Contributia diconului Coresi la promovarea tiparului in limb romana.

Destinatia general
romaneasca a tipariturilor sale

Numele lui Coresi, care « suna azi asa de exotic in onomastica romaneasca” 1, a fost pus
de Alexandru Odobescu in legatura cu ilustra familie Coressios din insula Hios. Prin urmare,
diaconul Coresi apare ca un descendent al acestei familii, care s-ar fi stabilit la un moment dat in
Tara Romaneasca. Originar din Targoviste (« ot Targoviste »), unde se formeaza ca tipograf sub
indrumarea lui Dimitrie Liubavici si a lui Oprea logofatul, si unde tipareste un Triod –
Penticostar slavon in 1558, diaconul Coresi se va muta definitiv la Brasov din anul 1559. Aici va
desfasura o prolifica activitate editorial-tipografica, ilustrata de aparitia a peste 25 de carti, dintre
care 10 in limba romana.
Dupa Nicolae Iorga, diaconul Coresi s-ar fi refugiat la Brasov impreuna cu un grup de
boieri, pebtru a nu se expune pornirilor vindicative ale lui Mircea Ciobanul (1545 – 1554 1557 –
1559} dupa revenirea acestuia pe tron, materializate prin lichidarea mitropolitului Anania si a
fruntasilor boierimii.2 Stabilirea lui Coresi la Brasov nu este deloc intamplatoare, fiind
influentata de solicitarea facuta brasovenilor in 1556 de Patrascu cel Bun al Tarii Romanesti de
a-i trimite un exemplar din Catehismul romanesc de la Sibiu, cat si de conditiile favorabile
editarii de carte, puse la dispozitie de judele brasovean Johann Benkner, care dublase capacitatea
fabricii sale de hartie in acelasi an 1556. (xf/ Dan Sim., Buluia…Totodata, in Scheii Brasovului
luase fiinta prima scoala romaneasca (1495) si exista o puternica comunitate ortodoxa
ronaneasca in jurul bisericii « Sfantul Nicolae », unde Coresi isi va instala atelierul sau
tipografic. Mai mult, Brasovul devenise, dupa Sibiu, un important centru editorial – tipografic,
prin cartile tiparite in prima jumatate a secolului al XVI –lea de unanistii sasi Johannes Honterus
si Valentin Wagner, promovatori ai luteranismului.

1
Nicolae CARTOJAN, Istoria literaturii romane vechi, Ed. Minerva, Bucuresti, 1980, p. 95.
2
Nicolae IORGA, Istoria literaturii religioase a romanilor pana la 1688, Atelierele Grafice I. V. Socecu, Bucuresti,
1904, pp.67-68.
 Din tiparnita lui Coresi apar la Brasov intre anii 1560-1581 zece lucrari in limba romana,
in mare parte cu sprijinul financiar al patriciatului sasesc si al autoritatilor din Brasov, juzii Hans
Benkner si Lukas Hirscher, care aderasera la luteranism si care urmareau recrutarea de adepti
pentru acest curent confesional. Se stie ca unul din postulatele fundamentale ale Reformei era
traducerea textelor religioase in limba nationala, a Bibliei, cu prioritate. Propovaduirea
Evangheliei in limba nationala era prevazuta programatic si in lucrarea Reformatio ecclesiae
Coronensis ac totius Barcensis proviciae, publicata de Honterus in 1542 la Brasov.3 Necesitatea
prezentei limbii romane in cultul bisericesc este exprimata de Coresi in Psaltirea romaneasca
din 1570 prin afirmatia ca « mai toate limbile au cuv0antul lui Dumnezeu in limba lor, numai noi
romanii n –avam »4 si prin invocarea textului scripturistic paulin de la I Corinteni 14, 19.
Seria lucrarilor in limba romana datorate lui Coresi debuteaza cu Catehismul sau
Intrebare crestineasca (1560), lucrare patronata de judele brasovean luteran Hans Benkner.
Lucrarea este fara echivoc rezultatul unui impuls reformat, deoarece este structurate in cinci
parti, la fel ca Micul catehism al lui Luther si trateaza doar doua Taine (Botezul si impartasania),
singurele admise de Reforma.In schimb, Tetraevanghelul din 1561, avand la baza vechi traduceri
romanesti ale Noului Testament, se prezinta ca o tiparitura ortodoxa. In acelasi an apare Pravila
Sfintilor Parinti, al carei continut are la baza, printr-un intermediar slavon, Nomocanonul
patriarhului Ioan Postitorul al Constantinopolului, cuprinzand indrumari pentru preotii
duhovnici. Atat continutul, cat si destinatarii acestei lucrari o recomanda ca fiind in totalitate
ortodoxa. Lucrarile coresiene in romana continua cu un Apostol (Praxiu) aparut in 1566,
rezultat al prozelitismului luteranilor sasi din Brasov, de vreme ce traducatorul a avut la
indemana, incepand cu Epistola catre Romani, un exemplar al Bibliei germane a lui Martin
Luther.5
Despartirea reformatilor din Transilvania pe criterii etnice si de nuanta confesionala prin
hotararea Dietei din Turda din 1594, urmata de incetarea din viata a lui Hans Benkner in 1565, il
orienteaza pe Coresi spre maghiarul Forro Miklos, principalul agent al propagandei calvine in
Transilvania, care finanteaza una din tipariturile romanesti ale diaconului Coresi in calitate de

