Universitatea “Al. I.

Cuza” Iaşi
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Masterat Psihologia medierii conflictelor, Forma ID
Anul I, sem I, 2009-2010

FUNDAMENTE TEORETICE ALE

CONFLICTULUI

Prof. univ. dr. Ana Stoica-Constantin

 Cuprinsul cursului

CAP 1. CONFLICTUL CA OBIECT DE STUDIU

Concepte privind conflictul şi intervenţia în conflict
Cercetarea în domeniul rezolvării conflictelor

CAP 2. FUNDAMENTE PSIHOLOGICE ALE CONFLICTULUI

Fundamentele afective şi atitudinale ale conflictului
Comportamente în conflict

CAP 3. CADRUL TEORETIC PENTRU REZOLVAREA CONFLICTULUI

Teoria conflictului
Micro-teoriile conflictului
Macro-teoriile conflictului
Teoria sistemelor inamice
Teoria trebuinţelor umane
Teoria rezolvării conflictului a lui Burton
Rezolvarea conflictului: dubla diplomaţie («diplomaţia secundară»)
 Cap. I. CONFLICTUL CA OBIECT DE
STUDIU

Concepte privind conflictul şi intervenţia în conflict

Conflictul, structura conflictului şi familia de concepte
relative la conflict
• Definiţia conflictului
• Structura conflictului
Definiţia conflictului
Existenţa a două sau mai multe “părţi”/„sisteme” (persoane,
grupuri, comunităţi), existenţa unor trebuinţe, scopuri, valori,
resurse sau caracteristici individuale care sunt (sau numai par
unei părţi sau unor părţi) diferite sau incompatibile reciproc şi
prezenţa emoţiilor (anterioare, însoţitoare, sau posterioare
conflictului).
 Structura conflictului

• Johan Galtung, 1969: triunghi: contradicţia

(C), atitudinea (A) (emoţiile, convingerile şi
voinţa) şi comportamentul (B)
• Bernard Mayer, 2000:
– componentă cognitivă (gîndirea, percepţia
situaţiei conflictuale),
– componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele)
– componentă comportamentală (acţiunea,
inclusiv comunicarea).
 Activitatea independentă nr. 1
A. Identificaţi cele trei componente (opţional, după Galtung sau Mayer) în

conflictele de mai jos.

Conflictul nr. 1. Studiul percuţiei la baterie. În vacanţa de iarnă, în imobilul
în care locuiesc s-a iscat un conflict care a implicat toţi locatarii. Clădirea
are şase etaje şi este locuită în proporţie de 80% de intelectuali. Conflictul a
opus pe de o parte toţi locatarii blocului, pe de alta o familie de asistenţi
medicali, foarte respectaţi de vacini, dar temporar căzuţi în dizgraţia
acestora. Motivul este zgomotul pe care fiul acestora, un băiat de 18 ani, îl
face cînd studiază percuţia. Toată familia l-ar vrea reuşit la conservator,
iar de Crăciun părinţii tocmai i-au făcut cadou o baterie, pentru ca băiatul
să aibă la ce se pregăti mai temeinic. Evident, au făcut un efort financiar,
dar care era necesar. Şeful de scară a început să primească zilnic reclamaţii
de la vecini, care erau bombardaţi cu zgomotele puternice la cele mai
nepotrivite ore.
 Activitatea independentă nr. 1
Continuare

Conflictul nr. 2 Pana de cauciuc. Am plecat la drum cu cel mai bun prieten.
Mă rugase să-l duc pînă într-un sat ca să ia ceva de acolo. În graba
plecării nu am mai făcut o verificare a maşinii. Am plecat bucuroşi.
Vremea era frumoasă, muzica niţel cam tare şi nu am sesizat că mi s-a
spart un cauciuc pe spate-dreapta. Începuse să se întunece şi vremea
părea că se strică. Constat că roata de rezervă era spartă. Pe moment n-
am ştiut ce să mai fac, dar apoi am început să-mi revărs nervii asupra
prietenului meu, învinuindu-l că m-a zorit să plecăm şi eu de aceea n-am
mai verificat starea maşinii.
B. Descrieţi în cîteva rînduri un conflict din experienţa dv. Identificaţi apoi
cele trei componente (după Galtung sau Mayer), arătînd şi genurile
fiecăruia (de exemplu, componenta comportament, poate fi prezentă
prin ameninţări).
 Activitatea independentă nr. 2

