Mitropolia Moldovei in secolul XVII.

Anastasie Crimca

In anul 1595, tronul Moldovei a fost ocupat de Ieremia Movilă.

Apoi, intre mai-septembrie 1600, tronul a fost ocupat de Mihai Viteazul. Dupa
moartea lui Movila în 1634, tronul a fost ocupat de 8 domnitori, unii domnind de
doua ori. Scaunul mitropolitan a fost ocupat de Anastasie Crimca. Nu se
cunoaste precis data nasterii lui. A fost fiul lui Ioan Crimca şi al Cristinei.
Numele de botez a fost Ilie.
In 1600 a fost ales episcop de Rădăuti in locul lui Teodosie (care fuge în
Polonia). Dupa intoarcerea lui Mihai Viteazul, episcopul se intoarce in tara şi
Anastasie se retrage la o mosie. In 1606, a fost numit episcop de Roman, iar in
1608, mitropolit al Moldovei (cu scaunul la Suceava).
In 1617, datorită unor neintelegeri, pribegeste prin Tara Romaneasca pana
in 1619. Moare in 1629. In acest răstimp a fost preocupat de preotimea din
Moldova. Ca patriot şi diplomat, a facut parte din mai multe delegatii ale
Moldovei. In 1617, intră in conflict cu Radu Mihnea pentru neacceptarea ca
manastirile romanesti sa fie inchinate locurilor sfinte. In 1619 la Suceava şi-a
deschis portile primul spital din tara. A ctitorit mai multe locasuri de cult : o
biserica in Dragomiresti şi Biserica Manastire Dragomirna. A ramas in istoria
Bisericeasca prin manuscriselor scrise in slavona: „Tetraevanghelie, o Psaltire,
un Apostol”. Acestea cuprindeau şi scene din Sfanta Scriptura.
Este considerat intaiul autoportretist, chipul sau aparand in lucrarile sale
de peste 15 ori (in vesminte arhieresti).

