Au fost identificate optsprezece scheme disfuncţionale, grupate în cinci
categorii, numite domenii ale schemelor. Fiecare dintre cele cinci categorii reprezintă o componentă importantă a nevoilor pe care le are un copil. Primul domeniu este reprezentat de separare şi respingere şi constă în expectanţa că nu vor fi satisfăcute nevoile de securitate, siguranţă, îngrijire, empatie, acceptare şi respect. Acest prim domeniu cuprinde cinci scheme : (1) Abandon/instabilitate (AB) - sentimentul că cei apropiaţi nu vor putea să ne ofere susţinerea emoţională de care avem nevoie şi să ne protejeze, deoarece ei, la rândul lor, sunt instabili emoţional, nu sunt prezenţi, vor muri curând sau ne vor părăsi pentru altcineva. (2) Neîncredere/abuz (NA) - credinţa că, într-un final, tot vom fi înşelaţi, că ceilalţi ne înşală, abuzează de noi, ne fac să suferim, ne umilesc sau ne mint. Acest rău creat de ceilalţi este perceput ca fiind intenţionat. (3) Privaţiune emoţională (ED) - ceilalţi nu ne oferă dragostea necesară. Există trei forme majore de deprivare emoţională: a) deprivarea de îngrijire (absenţa atenţiei, afecţiunii şi căldurii sufleteşti); b) deprivarea de empatie (absenţa înţelegerii); c) neoferirea protecţiei (absenţa direcţionării, ghidării). (4) Deficienţă/ruşine (DS) - sentimentul că suntem fără valoare, suntem răi, nedoriţi, inferiori sau incapabili în anumite aspecte importante ale vieţii, iar dacă acest lucru se vede nu vom mai fi iubiţi de către ceilalţi. Persoanele care interiorizez schemă sunt sensibile la critică, sunt foarte conştiente de ele însele, se c ceilalţi, nu se simt în siguranţă în prezenţa celorlalţi, au sentimentul de r de propriul „handicap". Acesta poate fi personal (impulsuri de furie) (aspect fizic neplăcut). (5) Izolare socială/înstrăinare (SI) - senzaţia de izolare faţă de restul lumii, diferiţi de alţii şi că nu putem face parte dintr-un grup. Al doilea domeniu este cel al slabei autonomii şi performanţe şi se referă capacitate de a supravieţui şi funcţiona independent. Reprezentative pentru ace sunt următoarele scheme: (1) Dependenţă/incompetenţă (DI) - credinţa că suntem incapabili să ne înde] responsabilităţile zilnice, fără un sprijin considerabil din partea celorlalţi. S neajutorarea. (2) Vulnerabilitate în faţa pericolelor potenţiale (VH) - frica exagerată d( iminente ce pot să ni se întâmple oricând şi nu le putem preveni. Această apărea în legătură cu diferite boli de care ne putem îmbolnăvi (de pildă, diferite probleme emoţionale grave (de exemplu, teama de a nu înnebu catastrofe externe (cum ar fi prăbuşirea avioanelor). (3) Protecţionism/personalitate atrofiată (EM) - o relaţie de apropiere şi c emoţională exagerată cu una dintre persoanele apropiate (deseori părinţi), împiedică dezvoltarea propriei identităţi şi a relaţionării sociale. Este o că cel puţin una dintre persoanele implicate nu va putea trăi fără cealaltă, fi fericită dacă nu va avea sprijinul acesteia. Persoanele care manifc schemă sunt persoane fără un scop, care nu ştiu pentru ce trăiesc. (4) Eşec (FA) - blamarea de sine, convingerea că nu este capabil să facă ci inevitabil va greşi, va eşua în autorealizare (şcoală, carieră, sport), că e statut social scăzut, mai puţin de succes decât cei de aceeaşi vârstă. Al treilea domeniu conţine scheme cu privire la limite defectuoase \ incapacitatea sau stabilirea deficitară a limitelor interne, a responsabilită) alţii, a scopurilor pe termen lung. Apar dificultăţi în respectarea drepturilor i stabilirea şi atingerea unor scopuri personale realiste. Acest domeniu este ca două scheme: (1) Revendicarea drepturilor personale/dominanţă (ET) - credinţa că suntt altor oameni, revendicăm drepturi şi privilegii speciale; regula reci] funcţionează în acest caz. Revendicăm dreptul de a face ce vrem, ind ceea ce dorim este ancorat sau nu în realitate, indiferent care este c celălalt. Se manifestă un sentiment exagerat al superiorităţii (suntem pr celebri oameni), cu scopul de a obţine control şi putere. (2) Lipsă de autocontrol şi autodisciplină (IS) - dificultatea de a fi controla în obţinerea scopurilor, insuficient control al emoţiilor şi impulsuril scăzută la frustrare, dorinţă excesivă de menţinere a confortului, i situaţiilor neplăcute pentru propria persoană. Dependenţa de alţii este cel de-al patrulea domeniu, iar schemele constau în focalizarea excesivă pe satisfacerea dorinţelor, nevoilor altora, îisatisfacerii propriilor dorinţe şi nevoi, acest lucru realizându-se pentru a câştiga dragostea şi aprobarea celor din jur. Schemele acestui domeniu sunt: (1) Subjugarea (SB) - supunerea excesivă la controlul celorlalţi, de obicei pentru a evita furia, părăsirea sau alte represalii. Are două forme principale : subjugarea nevoilor (propriile preferinţe, decizii şi dorinţe sunt suprimate) şi subjugarea emoţiilor (exprimarea emoţiilor este suprimată, în special cea a furiei). j (2) Sacrificiul de sine (SS) - fixarea excesivă asupra satisfacerii voluntare a nevoilor zilnice ale celorlalţi cu propriile noastre costuri. De ce ? Pentru a preveni îndurerarea celorlalţi, pentru a evita sentimentul de a fi egoist, pentru a menţine relaţia cu acea persoană percepută ca fiind în nevoie. 1 (3) Indezirabilitate socială/nevoia de aprobare (AS) - căutarea exagerată a aprobării, recunoaşterii sau atenţiei celorlalţi, fapt ce împiedică dezvoltarea identităţii de sine. Stima de sine este dependentă, în principal, de reacţiile celorlalţi. Cel de-al cincilea domeniu este dat de hipervigilenţă şi inhibiţie - sentimentele, impulsurile, alegerile spontane sunt împiedicate să se exprime, persoana nu-şi rezervă dreptul de a fi fericită, relaxată. Sănătatea, relaţiile apropiate au de suferit în urma ; acestui fapt. Schemele celui de-al cincilea domeniu sunt: (1) Negativism/pasivitate (NP) - aspectele negative ale vieţii sunt exagerat conturate, subliniate, scoase la iveală, maximizate (durere, moarte, pierdere, dezamăgiri, conflicte, vină, resentimente, probleme nerezolvate, greşeli potenţiale, trădări etc), în timp ce evenimentele pozitive, optimiste sunt minimalizate. (2) Inhibiţie emoţională/autocontrol exagerat (EI) - inhibarea acţiunilor, sentimentelor, comunicării spontane, pentru a evita în special dezaprobarea celorlalţi, sentimentul de ruşine şi de pierdere a controlului asupra propriilor impulsuri. Cele mai întâlnite arii de inhibiţie ar fi: a) inhibarea furiei şi agresivităţii; b) inhibarea impulsurilor pozitive; c) dificultate în exprimarea vulnerabilităţii sau a comunicării propriilor sentimente; d) invocarea excesivă a raţionalităţii şi eliminarea emoţionalului. (3) Standarde nerealiste/exigenţă (US) - credinţa că trebuie să atingem nişte standarde interiorizate foarte ridicate de comportament şi performanţă, cu scopul de a evita critica. Aceste standarde nerealiste pot apărea sub forma perfecţionismului, atenţiei deosebite la detalii, regulii rigide de tipul „trebuie", nemulţumirii că s-ar fi putut realiza mai multe. (4) Pedepsirea (PU) - convingerea că oamenii ar trebui aspru criticaţi pentru greşelile lor. Implică tendinţa de a fi furios, intolerant, punitiv şi nerăbdător cu cei (inclusiv cu noi înşine) care nu satisfac propriile noastre expectanţe sau standarde. Greşelile sunt uitate cu greutate, nu se ţine seama de natura failibilă a omului.