SECOLELE BIBLIEI DE LA BLAJ

catolicism. Leopold I, conduc@torul Ligii Sfinte, ^}i

face cur$nd sim]it@ politica procatolic@ }i ^n ]@rile Coroanei Sf$ntului {tefan, dintre care f@cea parte, ca
tradi]ie istoric@, }i Transilvania.6 Solu]ia atragerii la
unire ^n virtutea celor postulate la Floren]a apar]ine
marelui om de stat }i prin] al bisericii, cardinalul Leopold Kollonich, omul de ^ncredere al ^mp@ratului ^n
opera de redimensionare din fundament a destinului
Europei centro-r@s@ritene. Primele negocieri i-au vizat
pe rutenii din nordul Ungariei, pe seama c@rora s-a
^nfiin]at, cu dificult@]ile inerente, Episcopia GrecoCatolic@ de la Munkcs.7 A urmat marea mas@ a poporului rom$n ortodox, popula]ie dens@ }i puternic
majoritar@ ^ntr-un spa]iu ce se ^ntindea din Maramure}
p$n@ la Carpa]ii de sud }i din Banat p$n@ la cei de
est, pe teritoriul a dou@ state, Transilvania }i Ungaria.
De referin]@ este unirea realizat@ ^n Transilvania,
prin caracterul ei de fenomen complex, bine articulat
}i reu}it integral ^n faza incipient@. Atanasie Anghel,
actorul principal, a avut }i voin]a necesar@, }i sus]inerea popular@ pentru a duce p$n@ la cap@t procesul
de unire. Din unghiul de interes al problemei pe care
o trat@m, este de observat faptul c@, ^n complicatele
mi}c@ri care s-au pus ^n oper@ cu acea ocazie, }i-a
putut face loc }i elementul cultural, timid, la ^nceput,
dar de mare r@sunet ^n viitorul noii confesiuni rom$ne}ti }i al rom$nilor ^n general. %ndat@ dup@ anul hot@r$rii finale de unire cu Roma, ^n februarie 1701,
Atanasie a f@cut o c@l@torie la Viena, unde a avut o
conferin]@ decisiv@ cu cardinalul Kollonich. Rezultatul a fost semnarea de c@tre episcopul rom$n a unei
declara]ii ^n 16 puncte, care sintetizeaz@, dinspre cealalt@ parte a mesei de discu]ie, consecin]ele hot@r$rii
din 1700 a clerului rom$n }i a ierarhului, de a trece
din lumea ortodox@ ^n cea catolic@. Articolul 4, de
exemplu, prevede obliga]ia lui Atanasie de a ^mp@r]i
pe gratis, f@r@ nici un pre], catehismul dreptei credin]e ^n limba rom$n@, ce urmeaz@ s@ fie tip@rit cu
cheltuiala eminentisimului cardinal.8 Cu o promptitudine de nea}teptat, prima carte destinat@ proaspe]ilor neofi]i rom$ni va ie}i de sub tipar ^n 1702, la

efinind secolul al XVIII-lea, istoricul francez

Pierre Chaunu ^l vede ca pe un r@stimp de
constituire a }tiin]elor umaniste ca sector
autonom.1 %n acela}i secol, Transilvania se
situa ^n zona de recuperare din est, ^n]eleg$nd spa]iile
integrate administrativ }i cultural Europei civilizate,
^n urma alung@rii turcilor din teritoriile Dun@rii de
mijloc }i din interiorul Carpa]ilor. O recuperare cu
o semnifica]ie aparte fusese, ^n jurul anului 1700,
unirea rom$nilor din Transilvania cu Biserica Romei.
Un martor }i istoric al unirii, iezuitul silezian Andreas
Freyberger, interpret$ndu-}i fidel rolul, vedea aceast@
recuperare ardelean@ ca pe o eschiv@ genial@ de la
e}uarea ^n erezie a bisericii rom$ne}ti, cu care
amenin]a politica de calvinizare desf@}urat@ sub principii reforma]i ai Transilvaniei.2 Dintre cele dou@ mari
culturi europene, catolic@ }i reformat@, ^n egal@
m@sur@ interesate s@-i atrag@ pe rom$nii ardeleni, a
reu}it prima, ^n condi]ii ^ndeob}te cunoscute }i
analizate de istorici.3 Astfel, ^ntr-un areal semnificativ
al Bisericii Ortodoxe Orientale, ^n mijlocul poporului
rom$n, a ap@rut, ^n germeni }i apoi ^n dezvoltare
alert@, o cultur@ alternativ@, de influen]@ occidental@
}i catolic@.

UNIREA CU ROMA

om$nii ardeleni s-au unit cu Biserica

Romei, ^ntre 1697 1701, pe baza
principiilor Conciliului de la Floren]a din
1439, care postulau o biseric@ identic@ ^n
dogm@ cu cea catolic@, ^ns@ p@str$ndu-}i nealterat@
partea ritual@ oriental@, bizantin@.4 Dominat de spiritul
marelui umanist Nicolaus Cusanus,5 conciliul }i-a ar@tat roadele ^n Europa abia la sf$r}itul secolului al
XVII-lea, odat@ cu victoriile armatelor cre}tine, conduse de ^mp@ratul Leopold I ^mpotriva turcilor. Dup@
e}ecul turcesc de la Viena din 1683, Imperiul Romano-German sub dinastia de Habsburg }i-a consolidat
puternic rolul ^n politica Europei. Imperiu devine
acum sinonim cu Austria, iar ca un corolar spiritual al acestei ascensiuni, religie devine sinonim cu

Pierre Chaunu, Civiliza]ia Europei ^n secolul luminilor, I, Bucure}ti, 1986, p. 365.

Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Valachicae cum Romana Ecclesia. Relatare istoric@ despre
unirea bisericii rom$ne}ti cu Biserica Romei, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca,
1996.
3
R@m$ne de referin]@, ^nc@, colec]ia de documente a unui alt iezuit, tirolezul Nicolaus Nilles, tip@rit@ ^n
1885 la Innsbruck, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani, vol.
I II. Dintre sursele interne, cea mai riguroas@ cercetare este a lui Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii Rom$ne
Unite, ^n Bun@ vestire, Roma, XV, 1976, nr. 1 2, p. 13 66; nr. 3 4, p. 11 46.
4
Silviu Augustin Prundi} Clemente Pl@ianu, Catolicism }i ortodoxie rom$neasc@, Cluj-Napoca, 1994, p.
46 52. Elaboratele acestei mari reuniuni ecumenice, ^n Acta Concilii Florentini, Roma, 1865.
5
P.P. Negulescu, Filosofia Rena}terii, Bucure}ti, 1986, p. 79 131. O monografie accesibil@: Paolo Rotta,
Il cardinale Nicolo di Cusa, Milano, 1928.
6
Vezi Obl Bla, Die Religionspolitik in Ungarn nach dem Welflischen Frieden whrend der Regierung
Leopold I, Halle, 1910.
7
Joannicius Basilovits, Brevis notitia fundationis Theodori Koriatovits, olim ducis de Munkcs, pro religiosis
Ruthenis Ordinis Sancti Basilii Magni, in Monte Csenek, ad Munkcs, anno MCCCLX factae, exhibens seriem
episcoporum Graeco-Catholicorum Munkcsiensium, Ca}ovia, 1799; A. Hodinka, A munkcsi grg-katolikus
pspksg trtnete, Budapesta, 1909.
8
Andreas Freyberger, op.cit., p. 91, 93.
1
2

Alba Iulia.9 La articolul 11, Atanasie se angajeaz@

cu aceea}i solemnitate: M@ voi str@dui s@ se ridice
o }coal@ rom$no-latin@ la Alba Iulia. Voi alege dasc@li
de }coal@ care s@ }tie limbile rom$n@ }i latin@.10
Urmarea ^n simetrie precis@ a reversalului
atanasian a fost cunoscuta diplom@ a ^mp@ratului
Leopold I din 19 martie 1701, Secunda Leopoldina
sau a doua diplom@ a unirii.11 Leopoldina pluseaz@
angajamentele culturale ale lui Atanasie, ^n sensul
c@ se vor ridica }coli la Alba Iulia, Ha]eg }i F@g@ra},
pentru ca fiii uni]ilor s@ poat@ dob$ndi mai mult@
}tiin]@. 12 Sub acest semn al debutului, toate
documentele de c@petenie ale unirii cu Roma, de la
^nceput sau de pe parcursul consolid@rii ei, vor
acorda o aten]ie punctual@ factorului de cultur@ pertinent de cauza tratat@. Astfel se ^nt$mpl@ cu bula
Rationi congruit din 1721, oper@ a papilor Clement
XI }i Inocen]iu XIII. Prin aceast@ constitu]ie papal@,
^n anul amintit s-a ridicat, cu binecuv$ntarea
Scaunului Apostolic, Episcopia Greco-Catolic@ de
F@g@ra}, av$ndu-l ^n frunte pe succesorul lui
Atanasie, episcopul Ioan Giurgiu Patachi. Bula papal@ proclam@ biserica cu hramul Sf$ntul Nicolae
din F@g@ra} drept catedral@ a uni]ilor rom$ni. %ntre
altele se precizeaz@ ^n aceea}i biseric@ s@ se
consacre c@lug@ri }i preo]i dup@ canoanele ritului grecesc, care s@ ]in@ locul canonicilor }i capitulului.13
%n persoanele acestora va lic@ri primul s$mbure al
elitei intelectuale rom$ne}ti din Transilvania, ^ntr-un
peisaj de-o paupertate cultural@ vecin@ cu barbaria.
Era rezultatul ac]iunii de calvinizare for]at@ pe care
o suferiser@ rom$nii ardeleni din partea principilor
calvini }i a clerului }i domnilor de p@m$nt de aceea}i
confesiune, de pe vremea lui Ion Sigismund Zpolya
(1566 1571) }i p$n@ la unire. A}a s-a f@cut observ@ uluit acela}i Andreas Freyberger 14 de Transilvania se aseam@n@ cu un fel de Egipt, iar aceast@

na]ie (rom$nii n.n.) cu persoana izraelitului exilat

sub faraon. Vaticanul a prev@zut, pentru
ameliorarea acestui Egipt spiritual, substan]iala
sum@ de 4000 de florini, pe care i-a donat ^mp@ratul
Carol VI, monarhul Habsburg, de la data bulei
amintite.15
Aceste premise de bun@voin]@ }i munifiscen]@ a
}tiut s@ le sintetizeze }i s@ le valorifice Inochentie MicuKlein, al treilea episcop unit al rom$nilor ardeleni. Inochentie a mutat, ^n mai 1737, re}edin]a episcopiei
unite la Blaj, locul viitorului focar spiritual }i locul unde
s-a tip@rit Biblia de fa]@. Evenimentul a fost posibil ^n
condi]iile unei amplific@ri a bun@voin]ei imperiale fa]@
de rom$ni. Prin diploma sa din 21 august 1738,16
Carol VI ratific@ acordarea domeniului Blaj pe seama
^ntre]inerii noii structurii ecleziastice rom$ne}ti, ^n
urma unor inspirate negocieri ini]iate }i purtate de
arhiereul ^ntemeietor.17 Ideea cultural@ r@zbate din
acest act al Puterii, chiar cu mai mare claritate. Din
veniturile puternicului domeniu acordat, episcopia este
obligat@ s@ zideasc@ o m@n@stire pentru 11 c@lug@ri,
^n carea pruncii ^n credin]@ }i ^n carte s@ se ^nvea]@
}i de acolo harnici, ^ntru ^nv@]@turi bine ^nv@]a]i
parohi de leagea greceasc@ s@ se poat@ procopsi.18
Prevederea este ^n tonul din 1721 a bulei Rationi
congruit (dup@ cum }i sf$nta bul@ a papei poftea}te19), care cerea ^ntemeierea ^nc@ la F@g@ra} a unui
asemenea a}ez@m$nt. Implicarea monahismului ^n
procesul educativ organizat ]ine de percep]ia pragmatic@ a Bisericii Catolice, iar Blajul va onora din
plin aceast@ menire. Diploma imperial@ fixeaz@ }i num@rul incipient al elevilor, 12 deocamdat@. Deosebit
de important@ pentru orizontul viitor al Blajului este
^ns@ prevederea ca din aceea}i dona]ie imperial@ s@
fie trimi}i }i sus]inu]i c$te trei studen]i (alumni) rom$ni la Roma, pentru a-}i des@v$r}i ^nv@]@turile la
Colegiul de Propaganda Fide.

Este faimoas@ }i azi rarisima c@r]ulie intitulat@ P$nea pruncilor sau ^nv@]@tura credin]ii cre}tine}ti, un
catehism catolic tradus de preotul Duma Iane} din B@r@ban]i. Vezi Ioan Mu}lea, P$nea pruncilor, Belgrad,
1702. Din istoria unei vechi c@r]i rom$ne}ti, ^n Omagiu lui Ioan Lupa}, Bucure}ti, 1943, p. 617 631.
10
Andreas Freyberger, op.cit., p. 95 (Ut schola WalachicoLatina Albae erigatur, satagam. Magistros
scholarum eligam callentes linguam Walachicam et Latinam).
11
Dintre edi]iilele latine ale documentului, decisiv@ este cea a lui Kurt Wessely, A doua diplom@ leopoldin@,
Bucure}ti, 1938 (extras din Analele Academiei Rom$ne, Seria III, tom XX, Memoriile sec]iunii istorice,
mem. 12). Traducere veche, dep@}it@ ca limbaj, la Samuil Micu, Istoria rom$nilor, edi]ie princeps dup@
manuscris de Ioan Chindri}, II, Bucure}ti, 1995, p. 273 278. Vezi traducerea noastr@ modern@, la Andreas
Freyberger, op.cit., p. 89 111.
12
Ibid., p. 107.
13
Vezi despre edi]iile cunoscute ale bulei Rationi congruit la Ioan Chindri}, Bula papal@ Rationi congruit
de la 1721 }i ^ntemeierea Episcopiei F@g@ra}ului, ^n Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca, XXXIII,
1994, p. 85 106. Unica traducere rom$neasc@, a noastr@, tot acolo, p. 103 105.
14
Op.cit., p. 35.
15
Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 40, incl. nota (379).
16
Diploma de dona]ie a ^mp@ratului Carol VI a intrat ^n aten]ia reprezentan]ilor {colii Ardelene, care au
inclus-o ^n lucr@rile lor istorice }i au tradus-o ^n rom$ne}te. Vezi o edi]ie latin@ cu traducere la Samuil Micu,
Istoria rom$nilor, II, p. 293 298; 307 312. Edi]ie numai ^n rom$ne}te la Gheorghe {incai, Hronica rom$nilor,
III, Bucure}ti, 1969, p. 363 370. Numai originalul latin la Petru Maior, Istoria besearicei rom$nilor, Buda,
1813, p. 202 207. Tot ^n originalul latin a publicat-o }i Nicolaus Nilles, op.cit., p. 533 540.
17
Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 45 47.
18
Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 294.
19
Ibid.
9

Continuitatea factorilor de decizie de la Viena }i

Roma ^n atitudinea de deferen]@ fa]@ de rom$ni este
expresia unei psihologii a Puterii, admirabil surprins@
de Nicolae Iorga, ^n 1902, c$nd f@cea o compara]ie
^ntre prozelitismul calvin din secolul al XVII-lea, desf@}urat cu violen]@ de c@tre principii maghiari reforma]i ai Transilvaniei, }i tratativele de unire purtate
de catolici cu rom$nii: Era o deosebire de purtare
^ntre catolici }i calvini, care trebuia s@ m@guleasc@
pe fra]ii no}tri (ardeleni n.n.) chiar }i ^n afar@ de
marile f@g@duieli. Calvinii b@tuser@ din picior, catolicii
^mp@ratului f@ceau propuneri. Cei dint$i amenin]au
cu temni]a }i b@t@ile, ace}tialal]i f@ceau s@ se z@reasc@
^nceputul unei ere de libertate }i lumin@.20 Afirma]ia
istoricului rom$n o confirm@ amintita cronic@ a lui
Andreas Freyberger, necunoscut@ lui Iorga, scriere
care este un proces verbal de martor ocular al unui
foarte elaborat demers de implicare a mentalului rom$nesc ^n acceptarea unirii. Elementul decisiv al reu}itei a fost recursul la ideile Conciliului de la Floren]a,
acceptabile pentru rom$ni, ^n compara]ie cu straniile
schimb@ri de rit pe care propaganda calvinist@ le preconizase ^n secolul al XVII-lea. Dac@ Reforma voia
s@-i asimileze pe rom$nii ortodoc}i prin supunere, catolicismul i-a implicat ^ntr-un dialog de participare.
Dialogul ^ns@ avea nevoie de un partener competitiv, care s@ ^n]eleag@ termenii schimb@rii istorice pe care o tr@ia. Cele dou@ centre de putere, Viena }i Roma,
erau egal interesate ^n asanarea }ocantei st@ri de incultur@ a clerului ortodox, exhaurizat de orice vigoare ^n
lupta ^ndelungat@ }i inegal@ cu calvinismul.21 Implicarea
material@ a Puterii ^n direc]ie cultural@ se explic@ prin
nevoia cre@rii acestui partener de dialog. Nu mai pu]in
trebuie luat@ ^n seam@ discrepan]a dintre cultura catolic@
bogat@ din vremea Contrareformei, creat@ ^n ambian]a
imperiului limbii latine, ajuns la apogeul s@u, pe de o
parte, }i vidul cultural, ^nchis ^n rudimente populare,22
care caracteriza ortodoxia ardelean@ ^n preajma unirii
cu Roma. Devenind, la 1700, parte integrant@ a Bisericii
Catolice, noua confesiune rom$neasc@ trebuia s@
realizeze un minim grad de aliniere la standardele
culturale pe care evolua catolicismul. Investi]iile factorilor
de putere pe seama culturii rom$nilor sunt explicabile

prin prisma acestei mentalit@]i de sus. Este gr@itor cazul

episcopului Atanasie Anghel, ^nf@ptuitorul unirii, la
impactul cu aceast@ mentalitate.23 Inteligen]a }i abilitatea
lui Atanasie reies din felul fortunat ^n care a }tiut s@-}i
asume }i s@ duc@ la bun sf$r}it aceast@ adev@rat@
revolu]ie spiritual@ care a fost unirea cu Roma. Marele
sprijinitor al unirii, cardinalul Kollonich, nu s-a mul]umit
^ns@ cu aceste calit@]i. La conferin]a amintit@, din prim@vara anului 1701, Atanasie pierde ^n tratative la capitolul cultur@. Mai precis noteaz@ acela}i martor ocular, cronicarul Freyburger pierde deoarece era ne}tiutor, el }i clerul s@u, al celor ce se ^ntreprind pe baza
unei cunoa}teri adev@rate a problemelor Bisericii Romane.24 Nu caren]a unei culturi oarecare i s-a repro}at,
deci, ci caren]a culturii occidentale, catolice. %n
reversalul dat dup@ aceast@ conferin]@, episcopul recunoa}te, la punctul 5, c@ este ^n multe lucruri ne^nv@]at }i f@r@ experien]@25 }i ca atare accept@ prezen]a
unui auditor causarum generalis ^n persoana unui
secondant romano-catolic, pe care rom$nii uni]i l-au
numit constant teologul }i care a r@mas un personaj
controversat al istoriei Bisericii Rom$ne Unite.26 Precau]ia a intrat }i ^n textul Secundei Leopoldine, cu aceea}i motivare: Fiindc@, din necunoa}terea dreptului
canonic, s-au petrecut }i s-au comis la ei (la rom$nii
ortodoc}i n.n.) mari erori }i scandaluri, chiar prin
episcopul ^nsu}i }i prin cler.27 Episcopul din lumea
catolic@ nu putea fi un pop@ oarecare, fie el }i iste] sau
carismatic, a}a cum a fost Atanasie. La catolici, v$rful
ierarhiei ^nsuma }i maximul de }tiin]@, ^n fapt de
cuno}tin]e din domeniul umanist, a c@rui autonomie
Pierre Chaunu o vede constituindu-se tocmai ^n secolul
consolid@rii unirii noastre cu Roma.28

P~TRUNDEREA C~R[ILOR

rma}ii ^ntru p@storie ai lui Atanasie Anghel

vor ^ndeplini cu prisosin]@ dezideratul forma]iei culturale competitive. Pentru g@sirea succesorului imediat, Ioan Giurgiu
Patachi,29 s-au consumat nu mai pu]in de opt ani,
interregn de zbucium, dar }i de clarificare ^n noua
biseric@ rom$neasc@.30 Odat@ g@sit, el reprezenta
dup@ o opinie autorizat@ singurul preot rom$n cu

Nicolae Iorga, Sate }i preo]i din Ardeal, Bucure}ti, 1902, p. 176.

Cea mai organizat@ }i mai lizibil@ analiz@ a contenciosului calvino-rom$n din Transilvania o g@sim la
Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 23 94.
22
D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucure}ti, 1984, p. 107.
23
O bibliografie consistent@ despre cel dint$i episcop rom$n unit vezi la Samuil Micu, op.cit., p. 391
392, nota 10.
24
Andreas Freyberger, op.cit., p. 89.
25
Ibid., p. 92.
26
Vezi, ^n principal, Zenovie P$cli}anu, Din istoria bisericeasc@ a rom$nilor ardeleni Teologul vl@dicilor
uni]i, ^n Analele Academiei Rom$ne, Seria III, memoriile sec]iunii istorice, tom I, 1922 1923, p. 185
1923, p. 185 190; B. B@rbat, Linstitution de loffice du thologien dans lEglise Roumaine, Roma, 1963,
cu varianta rom$neasc@ rezumat@, Instituirea func]iei teologului ^n Biserica Rom$n@ Unit@, Deva, 1992.
27
Andreas Freyberger, op.cit., p. 105.
28
Vezi nota 1.
29
Bibliografie despre el la Samuil Micu, op.cit., p. 408 409, nota 1. Vezi, ^n plus, Octavian B$rlea,
Ostkirklische Traditio und westlicher Katholizismus. Die rumnische unierte Kirche zwischen 1713 1727,
Mnchen, 1966.
30
Nicolaus Nilles, op.cit., I, p. 393 479; Ioan Chindri}, Bula papal@ Rationi congruit..., pass.
20

21

temeinic@ preg@tire teologic@ }i, din acest punct de

vedere, singurul potrivit spre a urca ^n scaunul vl@dicesc.31 Studiase la Institutul Pazmaneum din Viena, cea mai prestigioas@ universitate catolic@ din imperiu, situ$ndu-se ^n fruntea celor 300 de colegi ai
s@i.32 A}a se explic@ gestul unuia dintre marile personaje ale catolicismului centro-european, iezuitul Gabriel Hevenesi, de a-l trimite pe fiul de ]@ran valah
din Ardeal la Collegium Hungaro-Germanicum, ^n Roma, pentru a-}i des@v$r}i studiile. %ntre 1705 1710,33
cu profesori de talia cardinalilor Giovanni Baptista
Tolemei sau Giovanni Baptista Salerni, iezui]i la
r$ndul lor,34 Giurgiu Patachi ajunge s@-}i preg@teasc@ }i s@ ob]in@ doctoratul ^n teologie, primul din cultura noastr@, sus]inut la 16 august 1710.35 Care era
nivelul cuno}tin]elor sale odat@ ajuns episcop al rom$nilor uni]i din Transilvania? A ajuns p$n@ la noi
lista c@r]ilor din biblioteca acestui ierarh unit, cu o
carier@ extrem de zbuciumat@ }i cu sf$r}it violent.36
Sunt ^nregistrate aproape 200 de titluri, num@r remarcabil pentru posibilit@]ile unui vl@dic@ rom$n din
Ardeal, raportat la pre]ul enorm al c@r]ilor din acea
vreme. Alc@tuirea unei biblioteci personale este un
tropism liber, ce reflect@ fidel ^nclina]iile culturale care-l conduc pe colec]ionar. %n biblioteca lui Giurgiu
Patachi ^nt$lnim c@r]i ^n limbile latin@, german@, italian@, maghiar@, greac@ }i rom$n@. Este prima infuzie
masiv@ de carte occidental@ ^n mediul rom$nesc din
Transilvania, totodat@ cea dint$i bibliotec@ organizat@
pe care o ^nt$lnim ^n acela}i mediu. Episcopul se ^nf@]i}eaz@, ^n lumina lecturilor sale, ca un om cu apetit
cultural accentuat }i divers. Statura lui de erudit, cunoscut@ altfel,37 s-a estompat ^n istoriografie, odat@
cu episcopul ^nsu}i, pe nedrept, reconstituirea ei r@m$n$nd ^n sarcina cercet@rilor viitoare. Este interesat
^n primul r$nd de marea literatur@ catolic@ a Contrareformei, care ocup@ o parte substan]ial@ a bibliotecii
sale. Nu lipse}te, desigur, cea mai r@sun@toare lucrare
a acestui curent, cartea de polemici a cardinalului
Roberto Bellarmino (1542 1621) pe tema dreptei

credin]e, ap@rut@ chiar ^n anul consacr@rii sale ca

episcop.38 Polemica este ^ndreptat@ ^mpotriva calvinistului Wilhelm Ames }i a luteranului Johann Gebhard
}i eviden]iaz@, desigur, calitatea de dreapt@ credin]@
a catolicismului. Ca o precau]iune la lacuna lui Atanasie Angel de a nu cunoa}te dreptul canonic, Giurgiu
Patachi studiaz@ un tratat notat ^n inventar document greu de descifrat, din cauza abrevierii hazardate
a titlurilor cu titlul Institutiones juris canonici. Poate fi, dup@ formatul precizat, lucrarea Corpus juris
canonici, ap@rut@ la Basel ^n 1696, pe care o vom
^nt$lni }i ^n biblioteca lui Inochentie Micu-Klein.39 L-au
interesat cercet@rile, vestite ^n epoc@, ale greco-italianului Leo Allatius (1586 1669), exeget al Bisericii
Greco-Orientale, dintre ale c@rui c@r]i g@sim ^n biblioteca sa chiar o oper@ de sintez@ ^n acest sens,40 precum }i o refutare a fabulei despre papisa Ioana. Interesant@ este prezen]a istoriei papalit@]ii scris@ ^n stil personal }i foarte liber de c@tre un personaj renascentist
controversat, Bartolomeo Sacchi zis Platina (1421
1481), ap@rut@ prima dat@ la Vene]ia, ^n 1478. Giurgiu Patachi avea edi]ia ap@rut@ peste aproape un secol, ^n italian@, sub ^ngrijirea c@lug@rului Onuphrio
Pannino.41 Surpriza bibliotecii este lotul consistent de
lucr@ri germane, ^ntre care chiar un tratat de arhitectur@ al italianului Vignola. Episcopul este, astfel, primul
intelectual rom$n greco-catolic familiarizat cu literatura german@, rezultat, desigur, al anilor de studiu ^n
Pazmaneumul din Viena. Ca ierarh al unei eparhii
catolice de rit oriental, dintre c@r]ile sale nu putea lipsi
Arhieraticonul, pe care-l g@sim ^n edi]ia greceasc@ de
la Vene]ia, din 1714, indicat ca Liber pontificalis
Ecclesiae Graecae. Nu lipse}te nici Pontificale Romanum, echivalentul latin al Arhieraticonului, codificat de Egbert de York ^n secolul al VIII-lea }i tip@rit
la 1485 de ceremonierii papali Joannes Burchard }i
Agostino Patrizzi Piccolomini. Giurgiu Patachi a avut,
probabil, edi]ia oficial@ din 1596, tip@rit@ din ordinul papei Clement }i consacrat@ prin bula Ex quo in
ecclesia Dei.42 O carte care are semnifica]ia de mesa-

Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii Rom$ne Unite, ^n Bun@ vestire, Roma, XVI, 1977, nr. 1 2, p. 25
74, p. 31.
32
Ibid., p. 30.
33
A. Keress, Matricola et acta Hungarorum in universitatibus Italiae studentium, Budapesta, 1917, p. 110.
34
Despre cei doi vezi Mario Guarnacci, Vitae et resgestae pontificium Romanorum et cardinalium, II,
Roma, 1751, p. 231 238 }i 83; Nicolaus Nilles, op.cit., I, p. 427 429.
35
Ioan Chindri}, Bula papal@ Rationi congruit..., p. 97.
36
Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Rom$ne (^n continuare abreviat B.A.R.Cj.), ms. lat. 550.
Vezi }i Magdalena Tampa, Din ^nceputurile bibliotecii de la Blaj. Despre inventarul manuscris din 14 iunie
1747, ^n Biblioteca }i cercetarea, buletin }tiin]ific multiplicat al Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei
Rom$ne, III, Cluj-Napoca, 1979, p. 126 145.
37
Zenovie P$cli}anu, Istoria..., p. 66 67.
38
Disputationes Roberti Bellarmini e Societate Jesu S. R. E. cardinalis, de controversiis Christianae fidei,
in-folio, I IV, Praga, 1721.
39
Ioan Chindri}, Biblioteca lui Inochentie Micu-Klein, ^n Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca,
XXXIV, 1995, p. 347 373, poz. 17.
40
Graeciae Orthodoxae tomi duo, I II, Roma, 1652, 1658.
41
B. Platinae historia de vitis pontificum Romanum, a D. N. Jesu Christo usque ad Paulum papa II. Longe
quam antea emendatior; cui Onuphrii Panuinii Veronensis fratris eremitae Augustiniani opera, reliquorum
quoque pontificum vitae usque ad Pium IV pontificem maximum adiunctae sunt. Et totum opus variis annotationibus illustratum, 40, Vene]ia, f.a. (1562).
42
The Catholic Encyclopedia, pagin@ de Internet, http://www.newadvent.org/cathen/1223 la.htm.
31

ger al viitorului este aceea a cronicarului }i epigrafistului ardelean Stephanus Zamosius, Analecta lapidum
vetustorum ac nonnularum in Dacia antiquitatum,
ap@rut@ la Padova ^n 1593. Este cea mai veche valorificare tipografic@ a inscrip]iilor antice din Dacia
Roman@, culese de pe monumentele ^n piatr@ prezente din bel}ug ^n Transilvania. Episcopul a trebuit
s@ fac@ un efort considerabil pentru procurarea unei
c@r]i care a constituit o raritate chiar de la apari]ie,
trebuind s@ fie reeditat@ peste abia cinci ani, la Frankfurt.43 Oricum, cartea este cea dint$i lucrare de istorie
local@ semnalat@ documentar ^n posesia unui rom$n
ardelean. Ea aducea revela]ia ilustrat@ documentar a
unui trecut pomenit }i de al]i umani}ti europeni }i va
fi una din sursele de inspira]ie ale istoricilor {colii
Ardelene, ^n special a lui Samuil Micu.44 Se poate
afirma astfel c@ Ioan Giurgiu Patachi a pus prima
c@r@mid@ bibliografic@ la temelia edificiului documentar intern, bl@jean, pe care se va ^ntemeia istoriografia,
reprezentat@, spre sf$r}itul secolului, de corifeii Blajului, Samuil Micu, Gheorghe {incai, Petru Maior }i
Ioan Budai-Deleanu. Profilul de erudit al episcopului
este ^ncununat de cele opt manuscrise autografe care
au r@mas de la el, inedite }i necercetate p$n@ ast@zi.45
Cu con]inut teologic, filosofic, }tiin]ific sau monahal,
aceste lucr@ri sunt, dup@ toate probabilit@]ile, opere
originale ale lui Giurgiu Patachi, ^n sensul de atunci
al originalit@]ii, care includea }i compilarea dup@ al]i
autori }i c@r]i. Prin tot }i toate acestea, episcopul unit
de la F@g@ra} se ^nscrie ^n r$ndul umani}tilor de forma]ie european@, fire}te catolic@, posesor al unui impresionant bagaj de cuno}tin]e. %n persoana lui }i ^ntr-un timp foarte scurt, s-a realizat saltul dorit de patronii unirii cu Roma, de la cutare pap@ ignorant ales
de al]i semeni }i mai ignoran]i }i pus ^n scaunul de
vl@dic@, la arhiereul superior, de factur@ catolic@ }i
european@, cunosc@tor }i creator de valori culturale
^n spiritul vremii sale.

Biblioteca lui Ioan Giurgiu Patachi a r@mas, dup@

moartea sa, ^n patrimoniul Episcopiei Unite a F@g@ra}ului, cu re}edin]a chiar ^n F@g@ra}. Urma}ul s@u
^n scaun, Inochentie Micu-Klein, a mutat-o la Blaj,
odat@ cu re}edin]a episcopiei, ^n mai 1737. Ea constituie cea mai veche colec]ie a impresionantei biblioteci care se va acumula, ^n timp, la re}edin]a nou@
a diecezei unite din Transilvania. Aceast@ prioritate
de bibliofil a episcopului Ioan Giurgiu Patachi infirm@
p@rerea mai veche, dup@ care Inochentie Micu-Klein
ar fi precursorul absolut al bibliotecii din Blaj.46 Modelul ierarhului perfec]ionist ^l va prelua Inochentie
^nsu}i, dup@ temperamentul }i necesit@]ile p@storiei
sale. Exist@ un factor care ^i apropie, ca destin, pe cei
doi, Giurgiu Patachi }i Micu-Klein: am$ndoi au fost
aprecia]i }i viza]i de foarte tineri pentru ^nalta demnitate de episcop. Pe c$nd era student ^n anul IV la
Roma, ^n 1709, nun]iul papal din Viena, Carlo Santini, vedea ^n Giurgiu Patachi pe omul potrivit pentru
a ocupa demnitatea de episcop al rutenilor uni]i din
dieceza Munkcs, ca succesor al lui Iosif De Camellis.47 Va ajunge ^ns@ ^n fruntea rom$nilor uni]i din
Ardeal, ^n care ipostaz@ se va distinge ca remarcabil
teolog, filosof, jurist, predicator, om politic, gospodar
}i om al bisericii, dup@ cum se exprim@ un colaborator }i biograf al s@u.48 Inochentie Micu-Klein a fost
vizat, tot de pe b@ncile }colii, pentru func]ia de episcop. Superiorul iezui]ilor din Transilvania, Adam Fitter (1671 1749), a f@cut presiuni asupra sinodului
electoral din 4 iulie 1729 ca s@-l includ@ pe studentul
de la Tirnavia, Ioan Micu, ^n r$ndul celor trei candida]i ai clerului, pentru ca ^mp@ratul s@-l numeasc@
pe unui dintre ei episcop ^n Transilvania, conform
Secundei Leopoldine de la 1701, ^n care suveranul
^}i conserv@, pentru sine }i urma}ii s@i, aceast@ prerogativ@.49 Spre deosebire de antecesorul s@u,
Inochentie chiar ajunge episcop, fiind ^nc@ student,

%n anexa monumentalei lucr@ri a lui Wolfgang Lazius, Reipvblicae Romanae in exteris provinciis, bello
aquisitis, constitvae, commentariorum libri duodecim..., Frankfurt pe Main, I, 1598, in-folio, 12 foi nenum.
+ 1108 p. + 22 foi nenum.
44
%n varianta latin@ a istoriei rom$nilor, Brevis notitia originis et progressus nationis Daco-Romanae, seu,
ut quidam barbaro vocabulo appellant Valachorum, ab initio usque ad seculum XVIII, ^nc@ ^n manuscris,
Samuil Micu reproduce 45 de inscrip]ii din lucrarea lui Zamosius, ^n sprijinul propriei argumenta]ii (p. 45
46).
45
Tractatus de Deo, Tractatus de Incarnatione Verbi, Tractatus in phisicam Aristotelis, Tractatus de universam
philosophiam, Tractatus polemicus, Tractatus de virtutibus theologicis, Tractatus de beatitudine }i o Logica
manuscripta. Toate aceste manuscrise se p@streaz@ la B.A.R.Cj. }i sunt de c@utat ^n fi}ierul manuscriselor
latine, la numele lui Ioan Giurgiu Patachi.
46
Corect@m cu aceast@ ocazie o asemenea aser]iune pe care am f@cut-o ^n 1980, ^n studiul Blajul luminist.
O analiz@ a structurilor culturale, ^n Anuarul Institutului de Istorie }i Arheologie Cluj-Napoca, XXIII, 1980, p.
189 208.
47
La 20 octombrie 1709, nun]iul scria c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide: Mi viene indicato a tal
titolo sacerdote Giov. Patachi, alumno del Colegio di S. Apollinare supponendosi essere teologo del IV anno,
di ottimi costumi e di molta abilita... (A. Hodinka, op.cit., p. 520).
48
Theologus, philosophus, jurista, concinator, politicus, oeconomus et ecclesiasticus insignis.
Caracterizarea lui David Maxai de Mariafi, ^ntr-o biografie din 30 decembrie 1730, publicat@ de Zenovie
P$cli}anu ^n Cultura cre}tin@, XVI, 1936, p. 522 523.
49
Articolul 12 al diplomei: ... s@ ni se propun@ Majest@]ii noastre trei persoane apte }i vrednice de func]ia
episcopal@ (Andreas Freyberger, op.cit., p. 109).
43

caz f@r@ precedent ^n istoria na]iei noastre. 50

Aceast@ c@utare a autorit@]ilor biserice}ti catolice,
viz$ndu-i aici ^n mod aparte pe iezui]i, ^n direc]ia
celor mai tineri rom$ni uni]i, indic@ sensul unei
reforme necesare la v$rful ierarhic al noii confesiuni.
A doua oar@ dup@ cazul lui Giurgiu Patachi, a
func]ionat ^n cazul lui Inochentie o tehnic@ aprobat@
de ^mp@ratul Carol VI, dar pe care au instrumentat-o
iezui]ii: aceea de a pune ^n fruntea neoerec]ilor din
Ardeal numai tineri crescu]i ^n doctrina catolic@ }i ^n
marea cultur@ european@ a vremii. Intui]ia iezui]ilor
se dovede}te corect@, din unghiul de vedere al analizei de fa]@. Inochentie Micu-Klein reediteaz@ ^ntre
rom$ni personalitatea ierarhului de cultur@ european@
}i erudi]ie ad$nc@, dup@ cazul lui Giurgiu Patachi.
Literatura care a stat la baza forma]iei sale intelectuale
este identificat@ }i cunoscut@.51 Concluziile de baz@
despre cel dint$i sunt valabile }i aici, cu unele nuan]e
importante. Ele ]in de firea lui Micu-Klein }i de mediul
concret ^n care s-a format. Dac@ Giurgiu Patachi,
n@scut ortodox, a fost dus de soart@ ^n mediu exclusiv
romano-catolic, religie pe care a nutrit-o ^n str@fundul
sufletului }i de pe pozi]iile c@reia a ajuns episcop al
rom$nilor greco-catolici, Inochentie, dincolo de
educa]ia iezuit@ de la Tirnavia, este tributar }i
influen]ei uni]ilor ruteni de la Munkcs, ^n m@n@stirea
c@rora }i-a dat voturile c@lug@re}ti }i s-a hirotonisit
^ntru preo]ie, dup@ ^ncheierea studiilor la iezui]ii
riguro}i din Tirnavia.52 Ca popor slav, ace}tia erau
mai lega]i de ritualurile orientale chiar dec$t rom$nii,
inclusiv de literatura bisericeasc@ slavon@ }i de limba
acesteia, pe care o ^n]elegeau u}or chiar }i poporenii
simpli. Nu trebuie uitat faptul c@ }i Tirnavia, situat@
^n nordul extrem al Ungariei de atunci, era teritoriului

etnic al slovacilor, de asemenea slavi. De}i crescut

de copil ^n }coli catolice, la iezui]ii din Cluj, trebuie
presupus@ apoi la el existen]a unor reminiscen]e
slavone din biserica satului natal, Sadu, din sudul
mai riguros ortodox al Transilvaniei. Sintetiz$nd ace}ti factori, este explicabil@ cunoa}terea limbilor slave
de c@tre Inochentie, slavona bisericeasc@ }i s$rba literar@ ^n orice caz. %n biblioteca sa, a c@rei ^nfiin]are
a ^nceput cel mai t$rziu ^n 1729,53 se g@sesc c$teva
manuscrise din zona slav@, ^ntre care un Arhieraticon
ilustrat, scris ^n slavona bisericeasc@ }i servind anterior episcopului greco-catolic rutean de la Munkcs54
}i un Molitvenic s$rbesc databil la sf$r}itul secolului
al XVII-lea sau ^nceputul secolului al XVIII-lea.55 Pentru cunoa}terea limbii s$rbe}ti (illyrice, cum era numit@ atunci), a studiat, din c@r]ile care apar]ineau
chiar episcopiei, o Grammatica Illyrico-Graeca per
modum dictionarii.56 De la universalismul catolic al
lui Giurgiu Patachi, cultura lui Inochentie reflect@, iat@,
o deviere spre catolicismul na]ional, cum poate fi
caracterizat greco-catolicismul ^n ^ntreaga sa istorie.
O not@ }i mai apropiat@ de nuan]@ na]ional@ o sugereaz@ c@r]ile rom$ne}ti din biblioteca episcopului bl@jean. Dac@ la predecesorul s@u g@sim manuscrise latine, la Micu-Klein, al@turi de cele slave, sunt semnalate manuscrise rom$ne}ti. Cele dou@ specificate ^n
inventar ca Liber annotationum ex S. Scriptura Valachicus manuscriptus }i Codex manuscriptus vitam quorumdam sanctorum continens (adnot@ri din
Biblie }i vie]ile sfin]ilor), ^nc@ neidentificate, st$rnesc
curiozitatea prin faptul c@ puteau fi ale altora sau
chiar ale lui Inochentie.57 Despre Inochentie MicuKlein circul@ informa]ia c@ el a fost cel care a adus ^n
]ar@ o copie manuscris@ a Hronicului lui Dimitrie Can-

Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., ^n Bun@ vestire, XVI, 1977, nr. 3 4, p. 5 115, p. 7. Despre
insolita ascensiune a lui Inochentie vezi Zenovie P$cli}anu, ibid., p. 5 9 }i Francisc Pall, Inochentie MicuKlein. Exilul la Roma 1745 1768, I, Cluj-Napoca, 1997, p. 6 7.
51
Ioan Chindri}, Biblioteca lui Inochentie Micu--Klein, pass.
52
Despre c@lug@rirea lui Inochentie la Munkcs, vezi Joannicius Basilovits, op.cit., II, cap. 24; Nicolaus
Nilles, op.cit., II, p. 501 502; Augustin Bunea, Din istoria rom$nilor. Episcopul Ioan Inocen]iu Klein (1728
1751), Blaj, 1900, p. 7; Zenovie P$cli}anu, Istoria..., la loc cit., p. 8.; Francisc Pall, op.cit., p. 7.
53
Din acest an dateaz@ ^nsemn@rile autografe, ex-libris, pe dou@ c@r]i din biblioteca sa: Claude Lacroix,
Theologia Moralis, in-folio, I II, Vene]ia, 1727 }i Hugues de Saint-Cher, Sanctorum Bibliorum vulgatae
editionis concordantiae, Vene]ia, 1719.
54
Provenien]a Arhieraticonului este cunoscut@. Este cartea arhieraticonal@ realizat@ ^nainte de anul 1743
pentru ambi]iosul rutean Mihail Manuil Olsvzky, omul care candida la scaunul de episcop al rutenilor de la
Munkcs. A fost consacrat la 2 decembrie 1743 la M@n@stirea Mria Pcs din Ungaria, chiar de c@tre Inochentie
Micu-Klein. Darul lui Olsvszky pentru arhiereul prin punerea m$inilor c@ruia a ajuns episcop este chiar
acest manuscris bogat iluminat cu imagini }i text ^mpodobit. Noul ierarh greco-catolic i-a scris ^n aceea}i
zi }i o dedica]ie ^n josul filei 5 a manuscrisului, cu urm@torul text p@truns de recuno}tin]@: In contestationem
gratissimi animi et thesseram perpetuitatis hunc librum Illustrissimus ac Reverendissimus Dominus Michal
Manuel Olsvszky episcopus Rossensis Munkcsiensis etc. Illustrissimo ac Reverendissimo Domino liber
baroni Domino Joanni Inocentio Klein de Szd episcopo Fagarasiensi Transylvani dono obtulit. Mria Pcs
2ma Xbris anno 1743. (Drept m@rturie a unui suflet recunosc@tor }i a ospitalit@]ii ve}nice, ilustrismul }i
reverendisimul domn Mihail Manuil Olsvzky, episcopul de Munkcs al rutenilor etc. ofer@ ^n dar aceast@
carte ilustrisimului }i reverendismului domn liber baron, domnului Ioan Inochentie Klein de Sad, episcop al
F@g@ra}ului din Transilvania. Mria Pcs, 2 decembrie 1743. Manuscrisul se p@streaz@ la B.A.R.Cj., cota
msse slave 22.
55
B.A.R.Cj., msse slave 24.
56
Magdalena Tampa, Din ^nceputurile bibliotecii..., p. 128; Ioan Chindri}, Biblioteca..., p. 365, nr. 29.
57
Ioan Chindri}, ibid., p. 358 }i nr. 31 32.
50

temir, cump@rat@ la Viena prin 1735 sau chiar mai

devreme, de la un negustor care l-a adus de la Petersburg.58 Acest manuscris a produs o revolu]ie ^n lumea
intelectual@ a Blajului, tocmai ^n sensul na]ionaliz@rii
vie]ii culturale, odat@ cu democratizarea lui prin
copiere pentru uzul }colar,59 mai apoi prin influen]area ulterioar@ a g$ndirii istorice }i a istoriografiei
{colii Ardelene. %n biblioteca lui Inochentie se afla
^ns@ }i o alt@ oper@ cantemirian@, Divanul sau
g$lceava ^n]eleptului cu lumea sau giude]ul sufletului
cu trupul, tip@rit@ la Ia}i ^n 1698.60 Cu aceast@ lucrare
se ^nscrie din nou o prioritate: este prima carte rom$neasc@ laic@ intrat@ ^n patrimoniul Bisericii Rom$ne
Unite }i consemnat@ ca atare documentar. O dimensiune observabil@ a personalit@]ii lui Inochentie, ^n
lumina lecturilor sate, este interesul deosebit pentru
literatura juridic@. Spre deosebire de Giurgiu Patachi,
la el nu este vorba numai de lucr@ri de drept canonic,
ci }i de scrieri laice din domeniu. Este de re]inut faptul
c@, de exemplu, g@sim printre c@r]ile lui un Index corporis juris Hungarici al@turi de codul de procedur@:
Directio methodica processus judiciarii juris consuetudinarii Inclity regni Hungariae,61 ^n care se consfin]e}te marginalizarea politic@ a rom$nilor ardeleni. Al@turi de multe alte c@r]i de drept, acestea coloreaz@
personalitatea episcopului de la Blaj, spre nuan]a care
^l va defini ca militant politic pentru drepturile neamului s@u, cu armele pe care i le oferea calitatea de
ierarh spiritual al acestora. Micu-Klein a n@zuit s@ fie
un fiu credincios }i un episcop eficient al poporului
s@u unit cu Biserica Romei. Facilit@]ile politice }i sociale ob]inute teoretic de rom$ni, prin Secunda Leopoldina din 1701, ^i permiteau o activitate pastoral@
pe m@sura ierarhilor catolici din occident. Cel mai
important rezultat este recens@m$ntul din 1733 al rom$nilor uni]i, realizat de el ^n vederea reorganiz@rii
interne a diecezei, metodologic }i administrativ, dar
}i ca argument ^n lunga }i cunoscuta lupt@ politic@ ce
i-a marcat ^ntreaga via]@.62
Din expunerea acestor date succinte se poate trage
concluzia c@ ^n persoanele celor doi episcopi, Ioan
Giurgiu Patachi }i Inochentie Micu-Klein s-a realizat
modelul arhiereului de tip european, personaj luminat,

st@p$n pe cuno}tin]ele umaniste ale vremii sale. Modelul se va perpetua ^n viitor, influen]$nd permanent
cultura. La originile reputa]iei istorice a Blajului stau
oamenii }i c@r]ile, voin]ele }i ideile. La 1747, inventarul
c@r]ilor ^nregistrate la episcopie indica 283 de titluri,63
majoritatea din colec]iile celor doi episcopi. Aparent
modest@, aceast@ zestre c@rtur@reasc@ }i-a ^ndeplinit
rolul de baz@ minim@ pentru desf@}urarea unei activit@]i erudite, cel pu]in la v$rful ierarhiei ecleziastice.
Dar for]a exemplului a fost chiar mai important@, dup@
expresia latin@ Exempla trahunt, exemplele sunt molipsitoare. Aceste exemple locale coincid ^n timp }i se
armonizeaz@ cu o revolu]ie european@ ^n lumea produc]iei }i difuz@rii c@r]ii. Dup@ acela}i Pierre Chaunu,
^n sectoarele de recuperare, la est, num@rul c@r]ilor
cre}te de dou@zeci de ori ^ntre 1680 1780.64 Un
sector de recuperare clasic era tocmai Transilvania,
devenit@ grani]@ estic@ a lumii europene civilizate, dup@ anexarea provinciei la Imperiu. Acest multiplicator
european func]ioneaz@ ^n comunitatea rom$nilor uni]i
}i ^n virtutea directivei permanente a puterii habsburgice, care implic@ cultura ^n opera de modelare a noului cet@]ean, pragmatic }i responsabil.65 Pe m@sura
resurselor materiale, nucleul de la Blaj a produs o mi}care bibliofil@ plin@ de febrilitate, situabil@ psihologic
^ntre mod@ }i expresie a personalit@]ii. Chiar la Blaj
}i chiar ^n r@stimpul deja analizat, se ^ntemeia o bibliotec@ paralel@, aceea a c@lug@rilor din M@n@stirea
Sfintei Treimi. Exist@ dou@ opinii asupra ^nceputurilor
colec]iei de la m@n@stire. Prima se leag@ de b@tr$nul
arhimandrit grec Leontie Moschonas, originar din Naxos }i prip@}it printre catolicii de la Tirnavia, de unde
a venit ^mpreun@ cu Inochentie ^n Transilvania, finalmente la Blaj. A fost cel dint$i c@lug@r din m@n@stire,
p@str$ndu-}i rangul de arhimandrit p$n@ la moarte,
^n 1754. S-a bucurat de un prestigiu unic, din cauza
marii sale erudi]ii ortodoxe. Un ecou al acestui prestigiu ^nt$lnim la istoricul maghiar ardelean Josef
Benk, care a vizitat Blajul ^n 18 iunie 1777, pe vremea
p@storiei lui Grigore Maior. %ntre alte lucruri demne
de amintit, c@l@torul descrie seria de portrete oficiale
ale episcopilor uni]i, ^ncep$nd cu Atanasie Anghel,
^n}irate pe galeria palatului episcopal. %n r$ndul acestor

Nicolae Com}a, Manuscrisele rom$ne}ti din Biblioteca Central@ die la Blaj, Bucure}ti, 1944, nr. 87; D.
Prodan, op.cit., p. 154; Ioan Chindri}, Blajul luminist..., p. 194 195; Adolf Armbruster, Romanitatea rom$nilor.
Istoria unei idei, Bucure}ti, 1993, p. 263, nota 86.
59
%n anul 1757 dasc@lul Constantin Dimitrievici a copiat manuscrisul lui Cantemir, acest hronic
pref@c$ndu-l dup@ altul, realiz$nd o versiune par]ial@, abreviat@, pentru uzul didactic. Cf. Nicolae Com}a,
op.cit., p. 50 51; Ioan Chindri}, Blajul luminist..., p. 195.
60
Ioan Chindri}, Biblioteca..., p. 359. Istoricul acestei prezen]e bibliofile nu este ^nc@ elucidat. Ea figureaz@,
cu titlul tradus de autorii inventarului, astfel: Concertatio sapientis adversus mundum. Graeco-Valachicus
liber, dar nu ^ntre c@r]ile lui Micu-Klein, ci ale episcopiei. La loc. cit. se opineaz@ pentru ideea c@ }i aceast@
carte a fost adus@ de episcopul bl@jean.
61
Ibid., p. 355 }i nr. 11 }i 15.
62
Din abundenta literatur@ dedicat@ acestui aspect, sunt de re]inut cel pu]in dou@ titluri: D. Prodan, op.cit.,
p. 151 - 198 }i Francisc Pall, op.cit., I, pass. Un exemplar manuscris din recens@m$nt, probabil originalul, se
g@sea la 1747 ^ntre c@r]ile din biblioteca sa. Vezi Ioan Chindri}, Biblioteca..., p. 355 }i nr. 5.
63
B.A.R.Cj., ms. lat. 550; Magdalena Tampa, Din ^nceputurile bibliotecii..., pass.
64
Op.cit., p. 330.
65
D. Prodan, op.cit., p. 228.
58

portrete se afla, ca o excep]ie care nu se va mai repeta,

}i acela al arhimandritului Leontie Moschonas.66 La
moartea sa spune Timotei Cipariu au r@mas multe c@r]i grece}ti ^n biblioteca c@lug@rilor de aici.67
Informa]ia o vor prelua to]i autorii care l-au amintit
^n scrierile lor.68 Printre c@r]ile grece}ti r@mase de
la Moschonas se num@r@ }i o edi]ie greceasc@ a Vechiului Testament, dup@ Septuaginta, tip@rit@ la Franeker ^n 1709, pe baza manuscrisului de la Vatican,
cunoscut sub numele de Codex Vaticanus }i considerat
cel mai important dintre toate manuscrisele Sfintei
Scripturi.69 Este, dup@ cum se va vedea, edi]ia }i
exemplarul pe baza c@ruia va traduce Samuil Micu
Biblia de la Blaj. A doua variant@ ^i atribuie lui Grigore
Maior calitatea de ^ntemeietor al bibliotecii c@lug@rilor
bazilitani }i este acreditat@ de contemporanul acestuia,
Samuil Micu. Grigore Maior spune istoricul frumoase }i scumpe c@r]i, sfin]ii p@rin]i }i altele, au cump@rat ^n Viena, care le-au adus ^n Blajiu. Cea mai
mare parte din c@r]ile bibliotecii m@n@stirei de la Blajiu
a lui Grigore Maier agonsieal@ }i dar easte.70 O cercetare recent@, scrupuloas@, identific@ cel pu]in 41
de c@r]i pe care a r@mas semn@tura de posesor a viitorului episcop de Blaj, num@rul real al c@r]ilor sale
fiind probabil mult mai mare.71 %n cazul lui Maior se
repet@ filiera apusean@ de intrare a c@r]ii ^n mediul
rom$nesc din Transilvania, evident@ la cei doi episcopi care au declan}at fenomenul bibliofil. El }i-a
achizi]ionat majoritatea c@r]ilor la Viena }i la Roma,
dup@ cum Ioan Giurgiu Patachi }i le achizi]ionase
mai ales la Roma, dar }i la Viena, iar Inochentie MicuKlein la Tirnavia }i Viena. De aceea, nu surprinde
atmosfera de familie a acestor biblioteci personale,

ele reflect$nd ^n egal@ m@sur@ un mental cultural }i

un areal de interes apropiat, precum }i pia]a de carte
a epocii. Grigore Maior }i-a notat anii de achizi]ionare
a c@r]ilor. Afl@m astfel c@ ^n 1749 a cump@rat numai
lucr@ri de drept, canonic, dar }i civil. %n biblioteca lui
se semnaleaz@, pentru prima dat@ ^n Ardeal, celebra
lucrare a criminalistului italian Prospero Farinacci,
Praxis et theoricae criminalis, ^ntr-o edi]ie ap@rut@ la
Frankfurt ^n 1597.72 Farinacci, un codificator al
dreptului romano-bizantin pe baza a}a numitelor basilicale, fusese cu un secol ^nainte sursa de inspira]ie pentru cele dou@ legiuiri, din Moldova }i [ara
Rom$neasc@, Carte rom$neasc@ de ^nv@]@tur@ (Ia}i,
1646) }i %ndreptarea legii (T$rgovi}te, 1652). Acest
dasc@l mare }i tocmitoruiu de pravile73 se vede c@
era considerat ^nc@ o surs@ actual@ la mijlocul secolului al XVIII-lea. Dac@ dup@ afirma]ia cea mai elocvent@ ^n acest secol c@r]ile sunt puse ^n slujba noii
civiliza]ii,74 atunci suntem obliga]i s@ credem c@ invazia de lucr@ri juridice corespundea unei cereri sociale care va defini caracterul militant al culturii rom$ne}ti din Transilvania vremii, al {colii Ardelene ^n
mod aparte.
Propensiunea spre achizi]ionarea de carte este un
parametru cultural cu at$t mai important, cu c$t bibliofilul ocup@ un loc modest ^n ierarhia social@. De
la hieratismul exemplar al bibliofiliei episcopilor, cartea se democratizeaz@ odat@ cu bibliotecile particularilor obscuri sau deveni]i astfel ^n posteritate. O
asemenea bibliotec@ era aceea a lui {tefan Salciai,
preot unit care ^n 1782 ocupa o modest@ func]ie didactic@ la Viena, din care postur@ l-a sus]inut pe Ioan
Bob s@ ajung@ episcop la Blaj.75 Repertoriul c@r]ilor

Iosef Benk, Transilvania, sive magnus Transilvaniae principatus, II, Cluj, 1833, p. 585.
Acte }i fragmente latine rom$ne}ti pentru istoria besearicei rom$ne, mai ales unite, Blaj, 1855, p. 143.
68
Augustin Bunea, Episcopii Petru Pavel Aron }i Dionisiu Novacovici sau istoria rom$nilor transilv@neni
de la 1751 p$n@ la 1764, Blaj, 1902, p. 277; Nicolae Com}a, Dasc@lii Blajului, Blaj, 1940, p. 19; Nicolae
Albu, Istoria ^nv@]@m$ntului rom$nesc din Transilvania p$n@ la 1800, Blaj, 1944, p. 178, nota 1; Ioan Chindri},
Blajul luminist, p. 195 196; Iacob M$rza, {coal@ }i na]iune. ({colile de la Blaj ^n epoca rena}terii na]ionale),
Cluj-Napoca, 1987, p. 68, nota 31.
69
Dup@ afirma]ia lui N. Benigni, autorul articolului despre acest codex, din The Catholic Encyclopedia,
pagin@ de Internet, http://www.newadvent.org/cathen/06086a.htm. Edi]ia ^n cauz@: H PAlAIA DIAQHKH
KATA TOUS EBDOMHKONTA. VETUS TEST AMENTUM EX VERSIONE SEPTUAGINTA INERPRETUM.
Secundum exemplar Vaticanum Romae editum, accuratissime denuo recognitum, una cum scholiis ejusdem
editionis, variis manuscriptorum codicum veterumque exemplarium lectionibus, nec non fragmentis versionum
Aquilae, Symachi Theodothionis. Summa cura edidit Lambertus Bos, L. Gr. in Acad. Franeq. Professor.
Franequerae. Excudit Francisus Halma, Illustr. Frisiae Ord. atque eorundem Academiae typogr. ordinar.
MDCCIX. Exemplarul se p@streaz@ la B.A.R.Cj., cota B 6709 (B ^nsemn$nd indicativul vechiului fond basilitan,
respectiv biblioteca c@lug@rilor din Blaj).
70
Istoria rom$nilor, II, p. 335.
71
Magdalena Tampa, Din nou despre ^nceputurile bibliotecii de la Blaj. C@r]i }i profesori: Grigore Maior,
^n Biblioteca }i cercetarea, V, 1981, p. 93 105.
72
Ibid., p. 102.
73
Cum ^l caracterizeaz@, ^n prefa]@, traduc@torul din Moldova pe Prospero Farinacci. Cf. Nicolae Cartojan,
Istoria literaturii rom$ne vechi, II, Bucure}ti, 1942, p. 114. Din literatura problemei vezi S.G. Longinescu,
Pravila lui Vasile Lupu }i Prosper Farinaccius, romanistul italian, Bucure}ti, 1909; {t.Gr. Berechet, Istoria
vechiului drept rom$nesc, I, Izvoarele, Ia}i, 1933, p. 160 181.
74
Pierre Chaunu, op.cit., p. 332.
75
Efemeriu la Beciu, ^n seminariul clinicilor celor de leagea greceasc@, echivalentul pedagogului de
ast@zi. Cf. Petru Maior, Istoria bisericii rom$nilor, edi]ie ^ngrijit@ }i studiu introductiv de Ioan Chindri}, I,
Bucure}ti, 1995, p. 248 250.
66
67

este cuprins ^n testamentul lui Salciai din 1786 }i cuprinde 67 de titluri.76 Nici aceast@ colec]ie nu dep@}e}te schema de familie amintit@. Prevaleaz@, desigur,
masiv, lucr@rile religioase, dintre care nu lipsesc operele Sf$ntului Vasile cel Mare, ale lui Grigore din Nazians }i Toma din Aquino. Pe parcursul deceniilor,
^ns@, ^nregistr@m tot mai multe abateri de la cumin]enia selec]iei, exemplar@ ^n cazul lui Ioan Giurgiu
Patachi, spre o curiozitate livresc@ produc@toare de
gesturi excentrice. Cel pu]in dou@ dintre c@r]ile lui Salciai nu cadreaz@ cu gusturile unui bun catolic, ilustr$nd ^n schimb spiritul critic ce a caracterizat evolu]ia
}i progresul luminismului european. Prima este cartea
lui Blaise Pascal, Scrisori provinciale,77 influen]at@
de ideile janseniste, cu puternice accente dizidente
fa]@ de g$ndirea catolic@ a Contrareformei.78 A doua,
notat@ simplu Machiaveli abreviaz@ o lucrare a faimosului florentin Nicollo Machiavelli, neidentificat@
^n aceast@ faz@. Autorul cinismului politic nu putea fi
o persoan@ agreat@ de catolicismul oficial. Prezen]a
lui ^n biblioteca unui apropiat al episcopului Bob poate aduce lumin@ ^ntr-o polemic@ ce ^l implic@ pe Petru
Maior. Dup@ cum se }tie, acesta s-a aflat ^n raporturi
de adversitate cu episcopul Ioan Bob,79 pe care marele
istoric le-a dus, ^n mod regretabil, p$n@ la exacerbare.
La 1 octombrie 1793, pe c$nd era protopop unit al
Gurghiului, el trimite Congrega]iei de Propaganda Fide una din numeroasele scrisori-dela]iuni la adresa
episcopului s@u, cea mai grav@ dintre ele. Dorind s@
creeze la Vatican o imagine nefavorabil@ lui Bob, ^l
^nvinuie}te de c$teva abateri, ^ntre care una insolit@,
care sun@ astfel: %n casa lui cei mai ^ndr@gi]i sunt
intrigan]ii Machiavelli }i Mazarin, }i ]ine mai presus
principiile acestora dec$t pe ale lui Hristos.80 Acela}i

Petru Maior afirm@, cu alt@ ocazie, c@ {tefan Salciai

singur fu pricina cea de c@petenie de au c@p@tat Ioan
Bob vl@dichiia.81 S@ fi avut Salciai o influen]@ at$t
de ap@sat@ asupra episcopului, ^nc$t s@-i determine
}i lecturile? {i ^n acest caz dela]iunea lui Maior s@ nu
fie o simpl@ p$r@ f@r@ acoperire?
Asem@n@toare cu a lui Salciai este }i o alt@ bibliotec@ privat@, aceea a lui Alexandru Fiscuti (? 1789),
profesor la Blaj, apoi protopop unit al Bistri]ei }i, ^n
fine, vicar foraneu al Ha]egului.82 Inventarul c@r]ilor
acestuia, f@cut dup@ moartea sa, ^n 1789,83 consemneaz@ 48 de titluri. Mica bibliotec@ a lui Fiscuti, asem@n@toare ^n esen]@ celor de mai sus, marcheaz@ o }i
mai pronun]at@ diversificare a op]iunilor ^n direc]ia
spiritului critic, motorul intern al contur@rii }i dezvolt@rii {colii Ardelene. Se semnaleaz@ din nou o prioritate: prezen]a mult controversatei c@r]i a lui Jacbus
Benignus Bossuet, Defensio cleri Gallicani,84 manifestul galicanismului dizident de la sf$r}itul secolului
al XVII-lea. Literatura jansenist@ nu lipse}te nici din
aceast@ bibliotec@, ^ntre altele prin prezen]a principalelor opere ale olandezului Joannes Opstraet, cu
volumul De locis theologicis85 }i culegerea mai ampl@
Opera theologica. Un janseist cu mare priz@ la rom$nii ardeleni ai vremii a fost francezul Claude Fleury,
prezent la Fiscuti cu dou@ scrieri: Institutiones juris
ecclesiastici }i In historiam ecclesiasticam disertationes
octo.86 Fleury a avut o ^nr$urire neegalat@ asupra g$ndirii rom$nilor din genera]ia {colii Ardelene. Marea
sa erudi]ie, imaginea de om al bisericii }i politician
sincer devotat binelui spiritual }i material al oamenilor, nu mai pu]in curajul }i prospe]imea ideilor sale
^l recomandau ca model }i surs@ totodat@. Este prezent
}i ^n biblioteca lui {tefan Salciai, a}a cum cercet@rile

Dou@ biblioteci particulare rom$ne}ti de la sf$r}itul secolului al XVIII-lea, ^n Studii }i cercet@ri de

bibliologie, II, 1957, p. 261 269.
77
Notat@ ^n list@ astfel: Montalti epistolae provinciales (ibid., p. 267).
78
O interesant@ cercetare a evolu]iei jansenismului spre Europa centro-r@s@ritean@, fenomen posibil s@-i
fi interesat }i pe rom$ni, vezi la Bla Zolnai, A jansenismus kutatsa kzp-eurpban, Cluj, 1944.
79
Vezi Zenovie P$cli}anu, Un vechi proces literar (Rela]iile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. {incai }i P. Maior),
Bucure}ti, 1935 (extras din Analele Academiei Rom$ne, Memoriile sec]iunii istorice, Seria III, tom XVI,
1935, mem. 12)
80
Petru Maior, Scripta minora, edi]ie ^ngrijit@ de Ioan Chindri}, Bucure}ti, 1997, p. 231
81
Idem, Istoria bisericii..., ed. cit., p. 250.
82
Iacob Radu, Istoria Vicariatului Greco-Catolic al Ha]egului, Lugoj, 1913, p. 117; Nicolae Com}a, Dasc@lii
Blajului, p. 29 30.
83
Dou@ biblioteci particulare..., p. 268 269.
84
Citat@ tradi]ional sub acest titlu prescurtat, lucrarea lui Bossuet are, de fapt, titlul: Defensio declarationis
celeberrimae, quam de potestate ecclesiastica sanxit clerus Gallicanus }i a ap@rut la Luxemburg ^n 1730. O
edi]ie t$rzie, probabil cea din biblioteca lui Fiscuti, a ap@rut la Neapole (I II, 1770) cu titlul pu]in schimbat:
Defensio declarationis conventus cleri Gallicani an. 1682 de ecclesiastica potestate.
85
Titlul complet sub care a ap@rut: De locis theologicis dissertationes decem Joannis Opstraet theologi
Lovaniensis. Quibus accessit Tractatus theologicus de Scripturae Sacrae sensu multiplici, Vene]ia, 1769 (cf.
Bla Zolnai, A janseismus kutatsa..., p. 39).
86
Edi]iile f@ceau parte din cele realizate ^n perioada infiltr@rii janseismului ^n Europa central@, pe tot
parcursul secolului al XVIII-lea. O edi]ie, Institutiones juris ecclesiastici. Latinas reddidit et cum animadversionibus I. H. Boehmeri edidit I.D. Gruber, a ap@rut la Frankfurt }i Leipzig, ^n 1733. Diserta]iile pe teme de
istorie bisericeasc@ au ap@rut, ^n acela}i context, ^n dou@ edi]ii: Disertationes octo in Historiam Ecclesiastica
ex gallico traductae, Bamberg, 1765, }i In historiam ecclesiasticam dissertationes octo e Gallico in Latinum
traductae, Bamberg, Frankfurt }i Leipzig, 1772 (cf. Bla Zolnai, op.cit., p. 27).
76

au identificat prezen]a lui ^ntr-un alt mediu luminist

rom$nesc, la Oradea, ^n biblioteca ^ndr@gitului episcop Samuil Vulcan, cu lucrarea sa de c@petenie, Historia ecclesiastica.87 Sindromul Fleury, acut se pare,
printre rom$nii ardeleni, l-a determinat pe Samuil Micu s@ ^nceap@, ^n 1782, traducerea acestei lucr@ri de
mari propor]ii. Fleury l-a preocupat pe Micu p$n@ la
sf$r}itul vie]ii.88
Exemplar@ }i sintetic@ ^n sensul analizei de mai
sus este, ^n fine, biblioteca personal@ a lui Petru Maior.
Transgres$nd pragul dintre secolele al XVIII-lea }i al
XIX-lea, ea este simptomatic@ nu doar pentru o personalitate, ci pentru o epoc@ ^ntreag@, pe care Nicolae
Iorga o nume}te, cu o rar@ deferen]@, epoca lui Petru
Maior. Repertoriul c@r]ilor sale, bogat ^n cazul unei
biblioteci private,89 este de o diversitate explicabil@
numai printr-un fenomen de explozie a mentalit@]ii
livre}ti. Maior }i lecturile sale sparg pentru prima dat@
schema familiar@ a unei lecturi predominant catolice,
oficiale, cu accente de interes excentric spre alte zone
ale g$ndirii cre}tine. Luminismul, ca dezbatere de
idei, a scos la ramp@ concep]ii alternative ca galicanismul lui Bossuet (cu varianta sa german@ de succes
^n Imperiul continental, febronianismul episcopului de
Hontheim) }i jansenismul }colii de la Port Royal. Ca
interes de lectur@, Petru Maior dep@}e}te sfera catolic@, dimpreun@ cu aceste accente de diziden]@, tr@d$nd un interes accentuat pentru literatura bisericeasc@ reformat@. A}a se explic@ prezen]a masiv@ ^n biblioteca sa a unor scrieri av$ndu-i ca autori pe Melanchton, ^n interpretarea discipolului s@u, Victorin
Strigel (1524 1569), p@rintele concep]iei reformate
a sinergismului,90 pe Justus Lipsius (1547 1606),
pe Joannes Marck (1655 1731),91 sau Guillaume
de Buc, autorul lucr@rii de o celebritate unic@, Institutiones theologicae seu locorum communium Christianae religionis.92 {i, desigur, exemplele nu se opresc
aici. Acest ecumenism livresc din bibliotecile uni]ilor
ardeleni culmineaz@ cu faimoasele Lettres angloisses
ale lui Voltaire, semnalate pentru prima dat@ ^ntr-o
bibliotec@ rom$neasc@.93 Interesul pentru operele ma-

relui rebel de la Ferney ^l apropie pe Maior de Ioan

Budai-Deleanu, ^n opera c@ruia r@zbat idei de inspira]ie voltairian@, dar }i de episcopul or@dean originar
din Blaj, Samuil Vulcan.94
Cu acest autor se ^nchide sfera de interes livresc al
rom$nilor uni]i, acoperind un secol de cantonare ^n
lumea c@r]ilor. Analiza ofer@ c$teva concluzii ^n afara
c@rora apari]ia {colii Ardelene ar fi de neexplicat.
Anul 1700 i-a g@sit pe rom$nii din Transilvania ^ntr-un
impas cultural grav. C@r]ile religioase tip@rite ^n limba
rom$n@ sub influen]a calvin@ erau str@ine de spiritul
ortodoc}ilor ardeleni, ca purt@toare ^n ochii acestora
ale ereziei calvine. Ecoul acestei respingeri ^l reg@sim, peste un secol, la Samuil Micu, care aminte}te
c@ s-au tip@rit c@r]i ^n care era rug@ciuni }i slujbe
biserice}ti, la botez, la cununie, la ^ngrop@ciune }i la
alte trebi cum sunt la calvini. 95 De altfel, aceste c@r]i
au fost repudiate oficial, ^n numele ^ntregii ortodoxii
rom$ne}ti, de c@tre sinodul convocat ^n acest scop
de mitropolitul Varlaam la Ia}i, ^n 1645, }i prin celebra
refruntare care este scrierea aceluia}i mare ierarh,
R@spuns la catechismul calvinesc.96 Retractili, rom$nii ortodoc}i din Transilvania s-au reg@sit ^n jurul pu]inelor }i vechilor manuscrise ^n limba slavon@, ne^n]eleas@ nici de preo]i, nici de poporeni, }i care transforma slujba bisericeasc@ ^ntr-o boscorodeal@, dup@
o expresie plastic@ din 1564.97 Terenul pustiu, Egiptul ardelean cunoscut de amintitul cronicar Andreas
Freyberger la 1700 ^nsemna mai ^nt$i cultur@ la cota
zero. Din punct de vedere cultural, unirea cu Roma a
^nsemant drumul ascendent de la acest zero, la un
peisaj cu totul diferit, care a rodit o mi}care de idei
cu valoare de }coal@ na]ional@, unic@, de referin]@ }i
providen]ial@ pentru viitorul ^ntregului neam rom$nesc. Edificiul ie}irii din neant a avut drept c@r@mizi
c@r]ile venite din Apus. Evident@ este trecerea brusc@
de la paupertatea anterioar@ la supraoferta ulterioar@
de carte. Cultura }i g$ndirea de factur@ european@,
}ocant@ uneori pentru rom$nii remanen]i istoric ^n
mentalul r@s@ritean, contestat@ alteori, s-a impus p$n@
la urm@ ^n Transilvania, prin naturale]ea cu care s-a

V. Maxim, Biblioteca lui Samuil Vulcan }i cititorii s@i, ^n vol. Biblioteca }i }coala. Simpozion 28 29 martie
1976, Oradea, 1976, p. 207. (apud Iacob M$rza, Orizont livresc iluminist ^n biblioteci rom$ne}ti din Transilvania (mijlocul secolului al XVIII-lea primele decenii ale secolului al XIX-lea-lea, ^n Apulum, XXVI, 1989, pp.
447 464, p. 448, nota 6).
88
Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, Bucure}ti, 1986, p. 120.
89
Vezi lista }i analiza c@r]ilor la Petru Maior, Scripta minora, p. 340 355.
90
Cartea ^n cauz@ este In erotemata dialecticae Philippi Melanchtonis hypomnenemata Victrorini Strigeli.
91
Cu lucrarea Commentarius in 12 prophetas minores seu analysis exegetica, qua Hebraeus textus versionibus
veteribus confertur, I II, Tbrigen, 1734.
92
Cu edi]ii la Bremen (1605) }i Geneva (1609, 1612, 1614, 1617, 1625, 1658). Cartea a fost ars@ ^n public
^n Anglia.
93
Petru Maior, Scripta minora, p. 342; vezi }i Maria Protase, Petru Maior: un ctitor de con}tiin]e, Bucure}ti,
1973, p. 56; Iacob M$rza, op.cit., p. 460.
94
V. Maxim, op.cit., apud Iacob M$rza, p. 460.
95
Samuil Micu, Istoria rom$nilor, p. 216.
96
N. I. Chi]escu, Trei sute de ani de la R@spunsul lui Varlaam la catechismul calvinesc. 1645 1945, ^n
Biserica Ortodox@ Rom$n@, LXIII, 1945, nr. 11 12.
97
Din prefa]a Molitvenicului tip@rit de Diaconul Coresi la Bra}ov, ^n care autorul, referindu-se la acest
ritual f@r@ ^n]eles, arunc@ amenin]area: Nu boscorodi]i, c@ v@ va bate pe voi Dumnezeu!.
87

10

janseni}tii au fost supu}i. Aceast@ persecu]ie, notorie,

a fost provocat@ de concesiile f@cute de discipolii lui
Cornelius Jansen calvinismului, prin accentul asupra
tradi]iilor locale }i a limbilor na]ionale, ^n dauna universalismului catolic oficial. Claude Fleury }i Antonio
Muratori sunt autori de contact direct ai intelectualilor
rom$ni din Transilvania, ca de altfel }i al]i reprezentan]i
ai curentului. Occidentul cre}tin se exprima ^ns@ }i prin
puternica sa latur@ reformat@. Marile atrac]ii ale Reformei }i punctele de for]@ ^n acela}i timp au fost justificarea numai prin credin]@, singura norm@ fiind Biblia, }i directiva na]ional@. Filosofia scolastic@, legat@
de Aristotel }i Platon, a fost ^nlocuit@ de teologia biblic@, mai simpl@ }i mai direct@. O uria}@ erudi]ie s-a
n@scut ^n lumea reformat@, cele mai notabile realiz@ri
fiind ^n domeniul edit@rii Bibliei. Umanismul reformat
este legat indisolubil de exegeza biblic@, dar deloc
dezinteresat de teoria general@ a cre}tinismului. Johann
Marck, Guillaume du Buc, Victorin Strigel }i Johann
Lorenz Mosheim sunt doar c$]iva dintre teologii
reforma]i cunoscu]i de ardeleni. {i, cum nici Reforma
nu a fost scutit@ de curente excentrice, sosesc mesaje
ale discipolilor lui Joannes Cocceius, p@rintele
cocceianismului, care viza ^nnoirea principiilor de baz@ ale protestantismului, ^n sensul c@ at$t fondul, c$t }i
forma credin]ei ^}i au izvorul exclusiv ^n Biblie, dincolo
de orice virtu]i omene}ti. Cocceianul Ruardus Andala
a fost cunoscut ^n Transilvania {colii Ardelene. Cu
Voltaire, ^n fine, suntem ^n marginea cre}tin@t@]ii, ^n
t@r$mul ideilor corozive din care s-a n@scut ateismul,
produs nefericit al cre}tinismului. Rod al ra]ionalismului
francez extremist, ireligiozitatea epicureian@ }i anticlerical@ a lui Voltaire este sinteza unor acumul@ri ideatice
legate de ra]iunea practic@ a exerci]iului filosofic.
Imensa oper@ a lui Voltaire a avut o ^nr$urire decisiv@
asupra g$ndirii luministe din ^ntreaga Europ@.
Inspir$ndu-i pe autorii Revolu]iei Franceze, a contribuit
prin ideile sale la detronarea divinit@]ii tradi]ionale cre}tine ^n societatea politic@ a Fran]ei }i ^nlocuirea ei
oficial@ cu o divinitate nou@, Ra]iunea.

armonizat pe curbele de nivel ale evolu]iei societ@]ii

secolului al XVIII-lea. {i, cum istoria a prins viteze
neb@nuite ^nainte, nu este o surpriz@ reg@sirea acestora ^n principalele receptacole de idei ale vremii, care
erau c@r]ile. Democratizarea lecturii prin explozie editorial@ a for]at fenomenul recuper@rii ideologice,
printr-un salt nu tocmai firesc de la g$ndirea medieval@ revolut@ la cea premodern@, dominat@ de produc]ia social@ }i de jocul ideilor. Nimic ^n istorie nu
s-a realizat vreodat@ f@r@ a fi fost d@ltuit mai ^nt$i ^n
idee. Un popor unit prin voin]a sa cu Biserica Romei,
la un moment al istoriei, ^n cazul dat anul 1700, trebuia
s@ cunoasc@ reperele dogmatice }i culturale ale noului
sistem. Majoritatea lecturilor din sistemul rom$nesc
analizat reflect@ imaginea }i problematica Bisericii
Catolice ^ntr-un moment istoric dat, dominat de ultimele valuri ale Contrareformei }i de criza relativ@ a
catolicismului ^n secolul al XVIII-lea. Marea lectur@
catolic@ a vremii con]inea fundamentarea filosofic@
}i dogmatic@ a catolicismului. Tradi]ional, catolicismul se ^ntemeia pe filosofia lui Aristotel, codificat@ de
scolastici }i pe exegeza lui Toma din Aquino. Aceast@
coloan@ esen]ial@ a intrat ^n Transilvania ^mpreun@
cu exegeze scolastice par]iale, cum sunt ale lui Octavius Cataneus, Paul Gabriel Antoine, Francisc Henno
sau Alipio Locherer. Directiva de baz@ a Contrareformei a fost ap@rarea monolitului catolic ^mpotriva
ereziilor de tip reformat, unde au excelat marii polemi}ti iezui]i, ^ncep$nd cu misionarul martirizat ^n Anglia, Edmund Campian, }i p$n@ la marii autori de polemici antireformate ca Roberto Bellarmino }i c@lug@rul
din Brabant, iezuit desigur, Martin Berbeeck van der
Beck. Exege]ii de genul lui August Calmet, autorul cunoscutului dic]ionar biblic, fac pasul spre popularizarea catolicismului de linie, realiz$nd totodat@ jonc]iunea cu domeniul istoriei ecleziastice. Lecturile din
sfin]ii p@rin]i }i interpretarea vechilor canoane sunt
laturile de for]@, dar }i de atrac]ie, ale acestui domeniu. P@rin]i ai bisericilor din orient }i occident cunosc edi]ii ^n toat@ Europa occidental@ }i central@,
dintre care rom$nii ^i prefer@ pe Vasile cel Mare }i
Grigore din Nazians, iar dintre occidentali pe Augustin
din Hippo }i pe Toma din Aquino. Contrareforma
}i-a bulversat obiectul muncii odat@ cu apari]ia concep]iilor dizidente din s$nul Bisericii Catolice. Galicanismul l-a ilustrat mai ales Bossuet, ^n vreme ce la
antipodul polemic Louis de Thomassin, sus]in@tor fervent al primatului papei asupra conciliilor, este ^ncercarea de antidot la acest curent puternic. Galicanismul
a produs, prin influen]@, o variant@ centro-european@,
de sorginte renan@, prin reac]ia mai t$rzie a lui Justinus Febronius (febronianismul), ale c@rui idei au cucerit mediul intelectual austriac, frecventat de rom$ni.
Finalitatea ambelor curente era diminuarea prerogativelor papei ^n favoarea ^nt@ririi sinoadelor, dup@ modelul paleocre}tin. Un accent }i mai nostalgic dup@
cur@]enia moral@ a cre}tinismului originar s-a manifestat la janseni}ti. Inspir$ndu-se din operele Sf$ntului
Augustin, ace}tia vizau o reform@ moral@ de amploarea ^n Biserica Catolic@, ^n concordan]@ cu tradi]ia
local@. Blaise Pascal }i }coala de la Port Royal au
avut adep]i de prestigiu, ^n ciuda persecu]iei la care

RESURSE UMANE

at@, a}adar, arealul de idei, ^n analiza de

fa]@ cele religioase, pe care putea rula mentalul intelectualit@]ii ardelene ^n secolul al
XVIII-lea. {ansa aceasta i-a fost menit@
Blajului, ca epicentru prin calitatea de sediu al episcopiei uni]ilor cu Roma al tuturor acestor acumul@ri
spirituale cu totul ignorate ^naintea unirii. Recuper@rile
istorice sunt ^n general deosebit de anevoioase }i
dificile. %ntemeierea }i progresul Blajului ca centru
spiritual }i cultural de importan]@ na]ional@, cum s-a
impus spre sf$r}itul secolului al XVIII-ea, nu face excep]ie de la acest fenomen. Intr$nd ^n lumea ideilor
europene, rom$nii ardeleni aveau nevoie de al doilea
termen al ecua]iei progresului: oamenii, voin]ele care
s@ modeleze local aceste idei, f@c$ndu-le s@ produc@.
Pe acest t@r$m al resurselor intelectuale majore s-a
pornit de la acela}i neant ca ^n cazul bazei informa]ionale. La 1700, ^ntre rom$nii ardeleni nu exista
nici o persoan@ de forma]ie cultural@ european@. %n
primele patru decenii ale unirii au ap@rut doar doi
11

intelectuali competitivi: aminti]ii episcopi Ioan Giurgiu

Patachi }i Inochentie Micu-Klein. Sub p@storia celui
de al doilea, peisajul s-a animat ^ns@ ^n acest sens.
T$n@rul arhiereu a pus ^n practic@ o prevedere important@ a diplomei de dona]ie din 21 august 1738 a
^mp@ratului Carol VI,98 aceea de a trimite trei tineri
rom$ni la Roma, pentru a studia la Colegiul Urban
de Propaganda Fide. Din acest moment, vestita institu]ie catolic@ de ^nv@]@m$nt urma s@ devin@ o prezen]@
notabil@ ^n via]a rom$nilor ardeleni. %ntemeiat de papa Urban VIII la 1 august 1627, prin bula Immortalis
Dei, Colegiul de Propaganda Fide era destinat tinerilor care urmau s@ fie trimi}i ca misionari catolici ^n
toat@ lumea, fiind ei ^n}i}i recruta]i din toat@ lumea.
Lucian Blaga popularizeaz@ o descriere senza]ional@
a colegiului, din Italienische Reise a lui Goethe, prezent la o s@rb@toare studen]easc@ de ziua celor trei
magi, la ^nceput de ianuarie: %n prezen]a a trei cardinali }i a unui mare auditoriu, s-a rostit mai ^nt$i o
cuv$ntare despre locul unde Maria a primit pe cei trei
crai, ^n staul sau ^n alt@ parte, }i dup@ ce s-au citit
c$teva poezii latine, au ap@rut vreo treizeci de seminari}ti, pe r$nd, citind scurte poezii, fiecare ^n graiul
]@rii sale: malabar, epirot, turc, moldovean, elen, persan, colh, evreu, arab, sirian, copt, saracen, armean,
hibern, madagascarian, islandez, boic, egiptean, grec,
isaurian, etiop }i altele mai multe, pe care nu le-am
putut re]ine.99 Colegiul era subordonat direct Congrega]iei de Propaganda Fide }i avea ^n program@
cursuri de filosofie }i teologie. Corpul didactic era compus din rector, patru spirituali }i 20 de profesori. Filosofia se studia timp de doi ani, iar teologia patru ani.
Limbile str@ine erau materii obligatorii. %n func]ie de
anii }i de studiile parcurse, absolven]ii ob]ineau gradele de bacalaureat, licen]iat sau doctor. Studen]ii
trebuiau s@ depun@, la un anumit r@stimp dup@ intrarea ^n colegiu, un jur@m$nt prin care se obligau ca,
odat@ ^ntor}i ^n locurile lor de ba}tin@, s@ lucreze dup@
puteri la promovarea catolicismului }i s@ trimit@ anual
un raport Congrega]iei, ^n care s@ nareze progresele
f@cute ^n acest sens.100 Comunitatea celor 130 140
de tineri era universul cosmopolit catolic ^n miniatur@,
unde ^nsu}irea cuno}tin]elor era dublat@ de modelarea
caracterelor ^n spiritul toleran]ei }i confraternit@]ii intracatolice.
98
99

188.

Primul rom$n ardelean student la Propaganda Fide

a fost Petru Pavel Aron,101 viitorul episcop, originar
din Bistra mo]easc@, dintr-o familie de nobili rom$ni.
N@scut la 1709, a urmat cursurile colegiului iezuit din
Cluj, apoi ale celui similar din Tirnavia, reconstituind
astfel, p$n@ la un punct, traseul }colar al lui Inochentie Micu-Klein. La recomandarea profesorului de metafizic@ Ferdinand Litkei, din 27 martie 1738, episcopul de la Blaj l-a trimis la Roma.102 Studiile viitorului
episcop al ^nv@]@turilor la Propaganda Fide nu sunt
^nc@ elucidate. A urmat ambele segmente de studii,
filosofia }i teologia. Jur@m$ntul amintit, care era un
punct forte al traseului roman, l-a depus la 26 mai
1742. Cu aceast@ ocazie, Aron a promis c@ va intra
c@lug@r ^n Ordinul Sf$ntului Vasile cel Mare }i c@ va
fi pururea supus episcopului s@u (suo episcopo Joanni Innocentio Klein), implor$nd m@rturia cerului pentru cele jurate. A fost hirotonit preot ^n 30 iulie 1743,
^n biserica Sf$ntul Atanasie din Roma, dup@ ritul grecesc, de c@tre arhiepiscopul greco-unit Dionisie Modino.103
P$n@ la cucerirea Italiei de c@tre Napoleon, care a
desfiin]at bazele colegiului, ^nc@ al]i 15 tineri vor fi
trimi}i din dieceza F@g@ra}ului cu re}edin]a la Blaj,
s@-}i fac@ studiile la Propaganda Fide. Estompat@ ast@zi de trecerea timpului, fiecare sosire de la Roma a
unui absolvent constituia un eveniment notabil ^n s$nul
bisericii rom$nilor uni]i. St@ m@rturie istoria bisericii
na]ionale scris@ de Samuil Micu, form$nd al patrulea
volum al operei sale de c@petenie, Istoria }i lucrurile
}i ^nt$mpl@rile rom$nilor.104 %ntr-acest an 1747 veniser@ de la Roma Silvestru Caliani }i Grigorie Maier,
noteaz@ el la un moment dat.105 Al doilea, Grigore
Maior, alt viitor episcop, a fost trimis la Roma ^n 1740,
de c@tre acela}i Inochentie Micu-Klein. %nv@]ase }i el
la iezui]ii din Cluj, Compania lui Isus fiind acreditat@
cu gestionarea ^nv@]@m$ntului catolic din principat,
p$n@ la desfiin]area ei ^n 1773, c$nd iezui]ilor le vor
lua locul piari}tii din ordinul Sf$ntului Iosif de Calasanz.106 Maior este primul ardelean unit care a urmat
^ntregul curs de }apte ani al studiilor de la Propaganda
Fide, fiind totodat@ primul doctor atestat documentar.
%ntr-o autobiografie din 1782 el precizeaz@ c@, ^n
vestitul Collegion de Propaganda Fide, eu, vreme de
7 ani, ispr@vind ^nv@]@turile cele mai ^nalte cum sunt

Vezi supra, nota 16.

Lucian Blaga, G$ndirea rom$neasc@ ^n Transilvania ^n secolul al XVIII-lea, Bucure}ti, 1966, p. 187

Wetzer und Weltes Kirchenlezikon, III, Freiburg im Breisgau, 1884, col. 616 619.
Nu ^ns@ }i cel dint$i rom$n ^n general. La 6 februarie 1648 a fost primit ^n colegiu un Stefano Vegere
Valaco, iar la 21 noiembrie 1676 t$n@rul Gioacchimo Vuolfi (Ioachim Lupu?) Moldavo, din Bac@u, n@scut
din p@rin]i catolici, este dus la Roma chiar de umanistul Vito Pilutio. Mai intr@ ^n colegiu un Stefano Vlege din
Ia}i, schismatic (ortodox) ^n v$rst@ de 13 ani ^n 1689, }i Radus Radduzzo (Radu R@du]iu) de 12 ani din
T$rgovi}te, de asemenea ortodox, ^n 1720. Vezi documentul comunicat de I. Ardeleanu cu titlul Memorie e
registro degli alumni di Propaganda Fide, pag. 53, vol. I, Roma, ^n Transilvania, X, 1877, nr. 11, p. 123
125.
102
Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 113.
103
I. Ardeleanu, ^n Transilvania, loc. cit., p. 124.
104
Vezi Samuil Micu, Istoria rom$nilor, ed. cit., II, p. 181 358.
105
Op.cit., p. 321.
106
Jnos Jzsa-Jsza, Piari}tii }i rom$nii, Aiud, 1940.
100
101

12

filosofia }i bogoslovia (teologia n.n.), f@c$ndu-m@

doctor acelora}i }tiin]e dumnezeie}ti }i ^nv@]@tor neamurilor, m-am ^ntors iar@}i ^n patria mea, ^n Ardeal.107 S-a p@strat }i teza primului doctorat, ^n filosofie, luat la ^ncheierea primului ciclu de studii, ^n
1743. Intitulat@ Conclusiones ex universa philosophia
selectae,108 teza este tributar@ cursului predat de c@lug@rul francez Thomas Le Seur, autorul, ^mpreun@
cu Franois Jacquier, a unei edi]ii din lucrarea lui
Newton, Philosophiae naturalis principia mathematica perpetuis commentariis illustrata, publicat@ la
Geneva ^n 1739 1742, renumit@ la vremea ei. Teza
lui Maior se divide ^n 20 de articole succinte, de genul
tezelor expuse, dup@ care func]iona tipicul doctoratelor vremii. La r$ndul lor, acestea se delimiteaz@
^n dou@ p@r]i ale lucr@rii. Prima este destinat@ unor
probleme de filosofie, cum ar fi izvoarele cuno}tin]elor
umane, aria diferitelor compartimente ale filosofiei,
criteriile ontologice ale entit@]ii, m@rturia sim]urilor,
facultatea cognitiv@ }i resorturile actelor voluntare
ale psihicului uman, fundamentele teologiei naturale (teodicea). A doua parte, mai substan]ial@, este
rezervat@ problemelor de fizic@ newtonian@. Analiza
lucr@rii109 eviden]iaz@ mai ales o prioritate care se
leag@ de partea ^nt$i. Respectiv, Grigore Maior este
primul rom$n consemnat documentar care se
apropie de filosofia, celebr@ ^n secolul al XVIII-lea, a
lui Christian Wolf (1679 1754), ^n interpretarea
c@reia ^}i ^ncearc@ }i condeiul. Anul 1743 anticipeaz@ astfel cu c$teva decenii contactul intelectualilor uni]i cu ideile lui Wolf, care, ^mpreun@
cu discipolul s@u Friedrich Christian Baumeister, au
sistematizat }i pus ^n circula]ie filosofia lui Leibniz.110
Unica ^ntrebare care se pune este dac@ Maior a citit
lucrarea de baz@ a lui Wolf,111 sau s-a mul]umit cu
reflectarea ideilor de acolo ^n cursul lui Le Seur?
%n 1745 Grigore Maior s-a hirotonit la aceea}i biseric@ greceasc@ Sf$ntul Atanasie, iar doi ani mai
t$rziu s-a ^ntors acas@, la Blaj, ^mpreun@ cu Silvestru
Caliani, care fusese trimis la Roma ^n 1743. Sistemul

a ^nceput s@ func]ioneze ritmic }i, vreme de trei decenii, p$n@ ^n 1779, al]i 14 absolven]i ai Propagandei
Fide vor ^nt@ri elita intelectual@ a Bisericii Rom$ne
Unite, pe cale de formare. Cronologia trecerii lor prin
Roma se poate reconstitui cel mai fidel dup@ data
depunerii amintitului jur@m$nt pancatolic, deosebit
de important, de vreme de documentele colegiului ^l
noteaz@ cu mare scrupulozitate. Cu ocazia jur@m$ntului, studentul putea ad@uga de la sine o aser]iune ^n
plus, de culoare personal@, de asemenea notat@ riguros. Filotei Laslo depune jur@m$ntul la 2 iulie 1756.
La 5 august 1762 depun jur@m$ntul trei studen]i bl@jeni deodat@: Alexie Mure}an, Saba]ie Metz (Sava M$]u) }i Iacob Aron. Erau bursierii episcopului Petru Pavel Aron. Saba]ie Metz adaug@ la sf$r}itul jur@m$ntului urm@toarea cugetare: Si Jesum discit, satis est
si caetera nescit.112 Despre Iacob Aron se specific@:
Excelens in Collegio, in ministerio, in patria.113 Urmeaz@ al]i trei la 29 ianuarie 1767: Basiliu Keresztesi,
Ambrozie Sadi }i Ieronim Kalnoki, trimi}i de Atanasie
Rednic. Despre primul, un Valachus Transylvanus
din Secuime, se precizeaz@ c@: In omnibus effloruit,
str@luce}te ^n toate. Tot bursieri ai lui Rednic sunt }i
fra]ii Spiridon }i Benedict Fogara}i, care, ^mpreun@
cu al treilea coleg, Partenie Iacob, depun jur@m$ntul
la 10 februarie 1771. Acesta din urm@ ^}i ^nt@re}te
jur@m$ntul cu urm@toarea not@ personal@: Ne facias moram reddere quod vovisti, quod Dominus tanquam suum requirit a te.114 Trimi}ii urm@torului episcop, Grigore Maior, au fost Ioachim Pop, Petru
Maior }i Gheorghe {incai. Primii doi au depus faimosul jur@m$nt la 15 august 1775, iar {incai, nu se
}tie de ce, ^n 8 septembrie al aceluia}i an. Despre
{incai, rafina]ii psihologi de la Propaganda Fide noteaz@ de pe acum ceea ce va constitui esen]a caracterului s@u: Are o fire ardent@, talent mare }i o bun@
preg@tire. Firea ardent@ l-a ^ndemnat s@-}i ^nso]easc@
jur@m$ntul cu urm@toarele versuri, mesager al viitoarei
sale ^nclina]ii spre poezia ^n limba latin@: Sis licet
oceano, gelidis undique saxis/Et sis ceruleis undique

Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale besearecei rom$ne de Alba Iulia }i F@g@ra}, I, Blaj, 1869, p. 115;
Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., ^n Bun@ vestire, XVII, 1978, nr. 1, pp. 23 68, p. 61.
108
Bro}ura, unicat bibliologic, are titlul complet: Conclusiones ex universa philosophia selectae, quas Sacrae
Congregationi Eminentissimorum ac Reverendissimorum D.D. Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalium de
Propaganda Fide Gregorius Maior S. Basilii Magni monachus Transylvanus, Venerabilis Colegii Urbani de
Propaganda Fide alumnus D.D. D. [devotus dedicavit]. Romae, MDCCXLIII. Typis Sacrae Congregationis de
Propaganda Fide. Superiorum facultate. Vezi Kroly Engel, Din tezaurele bibliotecii noastre: tezele disputei
publice filozofice sus]inut@ de Grigore Maior la Colegiul de Propaganda Fide ^n 1743, ^n Biblioteca }i
cercetarea, III, 1979, p. 146 187.
109
Amplu ^ntreprins@ de Kroly Engel la loc. cit.
110
Se corecteaz@ astfel prioritatea lui Samuil Micu, care ar fi cunoscut ideile lui Wolf dup@ 1769, la Viena.
Vezi Dumitru Ghi}e }i Pompiliu Turdeanu, Fragmentarium iluminist, Cluj, 1972, p. 31 32.
111
Psychologia empirica methodo scientifica pertractata, qua ea, quae de anima humana indubia experientiae
fide constant, continentur et ad solidam universam phiolosophiae practicae ac theologiae naturalis tractationem via sternitur, Verona, 1736. Un exemplar exist@ ^ntre c@r]ile vechiului fond c@lug@resc de la Blaj, aflat
^n custodia B.A.R.Cj., cota B. 1361. Nu se poate }ti a cui achizi]ie este, a}adar nu este exclus nici Grigore
Maior.
112
Este de ajuns ce te ^nva]@ Isus, celelalte nu trebuie s@ le }tii.
113
Eminent ^n colegiu, la altar, ^n patrie.
114
Nu ^nt$rzia s@-]i ^mpline}ti jur@m$ntul pe care Domnul ^l a}teapt@ cu ^ndrept@]ire de la tine.
107

13

cinctus aquis/Inde tamen posses aliquam sperare

salutem/Si votum violes, spes tibi nulla subest.115
Colegiul de Propaganda Fide }i-a pus amprenta
de neconfundat asupra acestor tineri, amprent@ care
se va reg@si ^n fizionomia spiritual@ a {colii Ardelene.
Lec]ia esen]ial@ era aceea a unit@]ii lumii catolice, ^n
diversitatea ei debordant@. Catolici cu to]ii ^n dogm@,
studen]ii romani se preg@teau s@ se pun@ ^n slujba
diverselor rituri ale bisericilor din care proveneau. Alumnii rom$ni ]ineau de unul dintre multele rituri orientale din Biserica Catolic@, cel greco-unit sau, cum
se va numi mai t$rziu, greco-catolic. Inocularea viziunii universaliste f@cea din catolicism a doua lor patrie
^n ordine civic@, prima ^n ordine spiritual@. Rapoartele anuale ale absolven]ilor, obligatorii prin jur@m$nt
toat@ via]a, a}a numitele lettere di stato formeaz@ o
uria}@ }i impresionant@ literatur@ a omniprezen]ei catolice ^n lume, tocmai ^n secolul marii crize pricinuite
de antecedentele ideologice ale Revolu]iei Franceze
}i de declan}area acesteia.116 Mai apoi, Biserica Catolic@ ^ntruchipa, prin crea]ie proprie }i reflectare ^n
afara sferelor proprii, principala aul@ a }tiin]elor umaniste. Mo}tenitoare a Rena}terii }i Umanismului,
ea }i-a modelat fizionomia propriului intelectual, care
era animat de setea de erudi]ie, fie ea teologic@ sau
laic@. Roma unor inestimabile comori bibliofile sau
documentare, ^ntre care biblioteca Vaticanului era cea
mai impun@toare, iar a Colegiului de Propaganda Fide
cea mai apropiat@ studen]ilor, le facilita celor devota]i
s@ respire pur }i simplu }tiin]@. Comunitatea academic@ larg@, cu reguli lejere,117 elibera schimbul de idei
din chingile fanatismului, favoriz$nd dezvoltarea spiritului critic. Acesta era vital ^ntr-o lume a exploziei
lucr@rilor umaniste, mai ales istorice, c@ci secolul al
XVIII-lea, dup@ acela}i Pierre Chaunu, ^}i joac@ destinul ^ntemeindu-se pe istorie.118 Este, ^ntre altele, timpul marilor corpusuri de documente istorice, unde savan]ii catolici au de]inut suprema]ia. Exemplul la ^ndem$n@ era al lui Muratori, care ^ntre 1723 1749 a
dat la lumin@ uria}a sa triad@ de documente }i vechi
scrieri istorice: Rerum italicarum scriptores (Milano,
1723 1751, 25 volume), Antiquitates italicae (Milano, 1738 1742, 6 volume) }i Annali dItalia (Milano,
1744 1749, 12 volume). Impresionant@ este marea
colec]ie Corpus Bizantinae historiae, editat@ ^n aceea}i

perioad@ la Vene]ia. %n ea se reg@sesc numeroase materiale de istorie a bisericii. Istoria ecleziastic@ se constituise ca subdisciplin@ ^nc@ din secolul al XVI-lea,
cu Martirologiul }i Analele lui Caesar Baronius. %n
Italia, la Luca, s-a tip@rit o edi]ie nou@ a Analelor,
^ncep$nd din 1747. Prin centrul tipografic grecesc de
la Vene]ia, istoria Bisericii Orientale se al@tur@ celei
Occidentale, prin edi]ii ca aceea a operei lui Georgius Codinus, De officiis et officialibus Curiae et Ecclesiae Constantinopolitanae, ie}it@ ^n 1729. Ecumenismul istoriei biserice}ti ^n patria catolicismului se
explic@ firesc }i prin istoria comun@ a celor dou@ biserici cre}tine, ^naintea anului 1054. La Torino, de
pild@, ^n 1746, vede lumina ^ntr-o edi]ie monumental@, opera lui Eusebius Pamphilius, una din sursele de
baz@ ale istoriei cre}tinismului.119 Dintre lucr@rile tip@rite ^n afara Italiei, cea mai important@ este desigur
Istoria ecleziastic@ a lui Claude Fleury, care s-a tip@rit
concomitent ^n limba francez@ }i ^n traducerea latin@,
la Paris }i la Augsburg }i Innsbruck, pe tot parcursul
secolului al XVIII-lea (91 de volume). Aceast@ dens@
}i activ@ istoriografie bisericeasc@ venea ^n ^nt$mpinarea dorin]ei autorit@]ilor de la Viena. %n 1742, Curtea vienez@ pretindea Congrega]iei de Propaganda
Fide ca studen]ii trimi}i din Transilvania s@ ^nve]e
teologie }i polemic@ teologic@, limba greceasc@ }i
istorie bisericeasc@.120 Istoria bisericeasc@ }i arta
polemicii ^i viza pe tineri ca viitori propagatori ai
catolicismului ^n Ardealul natal. Polemistul
Contrareformei era cardinalul Roberto Bellarmino, ale
c@rui controversii le reg@sim bine reprezentate ^n
bibliotecile din orbita greco-catolic@ a Blajului.121 Dar
la toate aceste surse, fie ele cursuri universitare sau
c@r]i, trebuie s@ ad@ug@m spiritul Romei, traversat de
toate ideile lumii }i vegheat de impresionantele sale
monumente istorice, care ^}i puneau amprenta de
ne}ters asupra personalit@]ii tinerilor }coli]i acolo.
Pentru rom$nii ardeleni, contactul cu aceste monumente este unanim recunoscut ca unul decisiv. La
sursa vechii m@re]ii romane, fiii unui neam latin
prigonit ^n Transilvania }i privat de orice drepturi,
descoper@ cu neascuns@ surpriz@ argumentele noble]ei
neamului lor }i ale nefirescului sor]ii acestuia. Personalitate cosmopolit@, erudi]ie solid@ }i con}tiin]@ de
neam: acestea sunt principalele tr@s@turi pe care bur-

%n ocean s@ fii, ^n juru-]i cu st$nci ^nghe]ate,

%nconjurat s@ fii peste tot de albastrele ape,
{i totu}i mai po]i spera oarecare salvare.
Jur@m$ntul, c@lc$ndu-l, tu nu mai ai nici o sperare.
116
Cele mai multe lettere di stato ale absolven]ilor din dieceza Blajului s-au publicat la Octavian B$rlea,
Ex historia romena: Ioannes Bob, episcopus Fagarasiensis (1783 1830), Freiburg, 1951, pass.; Ioan DimitriuSnagov, Rom$nii ^n arhivele Romei (Secolul XVIII), Cluj, 1999, pass. Vezi astfel de rapoarte }i la D. G@zdaru,
Contribu]ie la rela]iile lui Grigore Maior, Gheorghe {incai }i Petru Maior cu Roma, Ia}i, 1933; Petru Maior,
Scripta minora, cf. indicele de la p. 169 171.
117
Lucian Blaga, op.cit., p. 188.
118
Op.cit., p. 369.
119
Eusebii Pamphilii eccclesiasticae historia libri decem. Eiusdem de vita Imp. Constantini libri quatuor.
Quibus subjicit oratio Constatini ad sanctos et panegiricus Eusebii..., sub ^ngrijirea lui Henricus Valesius.
120
Octavian B$rlea, op.cit., p. 82.
121
Vezi supra, nota 38.
115

14

sierii Blajului le-au dob$ndit ^n Colegiul de Propaganda Fide din Roma.

Pentru secolul al XVIII-lea, corolarul secular al catolicismului ^n Europa era Imperiul Habsburgilor. %mp@ratul Leopold I a avut ^n vizorul politicii sale ^nt@rirea catolicismului ^n r@s@ritul noului imperiu, extins
dup@ alungarea turcilor din fostele teritorii ale Ungariei medievale.122 Marele monarh european }i urma}ii
s@i Carol VI, Maria Tereza }i Iosif II vor integra destinul
rom$nilor uni]i din Transilvania ^n vestita die grosse
Politik a centrului continental, axat@ pe echilibrul dintre
puterea laic@ }i biseric@. %n mod firesc, Viena acestei
politici era mai vulnerabil@ }i mai deschis@ la
simptomele schimb@rilor ce se petreceau ^n ad$ncul
mental }i ^n via]a social@ a continentului, dec$t Roma
puterii catolice, care gestiona domeniul statornic al
vie]ii spirituale. Turbulen]ele militare provocate de succesiunea Mariei Tereza la tron nu vor ^mpiedica un
demers politic amplu }i necesar pentru soarta
multicolorului Imperiu: aplatizarea particularit@]ilor
excentrice ale diferitelor ]@ri }i zone, ^n scopul cre@rii
unui stat modern. Etatizarea la acela}i numitor era miezul axiologic al propensiunii spre administra]ia centralist@, devenit@ absolutism sub Iosif II, pe baza for]ei
}i ^ncrederii mo}tenite de la Leopold I. Etniile din
Imperiu se situau la distan]e diferite de etalonul vizat }i
progresiv realizat al unei identit@]i habsburgice adaptate noului secol. %n obiectivul acestei identit@]i,
neocatolicii rom$ni }i ruteni din Ardeal, p@r]ile
ungurene, }i nordul de atunci al Ungariei (azi
Rom$nia, Ucraina }i Slovacia), prezentau o problem@
serioas@ sub raport cultural. Se crease o entitate spiritual@ inedit@ pentru puterea laic@: popoarele catolice
de rit oriental. Baza acestei ^ngem@n@ri era apartenen]a
noii confesiuni la Biserica Catolic@. %n acest compartiment se situa dogma, partea dur@, de esen]@, a
oric@rei religii. Iezui]ii din Compania lui Isus, gestionarii
culturii catolice ^n toat@ Europa, au interpretat linear
acest aspect al confesiunii bicolore, echival$nd pentru
scurt timp religia unit@ cu catolicismul latin. Coreatarea
a venit, prompt, din partea Vaticanului, a c@rui politic@ viza unitatea ^n diversitate a lumii catolice. Exemplu clasic este cazul celui de al doilea episcop rom$n
unit, Ioan Giurgiu Patachi, trecut la romano-catolicism,
crescut }i educat ca atare. %n vederea ascensiunii la
func]ia de episcop unit al rom$nilor din Transilvania,
a fost nevoit s@ revin@ la ritul oriental. Riguros, papa
Clemente XI i-a cerut lui Giurgiu Patachi s@ se
ordineze la bazilitanii de rit oriental, f@r@ dreptul de
a mai fi c$ndva romano-catolic. %ns@}i bula Rationi
congruit din 1721 consacr@ Episcopia F@g@ra}ului,
ca }i pe episcopul ei, expres, ^n calitate de institu]ie }i

episcop de rit oriental.123 Astfel, Viena a fost nevoit@

s@-}i asume o structur@ nou@, pe care cezarii austrieci,
^n calitate de regi apostolici cu drept de patronat ^n
teritoriile defunctei Coroane a Sf$ntului {tefan, au
tratat-o cu toat@ seriozitatea. %n ceea ce ^i prive}te pe
rom$nii uni]i, cea mai grav@ problem@ era ad$nca lor
incultur@, mo}tenit@ din epoca principilor reforma]i ai
Transilvaniei. Pasul firesc al puterii catolice,
binevoitoare }i interesate, dup@ cum am v@zut, a fost
s@ sprijine crearea unei elite intelectuale rom$ne}ti de
tip nou, european, cu alte cuvinte s@ sprijine formarea
formatorilor. %naltele }coli catolice din Imperiu s-au
deschis pentru rom$ni, care le-au frecventat ^n num@r
cresc$nd, raportat la factorii de decizie din s$nul
Bisericii Unite }i la resursele de care dispuneau.
Cel mai important institut austriac frecventat de rom$nii uni]i a fost Pazmaneumul din Viena. %nfiin]at la
1623 de c@tre un personaj impozant al catolicismului,
Petrus Pzmny,124 Colegiul Pazmanian avea organizarea }i programa apropiate celor de la Propaganda Fide, nu ^ns@ }i spiritul deschis de la Roma. Rigoarea scolastic@ domina metodologia de studiu, impus@ }i st@p$nit@ cu m$n@ ferm@ de iezui]i. Printre profesorii legendari ai Pazmaneumului s-a num@rat Gabriel Hevenesi (1656 1735), ini]iatorul uria}ei colec]ii de documente care ^i poart@ numele }i care intereseaz@ ^n cel mai ^nalt grad istoria rom$nilor. Pe Hevenesi l-a avut profesor de teologie moral@ }i filosofie
primul rom$n unit care a frecventat cursurile Pazmaneumului, episcopul Ioan Giurgiu Patachi, ^naintea anului 1710. Urm@torul consemnat documentar este
Atanasie Rednic, viitorul episcop de Blaj, care }i-a f@cut
la Pazmaneum studiile de teologie, ^ntre anii 1743
1747.125 %n 1766, ajung$nd episcop, Rednic reu}e}te
s@ ob]in@ pentru dieceza sa alte burse la Pazmaneum.
Unul dintre beneficiari a fost ^nsu}i Samuil Micu,
traduc@torul Bibliei, care, ^mpreun@ cu colegul s@u
{tefan Pop, au petrecut la Viena }ase ani, ^ntorc$ndu-se la Blaj ^n 1772. %n locul lor, al]i doi tineri bl@jeni
intr@ ^n Pazmaneum, Alexandru Fiscuti }i {tefan
Salciai.126 Tuturor acestora, Viena le oferea bogate
posibilit@]i de studiu, ^n condi]iile unui regim }colar
mult mai aspru dec$t la Roma. %n colegiu, accentul era
pus pe studiul teologiei. Concomitent, studen]ii erau
obliga]i s@ frecventeze }i cursurile Universit@]ii laice
din Viena. Num@rul de ore era egal ^ntre cele dou@
institu]ii. Acest program se ^ncadra ^n noua politic@
social@ a Cur]ii, dominat@ de reforme pragmatice, ai
c@ror artizani erau personalit@]i universitare de talia
unor Joseph von Sonnenfels sau K.A.M. Martini.
Reformismul austriac sintetiza cuceririle umaniste }i
}tiin]ifice din occidentul european, centr$ndu-le pe

Bla Obl, Die Religionspolitik in Ungarn nach dem Westflischen Frieden whrend der Regierung
Leopold I, Halle, 1910.
123
Samuil Micu, Istoria rom$nilor, vol. cit., p. 286 }i 410, nota 6.
124
Wilmos Frakni, Pzmny Pter s kora, I III, Budapesta, 1867 1871; Kroly Rimely, Historia
Colegii Pazmaniani, Viena, 1865; Jeff Bernard, Pter Pzmny Fokus gemeinsamer Traditionen, Viena,
2000.
125
Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 60.
126
Idem, ibid., partea din Perspective, XIV XVI, 1991 1993, nr. 53 60, pp. 19 195, p. 151.
122

15

ideea statului modern condus de un monarh luminat.

Complicatul mecanism al reformei viza desp@r]irea
de Evul Mediu }i solicita energii dominate de rigoare.
Miza pe tineretul de la Universitate era un lucru firesc.
Dubla preg@tire a clericilor, de asemenea. La 12 mai
1769 conducerea de la Pazmaneum era somat@ s@
atrag@ aten]ia studen]ilor c@ sunt obliga]i s@ audieze
cursurile de }tiin]a statului ]inute de Sonnenfels.127 [elul etatiz@rii a transformat rapid vechea institu]ie scolastic@ iezuit@ ^ntr-o universitate modern@, subordonat@ intereselor statului, destinat@ form@rii de cadre
pentru corpul administrativ. Se predau filosofia, statistica (sensul vechi: }tiin]a statului), }tiin]ele politice,
fizica, istoria natural@, matematicile, istoria, geografia, estetica, filologia. Toate materiile erau tratate ^n
manuale oficiale, de la care nu se admitea nici o abatere. Aceste manuale erau fie opere ale profesorilor
Universit@]ii, fie lucr@ri acreditate de autorit@]i ^n
aceast@ calitate. Astfel, Sonnenfels ^}i ]inea faimosul
curs de statistic@ dup@ propria sa lucrare, r@mas@ manual de referin]@ p$n@ la 1848, Grundstze der Polizei-Handlung und Finanzwissenschaft.128 Cursul lui
Sonnenfels constituie v$rful de lance al etatismului
austriac indus }i tinerilor rom$ni uni]i din Ardeal. Maximilian Hell, savant pasionat, explorator ^n nordul
continentului,129 preda astronomia pe baza Efemeridelor sale, observa]ii de pe meridianul Viena.130 Joseph Ernst Mayer preda filosofia dup@ celebrul manual al lui Friedrich Christian Baumeister, Elementa
philosophiae recentioris,131 populariz$nd structuri leibniziene de g$ndire, dup@ prelucr@rile lui Christian
Wolf, iar istoria filosofiei dup@ Jakob Brucker.132 Filosofia universitar@ de la Viena, c@l@uzit@ de o g$ndire
silogistic@, dovedea adev@rurile sistemului Leibniz
Wolf ^n beneficiul unei finalit@]i a bunului suprem
}i a fericirii ^n]elese ^n spirit teist.133 Profesori }i cuno}tin]e, studen]i }i programe, to]i }i toate erau subordonate ambi]iei Cur]ii de a face din Universitatea Vienei primul institut de ^nv@]@m$nt superior al Europei,

unde nimic din cuceririle g$ndirii }i rezultatele }tiin]ifice ale secolului luminilor s@ nu r@m$n@ nevalorificate.134 Rezultatul a fost o ^mbinare eclectic@ ^ntre modelul medieval de universitate }i ceea ce urma s@ fie
aceasta ^n viitor. Miza pe noutate, caracteristic@ ^ntregii vie]i de stat, s-a r@sfr$nt asupra ^nv@]@m$ntului
universitar sub forma unui umanism modern, optimist, p@truns de setea de ac]iune.
Acela}i regim }colar l-au avut }i studen]ii de la o
alt@ institu]ie vienez@ legat@ str$ns de rom$nii ardeleni,
Colegiul Sf$nta Barbara. Deschis la 15 octombrie
1775 prin eforturile organizatorice ale lui C. Philippides
de Haea }i a croa]ilor Vasile Boikovi, episcop unit,
}i Iosafat Bastai, colegiul venea ^n ^nt$mpinarea
eforturilor Cur]ii de a realiza coeziunea }i unitatea
bisericii greco-catolice din Imperiu.135 De}i cu o existen]@ efemer@ ^n capital@ ^n 1784 a fost dezmembrat
}i mutat la Eger }i Lemberg colegiul }i popasul studen]ilor rom$ni din Transilvania acolo constituie un
moment istoric ^n via]a Bisericii Greco-Catolice Rom$ne. %n scurtul r@stimp vienez, 41 de studen]i rom$ni
uni]i au ^nv@]at la Barbareum, cum fusese numit colegiul, ^n similitudine cu Pazmaneumul romano-catolic.136 Pentru prima dat@ dup@ unirea cu Roma, tinerii greco-catolici din Imperiu se reg@seau, numai ei,
^ntr-o institu]ie universitar@ proprie confesiunii lor. Arhitectura bisericii unite cu Roma a fost o oper@ grea
}i anevoioas@, ^n ceea ce ^i prive}te pe rom$nii din
Episcopia F@g@ra}ului ea dur$nd de la 1700 p$n@ la
1806, c$nd Ioan Bob a ^nfiin]at capitulul de la Blaj.
%n institutele romano-catolice, studen]ii uni]i se sim]eau stingheri ^n afara confesiunii lor, sau, mai grav,
erau marginaliza]i pe acest considerent. Este gr@itoare
o ^nt$mplare din Pazmaneum, pe care Samuil Micu
}i-o aminte}te ^n precuv$ntarea la lucrarea sa despre
c@s@toria ^n Biserica Greco-Oriental@.137 La o prelegere de istorie ecleziastic@, profesorul, vorbind despre
Sf$ntul Vasile cel Mare, patronul c@lug@rilor uni]i }i
al bisericii lor ^n general, s-a pomenit zic$nd: Sf$ntul

Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, Bucure}ti, 1986, p. 53.

Ap@rut@ la Viena, ^ntre 1765 }i 1819, ^n numeroase edi]ii. Despre autor vezi F. Spitzer, Joseph von
Sonnenfels als Nationalkonom, Budapesta, 1906.
129
Este p@rintele teoriei asem@n@rii ^ntre limbile maghiar@ }i finlandez@ (Demonstratio idioma Laporum et
Hungarorum idem esse, Tirnavia, 1772), care este cultivat@ }i ast@zi.
130
Ephemerides astronomicae ad meridianum Vindobonensem, 37 volume, Viena, 1757 1786.
131
Edi]ii vieneze: 1775, 1778.
132
Manual redactat direct la adresa studen]ilor, lucrarea acestuia Institutiones historiae philosophiae usui
academicae iuventutis ap@ruse la Leipzig ^n 1756, ^n a doua edi]ie.
133
Lucia Protopopescu, Noi contribu]ii la biografia lui Ion Budai-Deleanu. Documente inedite, Bucure}ti,
1967, p. 62 63.
134
Despre universitatea vienez@ }i istoricul ei vezi ^n special: R. Kinck, Geschichte der K.K. Universitt zu
Wien, I II, Viena, 1854; Studien zur Geschichte der Univesitt Wien, I III, Graz Kln, 1965 (apud Lucia
Protopopescu, op.cit., p. 58, nota 177, unde vezi o bibliografie mai extins@).
135
Monografia, r@mas@ ^nc@ actual@, a colegiului, la Ambrozie Andruhovici, CEFMQ\JF Barbareum.
QRNP_ JNPNKCQ\JN DFMFPAK\MN DPFJN-JARNK. QFLMAP OPI VFPJC QC. CAPCAPI S
CEM H OFPXNDN OFPNES QMSCAMM_ (1775 1784), OPAV DP.-JAR. BNDNQKNCQ\JN
AJAEFL S K\CNC CIUNE_R\ OE OPNCNENL OPNT. EP. NQITA QKONDN. - DPFJNJARNKIV\JA ESUNCMA QFLMAP_ S K\CNC, LWOW, 1935.
136
Lucia Protopopescu, Contribu]ii la istoria ^nv@]@m$ntului din Transilvania 1774 1805, Bucure}ti,
1966, p. 265.
137
Dissertatio canonica de matrimonio juxta disciplinam Graeco-Orientalis Ecclesiae, Viena, 1781.
127
128

16

Vasile cel Mare, domnii mei, este un sf$nt mare, }i

c$nd ^i citesc scrierile m@ simt ca }i cum m-a} plimba
prin ceruri, dar, ^n fine, este grec, }i to]i grecii nu sunt
de nici o isprav@.138 La Sf$nta Barbara, unitatea }i
armonia se realiza prin rit, acesta r@m$n$nd cel oriental, grecesc, prin ^nse}i clauzele unirii cu Roma. %n
biserica Sf$nta Barbara, capela colegiului, slujbele
se ]ineau dup@ ritul oriental, cu ornatele, ]erimoniile
}i c$nt@rile din Biserica Oriental@. Aspectul etnic }i
lingvistic variat, profesorii de rit oriental, episcopii uni]i
care patronau sau vizitau colegiul, creau ^mpreun@
imaginea unei biserici puternice, unitare, ^n ciuda
diversit@]ii ^n cauz@.
Episodul Sf$nta Barbara este important }i pentru
evolu]ia {colii Ardelene, aflat@ ^n pragul manifest@rii
ei mature. Bl@jenii nu erau doar studen]i, ci }i cadre
de conducere ale colegiului. %n 1777 Samuil Micu revine la Viena, ^n func]ia de duhovnic }i prefect de
studiu (vicerector) al colegiului, pe care a ocupat-o
vreme de cinci ani.139 Iacob Aron, fostul student de la
Propaganda Fide, ajuns canonic la Oradea, a devenit
^n 1780 chiar rectorul colegiului, iar ^n 1782 locul lui
Samuil Micu ^l ia {tefan Salciai. Studen]ii bl@jeni,
trimi}i cu to]ii de episcopul Grigore Maior, sunt, dup@
informa]iile de p$n@ acum: Mihai Timariu, Ioan Para, Demetriu C@ian, {tefan Szabo, Gavril Perenosi,
Vasile Neme}, Petru Ungur, Iosif Katonai, Ioan Neme},
Chiril Patai, Ioan Halmaghi, Ioan Budai }i al]ii.140
Acest Ioan Budai este viitorul poet al {colii Ardelene,
Ioan Budai-Deleanu, autorul [iganiadei. A existat un
moment din via]a comunit@]ii tinerilor rom$ni de la
Barbareum pe care istoricii literari ^l apreciaz@ drept
crucial. %n iarna anilor 1779 1780, la Viena se aflau
^mpreun@ to]i cei patru viitori corifei ai {colii Ardelene.
Samuil Micu era prefectul de studii la Sf$nta Barbara, iar Ioan Budai-Deleanu student. Gheorghe {incai
}i Petru Maior, ^ntor}i de la Roma, fuseser@ opri]i la
Viena de autorit@]i, pentru a-}i completa studiile de
drept canonic }i pedagogie.141 Nu este, totu}i, cazul

s@ se acorde acestei ^nt$lniri semnifica]ia ocaziei de

^nchegare a unui program cultural }i politic de perspectiv@.142 Actorii erau prea tineri }i nu trebuie privi]i
^n lumina evolu]iei lor viitoare. Ei nu se deosebeau
atunci, ca statut social }i prestigiu intelectual, de oricare dintre ceilal]i colegi ai lor, pe care urma s@-i ^nnegureze anonimatul. Dar tinerii de la colegiu au intrat
^n leg@tur@, ^n to]i anii de la Sf$nta Barbara, cu mai
multe personalit@]i din via]a politic@ }i cultural@ rom$neasc@. Astfel este func]ionarul de cancelarie aulic@
Iosif Mehe}i, viitor coautor la Supplex Libellus Valachorum.143 S-au ^nt$lnit cu Ien@chi]@ V@c@rescu, Anton Predetici, boierul bucovinean, francmason de gradul 3, Vasile Bal}, din Loja La Vraie Concorde din
Viena,144 }i deosebit de important marele serdar
Gheorghe Saul din Moldova.145 Acesta fusese ambasadorul principelui Grigore Ghica la Viena, unde a
r@mas }i dup@ decapitarea domnului s@u, ^n 1777.
Acolo l-a ^nt$lnit, ^n 1780, Gheorghe {incai, c@ruia
dup@ m@rturisirea acestuia i-a dat deslu}iri despre
cronicile de familie ale marilor boieri moldoveni,146
^n vederea complet@rii colec]iei de documente ^ncepute la Roma. Cuno}tin]a cu omul de ^ncredere al
nefericitului domnitor, a c@rui soart@ a ^ngrozit Europa, explic@ interesul tinerilor de la Barbareum pentru
tema tragic@ ivit@, de asemenea cunoa}terea ^mprejur@rilor de la Curtea lui Ghica, ^n fine, explic@ dorin]a
de a scrie o pies@ de teatru pe aceast@ tem@. Astfel
s-a n@scut, ^n ambian]a tinerilor studen]i de la Sf$nta
Barbara, cea mai veche pies@ de teatru ^n limba rom$n@ care se cunoa}te, Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa. Cercet@torii care s-au
ocupat de aceast@ scriere147 au atribuit paternitatea
ei mai multora dintre studen]ii de la Viena Samuil
Micu, Samuil Vulcan, Ioan Budai-Deleanu mai pu]in celui care a scris-o ^ntr-adev@r: Gheorghe {incai. A fost remarcat@ deja asem@narea piesei cu
dialogul dintre Laz@r }i Bucur, poezie rom$neasc@
semnalat@ ^n anii imediat urm@tori scrierii lui Occi-

Sanctus Basilius, Domini mei, magnus Sanctus est, et cum ego ipsius scripta lego, acsi in coelis
versarer; sed denique Graecus, et Graeci omnes nequam sunt. Traducerea lui Florea Fugariu, ^n {coala
Ardelean@, I, Bucure}ti, 1983, p. 30 31.
139
Lucia Protopopescu, Contribu]ii..., p. 266; Serafim Duicu, op.cit., p. 76 78.
140
Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., la loc. cit., p. 152.
141
Lucia Protopopescu, Noi contribu]ii..., p. 52; Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, studiu introductiv
la Petru Maior, Istoria bisericii rom$nilor, I, Bucure}ti, 1995, p. 30 31.
142
Lucia Protopopescu, ibid.
143
Zoltan I. Tth, Az erdlyi romn nacionalizmus els szzada 1697 1772, Budapesta, 1946, p. 215,
282, 334, 384, 388.
144
Vezi un Tableau des freres et membres de la trs juste, et trs parfaite
de St. Jean sous le titre
eme
distinctif de La Vraie Concorde a lOrient de Vienne en Autriche. Le 13 du 3 Mois. LAn de la Lumire
5784, la sterreichischen Staatsarchiv, Haus, Hof-und Staatsarchiv, Kabinettsarchiv, Vertrauliche Akten,
VA 72, Konvolut Wien, f. 288 300. Vasile Bal} figureaz@ al treilea ^n lista tip@rit@: Balitsch Basile. Boyar,
et Concipiste du Conseil aulique de S.M I. et R. Ap. Graeci ritus non unit [us].
145
Andrei Veress, Marele Serdar Gheorghe Saul, ^n Analele Academiei Rom$ne, Memoriile sec]iunii
literare, Seria III, tom V, mem. IV, p. 92 93.
146
Scrisoarea lui Gheorghe {incai c@tre Johann Christian Engel din 4 aprilie 1804, publicat@ de Ioan
Chindri} ^n Manuscriptum, XIX, 1988, nr. 3, p. 12 14.
147
Vezi o bun@ bibliografie de referin]@ ^n Dic]ionarul literaturii rom$ne de la origini p$n@ la 1900, Bucure}ti,
1979, p. 637.
138

17

sio.148 Tot atunci, la 1780, un autor necunoscut a

compus un necrolog dialogat ^n versuri, Jalele
p@curarilor din Ardeal l$ng@ sicriul maicii Theresii,
^n care aceia}i Laz@r }i Bucur depl$ng moartea
^mp@r@tesei Maria Tereza.149 {incai singur, dintre
to]i presupu}ii autori, a suscitat ulterior ^n opera sa
tema bucolic@ a dialogului dintre doi p@curari
ardeleni. La 1805, pe c$nd era revizor de c@r]i la
tipografia Universit@]ii din Pesta, acolo s-a tip@rit o
bro}ur@ cu poezii encomiastice ^n onoarea palatinului Iosif, de ziua onomastic@ a loc]iitorului imperial ^n Ungaria.150 Ciobanii lui {incai sunt Oprea }i
Bucur, ^ns@ demersul dialogului este acela}i, desigur
net superior ca realizare literar@ vechilor dialoguri
pastorale pomenite. Pe l$ng@ identificarea autorului,
evocarea acestui episod ne apropie de t$n@ra familie
de la Barbareum, pepiniera viitoarei glorii culturale
a Blajului.
Asemeni Pazmaneumului, colegiul Sf$nta Barbara
era de fapt o }coal@ internat, care r@spundea de ^ntre]inerea }i existen]a comunitar@ a studen]ilor, cu to]ii
c@lug@ri ai Ordinului Vasile cel Mare sau destina]i
c@lug@riei. Programul lor era riguros urmat, ^ntre cursurile de la Universitate }i cele de la colegiu, adaptate
primelor.151 %n colegiu se insista asupra cuno}tin]elor
de limb@ greac@. Profesori de greac@ erau arom$nul
Mihail Papagheorghe, corectorul c@r]ilor grece}ti care
se tip@reau ^n Viena, }i mai t$n@rul Antim Angellovitz.152 Dintre b@l@jeni, Samuil Micu se va distinge ca
un cunosc@tor redutabil al limbii grece}ti, aptitudine
str@lucit pus@ la ^ncercare de traducerea Bibliei dup@
Septuaginta. Elementelor de limb@ greac@, ^nsu}ite la
Blaj cu Grigore Maior ca profesor, le va ad@uga la
Viena un studiu aprofundat. La Universitate, greaca
se preda ^n anul II al ciclului teologic,153 prea pu]in
pentru o cunoa}tere perfect@ a limbii. Aprofundarea
ei la Sf$nta Barbara se impunea de la sine. Prezen]a
lui Micu la Viena marcheaz@, de altfel, trecerea ^ntregii
vie]i culturale a rom$nilor ardeleni ^n faza matur@ a

{colii Ardelene, periodiz@rile ^ndeob}te acceptate consider$nd lucrarea lui Samuil Micu, Carte de rogaciuni,
ap@rut@ la Viena ^n 1779, ca cea dint$i manifestare a
acestei maturit@]i.154
Unirea rom$nilor cu Biserica Romei a ^nsemnat ordonarea unui haos }i umplerea unui vid primejdios.
Spiritualitatea unui popor este axa vital@ a existen]ei
sale istorice. Haosul spiritual s-a instaurat ^n via]a rom$nilor ardeleni odat@ cu asaltul brutal al calvinismului. Dezvoltarea fireasc@ a ortodoxiei, a}a cum s-a petrecut ea la rom$nii extracarpatini, sub domina]ia turcilor p@g$ni, a devenit imposibil@ ^n Transilvania,
dominat@ politic de maghiarii cre}tini. Haosul a sporit
enorm odat@ cu apari]ia c@r]ilor religioase ^n limba rom$n@, prin care se insinuau rom$nilor ardeleni dogme
}i practici religioase str@ine de legea lor tradi]ional@,
repugnante pentru credincio}i. Na]ionalizarea limbii
de cult, generalizat@ ^n secolul al XVII-lea ^n toate cele
trei ]@ri rom$ne}ti, era un mesager al modernit@]ii ^n
Biserica Oriental@. Prin acest fenomen, rom$nii se
eliberau de servitutea celei de a treia limbi universale
de cult, slavona, hibrid cultural creat de puterea
bizantin@, din ra]iuni politice. Pentru rom$ni, ^n mod
aparte, introducerea limbii na]ionale ^n biseric@ a constituit un punct de con}tiin]@ }i m$ndrie istoric@, pe o
coloan@ de cunoa}teri }i recunoa}teri, interne }i
interna]ionale, a descenden]ei noastre din romani }i
de la Roma, a latinit@]ii limbii rom$ne.155 Dar, ^n
viziunea ^nv@]a]ilor clerici ortodoc}i ai vremii,
introducerea limbii rom$ne nu putea fi instrumentul
de aducere a poporului la pierzanie, la erezie. Varlaam cu R@spunsul s@u pune cap@t spinoasei probleme, anatemiz$nd calvinismul ascuns sub slov@ rom$neasc@. Efectul a fost, ^ns@, devastator sub raport cultural. Paralel cu explozia culturii umaniste din [ara
Rom$neasc@ }i Moldova,156 Transilvania r@m$ne ^n
umbra unei degringolade dramatice, unde ortodoxia
era amestecat@ cu calvinismul la nivelul institu]ional,157
dec@zut@ ^n rebarbativ }i supersti]ie la nivelul popular.158

La Franz Joseph Sulzer, Geschichte der Transalpinische Daciens, III, Viena, 1782, p. 19 24, 26 29.
Au ap@rut ^n cartea lui Samuel Knall, Dazien bey dem tode Marien Theresien, Sibiu, 1780. Reproducere
integral@ ^n Archivu pentru filologie }i istorie, 1870, nr. XXXIV, p. 689 691. Cf. }i Ioan Chindri}, Poezia lui
Gheorghe {incai, ^n Anuarul Institutului de Istorie }i Arheologie din Cluj, XXIX, 1989, p. 401 433.
150
Onomasticon Serenissimi Hereditarii Principis Regii Archi-Ducis Austriae et Regni Hungariae Palatini
Iosephi. Pestini Anno MDCCCV. Inter concentus musicos Lingvis Latina et Nationum Hungariam Incollentium
Celebratum. Budae, Typis Regiae Universitatis Pesthanae. Vezi Ioan Chindri}, Poezia lui Gheorghe {incai, p.
408, nota 13.
151
Vezi un interesant desf@}ur@tor al acestui program la Lucia Protopopescu, Noi contribu]ii..., p. 47 48,
nota 147.
152
Ibid., p. 50.
153
Programa universitar@ ^n bro}ura Praelectiones tam ordinarie quam extraordinarie in Universitate
Vindobonensi, a IV Novembriis MDCCLXXVIII vsque ad VII Septembris MDCCLXXX habendae. Vienae.
Litteris a Gellerianis, reprodus@ ibid., p. 197 204.
154
Carte de ragaciuni pentru evlavia homului chrestin. In Vienna. Typarita la Joseph nob. de Kurzbek, anul
Incarnatii Domnului MDCCLXXIX.
155
Adolf Armbruster, Romanitatea rom$nilor. Istoria unei idei, Bucure}ti, 1993, pass.
156
O imagine sintetic@ la Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, Bucure}ti, 1979.
157
Alexandru Grama, Institu]iile calvine}ti ^n biserica rom$neasc@ din Ardeal, Blaj, 1895, studiu unic
asupra problemei, r@mas actual.
158
D. Prodan, op.cit., p. 107.
148
149

18

Unirea de la 1700 a ^ntors fa]a Transilvaniei spre

Europa aceluia}i umanism, ^n condi]iile c$nd agresiunea calvinist@ asupra rom$nilor nu putea fi st@vilit@ dec$t prin luarea acestora sub scutul puternicei
Biserici Catolice. Odat@ haosul suprimat }i ordinea
instaurat@, vidul spiritual s-a umplut de idei, cuno}tin]e }i oameni apar]in$nd Europei evoluate, laboratorul civiliza]iei esen]iale a lumii.
Aceast@ prim@ intrare ^n Europa a rom$nilor a
avut ca precursor Transilvania, iar ca artizan unirea
cu Roma }i centrul esen]ial al noii confesiuni, Blajul.
Spre acest centru au convers toate determin@rile urm@rite p$n@ aici, f@c$nd din modestul t$rg de la ^ncreng@tura T$rnavelor o stea dens@, gata s@-}i reverse
preaplinul. Aceast@ rev@rsare s-a ^nt$lnit pe traseu cu
acumularea, la mijlocul secolului al XVIII-lea, f@c$nd
din Blaj o inim@ care prime}te via]@ }i d@ via]@ ^n
ritm sistematic. %nving@tor ^n plan spiritual, Blajul a
^nceput s@ creeze.

credincio}ilor, ca factor de coeziune spiritual@ }i

solidaritate uman@. Arhieraticonul era menit s@ fac@
parte din recuzita de ierarh militant a episcopului de
la Blaj, slujba arhiereasc@ trebuind s@ impresioneze,
s@ inspire for]@ }i s@ creeze un cadru de m@re]ie }i
frumuse]e inteligibil@ pentru to]i. Versiunea
rom$neasc@ a rug@ciunilor din Arhieraticon eman@
frumuse]e de stil }i ^n@l]are spiritual@, investind
lucrarea cu calitatea ^n plus de remarcabil@ oper@
literar@, pentru vremea }i ^n accep]iunea vremii ^n
care s-a creat.162 Av$nd la baz@ izvoare latine, slavone
}i grece}ti, Arhieraticonul face parte din seria de
scrieri care vor ie}i cur$nd din condeiele Blajului ^n
ritm impresionant, marc$nd identitatea }i vigoarea
spiritual@ a greco-catolicismului rom$nesc.163
Luminismul secolului al XVIII-lea s-a mi}cat ^n
sincron european, dinspre vest spre est, cu lentoarea
marilor fenomene de ad$ncime, pe curbele de nivel
ale specificit@]ilor fiec@rei solidarit@]i umane ^nt$lnite
^n cale. Cea mai notabil@ caracteristic@ aparte a
luminismului din Transilvania, numit }i {coala
Ardelean@, este puternica sa voca]ie cre}tin@.164 Clasa
intelectual@ a c@rei evolu]ie am urm@rit-o, structur@
minimal@ pentru construc]ia unei culturi, a transformat
aceast@ voca]ie ^n ac]iune. %n situa]ia dat@, primul
sunet preiluminist era nevoia de cuv$nt rom$nesc,
pe seama unui popor b$ntuit de tempeste neobi}nuite.
Literatura religioas@ din Transilvania era, la 1750,
d@r$mat@ din fundament, dependent@ de c@r]ile care
veneau de peste Carpa]i, mai ales din [ara
Rom$neasc@. Curtea de la Viena a considerat aceast@
dependen]@ ca pe o stavil@ ^n calea definirii grecocatolicismului ardelean. De aceea, printr-un decret
din 23 noiembrie 1746, Maria Tereza interzice orice
import de c@r]i din [ara Rom$neasc@ }i ordon@ confiscarea celor existente la credincio}ii uni]i.165 Era
limpede: greco-catolicii trebuiau s@-}i aib@ propria

OPERA LITURGIC~

{coala Ardelean@ ^l are ca precursor pe Inochentie Micu-Klein, etalonul spiritului desc@lec@tor, care face s@ r@sar@ gr@dini ^n mijlocul pustiului. O ^n}iruire a priorit@]ilor care
^i apar]in ^n ini]ierea noilor structuri culturale ^n
Transilvania, ar epuiza toat@ lista.159 Cea mai recent@
descoperire e faptul c@ este autorul celei dint$i scrieri
biserice}ti esen]ial greco-catolice, expresia noii religii
la nivelul altarului }i al arhiereului. Este un Arhieraticon redactat la Roma, ^ntre 1745 1748, ^ntocmit
dup@ normele }tiin]ifice ale marelui Arhieraticon
ortodox tip@rit la Paris ^n 1643 }i 1676.160 Micu-Klein
a scris aceast@ carte de altar cu g$ndul de a ^nt@ri
eparhia F@g@ra}ului, c@reia ^i era ^nc@ episcop, de}i
aflat ^n autoexil la Roma.161 %n ambian]a vremii, nici
un alt element nu egala prezen]a arhiereului ^n mijlocul

Ioan Chindri}, Blajul luminist, pass.

Archieraticon. Liber pontificalis Ecclesiae Graecae. Nunc primum ex regiis mss. Euchologiis, aliisque
probatissimis monumentis collectus, Latina interpretatione, notis ac observationibus antiquitatis ecclesiasticae
plenissimis illustratos. Meditatione ac labore Isaacii Haberti, episcopi Vabrensis, doctoris Sorbonici, regi a
consiliis. Parisiis, apud Ludovicum Biblaine MDCLXXVI. Am consultat ambele edi]ii la Universittsbibliothek
din Viena, sub cotele: III 238 386 }i III 222 929.
161
Din vasta literatur@ dedicat@ exilului la Roma, ajunge indicarea unui singur titlu, care le rezum@ pe
toate: Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745 1768, I III, Cluj-Napoca, 1997.
162
Iat@, de exemplu, textul rug@ciunii rostite de arhiereu la hirotonia preotului: Dumnezeule cel mare
^ntru t@rie }i neurmat ^ntru ^n]eleagere, minunat ^ntru sfaturi mai v$rtos dec$t fiii omene}ti, ^nsu]i, Doamne, }i
pre acesta pre care bine l-ai voit a ^ntra ^n stepena preo]iii, umple pre el cu d@ruirea Sf$ntului T@u Duh, ca s@
fie destoinic a sta ^naintea nevinovatului T@u jertvenic, s@ propoveduiasc@ Evangheliia m$ntuin]ii Tale, a
lucra sfin]irea cuv$ntului T@u celui adev@rat, s@ aduc@ [ie daruri }i jertve suflete}ti, s@ ^nnoiasc@ oamenii T@i
iar@}i cu feredeul fiin]ii. Cum }i ^nsu}i s@ Te t$mpine ^ntru a doao venire a marelui Dumnezeu }i m$ntuitoriului
nostru, lui Isus Hristos, a unuia n@scut fiiului T@u, s@ ia plata tocmirii cei bune, a tocmealelor celor minunate,
^ntru mul]imea bun@t@]ilor Tale.
163
Manuscrisul se p@streaz@ la Biblioteca Central@ Universitar@ Lucian Blaga din Cluj-Napoca, sub
cota ms. 4072.
164
Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardeleana in Transilvania, ^n Prospettiva persona, Teramo,
IV, 1995, nr. 12, p. 42 46; nr. 13 14, p. 24 28.
165
Augustin Bunea, Episcopii Petru Paul Aron }i Dionisiu Novacovici..., p. 357.
159
160

19

tipografie, care s-a }i ^nfiin]at, fire}te c@ la Blaj, ^n

1747.166 Momentul nu este unul local, ci se ^ncadreaz@
^ntr-un fenomen european de rupere a monopolului
tipografic vest european. Dup@ 1750 constat@
Pierre Chaunu acestui centru neschimbat i se
adaug@ noi teritorii marginale, Germania lui
Guttenberg ^}i reia locul, iar capitalele din nord }i din
estul profund ^}i aprind una c$te una luminile pe
tabloul de bord al c@r]ii.167 Existen]a unor c@r]i
tip@rite la Blaj ^ntre 1747 }i 1750 este sub semnul
probabilit@]ii, ca subiect ^n curs de cercetare.168 R@m$ne deci ca an un cert al ^nceputurilor tipografiei
de la Blaj tocmai cel suscitat de Chaunu, 1750. Atunci
a ie}it de sub tipar minunata c@rticic@ Floarea
adev@rului, prima tip@ritur@ greco-catolic@ v@zut@ de
cercet@tori, entitate legendar@ a trecutului cultural rom$nesc.169 Este rodul colabor@rii ^nv@]a]ilor bl@jeni
din prima genera]ie a {colii Ardelene, care s-a
manifestat dup@ o periodizare acceptabil@, ^ntre 1744
1780.170 Erau cu to]ii c@lug@ri ai Ordinului Sf$ntul
Vasile cel Mare, intra]i ^n m@n@stirea cu hramul Sfintei
Treimi, fondat@ de ^mp@ratul Carol VI, edificat@ de
Inochentie Micu-Klein }i deschis@ efectiv de Petru
Pavel Aron, ^n 1747, pe c$nd era doar vicar general.
Primul c@lug@r a fost b@tr$nul grec Leontie
Moschonas, c@ruia i s-au al@turat }i trei tineri monahi
^ntor}i de la studii: Silvestru Caliani }i Grigore Maior
de la Roma, iar Gherontie Cotorea de la Tirnavia. Li
s-a ad@ugat ^n 1750 Atanasie Rednic,171 ^ns@ acesta
trebuie exclus din r$ndul autorilor, ^ntruc$t cartea era

ie}it@ de sub tipar la 30 martie al aceluia}i ani. Cuvio}ii ieromana}i autori, cum se autodenumesc ^n
titlul c@r]ii, r@m$n a}adar cei patru, ajuta]i }i ^ndruma]i
de Petru Pavel Aron. Inten]ia }i planul acestora
constau ^n a redacta o lucrare ^n acela}i timp savant@
}i popular@, ^n care s@ defineasc@ am@nun]it esen]a
unirii cu Roma }i legitimitatea teologic@ a confesiunii
greco-catolice. Familiarizarea ardelenilor no}tri cu
literatura polemic@ a }colii lui Bellarmino ^}i arat@
primele roade. Ideea inspirat@ a autorilor este aceea
de a combate adversarul cu armele acestuia. Chiar la
^nceputul lucr@rii, ^n Predoslovie, sunt indicate 13 c@r]i
pe care se bazeaz@ argumenta]ia, toate ortodoxe, zon@
din care era contestat@ unirea, tip@rite ^n [ara
Rom$neasc@ }i ^n Moldova.172 Este prima carte
rom$neasc@ unde se indic@ o bibliografie de lucru.
Iat@ spun autorii ce adev@ruri se reveleaz@ din
aceast@ bibliografie. Cu trimiteri punctuale la literatura
ortodox@, bl@jenii demonstreaz@ ^n mod ingenios c@
temelia unirii cu Roma nu este altceva dec$t credin]a }i ^nv@]@tura Sfin]ilor P@rin]i. Aceast@ temelie
o constituiau cele patru puncte ale Sinodului de la
Floren]a din 1439, pe baza c@rora rom$nii din
Transilvania au ^mbr@]i}at unirea: 1. Papa de la Roma
este capul v@zut al ^ntregii biserici cre}tine; 2. Spiritul Sf$nt purcede de la Tat@l }i de la Fiul, ca de la un
singur izvor (Filioque); 3. p$inea azim@ (nedospit@)
este materie suficient@ a Sfintei Cuminec@turi; 4.
^ntre Iad }i Rai exist@ un loc de cur@]ire a p@catelor,
Purgatoriul. Am@nun]ite argument@ri cu iz scolastic,

Dup@ p@rerea lui Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., partea din Perspective, p. 63. Despre istoricul
tipografiei bl@jene vezi Augustin Bunea, Episcopii..., p. 352 361; Ioan Georgescu, Tipografia Seminariului
din Blaj, ^n Boabe de gr$u, V, 1934, nr. 1, p. 1 31; Zenovie P$cli}anu, Tipografia din Blaj, ^n Boabe de
gr$u, V, 1934, nr. 2, p. 105 108; Mircea Tomescu, Istoria c@r]ii rom$ne}ti de la ^nceputuri p$n@ la 1918,
Bucure}ti, 1968, p. 99 100; Zsigmond Jak, Philobiblon transilvan, Bucure}ti, 1977, p. 237 246.
167
Op.cit., I, p. 326.
168
Gabriela Mircea, Despre tip@riturile vechi bl@jene incerte }i necesitatea evalu@rii lor sistematice, ^n
Apulum, XXXIII, 1996, p. 19 32.
169
Titlul complet este: Floarea adev@rului, pentru pacea }i dragostea de ob}te, din gr@dinile Sfintelor Scripturi.
Prin mare str@daniia cucearnicilor ^ntre ieromona}i, ^n M@n@stirea Sfintei Troi]e de la Blaj acum ^nt$i culeas@.
Carea luminat arat@ cum c@ unirea alt@ nu easte, f@r@ numai credin]a }i ^nv@]@tura Sfin]ilor P@rin]i. Tip@ritu-s-au
^n Blaj, ^n anul Domnului 1750, martie 30. Se mai cunoa}te un singur exemplar din aceast@ carte, la Biblioteca Na]ional@ din Budapesta (Orszgos Szchnyi Knytr), cota 324007. Despre felul cum a ajuns ea
acolo, vezi Ioan Chindri}, Cartea rom$neasc@ veche la Budapesta, ^n Acta Musei Napocensis, Istorie, 33 II,
1997, p. 215 229. Din literatura dedicat@ acestei c@r]i, vezi Viktor Akantisz, Dr. Todoreszku Gyula s neje
Horvth Aranka rgi magyar knyvtra, Budapesta, 1922; Carlo Tagliavini, Contribu]ii la Bibliografia
rom$neasc@ veche (Trei tip@rituri unite de la Blaj), ^n Cercet@ri literare, V, 1943, p. 1 7; Florentina Zgraon,
Floarea adev@rului edi]ia princeps (1750), ^n Limba rom$n@, XLII, 1993, nr. 3, p. 123 128; nr. 4, p. 171
177. Floarea adev@rului a suscitat la vremea sa o ripost@ dur@ din partea episcopului Grigorie de la R$mnic
(1749 1764), mai apoi mitropolit al Olteniei, ^ntr-o lucrare r@mas@ ^ns@ ^n manuscris p$n@ ^n 1944 (vezi
Teodor Bodogae, Despre cuno}tin]ele teologice ale preo]ilor no}tri de acum 200 de ani. Semnifica]ia unui
manuscris din 1765, ^n Anuarul, XX (II), 1943 1944, p. 177 302.
170
Zoltn I. Tth, op.cit., p. 151 296. Grigorie de la R$mnic, ^n polemica amintit@ aci supra, crede c@
lucrarea s-au f@cut de un vl@dic@ de la Blaj, anume Aaron. Afirma]ia nu st@ ^n picioare. Petru Pavel Aron ^}i
va asuma paternitatea tuturor scrierilor sale tip@rite.
171
Augustin Bunea, Episcopii..., p. 277 278; Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 59.
172
%ntre care Biblia de la Bucure}ti din 1688, Penticostarul de la R$mnic din 1743, %ndreptarea legii
(Pravila) de la T$rgovi}te din 1652, Molitvenicul de la R$mnic din 1741, Vie]ile sfin]ilor de la Ia}i din 1682
1686 (a lui Dosoftei), Cheia ^n]elesului, Bucure}ti, 1678 etc.
166

20

^ntr-o frumoas@ limb@ rom$neasc@,173 duc la bun sf$r}it

o ^ntreprindere care va r@m$ne de referin]@, fiind
reeditat@ de episcopul Ioan Bob ^n 1816, tot la Blaj,
f@r@ nici o modificare.
Aceast@ prim@ tip@ritur@ bl@jean@ a ^nt$mpinat ^ns@
ostilit@]i }i ^ntre catolici. %n 1752 1754, afl$ndu-se la
Viena ^n vederea confirm@rii ^ntru episcopie, Petru
Pavel Aron a tradus }i tip@rit ^n limba latin@ cartea,
sub titlul Flosculus veritatis, la o dat@ incert@, probabil
chiar 1752. Nu i s-a dat ^ns@ voie s@ o difuzeze, drept
pentru care a trimis un exemplar la Roma, pentru
aprobarea de c@tre pap@. Aceast@ edi]ie latin@ nu s-a
difuzat, ^ns@ n-a r@mas p$n@ la urm@ nevalorificat@. %n
1862, vestitul cardinal }i erudit francez Jean Baptist
Pitra (1812 1889) a retip@rit-o la Roma, cu cuvinte
de laud@ la adresa ei.174
Exist@ p@rerea ^ndrept@]it@ dup@ care fermentul
principal al scrierii ar fi fost Gherontie Cotorea.175
Personaj interesant, acesta ^}i f@cuse studiile la
Tirnavia, ^ntr-o alt@ institu]ie fondat@ de Peter Pzmny,
prin care trecuse }i Inochentie Micu-Klein ^ntre 1725
1729. Universul mai ^nchis de la Tirnavia, }i de aceea
mai exclusivist, dominant tot de iezui]i, a imprimat
personalit@]ii lui Cotorea oarecare asprime a
convingerilor, ^ns@ }i fermitate linear@, la obiect. %n anii
studen]iei, el a tradus lucrarea iezuitului francez Louis
Maimbourg, Histoire du schisme des Grecs,177 una din
cele mai dure polemici antiortodoxe din literatura iezuit@, carte de mare succes la vremea ei. Cunoa}terea
limbii franceze de c@tre Cotorea este un am@nunt de
re]inut, ^ntruc$t se pare c@ lucrarea n-a avut o edi]ie
latin@ ^naintea anului 1747, c$nd acesta }i-a ^ncheiat
studiile la Tirnavia. R@mas@ ^nc@ ^n manuscris,178
aceast@ scriere, cu titlul rom$nesc Despre schismaticia
grecilor, este ^nso]it@ de o compila]ie intitulat@ Despre
articulu}urile ceale de price, ^n care Cotorea clarific@,
^n stil polemic, problema celor patru puncte dogmatice
ale unirii cu Roma. Asem@narea cu stilul }i argumenta]ia
din Floarea adev@rului ^l poate indica ^ntr-adev@r pe
Cotorea drept principal autor al acesteia. Aceast@ a
doua parte este notabil@ ^ns@ dintr-un motiv care
transcede simpla r@fuial@ a lui Maimbourg }i a lui Cotorea cu schismaticii. %n stilul cooperant al vremii,
bl@jeanul include la sf$r}itul textului o seam@ de

considera]ii personale despre trecutul rom$nilor,

elegiace, dar }i cu aplomb propagandistic. Iat@ pasajul
cel mai important: Era oarec$nd }i neamul rum$nesc
neam vestit }i l@udat, iar@ acum f@r@ de veaste }i de
to]i oc@r$t zace. Era oarec$nd viteaz }i ^n r@zboiu tare,
iar@ acum f@r@ de puteare }i mai fricos dec$t alte
neamuri. Era oarec$nd ^n]elept, iar@ acum ^ncunjurat
de norul nesciin]ii. Era de cinste, iar@ acum de to]i
l@p@dat. Poruncea oarec$nd }i Ardealului, iar@ acum
nici ]@rii sale. %i slujea oarec$nd alte neamuri, acum
d$nsul easte bajocura acelora.179 Nostalgia m$ndr@
a lui Cotorea se refer@, desigur, la descenden]a noastr@
din romanii cei vesti]i }i l@uda]i, dar, surprinz@tor, }i
la un trecut istoric unitar al rom$nilor. Poruncia
oarec$nd }i Ardialului se refer@ la rom$nii de dincolo
de Carpa]i, care acum nici ]@rii sale nu poruncesc,
fiind ^n robie turceasc@, a}a cum Ardealul era ^n robie
ungureasc@. Textul creeaz@ un precedent glorios ^n
literatura rom$n@, apreciat ca atare de istoricii
literari.180 Finalitatea lui Cotorea se clarific@ odat@ cu
explicarea motivului dec@derii rom$nilor din eroicul
lor trecut. Cauza este desp@r]irea rom$nilor de Biserica
Romei }i urmarea schismaticiei grece}ti. {i cunosc
zice c@ n-am avea oc@ (motiv n.n.) a ne desp@r]i
de Biserica R$mului, fiind }i noi s$nge adev@rat a
r$mleaniilor. Pentru rom$ni, deci, unirea cu
catolicismul ^nseamn@ revenirea la vechea credin]@
roman@, ^n care ne-am n@scut ca popor }i care este
firesc s@ ne atrag@ iar@}i spre sine. Prin acest demers
de idei, Cotorea d@ un sens na]ional unirii cu Roma,
urm$ndu-l astfel pe Inochentie Micu-Klein, care ^n 1744
spunea c@ situa]ia trist@ }i nemaiauzit@ a rom$nilor
de ambele rituri se datore}te schismei, adic@ desprinderii de vechea religie roman@.181 Iat@, deci, c@
primele sclipiri ale directivei na]ionale, care va face
gloria greco-catolicismului }i a {colii Ardelene, nu le
^nt$lnim la intelectualii forma]i ^n mediile cosmopolite
ale Romei }i Vienei, ci la cei veni]i de la Tirnavia, punct
de interferen]@ a unor solidarit@]i etnice cu tr@s@turi
proprii pronun]ate. Astfel s-a n@scut modelul de
legitimare istorico-na]ional@ a confesiunii greco-catolice
}i pe acest suport se vor manifesta bogatele opere justificative ale {colii Ardelene, fie ele scrieri religioase,
fie laice.182

Florentina Zgraon, op.cit., pass.

Augustin Bunea, Episcopii..., p. 358, 369.
175
Teodor Bodogae, op.cit., p. 280.
176
Francisc Pall, Forma]ia }colar@ a lui Inochentie Micu-Klein, ^n Apulum, XIX, 1981, p. 229 238.
177
Tip@rit@ la Paris, ^n 1677, cu reedit@ri ^n 1678, 1679, 1682, 1687 etc.
178
La B.A.R.Cj., ms. rom. 90 (dup@ catalogul Com}a).
179
Apud Augustin Bunea, Episcopii..., p. 372.
180
Vezi Mircea Anghelescu, Preromantismul rom$nesc, Bucure}ti, 1971, p. 36.
181
%ntr-un memoriu din acel an c@tre Curtea de la Viena: Da aber die Walacher schismatisch waren, ist
es leitchtlich zu muthmassen, dass das Schisma selbe in dieses unerhrte Tractament geworfen habe. Apud
Zenovie P$cli}anu, Istoria bisericii..., p. 63.
182
Despre Gherontie Cotorea vezi Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 350 351, 427; Timotei Cipariu,
Acte }i fragmente..., p. 121; Nicolaus Nilles, op.cit., II, p. 613, 661; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 9, 34,
134, 143, 235, 277 295, 344, 368, 371 373; Ioan Ra]iu, Dasc@lii no}tri. Scurte noti]e din via]a }i activitatea
lor literar@ (1754 1848), f.l., f.a., p. VII IX; Nicolae Dr@ganu, Histoire de la litterature roumaine de
Transylvanie des origines la fin du XVIII-e sicle, Bucure}ti, 1938, p. 56 59; Nicolae Com}a, Manuscrisele
rom$ne}ti..., p. 94 98; Zoltn I. Tth, op.cit., apud indice, sub voce Kotore Gerontius; Angela BecleanuIancu, Geneza culturologiei rom$ne}ti, Ia}i, 1974, p. 75 76.
173
174

21

Iat@ deci cum, ^nc@ din faza manuscris@, crea]ia

preiluminist@ a {colii Ardelene se divide ^n dou@ direc]ii.
Arhieraticonul lui Inochentie Micu-Klein d@ semnalul
refacerii literaturii de altar, ajuns@ la cea mai joas@
cot@, ^n urma decretului de interzicere al Mariei Tereza. Scrierile lui Gherontie Cotorea sunt mesagerii
^nainta]i ai laturii militante a aceluia}i curent de g$ndire
}i ac]iune. Dializ$nd marea literatur@ umanist@ a
Europei, prima clas@ intelectual@ de tip popular }i extins
din istoria rom$nilor se reg@se}te }i se mobilizeaz@ ^n
jurul nevoilor stringente }i numeroase ale na]iunii care
a creat-o. Acumul@rile cantitative de o jum@tate de veac
au explodat dup@ 1750 ^ntr-o veritabil@ eflorescen]@
de crea]ii }i c@r]i. La 1754, Blajul cultural ^}i adaug@
dimensiunea didactic@, prin deschiderea vestitelor }coli
rom$ne}ti greco-catolice. Foarte cunoscut }i mediatizat
de istorici,183 evenimentul deschiderii }colilor }i
faimoasele lor rezultate ulterioare poate fi ilustrat prin
tr@s@tura lui esen]ial@. Prin }colile Blajului, cuno}tin]ele
de tip european acumulate timp de o jum@tate de secol
au cobor$t de la nivelul elitei intelectuale la nivelul popular. A fost modalitatea local@ de ac]iune luminist@, ^n
sensul implic@rii poporului ^n opera de con}tiin]@ spiritual@ }i conduit@ cet@]eneasc@. Odat@ cu }colile
^ntemeiate, Blajul a ^nceput s@ reverse asupra
comunit@]ii rom$nilor din cuno}tin]ele umaniste
acumulate. Tipic@ ^n cazul Transilvaniei a fost
reducerea la un singur centru a ^ntregului demers luminist, la Blaj. El dob$nde}te astfel caracterul unei
monade, inim@ ce a pulsat seva necesar@ a unei uria}e
reforme istorice, care ^i va implica pe ardeleni mai ^nt$i,
apoi rom$nimea ^ntreag@ }i destinul na]ional al
acesteia. Faptul c@ Blajul era un centru ecleziastic
populat de prerogative clericale, o republic@ teocratic@ sau, dup@ expresia cardinalului Iuliu Hossu,
Vaticanul rom$nilor, i-a legitimat moral calitatea de
metropol@ spiritual@, ^n mentalul unui popor legat prin
toate filierele fiin]ei sale istorice de religie }i biseric@.
Dup@ r@scoala lui Sofronie }i revenirea unei mari p@r]i
a rom$nilor la ortodoxie, la 1762, greco-catolicismul
rom$nesc s-a ^nt@rit, ^n loc s@ sl@beasc@, iar capi}tea

lui, Blajul, }i-a ^nceput mar}ul triumfal ^n istoria

rom$nilor. Ideea european@ }i modelul omului cu }tiin]@
de carte, scos din ignoran]a medieval@, au avut o for]@
irezistibil@ de contaminare. Venit din mediu bisericesc
}i religios }i scutit de accentele ateiste din occident,
luminismul ardelean a fost oper@ de zidire nou@, pe
temeliile vechi }i statornice ale tradi]iilor na]ionale.184
Cu nesemnificative excep]ii, dasc@lii Blajului au fost
oameni ai bisericii, c@lug@ri mai ^nt$i, at$ta timp c$t
spiritul vremii a impus acest lucru, iar mai apoi }i preo]i
celibi. %ntre altar }i }coal@, ^ntre biseric@ }i na]iune,
Blajul }i oamenii s@i au creat o simbioz@ precursoare
de model istoric cu b@taie lung@ ^n viitor.
Deocamdat@, la deschiderea tipografiei, Blajul avea
datoria de a reface literatura religioas@, mai corect de
a crea o asemenea literatur@ pertinent@ de confesiunea
greco-catolic@. Nu decretul imperial din 1747,185 ci imperiul necesit@]ii a dus la editarea ^ntregului patrimoniu
de c@r]i necesare cultului religios. Cel mai urgent a fost
Ceaslovul cu rug@ciunile orelor, un volum masiv, de
660 de pagini, lucrate de aceia}i ieromona}i care
f@cuser@ }i Floarea adev@rului. %n Predoslovie, ei relev@
lipsa cea mare de c@r]i biserice}ti, cea de fa]@ fiind
menit@ ca s@ s@ vindece c$tu}i de c$t aciast@ mare
sc@dere.186 Cu aceast@ carte, tip@riturile bl@jene ^ncep
s@ fie ^mpodobite cu gravuri, realizatorii lor ^ntemeind
^n timp o remarcabil@ }coal@ artistic@ a gravurii ^n
lemn.187 Artistul de la 1751 este Vlaicu, din ale c@rui
lucr@ri Ceaslovul cuprinde nu mai pu]in de 11. A lui
este }i imaginea vechii m@n@stiri }i catedrale de la Blaj,
care va ap@rea ulterior ^n mai multe c@r]i bl@jene. Dimensiunea artistic@, ilustrat@ }i de al]i gravori ca Ioani]iu Endredi, Sandul Tipograful, Petru Papavici
R$mniceanu }i Dimitrie Finta adaug@ erudi]iei teologice
factorul receptivit@]ii populare, la un popor ata}at fidel
de cultul icoanelor, cum sunt rom$nii. Cartea a avut
un succes at$t de mare, ^nc$t la 1786 s-a scos edi]ia a
}asea,188 pentru ca ^n 1793 s@ se mai semnaleze o
edi]ie.189 Doi ani mai t$rziu, apare cartea despre
patimile }i moartea M$ntuitorului Hristos, Strastnicul,190
care cuprinde ordinea slujbelor din s@pt@m$na mare.

Vezi, selectiv, Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 333 334; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p.
217 224; Ioan Antonelli, Breviariu istoric al }coalelor din Blaj, Blaj, 1877; Augustin Bunea, Episcopii..., p.
277 312; Nicolae Albu, Istoria ^nv@]@m$ntului..., p. 173 200; Iacob M$rza, {coal@ }i na]iune ({colile din
Blaj ^n epoca rena}terii na]ionale), Cluj-Napoca, 1987.
184
Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardeleana..., pass.
185
Vezi supra, nota 165.
186
Titlul: Ceaslov acum ^ntr-acesta} chip ^nt$i tip@rit supt st@p$nirea pre^n@l]atei chesaro-cr@iesei Mariii Theresii.
Cu blagosloveniia preacinstitului P. Petru Aaron, gheneral vicare}ului, ^n Sf$nt@ M@n@stire de la Blajiu. La anul
de la Hristos 1751. Vezi }i Bibliografia rom$neasc@ veche (^n continuare siglat B.R.V.), IV, 70 71.
187
Alexandru Lupeanu-Melin, Xilografii de la Blaj, 1750 1800, Blaj, 1929; Cornel Tatai-Balt@, Gravorii
^n lemn de la Blaj (1750 1830), Blaj, 1995.
188
B.R.V., II, p. 265; Endre Veress, Erdly s magyarorszgi rgi olh knyek s nyomtatvnyok (1544
1808), Cluj, 1910, p. 61; Iosif Naghiu, Tip@rituri bl@jene ^ntre 1750 1800, ^n Cultura cre}tin@, XXIV, 1944,
nr. 5 6, p. 317.
189
Daniela B@rbulescu, Contribu]ii la Bibliografia rom$neasc@ veche, ^n Glasul bisericii, XXI, 1962, nr.
3 4, p. 392 396.
190
Strastnic care cuprinde ^n sine slujba sfintelor patimi }i a %nvierii Domnului Hristos. Acum ^ntr-acesta
chip tip@rit supt st@p$nirea pre^n@l]atei chesaro-cr@iasei Mariii Theresiii, cu blagosloveniia presfin]itului vl@dichii
F@g@ra}ului chiriu chir Petru Pavel Aaron de la Bistra. %n M@n@stirea Sfintei Troi]e de la Blaj. Anii de la Hristos
1753. Vezi }i B.R.V., II, p. 126; IV, p. 245 247.
183

22

a r@mas acut@ }i dup@ aceast@ edi]ie bl@jean@, astfel

c@ la 1775 Liturghierul a fost reeditat, dup@ o
aproba]ie a lui Ieronim Kalnoki, canonic }i c@r]ilor
revizor, din 17 iulie a aceluia}i an.196 Aceast@
reeditare poart@ ^ns@ }i pecetea voin]ei autorit@]ilor.
%n prim@vara anului 1773, episcopii uni]i din Imperiu
au fost convoca]i la Viena, la o conferin]@ pe teme
stringente ale bisericii unite, ^ntre care locul prim l-a
ocupat reducerea num@rului enorm de s@rb@tori,
mo}tenite din Biserica Oriental@. Au participat
Grigore Maior de la Blaj, ruteanul Andrei Bacsinsky
de la Munkcs }i croatul Vasile Boikovi. %ntre 1
martie }i 24 aprilie, episcopii }i canonicii ^nso]itori
pe Maior l-a ^nso]it t$n@rul c@lug@r Samuil Micu
au discutat ^ntre altele }i nevoia tip@ririi unor c@r]i de
cult deficitare, printre care }i Liturghierul.197 Tot ^n
anul 1756 s-a tip@rit }i Psaltirea, cea mai popular@
dintre c@r]ile biserice}ti. Nu se cunosc exemplare din
aceast@ prim@ edi]ie. Certitudinea apari]iei ei o confirm@ o scrisoare a lui Petru Pavel Aron din 1756 c@tre
episcopul romano-catolic de la Oradea.198 Pe de alt@
parte, cu ocazia vizita]iunii canonice ^n p@r]ile
S@tmarului, ^n acela}i an, el a poruncit ca fiecare
parohie s@ aib@ Psaltirea proasp@t tip@rit@.199 Abia
din a treia edi]ie, 1764, s-a p@strat exemplar ^ntreg.200

Aceea}i aten]ie o acord@ cucearnicii ieromona}i de

la Blajiu aspectului estetic al lucr@rii, fiind vorba de
o carte de altar. Sub imaginea m@n@stirii, care revine
}i aici, unul dintre ei }i-a ^ncercat condeiul cu
urm@toarele versuri: Trei fea]e v@z ^n Troi]@,/Un
Dumnezeu prin credin]@./Tat@l, Fiiul, Duhul Sf$nt/Un
g$nd }i o voie s$nt./Troi]ii s-au numit hramul,/Ca s@
p@zeasc@ tot neamul/{i cei din aceast@ vie/Un g$nd
}i-o voie s@ fie. Este cel dint$i Strastnic din cultura
noastr@, 191 fapt care, al@turi de frumuse]ea
p@trunz@toare a slujbelor cuprinse, i-a asigurat o mare
difuzare ^n Transilvania.192 Cartea a fost reeditat@ ^n
1773, ^n Sf$nta Mitropolie a Blajului, precizare care poart@ amprenta ostenta]iei episcopului Grigore
Maior (^nt$lnit@ }i ^n titlurile altor c@r]i bl@jene) de a
considera Episcopia F@g@ra}ului drept mitropolie,
continuatoare a celei de la Alba Iulia, ^ntemeiat@ de
Mihai Viteazul. La 1756 uni]ii ^}i tip@resc propriul
Liturghier.193 Editorii au folosit ca model Liturghierul
lui Antim Ivireanu din 1713, cu mici }i nesemnificative
modific@ri.194 Liturghierul era de cea mai mare lips@
^n Transilvania. %n pofida numeroaselor edi]ii
extracarpatice, aceast@ carte spre deosebire de altele
n-a p@truns aproape deloc ^n Transilvania, din
motive pe care cercet@torii nu }i le pot explica.195 Lipsa

Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 64.

Numai ^n Maramure}, zon@ exterioar@ Episcopiei F@g@ra}ului, au circulat 41 de exemplare, pentru ca
la edi]ia a doua, din 1773, num@rul s@ creasc@ la 79 de exemplare (Ioan B$rlea, %nsemn@ri din bisericile
Maramure}ului, Bucure}ti, 1909, pass; Aurel Socolan, Circula]ia c@r]ii rom$ne}ti p$n@ la 1850 ^n jude]ul
Maramure}, tez@ de doctorat, I, Cluj-Napoca, 1983, p. 124). La 1847, cartea ^nc@ se mai cump@ra, cu 5
florini, de c@tre popa Nechita din Ma}ca L@pu}ului (azi R@zoare), pe seama bisericii unite din localitate
(ibid., II, p. 173). Alte circa 50 de exemplare au fost identificate recent ^n inventarele biserice}ti din Transilvania
(Suzana Andea }i Avram Andea, Cartea rom$neasc@ veche din Transilvania ^n inventare biserice}ti, ClujNapoca, 1996, pass.).
193
Dumnezeie}tile Liturghii a celor dintru sfin]i p@rin]ilor no}tri Ioan Zlatoust, Vasilie cel Mare }i a
Prejdesfe}teniii. Acum ^ntru acesta chip tip@rit@, st@p$nind prean@l]ata chesaro-cr@iasa Romanilor, prin]esa
Ardealului iproci Maria Theresiia. Cu blagosloveniia preasfin]itului chiriu chir Petru Pavel Aaron, vl@dic@i
F@g@ra}ului. %n M@n@stirea Sfintei Troi]@ la Blajiu. Anul de la Hristos 1756. De Mihail Becicherechi. Vezi }i
B.R.V., II, p. 134; Endre Veress, Erdlyi s magyaroszgi..., p. 45; Iosif Naghiu, Tip@rituri bl@jene..., p. 311.
194
Zenovie P$cli}anu, Istoria bisericii..., p. 67.
195
Ibid.
196
B.R.V., II, p. 212; Endre Veress, Erdlyi s magyarorszgi..., p. 52.
197
Ioan Moga, Contribu]ii privitoare la tip@rirea c@r]ilor biserice}ti ^n veacul XVIII pentru rom$nii din
Transilvania }i Ungaria, ^n Omagiu %nalt Preasfin]iei Sale Dr. Nicolae B@lan, mitropolitul Ardealului, Sibiu,
1940, p. 584 593.
198
Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 67: ... nostra typographia alterum hoc anno ecclesiastici oficii partem...
hoc est psalterium edidit.
199
Ibid., p. 68. Pentru o Psaltire edi]ie princeps la Blaj ^n 1756 opineaz@ }i Zenovie P$cli}anu, Tipografia
din Blaj, p. 105 108; Barbu Theodorescu, Complet@ri }i rectific@ri la Bibliografia rom$neasc@ veche, ^n
Glasul bisericii, XIX, 1960, nr. 11 12, p. 1044; Daniela Poenaru, Contribu]ii la Bibliografia rom$neasc@
veche, T$rgovi}te, 1973, p. 46.
200
Psaltirea prorocului }i ^mp@ratului David. Acum a treia oar@ tip@rit@ cu blagosloveniia preasfin]itului
chiriu chir P. Pavel Aaron, vl@dic@i F@g@ra}ului. %n Sf$nta Mitropolie a Blajului. Anii de la Hristos 1764. Este
o tip@ritur@ de format 80 mic, p@strat }i la edi]iile urm@toare, Psaltirea fiind o carte de pietate }i la purt@tor.
Vezi }i B.R.V., II, p. 162; IV, p. 250 251; Aurel Filimon, Nou@ contribu]iuni la Bibliografia veche rom$neasc@,
^n Dacoromania, VI, 1929 1930, p. 274 287; Al. B@rc@cil@, Un tropar al preacuviosului Nicodim, ^n
Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, XXVI, 1933, p. 43; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312; Constantin
Pascu, Cartea rom$neasc@ veche ^n Biblioteca Brukenthal, Sibiu, 1976, p. 54.
191
192

23

Urm@toarele edi]ii sunt din 1773,201 1780202 }i 1786.203

Protocolul de la Viena din 1773, ^ncheiat la conferin]a
episcopilor uni]i, prevedea ca la sf$r}itul Psaltirii s@ fie
ad@ugat@ Pascalia.204 Abia ^n edi]ia lui Ioan Bob din
1786 se adaug@ acest element popular, ^n plus }i o
list@ cu nume jidove}ti care le pomene}te David la
psalmii lui, t$lcuite, cu istoriile lor.
Textul Psaltirii ^n sine, ^n aceste edi]ii, precum }i cel
care va intra ^n componen]a Bibliei de la Blaj din 1795,
este absolut identic cu cel care s-a impus ^n toate
Psaltirile rom$ne}ti din secolul al XVIII-lea, ^ncep$nd
cu Psaltirea de la Buz@u din 1703.205 Prestigiul variantei
Buz@u 1703 nu se opre}te ^ns@ aici, drumul ei a
continuat neschimbat p$n@ ^n secolul XX, c$nd reg@sim
textul ^n Biblia sinodal@ din 1914.206 O carte uzual@
deosebit de important@ era Euhologionul sau
Molitvenicul. La Blaj, prima edi]ie a Euhologhionului
s-a tip@rit ^n 1757.207 Relativ consistent, acest
Euhologhion a fost radical schimbat }i mult ^mbog@]it
la a doua editare, ^n 1784. Este, de fapt, o carte nou
redactat@, efort explicabil prin rolul deosebit al
Molitvenicului ^n activitatea pastoral@ a preo]ilor de rit
r@s@ritean.208 Este o lucrare ambi]ioas@, prin con]inut
}i form@, care tr@deaz@ existen]a unui autor competent }i unic, r@mas anonim. El con}tientizeaz@ faptul
c@ Molitvenicul este leg@tura cea mai frecvent@ }i mai
rapid@ dintre preot }i credincio}ii s@i. Ca atare, s-a

str@duit s@ adune ^n carte mai toate tainele }i r$nduielile pravoslavnicii Besearicii noastre a R@s@ritului.
Cuv$ntul ^nainte este ^n ^ntregime un scurt manifest
luminist, ^n care se depl$nge, de exemplu, pu]in@tatea
cunosc@torilor de legi ^ntru neamul nostru }i se promite tip@rirea de noi c@r]i, c@ ^nv@]@tura arat@ pre
om c@ este om, }i cu c$t este mai ^nv@]at omul, cu
at$t mai mult s@ os@bea}te de dobitoace. Pe dosul
foii de titlu se afl@ o gravur@ reprezent$nd stema
Transilvaniei ca principat al Imperiului Austriac, ^nso]it@ de opt versuri ^nchinate ^mp@ratului Iosif II.209
Loialismul proiosefin al lui Bob sintetizeaz@ rela]iile
speciale pe care rom$nii ardeleni le-au avut cu acest,
monarh providen]ial, patronul Aufklrung-ului austriac, ^n care s-a ^ncadrat }i cultura Blajului ^n secolul luminilor. Cartea, care se ^ncheie cu Sinaxarul
celor 12 luni de preste an, este ^mpodobit@ cu
gravuri ale arti}tilor xilogravori Petru Papavici
R$mniceanu }i Ioani]iu Endredi. 210 O tip@ritur@
impresionant@ prin dimensiuni este Octoihul
c$nt@rilor dup@ opt glasuri, tip@rit la 1760,211 pe
care tiparnicii o dedic@ Sf$ntului Ioan Damaschin,
autorul operei, ^n dou@ versuri sub portretul acestuia:
Organul blagosloviei Damaschin ^ncordeaz@/{i
noao Sf$nta Troi]@ bine ne-adevereaz@. A fost
reeditat ^n 1770, sub p@storia lui Atanasie Rednic,
}i de dou@ ori, 1783 }i 1792, sub a lui Ioan Bob.212

B.R.V., IV, p. 90.

B.R.V., II, p. 269; IV, 262; Endre Veress, op.cit., p. 53; Aurel Filimon, op.cit., p. 274 278; Iosif Naghiu,
op.cit., p. 315; D. {andru, %ndrept@ri la Bibliografia rom$neasc@ veche, ^n Revista istoric@, XVII, 1947, p.
138 156; Constantin Pascu, op.cit., p. 72.
203
B.R.V., II, p. 315; IV, p. 265; Endre Veress, op.cit., p. 62; Iosif Naghiu, op.cit., p. 317; G. H$ncu, Cartea
rom$neasc@ veche ^n Biblioteca V.A. Urechia, Gala]i, 1965, p. 51; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 230
231.
204
Ioan Moga, op.cit., p. 590.
205
Vezi Alexandra Roman, Psaltirile rom$ne}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea. Probleme de filia]ie,
^n Limba rom$n@, XXII, 1974, nr. 3, p. 233 242; idem, Contribu]ii la problema unific@rii limbii rom$ne
literare. (%n leg@tur@ cu edi]iile rom$ne}ti din secolul al XVIII-lea ale Psaltirii), ibid., nr. 1, p. 13 24.
206
Biblia adic@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a celei Nou@, Bucure}ti, 1914.
207
Euhologhion adec@ Molitvinic. Acum ^nt$iu ^ntr-acest chip tip@rit cu blagosloveniia preasfin]itului chiriu
chir Petru Pavel Aaron de la Bistra, vl@dic@i F@g@ra}ului. %n M@n@stirea Sfintei Troi]@ de la Blaj. Anii de la
Hristos 1757. Vezi }i B.R.V., II, p. 141; Endre Veress, op.cit., p. 46; Zenovie P$cli}anu, Tipografia din Blaj, p.
107; Iosif Naghiu, op.cit., p. 311.
208
Euhologhion adec@ Molitvenic, care cuprinde ^n sine r$nduiala Besearecii R@s@ritului, ce s@ cuvine
preo]imii a sluji la toat@ treaba norodului. Supt preafericita ^mp@r@]ie a pren@l]atului ^mp@rat al Romanilor,
marele prin]ip Ardealului }i celelalte Iosif al doile. Cu voia celor mai mari. Tip@rit@ acum a doa oar@ ^ntr-acesta
chip ^n Blaj, la anii de la Hristos 1784. Cu tipariul Seminariului. Vezi }i B.R.V., II, p. 290 292; IV, p. 264;
Endre Veress, op.cit., p. 56; Andrei Veress, Bibliografia rom$no-ungar@, II, Bucure}ti, 1931; D. {andru,
%ndrept@ri..., p. 141; Iosif Naghiu, op.cit., p. 316 317; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 222.
209
Sub titlul Stihuri politice}ti asupra stemei ^mp@r@te}ti: Gripsorul cu doao capete ^n@l]at/Schiptrul, m@rul
}i spata ^mpreunat/Semnulu puterii ^mp@r@te}ti arat@/Carea lui Iosif este ^ncredin]at@,/Lui Iosif cel mare, de
neamuri iubit, /Soare de scutin]@ noao r@s@rit. /Domnul cu pace mul]i ani s@-l tr@iasc@/{i prin El pre noi s@ ne
fericeasc@. Reproduse la Andrei Veress, Bibliografia..., II, p. 31.
210
Cornel Tatai-Balt@, Gravorii ^n lemn..., p. 119 121.
211
Octoih }i slujbele sfin]ilor de ob}te. Cu blagosloveniia preaosfin]itului }i prealuminatului chiriu chir
Petru Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i p@r]ilor ei ^mpreunate vl@dicul F@g@ra}ului. Tip@rit la
Sf$nta Troi]@ ^n Blaj 1760. Tip@ritur@ format 40, de 1 foaie + 506 + 218 + 38 p. Vezi }i B.R.V., II, p. 152; IV,
p. 249.
212
B.R.V., IV, p. 252 253; IV, p. 96; II, p. 349. Cf. }i Endre Veress, op.cit., p. 50 51 }i 71; Aurel Filimon,
op.cit., p. 617; C. Bobulescu, Pentru Bibliografia rom$neasc@. C@r]i necunoscute, ^n Spicuitor ^n ogor
vecin, I, 1920, fasc. 1 3, p. 46 55; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318.
201
202

25

{i r@sp$ndirea acestei c@r]i este excep]ional@,

identific$ndu-se ^n aceea}i zon@ a Maramure}ului,
^n zilele noastre, aproape 120 de exemplare
circulante din cele patru edi]ii. Catavasierul a fost
tip@rit de patru ori consecutiv, sub patru episcopi:
1762 sub Petru Pavel Aron,213 1769 sub Atanasie
Rednic,214 1777 sub Grigore Maior215 }i 1793 sub Ioan
Bob.216 Catavasierele bl@jene con]in }i catavasiile ^n
limba greac@, ortografiate ^ns@ cu slove chirilice,
dovad@ a faptului c@ ^n bisericile unite din Ardeal se
mai c$nta ^nc@ grece}te la sf$r}itul secolului al
XVIII-lea. O alt@ carte de pietate popular@, Acatistul,
avea ^n secolul al XVIII-lea un con]inut mult mai larg
dec$t ceea ce s-a impus ulterior a fi o carte de c$nt@ri
}i rug@ciuni ^n cinstea Fecioarei Maria. Este evident

acest lucru de la prima edi]ie, din 1763.217 Se adreseaz@ credincio}ilor de toate categoriile, c@rora la
sf$r}it li se ofer@ o tabel@ cu cifrele p$n@ la 1000,
scrise cu slove chirilice, pentru a face fa]@ tranzi]iei
presante la cifrele arabe. Reedit@rile din 1774,218
1786219 }i 1791220 nu rup aceast@ tradi]ie, lucru care
se va petrece ^ns@ ^n 1801, odat@ cu Acatistul lui
Samuil Micu, lucrare revolu]ionar@, care schimb@
alfabetul chirilic cu cel latin }i lanseaz@ o ortografie
cu litere latine r@mas@ celebr@ ^n cultura noastr@.221
Evanghelierul bl@jean s-a tip@rit la 1765, sub p@storia
lui Atanasie Rednic. 222 Monumentala lucrare,
adev@rat@ fal@ a tiparului bl@jean, a reeditat-o Grigore
Maior ^n 1776.223 Asemeni altor c@r]i biserice}ti tip@rite
la Blaj, }i Evangheliarul este o reproducere dup@ c@r]i

Catavasiiariu cu multe preste tot anul trebuincioase c$nt@ri. Cu blagosloveniia preasfin]itului }i

prealuminatului domn Petru Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i p@r]ile ei ^mpreunate vl@dicul
F@g@ra}ului. Tip@rit la Sf$nta Troi]@ ^n Blaj ^n anul 1762. Vezi }i B.R.V., IV, p. 77 79; Aurel Filimon, op.cit.,
p. 616; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312.
214
B.R.V., II, p. 191; IV, p. 251. Vezi }i Aurel Filimon, op.cit., p. 614; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313; D.
{andru, op.cit., p. 151; Ilie Corfus, %nsemn@ri de demult, Ia}i, 1975, p. 241 242.
215
B.R.V., II, p. 220. Vezi }i Endre Veress, op.cit., p. 52; Iosif Naghiu, op.cit., p. 315; D. {andru, op.cit., p.
152.
216
B.R.V., IV, p. 267 268. Vezi }i Endre Veress, op.cit., p. 72; Aurel Filimon, op.cit., p. 618 619; Iosif
Naghiu, op.cit., p. 318. Daniela B@rbulescu, Contribu]ii..., p. 393.
217
Acatistiiariu cu multe alease rug@ciuni pentru evlaviia fie}tec@ruia cre}tin. Cu blagosloveniia preaosfin]itului
}i prealuminatului domn P. Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i p@r]ilor ei ^mpreunate vl@dicul
F@g@ra}ului. Tip@rit la Sf$nta Troi]@ ^n Blaj, anii de la Hristos 1763. Format 120, de 2 foi + 661 [-664] pagini.
Vezi }i B.R.V., IV, p. 249; Aurel Filimon, op.cit., p. 381; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312. Iat@ cum ar@ta cuprinsul
unui Acatist la 1763: Rug@ciunile duminecii (p. 1 30); Rug@ciunile peste s@pt@m$n@ de toate zilele (p. 32
82); Rug@ciunile dumnezeie}tii slujbi (p. 83 143); Canon de poc@in]@ (p. 144 169); Molitva c@tr@ Dumnezeu
Savaoth, scoas@ de pe grecie, foarte de folos (p. 170 183); Pravila c@tr@ Dumnezeiasca cuminec@tur@ (p. 184
299); Acatistul Preasfintei N@sc@toarei de Dumnezeu (p. 300 399); Acatistul lui Isus Hristos (p. 400 470);
R$nduiala Paraclisului (p. 471 507); Canon de rug@ciune c@tr@ ^ngerul p@zitoriul vie]ii omului (p. 508
538); Canon de rug@ciune ce se c$nt@ c@tr@ puterile cere}ti }i c@tr@ to]i sfin]ii (p. 539 558); Slujba din toate
zilele (p. 559 624); Rug@ciunile celor ce merg spre somn (p. 597 624); Rug@ciunile measii (p. 625 630);
Sinaxarul (p. 631 658); %nv@]@tur@ pentru ^n]@lesul Pashaliii, ^mpreun@ cu tabla Pascaliei (p. 659 660). Pe
ultima fil@, o tabl@ cu %nsemnarea slovelor care se pun la num@r, ^ncep$nd de la una p$n@ la o mie.
218
B.R.V., II, p. 203 204; Endre Veress, op.cit., p. 51; Giorge Pascu, Istoria literaturii rom$ne din secolul
XVIII. III. Epoca lui Clain, {incai }i Maior, Ia}i, 1927, p. 15; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314; Barbu Theodorescu,
Complet@ri }i rectific@ri..., p. 343; Martin Bodinger, Cartea rom$neasc@ veche ^n colec]iile Bibliotecii Centrale
Universitare din Ia}i, Ia}i, 1976, p. 133.
219
B.R.V., II, p. 311; Endre Veress, op.cit., p. 60; Iosif Naghiu, op.cit., p. 317; Constantin Pascu, op.cit., p.
78.
220
B.R.V., II, p. 340; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318; Martin Bodinger, op.cit., p. 184.
221
Timotei Cipariu, Gramati}ti }i ortografi}ti rom$ni, ^n Archivu pentru filologie }i istorie, 1870 1871,
nr. XXXIX, p. 761 765; N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, Samuil Micu Clain teologul. Via]a, opera }i
concep]ia lui teologic@, Sibiu, 1957, p. 58 59.
222
Sf$nta }i dumnezeiasca a lui Isus Hristos Evanghelie. Acum ^nt$iu tip@rit@, supt st@p$nirea prea^n@l]atei
^mp@r@teasei r$mleanilor, prin]easei Ardealului iproci, Mariei Theresiei. Cu blagosloveniia prealuminatului }i
preasfin]itului chiriu chir Atanasie R@dnic, vl@dic@i F@g@ra}ului iproci. %n Sf$nta Mitropolie a Blajului. Anii de
la Hristos 1765. Vezi }i B.R.V., II, p. 164; Endre Veress, op.cit., p. 48; Ioan B$rlea, op.cit., p. 7; Giorge Pascu,
op.cit., p. 14; Titu L. Ro}u, %nsemn@ri }i inscrip]ii bihorene, I, Beiu}, 1941, p. 36; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313;
D. {andru, op.cit., p. 149, nota 3; Ioan N. Beju, Biblioteca mitropolitan@, ^n Omagiu %nalt Preasfin]iei Sale Dr.
Nicolae B@lan, mitropolitul Ardealului, 1905 1955, Sibiu, 1956, p. 125; Virgil Molin, Ilustra]ia ^n vechea
carte rom$neasc@, ^n Biserica Ortodox@ Rom$n@, LXXVIII, 1960, nr. 7 8, p. 712 714; Viorel [igu,
%nsemn@ri de pe tip@riturile rom$ne}ti. (Fondul de carte al Mitropoliei Banatului, Timi}oara), ^n Mitropolia
Banatului, XXVIII, 1978, nr. 1 3, p. 74 94; Cornel Tatai-Balt@, Considera]ii referitoare la xilogravura
rom$neasc@ din secolul al XVIII-lea, ^n Biblioteca }i cercetarea, IV, 1980, p. 36.
223
B.R.V., II, p. 214; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314 315.
213

26

similare de peste Carpa]i. %n acest caz, modelul urmat este Evanghelia de la Bucure}ti din 1750.
R@sp$ndirea acestei c@r]i a fost excep]ional@. %n
aceea}i zon@ de referin]@, Maramure}ul, au ajuns p$n@
^n zilele noastre 82 de exemplare, studiul r@sp$ndirii
neoprindu-se ^ns@ aici.224 %n anul 1766 s-a tip@rit un
alt Ceaslov, deosebit de cel din familia 1751, cu titlul
latinizat de Orologhion (Horologium).225 Este un
eveniment singular ^n via]a {colii Ardelene, prin
caracterul retrograd al con]inutului }i limbajului. Se
pare c@ este opera lui Atanasie Rednic, acum episcop,
cleric care amesteca ^n personalitatea sa un catolicism
riguros }i un ata}ament fanatic la tradi]iile Bisericii
Orientale, dob$ndit ^n lunga z@bovire printre rutenii
uni]i de la Munkcs. Sub latinizantul titlu de Orologhion se ascunde un izvor slavon, care se repercuteaz@
asupra limbajului c@r]ii, ^mp$nzit de slavonisme
rebarbative.226 Acest specios Horologium nu se va
mai reedita. O tip@ritur@ monumental@ este }i Apostolul
din 1767,227 care concureaz@ ^n elegan]@ }i art@ cu
Triodul din 1771, ap@rut cu un an ^naintea mor]ii lui
Rednic.228 Cartea celor trei c$nt@ri cu Dumnezeu cel

Sf$nt a avut un succes ^ntrecut, ^n lumina cercet@rii,

doar de Strastnicul din 1773: nu mai pu]in de 71 de
exemplare semnalate ^n Maramure},229 dar r@sp$ndit
bogat }i ^n alte zone ale Ardealului.230 Un loc cu totul
aparte ^n r$ndul c@r]ilor de altar tip@rite la Blaj ^l ocup@
Arhieraticonul din 1777.231 Arhieraticonul lui Grigore
Maior, asemeni celui manuscris al lui Inochentie Micu
Klein, este expresia voin]ei de a ^nt@ri prestigiul diecezei
}i a arhiereului, o carte a prerogativei sacramentale a
celui care conducea episcopia. De altfel, cartea tip@rit@
la 1777 este inspirat@ de manuscrisul amintit al lui Inochentie, dup@ cum arat@ similitudinile de text, care nu
se pot pune pe seama ^nt$mpl@rii.232 To]i exege]ii subliniaz@ asem@narea izbitoare, ca ambi]ie, temperament
}i destin, ^ntre Inochentie }i Grigore Maior. Personalitatea accentuat@ a acestuia din urm@ este evident@ ^n
titlul Arhieraticonului, unde se nume}te pe sine
mitropolit, iar eparhia }i-o nume}te Sf$nta Mitropolie.
%n nomenclatorul Bisericii Catolice, uni]ii din
Transilvania aveau doar o episcopie, ridicat@ cu numele de F@g@ra} prin bula Rationi congruit. Nostalgia militant@ pentru mitropolie, mai discret@ la

Aurel Socolan, Circula]ia c@r]ii rom$ne}ti..., I, p. 123; Gra]iana Alicu, Circula]ia c@r]ii vechi rom$ne}ti
^n jude]ul Cluj, ^n Acta Musei Napocensis, XV, 1978, p. 401 410 (I); XVI, 1979, p. 791 808 (II); XVII,
1980, p. 769 784 (III); XVIII, 1981, p. 681 694 (IV); XIX, 1982, p. 673 685 (V); XX, 1983, p. 771 782
(VI), pass.; Susana Andea }i Avram Andea, op.cit., apud indice, sub voce Evanghelie, poz. Blaj.
225
Orologhion adec@ Ceaslov, care cuprinde ^n sine slujba de zi }i de noapte. Acum ^ntr-acest chip a}ezat }i
tip@rit dup@ r$nduiala Besearicii R@s@ritului. Cu blagosloveniia celor mai mari. Tip@rit ^n Blaj, ^n tipografiia
M@n@stirii Bunei Vestiri. 1766. Vezi }i B.R.V., II, p. 170 171; IV, p. 251; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313.
226
Iat@, de exemplu, o parte din cuprinsul Orologhionului de la 1766 (cuvintele slavone sunt cu litere
deosebite): Poluno}tin]a de toate zilele (p. 2); Poluno}tin]a s$mbetii (p. 49), Poluno}tin]a duminecii (p. 71);
R$nduiala utreniei (p. 75); C$nt@ri troicinice (p. 97); C$nt@rile lui Moisi (p. 109); Hvalitele (p. 152); Perviceas
(p. 165); Mejdo ceasu a lui pervi (p. 170); Treti ceas (p. 180); Meido ceas a lui treti (p. 190); {esti ceas
(p. 204); Mejdo ceas a lui }esti (p. 216); Obeadni]a (p. 222); R$nduiala panaghiei (p. 228); Doveti ceas
(p. 248); Mejdo ceas a lui deveti (p. 261) }. a.
227
Apostol. Acum ^nt$iu a}ezat }i tip@rit dup@ r$nduiala Besearicii R@s@ritului. Supt st@p$nirea pre^n@l]atei
^mp@r@teasei r$mleanilor, prin]easei Ardealului iproci, doamnei doamnei Mariei Theresiii. Cu blagosloveniia
celor mai mari. Tip@rit ^n Blaj ^n tipografia M@n@stirei Bunei Vestiri. Anii de la Hs. 1767. Vezi }i B.R.V., II, p.
172 }i IV, p. 251; Nicolae Iorga, Scrisori }i inscrip]ii ardelene }i maramure}ene, Bucure}ti, 1906, p. 204; Ioan
B$rlea, op.cit., pass.; Titu L. Ro}u, op.cit., p. 39; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313; D. {andru, op.cit., p. 150;
Barbu Theodorescu, op.cit., p. 343; Cartea veche rom$neasc@ ^n colec]iile Bibliotecii Centrale Universitare
din Bucure}ti, Bucure}ti, 1972, p. 76; Martin Bodinger, op.cit., p. 119 120.
228
Triodion. Acum ^nt$iu a}ezat }i tip@rit dup@ r$nduiala Besearicii R@s@ritului. Supt st@p$nirea prea^n@l]atei
^mp@r@teasei r$mleanilor, prin]easei Ardealului iproci, doamnei doamnei Mariei Theresiii. Cu blagosloveniia
celor mai mari. Tip@rit ^n Blaj ^n tipografiia M@n@stirei Bunei Vestiri. Anii de la Hristos 1771. Vezi }i B.R.V., IV,
p. 89 90; Aurel Filimon, op.cit., p. 615; Zenovie P$cli}anu, Tipografia..., p. 107; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314;
D. {andru, op.cit., p. 141, nota 3.
229
Ioan B$rlea, op.cit., pass.; Aurel Socolan, Circula]ia c@r]ii..., I, p. 124.
230
Gra]iana Alicu, op.cit., pass.; Susana Andea }i Avram Andea, op.cit., pass, apud indice, sub voce
Triod.
231
Arhieraticon t$lcuit de pre limba elineasc@ pre limba rum$neasc@, carele cuprinde ^n sine toat@ slujba
arhiereasc@. Acum ^nt$iu tip@rit cu blagosloveniia Ex]elen]iii sale luminatului }i preaosfin]itului domn, domnului
mitropolit Grigorie Maier, vl@dica F@g@ra}ului }i a toat@ [ara Ardealului, a prea^n@l]atei chesaro-cr@ie}tii m@riri
sveatnic dinl@untru. %n Sf$nta Mitropolie ^n Blaj. Anul de la m$ntuirea lumii 1777. Vezi }i B.R.V., II, p. 219;
Endre Veress, op.cit., p. 52; Iosif Naghiu, op.cit., p. 315.
232
Iat@ doar unele similitudini de acest fel. La o indica]ie referitoare la zidirea bisericii, sun@ absolut identic
urm@toarea fraz@: Cu o zi mai nainte, cela ce-i pus mai mare preste slujba bisericeasc@, merge ^n besearica
aceaea }i tocmea}te zidarii. Formularea s-au scris ^mprejur este identic@, pentru s-au circumscris
(Inochentie f. 46 v ed. 1777, p. 14). Explica]ia cuv$ntului cing@toare (Inochentie) sau br@cie (1777) este
similar@: carii s$nt furniceale sup]iri. Etc.
224

26

unii episcopi din secolul al XVIII-lea, vizibil@ ^ns@

la Grigore Maior, a contribuit la crearea curentului
na]ional, care a dus, ^n 1853, la restaurarea mitropoliei
unite, sub numele actual de Alba Iulia }i F@g@ra}.
Arhieraticonul de la 1777 este o carte surprinz@toare
din mai multe puncte de vedere. Este, ^n primul r$nd,
singura carte arhieraticonal@ tip@rit@ din cultura noastr@
veche. Slujebnicele arhiere}ti erau c@r]i manuscrise.
Edi]ia de la Blaj este un gest modern. El ]inte}te vizibil
la difuzarea }i peste Carpa]i, prin introducerea unor
cuvinte inexistente ^n Ardeal: ispravnic, lighean, ibric
etc. P$n@ la sf$r}itul secolului al XIX-lea nu s-a mai
tip@rit ^n rom$ne}te Arhieraticonul. A fost folosit cel de
la Blaj, ^n toate ]@rile rom$ne, de greco-catolici }i
ortodoc}i deopotriv@. La 1875, un exemplar din posesia
mitropolitului moldovean Iosif Naniescu a trebuit s@
fie c$rpit, de uzat ce era, pentru a fi legat ^n coperte
noi.233 Ca orice carte devenit@ rarisim@, Arhieraticonul a fost copiat }i a circulat ca manuscris, ^ntr-un
num@r imprecizabil de exemplare.234 Tot Grigore
Maior a scos de sub tipar }i Minologhionul, o carte
voluminoas@ in-folio, de peste 1200 de pagini.235 La
aceast@ carte, cuvio}ii ieromono}i de la Blaj au lucrat
vreme de peste un deceniu, c@ci ^n 1772 ea se afla
deja la cenzorul Ieronim Kalnoki.236 Polustavul a ap@rut
la o dat@ ^nc@ neprecizat@, probabil tot sub Petru Pavel
Aron, dar nu se cunoa}te dec$t edi]ia a patra, din
1773,237 la ^nceputul p@storiei lui Grigore Maier. Ioan
Bob reediteaz@ cartea ^n 1793, f@r@ schimb@ri ^n con]inut.238 Peste doi ani va ie}i de sub tipar Biblia.
Desf@}urarea acestui repertoriu, incomplet de altfel, ^ndeamn@ la c$teva concluzii. Cel mai observabil
aspect este acela al bog@]iei de titluri }i edi]ii, Blajul
fiind cel mai puternic centru tipografic rom$nesc din
Imperiu, ^nainte de anul 1800.239 Cartea bisericeasc@

era suportul ^nv@]@turilor bisericii unite }i mesagerul

social al identit@]ii acesteia. La baza activit@]ii
tipografice st@ voin]a succesiv@ a episcopilor de a
reface }i ^mbog@]i repertoriul c@r]ilor de cult. Scoase
din amalgamul derutant al tip@riturilor bl@jene ^n general, c@r]ile biserice}ti relev@ o admirabil@ continuitate, de la episcop la episcop. %n principiu, fiecare
s-a str@duit s@ aib@ cel pu]in o edi]ie a sa din fiecare
carte necesar@ serviciului divin. Cuv$ntul de ordine
pare s@ fi fost num@rul }i cantitatea, recuperarea unui
gol istoric. La ie}irea din scaun a lui Grigore Maior,
^n 1782, tipografia avea ^n stoc un num@r mare de
tip@rituri,240 ceea ce nu a impietat ^n nici un fel asupra
tip@ririi ^n continuare. Este cea mai glorioas@
perioad@ din via]a Blajului cultural, }i prin prisma
c@r]ilor biserice}ti editate. Observ@m c@ lui Petru Pavel
Aron ^i apar]in cele mai multe ini]iative, respectiv
aproape toate edi]iile princeps. Este omul care a dat
o direc]ie practic@ consistentei clase culte cu care s-a
populat Blajul. %n linia ^nt$i a operei de definire a
confesiunii greco-catolice, linie care o constituie c@r]ile
de cult, Aron a aruncat ordinul c@lug@resc, unde
erudi]ia apusean@ se al@tura supunerii }i h@rniciei
laborioase. Nu este greu de imaginat cantitatea uria}@
de munc@ ce a revenit fiec@ruia dintre cuvio}ii ieromona}i, g$ndindu-ne c@ ei mai aveau }i ^ndatoriri
ecleziastice, activitate didactic@ }i de pastora]ie, precum }i nu pu]ini dintre ei preocup@ri literare }i
}tiin]ifice proprii. Pentru ultima dat@ ^n istoria bisericii
noastre, un a}ez@m$nt monahal devine un focar de
cultur@ esen]ial pentru o ]ar@ ^ntreag@. Succesul uria}
al Blajului rezid@ ^n faptul c@ oamenii acestui centru
spiritual au transplantat ideile, c@r]ile, erudi]ia }i
rigoarea occidental@ ^n aria unei biserici tradi]ionale
}i familiare de rit oriental. %n titlurile c@r]ilor de la Blaj

Vezi Ioan B@lan, Stabilirea limbei liturgice rom$ne}ti. IV. Opera episcopului Damaschin, ^n Cultura
cre}tin@, IV, 1915, nr. 8, p. 233.
234
Am avut la ^ndem$n@ exemplarul din posesia Preacuvio}iei sale Pr. Silvestru Augustin Prundu}, copiat
^n jurul anului 1840.
235
Minologhion care cuprinde ^ntru sine r$nduiala dumnezeie}tilor praznice }i ale st@p$nei de Dumnezeu
N@sc@toarei }i pururea Fecioarei Mariei, }i ale sfin]ilor celor numi]i, ce se pr@znuiesc preste an, }i ale sfin]ilor
de ob}te ^n fie}tecare zi. Acum ^nt$iu tip@rit@ rum$nea}te supt st@p$nirea prea^n@l]atului ^mp@rat al Romanilor
Iosif al doilea, craiul apostolesc, mare prin]ip al Ardealului iproci. Cu blagosloveniia Exelen]iei sale
prealuminatului domn Gavriil Grigorie Maier, episcopul F@g@ra}ului }i al prea^n@l]atei chesaro-cr@ie}tii m@riri
sfeatnic dinl@untru. %n Blaj la Mitropolie. Anul de la na}terea lui Hristos 1781. Vezi }i B.R.V., II, p. 273 }i IV,
p. 262; Endre Veress, op.cit., p. 53 54; Nicolae Iorga, Scrisori }i inscrip]ii..., pass.; Ioan B$rlea, op.cit.,
pass.; Aurel Filimon, op.cit., p. 616; Gh. Bran, Rarit@]i bibliografice ^n bisericile maramure}ene, ^n Graiul
Maramure}ului, IV, 1935, nr. 94, p. 3; Dorin Pop, M@rturii str@mo}e}ti, Satu Mare, 1938, pass.; Titu L.
Ro}u, op.cit., pass.; D. {andru, op.cit., p. 153; Daniela B@rbulescu, Contribu]ii }i ^ndrept@ri..., p. 547 548;
Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 219 220; Constantin Pascu, op.cit., p. 73 74; Gra]iana Alicu, op.cit.,
p. 402 403; Cornel Tatai-Balt@, Considera]ii..., p. 36.
236
Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 157.
237
Polustav. Acum a patra oar@ tip@rit cu blagosloveniia celor mai mari. Cu tipariul B. Vestiri. Anul 1773.
Vezi }i B.R.V., II, p. 203; Endre Veress, op.cit., p. 51; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314; Barbu Teodorescu, op.cit.,
p. 343.
238
B.R.V., II, p. 356; Endre Veress, op.cit., p. 73; Ioan B$rlea, op.cit., pass; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318;
Ioan Beju, op.cit., p. 125; Martin Bodinger, op.cit., p. 193.
239
Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardelana..., p. 44 45.
240
Evanghelii, 509; Apostol, 61; Minei, 829; Triod, 438; Penticostar, 377; Strastnic, 644; Liturghier, 183;
Ceaslov, 328; Psaltire, 553; Catavasier, 655; Acatist, 353. Vezi Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 157.
233

27

figureaz@, aproape f@r@ excep]ie, precizarea: Dup@ r$nduiala Besearicii R@s@ritului. %n prima jum@tate a
secolului al XVIII-lea a domnit neclaritatea, oarecum
fireasc@, asupra contururilor precise ale religiei grecocatolice, neclaritate care s-a r@sfr$nt }i asupra culturii.
Re]in$nd din actul unirii cu Roma doar aspectul trecerii
la catolicism, persoane din afara lumii rom$ne}ti
^ncercaser@ s@ impun@ acestei lumi, elaborate culturale
care n-au fost asimilate }i nu au avut nici o ^nr$urire
asupra celor viza]i. Astfel de exemple sunt catehismul
intitulat P$nea pruncilor din 1702241 }i Bucoavna de la
Cluj din 1744.242 Prima carte con]ine elementele
doctrinei romano-catolice, deci insuccesul ei la
proaspe]ii catolici de rit oriental este firesc. A doua ^ns@
este un abecedar care nu se abate cu nimic de la ^nv@]@turile Bisericii Orientale, fiind, de fapt, traducerea din
cuv$nt ^n cuv$nt a unei bucoavne ortodoxe tip@rite la
Alba Iulia ^n 1699.243 Noutatea de la 1744 rezid@ ^n
redarea paralel@ a textului }i cu litere latine, pe l$ng@
slovele chirilice. Este ini]iativa iezui]ilor de la Cluj, pentru ca s@ introduc@ cu at$t mai u}or pe rom$ni ^n cultura
apusean@,244 respectiv prin familiarizarea cu alfabetul
marii culturi europene. Rom$nii ^ns@ au ignorat
existen]a manualului. El nu venea din mediu rom$nesc
}i nu reprezenta ritmul interior, pl@cile tectonice lente
care deplasau mentalitatea general@ a greco-catolicilor
spre cultura apusean@. Fermen]ii acestei evolu]ii
ac]ionau ^n structurile intime ale comunit@]ii unite, ^n
biseric@, ^n }coal@ }i ^n crea]ia literar@ a ale}ilor clasei
intelectuale, din care se vor ridica reprezenta]ii de frunte
ai {colii Ardelene. Aceast@ centrare a rom$nilor ^n jurul
bisericii }i a intelectualit@]ii clericale imprim@ foarte
devreme unirii cu Roma un caracter na]ional remarcat
de to]i istoricii. %nceputul explica]iei rezid@ ^n starea
politic@ }i social@ a rom$nilor ardeleni, care, conform
constitu]iei medievale a Transilvaniei, nu era socoti]i
regnicolari, adic@ indigeni, ci str@ini, tolera]i doar,
al@turi de armeni, evrei }i de ]igani, ^n pofida majorit@]ii lor zdrobitoare }i a dreptului istoric de popor
aborigen, antic, urma} nemijlocit al simbiozei dacoromane.245 %n lipsa unei patrii p@m$ntene, rom$nii din

Ardeal au considerat biserica adev@rata lor patrie.246

Debilizat@ sub teroarea calvinismului, aceast@ patrie
s-a pomenit, odat@ cu unirea de la 1700, ^n cea mai
puternic@ solidaritate uman@ din istoria lumii: Biserica
Catolic@. Din interiorul acestei for]e uria}e, soarta }i
viitorul rom$nilor ardeleni puteau fi privite cu optimism.
Este exact ceea ce a f@cut Inochentie Micu-Klein ^n cunoscuta sa activitate de militant na]ional. Din mijlocul
bisericii unite }i ^n virtutea documentelor fundamentale
ale unirii, mai ales Secunda Leopoldina din 1701, el
porne}te lupta pentru ameliorarea situa]iei rom$nilor.
Argumentele sale se bazeaz@ pe num@rul, vechimea }i
continuitatea acestora pe teritoriul vechii Dacii.247
Desf@}urat@ ^n numele tuturor reprezentan]ilor clerului
}i na]iunii,248 aceast@ reevaluare istoric@ a conferit
bisericii unite calitatea de biseric@ lupt@toare, dup@ cea
esen]ial@, de biseric@ slujitoare.

TEOLOGIA

upta na]ional@ a fost de durat@ lung@ }i a

solicitat, din nou, competen]ele }i energiile
clasei intelectuale bl@jene, format@ din
oameni ai bisericii. Am v@zut cum ace}tia
au studiat }i ^n bun@ parte au adus cu ei c@r]ile compartimentelor }i curentelor de g$ndire ale Europei
vremii, religioase sau laice. Deasupra tuturor acestora,
au ^mp@m$ntenit ^ns@ modelul intelectualului pragmatic, propensiv spre ac]iune }i competi]ie. I-am
urm@rit ^n munca uria}@ }i anonim@ de codificare prin
tipar a literaturii de cult bisericesc pentru religia unit@.
Exemplul na]ional al lui Inochentie viza, ^ns@, }i
^ntemeierea altor genuri de exprimare, dup@ modelul
genurilor similare contemplate }i cercetate de ^nv@]a]ii
bl@jeni ^n centrele catolice. Acolo cultura ^nsemna
putere, prin fluiditatea g$ndirii cultivate, care creeaz@
atmosfera de familie armonioas@ ^ntr-o comunitate de
tip etnic sau na]ional. Cum este }i firesc, ]in$nd cont
de preg@tirea protagoni}tilor, teologia s-a situat,
cronologic, ^naintea celorlalte genuri literare. A fost
}i o necesitate obiectiv@, ^n condi]iile c$nd unirea era
amenin]at@ de curente excentrice, care au culminat cu

Vezi Ioan Mu}lea. P$nea pruncilor...; Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., partea din Bun@ vestire,
XV, 1976, nr. 3 4, p. 39 40.
242
Bucoavn@ ce are ^n sine deprinderea ^nv@]@turii copiilor la carte }i simvolul credin]ii cre}tine}ti, zeace
porunci ale Legii Vechi }i ale cei Noao, }apte taine ale Besearecii R@s@ritului iproci. Acum a doa or@ tip@rit@ ^n
Cluj cu tipariul Cinstitii Academii. De Mihai Becicherechi. Anul Domnului 1744. Vezi }i B.R.V., II, p. 79;
Onisifor Ghibu, Din istoria literaturii didactice rom$ne}ti. I. Bucoavnele, Bucure}ti, 1916, p. 18 20.
243
Ibidem, p. 8, 18 22.
244
Augustin Bunea, Din istoria rom$nilor..., p. 143.
245
Romanitatea }i latinitatea rom$nilor erau revela]ii familiare umani}tilor din Europa (cf. Adolf Armbruster,
op.cit., pass.). Simbioza daco-roman@ a exprimat-o cel mai exact acela}i Andreas Freyberger, ^n cronica
amintit@, unde, vorbind de faimoasa retragere aurelian@, precizeaz@: A plecat cu armata floarea cet@]enilor
romani (a or@}enilor n.n.), r@m$n$nd numai poporul de r$nd. Astfel s-a ^nt$mplat c@ dacii ^mbiba]i cu
vorbirea latin@, ca de altfel }i poporul roman de r$nd care a r@mas, au p@strat ve}nic chiar limba latin@
absorbit@ printr-o folosin]@ comun@ de dou@ secole, }i o p@streaz@ }i ast@zi (1702 n.n.). Vezi Andreas
Freyberger, op.cit., p. 33.
246
Ioan Chindri}, La vocazione..., pass.
247
David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, p. 188 189.
248
Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale besearecei rom$ne de Alba Iulia }i F@g@ra}, II, Blaj, 1872, p. 94
(Nomine... universum Clerum et Nationem repraesentantium).
241

28

%nv@]@tur@ cre}tineasc@, alias Doctrina christiana, este

expunerea catehetic@ a doctrinei greco-catolice, pe care
autorul vrea s@ o fac@ cunoscut@ }i str@inilor. Lucrarea
se divide ^n trei p@r]i: catehismul greco-catolic, un
Dialogos ucenicul cu dascalu }i Adaugerea dialogului.
At$t Dialogul, c$t }i Adaugerea sunt dezvolt@ri ale
principiilor unirii cu Roma, ^n spiritul de la 1750 din
Floarea adev@rului. Lucrarea citat@ este recomandat@,
de altfel, ca fiind prima argumenta]ie sistematic@ a
acestor principii. Cartea lui Petru Pavel Aron codific@
o confesiune catolic@, dar de rit r@s@ritean. Cel mai
u}or de ^n]eles reiese acest lucru din felul cum se explic@
facerea semnului crucii: Se ^mpreun@ primele trei
degete ale m$inii drepte }i le ducem la frunte zic$nd:
%n numele Tat@lui, apoi le ducem sub piept ad@ug$nd:
{i al fiului, dup@ care le mi}c@m sub um@rul drept,
zic$nd: {i al Sf$ntului, apoi le mut@m pe cel st$ng,
^ncheind: Spirit. Amin!. La romano-catolici
procedeul difer@, dup@ cum se }tie. La 1761, Aron
revine ^n for]@ cu o nou@ carte ^n tandem rom$n }i
latin: Adev@rata m$ng$iere253, respectiv Epistola consolatoria.254 Sub forma unei scrisori pastorale c@tre credincio}ii uni]i, pe care ^i consoleaz@ pentru nenorocirile suferite ^n timpul r@scoalei lui Sofronie, episcopul
de la Blaj ^i mai asigur@ odat@ pe ace}tia c@ se afl@ ^n
dreapt@ credin]@, urm$nd preceptele unirii cu Roma.
Tactica folosirii c@r]ilor ortodoxe ca dovezi este reluat@.
Iat@, de pild@, care este ordinea ierarhic@ a patriarhiilor
cre}tine dup@ Pravila de la T$rgovi}te din 1652:
ROMA, Constantinopolis, Alexandria, Antiochia,
Hierosolimae. Primatul Romei este, deci, evident }i
pentru ortodoc}i. La sf$r}it, indic@ titlurile a zece c@r]i
ortodoxe tip@rite ^n [ara Rom$neasc@ }i Moldova, din
care }i-a tras argumenta]ia. Petru Pavel Aron dialogase
cu credincio}ii s@i }i ^n anii preceden]i, 1759 }i 1760,

mi}carea lui Sofronie din Cioara. Teologia bl@jean@ a

trebuit s@ fac@ fa]@ unor ^nvinuiri de a se fi ^nc@lcat
legea str@mo}easc@ prin unirea cu Roma. Iat@ de ce
chiar de la debutul public al acestei discipline, ea a
trebuit s@ apeleze la tehnica polemic@, a controversiilor de care literatura catolic@ nu ducea lips@.
Floarea adev@rului a deschis ^n mod inspirat capitolul
teologiei bl@jene ^nspre scrierile justificative ale religiei
unite. Primul teolog de anvergur@ este Petru Pavel Aron,
episcopul-ascet care a restaurat la Blaj via]a
c@lug@reasc@ de tip paleocre}tin. Sfin]enia vie]ii lui a
r@mas legendar@, intr$nd ^n con}tiin]a posterit@]ii prin
vulgata de tip clasic a miraculosului }i a supranaturalului. La moartea lui, ^n 1764 spun m@rturiile
vremii icoana Fecioarei cu pruncul de pe t$mpla cupolei episcopale a pl$ns cu lacrimi }i sudori de durere,
produc$nd o agita]ie popular@ care a reclamat
interven]ia ^mp@r@tesei Maria Tereza.249 Imagistica
epocii ni-l ^nf@]i}eaz@ purt$nd vestimenta]ia monahilor
r@s@riteni, inclusiv potcapul ^n locul tichiei arhiereilor
catolici. Cazul se va repeta la urma}ul s@u Atanasie
Rednic. %n fa]a valului de incrimin@ri, abil orchestrate
din umbr@ de ierarhia fanatic@ din Illyricul s$rbesc,
sprijinit de Rusia,250 episcopul Aron a f@cut eforturi s@
arate c@ religia unit@ este una oriental@, c@ tradi]ia nu
a fost afectat@ prin unirea cu Roma, finalmente prin
lucrarea Floarea adev@rului c@ principiile unirii se
afl@ ^n cele mai importante scrieri ortodoxe de cult.
Teologia justificativ@ continu@ cu lucrarea lui Aron din
1755, %nv@]@tur@ cre}tineasc@,251 urmat@ de dou@ edi]ii
latine}ti ^n 1757.252 Este prima carte dintr-o serie
tip@rit@ de Petru Pavel Aron ^n edi]ii duble, rom$ne}te
}i latine}te. Inten]ia dateaz@ din 1752, c$nd, dup@ cum
s-a v@zut, a vrut s@ dea o edi]ie latineasc@ a c@r]ii
Floarea adev@rului. Declarat@ a avea scopuri didactice,

Icon lacrymans Balasfalvensis. Icoana pl$ng@toare de la Blaj, edi]ie coordonat@ }i studiu introductiv de
Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997.
250
Georg Michael Gottlieb Heimann, Das alte und neue Kronstadt, II, Sibiu, 1887, p. 245.
251
%nv@]@tur@ cre}tineasc@ prin ^ntreb@ri }i r@spunsuri, pentru procopseala }coalelor. Cartea era tip@rit@ la 31
ianuarie 1755. S-a reeditat peste un an, ^n 1756, fiind gata la 20 mai. Vezi B.R.V., IV, p. 73; Carlo Tagliavini,
Contribu]ii..., p. 4 7; B.R.V., II, p. 134; Moses Gaster, Geschicte der rumnischen Literatur, ^n Gustav Grber,
Grndriss der Romanischen Philologie, II Band, 3 Ableitung, Strassbourg, 1896, p. 308; Iosif Naghiu, op.cit., p.
311.
252
Este prima lucrare ^n limba latin@ tip@rit@ la Blaj: Doctrina christiana ex probatis authoribus collecta, ad
usum hujus scholasticae juventutis cooptata, cum adjecto de Sacra Unione colloquio. Carte de format mic (160),
pu]in peste 200 de pagini. B.R.V., II, p. 137 139; Iosif Naghiu, op.cit., p. 319. Tot ^n 1757 s-a tip@rit la Cluj, la
Colegiul Iezuit, aceea}i lucrare, asortat@, dup@ moda vremii, scopului unei diserta]ii academice. Autorul diserta]iei
este Teodor Aron, fratele episcopului, iar printre promotori se afl@ }i iezuitul rom$n Ladislau Dobra, profesor
la colegiu. Vezi Gza Petrik, Magyarorszg bibliographija 1712 1860, I, Budapesta, 1888, p. 1; Andrei Veress,
Bibliografia..., I, p. 234; Ioan Chindri}, %mbog@]irea Bibliografiei rom$ne}ti vechi (Sugestii exemplificate), ^n
Satu Mare. Studii }i comunic@ri, VII VIII, 1986 1987, pp. 269 289, p. 282 283.
253
Adev@rata m$ng$iere ^n vremi de lips@. B.R.V., II, p. 154; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312; Zenovie P$cli}anu,
Istoria Bisericii..., p. 71; Exemplar unic la Biblioteca Brukenthal din Sibiu, cota 141. 879 (cf. Constantin Pascu,
op.cit., p. 54).
254
Epistola consolatoria ex divinitus inspiratis scripturis. Opera Illustrissimi ac Reverendissimi domini Petri
Pauli Aaron de Bisztra episcopi Fagarasiensis ad tempus tribulationum pro suis gregis utilitate collecta, et adaptata, cumque ejusdem benedictione Valachico nuper vulgata, nunc rursus Latino idiomate typis edita. Balasfalvae
anno MDCCLXI. Vezi }i B.R.V., II, p. 155 156; IV, p. 249; Endre Veress, op.cit., p. 48; Andrei Veress, Bibliografia..., I, p. 242; Iosif Naghiu, op.cit., p. 319. Cf. }i Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 605.
249

29

la Floren]a din 1439.257 Inspir$ndu-se din vechi relat@ri

grece}ti }i latine}ti (ex antiqua Graeco-Latina
editione), Aron pune pentru prima dat@ ^n fa]a cititorului
rom$n o informa]ie }tiin]ific@ despre acest eveniment
important din via]a bisericii cre}tine. La Floren]a, dup@
cum se }tie, s-a realizat juridic unirea celor dou@ biserici,
oriental@ }i occidental@, prin acceptarea de c@tre
greci a celor patru puncte dogmatice amintite. Dar
evenimentele istorice nefaste care au urmat, mai ales
dezastrul armatelor cre}tine la Varna, ^n 1444, }i
cucerirea Constantinopolului de c@tre turci la 1453 au
creat haosul necesar ^n care opozan]ii greci (Marcos
din Efes }i Gheorghios Ghenadios Scholaris) s@ poat@
z@d@rnici urm@rile marelui conciliu ecumenic.258 Spiritul
Floren]ei ^ns@ a r@mas }i a f@cut carier@, dup@ cum am
v@zut, ^n preajma anului 1700, prin bl$nde]ea
condi]iilor impuse neofi]ilor uni]i cu Roma. Practic,
dincolo de cele patru puncte dogmatice: primatul papei,
^mp@rt@}irea cu azim@, Filioque }i existen]a Purgatoriului, nimic din structura, imagina exterioar@ }i
manifestarea public@ specifice Bisericii GrecoOrientale nu erau afectate prin actul unirii. Acest lucru
voia Petru Pavel Aron s@-l clarifice prin cartea despre
conciliu, temper$nd reticen]a }i teama de papista}i,
cultivat@ istoric de greci, apoi de ru}i, }i ^nr@d@cinat@
^n popor. Autorul transmite ideea c@, ^n virtutea unui
mare sobor ecumenic cre}tinesc, unirea bisericilor este
^n fapt realizat@, acceptat@ chiar de rom$ni. Printre
cele 146 de semn@turi ale ierarhilor r@s@riteni, se g@sesc }i cele ale lui Damian, mitropolitul Moldovei,
Constantin, episcop vicar }i Atanasie, fost egumen al
M@n@stirii Peri.259 La sf$r}itul c@r]ii este inclus textul
declara]iei finale a lui Iosif, patriarhul Constantinopolului, ^n care ^}i ^nsu}e}te, ^n numele bisericilor
r@s@ritene toate hot@r$rile conciliului }i ^l recunoa}te
pe papa de la Roma drept cap al bisericii universale }i
urma} al lui Hristos pe p@m$nt. Dup@ obiceiul lui
Aron, }i aceast@ lucrare are caracterul unei scrisori

c$nd ies de sub tipar cele dou@ ^ndrum@ri c@tre popor:

P@storiceasca datorie255 }i P@storiceasca poslanie.256
Prima carte, adresat@ preo]ilor, vizeaz@ un scop
organizatoric ^ntr-un peisaj minat de dezordinea sofronian@. Episcopul stabile}te, ^n zece capitole, regulile
unei preo]ii ordonate }i civilizate, un statut sever al
preo]ilor din subordinea sa. F@r@ a fi propriu-zis o scriere
teologic@, datoria lui Aron vizeaz@ alinierea eparhiei sale la via]a duhovniceasc@ civilizat@ din Biserica
Catolic@, desigur ^n condi]iile unei biserici r@s@ritene.
Istovitoarea sa p@storie s-a consumat ^n acest zbucium
necontenit de a-}i aduna poporul ^n jurul percep]iei de
biseric@ catolic@ de rit r@s@ritean, tulburat@ de factori
adver}i destabilizatori. %n P@storiceasca poslanie el se
adreseaz@, de data aceasta, direct norodului, pun$nd
^n cump@n@ argumenta]iei dovezi istorico-biserice}ti
}i teologice bogate. Parcurge istoria dezghin@rii din
biserica cre}tin@, regretabil@, pentru c@ biserica lui
Hristos trebuie s@ fie una }i pentru aceast@ unire se
roag@ preo]ii. Dezvolt@ apoi din nou cele patru puncte
ale unirii, dezmin]ind acuza c@ ele ar afecta legea }i
obiceiurile legii r@s@ritene. Unirea nu-i ^n lege, nu ^n
obiceiurile legii, ci ^n credin]@ }i nici e de lips@ alt@
unire. Episcopul explic@ poporului un fapt stabilit ^nc@
de artizanii unirii }i pecetluit de bula Rationi congruit: interdic]ia de a trece de la confesiunea grecocatolic@ la cea latin@ (... nici a fi slobod a trece de la o
lege la alta sau a le amesteca). Aceast@ clarificare
este apogeul teologiei sale justificative, desf@}urate ^n
focul luptei pentru ap@rarea unirii. De data aceasta, el
aduce ^n sprijinul argumenta]iei nu mai pu]in de 25 de
c@r]i ortodoxe din cele dou@ principate rom$ne}ti de
peste Carpa]i. Din acest punct de vedere metodologic,
toate justific@rile cu bibliografie ortodox@ circumscriu
o familie, aceea deschis@ de Floarea adev@rului, care
este citat@ }i ^n poslanie. Pentru a ^ncheia acest ciclu,
Petru Pavel Aron a publicat ^n 1762, din nou ^n rom$n@ }i latin@, o lucrare original@ despre conciliul de

P@storiceasca datorie dumnezeie}tii turme vestit@, Blaj, 1759. B.R.V., II, p. 147; Endre Veress, op.cit., p.
46; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 369 370; Zenovie P$cli}anu, Tipografia..., p. 107; Iosif Naghiu, op.cit., p.
311; Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 68; G. H$ncu, Cartea rom$neasc@ veche ^n Biblioteca V.A. Urechia,
Gala]i, 1965, p. 35 36; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 198.
256
P@storiceasca poslanie sau dogmatica ^nv@]@tur@ a Besearicii R@s@ritului, c@tr@ cuv$nt@toarea turm@, Blaj,
1760. B.R.V., II, p. 148 149; Endre Veress, op.cit., p. 46; Zenovie P$cli}anu, Tipografia..., p. 107; Iosif Naghiu,
op.cit., p. 311 312; Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 69 70.
257
Edi]ia rom$neasc@: %nceaperea, a}ez@m$ntul }i isc@liturile sf$ntului }i a toat@ lumea S@bor de la Floren]iia,
din ceale vechi grece}ti }i latine}ti spre ^n]eleagerea }i folosul neamului nostru acum ^nt$iu pref@cute..., Blaj,
1762. B.R.V., II, p. 157 158. Titlul edi]iei latine este mai explicit: Exordium, et definitio Sanctae Oecumenicae
Synodi Florentinae ex antiqua Graeco-Latina editione desumpta et ab Ilustrissimo, ac Reverendissimo Domino
Petro Paulo Aaron de Bisztra episcopo Fagarasiensi ad suis gregis utilitatem, majus nempe unionis argumentum
adaptata, cumque ejusdem benedictione prius Valachico, nunc rursus Latino idiomate typis edita, Blaj, 1762.
B.R.V., II, p. 158 159; Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 605; Gza Petrik, op.cit., p. 1; Iosif Naghiu, op.cit.,
p. 319 320.
258
Silvestru Augustin Prundu} }i Clemente Pl@ianu, