http://biblii.uv.ro/documente/traduceri_ro.

html

Traduceri ale Bibliei în limba română

Cum limba română a fost o limbă în continuă dezvoltare şi prefacere, era natural ca şi Biblia să
fie tradusă din timp în timp în limbajul comun, evoluat cu scurgerea vremii şi a generaţiilor. Din
această cauză avem în limba noastră foarte multe traduceri. Scrierea în limba română înainte de
1858, adică până la domnitorul Alexandru I. Cuza, era cu caractere chirilice. Aşadar, şi
traducerile Bibliei până la acea data au fost cu litere chirilice. După anul 1858, Biblia a fost
tipărită cu alfabetul latin. Dar să prezentăm pe scurt în mod cronologic traducerile Bibliei de la
început până în anul 2007 (an în care s-a scris acest document).

1. Cea mai veche carte scrisă găsită pe teritoriul României şi păstrată până în zilele noastre este
„Evanghelistul” slavon al lui Nicodim.

2. Traducerile cele mai vechi, roade ale unor osteneli anonime - este nominalizat, aici, de către
Nicolae Iorga, preotul Constantin, de loc din Roman, la 1438 - constituie corpusul unor texte din
secolele XV-XVI. Regăsim, între ele, fragmente din Faptele Apostolilor, din Epistole şi, evident,
Psaltirea (Codicele Voroneţean, Psaltirea Scheiană, Psaltirea Hurmuzaki, Psaltirea Voroneţeană).

3. La jumătatea secolului al XVI-lea, Filip Moldoveanul va imprima la Sibiu Evangheliarul Slavo

- Român (1551-1553), cel mai vechi text tipărit al Noului Testament în limba română, aflat astăzi
la Sant Petersburg
4. Traducerea din greacă a lui Coresi, un diacon din Târgovişte, care avea o tipografie la Braşov.
El a tradus şi a tipărit Evangheliile Noului Testament. Traducerea lui a fost numită Evangheliarul,
şi aceasta a fost a doua carte tipărită în limba română. Este important de observat că el a folosit
un manuscris husit, din cele folosite în Moldova şi Maramureşul brăzdate de ideile Reformei.

5. Prima tipăritură românească a fost Catehism (Lutheran), care a văzut lumina tiparului probabil
în 1544 la Sibiu, prin contribuţia nemijlocită a lui Filip Moldoveanu, iar în 1559 Coresi a tipărit
un alt Catehism (Lutheran) la Braşov. Evangheliarul a fost una din cele mai importante lucrări ale
lui Coresi. Unii dintre istoricii de mai târziu explica zelul său pentru Evangheliar prin faptul că
acesta ar fi fost o lucrare pentru introducerea protestantismului (luteranismul şi calvinismul) între
români.

6. Evangheliarul din vremea lui Neagoe Basarab, tipărit, după unii istorici, prin 1512, din care au
rămas doar câteva exemplare. Se ştie că acest Evangheliar a servit ca model pentru Evangheliarul
sârbesc. Dacă acest Evangheliar a fost tipărit cu adevărat în 1512, atunci acesta este primul, şi nu
cel al lui Coresi.
7. Faptele apostolilor, traduse tot de Coresi din greacă, au fost tipărite la Braşov, probabil în anul
1563. Ch. Creţu, care a descris lucrarea aceasta în 1885, a dat ca dată anul 1570, iar I. Bianu a
plasat-o în anul 1563. Un exemplar din traducerea aceasta este în păstrare la Muzeul Naţional de
Antichităţi din Bucureşti.
8. Psaltirea, o traducerea tot a lui Coresi, tipărită în 1570 tot la Braşov. Un exemplar s-a păstrat la
Biblioteca Academiei din Bucureşti.

9. Psaltirea bigotă, slavona şi română. A fost făcuta tot de Coresi şi tipărită la Braşov în 1577.
Din ea există doua exemplare, unul la Muzeul Naţional de Antichităţi, şi altul la Biblioteca
Academiei Române din Bucureşti.
10. Geneza şi Exodul. Tipărirea a fost făcută de Şerban, fiul lui Coresi, ajutat de studentul Marian
şi tipărită la Orăştie prin 1582 (de aceea lucrarea este cunoscută sub denumirea de ”Palia de la

1
http://biblii.uv.ro/documente/traduceri_ro.html

Orăştie”). Traducerea a făcut parte probabil dintr-un plan al traducerii întregului Vechi
Testament, fiind opera unor cărturari bănăţeni şi ardeleni (Efrem Zakan, Stefan Herce, Moise
Pestitel şi Archirie), care se folosesc inclusiv de versiunea maghiară a lui Heltai Gáspár (Cluj,
1551), pe lângă Septuaginta, Vulgata şi un text ebraic incert.
11. Noul Testament a fost tradus în întregime în limba română de călugărul Silvestru, iar după
moartea lui a fost completat de alţii. Traducerea are o dedicaţie făcută domnitorului George
Rakoczy, de arhiepiscopul Ştefan - primul conducător de etnie română a bisericii reformate
(calvine) româneşti din Transilvania. A fost tipărit în 1648 la Bălgrad (Alba Iulia). Se păstrează la
Biblioteca Academiei Romane din Bucureşti.
12. În secolul al XVII-lea, Alba Iulia devine un adevărat centru tipografic unde se imprimă cărţi
de cult în slavonă mai întâi, iar ulterior în limba română. Aici va apare o Psaltire (1651), tradusă
direct din ebraica, precedată însă de prima versiune româneasca integrală a Noului Testament
(1648), considerată unanim de către specialişti drept “una dintre pietrele fundamentale pe care s-a
clădit, în secolele următoare, limba româna literară”
13. Concomitent, în Moldova şi în Muntenia sunt publicate şi răspândite pe arii foarte extinse
traduceri de mare valoare, cum ar fi: Evanghelia Învăţătoare (1642), Psaltirea în Versuri, 1673,
publicată la Uniev în Galiţia, prima operă poetică de mari dimensiuni din cultura română, şi
Psaltirea de-nţeles ale lui Dosoftei, iar vrednicul spătar Nicolae Milescu se ostenea cu tălmăcirea
Vechiul Testament (1667).
14. „Cartea de cântece” a lui Gaspar Heltai, 1571-1575 a fost prima lucrare imprimată în limba
română, cu caractere latine - de mare folos pentru planul misionar de reformare a Bisericii
româneşti din Transilvania.
15. Evangheliile, tipărite de Teodosie, mitropolitul Valahiei în 1682 la Bucureşti, cu o dedicaţie
prinţului Ţării Româneşti, Ioan Şerban Cantacuzino.

16. Faptele şi Epistolele, tipărite tot de Teodosie în 1683, la Bucureşti. Dedicaţia este tot pentru
Şerban Cantacuzino.
17. Sfânta Scriptură de la Bucureşti - 1688. Dedicaţia este tot pentru Şerban Cantacuzino. (Din ea
au fost luate cele patru Evanghelii şi tipărite la Mănăstirea Snagov de lângă Bucureşti, în 1697.
Tot din lucrarea aceasta au fost luaţi Psalmii şi tipăriţi separat la Buzău, sub titlul “Psaltirea” în
1701 şi 1703.) Aceasta este prima ediţie integrală în limba româna a textului Sfintei Scripturi.
Lucrarea a fost tradusă de către stolnicul Constantin Cantacuzino, logofeţii Şerban şi Radu
Greceanu, cu sprijinul arhiereului Ghermanos de Nyssis (Rectorul Academiei greceşti din
Constantinopol) şi al lui Sevastos Kymenites (directorul şcolii greceşti din Bucureşti).Vechiul
Testament a fost lucrat de spătarul Nicolae Milescu. Din punct de vedere

lingvistic, Biblia de la 1688 valorifică experienţa traducerilor anterioare şi consacră, într-un

mediu bazat până acum îndeosebi pe oralitate, valoarea textului scris.

18. Noul Testament tipărit de Antim Ivireanu, episcop, apoi mitropolit. A fost tipărit la Bucureşti
în 1703. (Din acesta au mai fost tipărite ediţii la Bucureşti, în 1723, 1742, 1750, 1760, 1775; la
Râmnic în 1784; la Iaşi, în 1762, 1794; la Blaj, în 1765, 1776. Tot din Noul Testament au fost
tipărite Faptele şi Epistolele separat, la Bucureşti, în 1743, 1764, 1774, 1784; la Iaşi, în 1756,
1791; la Blaj, în 1767).

19. 1690-1713, „Psaltichia” lui Filothei, de mare importanţă practică, datorită traducerii textului
slavon în româneşte ,în paralel cu sincronizarea notaţiei muzicale bizantine.

20. Sfintele Scripturi, traducere nouă de Samuil Micu Klein la Blaj, în 1795(cunoscută şi ca
„Biblia de la Blaj”). Au fost introduse titlurile pe acţiuni, o adresa către cititori, o introducere şi o

2
http://biblii.uv.ro/documente/traduceri_ro.html

erată. Ediţia aceasta are adăugate şi cărţile apocrife. (Din aceasta lucrare au mai apărut între 1795
şi 1817 următoarele ediţii: Evangheliile, tipărite la Budapesta în 1799 şi 1812; la Blaj, în 1816.
Faptele şi Epistolele, la Blaj, în 1802. Psaltirea, la Bucureşti, în 1796; la Moviloau în 1796; la
Sibiu, în 1799, 1801, 1804,1805, 1811; la Iaşi, în 1802; la Braşov, în 1807, 1810, 1812; la
Budapesta, în 1808; la Blaj, în 1809.)
21. Noul Testament tipărit la St. Petersburg, în Rusia, în anul 1817, apoi întreaga Biblie, la 1819 -
o reeditare a textelor lui Samuil Micu Klain. A fost tipărită în 500 de exemplare şi ştim că a costat
300 de lire sterline - ambele tipărite cu sprijinul ortodocşilor ruşi (Societatea Biblică Rusă s-a
fondat la 1812 la Petersburg - patronând multe alte ediţii ale textelor sfinte în limba română.

