Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A,,Cei care susţin menţinerea unei populaţii romanice în Dacia se împart în două categorii. Unii susţin
părerea că provincialii romani s-au refugiat în munţi pentru a-şi păstra acolo libertatea şi viaţa, alţii (…)
consideră că ei au rămas netulburaţi în văi şi câmpii în vechile lor case şi aşezări. Împotriva primei păreri
putem ridica întrebarea de ce coloniştii romani, obişnuiţi cu bunurile unei culturi mai dezvoltate, ar fi
preferat să îmbrăţişeze o viaţă în sălbăticie, să schimbe modul de viaţă urban şi agricultura cu păstoritul, când
împăratul lor le asigurase în Moesia locuinţe şi pământuri, în mijlocul poporului lor, în condiţiile plăcute ale
unei existenţe obişnuite, sub protecţia săbiilor legiunilor romane, unde nu trebuiau să părăsească nici măcar
vechiul nume al provinciei lor? A doua părere îşi găseşte respingerea în căutarea zadarnică a presupusei
continuităţi a oraşelor şi populaţiei Daciei în toate monumentele literare ale vecinilor.”
(Robert Roesler, Studii româneşti, 1871)
B,,Lupta [de ridicare social-politică şi de emancipare naţională] se activează graţie iniţiativelor luate de
Inochentie Micu (…), episcop între 1728-1751. (…) A fost primul care a elaborat un program complex de
emancipare politică şi socială a naţiunii române din Transilvania. Pentru înfăptuirea acestui program,
episcopul român a dus o luptă dârză. Momentul luptei (…) marchează un punct crucial în istoria ideii
romanităţii românilor. Această idee se transformă acum, în conştiinţa românilor, într-un factor politic
dinamic şi ofensiv, capabil să fie utilizat în lupta pentru emaniciparea românilor şi aşezarea lor într-o situaţie
politică şi socială egală cu cea a naţiunilor politice, îndreptăţiţi fiind la această situaţie de numărul şi
vechimea lor. Aceste titluri de drept, invocate conştient şi activ de români, provoacă la naţiunile ameninţate
în privilegiile lor, sentimentul de neputinţă, de recunoaştere tacită a îndreptăţitelor lor cereri; dar, pentru a-şi
salva situaţia ele reacţionează vehement, atitudine ce-şi găseşte expresia, în ceea ce priveşte ideea romanităţii
românilor, în negarea originii lor romane. Se ajunge, astfel, la prima negare conştient tendenţioasă a originii
romane a românilor (…).”
(Adolf Armbruster, Romanitatea românilor)
Elaboraţi în aproximativ două pagini, un eseu despre romanitatea românilor în viziunea istoricilor, având
în vedere:
a. Menţionare a două epoci istorice în care a fost studiată ideea romanităţii românilor.
b. Numirea unui istoric şi prezentarea unei cauze pentru care acesta a abordat ideea
romanităţii românilor.
c. Menţionarea a două idei formulate pentru susţinerea ideii romaniţăţii românilor;
d. Formularea unui punct de vedere referitor la semnificaţia studierii romanităţii
românilor şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.