Object 1

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” DIN ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE ȘI EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI SPORT
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE PSIHO-SOCIO-UMANE
SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI PSIHOTERAPII
MASTER ANUL2

REFERAT
CONSILIERE PENTRU AUTOCUNOASTERE SI
DEZVOLTARE PERSONALA

LECTOR UNIV.DR. MASTERAND

MERCEA CRISTINA RADA ELISABETA

ARAD 2017
 CURAJUL DE A FI TU INSUTI

“Acest curaj, atat de intim, se sprijina pe 3 ancore: A invata sa te iubesti;

A indrazni sa te respecti; A-ti asuma riscul autoresponsabilizarii.” (Jacques
Salome, in cartea “Curajul de a fi tu insuti."
Enstein spunea: "Putini oameni sunt capabili sa exprime cu cumpatare pareri
care sa nu fie influenţate de prejudecăţile mediului lor social.Cei mai mulţi oameni
nici măcar nu sunt în stare să formuleze asemenea păreri". Aprecierea pe care o
facem nu este a noastră personal ci e a altora ... şi nici măcar nu conştientizăm acest
fapt, spunea un renumit psiholog. Curajul de a fi tu însuţi NU înseamnă a face acte
de eroism, să îţi pui viaţa în pericol ci înseamnă să înveţi să te respecţi, adică să te
apropii cît mai mult de ceea ce eşti, înseamnă să faci în aşa fel încât să nu existe
diferenţe între ceea ce spui şi ceea ce simţi, între ceea ce faci şi ceea ce gândesti.
Altfel spus, să existe un acord total cu tine însuţi. Cred că această dorinţă există
undeva în adâncul fiecaruia. Aproape orice lucru din viata noastră poate avea, in
functie de anumite contexte, atât parti bune, pline de lumină cât si părţi mai umbrite.
Adevarul sta ascuns, iar cel mai greu lucru când căutăm adevărul este faptul că îl
găsim. A avea curaj de a fi tu însuţi înseamnă a-ţi asuma riscul de a te afirma.A avea
curajul de a fi tu însuţi înseamnă riscul de a afirma că ai convingeri diferite de ale
celuilalt, să-ţi asumi riscul de a fi respins de cei dragi, de a fi marginalizat. A încerca
să fii de acord cu toată lumea inseamna a trai într-un adevărat conflict, un conflict al
tau si numai al tau. Permite-ti curatenie si eliberare caci aceasta iti va aduce energie,
energie si putere de a merge mai departe impacat si eliberat. Comunicarea adevarata
este cea sincera, confruntatoare si nu infruntatoare fiind un excelent medicament
impotriva violentei care te macina interior. Pentru a comunica bine vom renunta la
expresia imaginară care ne face să anticipăm faptul că celălalt ne judecă, crede că
suntem proşti sau nebuni, nesimţiţi sau neruşinaţi. Astfel pentru a comunica bine
presupune, cred eu, a te cunoaste pe tine insuti, inseamna a te dezvolta, iar cu cat te
dezvolti mai mult cu atat ajungi sa te iubesti si sa te respecti mai mult. Ceea ce este
divin se afla in noi ( aici si acum ) si nu in ceruri ( atunci si acolo, in ceea ce va fi sau
va veni ). Schimbarea devine eficienta mai ales datorita faptului ca dacă faci mereu
acelaşi lucru vei avea întotdeauna acelaşi rezultat. Drumurile spre propria împlinire
sunt multe, dar fiecare va ajunge unde va putea să ajungă, ţinând cont de încrederea
în sine si resursele proprii. Omul este singurul care se opune etapelor unui proces
natural de schimbare prin credintele limitative care ne-au fost induse prin educatie
sau pe care ni le-am format singuri de-a lungul anilor,doar renuntand la modelele de
comportament care ne aduc deservicii, la unele moduri gresite de a percepe lumea din
jur ne putem indrepta inspre schimbare, evolutie si adevar. Indiferent pe unde am fost
sau prin ce am trecut, suntem capabili de a ne reinventa pe noi insine, iarăşi şi iarăşi.
Cred că nu trebuie să rămânem înţepeniţi în tipare vechi sau în comportamente vechi.
Putem să ne schimbăm prietenii sau profesia., ori de câte ori este necesar, până ce
ajungem în acel loc care ne exprimă si ne identifica. Tot ceea ce urâm, căruia îi
opunem rezistenţă, sau ce nu ne asumăm în privinţa noastră înşine, capătă viaţă
proprie ajutandu-ne sa devenim subiectivi in privinta autoevaluarii personale. Când
închidem undeva acele părţi din noi înşine care nu ne plac, fără să ştim, sigilăm
comorile noastre cele mai preţioase. Ele sunt ascunse acolo unde ne-am aştepta cel
