Cum e să fii adolescent?

Conform definiției, adolescența este perioada de tranziție

biologică, psihologică și socială de la copilărie/pubertate la
maturitate. Însă, în spatele acesteia se află un carusel de
sentimente, pe care nici adolescentul nu le înțelege în
totalitate. Așadar, se poate spune că adolescența este o vârstă
inefabilă.
Fiind și eu, la rândul meu, în această perioadă a vieții, tind
să caut răspunsuri. De ce mă simt singură? Sunt aceste
sentimente comune? Sunt singura care nu se înțelege pe sine?
Dar, cu ajutorul operelor studiate la clasă am reușit să îmi
înțeleg emoțiile, chiar și cât de puțin. Cu ajutorul fiecărui text
am ajuns să descifrez anumite aspecte ale vieții, fie ele cât de

mici.
 Fragmentul din opera “La Medeleni”, de Ionel
Teodoreanu, m-a ajutat să înțeleg că este normal ca la această
vârstă să mă enervez mai ușor, să fiu mai sensibilă din punct de
vedere emoțional și să îmi doresc un lucru atât de tare, încât
parcă nu îl mai vreau deloc. Secvența “-Ticălosul! / Ea să-l apere
pe el?... O mirare încântătoare îi acoperi sufletul, încălzindu-i-l,
ca acele izbucniri de soare în primăverile înnourate, cărora le
întinzi mâinile” mi-a arătat că un adolescent este puternic atins
de micile detalii și că sentimentele sunt intense, dar trecătoare.
Totodată, eu m-am regăsit în Dănuț prin avalanșa de
sentimente aproape opuse prin care
trec și eu, asemeni lui, într-un timp
foarte scurt. Printre acestea se numără
trecerea de la sentimente de reproș la
iubire, visare și de la milă la refuz.
Deși scurt, fragmentul din textul
“Exuvii”, scris de Simona Popescu, a avut un impact major
asupra mea. Fiind încă la începutul adolescenței, îmi este încă
imposibil a înțelege emoțiile. Această opera mi-a oferit un dar
neprețuit și anume autocunoașterea. Într-o perioadă în care
sentimentele îmi sunt cel mai
mare dușman, acest fragment m-
a consolat, ajutându-mă să
înțeleg o parte a inefabilei
perioade prin care trec. M-a
făcut să înțeleg că singurătatea,
cuvântul cu înțeles cu totul nou,
este un lucru firesc, iar eu nu trec prin aceste momente singură.
Starea contradictorie, gândirea flotantă, îndepărtarea de
familie, izolarea, toate acestea sunt etape prin care trece toată
lumea. Tornada de sentimente și de gânduri ale adultului în
devenire îl fac pe acesta să se închidă în sine, dar totodată să
tânjească după dragoste, după un suflet ce îl înțelege. Dar
“Exuvii” mi-a arătat că aceste lucruri sunt total firești, iar noi
trebuie să le acceptăm.
Opera “Adolescenți pe mare”, de Nichita Stănescu” m-a
ajutat să înțeleg această perioadă. Adolescența este asemeni
unei călătorii pe mare: imprevizibilă, provocatoare, epuizantă și
necesită acomodare. Dar ea constă și în momente frumoase,
care călăuzesc tânărul spre următoarea destinație. Adolescența
este unul dintre multele teste pe care le străbată un om de-a
lungul vieții, însă trebuie să știi să o savurezi, să înveți și să
evoluezi.
Precum ilustrat în fragmentul din textul “De veghe în lanul
de secară”, scris de Jerome David Salinger, adolescența este
vârsta contestării și a inadaptării. Precum Holden o minte pe
doamna Morrow, așa evită adevărul și minte un adolescent, de
multe ori pentru a-i proteja pe cei din jur sau a se proteja pe
sine. Totodată, un adolescent caută tot timpul compasiune,
înțelegere și atenție, la fel ca Holden.
Opera “Romanul adolescentului
miop”, scrisă de Mircea Eliade, evidențiază
lupta cu sinele prin care trece orice
adolescent, încercând din răsputeri să ajungă ce își dorește. În
roman, autorul-narator-personaj creionează arzătoarea sa
dorință de a deveni “erou”. La început este distras de dragoste,
prietenii, ba chiar și de sine, dar odată ce se hotărăște că acesta
este adevăratul lui scop în viață, se autoizolează. Se cunoaște
până în cele mai ascunse colțuri ale inimii, plânge, se
consolează, citește tot timpul și învață o multitudine de limbi,
dorind să ajungă “cea mai bună versiune” a sa. Făcând acest
lucru, se distanțează însă de multe persoane dragi, ajungând să
le rănească profund și să nu mai poată repara unele rupturi
produse între ei. Această carte exemplifică foarte realist
dorințele și sentimentele adolescenților și lupta lăuntrică prin
care trece orice om la această vârstă.
Nu în ultimul rând, am reușit să descifrez adolescența și cu
ajutorul tablourilor. Tabloul “Nașterea lui Venus”, de Sandro
Botticelli ilustrează cum schimbările prin care trece un
adolescent sunt asemeni unei renașteri. În această perioadă,
tânărul își conturează caracterul, cunoscându-se pe sine în
același timp. Adultul în devenire își descoperă atât interiorul,
cât și exteriorul, învățând să se accepte.
Tablourile “Narcis”, de Ali Assaf și Michelangelo Merisi da
Caravaggio, îl expun pe Narcis, căutându-se pe sine în apă. Ea
are rol de oglindă, iar bărbatul se recunoaște, în timp ce își
observă unicitatea. Deși într-un tablou Narcis se cunoaște din
amintiri, iar în celălalt se cunoaște prin oglindire, între ele există
o conexiune strânsă, ambii încercând să se regăsească.
 În final, a fi adolescent înseamnă a suferi, a regreta, a
plânge fără motiv, însă toate aceste sentimente sunt
compensate de iubire, speranță, fericire, prietenie și
autocunoaștere. A fi adolescent înseamnă să evoluezi, atât în
relație cu tine, cât și cu cei din jur, dar cel mai important
înseamnă să înveți să trăiești.

Miron Alexia