22. 1818 - „Noul Testament” iar la 1821 „Evanghelia”, la Mănăstirea Neamţului, ambele cu
sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi, care a înfiinţat aici o tipografie.

23. În 1824 Veniamin Costache a tipărit la Iaşi o ediţie a acestui Nou Testament în trei volume
24. Evangheliile au apărut la Buzău în 1834, în 6000 de exemplare cu coperţile frumos
ornamentate. Nu ni se indică traducătorul.

25. Noul Testament tipărit la Smirna într-o tipografie a unei misiuni americane în 5000 de
exemplare. Ni se indica doar faptul că a fost tipărit la dorinţa episcopilor din Valahia, în anul
1838, după un exemplar dat de către aceştia. A fost reluată în trei ediţii la Iaşi şi două la
Bucureşti.

26. Vechiul Testament tipărit tot la Smirna de un preot cu numele de Ioan, în 1839.
27. Noul Testament tipărit tot la Smirna, în 1846, şi aceeaşi traducere a fost tipărită la Iaşi în
1847, în 1854 şi în 1857, iar la Bucureşti în 1859 şi 1863.

28. Sfânta Scriptură de la Buzău (1854-1856), unde episcopul Filohei revizuieşte textul Bibliei lui
Samuil Micu şi al Bibliei de la Bucureşti, în cinci volume.

29. A fost tipărit şi Noul Testament al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Tipărit cu
voia şi blagoslovenia Prea Sfinţilor Episcopi ai Principatelor României, şi al lui Aleksandru
Dimitrie Gika, în Bucureşti – 1857 a fost tipărită a cincia ediţie cu litere latine.

30. Sfânta Scriptură tipărită la Sibiu (1856-1858), tipărită cu litere mari, avea 920 de pagini şi a
apărut sub purtarea de grijă a lui Andrei Şaguna, unde se ţine seama de Septuaginta, de Noul
Testament de la Bălgrad şi de Biblia de la Bucureşti, cuprinde 100 de ilustraţii si, pe deasupra,
este difuzat la un preţ foarte accesibil. În 1854-1856 a fost tipărită Biblia de la BuzăuÎÎnÎn

31. Noul Testament, ediţia a VI-a (după traducerea tipărita la Smirna, in 1838), tipărit la
Bucuresti, in 1859, in 5000 de exemplare.

32. În 1859 apar la Paris primele cinci cărţi biblice, în versiunea lui Ion Heliade Rădulescu, cu
ilustraţii pioase, notiţe istorice, filozofice, politice, literare şi, fapt cu totul deosebit, imprimate cu
litere latine.
33. Noul Testament, ediţia a VI-a (după traducerea tipărită la Smirna, în 1838), tipărit la
Bucureşti, în 1859, în 5000 de exemplare.

34. Geneza, tipărită la Bucureşti, în 1859, o noua traducere de Constantin Aristia. Tirajul a fost de
o mie de exemplare. A folosit pentru prima dată caracterele latine, toate celelalte ediţii folosind
literele chirilice.

3
http://biblii.uv.ro/documente/traduceri_ro.html

35. „Biblia Sacră şi Psalmii”. Aceasta a fost făcută după textul din ultima ediţie elenică,
recorectată cu privire la unii termeni ebraici arhetipi şi tradusă de Constantin Aristia la Bucureşti
în 1859, cu caractere latine.
36. „Isaia”, într-o traducere speciala al lui C. Aristia, a apărut la Bucureşti, în 1860. Tirajul a fost
foarte restrâns, doar pentru un anumit număr de etimologi.

37. Noul Testament, ediţia a şaptea, după textul Noului Testament tipărit la Smirna. A fost o
ediţie tipărită în 1863, la Bucureşti, cu litere româneşti, cu textul aranjat pe paragrafe.

38. Psalmii, traduşi întocmai după textul original, lucrare tipărită în 1863 la Bucureşti. Traducerea
a fost făcută de Keler, un evreu creştin, angajat de Societatea Biblică pentru Britania şi
străinătate, şi de Stefanides, un grec românizat. Lucrarea avea 253 de pagini.

39. Psaltirea, tipărită tot la Bucureşti şi tot în 1863. Ştim că formatul era de 18x11.5. (Nu
cunoaştem cine a fost traducătorul)
40. Psaltirea. O traducere a lui Ierome din Iaşi, un profesor la Seminarul Teologic Ortodox,
tipărită la Bucureşti, în 1866, în formatul de 15,5x11 cm. Avea pe paragrafe însemnări marginale.

41. Noul Testament. A fost tipărit la Bucureşti, în 1867, de Societatea Biblică pentru Britania şi
străinătate. Formatul era de 15,5x11 cm.