mai puţin să le găsim, sunt ascunse în întuneric, iar in anumite circumstante orice
lucru sau gând poate deveni un obstacol de trecut.
Cuvantul este cea mai importanta comoara pe care o avem, el ne poate ajuta sa
cream ceea ce ne dorim in aceasta viata.
Cartea pe care am ales-o este cea a lui Jacques Salome, intitulată “Curajul de
a fi tu însuţi” ,si prin această lucrare, autorul încearcă să ne introducă în arta
comunicării, pentru a pune bazele unor relaţii vii şi armoniose cu sine şi cu ceilalţi.
Prin prezentarea propriilor experienţe şi descoperirile cotidiene ale existenţei
sale, el ne oferă repere pentru a explora zonele de umbră ale personalităţii noastre,
capcanele şi neînţelegerile din relaţia cu sine şi cu ceilalţi.
Această carte este structurată în 17 capitole, fiecare având un nume sugestiv.
Primul capitol, numit “Naşterile din viaţa mea” ne expune etapele parcurse în
dezvoltarea autorului. El le numeşte “naşteri, apariţii şi venire pe lume”. Fiecare
dintre acestea reprezintă în acelaşi timp pilon de susţinere, impuls şi chemare pentru
o viata mai plină. Apoi ne ilustrează naşterile care i-au marcat viaţa, ca de exemplu,
naşterea întru gelozie, naşterea întru prietenie, naşterea întru îndrăgostire, naşterea
întru lectură şi relaţionalizare, naşterea întru comunicarea relaţională, naşterea întru
iubire şi sexualitate, naşterea întru creaţie, naşterea întru paternitate.
Prima naştere cunoscută de autor a fost cea întru gelozie, confuzie şi haos, în
momentul venirii pe lume a fratelui său. Totul în jur se schimbase, nu mai simţea
afecţiune nici măcar din partea mamei sale. Acum, la maturitate, şi-a dat seama că era
iubit, că i se acorda atenţia necesară, dar pentru sensibilitatea unui copil de patru ani a
fost o experienţă teribilă.
O altă naştere din viaţa acestuia a fost cea întru prietenie. Atunci când a cunoscut
un vecin care i-a devenit prieten “de viaţa şi de moarte”. Alături de el a descoperit ce
înseamnă să ai încredere, să îţi respecţi cuvântul dat.
Lectura a devenit foarte importantă în viaţa sa atunci când s-a îmbolnavit de
tuberculoză osoasă şi a stat într-un sanatoriu, ţintuit la pat vreme de patru ani. La acel
sanatoriu a descoperit libertatea pe care ţi-o ofera lectura, posibilitatea de a te
identifica cu eroii, de a crea lumi.
Autorul afirma că în adolescenţă era un adevarat infirm în a relaţiona, un
handicapat al cuvintelor. În viaţa de adult însă, a descoperit puterea cuvintelor şi a
ideilor, bogăţia schimbului de idei, iar personalitatea lui devenea tot mai fermă.
“Zone de umbră sau zone de confuzie din personalitatea noastră”, cel de-al doilea
capitol al lucrării, descrie cele două tipuri de componente ale potenţialului psihologic
şi relaţional al fiecăruia, componentele pozitive, care ar putea contribui la iluminarea
vieţii noastre şi componentele negative care sunt capabile să ne îngreuneze sau să ne
intunece existenţa cu zone de umbră şi de dificultăţi. Îmbinarea acestor tipuri de
componente conturează personalitatea noastră şi relaţiile cu lumea şi cu ceilalţi.
În cel de-al treilea capitol, “Violenţe, răni şi suferinţe” ne este explicată confuzia
pe care o facem între violenţă şi suferinţă, între cauză şi efect, între origine şi urmare.
Trebuie să reflectăm asupra faptului că atunci când cineva spune sau face ceva care
ne răneste nu înseamnă că el devine automat cauza rănii noastre. În acel moment nu
ceea ce spune sau face celalalt ne răneste sau ne dezechilibrează, ci se atinge un punct
sensibil, deja rănit, reactivându-se o rana mai veche si care devine insuportabila.
Atunci când răspunsurile primite de la cei din jur nu sunt conform aşteptărilor
noastre, acestea se vor transforma în violenţă şi vor produce în noi răni profunde.
Plăcerea de a poza în victimă nu favorizează nici responsabilizarea, nici luciditatea
care ar putea permite uitarea mai rapidă a suferinţelor, a resentimentelor. Chiar şi
după iertare, rana a fost acoperită, dar ea va ramane intactă şi nu se cicatrizează,
reactivându-se la cel mai mic incident.
Din capitolul 4 , “Repetiţiile din viaţa noastră: fidelităţi, misiuni reparatorii,
injoncţiuni”, putem reţine faptul că repetiţia comportamentelor, a atitudinilor atipice
