PRIMELE MANUSCRISE SI TIPARITURI

Contributia bisericii ortodoxe la aparitia si dezvoltarea invatamantului

Reforma secolului al XVI-lea nu a însemnat doar o confruntare a
teologilor protestanți apuseni cu cei romano-catolici, ci în deceniile imediat următoare
acțiunii reformatoare a lui Martin Luther (1483-1546), concepțiile reformatorilor s-au
răspîndit și în spațiile ortodoxe. Un astfel de loc al influențelor și confluențelor dintre
Reformă și Ortodoxie a fost sudul Transilvaniei, în special Sibiul și Brașovul. Aici au
fost tipărite începînd cu anul 1544 primele cărți în limba română, prin colaborarea
dintre sașii care au acceptat ideile Reformei luterane și tipografi ortodocși precum
Filip Moldoveanul sau diaconul Coresi, care au scos la lumină primele cărți
cunoscute pînă azi în limba română. 
Bisericile si manastirile au devenit centre ale unei intense activitati de
transcriere a textelor sacre si de cult. Subordonarea Bisericilor Ortodoxe din Tara
Romaneasca si Moldova fata de Patriarhia de la Constantinopol a determinat
patrunderea spiritualitatii bizantine in spatiul romanesc. Cu toate acestea a ramas
dominanta limba slava ca limba de cultura, datorita ruperii contactului direct cu
Bizantul in anul 602, cand slavii au trecut in sudul Dunarii.
Dupa cucerirea unei parti a Peninsulei Balcanice de catre turci, un
numar mare de oameni au venit in Tarile Romane. Multi dintre ei erau clerici si
carturari, care au contribuit la copierea si raspandirea scrierilor bisericesti in limba
slava.

MANUSCRISELE

Primele manuscrise ale poporului român se pare că au fost scrise în slavoşte,

cu litere chirilice, acestea fiind “SAVINA KINGA şi CODEX SUPRASLIENSIS.”.Cea

1
dintâi este o Evanghelie şi este scrisă pe la sfârşitul secolului X, iar cea de-a doua un
Minei, scris la câteva decenii după Evanghelie.
In Tara Romaneasca primul manuscris a fost Evangheliarul de la Tismana
scris de Sfantul Nicodim. In Moldova, la Mastirea Neamt, in timpul lui Alexandru cel
Bun ,Gavril. Fiul lui Uric a creat o adevarat scoala de copisti. Au ramas de la el 13
manuscrise dintre care Tetraevanghel din anul 1436 cu tex slavon si grecesc, se afla
acum intr-o biblioteca de la Oxford. La Manastirea Putna s-a aflat un important centru
al copierii de manuscrise.
Pe langa transcrierea textelor religioase si a cartilor de cult, in Tarile Romane
s-au scris si lucrari originale. Primele lucrari au fost „Pripealele” lui Filotei Monahul
urmate de lucrarea „ Patimirea sfantului si slavitului mucenic Ioan cel Nou” scrise de
Grigore Tamblac. In aceeasi perioada, anii 1402-1404, vistierul Simon Dediulovici a
redactat un „Imn” in cinstea Sfantului Mihail Marturisitorul.
Manuscrisele in limba romana dateaza de la sfarsitul sec. XV- lea , dintre
acestea enumerand : Codicele Voronetean, Psaltirea Voroneteana, Psaltirea
Scheiana.

TIPARITURI

Cea mai revoluţionară creaţie tehnică de la începutul secolului al VI-lea, este

invenţia tiparului. Acesta s-a făcut de către Johan Guttemberg, iar primele cărţi
tipărite sunt Missale Romanum, un liturghier cu caractere glagolitice amestecate cu
chirilice, pentru croaţii catolici, tipărit în 1483 la Veneţia, şi Breviarum Illiricum sau
Breviarum Croaticum, care s-a tipărit cu 10 ani mai târziu, se pare că tot la Veneţia,
lucrare scrisă tot cu caractere glagolitice.

