine stabilit (vezi,e.g.,Iov 23:3) . Concepia islamic.

In Islam, Dumnezeu poart numele de Allah. Mahomed, ntemeietorul ei, arat c Allah este acelai cu Dumnezeul biblic. De asemenea, Isus apare n revelaiile lui. Concepia iudaic

Iudaismul este cea mai veche religie abrahamic, avnd ns un numr mai redus de credincioi. Iudaismul, centrat pe existena unui Dumnezeu revelat lui Moise, a jucat un rol esenial n pstrarea identitii naionale a poporului evreu i formarea Statului Israel. Argumente pro i contra existenei lui Dumnezeu

Existena sau inexistena lui Dumnezeu este un subiect imens al literaturii filosofice. Dup ce n antichitate i n evul mediu numeroi filosofi i teologi au urmrit cu preponderen demonstrarea existenei lui, n zilele noastre accentul se pune pe demonstrarea inexistenei. Sf. Anselm de Canterbury propune argumentul ontologic n favoarea existenei, reluat mai apoi de Descartes i Kant; Filosoful englez William Paley propune analogia ceasornicarului, care n esen const n a arta c, aa cum un ceasornic, un mecanism suficient de complex, are un creator, aa i omul, un mecanism cu mult mai complex, trebuie s aib un Creator; Promotorii religiei arat rolul jucat de aceasta n crearea unui sistem convergent, dac nu unitar, de valori comportamentale (sau morale), care au influenat apoi creterea economic. Lipsa dovezilor pentru existena zeilor/supranaturalului e principalul argument al ateilor. Bertrand Russell, celebrul filosof, matematician i logician ateu, a fost ntrebat ce ar spune dac ar ajunge n faa lui Dumnezeu dup moarte, iar acesta i-ar cere motivele pentru care nu a crezut n El. Replica lui Russell a fost sarcastic dar sincer: N-au fost suficiente dovezi, Doamne, n-au fost suficiente dovezi.; Problema rului contest existena unui zeu care este deopotriv omnipotent i atotiubitor aducnd argumentul c un asemenea zeu nu ar trebui s permit

existena rului i a durerii. Aceast abordare are o variant foarte rspndit n rile n care cretinismul este subvenionat de stat, prin sublinierea faptului c clerul comite numeroase nclcri ale normelor religioase pe care le propovduiete (anticlericalism) Procentajul populaiei din rile europene care la recensmntul din 2005 au rspuns c au credin c exist Dumnezeu. Filosoful german Karl Marx opineaz c religia ar fi opiu pentru mase, n sensul c acestea din urm ar fi ndoctrinate (sau sedate, ca i sedarea cu opiu), de religie i promotorii acesteia, mpotriva declanrii revoluiei proletare i a furirii unei societi mai bune. Distribuia credinei n Dumnezeu

Aproximativ 54% din populaia lumii s-a identificat ca aparinnd uneia din cele trei religii abrahamice (33% cretini, 21% musulmani, 0.22% evrei). Din restul de 46%, 6% sunt buditi, 13% hindui, 6% religii tradiionale chineze, 6% cu diferite alte religii i 16% nereligioi (atei, agnostici, sau persoane care au rspuns cu fr religie n cadrul studiilor efectuate). Majoritatea acestor religii implic credina ntr-un zeu sau n mai muli zei . Pe continentul european, credina n Dumnezeu este cea mai rspndit n rile ortodoxe (Romnia, Grecia),musulmane (Turcia) sau romanocatolice (Polonia, Portugalia) .

2.Apocalipsa Apocalipsa lui Ioan (n greac , n trad. "Re-velaia, dez-vluirea lui Ioan") este ultima carte n canonul Noului Testament i singura carte biblic aparinnd n ntregime literaturii apocaliptice (cu excepia 2 Ezdra, canonic pentru Biserica Ortodox Rus i Biserica Ortodox Etiopian). Cf. Apocalipsa 1:9 , autorul este de obicei denumit Ioan Teologul (uneori n mod controversat identificat cu Apostolul Ioan i/sau Ioan Prezbiterul), iar locul scrierii luat ca fiind Insula Patmos din Marea Egee. Contextul scrierii pare a fi unul de persecutare a cretinilor, drept pentru care data scrierii este plasat fie circa 95 e.n., n timpul domniei lui Domiian, fie ca 64-69 e.n., n timpul sau imediat dup domnia lui Nero.*1+*2+ Mesajul crii privete triumful escatologic al lui Isus Cristos asupra dumanilor si i aiBisericii. Apocalipsa are o mare varietate de interpretri, plecnd de la mesajul simplu c trebuie s avem ncredere c Dumnezeu va nvinge (interpretarea simbolic), ajungnd la scenarii complexe (interpretarea futurist),*4+*5+ pn la perspectivele criticilor care neag c Apocalipsa ar avea vreo valoare spiritual.

La nceputul erei cretine,*necesit citare+ cretinii priveau aceast care ca prevestind evenimente viitoare, n special venirea unui mileniu de paradis pe pmnt. n Antichitatea trzie i Evul Mediu, Biserica dezaproba ideea mileniului drept regat literal de o mie de ani. Odat cu Reforma Protestant oponenii catolicismului au adoptat o viziune istoricist, n care apocalipsa prezis se desfoar de-a lungul istoriei bisericii. n secolul al XIX-lea, futurismul (credina c prediciile sale se refer la evenimente care nu s-au ntmplat nc) a nlocuit n mare parte istoricismul la protestanii conservatori. Viziuni religioase Interpretrile futuriste prezic de obicei o nviere a morilor i o rpire la cer a celor vii, n care toi cretinii adevrai i cei care nu au atins vrsta responsabilitii sunt adui la Hristos n vremea n care mpria lui Dumnezeu va veni pe pmnt. Ei cred de altfel c urmeaz o vreme a ncercrii - o perioad de apte ani n care credincioii vor fi persecutai i martirizai peste tot n lume, ei fiind purificai i ntrii prin asta. Futuritii nu au czut de acord cnd vor fi rpii la cer credincioii, dar n aceast privin exist trei mari viziuni: 1) nainte de ncercare; 2) aproape de sau la mijlocul vremii de ncercare; sau 3) la sfritul vremii de ncercare. Exist i a patra viziune de rpiri multiple la cer de-a lungul vremii ncercrii, dar aceasta nu este una din viziunile acceptate pe larg n aceast privin. Dispensaionalitii (pretribulaionitii) cred c toi cretinii aflai n via vor fi luai s-l ntmpine pe Hristos nainte de a ncepe vremea ncercrii. Astfel, cretinii sunt ferii de vremea ncercrii, aa cum Noe a fost ferit atunci cnd Dumnezeu a judecat lumea antediluvian. Mediotribulaionitii cred c rpirea la cer a credincioilor va avea loc la aproximativ jumtatea vremii ncercrii, dup ce ea ncepe, dar nainte de partea ei cea mai grea. Unii mediotribulaioniti, n special cei care cred n rpirea la cer a bisericii nainte de vremea mniei, cred c mnia lui Dumnezeu se va revrsa n timpul Marii ncercri, care este limitat la ultimii trei ani i jumtate a vremii ncercrii, dup ce credincioii au fost ridicai la Hristos. Posttribulationitii cred c cretinii vor fi ridicai n nori cu Hristos i i se vor altura lui n momentul ntoarcerii sale pe pmnt. (Pretribulaionistul Tim LaHaye susine c o rpire la cer de dup vremea ncercrii este viziunea cea mai apropiat de cea crezut de biserica primar.) Toate cele trei viziuni susin c cretinii se vor rentoarce cu Hristos la sfritul vremii ncercrii. Susintorii celor trei viziuni afirm c Israelul va fi obligat s semneze un tratat de pace pe apte ani cu Antihristul, cu care vor ncepe cei apte ani ai vremii ncercrii. Muli susin c Antihristul va fi conductorul unui Imperiu Roman renviat, dar localizarea geografic a acestui imperiu nu este cunoscut. Hal Lindsey sugereaz

c acest Imperiu Roman va fi centrat n Europa de Vest, avnd Roma drept capital. Tim LaHaye propag credina c Babilonul va fi capitala unui imperiu mondial. Joel Richardson i Walid Shoebat au scris amndoi cri profeind un Imperiu Roman de Rsrit renviat, care se va afla n graniele Imperiului Otoman. (Istanbul are de asemenea apte dealuri, a fost o capital a Imperiului Roman i este cunoscut drept Cornul de Aur - semnificativ date fiind referinele eshatologice la Cornul cel mic Daniel 7:8 , Daniel 8:9 .)

Exist de asemenea o variant futurist conform creia vremea ncercrii poate aprea n fiecare generaie, adic Satan are mereu un antihrist pregtit i exist mereu un stat naional care poate deveni Imperiul Roman renscut. Aceast variant a fost dezvoltat de Angela Hunt n cartea ei de ficiune The Immortal. Viziunea futurist a fost propus iniial de doi scriitori catolici, Manuel Lacunza i Ribera. Lacunza a scris sub pseudonimul Ben-Ezra, iar opera sa a fost interzis de Biserica Catolic. Ea a devenit popular n secolele XIX i XX, astfel nct azi ea e cea mai cunoscut teorie futurist. Cri despre rpirea la cer de autori cum ar fi Hal Lindsey iar mai recent serialul de romane Left Behind (de Jerry Jenkins i Tim LaHaye) i filmele cu acelai nume au popularizat foarte mult acest coal de gndire. . Exist trei mari interpretri:premilenialism, amilenialism i postmilenialism. Premilenialismul crede c Hristos se va ntoarce pe pmnt, l va lega pe Satan i va domni pentru o mie de ani literali pe pmnt, capitala regatului su fiind la Ierusalim. Astfel Hristosse ntoarce nainte (pre-) de mia de ani menionat n Apocalipsa cap. 20 . Exist dou subclase de premilenialism: dispensaional i istoric. O form anume de premilenialism este vzut ca fiind cea mai veche viziune milenial din istoria bisericii.[7] Papias, considerat de unii drept discipol al Apostolului Ioan, era un premilenialist, conform lui Eusebiu din Cezareea. De asemenea Iustin Martirul i Filozoful i Ireneu de Lyon i-au exprimat n scrierile lor credina n premilenialism. Amilenialismul, viziunea tradiional a Bisericii Catolice, crede c mia de ani menionat nu sunt (a-) o mie de ani literali, ci este o exprimare figurat pentru ceea ce acum este epoca bisericii, n mod obinuit timpul de la nlarea lui Hristos pn la a doua sa venire. Aceast viziune provine de la Augustin de Hipona. Amilenialitii au opinii diferite despre cadrul temporal al mileniului. Unii afirm c acesta a nceput la Rusalii, alii c a nceput cu mplinirea profeiei lui Isus cu privire la distrugerea Templului de la Ierusalim (70 e.n.) iar alte puncte de debut au fost de asemenea propuse. Este aprig disputat dac aceast eshatologie ar fi fost rezultatul cezaropapismului, i dac acesta a fost motivul pentru care premilenialismul a fost

condamnat de Biserica Catolic. Postmilenialismul crede c Hristos se va intoarce dup (post-) o mie de ani literal sau la figurat, n care lumea s fi devenit preponderent cretin. Aceasta era viziunea lui Jonathan Edwards. *modific+Viziunea istoricist Istoricitii susin c evenimentele prezise de Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a cptat popularitate odat cu Reforma Protestant. n secolul al XIXlea, odat cu apariia dispensaionalismului, protestanii conservatori au abandonat n mare parte istoricismul n favoarea futurismului. Adventitii afirm o interpretare istoricist a prediciilor Bibliei din Cartea Apocalipsei. Rastafarienii interpreteaz istoricist Cartea Apocalipsei, legnd-o att de evenimente din secolul XX cum ar fi ncoronarea mpratului etiopian Haile Selassie i Al Doilea Rzboi Italo-Etiopian, ct i de evenimente viitoare cum ar fi a doua venire a lui Selassie din ziua judecii.*necesit citare+ *modific+Viziunea preterist Preterismul susine c Apocalipsa constituie o profeie a evenimentelor care s-au ntmplat n primul secol al erei noastre.[8] Preterismul a fost enunat de iezuitul Luis De Alcasar n timpul Contrareformei.[9][10] Rolul viziunii preteriste a fost acela de a proteja Biserica Catolic fa de atacurile din partea protestanilor,[11][12] care considerau c Papa este Antihristul. Interpretrile preteriste identific fie Ierusalimul fie Imperiul Roman ca fiind persecutorii Bisericii, adic ele fiind Babilonul, Mama curvelor, etc. Ei vd Armaghedonul ca fiind judecarea de ctre Dumnezeu a evreilor, executat de armata roman, care este identificat cu fiara. Ele vd Apocalipsa ca fiind mplinit n anul 70 e.n., atunci ncepnd prin urmare prezena deplin a lui Dumnezeu n mijlocul omenirii. Unii preteriti vd a doua jumtate a Apocalipsei ca referindu-se la Roma, la persecuiile mpotriva cretinilor i la cderea Imperiului Roman. *modific+Viziunea cretin-ortodox Icoan ortodox a Apocalipsei Sf. Ioan (sec. XVI). Ortodoxia consider textul ca descriind simultan evenimente contemporane i drept profeie a evenimentelor care vor urma, pentru care evenimentele contemporane constituie o prefigurare. Ea respinge ncercrile de a determina dac evenimentele descrise de Apocalips ar avea loc n prezent prin a le corela cu evenimente contemporane, lund n serios avertismentul Scripturii mpotriva celor care proclam

prematur c El e aici!. n loc de asta, cartea este vzut drept un avertisment pentru a fi gata din punct de vedere moral i spiritual pentru sfritul vremurilor, oricnd ar veni el (ca un ho noaptea), el venind la momentul ales de Dumnezeu i nefiind un moment care poate fi grbit sau prezis de ctre muritori.*13+ Acest punct de vedere este mprtit de muli catolici, dei exist o pluralitate de opinii asupra naturii Apocalipsei n catolicism. Cartea Apocalipsei este singura carte din Noul Testament care nu este citit n cursul slujbelor Bisericii Ortodoxe. n Biserica Ortodox Copt (care nu se afl n comuniune cu Biserica Ortodox dar i e similar ei din punct de vedere liturgic), toat Cartea Apocalipsei este citit n Noaptea Apocalipsei sau Smbta Luminat (ajunul nvierii). *modific+Viziunea liturgic pascal Aceast viziune, exprimat att de teologi protestani ct i de teologi catolici, consider adorarea liturgic, n special ritualurile de Pati ale cretintii timpurii ca fundalul i contextul nelegerii structurii i semnificaiei Crii Apocalipsei. Aceast perspectiv este explicat n The Paschal Liturgy and the Apocalypse (ediie nou, 2004) de Massey H. Shepherd, un cercettor episcopal i n lucrarea lui Scott Hahn The Lamb's Supper: The Mass as Heaven on Earth (1999), n care el afirm c forma Apocalipsei este structurat conform creaiei, cderii, judecii i mntuirii. Cei care susin acest punct de vedere afirm c distrugerea Templului (70 e.n.) a avut un efect profund asupra poporului evreu, nu doar n Ierusalim ci i printre evreii din jurul Mediteranei, care vorbeau grecete.*14+ Ei consider c Apocalipsa ne prezint euharistia timpurie, afirmnd c ea este noua adorare din Templul unui Pmntul Nou i Cer Nou. Ideea c euharistia este o prefigurare a ospului ceresc este de asemenea cercetat de metodistul britanic Geoffrey Wainwright n cartea sa Eucharist and Eschatology (Oxford University Press, 1980). *modific+Viziunea esoteric Viziunile esoterice asupra Apocalipsei afirm c ea are niveluri de nelegere multiple, cel mai rudimentar fiind cel literal sau litera moart. Cei care sunt instruii n cunoaterea esoteric intr treptat pe nivele tot mai subtile de nelegere a textului. Ei vd cartea ca oferind att o serie de avertismente date omenirii ct i o descriere amnunit a proceselor interne, spirituale, ale sufletului individual. Cabalitii gnostici cred c Apocalipsa (la fel ca Geneza) este o carte foarte profund de simbolism cabalistic. Acest punct de vedere este expus de nvtori cum ar fi H.P. Blavatsky,Eliphas Levi i Rudolf Steiner. Gnosticii cretini este improbabil s fie atrai de Apocalipsa deoarece le repugn doctrina mntuirii prin Mielul sacrificat, care este parte central a Apocalipsei. Gnosticii cretini credeau n iertarea pcatelor, dar nu printr-un sacrificiu pentru pcat... ei l acceptau complet pe Hristos; viaa iar nu moartea lui era nota dominant

a nvturii i practicii lor.*15+ James Morgan Pryse era un gnostic esoterist care vedea Apocalipsa drept versiune occidental a teoriei hinduse a chakrelor. El i-a nceput lucrarea astfel: Scopul acestei cri este s arate c Apocalipsa este un manual de dezvoltare spiritual i nu o istorie criptic sau o profeie, aa cum se crede de obicei.*16+ Diverse astfel de teorii nu au reuit s capete o larg recunoatere. Dar Christopher Rowland afirm: vor fi mereu fire libere care vor refuza s fie esute ca ntreg. Prezena firelor care refuz cu ncpnare integrare n estura frumoas a imaginii noastre despre lume nu submineaz de obicei acest imagine.*17+ [modific+Viziunea discipolilor radicali Viziunea discipolilor radicali susine c Apocalipsa este cel mai bine neleas ca un manual pentru a deveni un discipol radical; adic a rmne fidel spiritului i nvturilor lui Isus i a evita asimilarea de ctre societatea din jurul su. Din aceast perspectiv, agenda primar a crii este de a dezvlui c puterile lumeti sunt niste impostori care caut s se opun cilor lui Dumnezeu. Tentaia principal pentru cretinii din primul secol i de azi este de a nceta s mai respecte nvturile neviolente i exemplul lui Isus, fiind momii de adoptarea necritic a valorilor mondiale, naionale sau culturale - imperialismul fiind cel mai periculos i insidios. Aceast perspectiv (legat strns de teologia eliberrii) provine din abordrile unor cercettori biblici radicali cum ar fi Ched Myers, William Stringfellow, Richard Horsley, Daniel Berrigan, Wes Howard-Brook,[18] i Joerg Reiger.[19] *modific+Viziunea spiritual pascal Exist o perspectiv conform creia Cartea Apocalipsei descrie o btlie spiritual care a avut loc atunci cnd Isus era pe cruce i apoi n mormnt. Unii baptiti primitivi cred c acesta este sensul dat ei de autor.*necesit citare+ *modific+Viziuni estetice i literare Muli scriitori i teoreticieni ai literelor au contribuit la o gam larg de viziuni despre originile i scopurile Crii Apocalipsei. Unii din aceti scriitori nu au legturi cu cultele cretine, dar ei au gsit n Apocalipsa o surs de inspiraie. Apocalipsa a fost abordat prin filosofia hindus i prin Midrash-ul evreiesc. Alii au subliniat aspecte literare care au fost ignorate, cum ar fi similariti dintre inspiraia profetic i inspiraia poetic modern sau paralele cu dramele eline. n ultimii ani au aprut teorii care se concentreaz asupra modului n care cititorii interacioneaz cu textul pentru a crea nelesuri proprii i nu sunt interesate de ceea ce vroia s spun la origini autorul. Charles Cutler Torrey a predat limbile semitice la Universitatea Yale. Contribuia sa major a fost s arate c profeii, cum ar fi scribul Apocalipsei, devin mult mai inteligibili cnd sunt considerai n mod primar drept poei. El considera c acest

punct de vedere a fost pierdut din vedere deoarece cele mai multe Biblii n limba englez traduc totul drept proz.*20+ Poezia a fost de asemenea motivul pentru care Ioan nu a citat niciodat n mod direct profeii dinaintea lui. Dac ar fi fcut aa ceva, ar fi trebuit s foloseasc poezia lor ebraic, n timp ce el dorea s-i scrie propria poezie. Torrey sublinia c Apocalipsa a fost scris la origini n aramaic.*21+ Tocmai de aceea traducerile greceti care ni s-au transmis au fost scrise ntr-un idiom att de ciudat. Era vorba de o traducere literal care trebuia s respecte avertismentul din Apocalipsa 22:18 i anume c nu era permis sub nicio form coruperea textului. Conform lui Torrey, povestea spune c A Patra Evanghelie a fost adus la Efes de un cretin refugiat din Palestina curnd dup jumtatea primului secol. Ea era scris n aramaic. Mai trziu efesenii au susinut c acest refugiat era nsui discipolul cel iubit. Mai trziu Ioan a fost expulzat de Nero i a murit n Patmos dup ce a scris Apocalipsa. Torrey susinea c pn n anul 80 e.n., cnd cretinii au fost dai afar din sinagogi,*22+ mesajul cretin era proclamat mai nti n sinagog i, din motive culturale, trebuia ca evanghelistul s fi vorbit n aramaic, altfel el nu ar fi fost ascultat.*23+ Torrey arta cum cele trei cntece principale din Apocalips (cntarea cea nou, cntarea lui Moise i a mielului i corul dinApocalipsa 19:6-8 ) toate sunt scrise n mod firesc n patru versuri metrice plus o coda.[24] Alte momente dramatice din Apocalipsa, cum ar fi Apocalipsa 6:16 , n care oamenii ngrozii strig s fie ascuni se supun aceleiai reguli.[25]

Christina Rossetti era o poet victorian care credea c stimularea simurilor de ctre lumea natural i afl sensul firesc n moarte i n Dumnezeu.[26] Al ei The Face of the Deep este o meditaie asupra Apocalipsei. n opinia ei, ceea ce Apocalipsa ne nva este rbdarea.*27+ Rbdarea este cea mai aproape de perfeciune, att ct o permite firea omeneasc.*28+Cartea sa, care este scris n mare parte n proz, erupe frecvent n poezie sau jubilare, la fel ca nsi Apocalipsa. Importana viziunilor lui Ioan[29] aparine cretinilor din toate timpurile ca o meditaie la prezentul continuu. Aceste treburi sunt eterne i se afl nafara consideraiilor umane obinuite. Acea iarn care va fi moartea Timpului pare c nu are s se sfreasc. O iarn dup care nu urmeaz nicio primvar... - cine o poate suporta?*30+ Ea a tratat cu competen aspectele rzbunrii din mesajul lui Ioan: Civa sunt chemai s in judecata; tuturor, fr excepie, li se cere s aib mil.*31+ Concluzia ei era c cretinii trebuie s l priveasc pe Ioan drept reprezentat al tuturor frailor si astfel nct ei s spere precum a sperat el, s iubeasc precum a iubit el.*32+ Mai nou s-au dezvoltat moduri estetice i literare care se concentreaz asupra Apocalipsei ca oper de art, oper a imaginaiei, vznd imaginile ei drept descrieri simbolice ale unor adevruri eterne i ale victoriei binelui asupra rului. Elisabeth Schuessler Fiorenza a scris Revelation: Vision of a just world (Apocalipsa: viziunea

unei lumi juste) din punctul de vedere al retoricii.[33] Astfel, nelesul Apocalipsei este determinat n parte de felul n care Ioan exprim anumite lucruri i n parte de contextul n care cititorii recepioneaz mesajul ei i pe de alt parte de apelul crii la ceva dincolo de logic. Viziunea Prof. Schuessler Fiorenza c Apocalipsa este foarte important azi, ca mesaj de eliberare a grupurilor dezavantajate. Cartea lui Ioan este o viziune a unei lumi juste, nu o sete rzbuntoare de distrugere a lumii. Opinia ei c mesajul Apocalipsei nu are note de gen a cauzat dezacord. Ea afirm c trebuie s privim dincolo de simboluri, n loc de a ne face un feti din ele. Tina Pippin exprim o prere opus:*34+ i anume c Ioan scrie literatur de groaz i c misoginia care st la baza povestirii este mpins la extrem. Prof. Schuessler Fiorenza ar vrea parc s spun c a lui Ioan carte seamn mai mult cu science fiction; ea nu prezice viitorul ci folosete conceptele timpului su pentru a arta cum realitatea de zi cu zi ar putea fi foarte diferit. D. H. Lawrence avea o viziune opus, pesimist, asupra Apocalipsei n finalul crii sale Apocalypse.[35] El vedea limbajul folosit de Apocalipsa ca fiind sumbru i destructiv; un produs al morii. n locul acestui mesaj el vroia s propage un individualism implicat public (pe care el l identifica lui Isus cel istoric suplinit de o contiin cosmic prost definit) mpotriva celor doi dumani fireti ai si. Pe unul l numea suveranitatea intelectului*36+ pe care l vedea ntrupat ntr-o societate totalitar bazat pe tehnologie. Cellalt duman era numit de el vulgaritatea*37+ i asta era ce observase el n Apocalips: Dac eti srac dar nu umil este foarte plcut... s-i duci dumanii la pieire, n timp ce tu eti ridicat n slav. i nicieri nu se ntmpl asta mai evident dect n Apocalips.*38+ Obieciile sale estetice la adresa Apocalipsei erau c simbolistica ei era nefireasc i c expresii ca mnia Mielului erau ridicole. El vedea Apocalipsa ca fiind compus din dou jumti opuse. n prima jumtate era prezent proiectul unei nnoiri cosmice de mari spaii cereti chaldeene, jumtate care i plcea. Apoi cartea se oprea asupra naterii unui bebelu Mesia. Dup aceasta urma ura strident i simpla poft... de sfrire a lumii. Lawrence a inventat cuvntul Patmossers (tradus: Patmositii) pentru a-i descrie pe acei cretini care se pot bucura n paradis numai dac tiu c dumanii lor sufer chinurile iadului. *modific+Viziuni tiinifice Cercetarea biblic modern ncearc s neleag Apocalipsa din perspectiva contextului istoric a primului secol, n cadrul genului literar evreiesc i cretin de literatur apocaliptic. Aceast abordare consider textul drept o depe ctre apte comuniti istorice din Anatolia. Din aceast perspectiv, expresii ca vremea s-a apropiat trebuiau interpretate n mod literal de ctre aceste comuniti. Prin urmare lucrarea este privit ca un avertisment de a nu se conforma societii greco-romane a acelui timp, societate pe care Ioan o dezvluie ca monstruoas, demonic i supus pedepsei

divine. Acceptarea Apocalipsei n canonul biblic este i ea rezultatul unui proces istoric, care nu a diferit esenial de cariera altor texte. Excluderea din canon a altor texte de literatur apocaliptic a acelui timp poate lmuri desfurarea proceselor istorice asupra ceea ce era considerat oficial drept ortodoxie, asupra ce era considerat drept heterodox i ce era considerat drept eretic. Interpretarea nelesurilor i simbolurilor sunt ancorate n ceea ce dorea s spun autorul i ce putea nelege publicul su din acel timp; un mesaj ctre cretini de a nu se integra culturii imperiale romane era mesajul central al lui Ioan. Deci, scrisoarea sa (scris conform tipicurilor genului literar apocaliptic) este de natur pastoral, iar simbolismul Apocalipsei trebuie neles doar n contextul ei istoric, literar i social. Cercettorii studiaz conveniile literaturii apocaliptice i evenimentele primului secol pentru a lmuri ce ar fi vrut s comunice autorul. ntr-o discuie despre Apocalips din 23 august 2006, Papa Benedict al XVI-lea afirma: Vizionarului din Patmos, identificat cu apostolul, i sunt oferite o serie de viziuni pentru a mbrbta cretinii din Asia n mijlocul persecuiilor i proceselor de la sfritul primului secol.*39+ *modific+Critici Agnosticul Robert G. Ingersoll a numit n secolul al XIX-lea Apocalipsa drept cea mai nebuneasc dintre toate crile.*40+ Unul din Prinii Fondatori ai SUA, Thomas Jefferson, a omis-o mpreun cu cea mai mare parte a canonului biblic din Biblia lui Jefferson i era de prere c Apocalipsa este o carte lipsit de orice neles, comparnd-o cu nlucirile unui maniac, nu mai demn i nici mai capabil de a fi explicat dect incoerena viselor noastre nocturne.*41+*42+ George Bernard Shaw a calificat-o ca fiind o descriere ciudat a viziunilor unui drogat.*43+ Martin Luther i-a schimbat de-a lungul vremii perspectiva asupra Apocalipsei. n prefaa la traducerea german a Apocalipsei pe care a scris-o n 1522, el afirma c nu consider cartea drept profetic sau apostolic deoarece Hristos nu este nici predicat i nici cunoscut n cadrul ei. Dar n prefaa complet nou pe care a scris-o n 1530, i-a schimbat punctul de vedere i a conchis c Hristos este personajul central al crii. El conchidea: Aa cum vedem din aceast carte, dincolo de toate plgile, montrii i ngerii ri, Hristos este totui de partea sfinilor i obine victoria final. *44+ Jean Calvin avea serioase dubii despre valoarea acestei cri.

2.Ingeri Terminologie

Termenul de nger deriv de la latinescul angelus, precum i de la grecescul angellos ('mesager') folosit n Septuaginta pentru a traduce termenul evreu de mal'akh (yehowah) "mesager (al lui Yahweh)". In credinta ebraica

Biblia descrie prin termenii ( melakh Elohim; mesagerul lui Dumnezeu ), ( melakh Adonai; mesagerul Domnului), ( b'nai Elohim; fiii lui Dumnezeu) i ( ha-qodeshim; cei sfini ) fiinele interpretate drept ngeri. Ali termeni sunt utilizai n texte ulterioare, precum ( cei superiori). Daniel este prima figur din Biblie care va individualiza ngerii prin nume. n Iudaismul post-Biblic, unii ngeri au dobndit o anumit semnificaie, ndeplinind un rol unic, precum i o personalitate proprie. Dei se credea c arhanghelii au rangul superior celorlali ngeri, nu exist o ierarhie sistematizat. Metatron este considerat a fi ngerul cu cel mai nalt statut n misticismul Kabbalistic i n Merkabah, fiind descris ca un scrib. Este des menionat n Talmud,fiind reliefat n textele mistice din Merkabah. Mihail, care este un lupttor i intermediarul Israelului, este cel care este cel mai ntlnit(). Gabriel este menionat n Cartea lui Daniel () i n Talmud, precum i n multe texte mistice din Merkabah. Universul dupa Talmud este locuit de 2 categorii: -elionimii=ingerii -tahtonimii=oamenii Inamenta divina dovedeste ca nu era nevoie de a plasa alte fiinte intre D-zeu si oameni. Era vorba sa fie slavit D-zeu. Ingerii erau in mod necesar niste creaturi superior faurite in raport cu oamenii, dar si ei au fost creati si perfectiunea lor nu va atinge niciodata pe cea a lui D-zeu. Un inger este creat de fiecare emisiune a vocii care iese din gura Sfantului Unic . O ceata de ingeri nu prezinta laudele sale decat o singura data si ca-n fiecare zi El creeaza o ceata noua care canta-n fata lui si apoi expira. Unde se duc? In locul unde au fost creati (fluviul de foc Daniel 7,10 ). Fluviul provine din sudoarea pe care o emit haiyot suportand tronul Sf Unic. Oamenii au in comun cu ingerii 3 elemente: -ei poseda cunoastere -sunt inzestrati cu o statura dreapta -vorbesc limba sfanta (ebraica);se presupune ca ingerii nu cunosc aramaica, exceptie ar face doar Gabriel care este initiat in toate idiomurile.

ngerii in iudaism

Asa cum D-zeu a creat 4 puncte cardinaletot asa a creat si 4 ingeri care sa inconjoare tronul sau: - Mihael -dreapta - Gabriel- Prinul focului. - Rafael. Prinul vindecrilor. - Uriel. Prinul lumini. - Jurkami- Prin al grindinei - Rahab-Prin al Mrii - Laila-Prinul concepiei. - Metatron- Prinul Lumii ( La un moment dat se bucura de o veneraie deosebit) - Sandalfon- ngerul asociat lui Metatron . - Duma- Este ngerul morii. - Satan-ngerul rului. Are trei misiuni i ademenete pe oameni, i acuz n faa lui Dumnezeu , aplic pedeapsa cu moartea. Literele numelui su este de 364. Puterile acuzatoare nu sunt permise de Yom Kipur. - Doi ngeri l nsoesc pe evreu cnd vine de la Sinagog n seara de sabat , unul bun i unul ru. Metatron-printul lumii numele de metatron provine probabil de la cuvanmtul latin metator=precursor;"Cel care a vorbit era Metatron numele lui este acelasi cu cel al Stapanului sau, cum sta scris:Numele meu este in el (Iesirea 2,3,21)

Ingerii formeaza familia lui D-zeu. Uneori intre ei se isca dezacorduri care tulbura pacea pe Pamant. D-zeu nu face nimic pe lumea aceasta fara sa-i asculte. Ingerul este o raza a harului divin. Se spune uneori ca 2 ingeri oficianti nu inceteaza sa insoteasca pe fiecare om, pt a da marturie pt comportarea zilniza. Ingerii sunt conceputi ca neavand spate, dar ca avand 4 fete, asa incat sa-l poata vedea intruna pe D-zeu. Toti ingerii sunt obligati

Principalii ngeri. GABRIEL

Gabriel semnific n limba ebraic Dumnezeu este puterea mea. Numele su este menionat de patru ori n Biblie.

In tradiia ebraic Gabriel este ngerul pedepsei divine care s-a abtut asupra oraelor Sodoma i Gomora. El l-a anunat pe Daniel despre ntoarcerea evreilor din captivitatea babilonian, dup care i-a revelat (printr-o viziune spiritual) viitorul naiunilor. El i-a spus lui Zaharia (la o vrst naintat) c soia sa (Elisabeta) i va nate un copil (Ioan Boteztorul). I-a spus Mariei c ea este cea aleas dintre femei. Profetul Mahomed afirm c Gabriel (Jibrail), cel cu 140 de perechi de aripi, iar fi dictat Coranul, vers cu vers. n tradiia islamic, Gabriel este considerat a fi spiritul divin al adevrului.

MIHAIEL

2.ngeri deczui LUCIFER

n latin, cuvntul "Lucifer" care nseamn "aductor de lumin" (de la lux,lucis, "lumin" i ferre,"a nfiarea ei ntunecat. Versiunea Bibliei n latina vulgar a folosit acest cuvnt de dou ori pentru a se referi la "steaua dim ""(Phosphoros), care are acelai sens literar al expresiei "aductorul de lumin" cum are care nseamn i "steaua dimineii".n pasajul mai trziu, titlul de "steaua dimineii" este dat tiranu Acest pasaj a fost dup aplicat prinului demonilor, astfel c numele de "Lucifer" a nceput s fie folo Infernul lui Dante Alighieri i Paradisul Pierdut al lui John Milton, dar pentru vorbitorii de englez ce

2.Mesia/Mahdi Mesia in iudaism Mesia sau Messia este un personaj n iudaism, cretinism i islam. Acesta trebuie s fie ultimul urma pe tronul lui David. "Mesia" vine din limbile semitice: n ebraic Moiach, n arab Mash, nsemnnd "uns". Acest cuvnt a fost tradus n greac, unde a dat forma , transcris romnete Christos, Hristos sau Cristos. Termenul apare pentru prima oara in Levitic (4.3-5) , in legatura cu preotul care primeste ungerea, si desemna la origini orice persoana investita cu o misiune divina, preot, profet, rege. Dupa fagaduiala facuta lui David, dinastia davidica a fost

considerata aleasa , iar mai tarziu cand regatul era amenintat de puteri exterioare, Isaia si Ieremia In iudaism conceptul de Mesia eliberator este foarte important . Talmudul afirma clar: Lumea a fost creat... doar de dragul lui Mesia. In secolul I, evreii l ateptau pe Mesia ca s-i elibereze de sub jugul ocupaia strina a idolatrilor, el fiind vazut fie ca un conductor politicomilitar din neamul lui David, fie ca un personaj divin coborat din ceruri. n orice caz evreii nu ateptau deloc un Mesia crucificat ca un infractor de rnd, un Mesia care a suferit i a fost nvins de trupele strine de ocupaie. De aceea, pentru evrei era complet ridicol i chiar o blasfemie ideea c Isus ar fi fost Mesia, lucru pe care l admite nsui apostolul Pavel (1 Cor. 1,23) In teologia iudaica conceptul de Mesia se refera la un lider uns de Dumnezeu, i, n unele cazuri, un viitor rege al lui Israel, fizic cobornd direct din regele David, acest rege uns va conduce triburile reunite ale lui Israel spre varsta mesianica, a pacii mondiale. Falsi Mesia in iudaism Sabbatai Zevi Zevi s-a nascut in orasul Smirna, pe 23 iulie 1626, intr-o familie iudaica fugita din Spania. Tatal lui, Mordecai, era pe atunci un umil vanzator de pasari, in Moreea. Mai tarziu, insa, cand, urmare a razboiului turco-venetian, Smirna a devenit centrul comertului levantin, Mordecai a devenit agentul unei case comerciale engleze. Astfel a reusit sa dobandeasca o mare avere, ce i-a permis sa ofere fiului sau o educatie aleasa. Dar micul Sabbatai nu s-a aratat prea atras de studiul cartilor sacre ale evreilor, in schimb a fost fascinat de traditiile kabalistice si de misticism. Ca urmare, s-a dedicat cu pasiune kabalei practice, ce impunea mortificarea trupului prin ascetism singura cale, credea el, de a putea comunica direct cu Dumnezeu si cu ingerii, pentru a vedea viitorul si a savarsi miracole. Potrivit obiceiului iudaic, s-a casatorit la o varsta frageda, dar a evitat sa aiba legaturi cu sotia lui, motiv pentru care aceasta i-a cerut sa se desparta, solicitare acceptata cu bucurie de Sabbatai. Din cauza suprasolicitarii si a experimentelor psihice si fizice la care s-a supus, el a inceput sa-si piarda echilibrul mintal. Iarna, mergea aproape gol pe strazile orasului, facea bai in apa inghetata a marii, postea zile in sir, fara sa se atinga nici de mancare, nici de bautura si traia fie intr-o stare de extaz total, fie intr-o depresie profunda. Nici un profet nu-i iubit in tara lui...