Mitropolitul Varlaam al Moldovei

Dupa moartea lui Crimca, trei ani scaunul mitropoliei a fost condus de
Atanasie al Romanului până în 1632 cand a fost ridicat in scaun egumenul
Manastirii Secu (Varlaam). A pastorit in timpul unor domnii scurte (Vasile
Lupu). Originar din Vrancea (familie de razesi cu numele Moţoc ). La botez-
numele Vasile. a invăţat greaca şi slavona la scoala lui Zosim pe valea Secului,
la Schitul vistiernicului Zosim.
Pe locul acestui schit, vornicul Nestor Ureche, şi sotia Mitrofona au
ridicat Manastirea Secu de astazi. S-a format la aceasta manastire sub
indrumarea lui Dositei. Dupa calugarire, ajunge egumen şi pe langa grijile
manastirii s-a îndeletnicit şi cu cele cărturăreşti. A tradus din greaca „Leastviţa”
(Scara -Sf. Ioan Scăraru). Datorita vredniciei este ridicat la rangul de
arhimandrit şi ajunge omul domnitorului Miron Barnovski. La Kiev il cunoste
pe Petru Movilă caruia i-a dat un manuscris slavon (Octoih). La Moscova a fost
primit de ţar. Aici a stat vreme de un an asteptand nişte icoane dar fara succes.
Ajuns acasa, a gasit lucrurile schimbate, Miron fiind detronat. In locul lui
Atanasie, in 1632, Varlaam a fost ridicat la rangul de mitropolit. La instalarea sa
a participat Meletie Sirigos. Primii ani au fost tulburi din pricina schimbării la
domnie. Ca mitropolit a avut şi preocupări carturaresti; a infiintat o tipografie pe
care a asezat-o la manastirea Sfanţii Trei Ierarhi. Prima lucrare tiparita a fost o
scrisoare de multumire adresata delegaţilor greci la sinodul de la Iasi (1642). A
doua lucrare a fost un catehism din care mai există azi o copie la un muzeu din
Leningrad (1642).
Dupa acest an a inceput tiparirea cărţilor in limba română. Prima carte a
fost „Cazania”. A fost data in lucru în 1641 şi a fost terminata in 1643. Este cea
mai insemnata lucrare din vechea cultura romaneasca: este intitulata „Carte
romaneasca de invăţătură”.
Are 1012 pagini ilustrata cu gravuri in lemn. Incepe cu un cuvant catre
toata semintia romanească alcătuit de Vasile Lupu şi adresat credinciosilor de
pretutindeni. Urmeaza un cuvant către cititori scris de Varlaam (-ideea de unitate
nationala a romanilor). Cazania are doua parti :
I. 54 de cazanii la duminici-13 la Triod, 9 la Penticostar şi 32 la Octoih
I. 21 de cazanii la diferite sarbatori. Fiecare, are 4 parti : un cuvant
introductiv, se prezinta pericopa evanghelica, invăţătura I şi invăţătura
II.
S-au purtat discutii cu privire la autenticitatea ei, sustinandu-se ca este o
traducere dupa omiliile patriarhului ecumenic Calist mort in secolul XIV. Abia
in 1970, slavistul Pandele a dovedit ca la baza Cazaniei a stat cartea de predici a
mitropolului grec Damaschin Studitul. Aceasta a fost tiparita de mai multe ori in
greaca (Venetia), apoi şi in alte limbi. Din aceasta lucrare, Varlaam a tradus 20
de cuvantari (peste 200 de pagini). Traducătorul a transformat textul originar,
simplificand retoricismul grecesc.
In afara de aceasta carte, Varlaam s-a folosit şi de alte izvoare. S-a dovedit
că unele cazanii circulau inainte de 1643. Unele sunt de provenienta
Transilvanene - termeni ca: „pita, cocon, cuminecatura, etc.”. Altele prezintă alte
particularitati. De aici rezultă că aceasta carte este opera mai multor traducatori.
