Ce măsoară YSQ ?

Au fost identificate optsprezece scheme disfuncţionale, grupate în cinci

categorii, numite domenii ale schemelor. Fiecare dintre cele cinci categorii reprezintă o
componentă importantă a nevoilor pe care le are un copil.
Primul domeniu este reprezentat de separare şi respingere şi constă în expectanţa că nu vor fi
satisfăcute nevoile de securitate, siguranţă, îngrijire, empatie, acceptare şi respect. Acest prim
domeniu cuprinde cinci scheme :
(1) Abandon/instabilitate (AB) - sentimentul că cei apropiaţi nu vor putea să ne ofere susţinerea
emoţională de care avem nevoie şi să ne protejeze, deoarece ei, la rândul lor, sunt instabili
emoţional, nu sunt prezenţi, vor muri curând sau ne vor părăsi pentru altcineva.
(2) Neîncredere/abuz (NA) - credinţa că, într-un final, tot vom fi înşelaţi, că ceilalţi ne înşală,
abuzează de noi, ne fac să suferim, ne umilesc sau ne mint. Acest rău creat de ceilalţi este
perceput ca fiind intenţionat.
(3) Privaţiune emoţională (ED) - ceilalţi nu ne oferă dragostea necesară. Există trei forme
majore de deprivare emoţională: a) deprivarea de îngrijire (absenţa atenţiei, afecţiunii şi căldurii
sufleteşti); b) deprivarea de empatie (absenţa înţelegerii); c) neoferirea protecţiei (absenţa
direcţionării, ghidării).
(4) Deficienţă/ruşine (DS) - sentimentul că suntem fără valoare, suntem răi, nedoriţi, inferiori
sau incapabili în anumite aspecte importante ale vieţii, iar dacă acest lucru se vede nu vom mai fi
iubiţi de către ceilalţi. Persoanele care interiorizez schemă sunt sensibile la critică, sunt foarte
conştiente de ele însele, se c ceilalţi, nu se simt în siguranţă în prezenţa celorlalţi, au sentimentul
de r de propriul „handicap". Acesta poate fi personal (impulsuri de furie) (aspect fizic neplăcut).
(5) Izolare socială/înstrăinare (SI) - senzaţia de izolare faţă de restul lumii, diferiţi de alţii şi că
nu putem face parte dintr-un grup.
Al doilea domeniu este cel al slabei autonomii şi performanţe şi se referă capacitate de a
supravieţui şi funcţiona independent. Reprezentative pentru ace sunt următoarele scheme:
(1) Dependenţă/incompetenţă (DI) - credinţa că suntem incapabili să ne înde] responsabilităţile
zilnice, fără un sprijin considerabil din partea celorlalţi. S neajutorarea.
(2) Vulnerabilitate în faţa pericolelor potenţiale (VH) - frica exagerată d( iminente ce pot să ni
se întâmple oricând şi nu le putem preveni. Această apărea în legătură cu diferite boli de care ne
putem îmbolnăvi (de pildă, diferite probleme emoţionale grave (de exemplu, teama de a nu
înnebu catastrofe externe (cum ar fi prăbuşirea avioanelor).
(3) Protecţionism/personalitate atrofiată (EM) - o relaţie de apropiere şi c emoţională exagerată
cu una dintre persoanele apropiate (deseori părinţi), împiedică dezvoltarea propriei identităţi şi a
relaţionării sociale. Este o că cel puţin una dintre persoanele implicate nu va putea trăi fără
cealaltă, fi fericită dacă nu va avea sprijinul acesteia. Persoanele care manifc schemă sunt
persoane fără un scop, care nu ştiu pentru ce trăiesc.
(4) Eşec (FA) - blamarea de sine, convingerea că nu este capabil să facă ci inevitabil va greşi, va
eşua în autorealizare (şcoală, carieră, sport), că e statut social scăzut, mai puţin de succes decât
cei de aceeaşi vârstă.
Al treilea domeniu conţine scheme cu privire la limite defectuoase \ incapacitatea sau stabilirea
deficitară a limitelor interne, a responsabilită) alţii, a scopurilor pe termen lung. Apar dificultăţi
în respectarea drepturilor i stabilirea şi atingerea unor scopuri personale realiste. Acest domeniu
este ca două scheme:
(1) Revendicarea drepturilor personale/dominanţă (ET) - credinţa că suntt altor oameni,
revendicăm drepturi şi privilegii speciale; regula reci] funcţionează în acest caz. Revendicăm
dreptul de a face ce vrem, ind ceea ce dorim este ancorat sau nu în realitate, indiferent care este c
celălalt. Se manifestă un sentiment exagerat al superiorităţii (suntem pr celebri oameni), cu
scopul de a obţine control şi putere.
