Caracterizarea lui Ghiță

Ghiță, personajul central al nuvelei psihologice „Moara cu noroc” este un personaj complex,
„cel mai complex personaj al nuvelisticii lui Slavici” tridimensional, realist și dinamic, întrucât
evoluează în plan material, dar involuează pe plan spiritual, formând un proces de dezumanizare
gradată, din pricina nerespectării normei morale de la începutul nuvelei „Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”.
Ca personaj realist el ilustrează un om tipic într-o situație tipică, reprezentând tipul
cârciumarului dominat de lăcomia pentru bani, trăsătură definitorie care va marca profund evoluția
acestui personaj. Este un personaj rotund, reprezentând totodată tipul țăranului naiv, dar dornic de
mai bine, aspirație ce devine obsesivă și ce îl va distruge psihic și emoțional, evidențiindu-se astfel
consecințele distrugătoare pe care le are setea de avere asupra omului. Acesta va trăi o dramă a
distrugerii psihologice concretizată prin trei înfrângeri: încrederea în sine, încrederea celorlalți în el și
încrederea Anei, soția lui, în el.
Din punct de vedere social, Ghiță este un fost cizmar care dorește să-și îmbunătățească
statutul social și financiar pentru a avea posibilitatea de a oferi soției sale și celor doi copii un trai
mai bun la oraș. Acesta este conștient că nu are cum să câștige prea multe de pe urma meseriei de
cizmar „Vorbă scurtă, răspunse Ghiță, să rămânem aici, să cârpesc și mai departe cizmele oamenilor,
care umbla toată săptămâna în opinci ori desculți, iară dacă duminica e noroi, își duc cizmele în
mână până la biserică,” așa că achiziționează o moară părăsită situată într-o vale, în apropierea
Ineului, și o transformă într-o cârciumă.
Lângă moară se aflau cinci cruci, trei de lemn și două de piatră, care păreau să sugereze că
locul este binecuvântat de puterile divinului cu noroc, care se apune la început pe cârciumă,
atrăgând tot timpul drumeți și producând un venit pe măsura. Pe de-o altă parte, numărul crucilor
insinuează decesul anumitor persoane reflectând prezența energiei negative din urma tragediilor
trecute ci nu prezența energiei pozitive crezute de proprietar și drumeți. In același timp cârciuma era
învecinată de o pădure arsă până in temelii, amplificând tema maleficului din acea zonă.
Ghiță este caracterizat în mod direct, de către narator; autocaracterizarea și opiniile
celorlalte personaje subliniază atât trăsătura dominantă a personajului: dorința de câștig, cât și alte
trăsături. In mod indirect, portretul moral al personajului se evidențiază tot mai bine pe parcursul
nuvelei, faptele și vorbele acestuia evidențiind din nou trăsătura lui principala. Deși portretul lui fizic
este evidențiat, accentul cade pe cel moral.
Direct din incipitul nuvelei, autorul ne dezvăluie indirect calitățile morale inițiale ale lui
Ghiță. Din punct de vedere psihologic, acesta este un familist convins care își îndrăgește nevasta și
copii și este de asemenea un bărbat ambițios, harnic și cinstit „Sâmbătă de cu seară locul se deșertă,
si Ghiță, ajungând să mai răsufle, se punea cu Ana si cu bătrâna sa numere banii, si atunci el privea la
Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei doi copilași, căci doi erau acum, iară bătrâna privea la
câteșipatru şi se simțea întreținută, căci avea un ginere harnic, o fată norocoasă, doi nepoți
sprinteni, iară sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un câștig făcut cu bine.”
Pentru o perioadă scurtă de timp, prin muncă și perseverență, Ghiță și familia sa reușesc să
ducă o viață îndestulată și fericită. Chiar dacă Ghiță are tărie sufletească, are totodată și nenorocul
să se întâlnească cu Lică Sămădăul, un personaj mai puternic decât el, care are puterea să-l
transforme. Momentul întâlnirii cu Lică reprezintă momentul începerii schimbării interioare a lui
Ghiță care ajunge în final să fie capabil de crimă. Ghiță este caracterizat în mod direct de către
sămădău în momentul in care acesta îi intuiește lăcomia ‘’tu ești om, Ghiță, om cu multă ură în
sufletul tău’’ pe care o va exploata mai târziu. Cârciumarul încearcă să se impună și este autoritar dar
simte totuși pericolul care îl pândește dacă i se supune lui Lică, dar si riscul și mai mare de a-l refuza.