Daţi un exemplu în care aspectul expresiv (manifestarea

emoţiilor de revoltă, ură, frustrare etc.) a prevalat în faţa
celui orientat spre rezultat (partea implicată a preferat să
piardă cauza, în schimbul satisfacţiei de „a-i spune
celuilalt verde-n faţă” tot ce până atunci cenzurase).
 Concepte corelate conflictului
• Conflictul armat
• Conflictul violent sau conflictul mortal
• Conflictul contemporan
• Conflictul refractar sau insolubil
• Conflictul prelungit

Activitatea independentă nr. 3

Daţi cel puţin un exemplu concret care să ilustreze un

termen asociat conflictului.
 Forme de intervenţie în conflict şi încheiere a
conflictului (I)

1. Prevenirea conflictului. Ombudsman, funcţie şi

instituţie
2. Transformarea conflictului
3. Managementul conflictului
4. Reducerea conflictului
5. Rezolvarea de probleme
6. Acordul /aranjamentul /înţelegerea conflictului
7. Concilierea
 Reconcilierea
Activitatea independentă nr. 4
Mai jos veţi găsi 12 forme de reconciliere. Citiţi-le şi identificaţi exemple din
experienţa dumneavoastră, la cel puţin una din ele.
1. Abordarea justificativă natură-structură-cultură
2. Abordarea prin reparaţie /restituţie
3. Abordarea prin scuze /iertare
4. Abordarea teologică /penitenţă
5. Abordarea juridică /a pedepsei
6. Abordarea co-dependenţei cauzei /abordarea prin karma
7. Abordarea prin relatări
8. Abordarea prin dramatizări /retrăirii a ceea ce s-a întîmplat
9. Abordarea durerii /vindecării comune
10.Abordarea reconstrucţiei comune
11.Abordarea prin rezolvarea comună a conflictului
12.Abordarea ho’o ponopono
Forme de intervenţie în conflict şi încheiere a
conflictului (II)

8. Consensul

9. Negocierea

10. Medierea

11. Arbitrarea

12. Med-arb

13. Mini-procesul

14. Dubla diplomaţie /Diplomaţia secundară

Cercetarea în domeniul rezolvării conflictelor

 Arii investigate

 Institute de cercetare fundamentală a conflictului şi

rezolvării conflictului
 Capitolul 2.

FUNDAMENTE PSIHOLOGICE ALE

CONFLICTULUI: PROCESE AFECTIVE,
ATITUDINI ŞI COMPORTAMENTE
 2.1. Fundamentele afective şi atitudinale ale
conflictului
Cuprins (I)

1.1. Afectivitatea în conflict – Introducere generală

1.2. Furia

1.3. Frica

1.4. Vinovăţia şi ruşinea

1.5. Umilirea

1.6. Respectul şi recunoaşterea

 2.2. Comportamente în conflict
Cuprins (II)

2.1. Încrederea, neîncrederea şi gestiunea

acestora în conflicte
2.2. Utilizarea puterii pentru evitarea şi
rezolvarea conflictului
2.3. Comportamentul agresiv
2.4. Managementul imaginii
 1. Fundamentele afective ale conflictului
1.1. Afectivitatea în conflict – Introducere generală
1.1.2. Funcţiile proceselor afective în conflict
 Cauză
 Resursă energetică
 Mecanism de stingere a conflictului
 Simptom sau indicator al conflictului
 Indicator al importanţei problemei pentru disputanţi.