42. Cartea Psalmilor. O traducere după textul original, a fost o noua ediţie revizuită de William
Mayer din Iaşi. A fost tipărită la Iaşi în 1867, tot în formatul de 15,5x11 cm şi avea 157 de pagini.

43. Cartea Psalmilor. O noua ediţie într-un format mai mic, 12x8 cm, a apărut în 1868, cu textul
aranjat pe două coloane. Se pare că această ediţie este prima pe doua coloane.

44. „Evanghelia Populară sau Sacra Scriptură a Noului Testament”, tradusă după originalul
grecesc şi însoţită de “Argumente şi reflexiuni morale”, de Ghenadie, episcopul de Argeş. A fost
tipărită în 1868 la Bucureşti. Formatul de 19,5x12,5 cm. În ediţia aceasta, după fiecare capitol se
află notiţele.

45. Sfânta Scriptura a Vechiului Testament. O traducere, începută de N. Bălăşescu, un profesor

de la Bucureşti, care a reuşit să traducă după un text grecesc. De la Geneza la 2 Samuel
traducerea a fost făcuta de Ierome, după textul ebraic. Plângerile lui Ieremia şi Ieremia au fost
traduse de Ghenadie. Toate celelalte cărţi au fost traduse de F. Dubău şi C. Erbiceanu, după
textele greceşti şi latineşti. Cărţile de la 1Samuel la Maleahi au fost revizuite de către W. Mayer.
Toată ortografia s-a bazat pe principiile lui N. Bălăşescu. Lucrarea a fost tipărită în trei volume:
primul, terminat în 1865, Geneza - Rut, în 417 pagini; volumul II, terminat în 1867, 1Samuel -
Psalmii, în 534 pagini; volumul III, terminat în 1869, Proverbe - Maleahi în 434 pagini.

46. Noul Testament, o ediţie revizuită de W. Mayer şi tipărită după normele noi din gramatică. A
fost tipărit la Iaşi în 1871 şi avea un format mare, 21x14,5 cm. Lucrarea de tipărire a fost făcută
de Societatea Biblică Britanică şi pentru Străinătate.

47. Sfânta Scriptură, ediţie nouă, revăzută după textele originale, pregătită de W. Mayer, iar
secţiunea Geneza - Rut a lucrat-o împreună cu Vasile Palade, un profesor de la Iaşi. Ediţia aceasta
a fost fără cărţile apocrife, cu textul pe doua coloane.

4
http://biblii.uv.ro/documente/traduceri_ro.html

48. Sfânta Scriptură de la Budapesta (1873) apare sub auspiciile Societăţii Biblice Britanice, fiind
prima ediţie înzestrată cu harţi.

49. Sfânta Scriptură, tipărită la Iaşi de o echipă de teologi români, în 1874, fără cărţile apocrife,
cu textul tot pe doua coloane, cu titluri ale textului, şi cu referinţe la subsolul paginii.

50. Sfânta Scriptură, tipărită tot la Iaşi, şi în acelaşi an, 1874, dar fără referinţele de la subsolul
paginii. Ediţia aceasta avea 916 pagini cu un format de 27x19 cm. Ediţia aceasta a fost cunoscută
ca Biblia de Iaşi, sau traducerea Niţulescu, şi a fost folosită de creştinii baptişti până în 1923.
Credem că a fost cea mai răspândită ediţie de Biblie românească. Lucrarea a fost întreprinsă de
Societatea Biblică Britanică, şi este prima ediţie care are titluri pe secţiuni. Traducerea era aceea
din Biblia de la Iaşi din 1874.

51. Psaltirea, tipărită la Viena în 1875 de Societatea Biblică Britanică.

52. Noul Testament. A fost tipărit la Bucureşti în 1875, după textul celui tipărit la Viena în
acelaşi an. (Alte ediţii au fost tipărite cu acelaşi text în 1897 şi în 1905). Părţi ale Noului
Testament: Evanghelia lui Matei a apărut în 1903, Evanghelia lui Marcu în 1902, Evanghelia lui
Ioan în 1904 şi 1906.
51. Psaltirea. O retipărire a Psaltirii publicată în româneşte în 1577 de diaconul Coresi. Lucrarea a
fost reprodusă şi avea şi un studio bibliografic şi un glosar comparativ făcut de Bogdan
Petriceicu-Haşdeu. Editura a fost a Academiei Române.

52. Tomul I. Această Psaltirea fost tipărită în 1881, la Bucureşti. Textul avea şi Psalmul 151,
urmat de câteva poeme. (Titlurile şi Prefaţa au fost datate: Bucureşti 26 dec. 1880, urmând
ortografia din cartea “Cuvinte din bătrâni”)
53. Cartea Psalmilor. O ediţie tipărită la Bucureşti, în 1881, după textul ediţiei de la Viena. Avea
103 pagini, format 12,5x7,5 cm.

