Moara cu noroc

De Ioan Slavici
Statutul social al personajelor
 01

Ghiță
Statutul social al acestuia se modifică pe parcursul nuvelei și subliniază evoluția
personajului. Inițial, acesta este un cizmar sărac și tată de familie, pe umerii
căruia apasă toată responsabilitatea bunăstării acesteia. Acest lucru îl
încurajează să fie nemulțumit de situația lui socială și materială, ce conduc la
luarea în arendă a cârciumii de lângă Moara cu noroc, în speranța că, astfel, va
asigura familiei un trai mai bun.

Ghiță începe să își perceapă familia drept piedică în calea evoluției sale și a
îmbogățirii, fapt ce denotă un prim moment al dezumanizării.
 Prinzând gustul câștigului, protagonistul
dorește să rămână la Moara cu noroc o vreme:
„vedea banii grămadă înaintea sa… de dragul
acestui câștig ar fi fost gata să-și pună pe un an,
doi capul în primejdie”.

Deoarece este conștient că acest lucru îi pune

în pericol familia, acesta se gândește că i-ar fi
fost mai ușor dacă nu ar fi avut familie „Ghiță
întâia oară în viața lui ar fi voit să n-aibă nevastă
și copii”.
 02

Lică Sămădăul
Statutul social inițial de Sămădău, șef al porcarilor,
îi conferă puterea de a guverna afacerile cu porci
cinstite și necinstite din Câmpia Aradului, fiind
înstărit financiar.

Acesta este foarte cunoscut și temut de mulți

oameni, totodată este caracterizat ca fiind un
manipulator, cunoscând slăbiciunile celorlalți.

Finalul nuvelei îl aduce în aceeași ipostază, de

hoț, tâlhar și criminal în fața sorții pe care și-o
poate singur călăuzi spre actul final al morții
pentru a nu da satisfacție legii. Format in
nelegiuire, va muri cu ea în suflet.
03

Ana
 Ana este soția lui Ghiță, gospodină, devenind
apoi cârciumăriță; mamă a doi copii și fiica bătrânei.

Împărtășește același destin tragic, pentru că

încalcă virtuți morale importante, cum ar fi cinstea,
corectitudinea și loialitatea față de soțul ei, pe care
îl înșală cu Lică.

Are un destin tragic, cu toate că ea întruchipează

în familie duioşia, candoarea, inocenţa.
 Statutul social al Anei este constant pe parcursul operei. Aceasta reprezentând
tipologia soției tradiționale, ascultătoare, harnică şi iubitoare, îngrijindu-se de
liniştea soțului său și ocupându-se, alături de mama sa, de gospodărie.

Fiind o femeie care judecă într-o manieră simplă şi pragmatică, devine relevantă
pentru conflictul nuvelei în momentul în care Ghiță îşi pierde echilibrul.
 04

Pintea
 Pintea este jandarm și căprar, are o bună relație de prietenie cu
Ghiță, aceștia bazandu-se unul pe celălalt și respectandu-se chiar
mai mult decat o făcea Ghiță față de soția lui, în punctul culminant
al povestirii.

Pintea, împreună cu ceilalți jandarmi de la Ineu, se țineau mereu

pe drumuri, neevitând carciuma lui Ghiță. Caracterizarea directă a
jandarmului Pintea, este sugerată de narator astfel: "Era însă între
ei unul, Pintea căprarul, un om scurt si indesat, cu ochii mari, cu
umerii obrajilor ieșiți și cu fălcile late,..., cu care Ghiță se făcuse
prieten bun."

Așadar, Pintea este văzut de ceilalți dintr-o perspectivă unică, ca

apărător, om al legii, drept si cinstit, apreciat de locuitori, tocmai
datorită statutului social de jandarm.
 05

Bătrâna (mama Anei)

Bătrâna (mama Anei) simbolizează înțelepciunea și cumpătarea; ea este
purtătoarea mesajului premonitoriu al nuvelei, iar semnificația cuvintelor rostite
în deschiderea acțiunii denotă profunzimea caracterului sau:,,Omul să fie
mulțumit cu ceea ce are, căci nu există bogăție mai mare decât chibzuința,
adevărul și omenia.".

Bătrâna are și o relație foarte bună cu ginerele ei lăudându-se mereu cu el, cu

hărnicia de care acesta dădea dovada și iubirea sa pentru familie. Este mândră
de ceea ce are, prețuindu-și familia cu mare atenție.

Modestă și discretă în relația cu Ghița și cu Ana, le acceptă hotărârea din iubire

maternă, cu toate că plecarea din satul ei o doare.
Pe plan etic, vorbele bătrânei constituie un
avertisment care devine, după consumarea
faptelor, o morală, in termenii paremiologiei
populare, morala ar putea fi exprimată în
proverbul: "Cine va face ca mine, ca mine să
pățească.".

La început, cuvintele bătrânei au rolul de

definiție a unui stil de viață, în lumina căruia
a-ți accepta "norocul" (oricat de modest ar fi)
constituie o dovadă de ințelepciune, aceasta
aduce "liniștea colibei", adică ordinea
existențială echivalentă cu frumosul și cu
binele.
Mulțumim pentru vizionare!

Suciu Nicoleta
Mariș Alexandra
David Bianca
Bojan Ioana
Purtător Mădălina
Iovănescu Vlad
Șortan Alexandru