MOARA CU NOROC - MOMENTELE SUBIECTULUI

de Ioan Slavici

➤ Incipitul este reprezentat de vorbele bătrânei, mama Anei și soacra lui Ghiță, cu care se începe
nuvela, spunând că omul trebuie să fie mulțumit cu cât are, pentru că liniștea colibei îl face
fericit, nu bogăția. Aceste vorbe au rol moralizator și de asemenea, prevăd tragedia care se va
abate asupra familiei lor. Ginerele este un cizmar cinstit și priceput, însă își dorește mai mult
pentru familia sa. Ghiță, om puternic și ambițios, își dorește bunăstarea familiei, fiind hotărât să
cumpere Moara cu noroc, un han. Bătrâna este adepta tradiției străvechi, însă, susține cu inima
deschisă norocul lor și faptul că de la ziua Sfântului Gheorghe hanul va fi al familiei, în arendă,
și se vor muta în acel loc.  

➤  Eepozițiunea cuprinde reperele spațio-temporale în care se va petrece acțiunea. Moara cu

noroc este localizată la o răscruce, dinspre târg și pe unde trec turmele de porci, în valea dintre
câteva dealuri. Această locație strategică face din han un loc numai bun de poposit pentru
drumeți, deci câștigurile aveau să fie pe măsură, după dorința lui Ghiță. Dorința lui era să rămână
doar trei ani la han, cât să se pună pe picioare financiar. Munca lui Ghiță dă roade, acesta fiind
harnic și ambițios, iar bunăstarea familiei crește. Toți membrii familiei sunt fericiți, împliniți, iar
Ghiță este mulțumit de câștigul pe care îl socotește în fiecare seară. Munca cu hărnicie, dragostea
și înțelegerea care domină hanul oferă spor și noroc tuturor, situația fiind liniștită.  

➤ Intriga este dată de tulburarea echilibrului celor de la han, prin apariția lui Lică Sămădăul, om
influent, porcar și șef al turmelor de porci. Superioritatea lui Lică se manifestă prin
comportamentul său, acesta venind în vizită la han și impunându-și regulile. Astfel, Ghiță
înțelege că nu poate rămâne la han fără să ajungă să se alieze și să lucreze cu Lică Sămădăul.
Dorința de a se îmbogăți îl face pe Ghiță să-i accepte lui Lică influența și să devină, treptat,
părtaș la afacerile porcarului, chiar dacă știe că este un om periculos. Nevasta sa, Ana, observă că
acesta este un om rău.  

➤ Desfășurarea acțiunii ilustrează procesul de evoluție al lui Ghiță, care devine aliat în afacerile
necurate ale lui Lică. La început, acesta ia două pistoale, o slugă puternică și câini, pentru a se
apăra de viitoarele primejdii. El își schimbă comportamentul față de soție și de copii, devenind
mai ursuz, violent și nepăsător față de ei, regretând chiar că are familie. Această schimbare a
cârciumarului este dată de dorința obsesivă de a se îmbogăți. La un moment dat, mustrat de
conștiință, se gândește că cea mai bună soluție pentru a scăpa de influența lui Lică și treburile
sale murdare, este să părăsească hanul. Însă, lăcomia îl domină și acesta continuă să devină un
om din ce în ce mai necinstit. Se îmbogățește, dar își degradează imaginea de sine, ajungând
chiar să-și pună soția să joace cu Lică. Când au loc evenimentele dramatice: jefuirea arendașului
și moartea femeii îmbrăcate în negru și a copilului, Ghiță devine părtaș alături de Lică, pentru că
depune o mărturie mincinoasă, în favoarea porcarului de care este legat.  Își dorește să îl denunțe
pe Lică lui Pintea, însă, abia după ce își sustrage jumătate din câștig. Nu este cinstit până la capăt
nici cu Pintea, imaginea lui fiind din nou, degradată. Lică petrece mult timp la han, devenind
nelipsit din acel loc. În perioada Paștelui, Ana și Ghiță nu pleacă împreună cu bătrâna și copiii la
rude, cum obișnuiau.  

➤ Punctul culminant este reprezentat de momentul degradării totale a cârciumarului, care ajunge
să accepte să-și dea nevasta frumoasă în mâinile lui Lică. Face acest gest din gelozie și
răzbunare, sperând că soția sa îi va rămâne credincioasă. Însă, aceasta se răzbună la rândul ei pe
Ghiță, din cauza lașității și nepăsării lui față de ea și față de familie, acceptându-l pe Lică.

➤ Denodământul încheie acțiunea prin pedepsirea celor necinstiți prin moarte. Ghiță, orbit de
furia dată de neloialitatea Anei, o omoară cu sânge rece, însă, nu scapă de moarte nici el și este
omorât de Răuț, care-l împușcă în ceafă. Răuț dă foc hanului. Lică Sămădăul, răul întruchipat, se
sinucide izbindu-se cu capul de un stejar, din disperarea de a nu fi prins și judecat de Pintea care
este pe urmele lui. Focul ajunge să ardă întreaga Moară cu noroc în noaptea Paștelui. Întorși,
bătrâna și copiii află ce s-a întâmplat și rămân singurele persoane care supraviețuiesc, fiind
inocente, fără de păcat. Acțiunea se termină în simetrie cu începutul, ultimele cuvinte fiind cele
ale bătrânei, care parcă simțea nenorocirea care avea să se întâmple. În final, aceasta pleacă
împreună cu nepoții orfani.