Activitatea independentă nr. 6

Exemplificaţi într-un conflict una din funcţiile proceselor
afective.
 1.1.4. Forme de implicare a emoţiilor
în conflict (I)
Emoţiile negative
• Oamenii intră în conflict cu emoţiile însoţitoare; lor li
se adaugă şi alte emoţii negative: frustrare,
dezamăgire, revoltă.
• Emoţiile negative ca furia, teama, neîncrederea,
dispreţul, jena, ruşinea, mîndria rănită, dezamăgirea
pot bloca obţinerea acordului.
• Emoţiile negative ca reacţii la ameninţări la adresa
valorilor, statutului şi identităţii proprii.
• Reacţii la ameninţarea intereselor concrete.
• Reacţii la umilire şi dispreţ: se simte nerespectat,
umilit, ruşinat.
 1.1.4. Forme de implicare a emoţiilor
în conflict (II)
Emoţiile pozitive

Negociatorul bine dispus.

Disputanţii au emoţii pozitive.
Li se fac cunoscute oponenţilor recompensele rezolvării
conflictului: stabilirea de bune relaţii personale,
încrederea, respectul, recunoaşterea, satisfacţia,
sentimentul de apartenenţă, reputaţia.

Activitatea independentă nr. 7

Exemplificaţi cîte o emoţie pozitivă şi una negativă în
conflicte.
 1.2. Furia

Activitatea independentă nr. 8

A. Arătaţi modurile în care vă gestionaţi furia (cum

procedaţi ca să vă liniştiţi).

B. Comentaţi-le din perspectiva consecinţelor lor: care şi de

ce sunt modalităţi “sănătoase” de eliberare de tensiune
emoţională şi care sunt “nesănătoase”, nocive pentru
sănătate şi /sau relaţiile sociale.
 Managementul furiei celuilalt

• biasul acuzatului
• ascultarea activă
• tehnicile programării neurolingvistice
(PNL).

Activitatea independentă nr. 9

Explicaţi ce înţelegeţi prin biasul acuzatului (eroarea,
părtinirea). Dacă puteţi, exemplificaţi.
 1.3. Frica
1.3.1. Conceptul de frică

Afectele asociate fricii:

– teamă
– angoasă /fobie
– spaimă

Frica sănătoasă - Frica patologică.

 Activitatea independentă nr. 10

A. Enumeraţi afectele asociate fricii.

B. Explicaţi diferenţa dintre frica sănătoasă

şi frica patologică.
 1.4. Vinovăţia şi ruşinea

1.4.1. Conceptele de vinovăţie şi ruşine

• Activitatea independentă nr. 11

• A. Amintiţi-vă o situaţie în care v-aţi simţit ruşinat şi arătaţi
cum aţi reacţionat. Comentaţi.
• B. Enumeraţi comportamentele manifestate de o persoană
apropiată dv. ca răspuns la ruşine şi comentaţi-le.
•
• Activitatea independentă nr. 12
• Amintiţi-vă o situaţie în care v-aţi simţit vinovat şi arătaţi
cum aţi reacţionat. Comentaţi.
 1.5. Umilirea (Partea I)

1.5.1. Constructul de umilire

• Act şi stare /trăire afectivă
• Definiţie: A fi plasat, împotriva voinţei persoanei şi
adesea într-un mod foarte dureros, într-o situaţie mult
inferioară celei la care simte persoana că i s-ar cuveni.
• Umilirea faţă de alte concepte:
• ruşinea
• vinovăţia, trauma
• jena /stinghereala
• umilinţa.
 1.5. Umilirea (Partea a II-a)

1.5. 2. Forme de umilire

a) pedeapsa sau interogarea

b) practici sexuale
c) în ceremonii de iniţiere, admitere în
unele grupuri sociale.
 1.5. Umilirea (Partea a III-a)

1.5.3. Răspunsul la umilire

• acceptare, depresie, apatie → nicio schimbare;
• antagonism, supărare, furie, → schimbarea
violentă (inversarea rolurilor în ierarhie sau abolirea
ierarhiei;

• antagonism, supărare, → schimbarea

nonviolentă.
 1.5. Umilirea (Partea a IV-a)

1.5.4. Gestiunea umilirii

Prevenirea şi tratarea sentimentelor de umilire:
• La nivelul macrosocial
• La nivel interpersonal
• La nivel personal:
– Teoria “psihologiei apreciative”
– ne internalizăm locusul evaluării
– ne putem disocia mintal de situaţie
– renunţăm la o parte din controlul comportamentului în
favoarea agresorului (de exemplu, “Eu sunt cel care decide
să-i de celuilalt controlul asupra corpului meu”).
 1.5. Umilirea (Partea a V-a)

Activitatea independentă nr. 13

• A. Relataţi un exemplu de umilire la care aţi fost
agentul umilirii. Cum v-aţi simţit?