54. Noul Testament. A fost tipărit cu aprobarea şi binecuvântarea Sfântului Sinod al Sfintei
Biserici Autocefale Ortodoxe Române, la Bucureşti, în 1887. În “Cuvânt înainte” se spune: “Întru
mărirea lui Dumnezeu, celui în treime lăudat şi în zilele Maiestăţii Sale iubitorului de Cristos
regelui României, Carol I, sub Arhipăstoria I.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro - Vlahiei,
primat al României şi Preşedintele S-lui, D.D. Calinic Miclescu”
55. Noul Testament. A fost tipărit în acelaşi an, 1887, dar într-un format diferit. Lucrarea de
tipărire a fost făcută tot la Bucureşti.

56. Psaltirea în versuri de Dosoftei, mitropolitul Moldovei 1671-1686), tipărită la Bucureşti, în

1887. Această psaltire a fost publicată după manuscrisul original şi după ediţia din 1673, sub
îngrijirea profesorului I. Bianu, în editura Academiei Române. Toţi Psalmii erau verificaţi în
versul metric, iar Psalmul 151 a fost redat în proză.
57. Psaltirea Scheiană. Tipărită la Bucureşti, în 1889, după manuscrisul din 1482, sub îngrijirea
profesorului I. Bianu, bibliotecarul Academiei Romane. (Numele de Scheiană i s-a dat fiindcă a
fost găsită în Biblioteca din Scheii Braşovului.) Lucrarea aceasta a fost tipărită pe o pagină cu
litere chirilice, iar pe pagina

opusă cu litere româneşti. Toată lucrarea cuprinde 530 de pagini.

58. Tetravanghelul Diaconului Corsei. Lucrarea a fost retipărită la Bucureşti, în 1889, după ediţia
primă din 1560-1561, sub îngrijirea arhiereului Gherasim Timus Piteşteanul, cu o prefaţa de C.
Erbiceanu. Lucrarea avea 232 de pagini. Textul nu era împărţit pe capitole şi versete.

5
http://biblii.uv.ro/documente/traduceri_ro.html

59. Cele Patru Evanghelii, Matei, Marcu, Luca, Ioan, pentru uzul şcolilor primare urbane şi rurale
de ambele sexe. Pe coperta a doua se arata: “Ediţia conformă textului aprobat de Sfântul Sinod al
Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române”. Lucrarea a fost tipărită la Bucureşti, în anul 1893,
pe doua coloane.

60. Sfânta Evanghelie tradusă din limba originală, greaca, de dr. N. Niţulescu. Tipărirea s-a făcut
la Bucureşti, în 1895, de către Societatea Biblică Britanică. Lucrarea avea numai cele patru
Evanghelii, şi avea 185 pagini, dispuse pe doua coloane.

61. Au existat două ediţii tipărite tot de Societatea Biblica Britanica şi Străinătate ce conţineau
Noul Testament şi Psalmii, care au apărut în anii 1893; 1909, tipărite la Bucureşti în format de
buzunar.

62. Noul Testament. În întregime revizuit de N. Niţulescu, tipărit de Societatea Biblică Britanică
la Bucureşti, în 1898. Traducerea aceasta a avut cea mai mare răspândire până în 1923.

63. Cartea Psalmilor. O nouă traducere după textul original. Nu cunoaştem numele traducătorului
care a făcut-o după textul ebraic. Lucrarea avea 133 de pagini, pe doua coloane, şi a fost tipărită
de Societatea Biblică Britanică. Formatul a fost de 17,5x12,5 cm.

64. Sfânta Scriptură, cu titluri, textul pe doua coloane şi fără cărţile apocrife. A fost tipărită la
Bucureşti, în 1908. După text erau câteva hărţi biblice. Lucrarea a fost făcută de Societatea
Biblică Britanică. Traducerea a fost identică cu aceea de Iaşi. Formatul era de 21,5 x 14 cm.

64. Sfânta Evanghelie scrisă de St. Matei. Lucrarea avea 78 de pagini, pe doua coloane, cu titluri,
şi împărţită pe capitole şi pe versete. (În anul 1910, au apărut ediţii uniforme din Marcu pe 78 de
pagini, din Luca pe 85 pagini şi din Ioan pe 64 pagini.) Şi aceasta lucrare este opera Societăţii
Biblice Britanice.

65. 1913-Noul Testament – ediţie sinodală.

66. Prima Biblie Sinodală (1914), bazată pe texte deja existente, prezintă variante destul de
nefericite pentru cărţile poetice, mai ales.

67. 1920 - Noul Testament, traducere nouă, făcută de tânărul Ieromonah Dumitru Cornilescu în
perioada 1916-1920 la Stânceşti - Botoşani, la conacul prinţesei Ralu Callimachi, după izvoare
greceşti şi cele mai bune traduceri moderne contemporane franceze, germane, engleze, etc.