Perioada respectiva, caracterizata prin mari framantari socio-politice, i-a oferit lui Sabbatai prilejul de a iesi in evidenta. Apropierea anului 1666, considerat an apocaliptic ii inspaimanta in egala masura pe crestini si pe evrei. Potrivit

interpretarilor unor pasaje din Zohar (un faimos text mistic iudaic), multi rabini au considerat ca anul 1648 va marca aparitia lui Mesia. Cum alesul intarzia sa vina, Sabbatai nu a mai stat pe ganduri: s-a decis sa joace el insusi acest rol. Desi nu avea decat 22 de ani, el a reusit sa convinga multi evrei din Smirna. Spre a atrage atentia asupra sa, a citit Tetragrammatonul in ebraica, actiune permisa doar marilor sacerdoti iudei si numai in Templul din Ierusalim. Dar valva creata nu a fost asa de mare precum se astepta, si astfel, in loc sa se indrepte spre Ierusalim, cum ii cereau adeptii sai, Sabbatai a preferat sa ramana la Smirna, ducand o viata retrasa, in post si meditatie. Tocmai acest comportament de sfant avea sa-i aduca si mai multi aderenti. In anul 1651, autoritatile din Smirna, temandu-se de o razmerita, i-au alungat din oras pe profet si adeptii acestuia. Nu se stie incotro s-au indreptat, cert este ca, in 1658, il regasim pe Sabbatai la Istanbul, in compania invatatului evreu Abraham ha-Yakini. Convins ca tanarul este Mesia, ha-Yakini nu a ezitat, pentru a-i face si pe altii sa creada, sa realizeze un fals document antic, in care se scria, textual: Eu, Abraham, am auzit o voce strigand, Un fiu i se va naste in anul iudaic 5386 (1626) lui Mordecai Zevi; si va fi numit Sabbatai. El va invinge marele dragon... el, adevaratul Mesia, va sta pe tronul Meu. Inarmat cu aceasta plastografie, minunat intocmita, se pare, ha-Yakini a reusit intr-adevar sa determine multi rabini sa-l urmeze pe Sabbatai. Acesta s-a stabilit la Salonic si, in cadrul unei ceremonii bizare, s-a proclamat Mesia. Fiindca se temeau ca nu cumva ideile sale sa determine o reactie violenta din partea autoritatilor turce, conducatorii comunitatii mozaice iau cerut lui Sabbatai sa paraseasca orasul. A urmat o perioada de peregrinari, ce au purtat pasii controversatului personaj prin Istanbul, Smirna si Atena. In 1660, el s-a stabilit, pentru trei ani, la Alexandria, in Egipt. Aici a cucerit increderea unui influent functionar otoman, evreu de origine, Rafail Iosif Halabi. In ciuda bogatiilor fabuloase pe care le acumulase, Halabi ducea o viata retrasa si simpla, aproape ascetica. Nu-i de mirare ca un asemenea om a cazut rapid sub influenta ideilor mistice, excentrice, promulgate de Sabbatai, si a fost convins ca acesta era Mesia cel asteptat. Dar Egiptul, tara de unde fugisera candva stramosii sai, nu avea atata rezonanta ca Ierusalimul, orasul lor sfant. De aceea, la inceputul lui 1663, profetul a parasit Egiptul si a venit la Ierusalim. Pentru a impresiona multimile, el a recurs din nou la vechea practica a mortificarii trupului si, spre a-si dovedi pietatea, canta ore in sir psalmi biblici. Cand autoritatile turce au impus o noua taxa locuitorilor din Ierusalim, amenintandu-i cu represalii pe cei ce nu erau capabili sa o plateasca, Sabbatai a fugit la Cairo si i-a cerut sprijinul lui Halabi, care i-a dat de indata toti banii necesari. Intoarcerea salvatorului in Ierusalim a fost un triumf. Dar ciudateniile, in ceea ce-l priveste pe Sabbatai, nu se opresc aici, intrucat in acest moment, viata lui cunoaste o intorsatura si mai uimitoare, cand profetul hotaraste sa se casatoreasca din nou...

Femeia pierduta

Pentru a o cunoaste pe a doua sa sotie, trebuie sa facem o scurta paranteza si sa ne indreptam atentia spre centrul Europei. Pogromurile declansate in Polonia, impotriva evreilor, provocasera moartea a mii de oameni, in vreme ce alte mii de copii ramasesera orfani, fiind crescuti si educati in manastirile crestine. In aceasta situatie s-a aflat si o anume Sarah. Dupa ce parintii i-au fost ucisi, fetita, de doar sase ani, a fost incredintata maicilor. Dar viata monahala nu era pe placul ei, asa incat, peste zece ani, Sarah va fugi in lume. O gasim pentru putin timp la Amsterdam, apoi, dupa ce strabate Europa, se stabileste la Livorno, in Italia, unde duce o viata dezmatata, practicand cea mai veche dintre meserii... In tot acest timp, nu inceteaza sa le spuna tuturor ca ea va fi sotia lui Mesia, ce se va ridica in curand din mijlocul poporului lui Israel. Vestea despre tanara Sarah a ajuns curand la Sabbatai si barbatul, intuind oportunitatea, va pretinde ca primise, in vis, acelasi mesaj: sa se insoare cu frumoasa necunoscuta. Sarah este adusa de la Livorno si se casatoreste cu Sabbatai. Trecutul ei nu pare sa deranjeze pe nimeni, ci dimpotriva, ii va aduce Alesului si mai multi adepti. Eu sunt Mesia!

In 1665, Ghazzati, un adept de-al lui Sabbatai, gasit de acesta in Gaza, si care se pretindea a fi Elijah, inainte-mergatorul Domnului, a anuntat ca era mesianica urma sa inceapa din anul urmator. Tot el propovaduia ca atunci Sabbatai se va pune in fruntea triburilor lui Israel si va conduce lumea. Alungat din Ierusalim de catre rabini, Sabbatai a plecat spre Istanbul, intampinat cu bucurie de marile comunitati iudaice din Alep si Smirna. Pe 1 ianuarie 1666, el s-a proclamat, in sinagoga din Smirna, Mesia, Fiul lui Dumnezeu, in vreme ce credinciosii sai sunau din corn si strigau: Traiasca Mesia, regele lui Israel. Alesul avea sa se dovedeasca rapid un tiran fara scrupule, alungandu-i pe toti ce i se impotriveau, si chiar pe marele rabin al Smirnei, Aaron Lapapa. Faima lui se raspandea insa pretutindeni in Asia si Europa, generand tot felul de zvonuri. Savantul german Oldenburg ii scria chiar filosofului Baruch Spinoza: Toata lumea vorbeste despre intoarcerea israelitilor in patria lor. Daca vestea e adevarata, toate lucrurile se vor intoarce cu susul in jos. In primavara lui 1666, Sabbatai a plecat la Istanbul, nutrind, se pare, speranta ca un miracol il va pune pe tronul sultanilor. Dar, imediat ce a ajuns aici, a fost arestat din ordinul marelui vizir Ahmed Kprl si pus in lanturi. Dupa doua luni, a fost transferat la fortareata Abydos, acordandu-i-se o mai mare libertate.

Caderea in pacat

Vestea ca Sabbatai ii va calauzi pe toti evreii catre Palestina i-a facut pe multi sa-si paraseasca asezarile si sa indrepte spre Ierusalim. In sinagogi, initialele numelui sau erau venerate de credinciosi. Razmeritele impotriva stapanirii otomane erau tot mai dese. In cele din urma, sultanul Mehmed al IV-lea l-a convocat la Adrianopole, spre asi pleda nevinovatia. Medicul suveranului turc, un fost evreu, convertit la islamism, a apucat sa-l anunte pe Sabbatai ca singurul mijloc de a scapa cu viata este sa renunte la credinta mozaica. Gest pe care profetul alesul Domnului, Fiul lui Dumnezeu l-a facut fara nici cea mai mica ezitare... Multumit, sultanul i-a incredintat postul de usier, numindu-l Mahmud-Pasa. Sarah si alti adepti ai sai s-au convertit, de asemenea, la mahomedanism. Dumnezeu mi-a poruncit asta. Nu am facut decat sa-i ascult porunca, s-a dezvinovatit el. Dar putini il mai credeau. Dezamagirea produsa in sanul comunitatilor evreiesti de pretutindeni de convertirea lui Sabbatai nu poate fi descrisa in cuvinte. Cu atat mai mult cu cat sultanul a poruncit ca toti evreii din imperiu sa urmeze exemplul profetului si sa renunte la religia lor, iar copiii sa fie crescuti in legea islamica. Impotrivindu-se masurii, cincizeci de rabini au fost executati si ar fi urmat, fara indoiala, un masacru general daca mama sultanului nu ar fi intervenit, pentru a se impiedica aplicarea deciziei fiului ei. Tradarea groaznica infaptuita de Sabbatai nu i-a impiedicat pe multi dintre adeptii lui sa-l urmeze in continuare. Dar neastamparatul personaj, cuprins poate de remuscari, a anuntat, in martie 1668, ca a fost cuprins de Duhul Sfant si a revenit la iudaism, scopul sau fiind convertirea tuturor turcilor la aceasta religie. Sultanul nu avea sa-i ierte obraznicia: demis din functie, Sabbatai a fost alungat de la Curtea otomana, gasindusi cu greu refugiu in oraselul albanez Dulcigno, unde a si murit, pe 30 septembrie 1676, hulit de aproape toti cei ce-l adorasera candva... Mesia in Crestinism Apologetul mesianismului este profetul Isaia "De aceea Domnul nsui v va da un semn: femeie tnr este cu copilul, i va da natere la un fiu, i-l va chema Emanuel, "* Isaia 7:14.) i, ntr-un capitol diferit, "El a fost strpuns pentru pcatele noastre, el a fost zdrobit pentru frdelegile noastre, pedeapsa pe care ne-a adus pacea a fost peste el, i de ctre rnile Lui suntem tmduii, "* Isaia 53:5.). Dup Biblie, 1 Samuel capitolul 16, versetul 1/b citim ca tatl regelui David care se numea Isai era din Bethleem, iar profetul Mica scrie in cartea sa: Mica capitolul 5, versetul 2: i tu, Bethleeme Efrata, mcar c eti prea mic ntre cetile de cpetenie ale lui Iuda, totui din tine mi va iei Cel ce va stpni peste Israel, i a crui obrie se suie pn

n vremuri strvechi, pn n zilele veciniciei. Dup evangheliti Matei i Luca, Bethleemul e localitatea de natere a lui Isus din Nazaret (Mt II:1, Lc II:4). Dup cretini, Iisus este Mesia i Fiul lui Dumnezeu, care a adus mntuire umanitii prin moartea i nvierea sa. Iisus este considerat profet i ascet n Islam, un Mesia fals n Iudaism i Mandeanism, drept o manifestare a lui Dumnezeu de ctre Baha'i, ca un avatar de ctre Hindui, ca un salvator i un aductor de gnoz de diferite secte gnostice i ca un printe spiritual de ctre unii susintori ai Epocii Moderne. Mahdi. Mntuitorul profeit de Islam , care va rmne pe Pmnt timp de apte, nou sau nousprezece ani (n funcie de diverse interpretri. nainte de Ziua Judecii (Al-yawm qiyamah / literalmente, de Ziua nvierii i, alturi de Isus , vor scapa lumea de rele, nedreptate i tiranie. n Shia Islam, credina n Mahdi este un "central i religioase idee puternic" i n strns legtur cu dousprezecea Imam, Muhammad al-Mahdi, a crui ntoarcere de lao cultarea este considerat analog cu venirea lui Mahdi. Printre Quranists ,doctrina a Mahdi este complet respins ca el nu este menionat explicit n Coran. n Islamul sunnit, exist mai multe hadith-urile referitoare la Mahdi. Printre cei musulmanii sunii care accept doctrina Mahdi, exist un dezacord cu privire la calendarul i natura de venirea lui i de orientare 2.Personaje Biblice Aaron fratele mai mare al lui Moise. Lui Aaron i urmailor si le-a fost ncredinat preoia n Iudeea. Conform Bibliei, el a vorbit n numele lui Moise i a fost cel care l-a determinat pe faraon s ngduie plecarea israeliilor din Egipt. Dumnezeu i-a nsrcinat pe Aaron i pe Moise cu comemorarea acestui eveniment la srbtorirea Patelui evreiesc (Pesah), iar Aaron i fiii si au primit autoritate preoeasc de la Moise. Dei Aaron este o figur central n Cartea Exodului, el aproape c dispare mai trziu. Este considerat ca fiind responsabil pentru idolatrizarea vielului de aur de ctre israelii, n timp ce Moise se afla pe muntele Sinai i primea Legea lui Dumnezeu. Moartea sa, la 123 de ani, este menionat n Numerii.

Avraam (variante: Abraham, Avraham, Ibrahim; pe nume de familie sau prenume masculin iniial Avram), personaj biblic, este primul din cei trei patriarhi, circa 2150 2000 .e.c. Etimologia onomasticului Avraam, nume semitic timpuriu, pare s nsemne "tatl este nlat" (Abram). Ar putea fi omul care a trit 175 de ani. Personaj biblic, patriarh al Vechiului Testament, fiul lui Terah din Ur-ul Caldeei, descendent al lui Sem; istoria lui plin de detalii este narat n cartea Genezei capp. 11,26-25,11.

Istoria lui a fost redat n diferite feluri, ntre acestea sunt trei mari paradigme: modul biografic (n sensul modern); citit n baza celor 4 tradiii ale formrii Pentateuhului; o citire global, dar din perspectiva credinei. Nu trebiue trecut cu vederea c figura lui Abraam este prezent (i nu oricum) n toate cele trei tradiii religioase monoteiste: iudaism, cretinism i islam.

3.Crestinismul

Istoria Crestinismului

Cretinismul este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alturi de iudaism i islam. Considernd mpreun catolicii, protestanii i ortodocii sub eticheta global de "cretini", religia acestora este actualmente la nivel mondial cea mai important din punct de vedere numeric. Islamul, cealalt religie monoteist derivat din tradiia religioas iudaic, este a doua ca pondere numeric a adepilor n lume. Cretinismul mbin tradiii din iudaism, pe care le mbogete cu mrturia Noului Testament. Ca motenitor alturi de islam i iudaismul contemporan al tradiiei religioase orientale, cretinismul perpetueaz pn n ziua de astzi credine i mituri nscute pe malurile Eufratului acum mai bine de 5000 de ani. Ca orice monoteism, cretinismul a manifestat n bimilenara sa istorie o apreciabil cantitate deintoleran att de tipic acestei forme speciale de religie. Cuvntul "cretin" vine din limba latin popular, de la christianus, derivat de la Hristos, deoareceIisus/Isus din Nazareth este considerat n religia cretin ca fiind Mesia i fiul lui Dumnezeu. Cuvntul "Hristos", n limba greac Christs, "cel uns", este traducerea din limba ebraic a cuvntului Maiah (arab Mash). Instituia specific cretinismului este biseric. Autoritatea doctrinal este Sfnta Scriptur sau Biblia, la care se adaug, n ortodoxie i catolicism, tradiia Bisericii, iar pentru catolicism i Magisteriul bisericesc, reprezentat de autoritatea papei. Cretinismul este religia acelora care mrturisesc credina n Iisus Hristos, pe care-l recunosc i-l cinstesc drept Fiu al lui Dumnezeu i purttor al unui mesaj universal de mntuire propvduit de apostoli. Sintagma "Fiu al lui Dumnezeu" trebuie neleas aici n sensul dat ei de ctre cretini, cci ea este veche, precednd cretinismul. Astfel, despre mpratul roman Augustus se spunea c este Fiul lui Dumnezeu pentru c era fiul adoptat al lui Iulius Cezar, mprat zeificat de ctre romani. Savanii Mircea Eliade i Ioan Petru Culianupun la ndoial faptul c Iisus i-a dat sintagmei ("Fiul lui Dumnezeu") acelai neles pe care mai trziu cretinii i-o vor da.*3+ Aceast religie i crezul ei este n continuitate cu iudaismul primului secol, revendicndu-se ca

mplinire a legmntului ncheiat de Dumnezeu cu poporul lui Israel. Pentru teologii contemporani, Iisus Hristos a fost un predicator ambulant (itinerant) n Palestina secolului I e.n., care potrivit mrturiei biblice nfptuia miracole pe unde trecea. n Imperiul roman al vremii, acest fapt trecea ca fiind banal i nimic strin atmosferei timpului i locului, despre maetrii stoicieni i cinici ai vremii spunndu-se acelai lucru. Numeroi fctori de minuni evrei pot fi comparai cu Iisus. Astfel, Talmud-ul relateaz despre minunile nfptuite de diveri rabini, de exemplu rabinul Honi haMeaggel, tritor n secolul I .e.n., sau celebrul rabin Hanina ben Dosa, un contemporan al lui Iisus. n contul acestui rabin tritor n aceeai perioad cu Iisus este pus, de altfel, un miracol de-o asemnare frapant cu unul dintre miracolele pe care textul sacru cretin l pune n contul lui Hristos, anume vindecarea fiului unui slujba la Capernaum (Ioan 4:43-54); Hanina ben Dosa se pretinde a fi vindecat fiul unui rabin, anume al lui Gamaliel II. Iudaismul, ca i alte religii antice, considera c miracolele fc parte din ordinea lucrurilor. Vechiul Testament conine numeroase relatri de intervenii ale lui Dumnezeu n favoarea poporului care credea n el, dar n Biblia evreiasc gsim i miracole nfptuite de oameni sfini, precum profetul Ilie i Elisei, un numr important de relatri miraculoase ale Noului Testament fiind influenate de aceste relatri ale Vechiului Testament.*5+ Cretinismul, aadar, i are originea la ceea ce pentru credincioii cretini reprezint evenimentul i misterul lui Hristos (adic viaa, cuvintele, ptimirea, moartea sa pe cruce, nvierea sa din mori, nlarea la cer i trimiterea Mngietorului n ziua de Cincizecime). Se caracterizeaz prin monoteismul su, conform, de altfel, matricei originare ebraice, asta dei totui o alt religie din aceeai matrice, anume islamul, percepe cretinismul ca fiind o form de politeism (srk), iar istoricii religiei situeaz cretinismul pe o poziie aparte n raport cu religiile monoteiste cu caracter exclusiv (absolut) precum islamul i iudaismul, din cauza noiunii specific cretine de Treime, adic "trei persoane de-o unic substan", fapt ce arunc cretinismul n categoria monoteismelor pluriforme alturi de religiile primitive, care prin expresia unui monoteism pluriform (mai muli zei sunt considerai a fi manifestri ale unui unic zeu) ncearc s rspund aceleiai probleme ca i dogma trinitar, anume a coexistenei unitii divine i a pluriformitii divine (multiplicitii de manifestri ale acesteia), un exemplu fiind spiritul adorat de pstorii nilotici "nuer".*6+ Dubla natur a uneia dintre manifestrile dumnezeului cretin, anume a lui Iisus, divin i uman, nu face dect s complice i mai mult situaia cretinismului din punctul de vedere al sistematicii istoriei religiei. De altfel, Biblia cretin, att Vechiul ct i Noul Testament, nu conine afirmaii sau speculaii trinitare, n ea aprnd doar formule liturgice triadic.

Isus are o dubla natura

Nucleul fundamental al credinei cretine const n afirmarea lui Dumnezeu creator al universului (i, prin urmare, al omului), fiin plin de iubire i de grij printeasc (ntr-adevr, Crezul cretin enun: cred ntr-unul Dumnezeu, Tatl atotiitorul, Fctorul cerului i al pmntului, al tuturor celor vzute i nevzute), constituit n trei persoane distincte n relaie, dar egale n natur. n Iisus Hristos este recunoscut o dubl natur: divin i uman, fiecare dintre ele deplin. Credina cretin c dup moartea sa pe cruce Iisus Hristos a nviat din mori, se constituie n teologia cretin ca dovad a acestei duble naturi. Istoric vorbind, chestiunea naturii lui Iisus Hristos a fost un motiv de mari dispute ntre adepii si nc de la nceputurile cretinismului i punctnd cu crize i dispute istoria acestei religii pn astzi. Majoritatea denominaiunilor cretine afirm fidelitatea sa fa de esena cretinismului primordial, n ciuda formei schimbate. Cele trei mrturisiri de credin (crezuri) ale cretinilor sunt: Simbolul apostolic (anul 50); Simbolul niceeano-constantinopolitan, stabilit prin sinoadele ecumenice de la Niceea (325) i Constantinopol (381); Simbolul atanasian (sec. IV-VIII?), ce explic amnunit dogmele cretine de baz, comune tuturor tendinelor i confesiunilor cretine. Din predicarea lui Iisus (adic a evangheliei buna vestire c Dumnezeu a mplinit promisiunile sale cf. Lc 2, 35u.), conform cretinismului, izvorte nu numai vestea mntuirii finale a omului i a universului, dar i angajarea personal n dinamica unei morale contrasemnat de iubire fa de aproape i a unei viei trit n relaie personal cu Dumnezeu. Biblia spune c Dumnezeu era n Hristos, mpcnd lumea cu Sine (2 Cor. 5:19,20). Pentru unii cretini, Logosul este a doua persoan din Sfnta Treime (Dumnezeu Unu-ntreit - termen care nu apare n Sfnta Scriptur), care se ntrupeaz, devenind n acelai timp Isus Hristos/Iisus Hristos/Isus Christos, fcndu-se om adevrat i rmnnd n acelai timp Dumnezeu adevrat. Pentru cretini, omul se mntuiete prin moartea i nvierea lui Iisus Hristos. Potrivit teologiei temeliilor, Iisus moare pe cruce pentru a plti Tatlui preul de rscumprare a pcatelor omenirii, apoi nvie, urmnd ca toi oamenii s nvie la sfritul istoriei. Potrivit, ns, teologiei liberale, omul se mntuiete doar prin aderarea la Hristos.*necesit citare+ n cretinism, fundamental este i referina la dimensiunea comunitar: ntr-adevr, cei care cred n Iisus Hristos sunt chemai s participe direct la viaa comunitii. Cretinismul mai poate fi definit ca religia crii, datorit importanei textelor sacre i a referinei la aceste texte ale revelaiei adunate n Biblie, dar aceast etichetare (religia crii) a fost fcut de reprezentani ai islamului, cretinismul fiind religia lui Hristos, cel nviat. Totui coninuturile doctrinare eseniale care l caracterizeaz au fost elaborate n decursul secolelor i au dus la apariia multor confesiuni religioase, care n diferite feluri i exprim legtura lor cu acest patrimoniu doctrinar comun.

De-a lungul timpului, principalele divergene s-au manifestat: n legtur cu natura real a lui Iisus Hristos; n legtur cu gradul de libertate a omului n interiorul planului divin de mntuire; n legtur cu modul de organizare instituional a comunitii cretine; n legtur cu raporturile cretinismului cu puterea politic. n jurul acestor probleme de fond s-au manifestat, n plus, divergene ntre cretini i n legtur cu: interpretarea corect a textelor revelate, a sacramentelor, a riturilor liturgiei i a codificrii normelor morale. Cretinismul primar

Primelor comuniti cretine de origine ebraic ivite ca urmare a predicii lui Iisus Hristos i a apostolilor si foarte curnd li s-au alturat i comunitile de origine pgn nscute (mai ales) din apostolatul lui Saul din Tars, care a purtat, a inserat cretinismul ntr-un context mai amplu, att geografic ct i cultural. Acest fenomen n-a ntrziat s provoace conflicte delicate n interiorul diferitelor comuniti, conflicte despre care vorbesc Faptele Apostolilor i chiar Scrisorile lui Pavel. Specific cretinismului primar este aadar amploarea diversitii de opinii i credine n numeroase chestiuni teologice, fapt provocat iniial de caracterul oral al transmisiei mesajului lui Hristos, i mai apoi de amploarea numrului de scrieri care i fixau spusele, ndemnurile i credinele. Acest fapt, care n-a ntrziat s produc dispute intestine n rndul micrii, a pus n eviden necesitatea clarificrii doctrinare (acordul asupra Crezului), a stabilirii setului de cri inspirate (apariia Canonului biblic) i a fizionomiei instituiei menite s vegheze la pstrarea valorilor comune (nfiinarea bisericii) Aadar, rspndindu-se n tot bazinul mediteran, n sec.I, cretinismul primar a avut la nceput o fizionomie predominant urban: centrele mai importante erau: Antiohia, Corint, Efes,Alexandria i Roma. Aceast rspndire n aria geografic mediteranean a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului cretin att n limba greac ct i n limba latin. n primele trei secole ale erei cretine (e.c.), n pofida apariiei crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul,pelagianismul .a.), crize care au dus la apariia unor Biserici cu caracter autonom, cretinismul a continuat rspndirea sa att n imperiu ct i n afara lui. Aceast rspndire n-a fost oprit nici mcar de persecuiile dezlnuite de unii mprai romani, motivate de refuzul cretinilor de a recunoate divinizarea mpratului, dei proclamau fidelitatea lor fa de legile civile (reprezentativ este de exemplu Acta martyrum Sicillitarum). ntre principalele persecuii au fost cele de sub domnia lui Nero (64-67), Decius (249251), Valerian (257-258) i Diocletian (303-311).

Din a doua jumtate a secolului al II-lea, n faa criticii elitelor culturii pgne, n special al filozofilor, a nflorit apologetica adic, autoaprarea cretinismului pe plan cultural i moral (de ex. Iustin Martirul i Filozoful, Tertulian, Clemente Alexandrinul, Origene, Eusebiu din Cezareea .a.). Cu Edictul de la Milano (313), mpratul Constantin cel Mare (306-337), i cu Edictul de la Tesalonic (380), mpratul Teodosie (346-395), cretinismul a sfrit prin a deveni o realitate mai nti tolerat, iar mai apoi constitutiv a Imperiului Roman. Tradiia a reuit s mpmnteneasc chiar i n cultura laic ideea c Edictul de la Milano, proclamat de Constantin i Licinius este actul prin care se institue tolerana fa de cultul cretin, dar monografiile istorice precizeaz c Galerius a emis un edict de toleran n 311.*8+ Odat cooptat n angrenajele puterii, cretinismul se va transforma rapid ntr-un crud persecutor al celorlalte culte i religii, dar i al filozofiei vremii, fapt care se va materializa n interzicerea practicrii oricrei alte religii n afar de cretinism dar i cu nchiderea colilor de filozofie att de preuite de ctre lumea clasic. n acest proces au existat, desigur, i numeroase victime omeneti, de la membrii ai clerului i simplii credincioi ai diverselor religii "pgne", pn la filozofi. mprailor le-au fost recunoscute, din ce n ce mai mult, ample spaii de intervenie n viaa Bisericii, inclusiv convocarea de Concilii Ecumenice, care n acele secole au avut de nfruntat diferite controverse, mai ales cele care au sfrit n erezii trinitare i cristologice. n urma acestor controverse cretinismul a ajuns la formulri riguroase a adevrurilor de credin (dogmele), cuprinse n crezul de la Niceea (numit i Crezul apostolic) i mai apoi n Simbolul (Crezul) niceno-constantinopolitan (sec al IV-lea). Istoria prin care s-au decantat ns aceste formulri dogmatice nu este una panic, adesea conflictul ntre teologi i taberele lor de susintori atingnd forme extreme, de violen fizic i psihologic, n chiar timpul i slile unde s-au desfurat anumite sinoade (concilii) ecumenice. n acest context mpraii, ca reprezentani ai puterii seculare i deci garani ai ordinii publice, au simit de datoria lor s intervin prin impunerea poziiei unei tabere, ca i prin masarea de trupe n oraele n care se ineau aceste sinoade, i unde din aceast cauz tabere de susintori ai diverselor puncte de vedere teologice n confruntare se ncierau pe strzi. Caracteristica cretinismului din aceast perioad a fost i dezvoltarea refleciei doctrinare condus de teologii vremii numii mai apoi i Prinii Bisericii (Augustin de Hipona, Ambroziu de Milano, Atanasie din Alexandria, Ioan Gur-de-Aur, Ioan Damaschinul, Vasile cel Mare, Grigore din Nisa, Grigore de Nazianz .a.). n sec. al V-lea, Bisericile popoarelor armen, asirian, copt i alte cteva Biserici locale n-au primit deciziile dogmatice cu privire la natura lui Christos, definit n Conciliul din Efes (431) i cel din Calcedon (451) i rmnnd legate de nestorianism sau de monofizism au dat natere acelor comuniti cretine cunoscute astzi cu numele de Bisericii antice. Biserica Mar Thoma, fr niciun sinod ecumenic; Biserica Asirian, cu 2 sinoade ecumenice; Bisericile celor trei concilii;

Cretinismul n Evul Mediu

Integrarea ntre cretinism i puterea imperial se ntrerupe n Occident odat cu invaziile popoarelor barbare, a supravieuit ns n Imperiul Bizantin, n forme i coninuturi care denotau tendinele unei sacralizri crescnde a figurii mpratului, deintor al puterii politice i religioase. Chiar i popoarele barbare, care au invadat Occidentul, erau deja cretine, dar n form arian. De aici efortul intens al Bisericii romane care, n lipsa puterii provocat de cderea imperiului, progresa cptnd o crescut relevan i civil pentru convertirea acestor popoare la ortodoxia trinitar. Mozaic: Iisus Hristos n aceste mprejurri, cretinismul a luat n regatele romano-barbare, importana politic. A sprijinit constituirea unor monarhii cu care a pstrat pentru foarte mult timp o strns legtur i deci un nou pol al dezvoltrii cretinismului. ntre sec. al III-lea i al IV-lea i-a fcut apariia monahismul (prinii din deert: Antonie Pustnicul, Pahomie, Vasile cel Mare, Ioan Cassian .a.), care monahism s-a cristalizat n sec. al V-lea n Occident n monahismul Benedictin. Pe fondul prelungitei cderi economice i politice produse de invaziile barbare, n Evul Mediu trziu mnstirile au devenit singurele centre de iradiere nu doar spiritual, dar i a tradiiei culturale a Occidentului; au oferit structura economiei medievale ncadrnd populaiile n ferme agricole stabile i au contribuit la opera progresiv a defririi i a cultivrii terenurilor agricole. Rentoarcerea la modelul constantinian de colaborare ntre stat i biseric, verificat n epoca carolingian, n-a schimbat substanial lucrurile. Mai important ns a fost schimbarea intervenit n bazinul mediteranean din sec. al VII-lea, odat cu cucerirea arab i cu islamizarea definitiv a nordului Africii. Astfel, cealalt jumtate a Imperiului roman, dei va supravieui nc o vreme, i va vedea i ea diminuat substanial suprafaa, populaia i puterea economic, fapt care nu va face dect s faciliteze viitoarele pierderi produse de ctre cretintatea oriental n faa islamului, pierderi care vor culmina cu desfiinarea imperiului ortodox n 1453. Istoricii amintesc printre cauzele slbirii Bizanului i ndelungata lupt intestin din cretinism ("lupta cu ereziile"), mai precis se indic spre faptul c o parte a populaiei din partea estic, asiatic i nord-african a imperiului, care afia un cretinism considerat "eretic" de ctre puterea central, era supus permanent presiunilor din partea acesteia, i uneori era inta masacrelor, fapt care a sfrit prin a desolidariza aceast mas de ceteni de interesele statului. Probabil sub influena noii religii semite, controversa iconoclast iscat n chiar rndurile ortodocilor dar care prezint i ea o linie de falie etnic evident ntre populaia european, greac, a imperiului, deschis (cel puin ncepnd cu sec. II e.n.) spre expresia plastic (artistic) a sentimentului religios i masele de origine semit din partea lui asiatic, nchistate ntr-un aniconism fr compromis, va duce i ea la alte victime omeneti. Tot cam n aceeai perioad au fost cretinate i popoarele slave, spre care s-a

ndreptat activitatea misionar a bizantinilor Chiril i Metodiu, n a doua jumtate a sec. al IX-lea, fapt care se va dovedi mai trziu salvator pentru cretintatea oriental, cnd Rusia se va constitui n aprtoarea credinei ortodoxe.

Divizarea Bisericii Diferitele dezvoltri istorice ale imperiului Oriental i-ale celui Occidental (romanobarbar), cu trecerea timpului, au accelerat un proces de difereniere tot mai mare ntre cele dou comuniti cretine. Aceste diferenieri atingeau att aspecte doctrinare, ct mai ales formule liturgice i criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja n criza iconoclast din sec. al VIII-lea, provocat de refuzul cultului imaginelor sacre (icoanelor) din partea aa-ziselor sectoare ale cretinismului bizantin (iconoclasmul), i apoi n schisma verificat ntre papa Nicolae I i patriarhul Constantinopolului, Foie (sec. al IX-lea). Ruptura definitiv s-a produs n 1054, cu reciproca excomunicare a celor dou Bisericii: Roma i Bizan. Din acest moment cretinismul bizantin (cunoscut cu numele de Ortodox) se va dezvolta accentund caracterul su organizativ conciliar i autocefal (autonomia deplin a fiecrei Biserici naionale, etnice), ns ntr-un cadru doctrinar i liturgic comun (de ex. Biserica ortodox rus, etc). Cu toate acestea n Orient au rmas i biserici n comuniune cu Roma, sau biserici care au revenit la aceast comuniune ca urmare a raporturilor organice cu Cetatea etern (ex. Bisericile Orientale i cele numite Uniate: armean, copt, caldee, ucrainean). n Biserica romano-catolic, spre deosebire de cea bizantin, caracterizat de o accentuare crescnd a figurii papei i a instituiei politico-statale a Sfntului Scaun (Statul Papal), au fost repetate micri de contestare pe tot parcursul Evului Mediu, micri ce au condus la ulterioare desprinderi, mai mici n comparaie cu aa-zisa Mare Schism oriental, dar nu lipsite de importan. Ele sunt de amintit la afirmarea treptat (n Occident) a idealurilor teocratice, care au coincis cu tentativa de ncretinare absolut (cu fora) a societii i cu afirmarea primatului puterii temporale a papei, chiar i n comparaie cu puterea mpratului. Rezistena n faa acestori dezvoltri (a puterii i a primatului) precum i a degradrii progresive a obiceiurilor morale ale clerului au fost cluzite de diferite micri att din interiorul Bisericii romane (ex. noile ordine religioase: franciscani, dominicani etc.), ct i din afara bisericii, de ctre schismaticii i/sau de eretici, mpotriva crora n-au lipsit repercusiunile sngeroase (sec. al XI-lea pn n sec. al XIII-lea: albingenzii, catarii, valdezii etc.). Crescndul amestec ntre Biserica catolic i puterea politic (numit braul decular al bisericii) a stat la originea ulterioarelor fapte traumatice, cum ar fi de ex. proclamarea cruciadelorpentru eliberarea rii Sfinte, transferarea sediului papal la Avignon, schisma Occidental dintre 1378-1417. Ruptura cea mai important i cu grave urmri pentru ntreaga cretintate a avut loc

ns n sec. al XVI-lea, cu afirmarea Reformei protestante, provocat de starea grav de decdere religioas i moral a Scaunului Romei i favorizat de instanele de rennoire prezente n umanismul cretin (ex. Erasm din Rotterdam, Thomas Morus), pe lng multe alte ncercri de reform catolic i de rentoarcere la puritatea credinei prin fondarea unor noi Ordine religioase sau prin rennoirea celor existente deja (ex. Francisc de Paolo). Reforma protestant a gsit n opera lui Martin Luther i n situaia german deosebit originile sale imediate, dar aceast reform foarte repede a implicat tot centrul i nordul Europei, chiar dac aceast implicare a fost cu caracteristicii specifice legate de diferitele condiii naionale (ex. formarea Bisericii Anglicane, predicarea lui Jean Calvin, cea a lui Henrich Zwingli .a.). Procesul de divizare a cretinismului occidental a atins toate planurile: pe cel teologic, cu controversatele interpretrii asupra libertii omului n faa harului i a condamnrii (aa numitele controverse cu privire la predestinare); pe plan liturgico-sacramental, controversele asupra sacramentelor, ndeosebi asupra Euharistiei i a prezenei reale a lui Christos sub speciile pinii i vinului; pe plan ierarhic i disciplinar, raporturile dintre magisteriu i libera interpretare a Scripturii, structura episcopatului, problema celibatului ecleziastic; pe plan organizativ, cu refuzul de a recunoate autoritatea (pn atunci incontestabil) a papei. Pus n faa unei crize att de grave, Biserica Catolic a reacionat n cele din urm cu micarea cunoscut mai apoi cu numele de Contrareform i, mai ales, cu opera Conciliului din Trento (1545-1563); un rol foarte mare (dup prerea unor istorici: decisiv) l-a avut n aceast reacie Societatea lui Isus (Iezuiii), fondat de sf. Ignaiu din Loyola, n 1534. Odat cu cderea Constantinopolului sub dominaie turc (1453), stindardul cretinismului ortodox a trecut n minile Bisericii de la Moscova, ridicat la rang de Patriarhat n 1589, devenit prima aliat a arilor rui. A nceput astfel procesul de identificare naional ntre Biseric i stat i de reluare a cezaropapismului bizantin. n timp ce Biserica i arul se prezentau (i ntr-o oarecare msur erau) protectorii ortodoxiei, n mod deosebit a Bisericilor din Balcani czute sub dominaie otoman, s-a elaborat i ideea Moscovei ca a treia Rom, chemat s revitalizeze ntregul cretinism.