2
 Tiparul a fost adus în Țările Române deoarece vechile manuscrise create în
mănăstiri fuseseră distruse sau nimicite în timpul invaziilor otomane. România se
numara astfel printre primele țări în care a fost introdus tiparul imediat după 1500.
Ieromonahul Macarie, care a învăţat meşteşugul tiparului la Veneţia, a început
această activitate la Târgovişte, capitala ţării Româneşti, sprijinit de domnitorul Radu
cel Mare. Prima carte tipărită a fost în 1508, Liturghierul lui Macarie. I-a urmat Octoih
slavon, 1510 şi Tetraevanghel slavon, 1512. Cele trei scrieri tipărite de Macarie s-au
răspândit atât în ţările române, cât şi în mănăstiri din Balcani şi biblioteci din Europa.
Au continuat acest frumos meşteşug Dimitrie Liubavici şi Moise, tipărind între 1545-
1551 alte cinci cărţi cu subiect religios: Molitvenic, Apostol - 2 ediţii, Minei,
Evangheliar. În Transilvania, Filip Moldoveanu, în aceeaşi perioadă, a tipărit la Sibiu
Catehism românesc, Tetraevanghel slavon şi un alt Tetraevanghel slavo-român.
Între 1557-1582, diaconul Coresi dezvoltă cultura scrisă în limba română,
făcând din Braşov, un puternic centru editorial. Coresi şi ucenicii săi au tipărit aici
aproximativ 40 de volume. N. Cartojan spune despre Coresi că acesta “folosind
graiul din sud- estul Ardealului și din Țara Românească, a îndeplinit, fără să
bănuiască, o operă de o importanță deosebită în cultura noastra: a pus primele pietre
solide la temelile limbii literare de azi.”

Sala diaconului Coresi

Cărţile macariene, fiind primele tipărituri apărute la noi, au stârnit un mare interes
oamenilor de știinţă, ele impresionând şi prin măiestria artistică cu care au fost
lucrate. Activitatea tipografică a lui Macarie a încetat ca urmare a alegerii sale ca
mitropolit, el nemaiputându-se ocupa de tipografie “fiind prins în activitatea de
organizare a Bisericii, precum şi cu supravegherea unor lucrări de construire de
locaşuri sfinte.” Abia după treizeci şi trei de ani a fost reluată activitatea tipografică
din Ţara Românească de către logofătul Dimitrie Liubavici, în timpul domniei lui Radu
Paisie.

3
 In Țara Românească, tiparul va cunoaște o raspândire largă în timpul lui Matei
Basarab ce dorea să realizeze un adevarat centru tipografic, astfel încât cărțile
tipărite de el să fie accesibile tuturor “fie Moldovlahi și Ungrovlahi, Ruși, Sârbi si
Bulgari”. Astfel el va trimite un călugăr la Kiev, cu o scrisoare pentru mitropolitul Petru
Movilă, în care-l ruga pe acesta să cumpere tiparnița necesară. Situația din Țara
Românescă privind literatura religioasă trebuia tratată în mod delicat deoarece, deși
mulți dintre preoții care predicau la biserică nu cunoșteau aproape deloc limba
slavonă, aceștia erau siliți de o tradiție puternic înrădăcinată să continue oficializarea
serviciului divin în acel fel.Pentru început, cărțile tipărite vor fi doar în limba slavonă,
deoarece ar fi părut o îndrazneală prea mare ca un domn aflat la începutul domniei
sale să producă o schimbare atât de radicală, mai ales o schimbare ce implica și
modificarea drastică a tradiției.
Dimitrie Liubavici, in anul 1545, la îndemnul voievodului Radu Paisie şi al
mitropoliţilor Varlaam şi Anania, tipăreşte împreună cu călugărul Moise un Molitvelnic
slavon. Anexată la acest Molitvelnic, a apărut și o “Pravilă a Sfinţilor Apostoli şi a
sfinţilor preacuvioşi părinţii noştrii şi celui de-al şaptelea sobor, despre preoţi şi
despre mireni, fiind prima carte a legii tipărită în ţara noastră.” Sub îndrumarea lui
Dimitrie Liubavici, ajutat de doi ucenici ai săi, Oprea şi Petru, apare o altă carte,
tipărită la Târgovişte, Praxiu sau Apostol, în limba slavonă. Tipărirea a început la 18
august 1546 şi a fost terminată la 18 martie 1574, în timpul primei domnii a lui Mircea
Ciobanu (1545-1552). Apostolul este tipărit în două ediţii, prima apare la Târgovişte,
iar cea de-a doua în Moldova. Ordinea pericopelor la acest Apostol este următoarea:
Faptele Apostolilor, Epistolele soborniceşti şi Epistolele pauline, nefiind cea folosită
astăzi. Toate cele 22 de cărţi au scurte consideraţii introductive, iar la sfârşit sunt
indicaţii necesare pentru citirea pericopelor în zilele liturgice. Recent, s-au mai
descoperit un Minei şi un Tetraevanghel care se pare că au fost tipărire tot la
tipografia lui Dimitrie Liubavici. Cărţile lui Liubavici au o prezentare estetică “cu litera
bine tăiată, citeaţă”, iar începuturile capitolelor sunt împodobite cu frontispicii având
în centru stema Ţării Româneşti sau a Moldovei, iar tiparul este în roşu şi în negru.
Tipăriturile lui Liubavici au o largă circulaţie, ele întâlnindu-se nu numai în ţările
noastre, ci şi în ţările slave sud-dunărene. Astfel găsim exemplare ale cărţilor lui
Liubavici şi în bibliotecile din Athos, Moscova, Petersburg, Belgrad şi Sofia. O
importanţă deosebită se acordă lui Dimitrie Liubavici şi pentru înlocuirea meşterilor

4
sârbi cu cei români, ceea ce a dus în mod firesc la înlocuirea treptată a cărţilor
slavone cu cele româneşti. Printre ucenicii lui Liubavici se află şi diaconul Coresi.
Următorul tipograf care continuă activitatea începută de ieromonahul Macarie
şi D.Liubavici, este Filip Maler sau Filip Moldoveanul ( I se spune astfel datorită
originii sale din Moldova). De la el moştenim “cele mai vechi tipărituri în limba română
despre care avem astăzi informaţii.” El a tipărit la Sibiu, într-o tipografie în cadrul
căreia funcţiona şi o secţie româno-slavonă cu litere chirilice. “Era şi pictor, sau
caligraf profesionist, fiind angajat pentru scrierea corespondenţei în româneşte”, dar
şi diplomat căruia i s-au încredinţat multe misiuni diplomatice sau încheierea unor
alianţe politice. Prima carte tipărită de el este un Catehism românesc în anul 1554 şi
care astăzi este pierdut. “Mulţi dintre preoţi au primit această carte socotind-o sfântă,
alţii însă o dispreţuiesc”.Unii cercetători susţin că ar fi vorba de un catehism lutheran,
mai ales că în 1543 se hotărăşte ca toţi locuitorii Sibiului, indiferent de naţionalitate,
să treacă la credinţa lui Luther. Din această cauză unii nu l-au acceptat. Alţi
cercetători susţin însă părerea că preoţii care nu au acceptat catehismul au fost
tradiţionalişti, cei care nu erau obişnuiţi cu limba slavonă în Biserică, ei neputând
accepta “schimbarea limbii liturgice”).Catehismul cuprindea principalele rugăciuni pe
care le întâlnim în catehismele de astăzi: Crezul, Tatăl nostru, Decalogul, Fericirile,
ş.a. A doua carte tipărită de Filip Moldoveanul este un Tetraevanghelier slavon
apărut în 1546, fiind o reeditare a Tetraevanghelierului lui Macarie. O importanţă
deosebită are această carte a lui Filip pentru că este prima carte tipărită la noi cu
xilogravuri.

Filip Moldoveanul