Varlaam

De tânăr și-a îndreptat pașii spre mănăstirea Secu, fiind cunoscut ca egumen aici, încă

înainte de 1813. Aici a tradus în română lucrarea ascetică „Leastvița” a Sfântului Ioan

Scărarul (adică „Scara”). Datorită rodniciei sale, activități cărturărești ca și a vieții sale curate

a fost ridicat la rangul de arhimandrit, ajungând unul din sfetnicii apropiați ai domnitorului

Miron Barnovschi (1626-1629). Dar frumoasele sale însușiri: cultura sa, strădania în slujba

bisericii, l-au făcut vrednic de a fi ales în scaunul de mitropolit al Moldovei în 1632. Primii

ani de păstorie au căzut în vremuri destul de tulburi din pricina unor schimbări de domni, dar

a continuat apoi nestingherită în tot cursul domniei lui Vasile Lupu. Din multipla sa activitate

vom reține întâi pe cea cărturărească. La îndemnul său, Vasile Lupu s-a îngrijit de înființarea

unei tipografii care a fost instalată la mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași. Aceasta a fost

prima tipografie din Moldova. Aici a început mitropolitul Varlaam tipărirea de cărți în

românește. Toate au alt cuprins decât al cărților de slujbă bisericești.

Cele mai însemnate lucrări sunt:

• Cazania lui Varlaam – este cea mai însemnată lucrare a sa și una din cele mai de

seamă din istoria vechii culturi românești. Este intitulată „Carte românească de

învățătură la duminicile de peste an și la praznicele împărătești și la Sfinții mari” sau

„Cazania” apărută la Iași în 1643. Are 505 file și începe cu un cuvânt adresat de Vasile

Lupu, după care cu un cuvânt adresat de mitropolitul Varlaam. Cartea are două părți:

prima cuprinde 54 de Cazanii la duminici (13 ale Triodului, 9 Penticostar și 32 la

Octoih), partea a II-a cuprinde 21 de Cazanii la diferite sărbători.

• Cele Șapte Taine ale Bisericii (Iași 1644) – 339 pagini, este o explicare sub formă de

întrebări și răspunsuri ale celor Șapte Taine cu rânduiala lor. Cartea era menită să

apere temeiurile credinței Bisericii Ortodoxe împotriva calvinilor.

• Răspunsul la catehismul calvinesc (1645) – se știe că în 1642 conducătorii calvini ai

Transilvaniei au publicat un catehism la Alba-Iulia. Citindu-l și văzând că era „plin de

otravă de moarte sufletească”, mitropolitul a găsit de datoria lui să convoace un sobor

al arhiereilor din ambele țări spre a lua atitudine împotriva catehismului. Răspunsul s-a
tipărit în 1645 și combătea principalele învățături calvine expuse în catehismul de la

Alba-Iulia, dezvoltând și învățătura ortodoxă.