Cretinismul n epoca modern

ncepnd din sec. al XVI-lea diviziunile cretinismului occidental s-au ncruciat cu confruntrile politico-militare ntre statele naionale i imperiu, dnd astfel o conotaie aparte ntregii istorii europene: epoca rzboaielor religioase sau Rzboiul de 30 de ani. Aceste sngeroase confruntri s-au ncheiat cu Pacea de la

Westfalia (1648). Dup Pacea de la Westfalia dezvoltarea cretinismului a fost tot mai influenat de dou elemente: expansiunea misionar n America i Asia; afirmarea, n sec. al XVIII-lea, a curentelor culturale precum iluminismul, care tindea spre o reconsiderare critic a ntregului fenomen religios cretin, independent de diferenele dintre confesiunile religioase. a) Ct privete activitatea misionar, ndat trebuie remarcat c ncretinarea Americii s-a nfptuit strict dependent de echilibrul politic pe care statele europene lau impus pe acest pmnt nou. n pmnturile colonizate de statele catolice s-a dezvoltat catolicismul (rspndit cu precdere n America central i meridional), iar n teritoriile dependente de suveranii protestani s-a rspndit protestantismul (cretinismul n forma lui reformat; preponderent n America de Nord). Rspndirea cretinismului spre Asia (coroborat numai trziu de tot cu cuceriri teritoriale) s-a revelat dimpotriv foarte, foarte dificil. Continentul asiatic a rmas n mod substanial impermeabil penetrrii cretinismului. b) Ct privete, ns, noua cultur iluminist, ea a contribuit la nceperea unui proces de descretinare (secularizare), care mai nti a atins clasele culte, apoi burghezia, nobilimea i n sfrit, clasele populare. Iluminismul a influenat profund politica ecleziastic a statelor, care n numele binelui comun au afirmat propriul drept de a interveni n domeniul religios (despotismul luminat, iozefinismul, jurisdicionismul). Renaterea precedase i pregtise Iluminismul prin Umanism, retrezind interesul elitelor culte ale Europei pentru comorile culturii clasice "pgne" i pentru studiul obiectiv i metodic ("ad fontes") al acestora i de fapt al oricrui alt text, fapt care n-a ntrziat s afecteze reputaia Bisericii catolice a crei autoritate asupra ntregului Occident ("Donaia lui Constantin") a fost demonstrat de ctre umaniti a se baza pe un fals. Raionalismul, curentele post-scolastice din filozofie, inveniile tehnologice (tiparul) i descoperirile geografice erau i ele parte dintr-un curent care va modifica raportul de fore ntre cretinism i stat, cretinism i filozofie, cretinism i tiin, i astfel ntre viaa cretin aa cum fusese ea pentru secole i viaa omului modern. Cderea vechiului regim chiar i numai pentru un moment i nu n toate statele a pus capt simbiozei dintre biseric i puterea politic, iar rspndirea culturii raionaliste i tiinifice a contribuit la prezentarea cretinismului ca fiind una dintre multiplele forme de a tri i fiind una dintre concepile despre lume, alturi de tradiiile culturale i religioase de pe celelalte continente. Revoluia francez (1789) a adus cu sine urmri foarte grave pentru cretinism, mai ales pentru Biserica Catolic, creia i-au fost nchise seminariile i institutele de formare a preoilor, conventele i mnstirile, i-au fost risipii clugrii i clugriele (cei care au mai scpat cu via, deoarece muli au fost ghilotinai), i-au fost confiscate proprietile materiale, i-au fost retrase i negate privilegiile i, cel mai grav, ea a dus la laicizarea (descretinarea) ideilor i moravurilor (de fapt astzi n Frana mai sunt foarte puini cretini, chiar i dup revenirea din ultima

vreme*necesit citare+). Confiscarea imenselor poprieti ale bisericii de ctre statul francez nu este ns o premier n istoria Europei, Anglia procednd la o msur similar cu secole naintea Revoluiei franceze, cnd Henric al VIII-lea confisc proprietile funciare ale bisericii catolice pentru a le acorda mai trziu diferiilor membrii ai aristocraiei. Pe de alt parte, decizia de confiscare a proprietilor bisericii ine de procesul mai larg de prbuire treptat a relaiilor feudale pe continent i ridicarea unei societii liberale, burgheze, i el s-a produs inclusiv n Romnia, ceva mai trziu, cnd Domnul rii, Alexandru Ioan Cuza, a confiscat n 1863 imensele proprieti ale Bisericii ortodoxe, care la acel moment reprezentau un sfert din ntreaga suprafa a rii, Biserica ortodox romn fiind pe atunci cel mai mare exploatator i latifundiar al Romniei.*9+ Dovad c confiscarea imenselor proprieti ale bisericii cretine ine de procesul mai larg al destrmrii relaiilor feudale, de servitute, este i faptul c secularizarea fcut de "Domnul Unirii" a fost precedat cu puin timp de abolirea sclaviei n cele dou principate romne (Moldova (1844) i ara Romnesc (1847)), fapt ce a dus i la eliberarea sclavilor deinui i exploatai de biseric ("robii igani", sau "robii mnstireti" - existau sate ntregi de robi pe ntinsele proprieti ale bisericii). Pierderea puterii economice i astfel a influenei politice de ctre Biserica cretin a provocat drept contra-reacie o intens micare de rennoire, caracterizat de multe ordine i institute religioase, active mai ales n cmp social (sf. Ioan Bosco, sf. Iosif Cotolengo, Monsenior Vladimir Ghika .a.), alturi de acestea s-au nregistrat i o mare dezvoltare a unor noi forme de devoiune religioas (ex. Cultul Preasfintei Inimi a lui Isus). n snul protestantismului, n sec. al XVII-XIX-lea s-au nregistrat diverse micri de rennoire sau de trezire cretinesc. n 1600 baptismul - a refuzat s mai boteze pruncii, n favoarea unei credine rod al alegerii personale -, i pietismul - cretinul ca om nou i cretinismul ca viaa cea nou. n 1700, metodismul - marea micare de evanghelizare popular cu accentuarea puternic a sfinirii personale i a formrii laicilor (mirenilor). Alte denumiri, precum cea adventist, au reluat motivele milenariste prezente n cretinismul primar, insistnd asupra importanei celei de-a doua veniri a lui Cristos, sau a rentoarcerii/revenirii sale. n alte formaiuni religioase, cum ar fi de ex. cea a mormonilor, (aprut n prima jumtate a sec. al XIX-lea, n Statele Unite ale Americii), elementele cretine coexist cu altele provenite (luate) din alte revelaii dect cea biblic. n fine, Martorii lui Iehova (aprui n a doua jumtate a sec. al XIX-lea, tot n Statele Unite ale Americii), insist asupra ntregului coninut al Bibliei ca fiind singura autoritate n materie de credin; consider predicarea evangheliei esenial pentru fiecare cretin; manifest puternice componente apocaliptice. n snul catolicismului roman a aprut o nou confesiune: Vechii Catolici (Uniunea Catolicilor de la Utrecht), care refuz dogma infalibilitii papei, definit la Conciliul Vatican I n 1870. n timp ce pretutindeni n jur se nmulesc semnalele de rennoire (trezire

cretineasc) spiritul rennoirii ncepe s mite i confesiunile tradiionale: micarea biblic, rennoirea liturgic, atenia fa de problemele sociale etc. n sec. al XIX-lea cretinismul a trebuit s se confrunte i cu nenumrate doctrine politice precum liberalismul i socialismul (care se afirmau din ce n ce mai intens) nsoite n diferite feluri de cultura pozitivismului, laicismului i chiar cea atee. n aceast epoc cretinismul s-a rspndit mult n rile extra-europene, mai ales n Africa i Asia, dar nici aici n-a scpat de legturile i de condiionrile de tip politic, ncrucindu-se strict cu colonialismul statelor europene.

Cretinismul n sec. al XX-lea La sfritul sec. al XIX-lea i n sec. al XX-lea cretinismul a trebuit s se confrunte, n primul rnd, cu fenomenele provocate de marile schimbri ale revoluiei industriale, crora li s-au adugat problemele anexe ale urbanizrii i apariia societii de mas, ca i a introducerii noilor tehnologii de comunicare social i de informare. Relaiile diferitelor Biserici locale cu statele declarate laice au devenit din ce n ce tot mai delicate i mai dificile. Dificil a fost i procesul de adaptare la democraiile moderne. Istoria cretinismului n sec. al XX-lea, din acest punct de vedere, poate fi citit ca istoria unei confruntri delicate cu modernismul i cu laicizarea, secularismul. n general ns, este vorba de o reluare viguroas a vieii cretine care a strbtut toate confesiunile cretine, propunnd noi sinteze teologice (deosebit de bogat este filonul spiritualitii i al teologiei protestante iniiat de Sren Kierkegaard n sec. al XIX-lea i urmat de Karl Barth, Rudolf Bultmann, Dietrich Bonhoeffer, Paul Tillich, Jrgen Moltmann .a.) i noile perspective de spiritualitate i de organizare care au marcat chiar i lumea aa-zis laic (n ambient catolic: "Institutele seculare", "Aciunea Catolic"). Specific epocii este diversitatea pe trm filozofic i teologic, coexistena unei teologii conservatoare, fundamentaliste, care ine la interpretarea tradiional a nvturilor cretine, alturi de o teologie liberal, gata s aplice principiile tiinifice (diversele metode ale criticismului) i s trag concluzii pe baza acestui efort. Biserica Romei n-a putut continua s ignore rezultatele acestor evoluii i Conciliul Vatican II reprezint un moment istoric, cu aceast ocazie catolicismul acceptnd c Biblia suport interpretri n lumina fiecrei epoci, confirmnd astfel decizia mai veche de acceptare limitat a studiului tiinific al Bibliei (criticismul). Acceptarea ideii de libertate religioas este o alt decizie care punea cretinismul catolic n acord cu practicile moderne. Tradiionalitii catolici condamn ns evoluia pe care Biserica Romei a luat-o odat cu Conciliul Vatican II, ei prefernd mai degrab deciziile primului Conciliu (1869), la care au fost condamnate curentele sau ideologiile moderne ale raionalismului, liberalismului i materialismului. n Rusia, dup Marea Revoluie din octombrie 1917, regimul comunist a dezlnuit o persecuie crunt mpotriva cretinismului (n-a fost scutit - ba, dimpotriv - nici

chiar Biserica Ortodox): confiscarea (naionalizarea) bunurilor, nchiderea aproape a tuturor bisericilor i mnstirilor. Persecuia s-a atenuat numai pe perioada celui deal doilea rzboi mondial, cndStalin - n numele efortului politic comun - a nceput o politic parial de concesii (doi pai nainte, unul napoi). Consecinele celui de-al Doilea Rzboi Mondial i-au determinat pe cretini s-i revad anumite poziii, chiar dac dezaprobrile publice au fost cam rare (de ex. a nceput s se vorbeasc - i azi este o seciune a teologiei dup Auschwitz, n sensul c Biserica cretin a regndit i revizuit discursul asupra vinoviei evreilor n procesul lui Isus, i ncearc s-i dea seama ct de mult a contat discursul/predica cretin despre responsabilitatea evreilor n suferinele lui Christos i antisemitism). Atitudinea majoritii cretinilor a fost ovitoare i uneori ambigu n ceea ce privete luarea de poziii i combaterea nclcrilor att de grave ale drepturilor omului, ndeosebi n faa persecuiei i exterminrii evreilor. La iniiativa unor persoane mai curajoase, uneori chiar dintre clericii cretini (preoi, episcopi, pastori) au fost i cretini care s-au implicat mai ales n asistena material i spiritual a celor persecutai. Muli cretini au contribuit la nsufleirea Rezistenei n cele mai diferite forme, inclusiv aceea de supravieuire n lagre (Martorii lui Iehova - triunghiurile violete); semnificativ a fost, de ex., experiena ecumenic forat ce-i drept, dar trit n lagrele de la Dachau de peste 2700 de preoi, pastori, i clugri de toate naiile i confesiunile; sau Die Weisse Rose micarea de rezisten prin sabotarea mainii de rzboi naziste, rezisten fcut de chair tineri nemi din Bavaria, i care au pltit cu viaa lor curajul de a se opune i sabota tirania. Din anii 70, cretinismul s-a gsit naintea unor noi provocri, care mai caracterizeaz nc prezentul. Mai grav apare provocarea pus de proliferarea i rspndirea sectelor de cele mai variate forme, uneori bazate chiar pe o reelaborare a elementelor cretine pe lng i mpreun cu cele din religiile orientale. Nu poate fi trecut cu vederea nici nsemntatea pe care a luat-o fundamentalismul religios, ncepnd cu cel islamic, dar prezent i n cretinism (mai ales n cel protestant nord-american). Toate aceste probleme cu care se confrunt cretinismul actual constitue teme ale dialogului ecumenic i inter-religios, ecumenismul n rndurile cretinilor devenind astzi, ntr-o lume n care cea mai numeroas biseric cretin (catolic) a cedat deja ntietatea n lume n ce privete numrul de credincioi Islamului, o urgent necesitate. Preoi, pastori, religioi i laici (mireni) din toate confesiunile cretine au fost activi (mai sunt nc) pe acest front; unii dintre acetia au primit chiar recunoatere internaional, cum ar fi de ex.: Premiul Nobel pentru Pace: Albert Schweitzer, luteran; Martin Luther King, pastor baptist; Maica Tereza de Calcuta, catolic; Desmond Tutu, episcop anglican sud-african; Ximens Belo, episcop catolic de Timor. Alii au fost presecutai i chiar au devenit martiri ai acestei cauze: ex., Martin Luter King, episcopul Romero din San Salvador, Aleksander Man, preot ortodox n Rusia. Pe acest plan nu poate fi subevaluat sau trecut cu vederea importana

pontificatului papei Ioan Paul al II-lea (a crui rol n cderea i dizolvarea regimurilor comuniste va trebui s fie clarificat de acum), cum nu se poate neglija i faptul c aceast prbuire a regimurilor comuniste a deschis Bisericii Ortodoxe posibilitatea unei reluri a activitii sale. La trecerea n cel de-al III-lea mileniu n pofida problemelor enumerate cretinismul continu s exercite o puternic atracie asupra unei mari pri a omenirii, fapt evident din prezena pe glob a peste dou miliarde de cretini.

Relaia cretinismului cu alte religii

Datorit istoriei sale schimbtoare este dificil s nelegem nivelul actual al relaiilor cretinismului cu alte religii. Acestea variaz de la regiune la regiune. Partea urmtoare reflect unele din aceste relaii: Iudaismul Iudaismul n istorie, relaia dintre iudaism i cretinism a fost tensionat. n trecut, cretinii erau nvai c evreii l-au ucis pe Iisus Hristos, ,,crim pentru care ar fi trebuit pedepsii. Antisemitismul are o legtur destul de mare cu cretinismul. Totui, dup Holocaust, diverse discuii au ca scop reconcilierea cretino-iudaic i relaiile dintre cele dou religii s-au mbuntit. Iudaismul privete cretinismul ca fiind o eroare: Original, adic n iudaism, Mesiah este un om, un rege evreu ateptat de ctre toi, care dei va nfptui multe lucruri greu de fcut de altcineva (reconstruirea Templului, aducerea pcii mondiale, o credin universal n dumnezeul evreilor, nvierea morilor), rmne totui o fiin uman i att (vezi intrarea "jewish eschatology" de pe wikipedia englez pentru mai multe detalii), care doar are concursul deplin al unicului creator care este Dumnezeu. Islamul Adepii Islamului s-au referit n istorie la evrei, cretini i la ei nii ca la ,,Oamenii Crii, datorit faptului c cele trei religii se bazeaz pe anumite cri de origine divin. Doctrinar ns, cretinismul este perceput de ctre islam ca o form de politeism (asociaionism, "srk" - n arab "politeism"), aa cum este reflectat de chiar textul sfnt islamic (Coranul), n surata ("capitolul") 5, versetul 73, care spune textual c "este blasfemie curat s pretinzi c Dumnezeu este unul din trei ntr-o Trinitate". Versetul continu, spunnd c Dumnezeu (Alah) va pedepsi aspru o astfel de credin. Surata 5, continu i ea n aceeai direcie, susinnd c Iisus Hristos a fost

un simplu om, un profet (surata 5, verset 75), iar versetul 77 spune c cei care cred altfel sunt nite rtcii. Se poate gsi o mai ampl cercetare a viziunii islamice despre cretinism n lucrarea "Islamul interdiciior" al islamologului Anne-Marie Delcambre, capitol 7, paginile 55 la 62. Conceptul srk (n englez "shirk") este i el discutat la intrarea omonim din Wikipedia englez. Cretinii i ei, nu recunosc Coranul ca fiind o carte de origine divin, i nici nu sunt de acord cu faptul c Iisus este un simplu profet ca i Mahomed, cum nu pot accepta nici faptul c Mahomed este profet, i c astfel cartea lui sfnt reprezint un mesaj veridic al Creatorului. Musulmanii consider c Biblia i Tora, crile sfinte ale Cretinismului i Iudaismului au fost interpretate greit i distorsionate de ctre credincioii respectivelor religii. Bazai pe aceast credin, musulmanii vd n Coran corectarea greelilor fcute de cretini. De exemplu, musulmanii resping existena Trinitii i a ideii c Iisus Hristos este Dumnezeu. ntre cele dou religii au existat dese controverse i conflicte (Cruciadele fiind un exemplu), chiar dac au existat i relaii de nelegere i pace. Scrierile teologului Toma de Aquinociteaz i anumii filozofi musulmani (cum ar fi Ibn-Rushd). La data de 6 mai 2001, Papa Ioan Paul al II-lea, primul Pap care s-a rugat ntr-o moschee, a declarat n Moscheea Omeyazilor din Damasc c ,,Este important ca musulmanii i cretinii s continue explorarea ntrebrilor filozofice i teologice, pentru a putea obine o cunoatere mai obiectiv i o cunoatere interreligioas. O mai bun cunoatere ntre cele dou religii va conduce, la nivel practic, la o nou modalitate de a prezenta religiile noastre, nu n opoziie, cum s-a ntmplat foarte des n trecut, ci n asociere, pentru binele umanitii. Cretinismul din perspectiva filozofiei i tiinei Filozofia, datorit caracterului ei raional, nu putea dect s intre n conflict cu cretinismul, o religie n care adevrurile sunt revelate i impuse dogmatic. Dei exist incontestabil o influen reciproc ntre filozofia greac i ideile religioase ale evreilor, prile au intrat n conflict, i invectivele de-o parte i alta n-au lipsit deloc. Cnd au cptat putere i numr, cretinii au lichidat filozofia pe care o percepeau ca fiind pgn, nchiznd colile de filozofie, hruind sau omornd filozofii vremii. Logica i raiunea nu este ns nici pgn, nici cretin. n consecin, la un moment dat, o parte dintre cretini (anume cretintatea occidental) a redescoperit filozofia i raiunea "pgn" prin contactul cu civilizaia arab. Europenii practic i gseau astfel rdcinile culturale istorice, greceti i romane, cursul luat de evenimente din acest moment ducnd la o scdere treptat a forei religiei, iniial filozofia eliberndu-se de sub tutela religiei, ulterior aparnd i tiina (n sens modern al termenului), fapt care ns n-a dus la dispariia conflictelor cu cretinismul. Filozofia reproeaz cretinismului i religiei n general lipsa gndirii critice i a libertii de gndire (dogmatismul), n timp ce tiina, n afar de a fi discreditat istoric anumite afirmaii ale cretinismului, are ca obiect de studiu, prin diverse discpline ale ei, chiar cretinismul i religia, ori analiza acestuia din urm nu-l face

deloc mai adevrat dect oricare alt religie studiat. Acest fapt nu a rmas fr consecine, cci printre elitele intelectuale gradul de adeziune la dogmele cretine este cel mai sczut. Astfel, n iulie 1998, revista britanic Nature publica rezultatele unui sondaj despre credin la intelectuali. Conform acestui sondaj numai 40% (25% credincioi i 15% agnostici) din membrii comunitii tiinifice cred ntr-un dumnezeu personal (cum este acela al religiilor monoteiste precum cretinismul, islamul i iudaismul), n timp ce doar 7% dintre membrii elitei comunitii tiinifice (cum sunt, de exemplu, membrii Academiei Naionale de tiine a S.U.A.) cred n existena aceluiai tip de dumnezeu. Rezultatele sondajului demonstrau practic o inversiune a raportului credincioi-necredincioi fa de populaia general, la care procentul de persoane care cred n existena unui dumnezeu personal se ridica la peste 70 de procente. Rezultatele sondajului trebuie considerate n funcie de definiiile dogmatice ale credinei cretine i ale agnosticismului. Sondajul, realizat pe tiparele introduse de James H. Leuba n 1914, permite i evaluarea tendinei n timp a atitudinii religioase: n 1914 aprox. 27 la sut dintre oamenii de tiin declarau c cred n existena unui dumnezeu personal, n 1933 procentajul cznd la 15, pentru a cdea n continuare la 7 la sut n 1998. O verificare a rezultatelor privitoare la existena unui dumnezeu personal a fost realizat cu ntrebarea referitoare la existena sufletului, constatndu-se o corelaie strns a rspunsurilor: n 1998, doar 7 procente dintre savanii de valoare credeau n imortalitatea sufletului. Un fapt demn de menionat este c nu cu mult timp naintea publicrii studiului amintit, pe fondul disputei provocat de ctre fundamentalitii cretini din S.U.A. pe tema predrii teoriei evoluiei, preedintele forului academic suprem al rii, anume Bruce Alberts, a declarat public c mai muli biologi care consider just teoria evoluiei sunt foarte religioi. Motivul ieirii sale pe scena public este evident, anume calmarea spiritelor. Ori printre membrii N.A.S., biologii sunt acea seciune academic cel mai puin nclinat s cread n existena lui Dumnezeu, scorul n ce-i privete fiind de aprox. 5 procente. Contradicia dintre declaraie i realitatea statistic revelat de sondaj nu face dect s confirme valoarea pur retoric a declaraiilor de acest gen, menite s nu alieneze i mai mult franja de populaie fundamentalist. Tentativele retorice care ncearc s concilieze tiina cu religia sunt discursuri care, cert, pot fi propagate din bun intenie, dar care nu corespund realitii statistice: trebuie distinse anecedotele despre credincioenia cutrui savant de rezultatele unui eantion statistic bine construit i care permite msurarea tendinei reale care prevaleaz n snul unei populaii. Ori datele demonstreaz clar c oamenii de tiin sunt n general mult mai puin credincioi dect ansamblul populaiei din care fac parte. Este probabil chiar existena unei corelaii negative ntre credina ntr-un dumnezeu personal i nivelul de educaie. n definitiv, poate nu este din ntmplare c biserica catolic s-a opus att de mult timp colii obligatorii.

1.Isus Hristos

Biografie Isus din Nazaret (n aramaic ,Ieu, n ebraic , Ieua, grecizat ,Iesous, latinizat Jesus; n. ca. 4 .e.n.,probabil Nazaret d. 30 e.n. ,Ierusalim) predicator evreu din Galileea, care a trit n timpul ocupaiei romane a Israelului. Isus din Nazaret a devenit figura central a cretinismului. De asemenea, sub numele de Isa ibn Maryam, este cunoscut drept unul din principalii profei ai credinei islamice

Naterea Dou din cele 4 evanghelii canonice- Marcu si Luca- ne prezint relatri despre zmislirea i naterea lui Yoshua.Conform tradiiei, care este acceptat n general ca adevr istoric, Iisus s-a nscut n jurul anului 4 .e.n. i a murit n jur de 31 e.n., fiind martirizat prin rstignire. Evangheliile lui Matei i Luca, precum i evanghelia apocrif dup Toma, menioneaz ca loc al naterii oraul Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). Istoricii consider n general aezarea Nazaret ca loc al naterii sale, aceasta fiind localitatea prezentat de autorii evangheliilor sinoptice drept domiciliu al familiei sale (Mc 6,1; Mt 13,54; Lc 2,39).

Intinereriul lui Isus

Cu ajutorul celor 4 evanghelii incercam sa facem o reconstituire a itinerariilor ntreprinse de Isus. Pentru nceput, un cadru istoric al evenimentelor. Imparatul roman Augustus (31 .C. - 14.d.C.) decide la decesul regelui Herodes cel Mare n anul 4 .C. mpartirea regatului vasal Palestina ntre cei 3 fii ai lui Herodes cel Mare : - Archelaos: primeste provinciile Samaria, Iudeea si Idumea. Domnia lui Archelaos a fost scurta (ntre 4 .C. - 6.d.C.) fiind exilat, iar cele 3 provincii trecute sub administrarea directa a procuratorilor romani. - Herodes Antipas (Irod II): provinciile Galileea si Pereea (Transiordania). Stapn si n zona n care a activat Isus, a domnit ntre anii 4 .C. - 39. d.C.a procuratorilor romani. - Herodes Philippos: provinciile Gaulanitis, Trachonitis, Batanea si Auranitis, n care a domnit pna la moarte (4 .C. - 34 d.C.). Isus s-a nascut probabil n anul 5 .C. Parintii sai: Maria (ebr. Mirjam) si Iosif (ebr. Joseph). Isus este traducerea greaca a raspnditului prenume ebraic Jeshua. Cristos in l. greaca nseamna miruitul, mntuitorul, messia. Locul de nastere este nesigur, fie la Bethleem (n Iudeea), fie la Nazareth (n Galileea). Prima versiune (Bethleem) este

improbabila, ntruct s-a cautat confirmarea previziunilor profetice, care conditionau nasterea mntuitorului poporului evreu n Bethleem, locul nasterii regelui David (1004 - 965 .C.), ca descendent geneaologic al acestuia. Versiunea nasterii la Nazareth, din antecedenti nearistocratici, pare mai verosimila. Isus ar mai fi mai avut nca 6-7 frati: 4 baieti (Iacob-Jakobus, Iosif-Joseph, Iuda-Juda, Simion-Simon) si 2-3 surori (nume necunoscute). Isus a fost probabil primul nascut. Amenintati de regele Herodes cel Mare cu uciderea copilului Isus, familia ar fi fugit n ianuarie sau februarie 4 .C. n Egipt, trecnd prin localitatile Askalon, Gaza si Pelusium, situate pe drumul comercial principal dintre Palestina si Egipt (Fig.2). Ar fi gasit refugiu n Egipt, ntr-una din numeroasele localitati cu populatie evreiasca de pe Nil. Aici ar fi stat cteva luni. Dupa decesul regelui Herodes cel Mare (n aprilie-mai 4 .C.) familia a hotart sa se repatrieze (toamna anului 4 .C. ?). Evita stabilirea n provinciile guvernate despotic de Archelaos (Samaria, Iudeea, Idumea) si se rentoarce n provincia natala Galileea, la Nazareth, unde domnitor era ceva mai tolerantul Herodes Antipas . In Nazareth vin pe lume, n urmatorii ani, ceilalti frati si surori ale lui Isus. La vrsta de 12 ani Isus face o calatorie de pelerinaj, mpreuna cu parintii (trecnd prin Ierihon), la tempul din Ierusalim, unde si afirma calitatile sale de gnditor si predicator, dupa care se rentoarce la Nazareth. Nu exista date istorice sigure asupra biografiei lui Isus ntre anii 7/8 d.C. pna n anii 27/28 d.C. Dupa unele surse (neconfirmate istoric), ar fi ntreprins pelerinaje n India, Grecia, Egipt s.a. Inceputul activitatii publice de predicator si propavaduitor coincide cu cel de al 15-lea an de domnie al mparatului roman Tiberius (14-37 d.C.), dupa botezul si receptia invocatiei divine (27/28 d.C.). Ioan Botezatorul, precursorul spiritual al lui Isus, a predicat preponderent de-a lungul rului Iordan (ntre lacul Genesareth si Marea Moarta), de cele mai multe ori la Betabara si la Ainon (Samaria de nord). Alaturi de masa de pelerini convertiti, s-a lasat si Isus botezat. Locul exact al botezului este nesigur: fie la Betabara, fie la Ainon, la vrsta de cca 32 ani. Dupa botez a petrecut 40 de zile in desertul Iudeei, la nord de Ierihon, apoi s-a ntors (trecnd prin Ainon) acasa la Nazareth, ncepnd activitatea publica . Ioan Botezatorul a continuat un timp predicile sale militante, critice, n tinutul Iordanului din provincia Pereea (guvernata de tetrarhul Herodes Antipas), pna la arestarea, condamnarea la moarte si executarea sa n nchisoarea cetatii din Machaerus (n Pereea de sud). Sotia nelegitima a lui Herodes Antipas (Herodia Irodiana), mpreuna cu fiica ei, ar fi incitat prinderea si executarea lui, neiertndu-i repetatele critici publice (Herodia era pe-atunci sotia legitima a lui Herodes Philippos, fratele lui Herodes Antipas). Dupa rentoarcerea din desertul Iudeei, Isus a propavaduit scurt timp, fara succes, n localitatea natala Nazareth, dupa care s-a deplasat la Kana (Cana, azi: Chirbet Kana, la 14 km nord de Nazareth) n Galileea Inferioara, unde ar fi savrsit minunea prefacerii apei n vin.

Cu rudele proprii, asa cum rezulta din cele 4 evanghelii, nu s-a nteles. A mai stat o scurta perioada la Nazareth, dupa care s-a mutat n Kapernaum (Kapharnaum, Kfar Nahum), un trg nfloritor de pescari pe malul nordic la lacului Genesareth (Marea Galileei), unde si-a stabilit tabara principala si a ntemeiat cercul celor 12 mucenici (deveniti ulterior apostoli) (Fig.5). A fost cazat n casa pescarului Simon Kephas (numit de Isus Petrus-Petru, de la taria de piatra a caracterului sau), care locuia mpreuna cu sotia n casa soacrei. Primii doi mucenici au fost fratii Simon Petru si Andrei, ambii pescari (fiii lui Jona), originari din apropiatul sat Betsaida, la ctiva km est de Kapernaum. Urmatorii doi mucenici au fost fratii Jakobus-Iacob si Jochanan-Ioan, pescarii, fiii lui ZebedeusZevedei. In Kapernaum si mprejurimi, Isus a predicat activ, cu succes, facnd numeroase minuni. Pna la moartea sa, Isus a mai trait si activat relativ putin timp (1-2 ani), dar predicile sale au avut un mare ecou public. Sagetile hartii alturate indica zonele de unde s-au scurs spre Kapernaum valuri de pelerini, unii chiar din teritorii extra-palestiniene (de ex. Tyros si Sidon), veniti sa-l asculte pe Isus, unii cu intentia de a fi vindecati (Fig.6). Cei 12 mucenici (apostoli) au fost: - fratii Simon Petru si Andrei - fratii Iacob si Ioan - Filip - Bartolomeu (zis si Natanael) - Toma (zis si Toma necredinciosul) - Matei (zis si Levi) - Iacob (fiul lui Alfeu) - Tadeu - Simon Canaanitul (zis si Simon Zelotul) - Iuda Iscarioteanul (nlocuit ulterior cu Matia) Cu ocazia unei vizite acasa la Nazareth, concitadinii i-au declinat competenta de profet, n timpul unei predici n templul nazaritean. Afectat, a lasat posteritatii zicala amara, dupa care nimeni nu e profet la el acasa. De la Nazareth a ntreprins doua scurte calatorii misionare la Cana (Kana) si Nain, dupa care s-a rentors la baza sa din Kapernaum . Activitatea sa principala s-a desfasurat n continuare la Kapernaum si n alte localitati nvecinate, limitrofe lacului Genesareth, ). Maria Magdalena provine din Magdala, localitate situata pe tarmul vestic al lacului Genesareth. In cursul activitatii sale de predicator a parasit o singura data Palestina, ntr-o misiune la Tyros si la Sidon (ambele porturi la Marea Mediterana). La napoiere a facut un mare ocol, trecnd printr-o provincie guvernata de Herodes Philippos, apoi prin provincia extra-palestiniana Dekapolis (Tinutul celor 10 orase), pe ruta Dion Abila - Gadara. A mai efectuat apoi o scurta calatorie la Caesaria Philippi, un oras nou ntemeiat de Herodes Philippos . Impreuna cu Petru, Iacob si Ioan, merge pe un munte nalt (Dealul Tabor, cca 500

m altitudine) unde are loc asa-zisa Schimbare la fata (transfigurare, contact metafizic divin), dupa care se rentoarce la Kapernaum (F. Potrivit discutabilei Evanghelii dupa Ioan (cu continut neconcordant cu celelalte 3 evanghelii sinoptice), Isus ar mai fi ntreprins 2-3 calatorii suplimentare la Ierusalim, n cursul carora ar fi faptuit mai multe minuni. Dupa 1-2 ani de sedere fructuoasa la Kapernaum, Isus purcede la ultima sa calatorie din viata (prin Ginaia - Valea Iordanului - Ierihon) la Ierusalim, unde va avea loc drama finala. Pe ntreg traseul Kapernaum - Ierusalim este nsotit de cei 12 mucenici si savrseste mai multe minuni. In preajma Ierusalimului vindeca 2 cersetori orbi, urca Dealul Maslinilor pe calea Maslinilor de lnga Betphage si se ndreapta cu tot grupul spre satul Betania (la 3 km est de Ierusalim), unde poposeste in casa lui Maria si Marta, surorile lui Lazar (mortul renviat de Isus) Derularea ultimului act al dramei (numerele 1-8 pe harta alaturata a Ierusalimului) 1 (Dumineca Floriilor) - intrarea si primirea triumfala a lui Isus n Ierusalim (calare pe un asin), venind de la Betania; discursuri n templu. 2 - rentoarcerea la Betania, n casa lui Maria si Marta. 3 (joi) - revenire la Ierusalim; dupa masa are loc Cina cea de Taina (corespunde cinei ebraice traditionale de Pasti) cu cei 12 mucenici, n casa unui adept nstarit din Orasul de Sus. 4 - dupa cina (spre seara) grupul merge prin Orasul de Jos si prin Valea Kidron spre locul numit Ghetsimani (n ebraica presa de ulei) de la poalele Dealului Maslinilor, n afara cetatii Ierusalimului, unde - spre miezul noptii - este arestat de un comando mixt romano-evreu. 5 - Isus este escortat pna la casa Marelui Preot evreu Caiafa (Kaiphas), din Orasul de Sus. Este interogat n noaptea de joi spre vineri la nceput de fostul Mare Preot Anna (Hannas, socrul lui Caiafa), apoi de Caiafa si de tribunalul comunitatii evreiesti din Ierusalim (Sanhedrin, format din 71 persoane). 6 - Acuzarile fiind insuficiente pentru o condamnare de catre Sanhedrin, Isus este trimis vineri dimineata spre judecata procuratorului roman Pontius Pilatus (Pilat din Pont), care se deplasase de la sediul sau permament din Caesarea Maritima la Ierusalim spre a supraveghea personal desfasurarea Pastelui evreiesc. Procuratorul se afla n acel moment fie n Praetura Antonia (la nord de templul herodian), fie n vechiul palat al herodienilor (la vest de Orasul de Sus). Isus a fost acuzat de uzurpare politica a puterii imperiale romane (Rege al Iudeilor). 7 - Pilat din Pont l trimite pe Isus tetrarhului Herodes Antipas spre a fi judecat, acesta fiind (dupa opinia procuratorului) singurul competent a judeca un vasal, Nazareth si Kapernaum apartinnd provinciei Galileea, unde domnitor era Herodes Antipas (acesta se gasea ocazional la Ierusalim, oras apartinnd provinciei romane Iudeea, spre a serba aici Pastele). Herodes Antipas refuza la rndul sau a-l judeca pe Isus si l trimite napoi la Pilat din Pont. In Palestina se ncetatenise obiceiul gratierii unui condamnat cu ocazia Pastelui. Pilat din Pont hotareste ca poporul adunat n fata cladirii sa decida gratierea, fie a lui Isus, fie a lui Barabas (un luptator pentru independenta tarii). Poporul opteaza pentru gratierea lui Barabas.