3
Cf. Nicolae CARTOJAN, Istoria literaturii…, p. 97.
4
Ion BIANU, Nerva HODOS, Bibliografia romaneasca veche, vol. I, Bucuresti, 1903, p.56. “Limba’ inseamna, in
acceptiunea lui Coresi, pe langa “limba vorbita”, si “popor’.
5
Mariana COSTINESCU, ‘Biblia lui Luther , unul din izvoarele Apostolului coresian », in Limba romana, XXIX
(1980), 2, pp. 127-137.
comanditar. Este vorba de Cazania I sau Talcul Evangheliilor tiparita in 1557-1558, in care apar
insertii ale doctrinei calvine
Sub aceeasi influenta a propagandei calvine din Transilvania apare si Molitfelnicul , ca
apendice al Cazaniei I– Cartea este intitulata impropriu ”molitfelnic”, cuprinzand si randuieli
specifice altor carti de cult, precum si cantece calvine, asa cum ne dezvaluie cuprinsul ei:
Introducere (Polojenie), molitve, Botezul, Cununia, Cuminecatura, tipicul Liturghiei, randuiala
vecerniei, slujba de dimineata, cantece din psalmi si din Evanghelie, petrecatura mortilor (slujba
inmormantarii)6. Sunt introduse numeroase inovatii referitoare la Botez si Euharistie Astfel, la
Botez, ritualul este redus prin suprimarea lumanarii, a apei sfintite si a Sfantului Mir, considerate
de calvini ca idolatria et superstitionum fomenta (« idolatrie si mijloace de intretinere a
superstitiilor »), iar administrarea Euharistiei era prevazuta in extremis. 7
Dupa tiparirea Cazaniei I se inregistreaza o etapa noua in activitatea tipografic –
editoriala a diaconului Coresi, in care acesta devine editor pe cont propriu8, ceea ce a insemnat
eliberarea de orice constrangeri sau conditionari exterioare. In conditiile acestei libertati de
actiune Coresi va imprima carti in slavona si romana de continut pur ortodox, ca reactie la adresa
prozelitismului protestant de nuanta luterana sau calvina.. In aceasta perioada, considerata de
Nicolae Cartojan ca o « intoarcere spre Ortodoxie », diaconul Coresi se ocupa mai ales cu
tiparirea cartilor de cult in limba slava, atat de necesare in Moldova si Tara Romaneasca, unde
prezenta limbii slavone in cultul bisericesc era protejata. Astfel, apar tiparituri slavone, precum :
un Sbornic (Minei, 1568), un Octoih (1574-1575), o Psaltire slavo-romana (1577), un Triod
(1578) si un Evangheliar (1579), in colaborare cu mesterul tipograf Manaila, In 1580 va tipari
un Sbornic la Sebes –Alba, urmat de Evangheliarul slavon din 1583, ultima tiparitura coresiana.
Totusi, in aceasta perioada Coresi nu va ignora tipariturile in limba romana, numarul
celor aparute pana in 1567 fiind completat de alte cateva lucrari :Psaltirea9 si Liturghierul
(1570), carti fundamentale si de uz intens in cultul Bisericii, editia mixta cu text slavon si