sau jenante, a simptomelor, este unul dintre limbajele prin care se exprimă fidelităţile,
misiunile reparatorii sau supunerea faţă de injoncţiuni impuse de către persoanele
importante din viaţa noastră asupra copiilor care am fost.
Capitolul 5, “De la fidelitatea faţă de celălalt la fidelitatea faţă de sine”, porneşte
de la ilustrarea fidelităţii faţă de celalalt, eu, tu şi o parte de necunoscut şi de mister
legată de evoluţia posibilă a fiecaruia, descoperind apoi ce înseamnă fidelitatea faţă
de sine, la care se ajunge numai printr-o bună cunoastere a propriei persoane, prin
clarificarea imaginilor, prin limpezirea temerilor, prin recuperarea unei exprimări
proprii, dar mai ales prin adoptarea unei poziţii ferme în întâlnirea cu celălalt.
Următorul capitol, “Doliile succesive din viaţa noastră”, ne prezintă viaţa ca o
serie de naşteri, renunţări şi riscuri de a ne despărţi, de a ne diferenţia de fiinţele dragi
nouă. Trebuie să stabilim distanţa corectă între noi şi ceilalţi. Numai asa putem învăţa
să ne despărţim de cei apropiaţi, putând rămâne un tot. Trebuie să fim conştienţi şi să
acceptăm că sentimentele se pot schimba în timp. Toate despărţirile din viaţa noastră
este bine să le trăim ca pe nişte semne vii ale depaşirii de sine şi nu ca pe nişte
separări.Câteva demersuri de conştientizare pentru dezvoltarea curajului de a fi tu
însuţi sunt acelea de a putea să exprimi ce ai în interior, în orice context, în mod liber,
fără vinovăţie, constrângeri sau represie imaginară, să recunoşti şi să exprimi
sentimentele de iubire pe care le ai, să recunoşti şi să exprimi trăirile negative pe care
le ai, să recunoşti şi să exprimi ceea ce este bun în relaţiile tale şi ce nu este bun, să îţi
asumi riscul de a spune da, de a te angaja, adică de a merge mai departe, să îţi asumi
riscul de a spune nu, de a refuza, nu prin opoziţie faţă de celălalt, ci printr-o poziţie de
afirmare, să iesi din fidelitatea faţă de părinţii tăi pentru a dezvolta fidelitatea faţă de
tine însuţi.
Lucrarea cea mai emotionanta a lui Jacques Salome ne introduce in arta de a
comunica la nivelurile profunde ale constiintei, pentru a pune bazele unor relatii vii si
armonioase cu sine si cu ceilalti. Pornind de la experienta personala si de la
descoperirile cotidiene ale existentei sale, ne ofera cateva repere pentru a explora
zonele de umbra ale personalitatii noastre, capcanele si neintelegerile din relatia cu
sine si cu ceilalti; a invata sa depasim infrangerile, violentele si suferinta; a avea
curajul de a merge mai departe. O carte de referinta pentru timpul prezent, cand arta
de a comunica este o necesitate a reusitei personale.
Pentru Jacques Salome, comunicarea este stiinta de a trai.
„Ma adresez tuturor celor care isi asuma responsabilitatea de a actiona personal si
imediat, in vederea imbunatatirii relatiilor cu ei insisi si cu cei din jur".
Pentru a te respecta pe tine, inseamna sa iti dai voie sa inveti si sa evoluezi.Ce ar
trebui sa faci pentru a te sprijini pe tine sa ai energia necesara pentru a-ti spune din
tot sufletul “fac mereu tot ceea ce imi sta in puteri”?
-Mediteaza cat mai des .
-Fa exercitii in natura (alege ceea ce ti se potriveste si pune-le in practica cat mai
des);
-Fa exercitii de relaxare, ideal ar fi zilnic;
-Foloseste vizualizarea creativa, pentru a-ti imagina ceea ce iti doresti;
-Citeste si studiaza cat mai multe carti legate de iubirea de sine.
Pe toate le pun in aplicare pentru ca ma iubesc pe mine si pentru ca imi
doresc enorm sa ma respect si sa ma sprijin pe mine pentru a ma mentine pe calea
evolutiei continue.
Pentru a-ti asuma riscul autoresponsabilizarii, fa greseli si invata din
greselile tale si din esecuri, fazi inutilra sa te blame. Toti oamenii gresesc. Nu am
gasit pana acum om care sa nu fi gresit fata de el insusi si fata de ceilalti.
Atunci cand treci printr-un esec, fii bland cu tine si coreleaza esecul cu
situatia prin care ai trecut, nu cu persoana ta.
Ai puterea sa analizezi situatia, sa observi cu blandete unde ai gresit si sa afli
ce lectie de viata poti sa extragi de acolo.
Mergi mai departe, bineinteles iubindu-te pe tine si avand curajul sa fii TU!