8 - Spre prnz, Isus este condamnat la moarte si condus de catre o garnizoana romana pe Via Dolorosa (Calea Durerii) printr-o poarta din zidul al doilea al Ierusalimului, in afara cetatii, spre locul crucificarii Golgatha-Golgota (Locul Craniului) unde este executat prin rastignire, mpreuna cu doi delicventi de drept comun. In aceiasi seara, corpul sau este depus ntr-un cavou sapat n stnca, nu departe de locul crucificarii, apartinnd consilierului evreu Iosif din Arimateia (membru al Sanhedrinului, dar, ca si Nicodemus-Nicodim - alt consilier - un adept tacit al lui Isus). Dumineca dimineata, a treia zi dupa rastignire, cavoul este gasit deschis, iar corpul lui Isus nu se mai afla pe lespedea de piatra unde fusese asezat. In urmatoarele saptamni, Isus ar fi reaparut de cteva ori n Galileea (pe malul lacului Genesareth) si in Iudeea (la Emmaus, Betania, Ierusalim). Dupa alte 40 de zile, ar fi avut loc Ridicarea la cer a lui Isus de pe Dealul Maslinilor (la est de Ierusalim) (Fig.13). Conform unei legende, ultima data Isus ar fi reaparut pe pamnt cca 35 ani mai trziu (n jurul anului 64 d.C.) pe Via Appia din Roma n momentul fugii apostolului Petru din Roma, de frica urmatorilor anticrestini care voiau sa-l crucifice. Petru l-ar fi ntrebat pe Isus: Quo vadis, Domine ? (Incontro te-ndrepti, Doamne ?) la care Isus i-ar fi raspuns ca a venit sa se lase a doua oara crucificat (n locul lui Petru), dupa care Petru s-ar fi ntors rusinat la Roma, unde a primit martiriul crucificarii cu capul n jos.

Obiecte ale patimilor lui Isus

Punga cu 30 arginti: simbolul tradarii lui Iuda-Ischariot. Lampasul aprodului Malchus din Gradina Gethsemane si urechea lui Malchus taiata de Petru (Luca 22,50-51, Ioan 8,10). Cocos: simbolul negarii de 3 ori a lui Isus de catre Petru. Treptele din fortareata Antonina pe care Isus le-a urcat, spre a fi judecat de Pilat din Pont. Obiectele cu care Pilat din Pont s-a spalat pe mini dupa judecata (cana de apa, lighean, stergar). Stlpul biciuirii lui Isus, in curtea fortaretei Antonina. Biciul roman flagrum, pus in mna lui Isus ca sceptru dupa biciuire (Marcu 15,19). Capul unui soldat roman ce-l scuipa in timpul biciuirii. Mna unui soldat ce-l palmuieste pe Isus in curtea fortaretei. Coroana de spini asezata in mod ironic pe cap. Haina de purpura rosie asezata lui Isus pe umeri, ca unui rege de carnaval la serbarile hibernale romane Saturnalii (Ioan 19,19). Crucea purtata de Isus pe Via Dolorosa. Naframa lui Veronica (in l. greaca vera ikon = adevaratul chip) cu care aceasta i-ar fi sters lui Isus pe Via Dolorosa sudoarea de pe fata (chipul lui Isus ar fi

ramas imprimat pe aceasta naframa). Tablita din gips (lemnul era in acel timp scump in Palestina !) cu gravura ironica INRI (Iesus Nazarenus Rex Iudaerorum = Isus Nazarenianul Regele Iudeilor) fixata pe cruce deasupra capului lui Isus (Ioan 19,19). Ciocanul folosit la fixarea cuielor in mini si in picioare, precum si la fixarea tablitei cu inscriptia INRI. Cuiele (piroanele) cu care a fost fixat pe cruce. Zarul cu care soldatii romani ar fi tras la sorti pe Golgota Camasa lui Isus (Marcu 15,23). Bat de isop (Hyssopus officinalis, arbust originar din Asia Mica) cu un burete nmuiat cu o bautura narcotizanta (vin cu smirna). Lancea cu care ar fi fost ntepat in piept (lnga inima) de catre soldatul Longinus (Ioan 19,34). Scara si cearceaful cu care a fost cobort de pe cruce. Clestele utilizat la scoaterea cuielor din mini si din picioare. Cele 5 rani: 2 la palme, 2 la picioare si una la inima. Giulgiul impregnat cu smirna (rasina parfumata a arbustului Balsamodendron commiphora myrrha din sudul Arabiei; amestecata cu vin, era folosita pentru anestezia crucificatilor, spre a le reduce durerile; in forma de praf, amestecata cu Aloe, servea la mbalsamarea mortilor la evrei; pentru mbalsamarea lui Isus s-au folosit cca 100 pfunzi romani din acest amestec; un pfund roman = 327,45 g; 100 pfunzi romani = 33 kg) si Aloe (produs rasinos bine mirositor al unui copac din familia Thymelacee, endemic in India; a nu se confunda cu specia botanica propriu-zisa de Aloe !).

Istoria Palestinei in timpul lui Isus

In Noul Testament se vorbeste, in mod eronat, de un singur rege evreu Irod. In realitate au existat trei regi diferiti cu acelasi nume (Irod =Herodes), anume: Irod I (Regele Herodes cel Mare, 39-4 .C.) De etnie edomita, nascut in anul 74 .C. in Idumeea (teritoriu situat la sud de Iudeea). Guvernator al Galileei intre anii 43-40 .C., apoi (ntre anii 37-4 .C.) rege al Iudeei (teritoriu vasal Imperiului Roman). A avut 10 sotii si mai multi copii (una dintre sotii a apartinut familiei Macabeilor). Pe 3 dintre copiii sai i-a ucis (intre anii 7-4 .C.). Este acel Irod amintit in Evanghelia lui Matei, care ar fi ordonat uciderea tuturor pruncilor sub 2 ani la Betlehem (fapt nedovedit istoric !). Imediat dupa urcarea pe tron, cunoscnd profetiile, Herodes cel Mare ar fi ordonat distrugerea registrelor cu date geneaologice ale urmasilor prezumtivi ai regelui David. Dupa moartea sa, in anul 4 .C., imparatul Augustus (19 .C.-14 d.C.) a mpartit regatul Iudeea intre 3 dintre copiii lui Herodes cel Mare: Herodes Antipas (cu titlul de tetrarh), Herodes Philippos (tot cu

titlul de tetrarh) si Archelaus (cu titlu de etnarh). Un alt fiu, cu acelasi prenume (Philippos), a fost tatal celebrei Salomeea. Herodes cel Mare a construit cetati si a reedificat Templul din Ierusalim. Ctiva din membrii familiei sale sunt inmormntati in Necropola Herodienilor, aflata la cca 500 m sud-vest de zidul Ierusalimului si de Poarta Jaffa. Se presupune ca Herodes cel Mare ar fi ingropat in cetatea Herodion, la ctiva km sud-est de Ierusalim. Irod II (Tetrarhul Herodes Antipas, 4 .C.-39 d.C.) Fiu al regelui Herodes cel Mare si tetrarh al unei parti din fostul regat Iudeea (Galileea si Pereea). Ramas vaduv, a luat in casatorie pe cumnata Herodia (sotia fratelui vitreg Philippos, mama lui Salomeea), fapt interzis de religia mozaica, pentru care a fost aspru criticat public de catre Ioan-Botezatorul. L-a arestat si ucis prin decapitare pe Ioan-Botezatorul in cetatea Machaerus din Pereea (Pereea se afla azi in Iordania), pe malul estic al Marii Moarte. In timpul procesului lui Isus, Herodes Antipas nu si-a asumat responsabilitatea judecarii lui Isus la Ierusalim (unde se gasea cu ocazia sarbatorii anuale evreiesti Passah), ci l-a retrimis inapoi procuratorului roman Pilat din Pont. Dupa decesul protectorului sau (mparatul Tiberius, 14-37 d.C.), a inceput declinul politic al lui Herodes Antipas. A murit in anul 39 d.C., dupa ce fusese exilat in provincia Galia (Franta). A construit pe malul lacului Genesareth orasul Tiberias (in cinstea imparatului Tiberius), capitala regiunilor guvernate de catre el. Si el este amintit in evanghelii tot sub numele de Irod. Irod III (Regele Herodes Aggripa I, 41-44 d.C.) Nepot al regelui Herodes cel Mare si rege al Iudeii intre anii 41-44 d.C. A fost ncoronat in anul 41 d.C. de catre prietenul si protectorul sau, imparatul Caligula (3741 d.C.), dupa decesul mparatului Tiberius. A obtinut, rnd pe rnd, multe din teritoriile unchilor sai, Herodes Antipas si Philippus. Dupa uciderea lui Caligula in anul 41 d.C., Herodes-Aggripa I (care locuia permanent la Roma) a jurat loialitate noului mparat Claudius (41-54 d.C.), obtinnd Palestina in limitele hotarelor din vremea lui Herodes cel Mare. Herodes-Aggripa I este acel Irod din Noul Testament (Faptele Apostolilor) care in anul 44 d.C. i-a condamnat la moarte pe apostolii Iacob cel Batrn (fratele apostolului Ioan) si Petru (evadat din inchisoare). Herodes-Aggripa I a murit in anul 44 d.C. in orasul Caesarea Maritima (oras intre Tel Aviv si Haifa), n mod dramatic, in timpul unor lupte si ntreceri sportive. A construit zidul al doilea al cetatii Ierusalimului, incorpornd intravilan si culmea Golgota.

3.Biserici si secte

Biserica ortodoxa i catolic Exista destul de multe deosebiri intre catolicism si ortodoxism, din punct de vedere eclesiologic. Papa este considerat de romano-catolici capul bisericii si totodata succesorul direct al Sf.Petru, care ar fi fost numit in aceasta slujba de nsusi Isus: "Tu esti Petru si pe aceasta stnca voi cladi biserica mea" (Matei 16,18). Papa este in acelasi timp episcop, nvatator, vicar si reprezentant al lui Isus pe pamnt. Atunci cand vorbeste ex-cathedra, Spiritul Sfnt nu il lasa sa greseasca; de aceea, romanocatolicii il considera infailibil in probleme de morala sau doctrina, si deasupra oricarei greseli umane. Ceilalti episcopi sunt doar locotenentii papei. Biserica ortodoxa considera ca toti episcopii sunt egali, si, desi exista mai multe ranguri (patriarh, arhiepiscop, mitropolit, episcop), toti sunt considerati episcopi in cele din urma. Biserica ortodoxa nu se considera infailibila. Dupa teoria romano-catolica, fiecare parohie este o parte a bisericii universale, iar totalitatea parohiilor formeaza biserica sau trupul lui Isus Cristos pe pamnt. In acest mod, autoritatea apostolica a episcopului romano-catolic este limitata. Ortodoxismul considera ca orice episcop este icoana vie a lui Isus si impreuna cu credinciosii care il urmeaza, alcatuiesc biserica in locul respectiv. Purgatoriul

Purgatoriul ar fi starea in care se afla cei plecati dintre vii, inaintea Judecatii de apoi. Romano-catolicii cred ca acei ce urmeaza sa ajunga in rai, trebuie sa treca printr-o stare de purificare pentru iertarea pacatelor savrsite pe pamnt. Ceilalti se duc in iad pentru pedeapsa vesnica. Deasemenea, romano-catolicii cred ca perioada de sedere in purgatoriu poate fi scurtata prin primirea de indulgente divine, in cazul unora deosebit de virtuosi. Ortodoxismul crede ca sufletul, dupa ce paraseste trupul, ajunge pe tarmul celor plecati (Hades), unde ramne intr-o stare de asteptare, pna la a doua venire a lui Isus, cnd oamenii vor fi judecati de El; cei credinciosi si buni vor obtine viata vesnica, iar cei rai vor merge in iad. Maria

Att ortodocsii cat si romano-catolicii o considera pe Maria ca fiind Maica Domnului (Theotokos sau Deipare) si inteleg in acelasi felAdormirea si Ascensiunea sa in ceruri. Deasemenea, ambele biserici cred ca Sf.Maria sta acum la picioarele Domnului si intervine pentru cei ce i se roaga. Catolicii insa, care cred ca toti oamenii se nasc

purtnd in ei povara pacatului stramosesc, au considerat ca trebuie sa creeze dogma imaculatei conceptii, pentru a o defini pe Sf.Maria ca fiind nascuta fara pacat, datorita meritelor lui Isus. Aceasta este o dogma introdusa in anul 1854, de Papa Pius IX. Biserica ortodoxa, nu accepta ideea ca Maria s-a nascut in pacat, la fel cum nu crede ca pacatul stramosesc a fost transmis oamenilor. Pentru pacatul lui Adam, Dumnezeu a pedepsit pe om o singura data, facndu-l muritor. De aceea, nu exista nici o justificare pentru aceasta dogma catolica. Ambele biserici cred ca Maria reprezinta biserica, deoarece biserica (care este si trupul lui Isus) devine mama noastra prin botez, iar Maria este si mama noastra. Icoanele Icoanele ortodoxe sunt reprezentari artistice ale lui Isus, Maria sau ale sfintilor. Dumnezeu nu poate fi pictat, intruct niciun om nu l-a vazut. Spiritul Sfnt a fost vazut sub forma de flacari sau a unui porumbel si nu poate fi pictat dect in acest fel. Icoanele sunt mai mult dect picturi sfintite si au un profund caracter teologic. Ortodocsii onoreaza si saruta icoanele, in semn de devotiune fata de persoana pe care o reprezinta. Icoanele nu sunt idoli; ele sunt ferestre spre o lume plina de taine, pe care oamenii nu o pot patrunde cu cele cinci simturi. Biserica romano-catolica foloseste nsa statui, care sunt reprezentari tridimensionale si care creaza o senzatie de naturalism ce par a imita arta vechii Grecii sau a Romei. Biserica Greco-Catolica Biserica Greco-Catolica a luat nastere in Transilvania la sfrsitul secolului 17 prin unirea cu Biserica Romano-Catolica a unei parti a romnilor ortodocsi. In conditiile declinului puterii otomane si expansiunii Imperiului Habsburgic, care la sfrsitul secolului 17 a anexat Transilvania, protestantismul, dominant in timpul principatului transilvan sub suzeranitate otomana, isi pierde din influenta, iar catolicismul, religia Imperiului Habsburgic, este in ascensiune. Diploma Leopoldina emisa de Imparatul Leopold I, in 1691, recunoaste drepturile celor 4 religii recepte (romano-catolica, luterana, calvina si unitariana), precum si privilegiile celor 3 natiuni (unguri, sasi si secui). In 1692, imparatul confirma preotilor ortodocsi, care accepta unirea cu Roma, aceleasi drepturi de care se bucura clerul romano-catolic, iar prin Diploma din 1698 acorda romnilor posibilitatea de a trece la oricare dintre cele 4 religii recepte. Datorita situatiei economice grele in care se aflau romnii, cei mai multi aflati in stare de iobagie, a lipsei drepturilor politice si religioase (Biserica Ortodoxa avea statut de religie tolerata), aceste promisiuni au dat rezultate. Conciliul de la Alba Iulia, convocat in anul 1697 de catre mitropolitul ortodox Atanasie Anghel, a acceptat cele

4 principii obligatorii ale unirii cu Roma: recunoasterea suprematiei papale, existenta purgatoriului, impartasirea cu azima si Filioque. Prin primirea acestor conditii se garanta romnilor uniti (greco-catolici) pastrarea ritualului traditional, respectarea sarbatorilor ortodoxe, alegerea episcopilor de catre sinod (urmnd sa fie dupa aceea recunoscuti de Papa si imparat), egalitatea in drepturi a clerului si a credinciosilor uniti cu clerul si credinciosii Bisericii Romano-Catolice. Aceste drepturi au fost confirmate in doua diplome ale imparatului (1699-1701) dar, din pacate, ele n-au fost respectate dect in mica masura. Intre Biserica Unita (Greco-Catolica) si Biserica Ortodoxa au aparut neintelegeri. Mitropolitul Atanasie Anghel, care, dupa ce a realizat Unirea, a fost confirmat de Biserica Romano-Catolica doar ca episcop, a fost excomunicat de catre Mitropolitul Tarii Romnesti. Cu toate presiunile si constrngerile, multi romni transilvaneni au refuzat unirea, au fost chiar revolte impotriva acesteia, ca cea condusa de calugarul Sofronie de la Cioara, in anul 1759. Pentru aplanarea acestor conflicte si inabusirea revoltelor a fost trimis cu trupe, in Transilvania, in anul 1761, generalul austriac Bucov. Acesta, facnd exces de zel, a distrus numeroase biserici si manastiri ortodoxe. Prima episcopie a romnilor uniti greco-catolici si-a avut sediul, pna in anul 1721, la Alba Iulia, apoi s-a mutat pentru scurt timp la Fagaras, iar din anul 1737 s-a instalat definitiv la Blaj. Treptat, au fost create si alte episcopii unite: in anul 1777 s-a infiintat episcopia de la Oradea, in anul 1853 au fost create episcopiile dela Gherla (in 1930 sa mutat la Cluj) si Lugoj, iar Episcopia de la Blaj a fost ridicata la rangul de Arhiepiscopie si Mitropolie de Alba-Iulia si Fagaras. Dupa incheierea Concordatului dintre statul romn si Vatican in anul 1930 s-a organizat Episcopia Maramuresului, cu sediul la Baia Mare. Pentru consolidarea unirii cu Roma episcopii Greco-catoloci au folosit mult ordinele si congregatiile calugaresti. Au fost infiintate ordine grecocatolice, dintre care un rol insemnat de-a lungul istoriei acestei biserici l-a avut Ordinul Sf.Vasile cel Mare, ordin calugaresc care se conduce dupa normele prescrise de Sf.Vasile. Ca urmare a unirii, numerosi tineri greco-catolici au avut posibilitatea sa studieze la Roma si la alte universitati catolice occidentale. Intorsi acasa, acestia au avut o contributie importanta la dezvoltarea culturii romnesti, la formarea constiintei nationale a romnilor si la lupta acestora pentru pastrarea fiintei nationale. Printre personalitatile de seama ale acestei Biserici mentionam pe episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Samuel Micu, Timotei Cipariu, Simion Barnutiu, Alexandru Papiu Ilarian. O consecinta pozitiva a unirii a fost si dezvoltarea invatamntului, att a celui teologic, ct si a celui general. Inca din 1734 s-a infiintat la Blaj un seminar teologic

greco-catolic, care este transformat, in 1853, in institut teologic. Scoli greco-catolice de valoare au fost create la Oradea, Gherla, Cluj si Lugoj. De-a lungul timpului, in momentele importante ale istoriei romnilor din Transilvania (Revolutia de 1848, lupta memorandistilor), conducatorii celor doua biserici romnesti au conlucrat fructuos pentru promovarea intereselor romnilor si pentru apararea fiintei nationale romnesti. La 1 Decembrie 1918, actul unirii Transilvaniei cu patria mama a fost citit de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, viitor cardinal, asistat de episcopul ortodox de Caransebes, Miron Cristea, viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romne, care s-au imbratisat in fata multimii adunate la Alba Iulia si au declarat intelegere frateasca. Dupa unirea Transilvaniei cu Romnia, Biserica Greco-Catolica a devenit unul din cultele insemnate din tara. De altfel, conform recensamntului din anul 1930, credinciosii greco-catolici reprezentau 7,9 % din populatia tarii. Din aceste motive, avnd in vedere si rolul jucat in istorie de aceasta biserica, Constitutia Romniei din anul 1923 stipula ca "Biserica Ortodoxa Romna este biserica dominanta, iar cea Greco-Catolica are intietate fata de celelalte culte", ambele fiind declarate biserici nationale. Statutul juridic al Bisericii Greco-Catolice si relatiile sale cu statul romn au fost mai bine precizate prin Concordatul dintre Vatican si Romnia (1927-1929). Documentul prevedea existenta in Romnia a trei rituri catolice: grec, latin si armean. Pentru ritul grec se stipula urmatoarea structura organizatorica: o mitropolie la Blaj, cu patru dieceze sufragane: Oradea, Lugoj, ClujGherla si Maramures. In activitatea sa, Biserica Greco-Catolica a fost sprijinita de asociatii ale laicatului. In 1928 a luat fiinta Asociatia Generala a Romnilor Uniti. Studentii greco-catolici au intemeiat Asociatia Studentilor Transilvaneni Romni Uniti, iar femeile Asociatia Femeilor Romne Unite. Dupa instaurarea dictaturii comuniste, in anul 1948, Biserica Greco-Catolica a fost scoasa abuziv in afara legii. In acel moment ea avea, dupa propriile aprecieri, circa 1,8 milioane de credinciosi, aproximativ 2.500 de biserici cu 1.700 preoti, o academie teologica, trei seminarii teologice, manastiri si scoli confesionale. Conform Decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, bunurile sale au fost preluate de catre stat, iar bisericile si casele parohiale au fost atribuite pe nedrept Bisericii Ortodoxe Romne. Autoritatile comuniste au arestat si condamnat pe toti episcopii si pe acei preoti care s-au opus desfiintarii Bisericii Greco-Catolice. Desi fara baza legala, Biserica GrecoCatolica si-a continuat activitatea datorita episcopilor hirotoniti clandestin (in locul celor arestati) si preotilor ramasi in rezistenta. Aceasta activitate consta in liturghii oficiate in locuinte particulare, in inmormntari dupa ritul greco-catolic, in hirotoniri de noi preoti, botezuri, cateheza, pastoratie.

Dupa Revolutia din decembrie 1989, una din primele masuri adoptate de Consiliul Frontului Salvarii Nationale a fost Decretul-Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, prin care se abroga Decretul samavolnic nr.358/1948 si se recunostea oficial Biserica Romna Unita cu Roma (Greco-Catolica). La 14 martie 1990, Vaticanul a numit conducatorii celor 5 dieceze greco-catolice, in fruntea acestora fiind desemnat Mitropolitul Alexandru Todea, care, in acelasi an, a fost inaltat la rangul de Cardinal. Ierarhii au fost recunoscuti prin decret prezidential de catre Statul romn. In vederea reglementarii situatiei fostului patrimoniu al Bisericii Greco-Catolice, s-a adoptat Decretul-Lege nr.126 din 24 aprilie 1990, in care se stipuleaza ca "bunurile preluate de catre stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate in prezent in patrimoniul statului, cu exceptia mosiilor, se restituie, in starea lor actuala, Bisericii Greco-Catolice". In acest act normativ se prevede ca acolo unde numarul lacasurilor de cult este insuficient, raportat la numarul de credinciosi, Statul va sprijini construirea de noi lacasuri de cult prin punerea la dispozitie a terenurilor aferente si a unor fonduri banesti. Referitor la bunurile preluate pe nedrept de Biserica Ortodoxa Romna, art. 3 al Decretului-Lege nr.126/1990 prevede: "Situatia juridica a lacasurilor de cult, a caselor parohiale care au apartinut Bisericii Greco-Catolice si au fost preluate de Biserica Ortodoxa Romna se va stabili de catre o comisie mixta, formata din reprezentanti clericali ai celor doua culte religioase, tinnd seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri". Pe baza art. 2 al acestui Decret-Lege, in urma activitatii Comisiei mixte, formata din reprezentanti ai Guvernului si ai Bisericii Greco-Catolice, 80 de cladiri si terenuri intravilane au fost trecute din proprietatea Statului in cea a Bisericii, prin Hotarrea Guvernului nr. 466/1992. In cadrul celor 5 dieceze, recensamntul populatiei efectuat in anul 2002 a evidentiat existenta a 223.327 credinciosi greco-catolici. Marea majoritate a credinciosilor sunt romni, dar exista si credinciosi de limba maghiara si de limba ucraineana, pentru cei din urma existnd un Vicariat rutean. Biserica cuprinde 3 vicariate, 66 de protopopiate (din care multe nu au personal incadrat), 638 de parohii care au incadrat preot si circa 700 preoti. Dificultatea principala cu care se confrunta biserica dupa reintrarea ei in legalitate este lipsa lacasurilor de cult. In prezent functioneaza peste 200 de lacasuri de cult, cele mai multe - 138 - restituite de Biserica Ortodoxa Romna, altele constructii noi sau inchiriate de la alte culte. In constructie sunt 80 de biserici. Parohiile care nu dispun de lacas de cult oficiaza serviciile divine in spatii improvizate (scoli, camine culturale s.a.). Pregatirea preotilor se face in cadrul facultatilor teologice de Universitatea Babes-

Bolyai din Cluj si la Baia Mare si o sectie la Oradea. Biserica dispune si de 5 licee teologice si o scoala postliceala sanitara, incadrate in reteaua invatamntului de stat. Treptat s-a refacut si viata monahala a bisericii. In prezent functioneaza 25 de ordine si congregatii calugaresti, dintre care mai importante sunt: Ordinul Sf. Vasile cel Mare (Basilian), Societatea lui Isus, Ordinul Calugarilor Asumptionisti, Ordinul Franciscanilor Minori Conventuali, Congregatia Surorilor Oblate Asumptioniste, Congregatia Inimi Neprihanite.

Biserici (neo)protestante Biserica Evanghelica-Lutherana

Biserica Evanghelica-Lutherana C.A. (C.A = "Confessio Augustana" = "Credinta de la Augsburg") si a fost raspndit de Martin Luther, spre deosebire de Biserica ReformatCalvina cu "Credinta Elvetiana" ("Confessio Helvetica"), propagata in Elvetia de Calvin (la Geneva) si de Zwingli (la Zrich). Acest cult are la baza invatatura lui Martin Luther (1483-1546) cel care a initiat reforma religioasa ce sta la baza intregului protestantism. Calugar catolic si profesor la Universitatea din Wittenberg, Martin Luther s-a apropiat de ideile umanistilor Renasterii si a dat o noua interpretare invataturii crestine. In conceptia sa, omul isi obtine mntuirea numai prin credinta, biserica si clerul, sfintii, moastele, iconele, statuile etc nu au nici un rol in iertarea pacatelor. In 1517, Luther a afisat pe usa bisericii din Wittenberg (Germania) cele 95 de teze prin care se condamnau abuzurile Bisericii Catolice, in special comertul cu indulgente. Principii germani, interesati sa inlature autoritatea Bisericii Catolice asupra statelor lor, l-au aparat pe Luther si au raspndit noile idei. In anul 1526, dieta de la Speyer a hotart ca fiecare principe este liber sa decida religia supusilor de pe teritoriul sau. Acest "protest" al principilor contra incercarii de reinstituire a catolicismului - a dus la denumirea de "protestantism", utilizata pentru toate confesiunile nascute in urma Reformei. Martin Luther opune faptelor si actiunii harice a bisericii, mntuirea numai prin credinta. Contestnd valoarea faptei, era natural sa tagaduiasca si influenta bisericii. Credinta singura, ndreptatind mntuirea, nu mai era nevoie de o ierarhie nvatatoare de drept divin, nici de tainele bisericesti. Imparatia lui Dumnezeu devine o lucrare pur interioara, iar singura autoritate si regula de credinta este Biblia, pe care fiecare are dreptul si puterea sa o interpreteze dupa liberul sau examen. In afara de Biblie nu exista alt izvor al revelatiei, deci se elimina valoarea traditiei. In practica,

luteranismul a trebuit sa cedeze din rigiditatea teoretica si sa organizeze alte forme ale bisericii, instituind un oficiu de predicatie si mpartirea tainelor, nsa nu prin consacrare-sfintire, ci prin delegatie din partea comunitatii. Din cele 7 sacramente sunt pastrate numai doua: botezul si euharistia. Putere sfintitoare ar avea-o numai botezul. Euharistia are numai importanta simbolica, fiind un act de comemorare, cum este de altfel admisa si penitenta, ca un act public alcatuit din meditatii pioase si examen de constiinta.

Baptitii

Denumirea oficial: Cultul Cretin Baptist Scurt istoric: Baptiii sunt urmaii anabaptitilor (o sect din sec. al XVI-lea al crei ntemeietor a fost Nikolas Storch i care nu recunoteau validitatea botezului catolic. Reprezentantul cel mai important a fost Thomas Mntzer, coleg i, iniial, apropiat colaborator a lui Luther, care nega caracterul de revelaie unic i infailibil a Bibliei, i afirma c Hristos ar fi fost un om, deci nu Dumnezeu adevrat, iar mpria de o mie de ani va fi o mprie pmnteasc. A fost condamnat, torturat i decapitat n 1525, la vrsta de 28 de ani). Baptitii, aa cum i cunoatem astzi, au aprut n Anglia la nceputul sec. al XVII-lea, iniiatorul lor fiind pastorul puritan John Smith care nega botezul copiilor. Acesta s-a autobotezat apoi, a emigrat n Olanda, unde trece la menoniii lui Thomas Helwys; acesta din urm, dup ce s-a desprit, se rentoarce n Angia i n 1611 ntemeiaz prima biseric baptist n Londra. Au fost persecutai n timpul Stuarilor, l-au slujit pe Cromwell i abia n 1689 au primit dreptul de a se organiza i funciona liber. Baptitii s-au mprit n scurt timp n dou ramuri: baptiti generali (urmaii lui Smith i Helwys, care susineau c Hristos a murit pentru mntuirea tuturor oamenilor) i baptitii particulari (grupare condus de pastorul Henry Iacob, care influenai de nvtura calvin, susineau c Hristos a murit numai pentru cei predestinai la mntuire). Abia pe la 1900 i-au fixat o doctrin mai unitar. Apariia n Romnia: este datat n mijlocul sec. al XIX-lea. Un dulgher german baptist Karl Scharschmit, emigrant n ara noastr la 1856, face prima misiune printre conaionalii si din Bucureti. n 1865 vine la Bucureti primul predicatior baptist, germanul Augustin Leibig i boteaz cteva persoane n apele Dmboviei. n

Transilvania, prima biseric baptist a fost maghiar, iar fondatorul ei a fost un croitor pe nume Antal Novak din Salonta Mare (Bihor) la 1875. Dup 1910, prin activitatea pastorului Constantin Adorian au fost atrai la baptism i o serie de romni. Dup 1918, comunitile baptiste din Transilvania i din vechiul regal se unesc i n 1921 are loc primul congres baptist la Boteni (Arad). Dup multe insistene i intervenii din partea Alianei Mondiale Baptiste, n 1940 au fost recunoscui i au primit dreptul de funcionare n Romnia, dar n 1942 au fost desfiinai, pentru ca, dup rzboi, n 1948 s reprimeasc dreptul de organizare i funcionare. Doctrina: pe lng cele artate la nceput despre toate cultele i sectele neoprotestante, specificul doctrinar al baptitilor este c nvtura lor este centrat pe Botez i nu accept dect Botezul adulilor ca singura cale spre mntuire.

Grupri dezidente: 1. Baptitii au cel puin 12 grupri disidente (secte): 2. Biserica menomit (ntemeiat de Menon sau vechii anabaptiti), 3. baptitii vechi (susin o strict predestinaie), baptiii liberi (susin destinul universal absolut), baptitii legiti sau de smbta (serbeaz sabatul i alte srbtori mozaice), 4. Baptitii celor apte porunci (cu un cod religios mozaic i neotestamentar), 5. Biserica discipolilor lui Hristos (practic i Botezul copiilor, dac este cerut de prini), 6. baptitii unitarieni (susin c Sf. Duh nu este Dumnezeu, iar Fiul este o creatur), 7. Biserica lui Dumnezeu (beneficiarii unui fond de solidaritate mondial care practic splarea picioarelor i ajutorul fratern), 8. Baptitii cufundtori (practic Botezul adulilor prin cufundarea cu capul n jos de trei ori), 9. Baptitii cuvntului (practic un intens prozelitism), 10. Baptitii frietii (de obicei membrii de culoare care se reboteaz cu ocazia pelerinajelor n Locurile Sfinte sau la Iordan), 11. Baptitii femeilor mironosie (practic Botezul copiilor i nu o ierarhie feminin), Fiecare din aceste grupri au mai multe ramificaii n funcie de continente, popoare sau comuniti.

Adventiti Denumirea oficial: Cultul Cretin Adventist de Ziua a aptea.

Scurt istoric: originea adventitilor se situeaz n prima jumtate a sec. al XIX-lea, mai precis la 1831, cnd William Mller, un fermier baptist din Masachusetts a nceput s predice despre o apropiat venire a lui Hristos i despre nceputul mpriei de o mie de ani. Hiliasmul (hilia gr. = o mie) sau doctrina potrivit creia, la a doua venire, Hristos va ntemeia o mprie de o mie de ani, este mult mai veche i se gsete chiar n mesianismul profetic al Vechiului Testament (Daniil VIII, 14). Textul din Noul Testament folosit de apostolii hiliasmului (Apoc. XX, 4,6,7), printr-o greit interpretare a miilor de ani, care reprezint venicia, a dat natere de mai multe ori, n istoria cretinismului, la calcule pe ct de eronate, pe att de pguboase. Revenind la W. Mller, acesta a fixat data venirii lui Hristos pentru anul 1843. Despre acesta, el a scris ntr-o brour intitulat Adeverire din Biblie (1833), precum i n revistele Semnele timpului, aprut n 1840, Strigtul din miezul nopii (1842) i Trmbia de alarm (1842). Anul 1843 a trecut fr s se ntmple nimic, iar Mller s-a scuzat fa de adepii si spunnd c e vorba de o mic greeal. Ucenicul su, Samuel Snow stabilete c anul corect este 1844, iar ziua 22 octombrie. La Boston, toi membrii sectei se pregteau, i-au prsit serviciile, s-au mbrcat n haine albe i, adunai ntr-o sal mare sau pe acoperiuri sau pe dealuri, ateptau venirea lui Hristos. Mller a recunoscut a doua oar c s-a nelat. Adventitii (de la adventum lat. = venire, a doua venire) ncep s se divizeze n fel de fel de grupuri. n acest moment apare o tnr de 17 ani, cu grave probleme psihice, halucinaii, viziuni isterice, pe nume Hellen Harman, nscut n 1827 dintr-o familie de metoditi, cunoscut mai trziu sub numele de Helen G. White. Ea a fcut parte din secta lui Mller, a ateptat i ea noaptea de 21-22 oct. 1844, ns departe de a fi dezamgit de profeia lui Mller, n luna decembrie a aceluiai an, Hellen Harman a anunat c a avut o revelaie din care ar fi neles c data nu a fost greit, Hristos i-a nceput ntradevr lucrarea de curire a Sanctuarului ceresc, iar dup aceea va cobor de pmnt pentru ntemeierea mpriei milenare. n 1846

ea se cstorete cu un om foarte bogat pe nume James White i chiar n acelai an pretinde c a avut o alt revelaie prin care Dumnezeu i-ar fi poruncit s serbeze smbta, ziua a aptea a sptmnii. Astfel, Hellen White nfiina una dintre cele mai cunoscute secte, Adventiii de ziua a aptea. i-a dedicat viaa organizrii comunitilor sectei, care o numeau Spiritul profetic, pretindea c a avut peste 2000 de viziuni, care au fost apoi adunate i publicate sub genericul Scrierile Spiritului Profetic. A murit n 1915, n-a avut urmai, dar a lsat n schimb sectei o imens avere. Adventitii s-au rspndit n toat lumea att datorit prozelismului foarte agresiv, ct i datorit puterii banului.

Punctele doctrinare importante din Marturisirea de credinta a cultului Adventist de ziua a saptea. 1. Scriptura este inspirata de Dumnezeu. 2. Credinta in Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. 3. Pentru a primi mantuirea este necesara o noua nastere prin credinta in Hristos. 5. Botezul are loc la majorat, in urma pocaintei si iertarii pacatelor, este un legamant cu Dumnezeu si se savarseste prin cufundare. 6. Cina Domnului este un simbol, aminteste de moartea lui Hristos. Participarea credinciosilor la impartasanie este obligatori, este precedata de spalarea picioarelor", ca act de umilinta. Elementele cinei sunt painea nedospita si vinul nefermentat (must). 7. Viata morala este cuprinsa in cele zece porunci. 8. Sufletul este muritor, numai Dumnezeu este nemuritor. Viata vesnica este darul lui Dumnezeu prin credinta in Hristos. Starea sufletelor dupa moarte este aceea de inconstienta. Va fi o inviere a celor drepti, cat si a celor nedrepti. invierea celor drepti va avea loc la a doua venire a lui Hristos; invierea celor nedrepti va avea loc cu o mie de ani mai tarziu, la incheierea mileniului. 9. A doua venire a luiHristos - timpul exact al acestui eveniment dupa adventistii rationalisti nu a fost precizat, dar venirea este foarte aproape.