6
Ion BIANU, Nerva HODOS, Bibliografia romaneasca veche, vol. I, p.52.
7
Nicolae CARTOJAN, Istoria literaturii…, p. 101.
8
Mircea PACURARIU, Cultura teologica romaneasca. Scurta prezentare istorica, Ed. Basilica, Bucuresti, 2011, p.
84.
9
Se pare ca prima editie romaneasca a Psaltirii a fost editata de Coresi in 1568. Nu s-a pastrat niciun exemplar al
acestei tiparituri, insa existenta ei este sigura, fiind mentionata de I. Bianu si Nerva Hodos intre lucrarile coresiene.
Un exemplar al Psaltirii in limba romana din 1568 se gasea in 1840 in posesia lui G. Saulescu, de unde si denumirea
de Psaltirea Saulescu. Dupa Alexandru Mares, textul Psaltirii din 1568 a stat la baza editiilor din 1570 si 1577 ale
acestei carti de cult fundamentale, cf. Ion GHETIE, Al. MARES, Diaconul Coresi si izbanda scrisului in limba
romana, Ed. Minerva, Bucuresti, 1994, pp. 122-123.
romanesc a Psaltirii (1577) si Cazania a II-a sau Evanghelia cu invatatura din 1581, lucrari al
caror continut ortodox este mai presus de orice dubiu. In cazul Psaltirii lui Coresi s-a constatat o
filiatie textuala cu asa-numitele « psaltiri rotacizante » cunoscute in secolul al XVI –lea :
Psaltirea Scheiana, Psaltirea Hurmuzaki si Psaltirea Voroneteana.10, iar Cazania a II –a
reprezinta doar traducerea romaneasca a omiliilor patriarhului Ioan Calecas al
Constantinopolului (1334-1347) dupa un exemplar slavon pus la dispozitia traducatorilor (Coresi
si preotii Iane si Mihai)11 de mitropolitul Serafim al Tarii Romanesti (1576-1585). Lucrarea va
primi si binecuvantarea mitropolitului Ghenadie al Ardealului (1579-1585), fiind foarte apreciata
si solicitata in imprejurarile presiunii calvine din Transilvania.12
Cartile coresiene nu au foi speciale cu titlu : felul cartii, data si locul tiparului, numele
de persoane, se trec toate in prolog sau epilog.13
Din prezentarea succinta a tipariturilor romanesti coresiene aparute intr-un mediu
propagandistic protestant se observa ca acestea, cu exceptia Catehismului, a Cazaniei I si a
Molitvelnicului, sunt in intregime ortodoxe. Lucrarile in romana de continut eminamente ortodox
imprimate la Brasov de Coresi sunt rezultatul firesc al colaborarii cu preotii Iane si Mihai din
Scheii Brasovului si al acordului primit de la mitropolitii Tarii Romanesti si Transilvaniei. Cele
contaminate de invataturile Reformei, au pastrat totusi in mare parte dogma ortodoxa ; mai mult,
tipariturile lui Coresi au evidentiat aceasta dogma, in contrast cu elementele luterane sau calvine,
nefiresti, ca prezenta, in continutul unei carti bisericesti rasaritene. Astfel, ele nu au reusit sa
devina mijloace de propagare a Reformei in randul romanilor transilvaneni, ci
dimpotriva,: « cercetand cu atentie spiritul tipariturilor coresiene se poate constata o evolutie de
la o orientare pro-reformatoare la una cu accente vadit anti-reformatoare, ortodoxe, ceea ce
ingaduie concluzia ca incercarile sasilor de a-i castiga pe romani de partea Reformei nu numai au

