Infiintarea Mitropoliei Moldovei.

Succesorii lui Iosif I Musat in prima

jumatate a sec. al XV- lea

In ce priveste organizarea bisericeasca a Moldovei, se poate afirma cu certitudine ca

Mitropolia Moldovei a luat fiinta, cu statutul canonic recunoscut de Patriarhia din
Constantinopol, deci ca eparhie (provincie ecleziastica) a sa, in anii domniei lui Petru Musat
(1375-1391), si anume inainte de septembrie 1386, cand este atestata documentar intr-un manual
de cancelarie bizantin, intitulat Expunere noua.
Domnia lui Petru Musat, pe parcursul celor 16 ani, puncteaza istoria Moldovei cu
realizari notabile, dintre care mentionam intemeierea sistemului unitar defensiv la frontiera de
rasarit a teritoriului romanesc, emiterea celor dintai piese monetare ale Tarii Moldovei,
organizarea cancelariei domnesti si, nu in ultimul rand, contributia majora la intemeierea
Mitropoliei Moldovei. Cu siguranta ca si primii domni moldoveni au avut in cetatea de resedinta
un ierarh care indruma viata bisericeasca. Astfel, cand a aparut Moldova ca stat independent, este
posibil ca Bogdan I Intemeietorul sa fi avut un episcop la Radauti, pe seama caruia a ctitorit
biserica cu hramul Sfantul Nicolae, devenita necropola domneasca pentru el si succesorii sai,
pana la domnitorul Alexandru cel Bun.
In timpul lui Petru Musat s-au facut primele demersuri pentru recunoasterea oficiala a
Bisericii din Moldova de catre Patriarhia Ecumenica. Petru Musat a apelat la mitropolitul
ortodox al Haliciului (in Polonia), sa hirotoneasca pe Iosif ca mitropolit al Moldovei (ruda cu
domnitorul, din dinastia Musatinilor) si pe Meletie, ca episcop. Ulterior, el a mijlocit ca cei doi
sa fie recunoscuti de Patriarhia Ecumenica, insa s-a confruntat cu refuzul patriarhului ecumenic
Antonie, care voia sa trimita in Moldova un ierarh grec, asa cum procedase Patriarhia si in Tara
Romanesca. De mentionat ca inca din 1355 se hotarase intr-un sinod constantinopolitan ca « in
viitor Patriarhia va socoti ca lucru necuviincios si chiar primejdios ca sa se numeasca in
vrednicia de mitropoliti candidati din locurile unde sa pastoreasca poporul, rezervand aceasta
cinste exclusiv pentru clerul ridicat si binecuvantat de Dumnezeu din slavita cetate a
Constantinopolului ».
La sfarsitul domniei lui Petru Musat sau inceputul celei a fratelui sau, Roman (1391-
1394), patriarhul a hirotonit un mitropolit grec pentru Moldova, cu numele Teodosie care, trimis
in Moldova, a fost refuzat. In 1392 este trimis un alt grec, Ieremia, care se intoarce la
Constantinopol, incat incercarea patriarhului de a impune un mitropolit grec in Moldova, fara
consultarea domnitorului, a esuat. Patriarhul avea sa arunce anatema asupra intregii tari,
afurisind pe domn, pe cei doi ierarhi, pe demnitari, pe preoti si credinciosi.
Conflictul bisericesc dintre Moldova si Constantinopol a continuat si sub al treilea
Musatin, Stefan (1394-1399), desi s-au facut incercari pentru impacare si pentru ridicarea
anatemei. In primavara anului 1395, Stefan Musat a trimis la Constantinopol o solie in frunte cu
protopopul Petru, cu rugamintea ca Iosif si Meletie sa fie recunoscuti ca ierarhi canonici ai
Moldovei si sa fie ridicata anatema. Patriarhul insa a refuzat categoric recunoasterea celor doi
ierarhi. O noua initiativa de impacare, de data aceasta din partea patriarhului, a avut loc in
toamna aceluiasi an, fara niciun rezultat.
Situatia conflictuala nu mai putea sa dureze, fiind daunatoare ambelor parti. Era incomod
pentru Moldova sa fie sub anatema si in conflict cu autoritatea Patriarhiei din Constantinopol pe
de o parte, pe de alta, Constantinopolul putea pierde Moldova din sfera sa religioasa, in
beneficiul propagandei catolice. Prin urmare, solia domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432)
la noul patriarh Matei se bucura de succes. Printr-o gramata patriarhala si o scrisoare catre
Alexandru cel Bun, ambele datate 26 iulie 1401, patriarhul recunostea pe mitropolitul Iosif
Musat al Moldovei, acesta fiind primul ierarh de neam roman.
Resedinta mitropolitana a fost la Suceava, langa cea domneasca. Aici a ramas pana in
timpul mitropolitului carturar Dosoftei (sec. XVII), cand s-a mutat definitiv la Iasi. Pentru a
creste prestigiul scaunului mitropolitan de la Suceava, au fost aduse aici in 1415 moastele
Sfantului Ioan cel Nou. Acesta fusese un negustor grec in Trebizonda (Asia Mica) si suportase
moarte martirica in Cetatea Alba in jurul anului 1330, pentru ca nu acceptase sa abjure credinta
crestina. Moastele sale au fost asezate in biserica Mirauti ». Dupa acest eveniment, in 1415/1416,
se incheie si pastorirea mitropolitului Iosif Musat.