Doctrina: pe lng cele artate la nceput, specific adventitilor de ziua a aptea este: respectarea zilei de odihn, plata zeciuielii adic 10 din orice venit, ct de mic, interzicerea consumului crnii de porc, srbtorirea smbetei, cele 10 porunci sunt principii morale obligatorii ce nu pot fi schimbate. Cu privire la sfritul lumii,

doctrina adventist-milenist (sau hiliast) susine c sufletul este muritor, nemurirea este rezervat numai adventitilor (George Stor), nu exist rai i iad ci numai alegerea celor drepi (advenii) care vor nvia la venirea lui Hristos, n vreme ce pctoii vor trebui s mai atepte o mie de ani i apoi vor fi nimicii, cnd Dumnezeu va cura universul de pcat. Dup moarte, sufletul rmne n mormnt, incontient. Curirea Sanctuarului ceresc n care slujete Hristos a nceput n 1844 i ncheierea acestei lucrri este timpul pe care Dumnezeu l-a dat omenirii pentru pocin. Domnia lui Antihrist (1260 ani) a fost perioada papalitii i a durat pn la Napoleon (1789). Prima nviere va fi a celor drepi, iar dup o mie de ani vor fi nviai i pctoii, cetatea celor drepi, cu Hristos, va cobor pe pmnt, cei pctoi n frunte cu satana vor nconjura cetatea drepilor, dar vor fi nimicii de focul ce va veni din cer, satana i otirea lui vor fi ari, iar pmntul va fi curat i regenerat, devenind pentru totdeauna locuina sfinilor (adventitilor), sub domnia suprem a lui Hristos.

Grupri dizidente: 1. Adventitii reformiti, rowentitii sau profeii noi. Hellen White i-a ales i profetese i judectoare dintre cele mai disperate tinere, necstorite sau fr copii, dup ce se declarase mprteasa profeilor, de-a dreapta judectorului i nemuritoare. La scurt timp dup moartea ei au nceput lupte interne n care a reuit s se impun Margareta W. Rowen din comunitatea adventist din Los Angeles. Ea a declarat c Hellen White i-a descoperit i i-a dat porunc s fac reform, adic s pstreze pacea etern prin refuzul de a pune mna pe arm, sfritul este aproape, nu mai are rost nici cstoria, cultura este opera diavolului, iar consumul de carne este interzis. Reformitii ptrund n Romnia prin intermediul unui soldat, Kramer, cstorit cu o adventist reformist din Hamburg. Datorit atitudinii fa de stat, adventitii reformiti au fost interzii n toate rile civilizate. La noi au fost combtui de eful adventitilor de ziua a aptea, Petre Paulini, n scrierea intitulat Profei fali i profei mincinoi. Astzi activeaz la noi n ar, n Transilvania, grupul Gheorghe Catan. 2. Un alt grup, i mai excentric este cel al profetului Satmari din Piatra Neam, care practic aa-zisa unire spiritual, familie i via conjugal paradisiac, refuz orice organizare social i ncadrarea n munc. 3. Despre martorii mileniti sau martorii lui Iehova vom vorbi separat. Martorii lui Iehova

Charles Taze Russell (1852-1916) este cel a pus bazele miscarii Martorilor lui Iehova. n adolescenta si-a negat traditia prezbiteriana de care apartinea, alaturndu-se putin mai liberalei Biserici Congregationale, grup pe care de asemenea l-a parasit. A negat divinitatea lui Isus Cristos si nvataturile biblice ale iadului si pedepsei vesnice. Adventismul este cel ce l-a influentat n negarea iadului, iar un grup dizident al Adventismului condus de N.H.Barbour, i-a strnit interesul n studierea profetiilor vremurilor sfrsitului. Astfel, de la N.H.Barbour, C.T.Russell a mprumutat crezul ca Cristos urma sa se ntoarca invizibil pe pamnt n anul 1874, si ca anul 1914 era anul n care lumea trebuia sa fie distrusa, dupa care se inaugura Mileniul (cei 1000 de ani de domnie literara a lui Cristos pe pamnt). Cnd anul 1914 a venit si a trecut, acesta a schimbat data la 1915. Insa, n anul 1916 Russell a murit lasndu-si urmasii deziluzionati si stupefiati de prezicerile sale nemplinite. Atunci, Joseph Franklin Rutherford a preluat controlul organizatiei. Martorii lui Iehova se mai numesc si Russelisti, dupa numele intemeietorului Charles Taze Russell, Milenisti, ca unii care raspndesc invatatura despre Mileniu (domnia de 1000 de ani a lui Isus Cristos), sau Studentii in Biblie, ca unii ce ar studia mai serios dect ceilalti Biblia. De fapt, este vorba despre o organizatie internationala care oficial este inregistrata si cunoscuta ca Watchtower Bible and Tract Society (Societatea Biblica Turnul de Veghere). Americanul Charles Taze Russell, fara a avea o pregatire teologica, infiinteaza in anul 1870 un grup de studiu al Bibliei, ai carui membri il numesc ca pastor. Dupa moartea lui C.T.Russell, in 1916, la conducerea sectei a venit Joseph Franklin Rutherford, apoi Nathan Knorr, in timpul caruia secta a cunoscut cea mai mare crestere a numarului de adepti, de la 115.000 la peste 2.000.000. In 1961 a aparut propria lor traducere a Bibliei in limba engleza (The New World Translation of Holy Scriptures) in care isi introduc tezele, una dintre ele fiind ca Isus Cristos nu este Dumnezeu, ci una dintre creaturile sale. El n-ar fi inviat, ci in locul lui a inviat Arhanghelul Mihail. Spiritul Sfnt este o energie a Tatalui. Nu exista nemurire, nici rai sau iad. Resping biserica, preotii, icoanele, sfintii, crucea. Nu au un cult propriu-zis, acesta fiind inlocuit de raspndirea produselor societatii Turnul de Veghere. In Romnia secta Martorii lui Iehova a patruns mai inti prin mediile maghiare in Ardeal. Propaganda si-o sustin prin revista Turnul de Veghere si prin brosuri si foi volante ce nu au nume de autor, de editura, nici data si locul aparitiei. La adunarile lor folosesc cntari din cartea Imnurile zorilor Mileniului. DOCTRINELE MARTORILOR LUI IEHOVA DUMNEZEU - Credinciosii se inchina lui Iehova, ca singurul Dumnezeu adevarat si le vorbesc oamenilor in mod deschis despre el, despre numele sau (revelat in Biblie), si

despre scopurile sale. Ei cred ca Dumnezeu poate fi cunoscut prin intermediul studiului Bibliei, si imitat in calitatile sale (iubire, dreptate, intelepciune etc) urmnd indeaproape exemplul lui Isus Cristos. BIBLIA - Este cartea lor de referinta, pe care o accepta ca fiind in intregime inspirata de Dumnezeu. De aceea o considera ca fiind utila pentru oamenii din toate categoriile sociale sau culturale. REGATUL LUI DUMNEZEU - Martorii cred ca Regatul lui Dumnezeu (Imparatia pe care o cer in rugaciunea-model Tatal nostru) este singura speranta pentru neamul omenesc; ca acesta este un guvern real; ca el va distruge in curnd actualul sistem de lucruri, inclusiv toate guvernele, si ca va aduce un sistem nou in care va domni dreptatea, pastrndu-i in viata pe cei gasiti drepti de Isus. VIATA CEREASCA - Credinciosii cred ca numai 144.000 de crestini (unsi cu spirit) vor participa impreuna cu Isus Cristos la Regatul ceresc de 1000 ani (Mileniu), guvernnd impreuna cu Isus, din ceruri, peste pamnt (Apocalipsa 14:1). Ei nu cred ca cerul ar fi rasplata pentru toti cei buni, ci pamntul, pe care au fost creati. Biblia ar fi clara in acest aspect, aratnd ca cei ce merg la cer se duc acolo pentru a domni, nu pentru a trai in paradis (Apocalipsa 20:6). Acesti 144.000 de oameni ar fi fost alesi de Dumnezeu, dupa bunul sau plac, printre ei fiind apostolii si crestinii din primul secol, ca si crestinii fideli Bibliei pe parcursul istoriei. Actualmente s-ar mai afla pe pamnt numai cteva mii de crestini fideli care isi exprima aceasta speranta cereasca, fapt care arata ca timpul in care Isus va interveni este foarte aproape. MOARTEA - Biblia arata ca mortii sunt absolut inconstienti, ca ei nu se afla in vreun domeniu spiritual unde sa simta placere sau durere (Ecleziastul 9:5,10); ca ei nu mai exista dect in memoria lui Dumnezeu, fapt pentru care speranta lor de viata viitoare depinde de o inviere a mortilor. Aceasta speranta este insa sigura (Ioan 11:25,26) si se bazeaza pe jertfa de rascumparare a lui Isus Cristos (1 Corinteni 15). De ea vor beneficia, practic, toti cei corecti si drepti, care au murit. Doar cei care refuza cu incapatnare si in cunostinta de cauza sa accepte mesajul de salvare al lui Dumnezeu, precum si cei care vor fi distrusi o data cu acest sistem nelegiuit, nu vor avea parte de inviere. PAMNTUL - Scopul initial al lui Iehova cu privire la pamnt va fi implinit; el a creat viata si oamenii pentru a se dezvolta cu bucurie pe un pamnt paradisiac; desi de mii de ani oamenii rebeli au transformat pamntul intr-un infern, Iehova nu a renuntat la

scopul sau; astfel, dupa inlaturarea rautatii de pe pamnt, acesta va fi populat in intregime de o societate de oameni drepti (Psalm 29), care se vor inchina lui Iehova si care vor primi darul vietii eterne, ca oameni perfecti. Pe acest pamnt readus la starea de paradis, vor fi inviati cei ce au murit de-a lungul secolelor, drepti sau nedrepti, pentru a fi invatati despre adevaratul Dumnezeu si pentru a li se da posibilitatea de a beneficia de aceste binecuvntari. Cei ce vor asculta vor ramne vesnic in viata. Ceilalti, vor fi distrusi pentru totdeauna, pentru ca au fost de ajuns mileniile in care oamenii rebeli au facut ce au vrut pe acest Pamnt. ESCHATOLOGIE (ZILELE DIN URMA) - Martorii lui Iehova cred ca, incepnd din 1914, traim zilele din urma ale acestui sistem rau de lucruri (Matei 24:2, Timotei 3:1-5); ca timpul ramas se scurge cu rapiditate, si ca cei care iubesc dreptatea vor supravietui si vor continua sa traiasca pe un pamnt purificat. Ca Dumnezeu va interveni tocmai pentru a salva rasa umana, si nu pentru a o distruge. Ca fara aceasta interventie divina, omenirea ar fi condamnata sa-si repete greselile, de data aceasta, cu consecinte catastrofale pentru viata de pe intreaga planeta. ISUS CRISTOS - Martorii lui Iehova cred ca, asa cum spune Biblia, Isus este Fiul lui Dumnezeu, inceputul creatiei sale. Ei accepta ca el este cel prin care a fost creat universul fizic si cel spiritual, si ca lui i-au fost supuse toate de catre Tatal sau, Iehova (in afara de Tatal insusi, binenteles). Ei cred ca Isus a avut o existenta preumana in cerurile spirituale, ca Logos, sau purtatorul de cuvnt al lui Dumnezeu, si ca viata sa a fost transferata in uterul unei fecioare iudaice, Maria; ca el si-a depus viata sa umana perfecta in folosul tuturor celor care urmau a asculta de el si a-i imita modul sau de viata; ca aceasta viata perfecta rascumpara din moarte pe toti urmasii lui Adam, deci toata omenirea, si ca pe baza ei, cei care exercita credinta in jertfa sa de rascumparare pot dobndi darul vietii vesnice, scopul initial al existentei omenirii fiind astfel implinit. Ei cred ca Isus Cristos a fost inviat de Dumnezeu in spirit, si ca atare a fost ridicat deasupra oricarei fiinte din univers, ca spirit nemuritor datator de viata (1 Corinteni 15, 1 Petru 3:18); Ei cred ca Cristos guverneaza deja din ceruri, incepnd din anul 1914, ca Rege al Regatului lui Dumnezeu, si ca in aceasta calitate el va interveni in curnd in istoria omenirii, inlaturnd rautatea si pe cei rai de pe pamnt (1 Corinteni 15, Ioan 20:17). SEPARAREA DE LUME - Martorii lui Iehova se straduiesc sa nu faca parte din lume, asa cum a spus Isus discipolilor sai (Ioan 17:14-18; 18:36). Ei nu se retrag in manastiri, ci manifesta o adevarata iubire crestina fata de aproapele. Ei nu participa nici la politica, nici la razboaie. Ei se ingrijesc de necesitatile materiale ale familiilor lor, dar

evita cautarea bunurilor materiale sau ambitiile specifice lumii, precum si goana dupa placeri. Astfel, Martorii lui Iehova s-au remarcat ca fiind o fraternitate unita prin iubire si printr-o inalta moralitate. APLICAREA SFATURILOR BIBLICE - Martorii lui Iehova pun pe primul loc in viata aplicarea in viata a principiilor din Biblie, indiferent de locul in care se afla. Ei nu admit comportamentul duplicitar. Fiecare persoana, indiferent de modul de viata din trecut sau de mediul social si cultural din care provine, poate sa devina si sa ramna un Martor al lui Iehova, numai daca abandoneaza practicile condamnate de Biblie si urmeaza neincetat sfaturile divine. Nici un membru al Martorilor lui Iehova nu poate incalca principiile biblice sau legile tarii fara a fi mustrat sau chiar exclus din congregatia crestina. Negarea divinitatii lui Isus - Un prim argument adus de catre Martorii lui Iehova la negarea divinitatii lui Isus Cristos a fost luat din Evanghelia lui Ioan (14:28): "Ati auzit ca v-am spus: ma duc si ma voi intoarce la voi. Daca m-ati iubi, v-ati fi bucurat ca v-am zis: ma duc la Tatal, caci Tatal este mai mare dect mine!". Cum ar putut fi Isus egal cu Dumnezeu, cnd el insusi afirma ca Tatal (Dumnezeu) este mai mare dect el? - Un al doilea argument se gaseste in Epistola lui Pavel catre Coloseni (1:15). Pe acesta il folosesc Martorii lui Iehova pentru a sustine ca Isus nu este Dumnezeu, ci o fiinta creata de Dumnezeu: "Este chipul Dumnezeului cel nevazut, cel nti nascut din toata zidirea". Cum poate fi Isus Dumnezeu cnd citim aici ca el a fost prima fiinta creata din toata creatia lui Dumnezeu ? Daca a fost primul creat, nseamna ca el nu este Dumnezeu, fiindca a avut un inceput! - Un al treilea argument pe care Martorii lui Iehova il prezinta pentru a nega divinitatea lui Isus este Apocalipsa dupa Ioan (3:14): "Inceputul zidirii lui Dumnezeu". Cum poate Isus fi Dumnezeu cnd aici se spune ca el a fost inceputul creatiei/zidirii lui Dumnezeu si prin urmare nu exista din vesnicie ? Negarea rastignirii lui Isus pe cruce Martorii lui Iehova spun ca Isus a murit pe un stlp, negnd ca ar fi fost rastignit pe o cruce. Negarea transfuziei si mncarii de snge Martorii lui Iehova sustin ca transfuzia si mncarea de snge, in unele situatii, este nebiblica si este interzisa de Dumnezeu, aducnd in sprijin urmatorul text biblic (Faptele Apostolilor 15:28-29): "Sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor, de snge, de

dobitoace sugrumate, si de curvie, lucruri de cari, daca va veti pazi, va fi bine cu voi". Acest pasaj reaminteste interdictia Vechiului Testament impotriva mncatului si bautului de snge de la animale (Geneza 9:3-4): "Tot ce se misca si are viata, sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde. Numai carne cu viata ei, adica sngele ei, sa nu mncati". ARMAGEDDON (HARMAGEDON) 1. Evenimentele de la inceputul Mileniului (Mileniu: domnia cereasca invizibila(1) a lui Isus peste pamnt timp de 1.000 ani) Apocalipsa (16:16; 19:13-15): "Spiritele cele rele i-au strns n locul care pe evreieste se cheama Armageddon(2)". "Era mbracat cu o haina muiata n snge. Numele lui este: Cuvntul lui Dumnezeu. Ostile din cer l urmau calari pe cai albi, mbracate cu in subtire, alb si curat. Din gura lui iesea o sabie ascutita, ca sa loveasca Neamurile(3) cu ea, pe cari le va crmui cu un toiag de fier. Si va calca cu picioarele teascul vinului mniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu". Interpretare: In acest loc (Armageddon/Megiddo) Biblia ar indica venirea lui Cristos, pe norii cerului, ca un biruitor, ca Rege al Regilor si Domn al Domnilor. Batalia de la Armageddon precede Mileniul si aduce popoarele impreuna acolo unde Luptatorul Divin ii biruieste si sfrseste istoria acestei lumi rele. Isaia (11:4): "Atunci vei cnta cntarea aceasta asupra mparatului Babilonului, si vei zice: Iata, asupritorul nu mai este, asuprirea a ncetat". Interpretare: Revenirea a doua a lui Isus pe Pamnt va fi o vreme de teama pentru cei rai. Pentru cei ce au iubit revenirea lui, pentru poporul lui Dumnezeu, va fi un timp minunat. Iata ce se va intmpla la Armageddon si inaintea inceperii Mileniului: - A doua venire a lui Cristos. - Prima inviere (a dreptilor care sunt morti). - Distrugerea celor rai care vor fi in viata. - Cei drepti luati in cer. - Satana legat. 1 Tesaloniceni (4:16): "Caci nsusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trmbita lui Dumnezeu, se va pogor din cer, si nti vor nvia cei morti n Cristos". Interpretare: Credinciosii morti si drepti vor nvia. Apocalipsa (20:6): "Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de ntia nviere ! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Cristos, si vor mparati cu el o mie de ani".

Interpretare: Invierea celor drepti e numita ntia inviere. Apocalipsa (11:18): "Neamurile se mniasera, dar a venit mnia ta; a venit vremea sa judeci pe cei morti, sa rasplatesti pe robii tai prooroci, pe sfinti si pe cei ce se tem de numele tau, mici si mari, si sa prapadesti pe cei ce prapadesc pamntul!". Interpretare: Natiunile mniate, luptndu-se unele cu altele, cnd Cristos revine, vor primi mnia lui Dumnezeu. 2 Tesaloniceni (1:7-9): "Si sa va dea odihna att voua, cari sunteti ntristati, ct si noua, la descoperirea lui Isus din cer, cu ngerii puterii lui, ntr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia lui Isus Cristos. Ei vor avea ca pedeapsa o pierzanie vesnica, de la fata Domnului si de la slava puterii lui". Interpretare: Cei rai vor fi distrusi. Poporul lui Dumnezeu (cei dreptcredinciosi) este luat n cer, unde vor domni impreuna cu Cristos 1000 de ani (un mileniu). Cnd poporul lui Dumnezeu se inalta la cer spre a fi cu Isus timp de 1000 de ani si cei rai sunt distrusi, Satana este lasat singur, ne mai avnd pe cine sa insele sau sa ispiteasca. El va fi ca un prizonier pe aceasta planeta distrusa. El va fi ca un general invins care nu mai are armata. 2. Evenimentele din timpul Mileniului (1000 ani dupa Armageddon) Apocalipsa (20:2-6): "El a pus mna pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este diavolul Satana, si l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat n adnc, l-a nchis acolo, si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sa nu mai nsele Neamurile, pna se vor mplini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat pentru putina vreme. Si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele, li s-a dat judecata. Si am vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui Isus si din pricina Cuvntului lui Dumnezeu, si ale celor ce nu se nchinasera fiarei si icoanei ei, si nu primisera semnul ei pe frunte si pe mna. Ei au nviat, si au mparatit cu Cristos o mie de ani. Aceasta este ntia nviere. Ceilalti morti n-au nviat pna nu s-au sfrsit cei o mie de ani. Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de ntia nviere ! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Cristos, si vor mparati cu el o mie de ani". Interpretare: Satana va fi legat pentru 1000 de ani. El va avea 1000 de ani in care isi va revedea lucrarea si rezultatul pacatului. Acest pamnt va fi inchisoarea lui (adncul). Iata conditiile in timpul celor 1000 de ani: - Pamntul pustiit (adncul). - Cei rai sunt toti morti.

- Satana legat pe acest pamnt pustiit. - Cei drepti sunt in cer angajati in judecata. Ce duce pamntul la pustiire ? Ultimile sapte plagi (Apocalipsa 16) contribuie la pustiire. Armageddonul lasa pamntul acoperit cu morti. Marele cutremur din plaga a saptea distruge orasele lumii. Revenirea lui Isus completeaza pustiirea si pamntul este lasat gol si pustiu. Ieremia(4:23-26): "Ma uit la pamnt, si iata ca este pustiu si gol; ma uit la ceruri, si lumina lor a pierit! Ma uit la munti, si iata ca sunt zguduiti; si toate dealurile se clatina! Ma uit, si iata ca nu este niciun om; si toate pasarile cerurilor au fugit ! Ma uit, si iata, Carmelul(4) este un pustiu; si toate cetatile sale sunt nimicite naintea Domnului, si naintea mniei lui aprinse !". Interpretare: In timpul Mileniului niciun om nu va mai fi pe pamnt: cei sfinti sunt in cer si cei rai sunt morti. Adncul este un loc de intuneric, haos, pustiire, abis. Acestea vor fi conditiile lumii in timpul celor 1000 de ani care urmeaza dupa Armageddon si dupa a doua venire a lui Cristos. Ieremia (4:25): "Ma uit, si iata ca nu este niciun om; si toate pasarile cerurilor au fugit!". Interpretare: Nu va mai fi niciun om in viata. Pamntul este golit de locuitorii lui. Astfel, Satana va avea 1000 de ani de vacanta si nu va mai duce lumea in pacat impotriva lui Dumnezeu. Satana va avea destul timp sa revada rezultatele rebeliunii sale impotriva lui Dumnezeu. Ce vor face cei drepti in cer timp de 1.000 de ani ? Apocalipsa (20:4), 1 Corinteni (6:2-3): "Si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele, li s-a dat judecata. Si am vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui Isus si din pricina Cuvntului lui Dumnezeu, si ale celor ce nu se nchinasera fiarei si icoanei ei, si nu primisera semnul ei pe frunte si pe mna. Ei au nviat, si au mparatit cu Cristos o mie de ani". "Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea ? Si daca lumea va fi judecata de voi, sunteti voi nevrednici sa judecati lucruri de foarte mica insemnatate ? Nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri ? Cu ct mai mult lucrurile vietii acesteia". Interpretare: Cei rai trebuie sa invieze iarasi si sa fie pedepsiti. Dumnezeu rezerva 1000 de ani pentru barbati si femei, care au fost mntuiti de pe pamnt, sa revizuiasca toate cazurile celor rai, astfel ca orice indoiala despre iubirea si dreptatea lui Dumnezeu sa dispara din mintea oricui. Cnd cei rai vor fi pedepsiti in final, toti vor fi de acord pe deplin cu sentinta pronuntata. Cnd totul este sfrsit, rascumparatii lui Dumnezeu vor declara: "Drepte si adevarate sunt judecatile tale".

Atunci Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor. 3. Evenimentele de la sfrsitul Mileniului: - Cei rai inviaza iarasi. - Satana este dezlegat pentru a-i insela. - Sfnta Cetate(5) coboara pe pamnt. - Satana ii strnge pe cei rai imprejurul Cetatii Ierusalimului. - Cei rai sunt distrusi. - Un Pamnt Nou este creat. Apocalipsa(20:5; 20:7): "Ceilalti morti n-au nviat pna nu s-au sfrsit cei o mie de ani". "Cnd se vor mplini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat". Interpretare: Expresia "ceilalti morti" nu se poate referi dect la cei rai care sunt morti pe pamnt. Cnd ei inviaza dupa 1000 de ani, Satana este dezlegat si este iarasi liber sa-i insele, ducndu-i la revolta totala impotriva lui Dumnezeu. Apocalipsa (21:2): "Si eu am vazut coborndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfnta, noul Ierusalim, gatita ca o mireasa mpodobita pentru barbatul ei". Interpretare: Coborrea Cetatii Noul Ierusalim pe pamnt, face pe Satana sa aiba un obiectiv major pentru inselarea celor rai. El i indeamna sa cucereasca Cetatea lui Dumnezeu Ierusalim. Maestrul inselator ii conduce pe cei rai sa inconjoare Cetatea si s-o asedieze. Apocalipsa (20:8-9): "Si va iesi din temnita lui, ca sa nsele Neamurile, cari sunt n cele patru colturi ale pamntului, ca sa-i adune pentru razboi. Numarul lor va fi ca nisipul marii. Si ei s-au suit pe fata pamntului, si au nconjurat tabara sfintilor si cetatea prea iubita Ierusalim. Dar din cer s-a pogort un foc care i-a mistuit". Interpretare: Cnd ostirea celor rai, condusa de Satana, se pregateste sa atace Cetatea sfnta Ierusalim, se coboara foc de la Dumnezeu si ei toti sunt distrusi in flacari. Acest foc de la Dumnezeu nu numai ca va consuma pacatul si pe pacatosi, dar va curati pamntul de orice semn al pacatului. Cnd focul isi va termina lucrarea, Dumnezeu va scoate la existenta un Pamnt Nou (2 Petru 3:13: "Dar noi, dupa fagaduinta lui, asteptam ceruri noi si un pamnt nou, n care va locui neprihanirea"). 4. Cine va mosteni un loc pe Noul Pamnt ? Galateni (3:29): "Si daca sunteti ai lui Cristos, sunteti samnta lui Avraam, mostenitori prin fagaduinta". Interpretare: Copiii lui Dumnezeu vor trai in locuintele Tatalui lor ceresc. Oamenii trebuie nu numai sa-l marturiseasca pe Cristos, ci sa-l aibe in inimile lor. Trebuie sa-i apartinem lui. Sa credem in el, sa-i primim invataturile si sa traim cum a trait el. In

Cristos vom birui pacatul si vom mosteni o locuinta cu Isus pe Pamntul cel Nou. Apocalipsa (21:7): "Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul meu". Interpretare: Trebuie sa invatam sa traim ca niste sfinti acum si aici, in aceasta lume, daca vrem sa fim sfinti in acea lume minunata de mine cnd Isus Cristos va veni pe acest pamnt sa strnga pe copiii sai in casa Tatalui cu multe lacasuri. Sa ne hotarm acum, ca prin harul lui Dumnezeu, sa biruim ca sa fim bucurosi cand Isus va reveni. Cnd a fost distrus Ierusalimul: n anul 607 .C. sau n anul 587 .C. ? Justificarea Martorilor lui Iehova a celor 70 ani de prizonierat babilonean al evreilor Daniel (9:1,2): "In anul dinti al lui Darius, fiul lui Ahasveros, din neamul Mezilor, care ajunsese mparat peste mparatia Haldeilor, n anul dinti al domniei lui, eu, Daniel, am vazut din carti ca trebuiau sa treaca 70 de ani pentru darmaturile Ierusalimului, dupa numarul anilor, despre care vorbise Domnul catre proorocul Ieremia." Ieremia (25:11; 29:10): "Toata tara aceasta va fi o paragina, un pustiu, si neamurile acestea vor fi supuse mparatului Babilonului timp de 70 de ani". "Dar iata ce zice Domnul: De ndata ce vor trece 70 de ani ai Babilonului, mi voi aduce aminte de voi, si voi mplini fata de voi fagaduinta mea cea buna, aducndu-va napoi n locul acesta". 2 Cronici (36:17-23): "Atunci Domnul a facut sa se suie mpotriva lor mparatul Haldeilor, si a ucis cu sabia pe tinerii lor n casa locasului lor cel sfnt. N-a crutat nici pe tnar, nici pe tnara, nici pe batrn, nici pe omul grbov sub povara perilor albi, ci a dat totul n mna lui. Nebucadnetar(6)a dus la Babilon toate uneltele din Casa Domnului, mari si mici, vistieriile Casei Domnului(7), si vistieriile mparatului si ale capeteniilor lui. Au ars Casa Domnului, au darmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui si au nimicit toate lucrurile scumpe. Pe cei ce au scapat de sabie, Nebucadnetar i-a dus prinsi la Babilon. Ei i-au fost supusi, lui si fiilor lui, pna la stapnirea mparatiei Persilor, ca sa se mplineasca cuvntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, pna ce tara si-a tinut Sabatele ei si s-a odihnit tot timpul ct a fost pustiita, pna la mplinirea celor 70 de ani. n cel dinti an al lui Cir(8), mparatul Persilor, ca sa se mplineasca cuvntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, mparatul Persilor, care a pus sa se faca prin viu grai si prin scris aceasta vestire n toata mparatia lui: Asa vorbeste Cir, mparatul Persilor: Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate mparatiile pamntului, si mi-a poruncit sa-i zidesc o casa la Ierusalim n Iuda. Cine dintre voi este din poporul lui ? Domnul Dumnezeul lui, sa fie cu el, si sa plece !".

Daca in privinta anului distrugerii Ierusalimului unii au pareri diferite, in privinta inceputului domniei regelui persan Kyros (Cir) toti sunt de acord: anul 537 .C. In acest an, la expirarea celor 70 de ani, Kyros (Cir) a dat decretul pentru intoarcerea acasa a evreilor din captivitatea Babilonului. Daca se cunoaste cu exactitate durata robiei si anul in care s-a terminat si tinem la autoritatea Bibliei, ntorcndu-ne cu 70 de ani in urma din 537 .C, ajungem in anul 607 .C. Calculul inceperii Regentei invizibile a lui Isus pe pamnt in anul 1914 (prin incheierea perioadei de 2520 ani de domnie a lui Satana pe pamnt, inceputa odata cu distrugerea Ierusalimului in anul 607(9) .C) 2.Regi (25): Capitolul relateaza despre distrugerea Ierusalimului de catre regele babilonean Nabuconodosor(10) (in al 19-lea an al domniei lui(11)), an la care s-au adaugat 2520 ani (7 vremi); se socotesc 2520 ani dupa anul 607 .C: 2520 - 607 = 1913; Romanii nu aveau cifra 0, deci trebuie adaugat un an; 1913 + 1 = 1914, anul inceperii Regentei invizibile a lui Isus Cristos pe pamnt. Luca (21:24): "(Iudeii) vor cadea sub ascutisul sabiei, vor fi luati robi printre toate neamurile; si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri" (pagne) "pna se vor implini vremurile neamurilor" (pna se va incheia perioada de stapnire straina a Ierusalimului). Daniel (9:2): "In anul dinti al domniei lui Darius, eu, Daniel, am vazut din carti ca trebuiau sa treaca 70 de ani peste darmaturile Ierusalimului". Ezechiel (4:6): "Dupa ce vei ispravi aceste zile, culca-te a doua oara pe coasta dreapta, si poarta nelegiunirea casei lui Iuda 40 de zile; ti pun cte o zi pentru fiecare an" (interpretare: 1 zi = 1 an). Ezechiel (21:25-27) (Blestemul lui Iehova adresat regelui iudeilor dupa ruptura de legamntul strabun): "Si tu, domn nelegiuit, gata sa fii ucis, domn al lui Israel, a carui zi vine tocmai cnd nelegiuirea este la culme ! Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: La o parte cu mitra, jos cununa imparateasca ! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi naltat, si ce este naltat va fi plecat ! Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucru acesta nu va avea loc dect la venirea Aceluia care are drept la ea, si in mna caruia o voi incredinta". Apocalipsa (12, 6): "Si femeia a fugit in pustie, ntr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo 1260 de zile" (interpretare: 1 zi = 1 an; 1260 zile = 1260 ani). Apocalipsa (12, 14): "Si cele doua aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca sa zboare cu ele in pustie, in locul ei unde este hranita o vreme, vremi (doua vremi) si jumatatea unei vremi" (interpretare: 1 + 2 + = 3,5 vremi = 1260 ani) (o vreme = un an = 360 zile).

Daniel (4, 20-27): "7 vremi vor trece peste tine, pna vei cunoaste ca Cel Preanalt(12) stapneste peste mparatia oamenilor(13) si o da cui vrea" (interpretare: 7 vremi = 2 x 3,5 vremi = 2 x 1260 ani = 2520 ani). Apocalipsa (12, 7-12): "Acum a venit mntuirea, puterea si imparatia Domnului si stapnirea Cristosului lui(14)". Apocalipsa (16, 16): "Duhurile cele rele i-au strns in locul care pe evreieste se cheama Armageddon". Psalm (90, 10): "Anii vietii noastre se ridica la 70 ani, iar, pentru cei mai tari, la 80 ani(15)". Matei (24): "El a sezut jos pe muntele Maslinilor. Si ucenicii lui au venit la el la o parte si i-au zis: Spune-ne, cnd se vor ntmpla aceste lucruri ? Si care va fi semnul venirii tale si al sfrsitului veacului acestuia(16) ?" Isus a raspuns: "Tot asa, si voi, cnd veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului(17) este aproape, este chiar la usi. Adevar va spun ca nu va trece neamul acesta(18) pna se vor intmpla toate aceste lucruri. Despre ziua aceea si despre ceasul acela, nu stie nimeni: nici ngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal".

Biserica Unitariana Biserica Unitariana a luat fiinta in ianuarie 1568, cnd, pentru prima data in lume, la Dieta de la Turda (Transilvania), s-a proclamat si s-a legiferat libertatea constiintei si a tolerantei religioase. Acest eveniment a fost legat de numele regelui Ioan Sigismund (primul principe al Transilvaniei, apoi rege al Ungariei) si lui David Ferenc (Francisc), intemeietorul si primul episcop al Bisericii Unitariene (martirizat in noiembrie 1579, in Cetatea Devei, dupa decesul regelui Ioan Sigismund). Identitatea teologica si structurala a Bisericii s-a conturat in secolul 16. Dupa Reforma luterana si calvina, Unitarianismul s-a autodefinit ca un curent spiritual religios, liberalist si iudaizant, care s-a eliberat de dogmele traditionale crestine, prin rentoarcere la invatatura omului Isus din Nazareth. Identitatea unitariana este puternica din toate punctele de vedere, si noutatile care au aparut in viata si exprimarea ei, bazata pe aceasta identitate, nu au dorit niciodata altceva dect adaptarea la cerintele omului religios in contextul istoric, social si spiritual al epocii, pentru permanenta slujire a lui Dumnezeu si a omului. Implicarea sociala a bisericii a fost mereu un lucru natural si normal. In confesiune nu exista dogme, ci principii. Dumnezeu-Tatal este creatorul universului, unicul Domn, are caracter transcedental. Isus Cristos este profet si invatator, nascut om, care trebuie urmat, nu venerat ca Dumnezeu. In el nu exista nimic divin. A atins nivelul cel mai inalt de traire, dat prin pildele sale. Apartenenta la

biserica, indiferent de confesiune, are o dubla conotatie: una divina si una naturala. Cele doua se bazeaza pe decizia liber consimtita a individului adult. Dupa aceasta, regulile de joc sunt facute de comunitate. Statutul bisericii este unul populardemocratic in care ierarhia clerica se stabileste dupa criteriul autoritatii spirituale, valorice. Catehismul unitarian spune despre aceasta problema: conducatorul Bisericii Unitariene este Isus, iar ceilalti sunt sau pot fi egali cu el in slujire. Credinta individuala ca dar de la Dumnezeu, nu cunoaste nici o ingradire, chiar prin esenta ei. Biserica trebuie sa vegheze permanent asupra realizarii acestei libertati. Fondatorul si primul espiscop al Bisericii Unitariene din Transilvania a fost Francisc David (Dvid Ferenc), care a trait intre anii 1510-1579. S-a nascut la Cluj-Napoca. A studiat teologia la Cluj, Alba-Iulia, Wittemberg si Frankfurt (Germania). Dupa ce s-a intors, prima data a fost invatator, iar dupa aceea preot la Cluj. Dupa anul 1565 a inceput reforma unitariana, cea mai tnara ramura a Reformei care s-a format in Transilvania, proclamnd ca Dumnezeu este Unul Singur (conceptie antitrinitariana), si ca fiecare om este liber sa aleaga religia dupa propria credinta pentru ca credinta este darul lui Dumnezeu. La data de 20.01.1566 Francisc David a tinut prima predica unitariana intr-o biserica din Cluj. Multi au acceptat credinta noua, chiar si regele de atunci Joan Sigismund, devenind Unitarieni. Intre 06-13.01.1568, Dieta de la Turda a proclamat libertate si toleranta religioasa pentru toti credinciosii. n orice loc preotii pot predica si explica evanghelia, fiecare dupa intelegerea lui si daca i place membrilor congregatiei, este bine, dar daca nu, pot alege un alt predicator care sa le satisfaca cerintele religioase si care sa le placa credinciosilor. De aceea, nici unul dintre superintendenti (episcopi etc) nu are voie sa faca abuz de preoti, sa pedepseasa din cauza credintei lor, sa mute dintr-un loc n altul din cauza vorbelor, spuselor sale, pentru ca credinta este darul lui Dumnezeu, care vine din auz si auzul vine de la vorbele lui Dumnezeu. Francisc David a sustinut un principiu vesnic, ca munca reformatoare, de nnoire trebuie sa continue. Toti aceeia care au fost iluminati de Spiritul lui Dumnezeu - spunea - nu pot asupri adevarul si sa ramna n tacere. Puterea Spiritului este att de mare, ca invingnd orice dificultati, obstacole, nvataturi false, se straduieste sa raspndeasca si sa propovaduiasca gloria lui Dumnezeu". Doctrina Unitariana Esenta Unitarianismului este toleranta religioasa si atitudinea ferma de a sprijini libertatea de constiinta. Francisc David a accentuat ca religia trebuie sa fie libera, pentru ca in chestiuni de credinta nu trebuie sa existe forta, constrngere, si ca propovaduirea, raspndirea evangheliei nu necesita arme, violenta, pentru ca credinta este darul lui Dumnezeu. Deci Unitarianism nseamna libertate de constiinta

si credinta. Nu este mai mare absurditate si irationalism dect de a forta constiinta si spiritul uman cu puteri externe, cnd numai creatorul lui are putere, autoritate asupra lui. Emblema Unitariana In mijlocul emblemei se afla un sarpe (de culoare alba) care formeaza un cerc, iar n mijlocul cercului se afla un porumbel pe o stnca. Cercul este simbolul completului, perfectului, deplinului, iar stnca sugereaza ca porumbelul sta pe un fundament solid si tare. Deasupra sarpelui si porumbelului se afla o coroana regala, sugernd ca dupa nasterea noii religii chiar regele de atunci a tarii Ioan Sigismund (Janos Zsigmond) a devenit unitarian (de altfel singurul rege unitarian din istorie !).