Limba folosita in aceasta tiparitura este limba romana, curăţita de slavonisme.
Gheorghe Ivascu asemănă Cazania ca importanţă in cultura romaneasca
cu Biblia lui Luther.
S-a raspandit in întregul areal românesc (în Transilvania există peste 100
de exemplare la diferite muzee); se cunosc copii facute şi procese la judecatorii
pentru stăpaâirea ei. Pretuirea de care s-a bucurat rezultă din faptul că a fost
retiparita sub numele de cazanie (slavon) sau sub numele de kiriapodromion
(grecesc).
Altă lucrare: ,,7 Taine” (1644) – 340 de pagini. La traducerea acestei carti
a lucrat logofatul Eustrachie. Este o traducere a celor 7 Taine sub forma de
intrebari şi raspunsuri. Se pare ca este o prelucrare dupa un catehism grecesc. O
alta lucrare ,,Raspuns la catehismul calvinesc”. Prin 1640-1642, in satul Prisaca,
s-a tiparit un catehism in limba romana continand invataminte calvine. A fost
raspandit intre români în scopuri prozelitiste. Un exemplar a ajuns în biblioteca
lui Udrişte Năsturel unde a fost aflat de mitropolitul Varlaam. Mitropolitul ţine
un sinod, fie la sfarsitul anului 1644, fie la începutul anului 1645 in Moldova.
Participantii au raspuns la acest catehism prin lucrarea mai sus amintită
tiparit in 1645. Are 32 de foi şi este o prelucrare dupa mai multe lucrari fiind
combatuta religia calvina. Din cuvantul inainte alcatuit de Varlaam, reiese
unitatea de credinta a romanilor.
In textul propriu-zis, apoi se prezentă pe larg invatatura ortodoxa. Se
foloseste in argumentare doar de citate din Sfinta Scriptură. Calvinii, au raspuns
prin lucrarea ,,Scutul catehizuşului calvin”.
A mai tiparit un ,,Paraclis”, o ,,Carte romaneasca de invatatura la
Praznicele Imparatesti şi la alte giudeţe”, ,, Pravila lui Vasile Lupu sau Pravila
cea mică” (o traducere din greaca facuta de Eustrache). In timp ce era egumen, a
tradus,,Scara” cu 30 de cuvantari. Au fost traduse din limba greaca clasica in
greaca comuna de Maxim Mavropos, in sec. XVI, care i-a adaugat cateva
comentarii. Varlaam traduce aceasta versiune inclusiv acele comentarii ale lui
Maxim.
Alte evenimente:
Domnitorul Vasile Lupu a ctitorit Manastirea ,,Sfinţii Trei Ierarhi” ( 16
mai 1639). Pentru că domnitorul a platit toate datoriile catre Patriarhia
ecumenică, sinodul permanent a hotarat sa îi dea moaştele Cuvioasei Paraschiva
(1641 -Iasi).
In 1640, Vasile Lupu a pus bazele unei academii in Iaşi considerata a fi
prima institutie de invatamant superior. A cerut mitropolitului Petru Movila
profesori pentru academie. Acesta i-a trimis patru profesori care au predat in
greaca, slavona şi latina. In 1646, conducerea academiei a fost preluata de
profesori greci. A dainuit pana in veacul al XIX-lea.
În 1642 s-a intrunit la Iasi sinodul care a aprobat Mărturisirea de credinta
a lui Petru Movila.
In 1639 a fost printre cei trei candidati la patriarhia ecumenica.
In 1653, cand Vasile Lupu pierde tronul, Varlaam se retrage la manastirea
Secu unde stă pana la moarte (1656). A fost unul dintre marii ctitori şi fauritori
de limba romana. Prin tiparituri a fost deschizatorul de drum pentru tipăriturile
în limba română pentru urmasii săi. Varlaam isi inscrie numele in randul marilor
carturari.

Mitropolitul Petru Movilă.

Sinodul de la Iasi.

Este unul dntre oamenii de seama ai veacului al XVII-lea. S-a nascut la 21

dec. 1596 (Suceava), fiul lui Simion Movilă, domn in Tara Romaneasca şi
Moldova; a avut ca frati pe Ieremia şi Simeon. Bunicul sau a fost Ion Movila,
casatorit cu Maria, fiica lui Petru Rares.
Dupa moartea tatalui sau, pribegeste prin Polonia; invaţă carte in casa
parintească şi in Liov (deprinde limbile greaca, poloneza, latina) dar şi mânuirea
armelor. Isi cumpara o mosie unde zideste o biserica.
Intra in monahism (1627) la 31 de ani a fost egumen al unei manastiri
(numit arhimandrit). Ucraina şi Kievul erau integrate in Polonia catolica. In
1596, o parte dintre ucrainieni au imbrăţisat unirea cu Roma (Sinodul de la
Bretsk-Litovsk). In 1630, patriarhul Teofan al Ierusalimului reuseste sa instaleze
2 episcopi in cadrul Bisericii Ortodoxe din Polonia şi a inceput lupta pentru
afirmarea ortodoxiei. In următorii 5 ani, Petru Movila a dovedit calitati
exceptionale, tiparind mai multe carti de slujba. In 1631 pune bazele unui
colegiu la Kiev numit ,,academia duhovnicească”.
In 1632 a avut loc alegerea de rege in Polonia. Petru Movilă a strans mai
multi nobili şi au reusit sa-l aleaga pe Vladislav IV. Noul rege s-a simtit obligat
sa-l ajute pe Petru Movila in activitatea sa. La 21 martie 1633 a fost ales
mitropolit al Kievului la recomandarea lui Chiril Lukaris. Ca mitropolit a
continuat activitatea culturala. Pe tărâm gospodaresc s-a afirmat in restaurarea
unor biserici in Kiev. Pentru intarirea disciplinei isi alege doi vicari şi doi
protopopi pentru folosul preotilor din episcopiile sufragane.
Trebuie subliniata activitatea culturala pentru școlile din Kiev şi academia
duhovnicească a tipărit peste 50 de carti (unele elaborate de mitropolit, altele de
colaboratorii sai). Dintre cartile de slujba: („Molitfelnic 1646”). „Omiliile
Sfantului Macarie Egipteanul”, „Minunile peşterilor din Kiev „ şi o „Cazanie”.
Dintre cartile de aparare a ortodoxiei: „Piatra” 1644, şi „Marturisirea
ortodoxa”- datorită prozelitismului catolic şi protestant printre ortodocsi. In anii
1629  1633 a aparut o „marturisire de credinta calvina”  Chiril Lukaris.
Mărturisirea lui Movilă este prima lucrare in care gasim un raspuns la
opera lui Lukaris. Este structurată dupa virtutiile teologice, are 161 de intrebari
şi raspunsuri (bazate pe Sfanta Scriptura).
I parte explica „Crezul”, II Tatal Nostru şi Fericirile”, III „Dragostea fata
de Dumnezeu şi aproapele”. In 1641, sinodul de la Kiev a aprobat aceasta
lucrare. S-au strecurat doua greseli : „Prefacerea reala are loc la  LUATI
MANCATI ”, iar a doua, credinţa in „PURGATORIU”. Datorita turcilor acest
sinod nu are anvergura necesara, de aceea s-a hotarat ca marturisirea sa fie
aprobată şi de patriarhia ecumenica. Sinodul s-a tinut la Iasi (sept.-oct. 1642).
Nu s-a putut tine la Kiev (stapanire poloneza), nici la Constantinopol
(stapanire turceasca). Patriarhia a trimis 2 delegatii (Porfirie-fost mitr. al Niceei
şi Meletie Sirigos). Petru Movila trimite 3 delegatii (Isaia Coslovschi, Ignatie
Starusici, Iosif Coslovschi-profesorii de la Iasi). Din partea Moldovei (Varlaam)
cu episcopi sufragani. Intrunirea a avut loc in trapeza măn. Sf. Trei Ierarhi (15
sept. 27 oct.). După discutarea şi aprobarea fiecărei întrebări a fost tradusa din
latină in greaca de Meletie. Dupa corectarea celor doua puncte gresite,
marturisirea a fost citita tuturor, de catre Meletie, iar pe 30 oct. 1642 a ajuns la
Constantinopol. In martie 1643, patriarhia a aprobat marturisirea lui Petru
Movila, fiind semnată (mai târziu) şi de ceilalţi patriarhi răsăriteni.
Lucrarea lui Petru Movila are girul intregii ortodoxii şi dupa Dogmatica
Sfântului Ioan Damaschin, cea mai însemnată lucrare simbolica ortodoxă. Petru
Movila a pastrat legatura cu Tara Romaneasca şi Moldova.
Alte activităţi:
In 1631, cand fratele sau a ajuns domn al Moldovei, i-a daruit „Triodul
ales”. In lucrarea „Litos”-Piatra- amintea de unele datini moldovenesti. Un alt
Triod a fost trmis în Ţara Românească -Matei Basarab- şi a daruit o tiparnita
care a fost asezata la Campulung, mutată mai târziu la Govora şi Targoviste.
In 1640, a trimis 4 profesori la Academia din Iasi. In 1645 a venit din nou
in Moldova (la cununia fiicei lui Vasile Lupu cu un principe polonez).
În numeroase cărţi aflăm stemele Tari Romanesti şi Moldovei. Dupa o
pastorie de 12 ani moare la 22 dec. 1646, (inmormantat in Biserica Pecerskaia).
Prin testament, a lasat o parte din averea sa academiei din Kiev iar cealaltă unui
azil şi unei biserici din Kiev (Sfanta Sofia). A ramas un ierarh cu o vasta cultura
teologica revizuitor al cartilor de cult, cea mai mare personalitate a Ucrainei
secolului XVII, alaturi de spatarul Nicolae Milescu şi Dimitrie Cantemir.