Moara cu noroc- comentariu

Introducere realism
Realismul, curent literar al secolului al 19 lea , apare ca o reacție a
în fața caracterului subiectiv al romantismului, principiul
fundamental al acestuia fiind de a reda într-o manieră cât mai
veridică realitatea, prin obiectivitate și un spirit al observației.
Romantismul este construit în jurul tematicei sociale, prezentând
moravuri caracteristice perioadei istorice prin intermediul unor
categorii umane specifice, totuși complexe din punct de vedere
psihologic.
Introducere Ioan Slavici
Ioan Slavici a fost un autor reprezentant al realismului clasic,
considerat creator al nuvelei psihologice în literatura română,
opera sa având un caracter didactic, ce evidențiază o morală.
"Moara cu noroc" apare în 1881 în volumul " Novele din
popor",într-o perioada de dezvoltare fără precedent a literaturii .
Opera sa are dimensiuni ample, un subiect complex și un conflict
puternic atât în plan exterior și interior.
Încadrarea în realism
Opera lui Slavici conține multiple elemente de structură și
compoziție prin intermediul cărora poate fi încadrată în curentul
realist. O primă trăsătură este reprezentată de precizia prin care
este construit contextul spațio-temporal: Moara cu noroc, han aflat
la rascruce de drumuri intr-o zona pustie, langa Ineu, aproape de
satul Fundureni , în Arad, temporal încadrat între sărbătoarea
Sfântului Gheorghe si Pastele urmator. O altă trăsătură realistă este
reprezentată de perspectiva narativa extradiegetica, prin prezenta
unui narator ce relateaza faptele in maniera obiectiva. El este
omnisicient si omniprezent, pătrunzând chiar în natura și trăirea
personajelor.
Tema operei
Tema operei este constituită de condiția ființei umane, prin dorința
de înavuțire, dezumanizarea prin care trece protagonistul și
incapabilitatea sa de a echilibra componentele vieții sale: familia,
dorința de a isi depasi conditia prin inavutire, dorinta de a fi
perceput în societate drept un om onest, moral. Drama prin care
trece Ghită este in fapt esenta temei operei, ea fiind influentata si
de alte motive precum cel al norocului schimbator de destin.
Scena primei întâlniri a lui Ghiță cu Lică
O primă scenă semnifativă nuvelei este reprezentată de prima
întâlnire a lui Ghiță cu Sămădăul. După plecarea celor trei porcari
care "au băut mult și nu au plătit" își face apariția Lică la Moara
cu noroc. Caracterul aspru ,chiar nelegiuit al Sămădăului este
cunoscut personajelor, cu toate acestea prima întâlnire este
esențială textului deoare stabilește conflictul dintre Ghiță și Lică
cât și prevestește relația dintre Ana și acesta. De asemeni, este
reliefată tăria de caracter ale celor două personaje Ghiță si Lică,
care deși sunt diferite în esență și bazate pe principii radical
diferite, vor dinamiza conflictul exterior al operei și vor contura
semnificația acesteia.
Scena uciderii Anei
O altă scenă decisivă textului este constituită de uciderea Anei,
redată în penultimul capitol al nuvelei în contextul încercării
prinderii lui Lică. După ce realizeză că Sămădăul deja plecase de
la moară, Ghiță se desparte de Pintea și pleacă către Moara cu
noroc unde se afla Ana. Ajuns aici, Ghiță într-un ultim moment al
completei sale degradări morale, își acceptă la nivel semnificativ
condiția prin conștientizarea vinei pe care a avut-o atât în plan
familial, social , uman. Uciderea Anei poate fi văzută ca o
sinucidere simbolică a lui Ghiță, ucide tot ce mai constituia moral
în existența sa.
Elemente de structură și compoziție
Un prim element de compoziție esențial al operei este reprezentat
de titlu, paratextual, el constituie o antifrază cu rol anticipativ
pentru finalul tragic al nuvelei. Moara, motiv al prosperitatii,
aducatoare de noroc, este transformată în han și își pierde
funcționalitatea, cu toate acestea incipitul prezintă poziționarea
prielnică a acesteia ("ori din care parte ar veni, drumetul se
bucura"). Mania personajului principal pentru înavutire este
materializată astfel prin arendarea hanului, deși aceasta îi va aduce
în final moartea.
Corespondenta incipit final
Incipitul si finalul operei, reprezentate de primul si ultimul capitol,
sunt construite simetric avand rol in constructia epica a textului.
Incipitul este construit dialogic, de conversatia pe care Ghita o are
cu batrana cu privire la arendarea morii. Batrana este un personaj
esential al textului, ea capata semnificatia vocii sfatuitoare,
rezonatoare adevarului faptelor si il avertizeaza pe Ghita ( " omul
sa fie fericit cu saracia sa" "linistea colibei tale te face fericit").
Finalul este marcat de observatia pe care batrana o face cu privire
la ruinele arse, ea atribuie finalul tragic sortii , epilog al
imposibilitatii sustragerii in fata destinului " simteam eu ca nu are
sa iasa bine".
Concluzie
In concluzie, caracterul didatic, moralizotor al nuvelei lui Slavici
este pus pe seama conditiei morale a existentei, prin personaje
complexe manate de non valori ce in final le vor aduce sfarsitul.
Prin Moara cu noroc Ioan Slavici transmite