În cele din urmă acesta îi devine complice, pierzându-și demnitatea, libertatea si liniștea din familie.
 După plecarea lui Lică, ne este dezvăluit că în mintea lui Ghiță se ivesc gânduri grele și se
simte pierdut „...numai dorind să ascundă înaintea nevestei gândurile grele ce-l cuprinseseră.”
Cârciumarul caută să-și refacă liniștea mergând la Arad pentru a-și angaja o slugă, a-și cumpăra doua
pistoale și alți doi căței pe care îi antrenează de mici pentru a se simții mai bine protejat la cârciumă.
În ciuda precauților luate, Ghiță tot nu se liniștește, ba dimpotrivă, trăiește în frică constantă
și începe să se schimbe, „...Ana simțea că de câtva timp bărbatul ei s-a schimbat și îi părea că, de
când are câini, ține mai puțin la nevasta și la copii.” „...acum el se făcuse mai de tot ursuz, se
aprindea pentru orișice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai nainte, ci râdea cu hohot, încât iți
venea să te sperii de el, iar când se mai hârjonea câteodată cu dânsa, își pierdea lesne cumpătul și îi
lăsa urme vinete pe brațe. Adeseori Ana ar fi voit să-l întrebe: "Ghiță! ce-i cu tine?", însă ea nu mai
îndrăznea să-i vorbească dezghețat ca mai nainte, căci se temea ca nu cumva el să se mânie și pe
dânsa, ceea ce nu făcuse încă până atunci.”.
Cârciumarul devine din ce în ce mai negru în suflet și se simte din ce în ce mai pierdut.
Acesta începe să creadă că nu-și mai poate controla propria existentă; se distanțează de familie și de
prieteni, își încheie toate grijile și problemele în sufletul său, neavând curajul de a le împărtăși,
considerând ca problemele lui sunt prea mari și nu pot fi înțelese de ceilalți. Ghiță se crede capabil
de a rezolva toată incidenta neplăcuta de unul singur, în final devenind necomunicativ și se
autoizolează de societate și de propria familie.
Ghiță, omul cinstit și respectat de la început, ajunge să fie bănuit de implicarea în furtul de la
arândaș și în uciderea tinerei doamne. Arestul și judecata îi provoacă mustrări de conștiință,
ajungând să-și facă reproșuri, cerându-i Anei iertare „iartă-mă, Ano, iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-
am să mă iert cât oi trăi pe fața pământului.” Fricos și temător, Ghiță se afundă tot mai mult în
ticăloșiile puse la cale de Lică, care îi exploatează slăbiciunea pentru bani.
Cârciumarul ajunge în cele din urmă la concluzia că trebuie să se răzbune pe Lică, meritând
să-și pună in primejdie până și viața și familia. În aceste momente, începe ultima etapă a
dezumanizării lui Ghiță care se folosește de Ana, aruncând-o în brațele lui Lică drept momeală
pentru a-l chema pe jandarmul Pintea și a-l prinde pe Lică cu banii furați la el. „Îi fac eu rând lui Ghiță
să plece și să ne lase singuri. Ana-și opri răsuflarea. Era o glumă aceasta; însă, chiar ca glumă, era
prea îndrăzneața și-o atingea tocmai acolo unde era mai simțitoare.”. Ghiță speră până în ultimul
moment că se va produce o minune și că Ana va rezista influenței malefice a sămădăului. Dezgustată
însă de lașitatea lui Ghiță care se înstrăinase de ea și de familie, într-un gest de răzbunare, Ana i se
dăruiește lui Lică, deoarece, în ciuda nelegiuirilor comise, Lică e „om”. „Acu rămâi. Tu ești om, Lică,
iară Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa".
La întoarcerea la han, cu Pintea și jandarmii în urmele lui, Ghiță o găsește singură pe Ana. În
acest moment, Ghiță descoperă faptul ca Ana îl înșelase, și pierzându-și cumpătul, acesta o ucide în
sânge rece cu pretextul că încă o iubește dar vrea să-i curme chinul dramelor tragice. „Nu-ți fie frică,
îi zise el înduioșat; tu știi că-mi ești dragă ca lumina ochilor! N-am sa te chinuiesc: am sa te omor cum
mi-aș omorî copilul meu când ar trebui să-l scap de chinurile călăului, ca să-ți dai sufletul pe
nesimțite.” Acest deznodământ nu marchează doar sfârșitul nuvelei dar şi sfârșitul degradării morale
a lui Ghiță, ajungând în cel mai josnic punct uman; corupt si controlat de setea pentru avere.