• B. Relataţi un exemplu de umilire la care aţi fost

ţinta umilirii. Cum v-aţi simţit?

• C. Relataţi un exemplu de umilire la care aţi fost

martor. Cum v-aţi simţit?
•
 1.6. Respectul (I)

1.6.1. Conceptul de respect

1.6.2. Gestiunea respectului
a) Dobîndirea respectului propriu
• Tratîndu-l pe celălalt aşa cum ne-ar plăcea nouă să fim trataţi.
• Evitarea insultării oamenilor şi culturii lor.
• Comportamentul curtenitor.
• “Separarea oamenilor de problemă”
• Prin efectul de bumerang
• A învăţa un copil ce este respectul prin a-i dobîndi respectul.
 1.6. Respectul (II)

b) Exprimarea respectului faţă de celălalt

• Îi validăm (confirmăm, aprobăm) sentimentele.
• Empatizăm cu el.
• Îl întrebăm “Cum te-ai simţi dacă…” înainte să luăm o decizie
care îl afectează.
• Facem schimbări şi compromisuri la iniţiativa noastră, pentru a
ne adapta la sentimentele, dorinţele şi nevoile sale.
• Nu îl întrerupem.
• Cerem şi permitem feedback.
• Îi creăm posibilitatea să-şi rezolve propriile probleme fără să-l
subestimăm: a) evităm să-i spunem ce să facă; b) evităm să-i dăm
 1.6. Respectul (III)

1.6.3. Importanţa respectului

• R. ne permite dobîndirea încrederii celuilalt.
• R. ne permite să construim şi să reconstruim relaţiile.
• Oferă o “intrare” în partea celuilalt.
• Persoanele din comunitate care sunt respectate sunt mai apte să
aducă sau să încurajeze pacea.
• Acordînd respect poţi sesiza elementul cheie din conflict.
• Respectul poate duce la o schimbare pozitivă, în timp ce absenţa
poate duce la continuarea distructivităţii.
 Activitatea independentă nr. 14

Luaţi oricare din afirmaţiile referitoare la

respect şi comentaţi-o, sau exemplificaţi
printr-un caz concret.
 1.6. Respectul (IV)

1.6.4. Recunoaşterea

Termenul “recunoaştere” - acceptare a

adversarului ca fiinţă umană, care are situaţia şi
grijile sale legitime.

Activitatea independentă nr. 15

• Arătaţi prin ce se deosebeşte recunoaşterea de
respect.
 2. Comportamente în conflict
• 2.1. Încrederea, neîncrederea şi gestiunea acestora în
conflicte
2.1.1. Definirea conceptelor de încredere şi neîncredere

A. Încrederea - “credinţa individului în, şi voinţa

de a acţiona pe baza spuselor, acţiunilor şi
deciziilor celuilalt”.

• încrederea bazată pe calcul (ÎBC)

• încrederea bazată pe identificare (ÎBI).
Activitatea independentă nr. 16

Comparaţi importanţa celor două tipuri de

încredere (încrederea bazată pe calcul şi
încrederea bazată pe identificare) în relaţiile
interpersonale.
 B. Neîncrederea

• Neîncrederea calculată /bazată pe obstacole

• Neîncrederea-identificare
 2.1.2. Înşelarea încrederii şi recîştigarea
încrederii

A. Înşelarea încrederii noastre de către partener

B. Recîştigarea încrederii
– Recîştigarea încrederii bazate pe calcul (ÎBC)
– Recîştigarea încrederii bazate pe identitate (IBI)

2.1.3. Managementul încrederii şi neîncrederii

conflicte
 Activitatea independentă nr. 17

• A. Arătaţi cum v-a fost înşelată încrederea

într-o experienţă personală. Descrieţi trăirile
dumenavoastră.