68. Sfânta Scriptură, într-o traducere noua, modernă, făcută de Dumitru Cornilescu, tipărită la
Bucureşti, în 1921-1923, care avea ca bază traducerea franceză a lui Louis Segond (1910). După
ce s-a constatat tot mai mult că Biblia de Iaşi din 1874 a rămas în urmă cu expresivitatea limbii
române, prinţesa Calimachi l-a angajat pe Dumitru Cornilescu, un tânăr teolog ce abia a terminat
studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti, ca să facă o noua traducere în limbajul românesc
la zi. Traducerea a fost terminată, şi în 1921 ea a văzut lumina tiparului, fiind suportată de
Societatea Biblică Britanică. Traducerea aceasta a fost adoptata de toate confesiunile evanghelice
şi este folosită şi astăzi. Textul din traducerea aceasta a fost tipărit în nenumărate ediţii, fie ca
Biblie întreagă, fie în parţi, adică separate Noul Testament sau Psalmi etc. Limba traducerii a fost
şi este cea literară, astfel că poate fi încă folosită.

6
http://biblii.uv.ro/documente/traduceri_ro.html

69. 1924 - apare la Neamţ prima ediţie a Evangheliilor, în traducerea nouă a lui Nicodim
Munteanu, viitorul Mitropolit al Moldovei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, protectorul
lui Cornilescu ce s-a dezis de opera „prea revoluţionară” a studentului său.

70. Biblia Cornilescu - 1925, ediţie cu trimiteri, este Biblia standard folosită şi astăzi de
credincioşii evanghelici din România.

71. 1925-1926 Noul Testament, traducere nouă, a stareţului Mănăstirii Neamţ, Nicodim
Munteanu, retras din scaunul

episcopal de Huşi (şi vicar al Mitropoliei Moldovei sub Pimen Georgescu) pentru a oferi Bisericii
Ortodoxe Române Biblia sinodală de care avea atât de mare nevoie, pe fondul „dezertării
protestante” a lui Dumitru Cornilesu, Teodor Popescu şi Iosif Trifa, fondatorul „Oastei
Domnului” - preotul din Sibiu ce tipărea şi difuza în popor ”traducerea sectantă” a lui Cornilescu.

72. 1927 - Noul Testament, traducere nouă, de Grigore Pişculescu - numele adevărat al
scriitorului Gala Galaction, de mai târziu - preot hirotonit în 1922 la biserica Hanul Coţei
(Kalinderu) şi intrat în 1926, alături de arhimandritul Iuliu Scriban, în corpul profesoral al
Facultăţii de teologie din Bucureşti; cei doi au fost mari contestatori ai lui Teodor Popescu şi
Dumitru Cornilescu - protagoniştii lucrării de trezire spirituală şi de reformă bisericească de la
parohia „Cuibul cu barză” din Bucureşti.

73. 1929, Psaltirea, traducere nouă, de Gala Galaction şi reputatul ebraist, prof. Vasile Radu
74. 1930, Noul Testament şi Psalmii, cu o prefaţă de Patriarhul Miron Cristea, traducerea Gala
Galaction - Vasile Radu.

75. 1931, apare o nouă traducere a lui Dumitru Cornilescu, după originalul grecesc şi ebraic,
lucrată la Londra şi tipărită la Bucureşti, ca o replică la acuzele de parafrazare din prima lui
traducere. Este o ediţie limitată, doar pentru specialişti, cea mai literală traducere românească pe
care o cunoaştem (unii o numesc ultra - literală, pentru că nu ţine seama prea mult de formă).

76. 1931 Noul Testament, al lui Nicodim Munteanu, apare ca o replică a luptei ascuţite pentru
recunoaştere publică ce se dădea pe terenul scrierilor sfinte.

77. A doua Biblie Sinodală (1936), a fost tipărită printr-un compromis între principalii traducători
ai vremii (Nicodim Munteanu - 23 cărţi canonice şi una necanonică;16 cărţi canonice şi 8
necanonice ale Vechiului Testament, plus 27 cărţi canonice ale Noului Testament, de Vasile Radu
şi Gala Galaction)
78. Tot în 1936 apare Biblia de la Neamţ, o frumoasă ediţie ilustrată alcătuită de către
mitropolitul Nicodim, în colaborare cu Prof. I. D. Ştefănescu;

79. 1937, Noul Testament, traducere nouă a lui Ioan (Irineu) Mihălcescu, fostul profesor de
teologie dogmatică a lui D. Cornilescu şi Prof. Teodor M. Popescu, şi el coleg de şcoală cu D.
Cornilescu.
80. „Biblia Carol al II lea - 1938” este traducerea Pr. Vasile Radu şi Gala Galaction, de această
dată după ediţia critică a textului ebraic întocmit de Rudolf Kittel (1937) şi a Septuagintei (ediţia
R. Rahlfs, 1935)-la aniversarea a 250 de ani a Bibliei de la Bucureşti 1688 - sponsorizată de
principele Carol al II-lea, la 11 ani de la urcarea sa pe tron. Ediţia nu a primit recunoaşterea
Sfântului Sinod, nemulţumindu-l pe Patriarhul Miron Cristea, ce a văzut în acest lucru o sfidare a
autorităţii sale şi o trădate a pactului cu Mitropolitul Nicodim.