Biserica Mormon

Biserica Mormona, cunoscuta si sub numele de Biserica lui Isus Cristos a Sfintilor din urma, numara aproximativ intre 5-10 milioane de credinciosi, raspnditi in peste 150 de tari. Mormonii sunt disciplinati, bine organizati, sinceri in propagarea religiei lor. Ei afirma ca adevaratul crestinism aproape ar fi disparut de pe pamnt, atunci cnd in 1830 - Joseph Smith, fondatorul Mormonismului si principalul profet al organizatiei, a fost ales de catre Dumnezeu pentru a restaura adevarata religie crestina. Joseph Smith a primit comunicarile transcedentale de la spiritul numit Moroni, care nu numai ca i-a indicat unde sa gaseasca tablitele de aur (scrise in egipteana reformata) dar i-a indicat si mijloacele necesare (Urim-Thummim) cu ajutorul carora a putut face traducerea tablitelor din limba egipteana in limba engleza. Traducerea este "Cartea Mormonilor" ("The Book Of Mormon") care descrie evenimente ce s-ar fi petrecut intre anii 600 .C. si 421 d.C. pe teritoriul USA. Mormonii cred ca au descoperit America naintea lui Columb. Ei afirma ca religia lor s-ar fi nascut cu 600 de ani inainte de Cristos. In anul 421 d.C. profetul Mormon ar fi strns toate scrierile sfinte si a scris "Cartea lui Mormon", pe care a ngropat-o. In anul 1830, profetul Joseph Smith a descoperit-o si a ntemeiat actuala biserica. El a anuntat ca toate celelalte biserici sunt apostate si nu au autoritatea de a propavadui sau a boteza. Mormonii includ Biblia printre cele 4 carti pe care ei le considera Scripturile Mormone. Crezul n Isus Cristos este central credintei lor, dupa cum indica chiar denumirea lor oficiala de "Biserica lui Isus Cristos a Sfintilor din urma" (engl. "The

Church of Jesus Christ of Latter-Day Saints"). Biserica mormona este o organizatie non-clericala condusa de un profet, 12 apostoli si 5 cvorumuri ale celor 70. Actualul lider spiritual al Mormonilor este profetul de 85 de ani B.Hinckley, iar sediul central al Bisericii se afla in statul american Utah. Conceptele religioase ale Mormonilor sunt cuprinse in asa-numitul Cuvnt de intelepciune care le interzice sa intretina relatii sexuale nainte de casatorie, sa fumeze, sa se drogheze, sa consume bauturi alcoolice, cafea si ceai negru. In schimb, sunt sfatuiti sa mannce multe fructe, cereale si carne putina. Teoretic, fiecare mormon trebuie sa respecte cele 10 porunci testamentare, sa se roage zilnic de cel putin trei ori si sa citeasca in fiecare zi cte o jumatate de ora din "Cartea lui Mormon". Mormonii au sali de adunare n care se strng in fiecare duminica. Pe lnga acestea exista si temple n care prezbiterii mormoni oficiaza ceremonii, cum ar fi botezul pentru morti sau legarea casatoriilor pentru vesnicie. Prin ceremonia de legare a casatoriei pentru vesnicie, se considera ca sotul si sotia vor ramne casatoriti si dupa moarte. Aceasta l face pe un nemormon sa-si aminteasca cuvintele lui Isus din Scriptura, potrivit carora n Cer nu exista casatorii. Mormonii duc o munca sustinuta de identificare a stramosilor lor care au murit nebotezati ca Mormoni. Ei merg la templu si se boteaza n numele acestor stramosi, n speranta ca acel botez le va mbunatati stramosilor situatia la Judecata de Apoi. Pentru Mormoni nsa, respectivele nvataturi sunt ct se poate de normale, fiind promovate de "Cartea lui Mormon" care are prioritate fata de Biblie. Se considera ca Dumnezeu este cel care a lasat "Cartea lui Mormon" tocmai pentru a clarifica Biblia care, din pricina ambiguitatilor din ea, a dat nastere attor confesiuni crestine. Toti tinerii Mormoni n vrsta de 21 de ani, fete sau baieti, efectueaza un stagiu de 2 ani de misionarism ntr-o tara stabilita de profet. Ei sunt usor de recunoscut pe strazi dupa mbracamintea identica (camasa alba si pantaloni negri pentru baieti, camasa si fusta lunga pentru fete, la care se adauga un ecuson negru cu numele misionarului). Toti baietii devin automat la vrsta de 21 de ani prezbiteri. Mormonii acorda un interes deosebit felului de vietuire. Spre deosebire de majoritatea altor culte, mntuirea nu este capatata automat prin credinta n jertfa de pe Cruce. Este important si felul n care traiesc. ntruct biserica lor le pune la dispozitie multe moduri de petrecere a timpului liber, tinerii mormoni nu au probleme cu drogurile sau cu delicventa. Teologia mormonilor este ntr-o continua dezvoltare, permanent adaugndu-se revelatiile Profetului care conduce organizatia. Actualmente femeile mormone duc o campanie de acceptare a lor ca prezbiteri, alaturi de barbati.

7.Cele 7 sacramente Botezul: Se bazeaza pe relatarile a doua Evanghelii (Marcu 1,9 si Matei 28,18-20) despre botezul lui Isus in apa rului Iordan, de catre Ioan-Botezatorul. Sacramentul Botezului reprezinta cooptarea noului nascut in comunitatea crestina, elibernd pe copil de pacatul originar, mostenit de la Adam si Eva. A crede in necesitatea unui botez presupune insa a crede in existenta legendarilor Adam si Eva si in "pacatul originar" faptuit de Adam si Eva. Confirmarea: Desavrseste Botezul, conferind copiilor intre 7-14 ani o mai mare responsabilitate religioasa. In timpul Confirmarii ar avea loc pogorrea in corpul copilului a Sf.Spirit. La Catolici si la Anglicani Confirmarea se savrseste prin asezarea minii episcopului pe capul copiilor si miruirea fruntii cu ulei sfintit (crisam). La Ortodocsi si la Greco-Catolici Confirmarea are loc odata cu Botezul. Originea nu tocmai clara a acestui sacrament (bazat peFaptelor Apostolilor, 8,14-17), a determinat in secolul 16 biserica reformata sa nu mai recunoasca Confirmarea drept sacrament. Euharistia: Sacrament introdus in practica religioasa pe baza celor afirmate de Isus in timpul Cinei cele de taina din Ierusalim (Matei 26,17-20, 26-30, Marcu 14,12-25, Ioan 22,720). Euharistia, act celebrat de preoti la altar, repeta Cina cea de taina din preziua condamnarii si crucificarii lui Isus, reamintind sacrificiul suprem a lui Isus spre mntuirea lumii. Catolicii si Ortodocsii sustin ca in timpul oficierii sacramentului Euharistiei preotii ar transforma efectiv vinul si pinea in sngele si corpul lui Isus, chiar daca forma exterioara a vinului si a pinii nu se schimba. Unii Reformati cred ca sngele si trupul lui Isus sunt numai simbolic reprezentate. Alti Reformati practica Euharistia numai spre memorarea Cinei cele de taina si a jertfei lui Isus. Penitenta: Penitenta a fost introdusa de Catolici, avnd la baza cele spuse de evanghelistul Ioan (20, 22-23). Reformatii au interpretat altfel cuvintele lui Ioan, considernd ca Isus nar fi impus penitenta pentru iertarea pacatelor. Penitenta se compune din 2 faze: a) spovedania si b) iertarea pacatelor de catre preotul care acorda absolutiunea, dupa impunerea unor canoane obligatorii (rugaciuni etc). Bisericile reformate nu recunosc calitatea preotilor de a ierta pacatele oamenilor, iertarea acestora putndu-se face numai direct de catre Dumnezeu, prin cainta personala, adevarata si sincera. Unele biserici reformate pun acest sacrament in centrul serviciului divin, sacrament care implica o analiza autocritica si neipocrita a faptelor si vorbelor fiecarui enorias.

Biserica catolica conditioneaza participarea credinciosilor la actul Euharistiei (primirea hostiei) de actul prealabil al absolutiunii prin intermediul unui preot. Hirotonirea: Bisericile catolice, ortodocse si anglicane, bazndu-se pe cuvintele lui Isus din Evanghelia lui Ioan (20,21), imputernicesc prin actul Hirotonirii intermedierea de catre preoti a unor sacramente. Bisericile reformate nu recunosc necesitatea unui intermediar al sacramentelor, limitnd functia de preot la mentinerea unitatii comuniunii. Casatoria: Bisericile catolice si ortodocse considera Casatoria drept sacrament, intemeindu-se pe unele texte din Vechiul (Geneza 2, 24) si Noul Testament (Efeseni 5, 25-33). Bisericile reformate nu vad in Casatorie un sacrament, dar o considera totusi drept un fapt sacru, rezultat al ordinei divine, la fel ca si procreerea si educatia copiilor. Pe baza Evangheliei lui Luca (16,18) bisericile catolice si ortodocse refuza sa-si dea asentimentul in cazul divortului. Biserica reformata este mai putin severa in interpretarea si aplicarea acestei prevederi. Maslul (Ultima Miruire): Sacrament acordat de biserica catolica muribunzilor, pe baza unui text biblic din Vechiul Testament (Iacob 5, 14-15). Maslul prevede spovedania si iertarea tuturor pacatelor pe patul de moarte (inclusiv a pacatelor capitale), precum si un ritual oficiat de preot (miruirea celor 5 organe de simt, a palmelor si a picioarelor cu ulei sfintit). Maslul este acordat la Catolici o singura data in viata. Biserica ortodoxa acorda maslul de mai multe ori. Reformatii nu recunosc maslul drept sacrament.

7.Trinitate

Trinitatea reprezint reunirea a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate de sine stttoare. Trinitatea este ntrebuinat n special ca termen teologic cardinal n doctrina cretin. n Cretinism, Trinitatea este doctrina teologic care afirm unitatea tainic a celor trei fee sau ipostaze ale divinitii (Tatl, Fiul i Sfntul Duh), prin care se ntruchipeaz Dumnezeu.

Sinonim: Sfnta Treime. Dei termenul Trinitate nu este menionat ca atare n Sfnta Scriptur (nici un apostol sau proroc nu a scris despre aceasta), la 28 februarie 380, mpratul Teodosiu I (347-395) a declarat Credina trinitar drept religie de stat. Primul conciliu de la Constantinopol a confirmat aceast decizie n luna mai 381. Astfel, toi cetenii Imperiului Roman au fost obligai s accepte religia cretin. Noiunea de Trinitate exist i n alte religii, uneori i sub denumirea de triad; de exemplu:

n mitologia etrusc, Tinia, Uni i Menrva, formeaz o trinitate. n mitologia roman, apare "triada Capitolin" format din Jupiter, Minerva i Iuno. n mitologia nordic, apar cele trei norne (diviniti ale destinului) Skuld, Verdandi i Urd sau Urdhr. n mitologia lusitan, Runesocesius, mpreun cu Ataegina i Endovelicus, formeaz o alt trinitate. n religia hindus este venerat de ctre evlavioi trinitatea divin Trimurti, compus din Brahma, Vishnu, i Shiva. n mitologia egiptean apar, succesiv triada Khnum-Satet-Anuket de la Elephantine, unde zeul suprem era Khnum; triada Amon-Mut-Khonsu de la Teba, unde zeul suprem era Amon i triada Ptah-Sekhmet-Nefertem de la Memphis, neobinuit pentru c zeii nu erau nrudii nainte ca triada s fie format; unde zeul suprem era Ptah. n Mesopotamia, triada a fost format din zeul lun Sin, zeul soare Samas i zeul furtunii Adad. n religia asiro-babilonian, n fruntea tuturor zeilor se afla triada format din Anu, Enlil i Enki. 9.Mormintele lui Isus

Biserica Sfntului Mormnt ori Biserica Invierii. Biserica crestina din vechiul Ierusalim, site venerat de crestini ca fiind Golgota (Dealul Calvarului), unde Noul testament spune ca Isus a fost crucificat. Biserica este sediul central al Patriarhiei Ortodoxe Grecesti din Ierusalim. Dar controlul cladirii este mprit ntre mai multe biserici cretine i a entitilor seculare n aranjamentele complicate n esen, neschimbat de secole. ( Din punct de vedere istoric, pe acest loc exista in secolul II un templu al Afroditei/Venus, templu daramat din porunca lui Constantin cel Mare pentru a se construi biserica).

Roza Bal Este numele unui altar situat n cartierul Khanyar din Srinagar n Kashmir, India, venerat de uni musulmani, hindusi si budisti ca locul unde a fost ingropata YuzAsaf, adica Isus din Nazaret, care a sosit in Kashmir, supravieuit crucificarii lui. Mormntul n sine const dintr-o cldire mic dreptunghiular pe o platform ridicat, nconjurat de balustrade pe front. n interior este o stnc scluptata care se spune ca arta picioarele cu urme de rni de la rstignire. Ciudatenia consta in faptul ca corpul este ngropat n conformitate cu tradiia evreiasc i nu n conformitate cu normele islamului.

Shingo . Este un sat din districtul Sannohe din Japonia. Satul promoveaz ideea ca aici sa refugiat Isus Hristos dupa rastignire. Aici se gaseste si "Mormantul lui Iisus." Potrivit folclorului local, Isus a cltorit n Japonia, la vrsta de 21de ani , si a studiat teologia timp de 12 ani, la varsta de 34 de ani el se intoarce n Iudeea. El nu a murit pe cruce la Golgota. Cel mort fiind fratele sau, Isukiri, n timp ce Isus a fugit initial n Siberia ulterior mutandu-se in provincia Mutsu n nordul Japoniei, unde a devenit un agricultor obsnuit, cstorit, i cu o familie numeroasa (descendenti lui sunt locuitorii din Shing O.) Legenda a inceput sa circule n 1933, cand au fost descoperite presupuse "documente scrise in ebraica veche care detaliaz viaa i moartea lui Isus n Japonia" un fel de testament al lui Isus. Aceste documente au fost confiscate de ctre autoritile japoneze i duse la Tokio cu puin timp nainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial i nu au mai fost vzute de atunci. Mormantul Talpiot: Descoperit n 1980, n cartierul Talpiot la cinci kilometri sud de centru vechi al orasului Ierusalim. Acest mormant coninea zece osuare ase dintre ei, cu epigrafe inclusiv una cu inscripie care a fost interpretat ca "Isus, fiul lui Iosif", dei acest text este contestat. Mormantul a fost facut celebru de un controversat film documentar produs de regizorul de film canadian, James Cameron (in 2007) i de jurnalistul de investigaie Jacovichi intitulat Ultimul mormant a lui Isus.

Isus

In capela Scala Santa (Sfnta Scara), amplasata lnga basilica San Giovanni in Laterano din Roma, se pastreaza 28 trepte de marmora (acoperite in prezent cu lemn) aduse de imparateasa Elena (mama imparatului Constantin cel Mare) in sec.4 de la Ierusalim. Acestea ar fiscarile urcate de Isus in fortareata Antonina, spre a fi judecat de procuratorul roman Pilat din Pont. In foarte multe biserici ale lumii se pastreaza fragmente din crucea lui Isus. Crucea ar fi fost redescoperita de Elena, in timpul unei calatorii de pelerinaj la locurile sfinte din Palestina. Fragmente din cruce se pastreaza in Biserica Crucii din Ierusalim si in basilica Santa Croce in Gerusalemme din Roma. Tablita cu inscriptia-acronim INRI (Iesus Nazarenus Rex Iudaerorum = Isus Nazarineanul Regele Iudeilor) s-ar gasi in basilica Santa Croce in Gerusalemme din Roma. Tablita ar fi fost gasita si adusa tot de catre imparateasa Elena. In capela San Zeno a basilicii Santa Prasseda din Roma se pastreaza un fragment din stlpul de care Isus ar fi fost legat si biciuit in curtea fortaretei Antonina din Ierusalim. Lancea (fara vrf) cu care i s-a strapuns pieptul s-ar afla in pastrare in Domul San Pietro (Vatican), fragmente de lance la Ierusalim si la Istambul. In relicvarele multor biserici din lume (Arras, Bamberg, Carpentras, Colle, EscorialMadrid, Florenta, Kln, Cracovia, Lagny, Laon, Milano, Monza, Paris, Roma, Spoletto, Torcello, Toul, Trier, Troyes, Venetia) se pastreaza presupuse resturi din cuiele cu care Isus a fost fixat pe cruce. Cununa de spini s-ar afla in relicvarul bisericii Sainte Chapelle din Paris. Regele Ludovic IX cel Sfnt (1214-1270) a obtinut-o pe la mijlocul sec.13 de la varul sau Balduin II de Courtenay, imparat de Bizant. In Domul din Aachen, la Paris si Istambul sunt expuse, deasemenea, alte presupuse fragmente din cununa. Doi spini s-ar afla in Biserica Crucii din Ierusalim. Vestmntul (tunica) lui Isus s-ar gasi din anul 1107 in Domul din Trier. Vestmntul ar fi fost tras la sorti dupa crucificare de catre soldati romani. Multe biserici din Europa sunt convinse ca se afla in posesia unor fragmente ale buretelui cu care i s-ar fi nmuiat buzele lui Isus in timpul rastignirii (biserici din Franta, San Giovanni in Laterano Roma, Santa Maria Maggiore Roma, Santa Maria Trastevere Roma, Domul din Aachen s.a.). Naframa lui Veronica (cu amprenta chipului lui Isus in timpul purtarii crucii pe Via Dolorosa) se gaseste la manastirea din Manopello (30 km vest de Pescara, Italia). Resturi de lemn din masa la care a avut loc Cina cea de Taina in Ierusalim se gasesc in basilica San Giovanni in Laterano din Roma. Doua muzee sustin ca se afla in posesia autenticului Graal (cupa folosita de Isus la Cina cea de Taina, respectiv cupa in care s-ar fi strns snge din corpul lui Isus in timpul crucificarii): Muzeul Metropolitan New York si Domul din Valencia (Spania). Cinci scnduri din leaganul lui Isus din Betlehem se pastreaza in basilica Santa Maria Maggiore din Roma. Scutecele lui Isus se gasesc intr-un relicviar de aur in Domul din Aachen (Germania). Maria

In Catedrala din Chartres (Franta) se pastreaza din anul 876 o tunica ce se zice ca ar fi apartinut Sf.Maria. Tot aici s-ar gasi medalionul pe care Maria l-ar fi purtat la gt in ziua nasterii lui Isus. Camasa purtata de Maria la nasterea lui Isus este pastrata in Domul din Aachen (Germania). Ioan Botezatorul Tot in Domul din Aachen (Germania) este conservata pnza pe care s-ar fi aflat capul lui Ioan Botezatorul dupa decapitare in cetatea Machaerus (Iordania). Maria Magdalena Osemintele Mariei Magdalena s-ar gasi la manastirea franceza Vezelay (200 km sudest de Paris). Cei Trei Crai de la Rasarit Unele legende relateaza despre redescoperirea osemintelor celor Trei Crai de la Rasarit si stramutarea lor de catre imparateasa Elena la Constantinopol in biserica Hagia Sofia. La rugamintea episcopului Eustorgio (343-355), relicvele au fost duse la Milano. La data de 23.07.1164 au fost transportate de catre imparatul Barbarossa (Friedrich I, 1125-1190) la Kln, de unde au fost retrocedate bisericii San Eustorgio din Milano, in anul 1904. Este dovedit insa faptul ca este vorba de osemintele a 3 copii, nu ale celor Trei Crai de la Rasarit. Apostolul Andrei In anul 356 trupul lui Andrei ar fi fost dus de la Patras la Constantinopol, iar in anul 1208 de la Constantinopol la Amalfi (Italia). Capul, initial ramas la Patras, ar fi fost pastrat la Roma, intre anii 1450-1462, de teama Turcilor. In anul 1964 a fost redat bisericii din Patras (Grecia). Apostolul Petru Presupusul craniu al apostolului Petru este pastrat in basilica San Giovanni in Laterano din Roma. In basilica San Pietro in Vincoli din Roma se pastreaza in tabernacolul de sub altar presupusele lanturi cu care Petru ar fi fost legat in inchisoarea din Ierusalim si lanturile din Carcera Mamertinica din Roma. Lanturile din Ierusalim ar fi fost aduse la Roma de catre Eudoxia, fiica imparatului roman Theodosius (379-395), sotia comparatului Valentianus II (383-392), cu ocazia unui pelerinaj la Ierusalim. Lanturile din Carcera Mamertinica ar fi fost descoperite la inceputul sec. 2 de catre temnicerul roman Quirinus de Neuss. Apostolul Iacob cel Batrn

La ocuparea Palestinei in anul 614 de catre Persi, osemintele lui Iacob cel Batrn ar fi fost luate si duse, spre a fi salvate, fie la manastireaSanta Ecaterina, fie la manastirea Raithiu (ambele in peninsula Sinai-Egipt), fie la manastirea Menas din Alexandria (Egipt). De aici, conform legendei, osemintele ar fi fost duse in Spania. Mormntul sau ar fi fost descoperit in jurul anilor 820-830 la Santiago de Compostela. In sec.11, dupa o serie de viziuni sub forma de stele ale unor copii de pastori in timpul noptii pe o pasune, a fost construita pe acel loc renumita basilica de pelerinaj. Relicvele apostolului Iacob cel Batrn s-ar afla, impreuna cu osemintele sfintilor Athanasie si Theodosius, intr-un tabernacol din cripta acelei basilici. Apostolul Bartolomeu-Natanael Ramasitele sale pamntesti ar fi ajuns in cursul timpului in Arabia, apoi in Mesopotamia, pe insula Lipari (lnga Sicilia-Italia), la Benevent (50 km nord-est de Napoli-Italia) si, in sfrsit, in anul 983 la Roma (la interventia imparatului Otto I), unde se odihnesc in prezent in basilica San Bartolomeu de pe Isola Tiberiana. In anul 1238, un fragment din craniu a fost dus la Frankfurt (Germania) si depus in relicvarul domului ce-i poarta numele. Apostolul Toma Relicvele apostolului Toma s-ar gasi in vechiul oras Edessa (azi: Urga - Turcia). Degetul cu care ar fi atins ranile lui Isus s-ar gasi in Biserica Crucii din Ierusalim. Apostolul Matias Legendele afirma ca osemintele apostolului Matias ar fi fost duse de catre imparateasa Elena in sec.4 la Trier (Germania). Un document din sec.12 afirma ca, cu ocazia unor lucrari de restaurare a bisericii San Eucharius din Trier, ar fi fost redescoperite aceste oseminte. In prezent, mormntul cu presupusele resturi pamntesti ale lui Matias se gaseste in alta biserica din Trier (basilica San Matias). Apostolul Pavel Presupusul craniu al apostolului Pavel este pastrat in basilica San Giovanni in Laterano din Roma (impreuna cu craniul lui Petru).

2.Crucea Crucea este un vechi simbol (folosit cu mult timp inaintea aparitiei crestinismului !) care reprezenta soarele si armonia contrariilor (cerul si pamntul), centrul ei fiind mijlocul universului. Cele 4 brate indicau cele 4 directii cardinale. Cruce vine de la cuvntul latin crux. Cuvintele stauros(l. greaca) si crux (l. latina) inseamna insa numai

stlpul vertical (crux simplex) de lemn (fara patibulum, deci fara traversa orizontala !), pe care multi condamnati la moarte erau rastigniti. Crucea apare ca simbol crestin abea pe la sfrsitul secolului 4 si la inceputul secolului 5, cnd crestinii au inceput sa faca analogia intre pozitia de ruga, cu bratele intinse, cu forma crucii, respectiv au adoptat crucea ca semn al victoriei soarelui impotriva fortelor intunerecului, simbol al mntuirii universale.

Se cunosc circa 400 forme de cruci, din care urmatoarele 3 sunt cele mai raspndite: Crucea Tau, in forma de T (crux commissa) (T = litera greaca Tau), forma cea mai veche, cu origine in vechea Chaldee, unde simboliza Zeul Tammuz. Isus a fost rastignit pe o astfel de cruce.

Crucea Tau Crucea catolica (latina) (crux immissa), cu brate inegale (stlpul vertical mai lung). Este forma cea mai raspndita la ora actuala. Bisericile catolice au o sectiune orizontala corespunzatoare acestei forme.

Crucea catolica Crucea ortodoxa (greaca) (crux quadrata); sectiunile orizontale ale bisericilor ortodocse au aceasta forma, a unei cruci cu 4 brate egale. Totodata reprezinta simbolul actual al "Crucii Rosii".

Crucea ortodoxa Crucifixul: In primele secole dupa rastignirea lui Cristos nu s-a prezentat corpul lui Isus pe cruce. Motivul: amintirea dureroasa a mortii sale si convingerea crestinilor in iminenta parousiei (a sfrsitului lumii si a Judecatii de Apoi) propavaduite de biserica. In plus, cine ar fi indraznit sa-l crucifice pe Isus a doua oara ? Se prezenta numai un tnar care purta o cruce mpodobita cu nestemate. Ceva mai trziu (in secolul 5),

cnd crestinii au vazut ca asteapta in zadar parousia, s-a pus lnga pietrele pretioase si un miel (simbolul sacrificiului).

Crucifix La Sinodul Trullanic din anul 691 s-a acceptat prezentarea unui tnar anonim pe cruce (in locul mielului). Ulterior (in secolul 10), dupa abolirea pedepsei de moarte prin crucificare, cnd din memoria colectiva a crestinilor a inceput sa dispara asociatia negativa a crucii cu chinurile crucificarii, s-a pus si corpul lui Isus pe cruce (crucifix = crux + fingere = prins pe cruce) in locul tnarului anonim. La inceput, Isus a fost prezentat imbracat, fara barba, cu corp nensngerat si teapan, apoi - incetul cu incetul tot mai dezbracat, cu corpul distorsionat, plin de snge, cu barba. Acoperita a ramas in final numai partea mediana a corpului, spre a nu se vedea ca Isus a fost un evreu circumcis. Tot in aceasta perioada (secolul 11) au aparut si primele cruci pe altarele bisericilor.

4.Iudaism Scurt istoric Tragndu-si radacina din descendentii Iudeii, Iudaismul a fost infiintat in anul 2000 .C. de Avraam, Isaac si Iacob si are peste 18 milioane de adepti. Iudaismul adopta credinta intr-un singur Dumnezeu, care este creatorul universului si care conduce poporul ales, evreii, prin profetii cu care el vorbeste. Cuvntul lui este descoperit in Biblia evreiasca (sau Vechiul Testament), scrisa integral in ebraica cu exceptia ctorva capitole sau versete, care sunt in aramaica, limba semitica asemanatoare cu ebraica si care este cartea cu cele mai multe traduceri si cei mai multi cititori din lume. Biblia este impartita in:

1. Torah (cele cinci carti ale lui Moise), 2. Neviim (Prorocii) 3. Ketuvim (Scrierile, Psalmii).

In literatura rabinica se intlneste des termenul Torah pentru a desemna intreaga Biblie. Torah-ul contine si un numar de 613 de porunci, incluznd pe cele 10, care sunt explicate in Talmud (Legea orala) Sinagogile Sinagogele (inseamna in ebraica case de intrunire) sunt de 20 de secole locuri in care evreii se intrunesc pentru a se ruga si a studia. Orice loc poate sluji acestui scop cu conditia sa fie orientat spre Ierusalim, sa nu fie acoperit de alta constructie si sa contina un anumit numar de obiecte de cult. Chivotul sfnt este partea esentiala, care contine sulurile Torei, suluri de pergament pe care Torah a fost scrisa de mna. In fata Chivotului sfnt arde o lumina vesnica, care simbolizeaza faptul ca Sfnta Scriptura continuta in Torah este lumina. In zilele de luni, joi, de Shabbat si in diminetile zilelor de sarbatoare, este scos unul din aceste suluri pentru a se citi textul recomandat. Rabinul inseamna Intelept, si este astazi indrumatorul spiritual al comunitatii sale, propovaduind, prezidnd diverse ceremonii sinagogale sau familiale. Rabinul poate si trebuie sa se casatoreasca. Shabbatul Shabbat-ul este in religia iudaica ziua binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, care i-a incredintat-o poporului Israel, ca semn al legamntului incheiat cu el. Copiii lui Israel au primit porunca solemna de a intrerupe orice munca in ziua de Shabbat, acesta fiind mai sfnt chiar si dect Casa Domnului. Pornind de la aceasta conceptie, rabinii au alcatuit o lista cu 39 de munci de baza interzise de Shabbat, scopul lor nefiind acela de a crea o constrngere, ci dimpotriva, de a permite omului sa se elibereze cat mai mult de muncile ce ar putea degenera in robie, de a se elibera de goana dupa bogatie si de a reinvata sa traiasca. Ragazul creat de odihna de Shabbat trebuie sa fie ocupat cu rugaciuni, studiu, o atmosfera sarbatoreasca, att la sinagoga, ct si acasa.

Circumcizia

Circumcizia este considerata, dupa Avraam, semnul esential al legamntului dintre Dumnezeu si poporul sau. In a opta zi de viata, baietelul este introdus prin acest rit in Legamnt. Operatia este efectuata in general de catre un circumcizor, care rosteste o binecuvantare potrivita, ca si de tatal copilului. Circumcizia este ritul oficiat cu cea mai mare fidelitate de evrei, indiferent de tendinta careia ii apartin.

Kashurt

Kashrut reprezinta ansamblul de reguli care structureaza sistemul alimentar al evreilor. Sunt considerate pure (tahor) numai rumegatoarele cu copita despicata (Deuteronomul 14, 6). Porcul, calul, iepurele sunt interzise (sunt tame, adica impure). Animalul sacrificat ritualic trebuie vidat de snge: Dar ia bine seama sa nu mannci snge, pentru ca sngele are in el viata si sa nu mannci viata laolalta cu carnea. Sa nu mannci sngele, ci sa-l versi jos ca apa (Deuteronomul 12, 23-24) de aici si interdictia de a consuma orice animal ucis prin vnatoare si stabileste reguli speciale pentru taierea animalelor si necesitatea de a sara carnea inainte de taiere. Alimentele din carne nu au voie sa fie amestecate cu cele din lapte.Sunt permise de asemenea toate vietatile care vietuiesc in apa si au aripi si solzi, ramnnd interzise reptilele si molustele, dar si vulturul, corbul, soimul, uligaia, cioara, strutul, cucuveaua, pescarusul, uliul, huhurezul, ibisul, lebada, pelicanul etc (Deuteronomul 14, 9-21). In plus, Sa nu fierbi iedul in laptele mamei sale (Deuteronomul 14, 21)

Inmormantarea la evrei

Evreii trateaza cu mult respect trupul celui decedat. Grija pentru acest trup vine din credinta in lumea de dincolo. In ea nu se poate intra oricum, fapt pentru care intalnim diverse acte necesare trecerii in lumea veniciei. Taharah este denumirea data spalarii trupului pentru ingropare. Dupa ce au fost rostiterugaciunile pentru iertarea pacatelor celui decedat, trupul este invelit in "tachrichim, o panza alba de in. Dupa ce a fost pus in aceasta panza, trupul trebuie sa rmn neatins, dar supravegheat pana la inmormantare. Exista si obiceiul ca unele persoane sa fie invesmantate in "tallit, salul de rugaciune. In acest caz, salul este taiat la margini, in semn ca el nu mai poate fi ntrebuinat. In general, iudaismul interzice autopsiile si imbalsamarea. Cere ca trupul sa fie nemutilat in momentul nmormntrii si dorete ca acesta sa se descompuna in mod natural. nmormntarea trebuie sa aiba loc cat mai curand dupa moarte. Numai in cazuri exceptionale este permisa nmormntarea in alta zi decat cea a decesului. Suferinta provocata de moarte unei rude este exprimata prin ruperea hainelor (Kriyah). Participantii la doliu trebuie sa aib o anumita varsta. Astfel, varsta minima pentru cei ce vor tine doliu este de 12 ani pentru fete si 13 ani pentru biei. La nmormntare se citesc psalmi (de obicei Psalmul 23) impreuna cu rugaciunile El Maleh Rachamim si Ztiduk Hadin. Dupa nmormntare urmeaza o perioada de doliu. Prima perioada se numeste Shiva si tine sapte zile. In aceasta perioada cei indoliati nu lucreaza, plang pe cel decedat si stau acasa pentru a primi persoanele care-i consoleaza. La plecarea vizitatorilor se rostesc cuvintele: "Atotprezentul sa te mangaie, impreuna cu toti aceia care jelesc pentru Sion si Ierusalem. E o perioada in care cei ce poarta doliu, stau pe scaune joase, etc A doua perioada de doliu "Sheloshim, care inseamna "30 este perioada cand cei ce poarta doliu se intorc la lucru, dar nu se mai ngrijesc de ei: nu se

barbieresc, nu-si taie unghiile, nu se tund, nu poarta haine curate si nu merg la petreceri. Dupa "Sheloshim, urmeaz o perioada de unsprezece luni, in care fiul sau fiica (in cazul in care nu exista un fiu) va recita zilnic din "Kaddish- rugciune de slava adresata lui Dumnezeu. Kaddishul trebuie recitat in prezenta unui minyan (10 barbati evrei).

1:Torah si Talmudul Torah Termenul Tora (ebraic: " , predare" sau "instruciuni", sau "legea"), este de asemenea, cunoscuta si sub numele de Pentateuh (greac: Penta *cinci+ i teuchos instrument *, vas, carte+), se refer la cinci cri ale lui Moise. O "Sefer Tora"( Torei scrisa pe ," carte de Tora ") sau Tora de parcurgere este o copie a

pergament intr-un format traditionala de ctre un special ,scrib instruit n conformitate cu cerinele stricte. Tora este primul dintre cele trei pri ale Tanakh (Biblia ebraic), documentul fondator religios al iudaismului, i este mprit n cinci cri, ale cror nume sunt n limba englez Geneza, Exod,Levitic, Numeri, i Deuteronom, cu referire la tematica lor (n ebraic numele lor: Bereshit, , Shmot , Vayikra , Bamidbar ,i Dvarim ,

1. 2. 3. 4. 5.

Sunt derivate din modul de redactare iniial versurile lor). Tora conine o paleta larga de genuri literare, inclusiv alegorii, povestire istoric, poezie, genealogie, precum i expunerea de diverse tipuri de drept. Potrivit traditiei rabinice, Torah conine 613 porunci (" ,porunci"), care sunt mprite n negative restricii de 365 i 248 comenzi pozitive. n literatura rabinica, cuvntul "Tora" denot att text scris, "Tora Shebichtav"( ", Tora, care este scris "), precum i o tradiie oral, "Tora Shebe'al Peh"( ", Tora, care este pe cale oral "). Partea oral const n interpretri tradiionale "i amplificri pronunate de cuvnt din gura din generaie n generaie," acum ncorporate n Talmud i Midra.