• B. Arătaţi dacă şi cum anume textul de mai

sus vă poate ajuta să vă gestionaţi mai bine
problemele de încredere şi neîncredere.
 2.2. Utilizarea puterii pentru
evitarea şi rezolvarea conflictului

2.2.1. Conceptul de putere

2.2.2. Utilizarea puterii în conflicte

– metoda normativă sau persuasiunea

– metoda utilitară sau recompensa
– metoda coercitivă sau pedeapsa.
 2.2.3. Tipologia bazelor puterii
(I)
J. P. French Jr. şi Bertram Raven (1960)

• Puterea de recompensare
• Puterea de coerciţie
• Puterea legitimă
– Valori culturale: vârsta, sexul, inteligenţa, casta, aspect fizic.
– Acceptarea structurii sociale.
– Delegarea autorităţii.
• Puterea de referinţă
• Puterea de competenţă
 2.2.3. Tipologia bazelor puterii
(II)
Bernard Mayer (2000):
• Autoritatea formală
• Asocierea
• Tracasarea
• Puterea procedurală
• Puterea obişnuinţei /a inerţiei.
• Puterea morală
• Caracteristicile personale /puterea psihologică
• Percepţia puterii.
• Puterea definiţională.
 2.2.3. Tipologia bazelor puterii
(III)
Internet:

1. Proprietatea
2. Funcţia
3. Cunoaşterea
– Cunoaşterea tehnică – puterea experţilor şi a oamenilor de ştiinţă.
– Cunoaşterea socială
4. Abilitatea practică, tehnică sau socială.
5. Obligaţia
– Servicii
– Reguli
– Responsabilităţi
6. Încrederea.
7. Auto-determinarea.
 Activitatea independentă nr. 18

Alegeţi o relaţie cu o persoană din anturajul

dumneavoastră, apoi recitiţi bazele /formele
puterii şi enumeraţi toate formele de putere pe
care le puteţi utiliza dumenavoastră sau
persoana respectivă, în relaţia respectivă.
 2.2.4. Teorii despre putere
• Teoria coerciţiei
• Principiul interesului minim
• Teoria schimbului social
• Teoria contingenţei strategice.

Activitatea independentă nr. 19

Ilustraţi una din cele patru teorii ale puterii
prezentate mai sus.
 2.2.5. Potenţarea puterii
• A. Prin limbajul verbal şi paraverbal
• B. Prin limbajul nonverbal

Activitatea independentă nr. 19

Recitiţi potenţarea puterii şi notaţi formele

limbajului verbal, paraverbal şi nonverbal pe care le
folosiţi dumenavoastră în mod natural.
 2.3. Comportamentul agresiv (I)
2.3.1. Definiri conceptuale
• Agresiunea
• Comportamentul agresiv
• Agresivitatea
• Violenţa
• Cruzimea

Activitatea independentă nr. 20

Definiţi conceptele de agresivitate, comportament
agresiv, agresiune, violenţă şi cruzime.

2.3.2. Forme de agresivitate

 2.3. Comportamentul agresiv (II)
2.3.3. Teorii explicative pentru agresivitate

1. Agresivitatea ca instinct
– Teoria psihanalitică. Sigmund Freud
– Teoria etologiei umane. Karl Lorenz

2. Agresivitatea stimulată din exterior

– Teoria frustrare-agresivitate. Dollard şi colab.

3. Agresivitatea învăţată
– Teoria învăţării sociale a agresivităţii Albert Bandura
– Teoria catharzis-ului.
– Teoria descărcării.
 2.3. Comportamentul agresiv (III)

Activitatea independentă nr. 21

Revedeţi cele trei orientări explicative pentru agresivitate
şi exprimaţi-vă adeziunea pentru una din ele. Motivaţi
alegerea dv. – aduceţi argumente în sprijinul afirmaţiei
că o anumită teorie este mai aproape de adevăr.

2.3.4. Gestiunea agresivităţii în prevenţia şi

rezolvarea conflictului
 2.4. Managementul imaginii (I)
2.4.1. Definiri conceptuale
Imaginea este ameninţată cînd individul:
– este umilit în mod public, dispreţuit, intimidat, insultat
– este tratat cu îngâmfare
– i se refuză oferta
– i se dispreţuieşte statutul
– forţat să renunţe la o valoare pe care o preţuieşte
– face o concesie potenţial “inutilă”
– nu reşeşte să-şi atingă scopurile
– apare ca incapabil
– îi este periclitată o relaţie valoroasă.
 2.4. Managementul imaginii (II)
2.4.2. Teoria negocierii imaginii Stella Ting-Toomey, 1985 şi 2005.