7
http://biblii.uv.ro/documente/traduceri_ro.html

81. 1941 Noul Testament, ediţie sinodală a proaspăt Patriarhului Nicodim Munteanu.
82. 1942 Noul Testament, traducerea Ioan (Irineu) Mihălcescu, nedând satisfacţii traducerea sa nu
s-a mai reluat.
83. 1942 Noul Testament, traducere nouă a Episcopului Clujului Nicolae Colan care a folosit ca
bază textul Bibliei lui Şaguna. Tipărirea s-a repetat şi în 1945.

84. 1944 A treia Biblie sinodală, la 8 ani după cea dintâi. Ea include traducerea nouă a Noului
Testament efectuată de către Nicodim, la care se adaugă contribuţia lui Vasile Radu şi Gala
Galaction din precedenta ediţie sinodală. Acum bătrânul patriarh avea o contribuţie de 51 de cărţi,
iar ceilalţi doi, de doar 24 de cărţi. Nesperată dar savurată revanşă a traducătorului octogenar!

85. Noul Testament şi Psalmii, 1949, o traducere nouă făcută de echipa teologilor de la Biserica
ortodoxă reformată din str. Carol Davila nr. 48, din Bucureşti, Gheorghe Cornilescu (fratele lui
Dumitru), Teodor Popescu şi Emil Constantinescu.

86. O alta Biblie Sinodală (1968) va apare după al II-lea Război, reluând traducerea Vechiului
Testament din 1936 şi pe cea a Noului Testament din 1951(traducerea Galaction), cu textul
revizuit de către Pr.I. Gagiu, Prof. Teodor M. Popescu şi Prof. Dumitru Radu, traducerea
Vechiului Testament fiind tot cea realizată de triumviratul Nicodim, Radu, Galaction. În 1957 se
tipăreşte o Psaltire cu înnoiri de limbă.

87. Noul Testament, 1949 - ultima tipărire a traducerii lui Nicodim, făcută sub conducerea noului
Patriarh Justinian Marina.

88. În 1975 Noul Testament-de dr. Emil Pascal, teolog catolic, tipărită la Paris, cu numeroase
înnoiri de limbă şi concepţii şi termeni teologici corect redate. În 1992 la Paris a apărut traducerea
Noului Testament a patra ediţie în 117.000 de exemplare, de la prima ediţie în 17.000 de
exemplare.</SPAN>

89. 1975 Biblia - ediţia sinodală, sub conducerea lui Justinian, o revizuire a ediţiilor precedente.

90. 1977 - Cântarea Cântărilor, ediţie poetică, realizată de Ioan Alexandru.

91. 1979 - Noul Testament şi Psalmii, revizuit, sub conducerea noului Patriarh Justin Moisescu.

92. 1981 - Noul Testament, traducerea Cornilescu, revizuit de W. I. la aniversarea a 60 de ani de

la traducerea primei sale traduceri a Bibliei.

93. 1982 - Biblia-ediţie sinodală, sub comanda lui Justin Moisescu.

94. 1984 - Noul Testament, o traducere după ediţia parafrazată „Living Bibles International” a
teologului american K.Taylor. Iar a doua ediţie a apărut în 1990, această traducere este un Nou
Testament parafrazat nu o traducere literală sau dinamică.

95. 1988 - Biblia, ediţie Cornilescu revizuită de Dotu Motz.?

96. 1989 - Biblia, ediţia sinodală a noului patriarh Teoctist, revizuire.

8
http://biblii.uv.ro/documente/traduceri_ro.html

97. 1989 - 1990 - Biblia, traducere revizuită a lui Cornilescu, cunoscută şi sub denumirea de
„Biblia cu triunghi” realizată de o echipă a Adunării creştine din str. Dr.Felix din Bucureşti.
Astfel în 1989 Societatea Gute Botschaft Verlag (GBV) a revizuit traducerea lui D. Cornilescu
într-o formă mai corectă din punct de vedere gramatical şi adaptată evoluţiei limbii române, cât şi
mai aproapte de textul original. Această traducere se baza pe traducerea lui D. Cornilescu din
1921-1923, cât şi pe Noul Testament şi Psalmii tradus de G. Cornilescu, T.Popoescu, şi E.
Constantinescu tipărită în 1949. Această traducere tipărită în Germania de GBV, a avut mai multe
ediţii, coperată fie în carton sau în plastic, în anii: 1989, 1990, 1991. A existat mai multe ediţii ale
Noului Testament, Noul sponzorizat şi de The Ghideons International, dar acelaşi text GBV însă
fără note de subsol.

98. „Biblia Internaţională de studiu inductiv”; editată de ”Precept Ministries”, având la bază
versiunea Cornilescu standard şi multe lecţiuni şi note, dicţionar, hărţi şi concordanţă.

99. 1993 - Noul Testament şi Psalmii, traducere nouă de Olimpiu S. Cosma, o traducere literală a
Noului Testament tipărit de Cristlihe Literatur-Verbraitung cu coperţi tari negre.

100. În 1996 la Arad a fost revizuit textul traducerii de la Iaşi 1874, şi tipărit atât ca Biblie
completă cât şi ca Nou Testament şi Psalmii, de Fundaţia Copilul şi Lumea.

101. International Bible Society traduce în 1996 Noul Testament numit şi Noul Testament tradus
în limba română contempărană (TLRC), tipărit în 1998 la Arad de EASY PRINT.

102. În 1998 Bartolomeu Anania Arhiepiscopul Clujului în colaborare cu Editura Kalvin Janos a
Bisericii Reformate din Ungaria, Budapesta din însărcinarea Societăţii Biblice din Ungaria şi a
Societăţii Biblice Interconfesionale din România a tipărit Noul Testament bilingv român-maghiar.

103. Tot în 1998 apare la Editura Agape Interlinearul grec-român, Evanghelia după Matei şi
Epistola către romani, cu text grec deasupra celui român, plus textul român postat şi în coloană.

104. 1998, Noul Testament şi Psalmii, traducerea Cornilescu 1931, revizuită, într-un format nou,
cu multe note de subsol, editată de echipa fraţilor creştini din str. Dr. Felix din Bucureşti. Astfel
Societatea Gute Botschaft Verlag (GBV) scoate Noul Testament şi Psalmii pe baza traducerii lui
Cornilescu din 1931, dar într-o formă de exprimare actuală. Biblia completă a apărut în 2001,
tipărită tot de GBV după textul din 1931 al lui D. Cornilescu, tipărită la Bucureşti.

106. În 2000 apare Noul Testament tipărit în Italia, de Watch Tower Bible and Tract Society of
Pensylvania, sub numele de: „Scripturile greceşti creştine Traducerea lumii noi”. În anul 2006
este tipărită tot în Italia Biblia completă, sub numele de: „Sfintele Scripturi Traducerea lumii
noi”.

107. 2002 - „Biblia Cornilescu II”, traducerea literală Cornilescu II, din 1931, actualizată, într-un
format nou, cu multe note de subsol, un instrument deosebit de util cercetătorilor creştini de orice
confesiune. Tipărită de GBV în Germania în tiraje de masă şi difuzată de Adunarea creştină din
str, Dr. Felix şi „Societatea Biblică Română” din Bucureşti.

108. 2002 - ”Biblia sau Sfânta Scriptură”, traducere nouă coordonată de ”Trinitarian Bible
Society”, din Anglia având ca bază matricea traducerii Nitzulescu. Astfel Trinitarian Bible
Society a tipărit Biblia sau Sfânta Scriptură, cele 66 de cărţi fără apocrife, la Londra, urmărind în

9
http://biblii.uv.ro/documente/traduceri_ro.html

V.T. textul masoretic, şi în N.T. Textus Receptus, cât şi consultând Biblia de la Iaşi (1874), cât şi
Biblia Cornilescu în efectuarea acestei traduceri.

109. 2002 - Biblia de studiu Thomson, având textul traducerii Cornilescu, cu lecţiuni, ediţie
coordonată de dr. Paul Negruţ.

110. În anul 2002 mai apare o traducere a Noului Testament, numită şi Traducerea în limba
română contemporană (TLRC) tipărită la Bucureşti de World Bible Translation Center Inc. A
apărut şi o ediţie bilingvă română-engleză în 2006.

111. Tot în 2002 apare Noul Testament, traducere şi note de pr. Alois Bulai si pr. Anton Budau,
publicat de Editura Sapienția, Iaşi 2002.

110. 2003 - Noul Testament, ediţie Cornilescu revizuită de prof. dr. Iosif Ţon.

112. În anul 2004 au fot tipărite primele patru volume la Editura Polirom, din Septuaginta, la
această lucrare lucrează un comitet de traducere în frunte cu Andrei Pleşu. Această lucrare
însumând 6 volume, tot Vechiul Testament plus apocrifele din Septuaginta, din care actualmente,
sunt tipărite patru volume ce conţin cărţile de la Geneza la Cântarea Cântărilor, conţinând şi
apocrifele dar fără profeţii mari şi mici. Ea urmează cu stricteţe ediţia critică stabilită de A. Rahlfs
şi este însoţită de trei tipuri de note: lingvistice, patristice si comparative cu textul ebraic al
Bibliei. Introducerile şi o parte din note sint preluate din ediţia franceza a Septuagintei („La Bible
d’Alexandrie”, Les Editions du Cerf, 1986 sq).

113. În anul 2007, după o muncă începută în anul 2003 de Raţiu Viorel, apare la Arad, Noul
Testament Traducerea Fidelă, (prima ediţie) o traducere literală, tradusă după textul grecesc
stabilit de teologii englezi Westcott şi Hort. În anul 2008, această traducere este revizuită
succesiv, ajungându-se la a V ediţie.

114. Tot în anul 2007 în august, a apărut Noua traducere în limba română a Bibliei, care conţine
Biblia în mod complet, şi este tradusă la iniţiativa International Bible Society.

10