Tradiia religioas ebraic atribuie paternitatea a Torei a lui Moise printr-un proces de inspiraie divin. Acest punct de vedere al autorului Mozaic este primul gsit n mod explicit exprimat n Talmud, datnd de la 1 la 6 secole d.Hr., i se bazeaz pe analiza textuale de pasaje din Tora i crile ulterioare ale Bibliei ebraice. Zohar, textul cel mai semnificativ n mistica evreiasc, afirm c Tora a fost creat nainte de crearea lumii, i c aceasta a fost folosit ca model pentru Creaie. n conformitate cu datarea text prin Ortodoxe rabini, dei un loc mai devreme, c revelarea Tora lui Moise, a avut loc n 1312 .Hr., la Muntele Sinai.*8+ Contemporan biblice savani seculare data finalizrii Tora,precum i profeii i crile istorice, nu mai devreme de persan perioad (539-334 .Hr.). discuii stiintific pentru o mare parte a secolului 20 a fost formulat n principal n ceea ce privete ipoteza documentar, potrivit creia Tora este o sintez a documentelor dintr-un numr mic de iniial surse independente. n afara de centrale semnificaia sa n iudaism, mesianic, i moduri de via ebraice, Tora este acceptat de ctre cretinism , ca parte a Bibliei, care cuprinde primele cinci cri ale Vechiului Testament, diverse denumiri de evrei i cretini s dein un spectru divers de opinii cu privire laexactitatea scriptura. Tora a fost de asemenea acceptat n grade diferite de samariteni, i alii ca dezvaluiri autentice ale mesajul lui YHWH de la nceputurile lui Israel transmise de Moise profetul lui Dumnezeu. Mozaic de autor" este ascription la Moise a autorului de cinci cri ale Torei sau Pentateuh. Acest lucru este exprimat n Talmud, o colecie de tradiii evreieti i exegeza datnd din al 3-lea n secolele sasea CE, i a fost probabil bazat pe mai multe versete din Tora descrie Moise scris "Tora" (instructiuni) de la Dumnezeu.*necesit citare+ n conformitate cu Enciclopedia Iudaica, "Doctrina tradiional de autor mozaic din ntreaga Tora i are izvorul n Deuteronom 31:9-12, 24, mai mult dect n orice alt pasaj ... Tora n sine nu conine nicio declaraie explicit a atribui sale de autor lui Moise, n timp ce mozaic atribuirea este limitat la legale i baz de prescripie medical de ritual i este greu s fie gsit n legtur cu materialul narativ. "Cu toate acestea, n conformitate cu Enciclopedia Catolic, atribuirea Tora lui Moise date, napoi la Biblie n sine, lund act de faptul c mai multe cri din Biblie, Tora de referin ca la carte a lui Moise, Legea lui Moise, etc, i poate fi, de asemenea, gsite n Noul Testament.Deuteronomul 31:9 i Deuteronom 31:24-26 descrie modul de Moise scrie "Tora" (instruciuni) pe o defilare i stabilete c pe lng chivotul legmntului.*18+ atribuirea Tora lui Moise, de asemenea, este exprimat de la nceputul istoricul roman Flavius Josephus. Declaraiile credina implic n mozaic de autor sunt cuprinse n Tora Iosua,Kings, Cronicile, Ezra i Neemia. Rabinii din Talmud (c. 200-500 CE) au discutat exact modul n care Tora a fost transmis lui Moise. n Talmudul babilonian Gittin 60a este scris ", a spus "Yochanan R, Tora a fost dat la o serie de pergamente mici ", ceea ce nseamn c Tora a fost scris treptat i compilate dintr-o varietate de documente de-a lungul timpului.Exist un alt aviz care afirm c ntreaga Tora a fost dat la un moment dat. Menachem Mendel

Kasher puncte la anumite tradiii ale Torei orale care au artat Moise citnd Geneza nainte de Boboteaza, la Sinai. Bazat pe un numr de versete din Biblie i declaraii rabinica, el sugereaz c Moise a avut anumite documente elaborate de Patriarhii c el a fcut uz de cnd redactarea acestei cri.*24+ Conform lui Moise Maimonide, rabin secolul 12 i filosof, Moise a fost Tora autorul, la primirea de la Dumnezeu , fie ca surs de inspiraie divin sau ca dictare directe n ebraic ani 2449 AM (1313 .Hr.).[25][26] Mai trziu, rabinii (i rabinii talmudice, precum i - a se vedea Tractate Bava Basra 15a) i oamenii de tiin cretin observat unele dificulti cu ideea de autor mozaic din ntreaga Tora, n special faptul c cartea Deuteronom descrie "moartea lui Moise; versiunile ulterioare de tradiie, prin urmare, a considerat c unele poriuni ale Torei au fost adugate de ctre alii - moartea lui Moise, n special, a fost atribuit lui Iosua. Talmudul explic acest lucru prin a spune c Moise a scris lacrimi, n ateptarea morii sale; o alt tradiie este c Iosua a adugat aceste cuvinte dup Moise a murit (urmatoarea carte este Cartea lui Iosua , care, conform tradiiei evreieti, a fost scris de Joshua nsui ), i c versurile finale ale cartea Deuteronom citit ca un epitaf lui Moise. Majoritatea oamenilor de stiinta moderni cred c Tora este produsul mai multor straturi, care se ntind peste mai multe secole, ajungnd la forma final a acestuia doar n jur de secolul 5 .e.n..

Analiza Academic

Muli oameni de tiin biblice contemporane laice data finalizrii Tora, precum i profeii i crile istorice, nu mai devreme de perioada de persan (539-334 .Hr.).[9] discuii stiintific pentru o mare parte a secolului 20 a fost formulat n principal punct de vedere al ipotezei documentare, n conformitate cu care Tora este o sintez a documentelor dintr-un numr mic de iniial surse independente.[10] n conformitate cu versiunea cea mai influent a ipotezei, astfel cum este formulat de Julius Wellhausen (1844-1918), Pentateuhul este compus din patru i texte individuale identificabile, datnd aproximativ din perioada lui Solomon pn exilic preoii i crturarii. Aceste texte diferite au fost aduse mpreun ca un singur document (cinci cri ale lui Moise din Tora) de ctre scribi, dup exil. 1. Jahwist (sau J) - scris c 950 .Hr..in sudul regatului lui (adic lui Iuda) interpretare. Este numit n funcie de utilizarea de prolific, numele de "Domnul" (sau Jaweh, n limba german, numele divin sau Tetragrammaton), n textul ei. 2. Elohist (sau E) - scris c 850 .Hr..*10+ regatului de nord (de ex Israel) interpretare. Ca mai sus, acesta este numit din cauza preferat utilizarea sa de

"Elohim" (un titlu generic folosit pentru a descrie un zeu, Dumnezeu sau zeii). 3. Deuteronomist (sau D) - scris c 650-621 .Hr..[10] Datind in special de la momentul lui Iosia, regele lui Iuda i responsabil pentru cartea Deuteronom, precum i Iosua i de cele mai multe cri ulterior pn la 2 Regi. 4. Preoesc (sau P) - scrise n timpul sau dup exil, c 550-400 .Hr..[10], numit astfel datorit orientrii sale pe legile din Levitic. Ipoteza documentar a fost tot mai contestat din anii 1970, i punctele de vedere alternative vedea acum Tora ca fiind compilate dintr-o multitudine de fragmente mici, mai degrab dect o mn de surs de texte coerente mari,, sau ca avnd treptat atras de peste multe secole i prin multe mini. Yahwist stenografie, preoeti i Deuteronomistic este nc utilizat cu toate acestea, pentru a caracteriza i derivabil coninut de identificat i de stil. Secolului 19, datnd de forma final a Geneza si Pentateuh la C. 500-450 .Hr. continu s fie acceptate pe scar larg, indiferent de modelul adoptat, dei o minoritate de oameni de tiin cunoscut sub numele de minimaliti biblici susin o dat n mare parte sau n ntregime n ultimele dou secole .Hr.. In ebraic numele celor cinci cri ale Torei sunt cunoscute dupa cuvintul iniial a primului vers din fiecare carte.De exemplu, cuvantul din prima carte, Bereshit, (primul cuvnt al Geneza 1:1:) Bereshit ( , literalmente "La nceput") Shemot ( , literalmente "Nume") Vayikra ( ,literal, "el a numit") B'midbar ( ,literalmente "n pustiu") Devarim ( ,literalmente "lucruri" sau "lumile") In engleza se reflecta tema esenial din fiecare carte: 1. Geneza: "crearea" 2. Exodul: "plecarea" 3. Leviticul: se refer la Levii i reglementrile care se aplic la prezena lor i de servicii n Templu, care formeaz cea mai mare parte a treia carte. 4. Numeri (Arithmoi): contine un record de numerotare al lui Israel n pustia Sinai, i mai trziu n cmpia Moabului. 5. Deuteronom: "a doua lege," se refer la cincea carte pentru recapitulare dintre poruncile revizuite de ctre Moise nainte de moartea sa.

n conformitate cu punctul de vedere evreiesc clasice, povetile n Tora nu sunt ntotdeauna n ordine cronologic. Uneori ele sunt comandate de conceptul conform regulii: "Nu este" mai devreme "i" mai trziu "n Tora" ( , Ein baTorah mukdam u'meuchar).*30+ Aceast poziie este acceptat de ctre ortodoci iudaismului . Non-evrei ortodoci, n general, neleg textele ca semne c textul actual al Tora a fost redactrii din surse anterioare (a se vedeaipoteza documentar.)

Cuprins

Bereshit (Geneza) ncepe cu povestea creaiei (Geneza 1-3) i Adam i Eva n Grdina Edenului, precum i contul de descendenii acestora. n urma acestor conturi sunt ale lui Noe i a potopului (Geneza 3-9), i a descendenilor si. Turnul Babel i povestea lui Avraamlegmntul s "cu Dumnezeu (Geneza 1011) sunt urmate de povestea patriarhi, Avraam, Isaaci Iacov, i viaa lui Iosif (Geneza 12-50). Dumnezeu d la Patriarhi o promisiune a terenului de Canaanului, dar la sfritul Genezei fiii lui Iacov s renune la Canaan pentru Egipt din cauza unei foamete. Shemot (Exodul) este povestea lui Moise, care duce copiii lui Israel din Egipt Faraonului (Exodul 1-18) si ii duce spre pamantul promis. Pe drum, ei lagrul de la Muntele Sinai/ Horeb unde Moise a primit Tora, inclusiv cele zece porunci, de la Dumnezeu, i mediaz legile Lui i legmntul (Exod 19-24) pentru poporul lui Israel. Exodul abordeaz, de asemenea, cu nclcarea poruncii mpotriva idolatriei atunci cnd Aaron au luat parte la construirea Vielul de aur (Exod 32 - 34).Exodul se ncheie cu instruciunile de pe cldirea Tabernacolului (Exodul 25-31, 35-40). Vayikra (Leviticul) ncepe cu instruciuni pentru Israel cu privire la modul de utilizare a Tabernacolului, care au avut doar construit (Leviticul 1-10). Aceasta este urmat de normele de curate i necurate (Levitic 11-15), care include legile sacrificrii animalelor i a permis sa manance (a se vedea, de asemenea: Karut), aZiua Ispirii (Levitic 16), precum i diverse i ritual legile morale, uneori, numit Codul Sanctitatea (Levitic 17-26). Bamidbar (Numeri) are dou recensminte n care numrul copiilor lui Israel sunt numrate (numerele 1-3, 26), i are multe legi amestecate ntre naraiunea.Naraiunile spun cum Israelul consolidat ca o comunitate la Sinai (Numeri 1-9), stabilit din Sinai s se ndrepte spre Canaan i au iscodit ara (Numeri 10-13). Din cauza necredinei n diferite puncte, dar mai ales la Cades Barnea (Numeri 14), israeliii au fost condamnai s rtceasc patruzeci de ani n deert n vecintatea Cades n loc de a intra imediat teren de promisiune. Chiar i pcatele lui Moise i a spus el nu ar tri pentru a intra n teren (Numeri 20). La sfritul Numbers (Numeri 26-35), Israel se mut din zona Cades spre pmntul fgduinei. Ei prsesc deertul Sinai i merg n jurul Edomului i prin Moab unde Balac i Valaam se opun acestora (Numeri 22-24; 31:8, 15-16). Ei nfrngerea doi regi Transiordania, Og i Sihon (Numeri 21), i aa mai vin s ocupe o parte a teritoriului din afara Canaanului. La sfritul crii se afl pe cmpiile Moabului opus Ierihon gata pentru a intra n ara promis. Devarim (Deuteronom) const n principal dintr-o serie de discursuri ale lui Moise pe cmpiile Moabului faa Ierihonului ndemnndu-Israel, s asculte de Dumnezeu i instruciuni suplimentare cu privire la legile Lui. La sfritul crii (Deuteronom 34), Moise este permis s vad ara promis de pe un munte,

dar nu se tie ce sa ntmplat cu Moise pe munte. El nu a fost niciodat vzut din nou. tiind c el se apropie de sfritul vieii sale, numete Moise Iosua succesorul su, s-l bequeathing manta de conducere. Curnd dup aceea Israelul ncepe cucerirea Canaanului.

Tora i iudaismul Tora este Sfnta Scriptur si cartea principala a iudaismului. n conformitate cu nvturile talmudice Tora a fost creata pe parcursul a 974 generaii (2.000 de ani), nainte ca lumea sa fi fost creata, i este planul pe care Dumnezeu a folosit pentru a crea lumea. n plus, Talmudul nva, tot ceea ce a creat n aceast lume este, n scopul efecturii de cuvnt al Torei, i temelia credinei evreieti provine din cunotinele pe care Domnul este Dumnezeu, Care a creat lumea. Rabinic scrieri oferi idei diferite cu privire la momentul ntreaga Tora a fost de fapt dezvluit poporului evreu.Apocalipsa lui Moise la Muntele Sinai este considerat de muli a fi evenimentul cel mai important revelatoare.Potrivit datnd din text prin Ortodoxe rabinii aceasta a avut loc n 1280 .Hr.. Unele surse rabinice afirm c ntreaga Tora a fost dat tot la o dat la acest eveniment. n credina maximalist, acest dictare inclus nu numai citatele care apar n text, dar fiecare cuvnt din textul propriu-zis, inclusiv fraze precum "i Dumnezeu a vorbit lui Moise, i a inclus Dumnezeu ...", spune lui Moise despre Moise proprii deceselor i a evenimentelor ulterioare. Alte surse rabinice clasice susin c Tora a fost revelat lui Moise pe parcursul multor ani, si a terminat numai la moartea sa. O alt coal de gndire susine c, dei Moise a scris marea majoritate a Torei, un numr de propoziii n ntreaga Tora trebuie s fi fost scris dup moartea sa de ctre un alt profet, probabil, Joshua. Abraham ibn Ezra i Iosif Bonfils observat c unele fraze n Tora s prezinte informaii pe care oamenii ar trebui s aib doar cunoscute dup vremea lui Moise. Ibn Ezra sugerat, i Bonfils mod explicit, c Iosua (sau poate un profet mai trziu) a scris aceste seciuni ale Torei. rabinii Alte instrumente nu ar accepta aceast credin. Se crede n interiorul iudaismului, care a fost Israelul credincios Dumnezeului lui Israel, restul de Tanakh sau Biblia ebraic ar fi fost inutile. O mare parte din restul din Biblie se refer la ebraic avertismentele lui Dumnezeu i poporul Su de asteptare napoi la Sine. Astfel, primele cinci cri sunt considerate ca fiind unic i suficient pentru ca revelatia complete de la Dumnezeu, n timp ce restul Tanakh ocupa cu plecarea lui Man nesupunere fa de Tora. Talmudul (Tractate Sabb). 115b prevede c o seciune aparte n Cartea de numere (10:35 - 36, nconjurat de clugrie ebraic scrisoare inversate) n forme de fapt, o carte separat. Pe acest verset o Midra pe cartea de Mishle (numite, de asemenea, Proverbe) afirm c "Aceste dou versete provin dintr-o carte independente care au existat, dar a fost suprimat!" Altul (eventual mai devreme) Midra, Ta'ame Haserot

Viyterot, afirm c aceast seciune de fapt vine de la cartea de profeia lui Eldad i Medad. Talmudul spune c Dumnezeu a dictat patru cri ale Torei, dar c Moise a scris Deuteronom n propria cuvintele sale (Talmudul Bavli, Meg). 31b.Toate convingerile clasic, cu toate acestea, susin c Tora a fost n ntregime sau aproape n ntregime de mozaic i de origine divin. lectur Tora In ebraic: , K'riat HaTorah ; "[Citirea] Torei") este un ritual facut de un evreu religios, implic lectur public a o serie de pasaje dintr-oparcurgere Tora. De multe ori termenul se refer la ntreaga ceremonie de scoatere si parcurgere a Torei (sau suluri) din corabie, scandnd extras speciale corespunztoare .Este diferit de studiu academic al Tora. Lectur periodica publica a Torei a fost introdus de Ezra Scribe dup ntoarcerea poporului evreu din captivitate babilonian (c. 537 .Hr.), astfel cum este descris n Cartea lui Neemia.*32+ n epoca modern, adepii iudaismului ortodox practica Tora lectur n conformitate cu o procedur stabilit ei cred c a rmas neschimbat n dou mii ani de la distrugerea Templului din Ierusalim (70 CE). n secolele 19 i 20 CE, noile micri, cum ar fi reforma iudaism i iudaism Conservator au fcut adaptri la practica de a citi Tora, dar modelul de baz de a citi, de obicei, Tora a rmas acelai: Ca parte a dimineata sau dupa-amiaza servicii de rugciune, n anumite zile din sptmn sau de srbtori, o seciune a Pentateuhului este citit dintr-o parcurgere Tora. Pe Shabbat (smbt) dimineaa, o seciune pe sptmn ("parasha") este citit, selectate astfel nct ntregul Pentateuh este citit n fiecare an consecutiv.*33+*34+ Pe mesele de smbt, de luni, i joi, la nceputul urmtoarele poriune de smbt este citit.La srbtorile evreieti i zi rapid, sectiuni speciale conectate la zi sunt citite. Evreii observa o vacan anual, Simchat Tora, pentru a srbtori ncheierea ciclului de an de lecturi. Tora, fiind de baz a iudaismului, este natural, de asemenea, nucleul sinagoga. Ca atare, Tora este "mbrcat", de multe ori cu un toc, diverse ornamente si o coroana (vamal variaz ntre sinagogi i culte). Congregants tradiional stand n cazul n care Tora este adus s fie citit.

Talmudul Talmud

Mina i Ghemara.. Obiectul discuiilor i dezbaterilor asupra Torei purtate de

ctre crturari i discipoli lor n colile academiile din Palestina i Babilon. Midraim.. Discui ale rabinilor cu credincioi n sinagogi Sute de nvai pe timpul a 6 veacuri Varietate de opini care merg pn la contradicii. Ghemara Palestinian, arameica de vest. Ghemara Babilonian, arameica de est i dialectul mazdean. Bet ha-Kneset: cas de adunare. Ezechiel- Ieheskel. Profet provenit dintr-o familie nobil ebraic. Activitate dus

pe parcursul a 22 de ani. Cartea sa este considerat cea mai sacr dup Pentateuh. Ezra. ntemeietorul legalismului rabinic. Sosit n Babilonia n 486. Zugot. Adic cupluri de rabini. Ultimul Hillel i amai. Saducei ( compromis cu elenismul, respectarea Legii n liter) i Farisei. Tanaimi. Instructori n Tora. coala lui Hilel i coala lui imai. 300 de punte controversate ntre ei. coala lui

Hillel mai puin stric a nvins coala lui imai. Zakai. Discipol a lui Hilel. A creat academia de la Iavne- Iamnia n sudul

Palestinei. Elia.100-130.Interpretare simpl. Akiva ben Ioshef. Iehuda Ha- Nasi. Iuda Prinul. Mina ( ane- a repeta). Codificarea Torei orale. Mina are 6 pri. Sedarim-ordine. Mashitot. Tratate. 63. Capitole. 523. Paragrafe Sunt menionai 150 de nelepi. Hillel , amai, Zakai, Elia, Akiva, Iehuda etc Ghemara. Comentariul Minei. Nu acoper toate capitolele Minei ( Pierdute?) Un capitol ncepe prin Printr-o halala-decizie. Urmeaz comentariu , adic

Mina Sugia: enunarea Minei, analiza ei sub forma de ntrebri rspunsuri ( uneori

se menioneaz participani la dezbatere). Discuiile duc la o hotrre care trebuie acceptat ca Lege. Dac nu se termin printr-o hotrre ferm. Atunci se folosete expresia Teku.

Problema nu a fost rezolvat. Ea urmeaz s fie rezolvat de profetul Eliahu cnd v-a anuna sosirea lui

Mesia. Agada: Naraiune. Desemneaz seciuniile literaturi rabinici. Mediteaz la

detalile tehnice ale halalei. Halala i agada se completeaz reciproc. Ester, Midraul. Meghilot ( suluri) Cntarea Cntrilor, Rut, Plngerile, Eclesiastul i

Despre Dumnezeu.

Nu exist nici un argument care trebuie s-l conving pe evreu c exist

Dumnezeu. Acest lucru este de la sine neles. Fiecare dintre lucrurile din univers au o pereche. Cerul i pmntul, soarele i

luna, ziua i ntunericul, femeia i brbatul.Cu o singur excepie Dumnezeu este Unic. Discuia lui Moise cu Faraonul: Cine este Dumnezeul vostru , ca s ascult de glasul lui. Universul este plin de de puterea Dumnezeului nostru. El a existat nainte de a

fi creat lumea i va exista i dup ce lumea va fi luat sfrit. El este cel care te-a creat i care a pus n tine suflu de via... El a format munii i dealurile, El le-a nvemntat cu iarb. El face s cad ploaia i roua, El face s creasc iarba. El formeaz i embrionul n pntecele matern i l aduce n stare s ias de acolo viu. ( Exod R, 5,14) Cinstete-i tatl i mama, s nu ucizi, s nu fptuieti un adulter, s nu furi, s

nu depui mrturie fals, s nu rvneti l-a bunul altuia nimeni nu poate s resping vreuna din aceste legi fr a respinge rdcina lor, pe Dumnezeu care le-a poruncit. 1. 2. Cine practic idolatria respinge cele 10 porunci. Idolatru este cel care respinge primele 5 porunci. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tu, s nu ai ali dumnezei n afar de Mine. S nu i faci chip cioplit, nici vreo nfiare a lucrurilor care sunt sus n ceruri

sau jos pe pmnt. 3. S nu iei n deert numele Domnului Dumnezeului Tu, cci domnul nu va lsa

nepedepsit pe cel care va lua n deert Numele Lui. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Adu-i aminte de ziua de odihn ca s-o sfineti. Cinstete pe tatl tu i mama ta. S nu ucizi. S nu fi desfrnat. S nu furi. S nu mrturiti strmb.

10. S nu poftei casa aproapelui tu, femeia....nimic din cte are aproapele tu. Cel care respinge idolatria cunoate ntreaga Tora. Eu sunt cel dinti , cci eu nu am tat. Eu sunt cel din urm cci nu am frate. n

afar de mine nu exist alt Dumnezeu, cci nu am fii. Acela care respinge idolatria este socotit a fi evreu. Cu toate c Dumnezeu sluiete n ceruri, ochii Si i vd i cerceteaz pe fii

omului. Referindu-se la om dac il creez, spuse El, vor iei dintr-nsul ri, dac nu-l

creez, cum vor vedea lumina zilei cei drepi? El pedepsete nelegiuirea prinilor n copii pn la a treia i a patra generaie

dar se ndur pn la a mia generaie. Cine enun explicit numele este vinovat de o crim capital. S nu faci obiect al cercetrilor tale ceea ce este greu pentru tine, ceea ce i

este ascuns s nu scrutezi. Gndete-te la ceea ce este l-a ndemna ta i nu te ocupa

de lucruri tainice. Dei coboar din cer, ploia provine de pe pmnt. Chiar i ceea ce pare inutil pentru lumea aceasta : mutele, purici, nari ,

gndaci, obolani sunt prticele a ordinii universale. Istoria creaiei ncepe cu Bet ( beraha - a binecuvnta) i nu cu alef prima liter

a alfabetului ( atira-blestem). Dumnezeu a creeat nti universul i apoi pe om. I-a asigurat subexistena. Dumnezeu este aproape de toi aceia care l invoc sincer. Elionimi ngeri - cei de sus. Tahtonimii- oameni cei de jos. Cu excepia lui Gabriel iniiat n toate idomurile- ceilali ngeri nu cunosc

dect ebraica. ngeri sunt nemuritori, nu se reproduc, nu cunosc impulsul rului. 4 ngeri nconjoar tronul: Mihail ( dreapta) , Gabriel ( nainte) ,Uriel ( stnga) i

Rafael ( napoi) . Mihail i Gabriel au fost cavaleri de onoare la cstoria lui Adam. Au asista l-a

nmormntarea lui Moise. Mihail este cel care a anunat-o pe Sara c o s aib un copil. Gabriel este cel care a distrus Sodoma i Gomora. O legend ciudat spune c n momentul cnd Solomon s-a cstorit cu fiica

unui faraon. Gabriel a cobort pe pmnt i a pus o trestie n apele Tibrului. Acolo a luat natere stucurile iniiale ale Romei , cea care v-a distruge Israelul i i va robi pe evrei. Gabriel- Prinul focului. Rafael. Prinul vindecrilor. Uriel. Prinul lumini. Jurkami- Prin al grindinei Rahab-Prin al Mrii Laila-Prinul concepiei. Metatron- Prinul Lumii ( La un moment dat se bucura de o veneraie

deosebit)

Sandalfon- ngerul asociat lui Metatron . Duma- Este ngerul morii. Satan-ngerul rului. Are trei misiuni_ i ademenete pe oameni, i acuz n faa

lui Dumnezeu , aplic pedeapsa cu moartea. Literele numelui su este de 364. Puterile acuzatoare nu sunt permise de Yom Kipur. Doi ngeri l nsoesc pe evreu cnd vine de la Sinagog n seara de sabat , unul

bun i unul ru. Despre cstorie. o 1. Cel care nu se cstorete triete fr bucurii, fr binecuvntare i fr

bine o 2. Un celibatar nu este OM. El i-a creat brbat i femeie i-a binecuvntat i i-a

numit OM. o o o 3. Casa unui brbat este femeia sa. 4. Un brbat trebuie s se cstoreasc de la 16 la 24 de ani. 5. Ordinea este urmtoarea Un brbat trebuie s cldeasc o cas , s

sdeasc o vie i apoi s se cstoreasc. o 6. Un brbat nu trebuie s se cstoreasc nechibzuit dac situaia sa nu o

permite. o Ca i n Biblie , Talmudul autorizeaz poligamia, dar nu sftuiete ca ea s fie

practicat o a: Un brbat se poate cstorii cu attea femei cte socotete c este bine s

aib Talmudul este o compilaie a opiniilor docte acumulate n scris pn la sfritul secolului V e.n. n majoritatea cazurilor, opiniile docte sunt prezentate sub form de dialoguri i opinii minoritare pe lng opinii majoritare. Textul talmudic conine numeroase elemente de legend i folclor, acestea fiind enunate ca o ilustrare sau surs suplimentar a opiniilor docte. Pe lng textul talmudic definitivat pn la sfritul secolului V e.n.au fost adugate diferite comentarii care, cu timpul, au ajuns s fie considerate ca o parte integrant a studiului talmudic. Opiniile docte enunate n Talmud trateaz toate aspectele vieii umane prin perspectiva normativ a iudaismului. Axioma fundamental a iudaismului este c Tora este divin, unic, etern i

irefutabil suprem. Tora este format din primele cinci cri ale Vechiului Testament. "Pentateuch" este termenul grec referitor la primele cinci cri ale Vechiului Testament. Etimologic, noiunea de Tora este complex i include "nelepciune", "nvtur" precum i un sens arhaic de "lege". Textul talmudic explic aplicarea practic a celor 613 porunci, care formeaz cultul mozaic."nvtura" sau studiul de Tora este imperativul primordial al iudaismului, dat fiind c existena uman este i trebuie s fie reglementat n exclusivitate prin Tora. Necesitatea permanent de a acumula i de aplica cunotiina de Tora n absolut toate domeniile vieii a creat necesitatea de a conserva, de a transmite i de a sistematiza opiniile nelepilor despre diferitele chestiuni tratate. Cronologic, "nvtur" oral, nescris, a fost prima modalitate de conservare a opiniilor i a comentariilor din secolele V .e.n.-II e.n. Rabbi Yehuda Hanassi (135-220 e.n) a fcut prima compilaie scris a opiniilor cunoscute pn la vremea sa. Aceast lucrare este denumit "Mina", noiune echivalent cu "repetiie", "studiu" sau eventual "studiu prin repetare". "Ghemara" este stratul de opinii adugate la textul talmudic n decursul secolelor IIV. n secolul XI au fost adugate la fiecare pagin comentariile lui Rashi (Rabbi Shlomo Ben Yitzhaki, cca. 1040-1105). Comentariile lui Rashi snt scrise cu un tip deosebit de litere. n mod uzual, textele sunt aezate n forma literei "L", Mina fiind n centru, nrmat n stnga i jos de textele Ghemara. Prima tiprire a Talmudului provine de la cretinul Daniel Bromberg din Anvers, care a trit ntre anii 1516-1549 la Veneia. De-a lungul secolelor s-au cristalizat dou versiuni diferite: Talmudul din Ierusalim (Yerushalmi) i Talmudul din Babilon babilonian (Bavli). Exist foarte multe similitudini, dar i mari diferene ntre aceste dou compilaii. Talmudul babilonian este sursa contemporan primordial i obiectul de studiu principal. Caracterul textului talmudic este foarte complex. Talmudul este o compilaie incert, nesistematic i imprevizibil, compus din versete din Tora i din ntreaga Biblie, opinii ale participanilor la dialoguri, alturi de poveti, legende i mituri. Subiectele tratate au tangen cu toate aspectele existenei umane i sociale, prin perspectiva axiomatic a supremaiei insuperabile invocate pentru Tora. Adesea, diferitele aspecte ale unei probleme sunt tratate n diferite contexte, la o mare distan unul fa de cellalt, ceea ce implic o metodologie de studiu foarte riguroas i consecvent. n mod uzual, un tratat ncepe prin enunul unei reguli care devine subiectul diatribelor ulterioare. Cititorul sau studentul trebuie s deduc argumentul conclusiv, dup ce a studiat argumentele invocate. Textul talmudic nu este clar sau uniform. n principiu, textul diferitelor straturi ale Tamudului este scris n ebraic cu un ingredient n limba arameic, la care se adaug frecvent numeroi termeni foarte rari din latin, greac, persan i mai ales, ebraic. Studiul sistematic al Talmudului este o activitate zilnic. Studiul ntregului ciclu talmudic dureaz 5-6 ani. n zilele noastre exist un mare numr de situri prin intermediul crora aceeai pagin zilnic (Daf Yomi) de Talmud este studiat simultan n ntreaga lume.

Talmudul babilonian este compus din 6 "Ordine" sau "Categorii":

Semine (Zraim semnturi): n Talmudul Babilonian a fost inclus numai tratatul "Berachot" - "Binecuvntri", care include discuii halahice despre timpul, cronologia rugciunile i esena rugciunilor. Talmudul din Ierusalim include aici o vast tematic provenit de la practica agriculturii. Srbtori (Moed - )tratate - ordin dedicat legilor abatului i a srbtorilor. Snt formulate legile generale pentru toate srbtorile i aspectele specifice ale fiecrei din acestea. Femei (Naim ) tratate - n aceast parte snt enumerate legile despre cstorie i divor, obligaiile prinilor, educaia copiilor i nvarea lor a diferite meteuguri. Pagube (Nezikin pagube) - 10 tratate - este dedicat comentrii legilor despre daunele materiale, sistemul de penalizare i amenzi. Snt prezentate principiile dreptului evreiesc. Tratatul "Avoda Zara" definete idolatria, iar "Pirkei Avot", prezint nvtura etic a autorilor Talmudului. Subiecte sacre (Kodaim sfinenie) - 11 tratate- trateaz legile despre sacrificii, slujba n Templu, legile alimentaiei (Karut) i sacrificarea ritual a animalelor (hita). Puritate(Teharot ritual pur) - 12 tratate - dedicat exclusiv subiectului curenia ritual i a chestiunilor de impuritate personal.

Fiecare "ordin" sau "categorie" este subdivizat n tratate, cri, capitole, pagini i foi. Controverse din talmud

Fr lege (talmudic), fr Israel care s o practice, lumea nu ar mai exista. Dumnezeu ar face-o s reintre n neant. i lumea nu va cunoate fericirea, dect atunci cnd se va fi supus imperiului universal al acestei legi, Dumnezeu a dat iudeilor putere asupra averii i a vieii tuturor popoarelor. Jsrael este ca stpna casei, creia brbatul i aduce bani. ntr-adevr, fr s ndure greutatea muncii, el trebuie s primeasc bani de la toate popoarele din lume. Este permis s despoi pe un goi. S nu furi pe nici un om, adic pe nici un ovrei. Este oprit s mprumui pe goimi, fr camt. Dumnezeu a poruncit s practici cmtria fa de un goi i s nu-i mprumui bani, dect numai dac consimte s plteasc dobnd; - astfel ca, n loc s-l ajui, si faci pagub, chiar cnd i este trebuincios. ns, fa de un Israelit, asemenea procedare nu este permis. Este permis s mprumui, cu camt, pe un Akum pentru c este o fapt plcut lui Dumnezeu s iei dobnd nedreapt de la un Akum. Urmai ai lui Abraham, Domnul v-a zis: voi suntei oameni, - pe cnd

celelalte popoare ale lumii, nu sunt formate de oameni, ci de bestii. Precum oamenii domnesc asupra animalelor, aa i evrei trebuie s domneasc asupra celorlalte naii ale pmntului.

Rituri

Termenul de rit cnd se refer la evrei (n limba ebraic, minhag sg., minhaghim pl.) e paralel,dar in mic msur , cu cretinismul, unde ntre altele coexist ritul catolic, cel ortodox, riturile protestante etc. La evrei, aceste minhaghim (grupuri de rit) nu reprezint diferene teologice , spre deosebire de riturile din cretinism ,ci particulariti culturale sau istorice, bazate n primul rnd pe o apartenen geografic comun (mai mult sau mai puin) i mai ales pe tradiii comune n liturghie (nosah) Cele mai mari minhaguri sunt akenaz i oriental ("mizrahi") - sefard. i din punct de vedere al practicii religioase, deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici dect cele dintre riturile cretine catolic, ortodox i protestante sau dintre riturile sunit i iit ale musulmanilor. Ritul evreilor sefarzi i cel al evreilor orientali este foarte asemntor - amndou fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi n sens larg. Alte obti evreieti sunt relativ mici i au istorie si particulariti deosebite: 1. Karaim (evreii caraii); 2. Evreii etiopieni supranumii Beta Israel i poreclii falai de ctre ceilali etiopieni; 3. Evreii din Cochin etc. 4. Cea mai mic i n acela timp strveche sect evreiasc - oficial nerecunoscut ca atare de rabinatul ortodox israelian - sunt samaritenii. 5. n lumea evreiasc, ortodoxia (a nu se confunda cu ritul cretin numit de asemenea ortodox) se mparte n rituri, minhaghim - subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puin zonelor de origine. Cele dou rituri principale sunt:

akenazii sau "akenazi", care provin din vestul, centrul i estul Europei i au vorbit mult vreme limba idi.Rostirea acestor persoane n limba ebraic n uzul liturgic, mai ales n trecut i n comunitile ultraortodoxe, precum i, n mic msur , n limba de zi de zi n Israel are anumite particulariti, fiind influenat mai ales de graiurile limbii idi - ca n pronunarea consoanelor ch (h) i r i uneori n intonaie. sefarzi (spanioli); grupul i are obria n Peninsula Iberic, iar limba uzual ia fost timp de secole limba ladino, supranumit iudeo-spaniola. Ebraica n rostirea lor a fost adoptat ca pronunia ebraic modern oficial. Evreii sefarzi au fost izgonii din Spania i Portugalia n 1492 i respectiv 1498. Au

primit azil n Imperiul Otoman, inclusiv n Balcani (Bosnia, Macedonia, Bulgaria, ara Romneasc etc), n Turcia i Grecia, n Palestina i Siria, n Egipt i n Maroc; de asemenea n Olanda, Anglia i America. Evreii orientali (mizrahim) sau sefarzi n sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii, din Yemen, din Irak (babilonieni), din Caucaz, Iran, Buhara i din restul Asiei . Un rit asemntor au i evreii italieni i evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania, denumii romanioi Templul din Ierusalim a fost simbolul existenei evreilor n antichitate. Era cunoscut de vecini, ca i de cei care veneau de departe s-l vad. A fost distrus de dou ori.

Al doilea Templu a fost refcut n miniatur, mpreun cu modelul Vechiului Ierusalim, la scara 1/50, n apropiere de Holyland Hotel. S-au folosit informaiile din tratatul Midoth al Minei, ca i din descrierile lui Josephus Flavius. De realizarea proiectului s-a ocupat o comisie condus de arhitectul Michael Avi-Ionah. Templul din Ierusalim, a fost construit de Solomon i era considerat casa lui Dumnezeu . Templul era alctuit din dou ncperi impuntoare: Sala principal n care aveau acces numai preoii i Sfinta Sfintelor , Cea de a doua sal , ua acesteia fiind pzit de doi heruvimi. n Sfnta Sfintelor , Ptrundea numai marele preot , o dat pe an de Yom Kippur. Aici erau pstrate tablele legilor.

Coloanele de la intrarea in templu, simbolizau puterea lui Dumnezeu, forta Lui creatoare si acceptul Lui de a locui in casa facuta de maini omenesti. In viziunea lui Solomon si a poporului evreu, Templul inchipuia si prefigura cosmosul. Cele trei parti constructive ale lui, debirul - Sfanta Sfintelor, hekalul - sfanta si ulamul - pridvorul, aveau un simbolism profund in cosmologia iudaica, ele reprezentand cele trei elemente fundamentale ale creatiei; cerul, pamantul si apa. Iosif Flaviu, vorbind despre semnificatia cosmica a Templului, spune: "chivotul legii, cu elementele lui sacre, simboliza natura universului".Partea a treia a templului - Sfanta Sfintelor - unde preotii si poporul nu aveau voie sa intre, ci numai arhiereul o data pe an, era cerul, care se deschidea numai lui Dumnezeu, iar cele doua parti, sfanta si pridvorul, accesibile preotilor, este pamantul si marea, accesibile oamenilor (Antiq. jud. III, 6, 4; III, 7, 7). Aceasta cosmologie a Templului a fost preluata mai tarziu an literatura rabinica.