Urmasii mitropolitului Iosif Musat

Stiri despre un nou mitropolit avem mai tarziu. Este vorba de Macarie, mentionat de o
inscriptie pe un antimis din anul 1428, unde poarta titlul de « al Moldovlahiei si al partilor de
langa Mare ». Istoricii l-au identificat pe acest Macarie cu fostul episcop de Poleanina (N
Greciei), desemnat ca mitropolit al Moldovei de catre imparatul bizantin Manuel II Paleologul
(1391-1425) in 1416. El a fost acceptat in Moldova, din dorinta de a se evita un nou conflict cu
Constantinopolul.
Se pare ca Macarie a avut o pastorire lunga, din moment ce abia in martie 1436 este
mentionat Grigore ca mitropolit al Moldovei in doua scrisori ale papei Eugeniu al IV –lea
(1431-1447). Din aceste scrisori aflam ca acest Grigore a mers in Italia din motive necunoscute
inca, unde s-a convertit la catolicism. In urma convertirii, acesta intentiona, cu aprobarea papei,
sa desfasoare propaganda catolica in favoarea unirii cu Roma, in mediile ortodoxe ale vlahilor,
bulgarilor si bulgarilor.Planul sau nu a fost dus la indeplinire, pentru ca in acelasi an 1436
cunoastem un nou mitropolit, pe Damian, tot grec.
Mitropolitul Damian s-a angajat deschis si oficial in tratativele pentru unirea cu Roma.
Cronicarul bizantin Silvestru Syropoulos mentioneaza participarea unei delegatii din Moldova la
conciliul unionist de la Ferrara-Florenta din 1438-1439, formata din mitropolitul Damian al
Moldovei, boierul Neagoe si protopopul Constantin. Mitropolitul Damian va semna pentru
adaosul Filioque si pentru celelalte puncte « florentine », deci in favoarea unirii cu Roma.
Dimitrie Cantemir in lucrarea sa Descriptio Moldaviae spune ca mitropolitul Damian « om
simplu si prea putin cunosctor al Sfintelor Scripturi, isi pusese iscalitura pe hotararile mincinoase
si inselatoare ale acelui sinod si, dupa ce sinodul s-a imprastiat, el nu mai indraznit sa se duca in
Moldova ».
 Dupa cum se stie, unirea cu Roma nu s-a concretizat. Titlul cronicii lui Syropoulos :
Historia vera non verae unionis inter graecos et latinos sive Concilii Florentini (Istoria
adevarata a unirii celei neadevarate intre greci si latini sau istoria Conciliului florentin,
Haga,1660) arata cu prisosinta esecul unirii, faptul ca cele semnate la acest conciliu n-au avut
urmari in lumea ortodoxa. De aceasta unire s-au lepadat mai intai Biserica Rusa in 1441, apoi cei
trei patriarhi rasariteni in 1443. In 1450 s-a tinut un sinod la Constantinopol care s-a pronuntat
impotriva unirii de la Florenta si patriarhul unionist Grigorie III Mammas a fost alungat. Insa
adevaratii opozanti ai unirii au fost credinciosii ortodocsi, care au izgonit din scaun pe ierarhii
semnatari ai actului unirii.
In acest context, probabil ca Damian nu s-a mai intors in Moldova, ramanand pe langa
Patriarhie. In timpul absentarii sale din Moldova, treburile mitropolitane au fost conduse de
episcopul Calist al Romanului, care apare in acte si cu titlul de « mitropolit », iar pe piatra sa
funerara cu titlul de « arhiepiscop si mitropolit ». In pomelnicele Mitropoliei, in cronicele tarii si
in actele interne, in acest rastimp, nu apare numele mitropolitului Damian.
Spre jumatate secolului al XV –lea apare ca mitropolit la Suceava grecul Ioachim, numit
printr-o hotarare imperiala. Din cauza zelului sau fata de unirea incheiata la Florenta, el a fost
izgonit din scaun. Alungarea acestuia din Moldova s-a petrecut in jurul anului 1452, caci in 1453
a fost ales marele mitropolit Teoctist (1453-1477), roman de neam, fost egumen la Neamt, care
l-a « pomazuit » (uns) domn pe Stefan cel Mare si Sfant.
Din cele expuse, am vazut ca Biserica din Moldova, cler si popor, a tinut de la inceput si
a reusit sa-si aiba pastor autohton in persoana lui Iosif Musat, opunandu-se ferm ideii ierarhilor
greci trimisi de la Bizant, asa cum s-a intamplat si cu Serbia. Prin impunerea lui Iosif Musat,
Biserica Moldovei s-a manifestat ab initio ca o Biserica autocefala. Mitropolitii greci ai
Moldovei, Grigorie, Damian si Ioachim, perindati intre romanii Iosif si Teoctist, prin atitudinea
lor favorabila catolicismului, n-au ilustrat cu vrednicie demnitatea de mitropoliti ai Moldovei, cu
exceptia, poate, a lui Macarie.