A. Culturi cu context-scăzut
– numite şi individualiste, pentru că individul prevalează asupra grupului, şi
– stilul de communicate verbală este direct
– preocuparea pentru indiciile nonverbale este scăzută.
– Esenţa societăţii constă în credinţa în libertatea individului
– drepturile individuale sunt mai importante decît datoria oarbă faţă de familie, clan, grup etnic sau naţiune
– din punct de vedere moral, ceea ce contează este vina individuală, personală
– dorinţa de a îndrepta răul prin scuze sincere.
– Conflictele sunt văzute ca parte naturală a vieţii: oamenii le rezolvă şi îşi văd de treabă.
– problemele de imagine nu sunt prea importante.
– comunicarea este mai puţin atent supravegheată
– se doreşte problem-solving-ul şi apoi să se meargă mai departe.
– distanţa puterii: crede că autoritatea este dobîndită; puterea este distribuită în mod egal; opiniile fiecăruia contează;
Individul este înalt valorizat.
 2.4. Managementul imaginii (III)
C. Culturi cu context-ridicat, ierarhice şi tradiţionaliste

• numite şi colectiviste - grupul, comunitatea sunt mai importante decît

individul.
• armonia de grup este de importanţă supremă.
• Oamenilor nu le place confruntarea directă şi evită să spună un “Nu”
explicit.
• Evaziunea şi neclaritatea sunt preferate, pentru a păstra aparenţele
plăcute.
• A fi umilit sau a pierde imaginea poate fi mai rău decît moartea.
• Sunt importante tonul, exprimarea şi limbajul trupului.
• De doreşte în primul rînd repararea sau construirea de relaţii
• Distanţa puterii: distanţă mare; autoritatea este moştenită; puterea se
exercită de sus în jos; şeful este infailibil.
 2.4. Managementul imaginii (IV)
• 2.4.2.2. Menţinerea imaginii
• Comportamente de periclitare (ameninţare) a
imaginii:
– Acte de restaurarea imaginii (retroactive)
– Acte de salvarea imaginii (preventive)
• Comportamente de preţuire (respectare) a
imaginii
– Acte de oferirea imaginii
– Acte de afirmare asertivă a imaginii
 2.4. Managementul imaginii (V)

Activitatea independentă nr. 22

Analizaţi societatea noastră, românească prin

prisma conceptelor de cultură cu context-
scăzut şi cultură cu context-ridicat.
 3. Cadrul teoretic pentru
rezolvarea conflictului
Cuprinsul capitolului

1. Teoria conflictului
2. Micro-teoriile conflictului
3. Macro-teoriile conflictului
4. Teoria sistemelor inamice
5. Teoria trebuinţelor umane
6. Teoria rezolvării conflictului a lui Burton
7. Rezolvarea conflictului: dubla diplomaţie
(«diplomaţia secundară»)
 Teoria sistemelor inamice
4.1. Descrierea teoriei
4.2. Conceptele teoriei sistemelor inamice
– identitate
– etno-naţionalism
– victimizare etnică
– egoismul victimăzirii
– imposibilitatea doliului
– demonizarea
– dezumanizarea
– trauma aleasă
– experienţa conversiei.
 Activitatea independentă nr. 22

Exprimaţi-vă opţiunea faţă de una din teoriile

agresiunii: etologică şi instinctuală / înnăscută.

În acest sens, invocaţi un caz concret din

experienţa dumneavoastră.
 Ultimele 2 activităţi independente

Activitatea independentă nr. 23

Explicaţi cel puţin 2 elemente din comportamentul
interpersonal şi intergrupal prin prisma teoriei
sistemelor inamice.

Activitatea independentă nr. 24

Arătaţi ce este diplomaţia secundară şi cum
anume îşi exercită ea rolul de diplomaţie
complementară la diplomaţia oficială.