Filon din Alexandria dezvolta in operele sale acest simbolism, descriind templul cosmic. El compara cerul cu Sfanta Sfintelor si obiectele din Templu cu astrele. Chivotul legii, care se afla in debir si era impodobit cu ghirlande de aur, simbolizeaza astrele, stelele si planetele; cele doua laturi ale lui sunt cele doua echinoctiuri, iar

cele patru inele de aur, cu care era prins la capete, sunt cele patru anotimpuri. Cei doi heruvimi, din Adyton, sunt cele doua emisfere "caci lumea intreaga este inaripata". Este o viziune dualista a lumii inteligibile. Este o lume in care Moise a fost initiat pe muntele Sinai si de acolo el a exprimat simbolismul prin chivot, care, in obscuritatea debirului, a pastrat simbolul Dumnezeului ascuns al lui Israel. Chivotul este arhetipul sau modelul. Heruvimii sunt cele doua puteri primordiale, cea creatoare, prin care sunt toate si cea conducatoare care stapaneste lumea. Masa de aur din Templu este puterea binefacatoare. Cele doua table ale legii simbolizeaza carmuirea si judecata. Cuvantul care se face auzit in mijlocul heruvimilor este Logosul, care sta pe scaunul puterii. Se poate vedea aici o conceptie platonica, care se opune simbolicii cosmice a stoicismului. Jahve este, in conceptia iudaica, un Dumnezeu ascuns, care ramane in obscuritate. El exista inainte de lumea vizibila, care este opera sa. Marele preot este initiatorul si numai el are acces in lumea misterului ascuns. Filon, in interpretarea adytonului, are o conceptie originala, in raport cu simbolica cosmica a Templului. Va relua in schimb simbolica traditionala, in interpretarea celor doua parti ale Templului - ulamul si hekalul. Obiectivelor din hekal le da o interpretare anagogica. El vede in candelabrul cu sapte brate (menora) Logosul inconjurat de cele sapte puteri. Simbolismul cosmic al Templului se refera in mod special la trei obiecte care erau in Sfanta; candelabrul cu sapte brate (menora), masa punerii painilor si altarul tamaierii. Aceste trei obiecte simbolizeaza actiunea harului, gratiei in lume: masa punerii painilor vietuitoarelor terestre, candelabrul - astrele, iar locul central in cosmos il ocupa altarul tamaierii, simbolul actionarii gratiei in apa si pamant. Masa punerii painilor, cu cele 12 paini, evoca, pentru Iosif Flaviu, cele 12 luni ale anului (Antiq.jud. III, 7, p. 7). La Filon, ele mai au si semnificatia lumii sensibile, de unde provine hrana, spre deosebire de chivot, simbolul lumii inteligibile. Masa, este situata in partea nordica a Sfintei Sfintelor, iar pe ea sunt doua elemente: paine si sare, pentru ca vanturile din nord sunt cele mai fecunde (Viata lui Moise, III, 10). Filon vede in tija centrala a candelabrului soarele in mijlocul celor sapte planete. Simbolismul sau se intinde la toate partile componente ale candelabrului: aurul-ciclul periodic al planetelor (aurul fiind un material ductil). Cele trei sfesnice din mijlocul candelabrului care isi are tija sa proprie, sunt cele trei semne ale zodiacului care corespunde fiecarui sezon. Primul studiu modern despre Templul din Ierusalim a fost ntocmit de doi cercettori francezi, la nceputul sec. X, Perrot i Chipiez. n Talmud se descrie modul cum a fost construit Primul Templu. Pmntul i cerul rsunau de vuietul lucrrilor... Psrile cerului soseau n zbor, cercetand dac lipsete vreun obiect... Norii veneau s aduc lucrtorilor rcoare... ngerii din cer soseau i plecau necontenit... Construcia a durat apte ani i, dup cum spune Talmudul, nici un lucrtor nu s-a mbolnvit, nu sa accidentat. Era n vremea regelui Solomon, Templul era pe Muntele Moria (unde Avraham a crezut c urmeaz s-l sacrifice pe Isaac), iar construcia era n form de amfiteatru (o influen a arhitecturii egiptene). Existau ncperi speciale pentru grzi, pentru jertfele animale etc. numai preoii i oficialitile intrau n Templu. Cnd

regele Ieroboam a mai construit temple la Bethel i Dan, faima construciei lui Solomon a nceput s scad, apoi urmaii l-au pngrit cu idoli pgni. n anul 586, Nabucodonosor, regele babilonienilor a distrus Templul, jefuind podoabele spre a le duce n capitala sa. S-a spus c era o pedeaps a lui Dumnezeu pentru necredin. Profetul Irmiahu (Ieremia) s-a ocupat de salvarea ctorva obiecte sfinte i de tabernacolul din vremea lui Moise, ascunzndu-le ntr-o grot, la Marea Moart. Ele nu au putut fi gsite de atunci. Plngerea lui Ieremia este dedicat acestui dureros moment. n anul 515 .e.a. Zerubabel a reconstruit Templul dup modelul original. n anii 175-164 .e.a., regele Siriei elinizate, Antiochus Epiphanes a prdat i a pngrit Templul, consacrndu-l zeilor greci. Macabeii l-au refcut, dar, mai trziu, trupele lui Pompei, Crassus i regelui Irod l-au jefuit n repetate rnduri. Regele Irod s-a gndit, totui, s-l refac ncepnd din anul 18 .e.a., pe acelai loc ca i Templul lui Solomon, ns de proporii mai mari i n alt concepie, cu un turn central, dominant, ornamentaia fiind mprumutat de la greci (stil corintian). Existau n construciegaleriile Torei, subterane, ca i pori spre ora, spre Palatul Hamoneilor etc. Josephus Flavius scrie: ntregul Templu, cu exteriorul lui aurit, era de o strlucire orbitoare. De departe, Templul scldat n lumin prea un munte acoperit de zpad. Soldaii lui Titus au distrus acest Templu la numai civa ani de la terminarea lucrrilor. Strlucirea marmurei i aurului a trecut n scrierile nelepilor.

11 Ianuarie 2011. Ageniile de pres vorbesc despre ridicarea unui jertfelnic iudaic in orasul Mitzpe Ierihon si rostirea, pentru prima data dupa 2000 de ani, a unei binecuvantari specifice. Acest act se adauga altora desfasurate in ultimile doua decenii, care urmaresc ridicarea Celui de-al III-lea Templu al evreilor. Daca pentru multi crestini evenimentul de la Mitz Ierihon si celelalte despre care vom vorbi inseamna adeverirea apropierii implinirii profetiei din Apocalipsa referitoare la venirea Antihristului, pentru musulmani toate acestea trezesc temerea distrugerii Moscheei Al-Aqsa, cel de-al treilea loc sfant al Islamului. Stirea despre bulversantul eveniment petrecut la inceput de an in Israel a fost transmisa de doua site-uri rusesti newsru.com si sedmitsa.ru , care citeaza NEWSru.Israel. Ce s-a intamplat de fapt? In mica asezare evreiasca Mitzpe Ierihon, situata pe drumul ce leaga Ierusalimul de anticul oras Ierihon, situat in teritoriile palestiniene, membrii Institutului Templului, infiintat in urma cu doua decenii in scopul ridicarii Celui de-al III-lea Templu al evreilor, au cladit un jertfelnic cu o inaltime de 4 metri, cu o lungime si o latime de cate 6 metri. Jertfelnicul a fost realizat din pietre adunate din desertul Iudeei, din locuri necalcate de om, conform prescriptiilor Iudaismului. Pietrele au fost prelucrate fara a fi folosit fierul si au fost

incleiate cu un material special din nisip adus din craterul Ramon si un bitum din acelasi desert al Iudeei. Acest clei este rezistent la temperaturi ridicate, nu acumuleaza caldura, fapt ce permite mentinerea unui foc constant. Crearea jertfelnicului a coincis cu ziua in care, conform traditiei iudaice, a fost distrus primul Templu si Cel de-al II-lea Templu al evreilor. Pasi evidenti pe drumul ridicarii Templului Institutul Templului mentionat mai sus si colaboratorii sai au mai reconstituit pana in prezent in jur de 70 de elemente care vor fi folosite in viitorul Templu. Printre ele, harpa de aur a regelui David, cele doua vase de aur care vor fi puse pe masa de aur din altarul Kodesh al Templului, semisfesnicul cu trei brate din aur, jertfelnicul de aur pentru arderea tamaiei, chiuveta de arama, masa de aur si hainele marelui preot, iar de curand a inceput constructia pietrei de altar. Cand aceasta va fi finalizata, va fi transportata pe Muntele Templului din Ierusalim, urmand imediat reinoirea serviciului divin. Mai trebuie spus ca pentru ridicarea Celui de-al III-lea Templu au fost colectate fonduri banesti importante, a inceput confectionarea a 120 de costume pentru preotii selectati din randul familiilor descendentilor vechilor preoti ai Templului, s-au strans meteriale de costructie in Israel si SUA si, bineinteles se fac incercari pentru reorganizarea Sinedriului, forul superior evreiesc in domeniul religios si legislativ, format din 23 de mebrii, care a fost dizolvat in anul 358 d.Hr. La toate acestea se adauga macheta la scara 1:60, replica a Templului lui Solomon, cu un sistem hidraulic care permite ridicarea cladirii-sanctuar plasata in mijlocul complexului muzeal Aish Ha Torah Yeshiva din Ierusalim, chiar langa Muntele Templului, in care vizitatorii pot vedea indeaproape replicile Menorei, Altarul Interior sau Chivotul Legii. Temeri, apostazie, dileme smerenie si rugaciuni Temerile crestinilor referitoare la ridicarea Celui de-al III-lea Templu au fost exprimate de Cuviosul Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai iubiti parinti athoniti, trecut la Domnul in anul 1994, care inaintea chemarii la ceruri spunea: Situatia este infricosatoare!S-a inceput apostazia, a ramas doar sa vina fiul pierzariiCrestinii vor indura o mare prigoanaEste evident ca oamenii nu inteleg ca acum traim semnele vremurilor de pe urma si ca peceatea Antihristului devine o realitate. Semnul ca se apropie implinirea proorocirilor va fi daramarea Moscheei lui Omar din Ierusalim. Cuvintele parintelui sunt reluate astazi si reproduse pe toate site-urile pe care se comenteaza problema Celui de-al III-lea Templu. Teama distrugerii Moscheei Al-Aqsa

este impartasita si de Sheikh Raad Salah, liderul aripii de nord a Miscarii Islamice din Israel, care crede ca prim-ministrul in functie al Israelului, Binyamin Netanyahu, ar incerca sa reconstruiasca Templul pe ruinele moscheei amintite: Netanyahu este pe cale sa construiasca falsul TempluPericolul asupra Ierusalimului si Moscheei Al-Aqsa este tangibil si imediat. Ne asteptam la surprize mortale care pot rani Ierusalimul si Moscheea Al-Aqsa in principal, declara de curad acesta. Iata o situatie tulburatoare: religia evreilor le cere acestora sa reconstruiasca Templul, ca parte din planul divin pentru salvarea poporului evreu si a intregii lumii, crestinii se tem de sosirea vremii Antihristului, iar musulmanii plang deja posibila distrugere a celui de-al treilea lor loc sfant. Traim cu adevarat ceasurile de pe urma ? Cine si cum va rezolva problema ? Pana la raspunsul pe care il asteptam sa ne rugam cu smerenie la Domnul, Singurul care stie mersul vremii si al vremurilor. Amin. 4. Cabala

Cabala este o tradiie veche, ce s-a nscut acum 5770 de ani. Termenul Cabala deriv de la cuvntul ebraic kabbalah, care nseamn primire, receptare. De fapt, limba ebraic, considerat una din limbile sacre, a fost dezvoltat n mod special de ctre i pentru cabaliti, pentru a-i ajuta s comunice despre chestiuni spirituale. Accesul larg la esoterismul Cabalei este realizat de abia la sfritul secolului XII, prin Cartea lui Zohar. n viziunea cabalistului Baal HaSulam, nsemntatea vieii este revelarea Dumnezeirii Sale ctre creaturile sale n aceast lume. Deci, mai mult dect n orice tradiie, n Cabala, care este mult mai abstract i mai cifrat, revelarea Sinelui este o chestiune de druire din partea Divinitii ctre om, atunci cnd acesta s-a corectat, iar omul e cel care primete, datorit trezirii fiinei prin studierea nelepciunii Cabala. Sinele n Cabala este chiar Dumnezeu manifestat n om, i are un corespondent n inima spiritual. Trezirea punctului din inim i apoi mplinirea complet a acestui punct pn la desvrire, este scopul pe calea spiritual a Cabalei. Metode de revelare a Sinelui Ceea ce trebuie s fac aspirantul la revelarea Sinelui pe aceast cale este s merite revelarea. Pentru aceasta, el trebuie s studieze texte autentice cabalistice (un brbat trebuie s studieze cel puin trei ore pe zi obligatoriu, dar femeia nu neaprat, pentru c se presupune c natura feminin este nclinat spre evoluie spiritual) i s munceasc mult n interiorul su, prin contientizare i iubire. Acestea, studiul i munca, vor conduce pe aspirant la corectare, ceea ce nseamn refacerea drumului napoi prin cele cinci lumi subtile ,superioare acestei lumi, ctre Creator i Lumina acestuia Venic. Munca interioar trebuie s vin cu mprejurri potrivite: profesori,

cri (i Biblia este considerat carte cabalistic) i grupul spiritual. Se caut astfel unirea cu Creatorul, care n ebraic se numete Boreh i care provine de la ali doi termeni ebraici: bo care nseamn vino i re'reh care nseamn vazi. Deci, cuvntul Creator este o invitaie personal de a experimenta lumea spiritual. Creatorul n aceast tradiie este una cu Natura, cu legea dragostei. Crile de Cabala autentice, fr explicaii, sunt la fel de cifrate ca i textele alchimice. Un neiniiat nu ar nelege nimic, dect ar citi o poveste frumoas, nsemntatea spiritual rmnndu-i ocultat. De exemplu, n tiina Cabala, Egipt nseamn ego, Israel vine de la cuvintele ebraice Ishhar-lael, care nseamn direct ctre Dumnezeu, cel care are dorin s ajung la Boreh, muntele Sinai este egoismul nostru pe care trebuie s l surmontm etc. De menionat faptul c aceast tradiie nu este una religioas, cum nici Yoga nu este, ci este o tiin i o metod care ne ajut s ne schimbm natura de a dori i de a primi n natura de a drui. Etape pe calea revelrii Sinelui n tradiia Cabala Prima etap pe calea spiritual cabalistic este contientizarea punctului din inim (se refer la dorinta unica spiritual). De aici ncepe cutarea i gsirea tradiiei potrivite fiinei respective, care s i reveleze Adevrul. Noi suntem considerai dorine de a primi pentru a primi. Prin evoluie, se ajunge s se depeasc egoismul i s se transforme dorina din inim de a primi pentru a primii n dorin de a drui necondiionat si in cele din urma a a junge in starea finala numita Ahava(dragoste) a primii pentru A drui (a drui Creatorului) stare numit si Gmar haTikun Corectarea Final. Exist o alt etap pe calea aceasta: contientizarea deplin a egoismului din noi. Nu se neag i nu se lupt mpotriva tendinelor aa-zise inferioare ca n alte tradiii, ci se urmrete contientizarea deplin a tuturor tendinelor egoiste, pn cnd, n punctul culminant, apare dorina de a fi ajutai de Creator pentru a depi egoismul. Sinele este calitatea pe care ar trebui s o capete creatura, de a fi asemenea naturii, altruist. Punctul n inim este caracteristic fiecrei fiine umane i reprezint nsi dorina de spiritualitate. Trebuie ca fiina uman s-i dezvolte acel punct n inim ctre o dorin real de a primi pentru a drui. Dar nu orice punct din inim e trezit dintr-odat din cauza dorinelor de mncare, sex, bani sau cunoatere. Etapa urmtoare este aadar dezvoltarea punctului din inim, iar atunci cnd n inim nu mai exist dect dorina spiritual, atunci adeptul este deplin nclinat corectrii egoismului, ceea ce corespunde revelrii Sinelui. Dar, se spune c n timpurile noastre nu se poate ajunge la desvrire dect prin comuniune cu ceilali, prin cotientizarea deplinei interconectri ntre toi i a sufletului comun. Exist patru etape de la trezirea punctului n inim pn la deplina lui dezvoltare: Dubla ascundere; Ascunderea; Revelaia; Dubla revelaie.

Dup ascundere urmeaz nc 125 de trepte pn la revelare i dubla revelare. Viziunea asupra realitaii prin prisma Sinelui revelat n primul rnd, dispare iluzia, manifestare a contiinei caracteristic tuturor tradiiilor spirituale comentate n aceast lucrare. i se percepe interconectarea i faptul c tot ceea ce exist n viaa exterioar oglindete de fapt interiorul. nelepciunea Cabala nu este interesat ntr-att de aspectele percepiilor paranormale, ci de trirea iubirii universale i a fraternitii nc din etapele anterioare revelarii Sinelui Etape ulterioare revelrii Sinelui Se presupune c Sinele individual nu se poate revela dect prin lucru n grup i n mod deplin atunci cnd toi oamenii vor atinge acest nivel spiritual. Exist profesori de Cabala eliberai de egoism, se spune, ns n 230 de ani se spune c ntreaga umanitate va tri i n lumea aceasta i n cea spiritual, va trece MACHSOM-ul, adic va depi bariera, ecranul care se interpune ntre lumea noastr i cea spiritual. Trebuie ns parcurs scara spiritual, adic prin libera alegere s ne ntorcem ctre Lumina Suprem a Creatorului, la stadiul n care am fost creai dintru nceput i s lucrm la trezirea contiinei celorlali, pentru c planul Creaiei nu poate fi terminat dect atunci cand fiecare persoana de pe acest Pmnt va atinge cel mai nalt nivel spiritual i astfel toat umanitatea s se uneasc ntr-un singur suflet corectat idependent, care este numit n crile sacre ale Cabalei Adam ha Rishon.

5. Triburile Pierdute

TRIBURILE PIERDUTE

Misterul: Ce s-a intamplat cu Cele Zece Triburi Pierdute ale Lui Israel? Inca de cand asirienii au exilat triburile pierdute ale lui Israel, in secolul VIII i.Chr., misterul continuarii vietii lor din acel moment s-a adancit cu timpul, fara a se fi elucidat vreodata. Unde s-au dus? Sunt legitime declaratiile unor grupuri contemporane, care pretind ca descind direct din Triburile Pierdute? Cu mai bine de 2.700 de ani in urma, asirienii au exilat cele zece triburi din Regatul lui Israel. In anii 722-721 i.Ch., Cele Zece Triburi care compuneau Regatul nordic al Israelului au disparut. Cucerite de regele asirian Shalmaneser V, au fost exilate catre Mesopotamia superioara si Medes, Siria si Iraq din zilele noastre. Cele Zece Triburi nu

au mai fost vazute de atunci. Sau nu e chiar asa? Iacob, fiul Patriarhului Abraham, a fost redenumit Israel atunci cand Dumnezeu i s-a revelat in timp ce acesta parasea Padn-Aram, si l-a binecuvantat. Iacob a avut 12 fii, dintre care fiecare a devenit tatal cate unuia dintre cele douasprezece triburi ale lui Israel: Reuven, Shimon, Levi, Yehuda, Issachar, Zevulun, Dan, Naphtali, Gad, Asher, Joseph, Benjamin. In Tara lui Canaan, fiecare dintre cele 12 triburi israelite a intemeiat cate o regiune diferita de o parte si de cealalta a Raului Iordan. Dupa o perioada mai indelungata, o monarhie a fost stabilita, dar odata cu moartea Regelui Solomon, statul a fost divizat in doua. Triburile s-au despartit pe linii politice si teritoriale, cu Judah si Benjamin in sud, loiali casei Davidiene, si restul triburilor in nord, conduse prin succesiune monarhica. Triburile sudice constituie radacinile istorice ale celor mai multi evrei asa cum sunt ei cunoscuti astazi. Iar cele Zece Triburi ale Regatului Nordic? Se pare ca au fost eliminate pentru eternitate. Dar profetul Ezekiel a visat la un viitor diferit: "Ii voi lua pe fii lui Israel si ii voi aduna de o parte si aduce pe pamantul lor. Si nu vor mai fi impartiti in doua regate". Peste secole si continente, cuvintele profetice au sadit in sufletele evreilor ideea ca cei din aceeasi semintie vor fi readusi laolalta si vor reconstrui regatul Domnului. Dar intai, cele Zece Triburi Pierdute trebuie sa fie gasite. Exista unele izvoare care atesta ca urmasi ai acestor triburi ar fi fost gasiti in Persia si in peninsula Araba de catre Benjamin din Tudela, fiul lui Jonah, care in 1165 s-a angajat intr-un periplu prin lume, vizitand cu predilectie comunitatile evreiesti. Totusi, raman numai presupuneri.

6. Moise Moise (n ebraic ,Moshe, citit Moe cu accentul pe "e") este potrivit tradiiei iudaice un profet i etnarh, conductorul triburilor israelite ieind din Egipt n jurul anului 1250 .Hr. El este cunoscut n tradiia evreiasc ca Mo Rabenu (Moise nvtorul nostru) sau mai rar Mo ben Amram, Moise, fiul lui Amram, Tradiia evreiasc i atribuie lui Moise scrierea primelor cinci cri ale Bibliei ebraice, cri cunoscute sub numele ebraic Tora, sau sub echivalentul grecesc Pentateuh. Aceast atribuire este ns o idee recent n iudaism, ea aprnd, se crede, numai din secolul I .e.n. Istoricii Bibliei (criticismul) arat de altfel c Pentateuhul nu putea fi n intregime scris de Moise ct timp o bun parte a evenimentelor descrise n acesta sunt posterioare perioadei n care cronologia biblic presupune c personajul Moise a trit. Astfel nsemnrile despre regii care au domnit peste Edom naintea unui rege peste Israel (Facere 36:31) i a fortiori relatarea propriei sale mori (Deut. 34) nu pot fi atribuite lui Moise sau cuiva din perioada n care acesta se pretinde a fi trit. ntr-o zi, dup cum povestete Biblia, Moise gsete un rug aprins de flcri, dar care nu se mistuia. Moise a comunicat cu Dumnezeu (zeul unic Yahve) prin acest rug, i a primit misiunea de a-i elibera pe evrei din sclavia egiptean. Faraonul (Seti I?} murise, iar dup el a urmat la tron fiul su.(Ramses al II-lea?). Dumnezeu il anun pe Moise

c va trimite urgii asupra Egiptului prin acionarea toiagului su miraculos. Trimis n Egipt, Moise l ntlnete pe fratele su Aaron. Cum Moise avea dificulti de vorbire, sau, dup ipotezele amintite ale unor critici ai Bibliei, nici nu ar fi tiut limba evreilor, el a fost ntiinat de Dumnezeu c va putea comunica cu poporul prin intermediul lui Aaron.

nroirea Nilului - s-ar fi produs din cauza infestrii cu bacterii, numite Pfiesteria, care s-ar fi unit mpreun , formnd pete mari de roea, foarte asemntoare cu sngele, i ducnd i la moartea petilor. Broatele - moartea petilor a dus la alterarea mediului broatelor, fcndu-le s ias din bli i s se nmuleasc pe uscat. Moartea i putrezirea lor a produs o duhoare cumplit. Pduchi - n urma duhorii s-au produs concentrri mari de insecte devornd organismele moarte, i ele s-au rspndit atacndu-i i pe oameni. Mutele - mirosul a atras i mutele, producnd i nmulirea acestora n gospodriile egiptenilor. Moartea vitelor - probabil c mutele au rspndit prin contact i nepturi boli grave, ducnd la epidemii fatale n rndul animalelor. Bubele - acest caz s-ar datora tot mutelor, care ar rspndi prin nepturi i la om boli ca antraxul. Deci pn aici, urgiile ar avea conexiuni una cu cealalt. Ploaia de foc i piatr - se poate s fi fost o grindin care a distrus recoltele egiptenilor. lcustele - au acoperit ntreg cerul, hrnindu-se cu recoltele rmase dup grindin. ntunericul de 3 zile - a fost probabil o eclips de Soare (dar greu de crezut c a durat 3 zile ), sau mai probabil o furtun grea de nisip. Moartea ntilor nscui - nu ar fi fost vorba de cium (deoarece ar fi ucis un sfert din populaia egiptean, evreii avnd o tradiie special de a cura grul de dejectele obolanilor). S-a emis ideea ca fost c ntii nscui s-au hrnit cu grul distrus de grindin (aici intervine iari conexiunea dintre urgii), care ar fi dus la nmulirea germenilor patogeni i ntii nscui fiind cei dinti nutrii, pe timp de foamete, au murit subit, ca i omori de ngerul morii. Dup ce au prsit teritoriul egiptean, evreii erau n drum spre Sinai. Cu hrana terminat i fr ap, Moise avea de condus o mulime de evrei simandicoas, muli furioi nerecunosctori fa de ajutorul Domnului. Preferau muli s se ntoarc n Egipt, s munceasc, s construiasc, s cultive cereale, s mnnce pine i usturoi. Dumnezeu probabil i supunea la un test, un lucru pe care i marii sfini o fac - retragerea din civilizaie n pustiu, pentru meditaie i rugciuni, precum i post. Moise i cere Domnului s-i trimit hrana zilnic. n acel timp, apar stoluri de psri migratoare seara, evreii osptndu-se cu carne fript. Dimineaa primeau man cereasc din cer, un praf format din bobite albe, cu gust de miere. Astzi, n orientul apropiat se gsesc diverse castane, crescute n ramuri, i acestea presate, devin un fel de lichid, cu gust de miere. Le mai lipsea apa, iar mulimea era gata s-l omoare

pe Moise cu pietre. El face un lucru miraculos - dei fcut de Domnul, el spunea c a scos ap din stnc. Stnci cu izvoare gseti peste tot - unele potabile, altele srate. Evreii ajung la poalele Muntelui Sinai, unde vd muntele nconjurat de nori negrii i fulgere. Moise i las conducerea poporului fratelui su, Aaron, i se urc pe munte unde rmne 40 zile, innd post. n timpul acela,evreii uitnd de Dumnezeul ce i-a salvat din Egipt, ei l foreaz pe Aaron s fac o statuie de aur din bijuteriile lor, sub forma unui viel(s fie oare zeia Hator luat de la egipteni?). Evreii pretindeau c zei lor egipteni erau furioi pe ei. Moise se ntoarce cu Tablele Celor Zece Porunci, acesta mniat c poporul nu mai recunotea autoritatea Domnului i nchinndu-se la el, sparge tablele din cauza mniei i arunc idolul. Pune o armat de evrei s-i ucid pe cei care s-au nchinat. Refcnd tablele, Moise i pune pe evrei s respecte cele 10 porunci: s-i recunoasc Dumnezeul, s nu se nchine la idoli, s nu insulte numele Domnului i s respecte smbetele ziua cnd au ieit din Egipt ca zile de odihna, (fiind i cea de-a aptea zi n care Domnul s-a odihnit dup ce a creat Pmntul n sase zile), urmnd apoi alte sase porunci n care s-i respecte aproapele, s nu ucid, s nu fure, s nu mint, s nu se desfraneasca sau s nu devin invidioi pe bunurile altora. nclcarea legilor urma pedeapsa cu moartea (prin aruncarea cu pietre). Diversele pcate i nencrederea i-au fcut pe evrei s fie pedepsii i s pribegeasc 40 de ani n deert. n acest timp s-a fcut Chivotul Legmntului o comoara religioas de nepreuit. Toi aceti 40 de ani nu arat nici o dovad ascuns n deert dac ar fi existat exodul - nici o rmit de animal, om, lucru material, o bucat din corturile lor, nici o nsemnare sau evreii erau att de disciplinai nct s-i tearg urmele din urma lor, de team c i atunci mai erau nc urmrii de egipteni. Doar o dovad clar ar mai arta dac exodul a existat cu adevrat i aceea e descoperirea Chivotului. Dupa 40 de ani,evreii sau mai de graba copii lor ajung in Canan-taramul fagaduintei unde curge lapte si miere.Evreii au fost pedepsiti pentru pacatele lor,multi au fost omorati prin pedepse,altii au murit de batranete.Exista si o poveste impresionata-are loc prima vindecare mentiionata din Bibliemuscarea evreilor de vcatre serpi veninosi si ridicarea unui stalp cu un sarpe de arama tintuit pe el i-a vindecat pe loc.Evrei vor avea de confruntat multe popoare palestiniene,conduse de capetenia de trib,Iosua.Nu si Moise nu va ajunge in Canan,al carui frate(Aaron-primul preot evreu) si sora au murit.La varsta de 120 ani,el mai avea inca putere si vederea nu-i slabise.El se urca pe Muntele Nemo,unde ii priveste pe poporul sau cum ajunge pe pamantul fagaduintei.De ce nu a putut Moise sa ianinteze si el?De ce nu l-a lasat Dumnezeu sa intre mai ales ca l-a sprijinit sa conduca poporul evreu timp de 40 ani?Va amintit probabil crima comisa de Moise in tineretea sa,incalcand una dintre cele 10 porunci,nu s-a ales cu pedeapsa cu moartea,fiind conducatorul evreilor,ci cu exilul.Moise crescuse si in mod egiptean,el poate avea tata egiptean si de asta nu a fost lasat sa intre in Canan-era de origine

egipteana si presupusul mostenitor al tronului egiptean,educat intr-o cultura pagana,cu mii de zei.Chiar si despre inmormantarea sa de c atre Domnul este bizara-in niciun capitol biblic in afara de Noul Testament nu se vorbeste mai mult despre mormantul sau ce nu va fi gasit vreodata-a fost Moise mumificat in stil egiptean?A continuat sa-si pastreze valorile egiptene si cultura,desi conducea un popor monoteist?

Poporul ales de Dumnezeu -poporul evreu - se afla n robie n Egipt. Evreii erau folosii la cele mai grele munci. Faraon, temndu-se de creterea numrului evreilor n ara sa, a poruncit s fie aruncai n apele Nilului toi bieii nounscui n familiile evreilor(poporul ales al lui Dumnezeu). n zilele celor mai grele asupriri, o femeie a nascut un fiu.Cu mult grij, rugndu-se nencetat lui Dumnezeu s-i ocroteasc, a reuit sa ascund pruncul trei luni, dar glasul acestuia devenind tot mai puternic, putea fi auzit de un egiptean. Atunci, cu mult ndejde n Dumnezeu i puterile sale, a pus copilaul ntr-un coule pe care l-a lsat ntre trestiile din apele de la malul Nilului.Sora mai mare a biatului statea in apropiere s vad ce se va ntmpla cu biatul din cosule. Chiar atunci, fiica lui Faraon a venit cu prietenele sale sa faca baie i auzind plnsetele copilului din coulet, l-a descoperit, l-a scos din ap, i-a pus numele MOISE (n ebraic='scos din ap') i l-a ndrgit att de mult c s-a hotrt s-l ia la casa ei, la palatul Faraonului. Aa a crescut Moise, ngrijit i educat ca un prin egiptean. Mult mai trziu el a aflat c este de fapt fiu de evreu, popor al cror suferine, necazuri i greuti le cunotea foarte bine, i a nceput s-i ajute tot mai mult. ntr-o zi a srit si a salvat un semen al su care era btutu crunt de un egiptean. Dup aceast ntmplare a fost nevoit s fug din Egipt i a devenit pstor inutul Madin. ntr-o zi, pe cnd se afla cu oile pe Muntele Sinai, a vzut un rug care ardea cu flcri foarte mari, dar focul nu se stingea. Deodat s-a auzit un glas care a grit:"Eu sunt Cel ce sunt! De aici mai departe s nu te apropii! Scoate-i nclmintea din picioare, c locul pe care stai este pmnt sfnt!". Era glasul lui Dumnezeu, care i-a poruncit s scoat din robie poporul pe care El l-a ales. Moise a ascultat porunca Lui i s-a ntors imediat n Egipt spre a indeplini porunca Domnului: trebuia s elibereze poporul evreu din robia egiptean. Respectnd porunca dat de ctre Dumnezeu, Moise s-a ntors n Egipt.El s-a dus la Faraon i i-a cerut eliberarea din robie a poporului ales. Faraon, nemilostiv, nu a vrut s-l asculte pe Moise. Atunci Dumnezeu l-a pedepsit trimind peste poporul egiptean zece plgi.

Pe rnd, apele Nilului s-au prefcut n snge, din senin au venit o mulime de mute

i lcuste, numeroase boli, grindin i ntuneric s-au abtut peste ntreaga ar. n cele din urm, cei dinti nscui ai egiptenilor au nceput s moar.Abia atunci, vznd suferina poporului su, Faraon a eliberat poporul evreu. Dis-de-diminea, evreii s-au grbit s plece. Au luat tot ce aveau, chiar i aluatul pentru pine, care nu avusese timp s dospeasc i s creasc. Cnd au mncat e aceast pine necrescut, au numit-o "Patile Domnului", cci, dup mai bine de patru sute de ani, evreii reueau s ias din ara Egiptului, ndreptndu-se spre Canaan, spre araFgduinei. Dar egiptenii au nceput s-i urmreasc, pentru a-i aduce napoi. Cluzii zi i noapte de Dumnezeu, evreii au ajuns la marea roie, care s-a desprit dintr-o dat n dou pri, lsnd la mijloc un teren uscat pe care au trecut toi, cu animalele i cu tot ceea ce avea fiecare. Apoi apele au revenit la locul lor, necnd ntreaga oaste egiptean care-i urmrea. Condui cu nelepciune de Moise, evreii au nceput s mearg prin pustiu. Curnd, li s-a fcut sete. Moise a lovit cu toiagul su o piatr mare i din ea a izvort ap curat, care a sturat ntreg poporul. Apoi le-a fost foame i Dumnezeu le-a druit din cer prepelie i mana, adic bobie mici, ca roua, cu gust de pine. n acest fel, poporul ales de Dumnezeu, n frunte cu Moise, a cltorit prin pustiu vreme de 40 de ani, ei fiind hrnii de Dumnezeu, n fiecare zi, cu man. 7. Hasidismul In anumite sinagogi din primele secole crestine, se poate vedea soarele deasupra celor patru puncte cardinale, inconjurat de sapte raze. Acestea sunt inconjurate de 12 semne ale zodiacului si flancate de figuri de ingeri. Aceste semne zodiacale apar frecvent si-n unele biserici crestine, cat si pe unele obiecte de cult crestin, transmise fiind de cosmologia iudaica. Usile din lemn de maslin, cu heruvimi, flori, finici imbracati in aur care separau Sfanta de Sfanta Sfintelor, in viziunea lui Filon este catapeteasma. Cele patru culori care se intalnesc frecvent pe ea, simbolizau cele patru elemente: byssus (panza fina de in) - pamantul; purpura (rosu inchis, demnitatea regala) simbolizeaza marea; rosu aprins - focul, iar hiacintul (albastru violet) - aerul. Acest simbolism comun il gasim si la Iosif Flaviu (Antiq, jud. III, 7,7) care va fi preluat si de Parintii Bisericii Crestine. Vesmintele preotilor si arhiereilor simbolizeaza universul, iar culorile vii si multiple ale lor, lumea alcatuita din mai multe elmente. Intrarea in Sfanta Sfintelor Se face prin catapeteasma, adica prin Trapul Sau, prin Sangele Sau (Evrei X, 20-21), prin elementele vietii. Catapeteasma separa Sfanta Sfintelor, care este lumea inteligibila, de hekal si ulam - pamantul si apa.

Lampile aprinse, noaptea in hekal sunt stelele cerului care stalucesc de seara pana dimineata, iar altarul de jerfa din pridvor, cu cele patru coloane ale sale - cele patru directii (puncte cardinale - vanturi). Dupa interpretarea Talmudului, tronul lui Dumnezeu sta in ceruri exact in fata tronului din Templu. Portile cerului stau deasupra portilor Templului din Ierusalim. Asezarea portilor cerului deasupra locului sfant pamantesc, apare aici ca o legatura intre cer si pamant. Alta traditie rabinica descrie Templul lui Solomon ca fiind nascut in centrul pamantului (Nabel). Nu a existat aceasta traditie niciodata in Babiion, despre vreun templu de-al lor. Nabucodonosor a avut in schimb, o parere similara despre palatul sau, pe care-l considera punctul din mijloc al tarii. Comentatorii Talmudului socotesc Israelul, tara din mijlocul pamantului, Ierusalimul in mijlocul Israelului, Templul, in mijlocul Ierusalimului, Hekalul, in mijlocul Templului, iar chivotul, in mijlocul Sfintei Sfintelor si in spatele chivotului se afla piatra de temelie a lumii, din care a fost facuta lumea. Sabatul : srbtoarea de odihn i citirea Torei.