10
Cf. Eugen MUNTEANU, « Rolul Bisericii si al textelor cu continut bisericesc in procesul de formare a vechii
romane literare. Un punct de vedere filologic », in vol. *** Serban Cantacuzino, Antim Ivireanul si Neofit Cretanul
– promotori ai limbii romane in cult, Ed. Cuvantul Vietii, Bucuresti, 2013, p. 11.
11
Preoti cu preocupari culturale de la biserica « Sf. Nicolae » din Scheii Brasovului. Dupa ce devine protopop in
1578, preotul Iane, « la cetate scriitori », il aduce langa sine pe »popa Miha » (Mihai), fiul preotului Dobre, venit
« din tara sarbeasca de la invatatura ». In timpul lor, « multe carti s-au tiparit si pre limba rumaneasca si pre limba
sloveneasca », Sterie STINGHE, Istoria beserecei Scheilor Brasovului, Tipografia Ciurcu & Comp., Brasov, 1899,
pp. 3-4. Intr-adevar, preotul Mihai din Schei urmeaza cursuri superioare la Ipek, in Serbia, pana in 1576, timp in
care procura din Venetia o parte din cartile lui Bojidar Vucovici, intre care se afla si Sbornicul din 1530, folosit de
Coresi pentru editarea Sbornicului din 1580, cf. Vasile OLTEAN, Intaia scoala romaneasca din Scheii Brasovului,
Brasov, 1981, p. 27.
12
Lucrarea va fi reeditata cu acelasi titlu si aproape pagina cu pagina la Balgrad (Alba Iulia) in 1641, la initiativa
mitropolitului Ghenadie II si la dorinta expresa a a preotimii ortodoxe., B.R.V., tom I, p. 115.
13
Dan, SIMONESCU, Diaconul Coresi (Note pe marginea unei carti), Bucuresti, 1933. p. 5.
esuat, dar au dus chiar la o intarire a ortodoxiei romanilor transilvani in fata amenintarii ei de
catre Reforma luterana »14
Elementul innoitor care primeaza este traducerea in romana. Coresi ramane fidel crezului
sau de a pune la dispozitie texte bisericesti pe intelesul tuturor, cler si credinciosi deopotriva,
dupa cum marturiseste in epilogul Tetraevanghelului romanesc din 1561: «  …si amu scrisu
aceste sfente carti de invatatura, sa fie popilor rumanesti sa inteleaga, sa invete rumanii cine-su
crestini » 15
Tiparite intr-o limba inteleasa de toti romanii si difuzate in spatiul celor trei provincii
medievale romanesti, cartile coresiene « au impus ca baza a limbii comune de cultura graiul
vorbit in sudul Transilvaniei si in nordul Munteniei, care sta pana astazi la temelia limbii romane
literare », diaconul Coresi fiind in masura «sa imprime, de la inceput, limbii romanesti scrise
caracterul normativ cel mai potrivit cu structura sa »16 In acelasi timp, prin imprimarea primei
editii in limba nationala a Liturghierului si a Psaltirii, Coresi devine initiatorul procesului de
romanizare a slujbelor bisericesti, a carui durata avea sa depaseasca un secol.17 Datorita lui,
limba romana se dovedeste capabila sa functioneze ca limba liturgica in Biserica.
Relevant pentru munca tipografica din secolul al XVI lea, deloc usoara, este tirajul redus
al cartilor romanesti ale lui Coresi, nicio lucrare nedepasind 100 de exemplare, cu exceptia
Psaltirii, al carei tiraj se presupune ca a fost mai mare. In pofida numarului restrans al cartilor,
acestea au cunoscul o difuzare larga in cuprinsul celor trei tari romane separate politic, ceea ce
denota destinatia general romaneasca a tipariturilor coresiene. Edificator in aceasta privinta este
locul unde au fost descoperite cele trei exemplare ale Tetraevanghelului din 1561, aflate in
prezent in custodia Bibliotecii Academiei Romane. Astfel, un exemplar a fost achizitionat da la
un anticariat din Iasi, un altul a fost descoperit la manastirea Ciolanul (jud. Buzau), iar cel de-al
treilea provine din Transilvania, din biblioteca lui George Baritiu.
Examinarea tipariturilor coresiene il prezinta pe Coresi ca un bun executant al operatilor
tehnice subsumate artei tipografice, absolut necesare in tiparirea de carte, precum :
confectionarea matritelor si turnarea literelor, gravarea materialului decorativ, asamblarea si
18
compunerea paginii, producerea cernelii si realizarea tiparului bicolor (negru si rosu) etc S-a

