Adolescentul miop este un simbol al adolescenţei – perioadă mai degrabă a mentalităţii

decât afizicului sau a vârstei. Adolescenţa este pentru orice om vârsta marilor şi a celor mai
multe contradicţii. Aceasta este graniţa dintre luminoasa copilărie şi sobra maturitate; aceasta
este vremea când vei fi expulzat din inocenţă şi supranatural în lumea descoperirilor (plăcute
sau nu) şi a visurilor. Personajul operei în discuţie, nu „un adolescent”, ci „adolescentul”, are o
atitudine polemică faţă de Papini în primul rând, de lumea înconjurătoare şi chiar de „EL” însuşi.
Deşi în text predomină metaforele, tipul figurii de stil pe care se bazează opera de faţă este
antiteza. Aici există cel puţin trei antiteze. Prima şi cea fundamentală este cea care îl opune pe
narator cu Papini. A doua ar fi aceea care are loc însufletul adolescentului miop. Ea este cea
care îl prezintă la început ca „un om sfârşit”, iar apoi, în final, drept un om stăpân pe propria-i
personalitate. Ultima, dar nu cea mai puţin importantă, este reprezentată de conflictul dintre
personaj şi lumea înconjurătoare.Antiteza dintre adolescentul miop şi Giovanni Papini este cea
mai evidentă şi cea mai bine conturată în acest fragment. Oricine ajuns la vârsta personajului
principal al acestei opereare nevoie de un model după care să se ghideze sau pe care să-l
urmeze. Personajul l-a ales ca model pe Papini deoarece acesta „i-a scris viaţa”, în romanul
„Omul sfârşit” pe care tocmai îl citise regăsindu-se şi el, la fel ca toţi adolescenţii. Antiteza
urmăreşte reliefarea pe de o parte aurii faţă de mentor, iar pe de alta iubirea şi stima pe care o
purta în sine. Contradicţia, din acest punct de vedere, este dată de câteva construcţii: „L-am
iubit şi l-am urât”, „cel mai neîndurat duşman şi cel mai darnic prieten”. Totuşi, atitudinea care
răzbate este cea aconfruntării cu mentorul său, aceasta incluzând şi sentimentul de ură:
„Duşmanul meu de moarte”, „Luptă împotriva lui Papini”. Primul citat vrea să arate că
naratorul, dacă nu va mai scrie din cauza faptului că altcineva a scris înaintea sa, va dispărea la
un moment dat instantaneu, dacă a existat vreodată.
Acest lucru îi dă curaj, încredere în sine şi resurse pentrua putea duce lupta cu cei ce l-ar putea
acuza că este un epigon al lui Papini, automotivându-se.
Adolescentul miop este măcinat de dorinţa de a se desprinde de Giovanni Papini, de a-l
depăşi, de a-l lăsa în urmă, de a-l învinge. El se manifestă faţă de ceilalţi oameni cu un aer
desuperioritate, privindu-i autoritar şi criticându-i, batjocoritor chiar: „Cei mulţi şi cei
proşti,imbecilii şi infirmii creierului, nătângii cu ochi frumoşi şi cu frunţile înguste, făpturile ce
compromit sexul”, „îmi par toţi neputincioşi, meschini, searbezi”. Atitudinea de superior este
sugerată cel mai expresiv de „rangul” acordat celorlalţi, şi anume al „făpturilor”. În momentul
când este la pământ se autocompară cu o „zdreanţă”; pe măsură ce devine mai hotărât
şicâştigă încredere în sine, vrea „să privească în ochi miile de zdrenţe” care-l înconjoară.
Încrederea prea mare în sine pe care şi-o acordă şi independenţa duc la hipertrofierea eului.
 TEMĂ

Urmărește videoul de la următorul link:

https://www.youtube.com/watch?v=CtE6x0Nhabw

și răspunde apoi la întrebarea: Sunt vlogurile o formă de text

memorialistic?.

Justifică-ți răspunsul folosind o diagramă similară care să găsească

diferențe și asemănări între vloguri și jurnale/memorii.