(2) Lipsă de autocontrol şi autodisciplină (IS) - dificultatea de a fi controla în obţinerea
scopurilor, insuficient control al emoţiilor şi impulsuril scăzută la frustrare, dorinţă excesivă de
menţinere a confortului, i situaţiilor neplăcute pentru propria persoană.
Dependenţa de alţii este cel de-al patrulea domeniu, iar schemele constau în focalizarea
excesivă pe satisfacerea dorinţelor, nevoilor altora, îisatisfacerii propriilor dorinţe şi nevoi, acest
lucru realizându-se pentru a câştiga dragostea şi aprobarea celor din jur. Schemele acestui
domeniu sunt:
(1) Subjugarea (SB) - supunerea excesivă la controlul celorlalţi, de obicei pentru a evita furia,
părăsirea sau alte represalii. Are două forme principale : subjugarea nevoilor (propriile
preferinţe, decizii şi dorinţe sunt suprimate) şi subjugarea emoţiilor (exprimarea emoţiilor este
suprimată, în special cea a furiei). j
(2) Sacrificiul de sine (SS) - fixarea excesivă asupra satisfacerii voluntare a nevoilor zilnice ale
celorlalţi cu propriile noastre costuri. De ce ? Pentru a preveni îndurerarea celorlalţi, pentru a
evita sentimentul de a fi egoist, pentru a menţine relaţia cu acea persoană percepută ca fiind în
nevoie. 1
(3) Indezirabilitate socială/nevoia de aprobare (AS) - căutarea exagerată a aprobării,
recunoaşterii sau atenţiei celorlalţi, fapt ce împiedică dezvoltarea identităţii de sine. Stima de
sine este dependentă, în principal, de reacţiile celorlalţi.
Cel de-al cincilea domeniu este dat de hipervigilenţă şi inhibiţie - sentimentele, impulsurile,
alegerile spontane sunt împiedicate să se exprime, persoana nu-şi rezervă dreptul de a fi fericită,
relaxată. Sănătatea, relaţiile apropiate au de suferit în urma ; acestui fapt. Schemele celui de-al
cincilea domeniu sunt:
(1) Negativism/pasivitate (NP) - aspectele negative ale vieţii sunt exagerat conturate, subliniate,
scoase la iveală, maximizate (durere, moarte, pierdere, dezamăgiri, conflicte, vină, resentimente,
probleme nerezolvate, greşeli potenţiale, trădări etc), în timp ce evenimentele pozitive, optimiste
sunt minimalizate.
(2) Inhibiţie emoţională/autocontrol exagerat (EI) - inhibarea acţiunilor, sentimentelor,
comunicării spontane, pentru a evita în special dezaprobarea celorlalţi, sentimentul de ruşine şi
de pierdere a controlului asupra propriilor impulsuri. Cele mai întâlnite arii de inhibiţie ar fi: a)
inhibarea furiei şi agresivităţii; b) inhibarea impulsurilor pozitive; c) dificultate în exprimarea
vulnerabilităţii sau a comunicării propriilor sentimente; d) invocarea excesivă a raţionalităţii şi
eliminarea emoţionalului.
(3) Standarde nerealiste/exigenţă (US) - credinţa că trebuie să atingem nişte standarde
interiorizate foarte ridicate de comportament şi performanţă, cu scopul de a evita critica. Aceste
standarde nerealiste pot apărea sub forma perfecţionismului, atenţiei deosebite la detalii, regulii
rigide de tipul „trebuie", nemulţumirii că s-ar fi putut realiza mai multe.
(4) Pedepsirea (PU) - convingerea că oamenii ar trebui aspru criticaţi pentru greşelile lor.
Implică tendinţa de a fi furios, intolerant, punitiv şi nerăbdător cu cei (inclusiv cu noi înşine) care
nu satisfac propriile noastre expectanţe sau standarde. Greşelile sunt uitate cu greutate, nu se ţine
seama de natura failibilă a omului.