14
Adolf ARMBRUSTER, Romanitatea romanilor. Istoria unei idei, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1993, p.112.
15
B.R.V. (1508-1716), tom I, Stabilimentul Grafic J. V. Socec, Bucuresti, 1903, p. 45.
16
Ion, ROTARU, O istorie a literaturii romane de la origini pana la 1900, vol. I, Ed.Minerva, Bucuresti, 1971, p.19
17
Mircea PACURARIU, Cultura teologica romaneasca…, p. 85.
18
Ion GHETIE, Al. MARES, Diaconul Coresi si izbanda scrisului … », p.268.
constatat ca in procesul imprimarii Coresi a folosit patru tipuri de litere chirilice, diferentiate
dupa criteriul marimii si al formei. Dintre acestea, se presupune ca trei au fost turnate de insusi
Coresi (tipurile I, II si IV), iar unul provine din fosta oficina tipografica a lui Dimitrie Liubavici
de la Targoviste (tipul III), folosit cu precadere la tiparirea cartilor skavone. 19 Triodul –
Penticostar de la Targoviste (1558), cu 11 icoane sapate in lemn, reprezentand scene din viata si
patimile Mantuitorului si alcatuind « prima suita unitara tematic din istoria gravurii romanesti »20
il arata pe Coresi ca fiind si un indemanatic gravor.
Prin raportare la produsele tipografice ale veacului al XVI lea, cartile diaconului Coresi
nu se ridica din punct de vedere estetic la nivelul cartilor scoase de ieromonahul Macarie, insa
sunt superioare celor datorate lui Filip Moldoveanul, Dimitrie Liubavici, Calin, Lorint si
Lavrentie prin executia tehnica si diversitatea ornamentala.21
Daca Filip Moldoveanul inaugureaza tiparul in limba romana, diaconului Coresi i se
datoreaza perioada de ofensiva a tiparului in limba nationala, inregistrata si in secolele urmatoare
in intregul areal romanesc. Cultura veche scrisa romaneasca ii datoreaza lui Coresi si formarea
unei veritabile scoli editorial – tipografice la Brasov, ilustrata de ucenicii si colaboratorii sai, cu
ramificatii si in alte centre tipografice. Astfel, intalnim pe Tudor « diacul », mentionat in
Tetraevanghelul romanesc din 1561 si pe Manaila, amintit in Tetraevanghelul slavon din 1579 si
1583. La imprimarea Octoihului slavon din 1574-1575 si a Triodului din 1578 diaconul Coresi
era ajutat de opt ucenici, iar diacul Calin, impreuna cu patru ucenici, reediteaza in 1565
22
Tetraevanghelul slavon din 1562. Contemporan cu diaconul Coresi este si Lorint diacul, care
tipareste la Brasov un Octoih (1567), o Psaltire (1578) si un Octoih mic (1578), toate in slavona,
precum si un Tetraevanghel in 1579, la Alba Iulia,23

19
O clasificare a tipurilor de litere la care recurge Coresi pe durata prezentei sale tipografice la Brasov intalnim la F.
HERVAY , L imprimerie chirillique, pp.210-211 si Ion GHETIE, Al. MARES, Diaconul Coresi si izbanda
scrisului …, p.268.
20
Virgil OLTEANU, Din istoria si arta carti. Lexicon, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1992, p.176.
21
Ion GHETIE, Al. MARES, Diaconul Coresi si izbanda scrisului …, p. 378..
22
Mircea PACURARIU, Cultura teologica romaneasca…, p. 87.
23
Diacul Lorint a fost identificat cu pictorul brasovean Laurentius Fronius, care din 1556 urmeaza ca elev cursurile
scolii orasenesti din Brasov, unde isi insuseste elementele unei arte laice, specifice epocii umaniste si Reformei
protestante..Numele sau apare in socotelile orasului, ca executant al unor fresce brasovene in epoca. Astfel, la 15
septembrie 1575 acesta primeste, impreuna cu Matei, ajutorul sau, doi florini pentru niste picturi pe zidul orasului.
Paralel cu pictura, se ocupa de tipar, fiind autorul unor carti slavone. Dupa o perioada de activitate desfasurata la
Brasov si Alba Iulia se muta la Sibiu, unde va continua sa picteze. In 1593, in socotelile primariei sibiene este
mentionat « Lorint tipograful », cf. Pavel BINDER, Date despre picturile murale din secolul al XVI lea de la
Brasov si Sibiu », in Buletinul Monumentelor Istorice, 2, XL (1971), p. 16.
 Seria primelor tiparituri romanesti din Transilvania se incheie cu Palia de la Orastie din
1582, tiparita de Serban, fiul lui Coresi si Marian diacul, la initiativa lui Pavel Tordasi,
superintendentul calvin din Transilvania. Din Vechiul Testament nu aparusera in romana decat
editiile coresiene ale Psaltirii  ; la randul ei, Palia cuprinde doar primele doua carti ale acestuia
(Facerea si Iesirea), traduse « in mod esential » dupa versiunea maghiara a Pentateuhului,
realizata in 1551 de Gaspar Heltai.24
Dupa acest an, conflictele politice care cuprind Transilvania,vor suprima activitatea
tipografica pentru o perioada de sase decenii: “ In curand, flacarile unui larg razboi storcator de
puteri cuprindeau Ardealul, pentru stapanirea caruia se luptau principii din Alba Iulia, Turcii,
Domnitorii Munteni ; marele Mihai si vrednicul sau urmas Radu Serban, Germanii, magnatii
Ungariei de sus. Intre alte lucruri care se nimicira in aceste prefaceri, fu si cuvantul tiparului
romanesc »25

24
Cf. Mario ROQUES, “Palia de la Orastie ». Introducere », in *** Palia de la Orastie 1582-1982, Ed. Eminescu,
Bucuresti, 1984, p. 25..
25
Nicolae IORGA, Istoria literaturii religioase…, p.98.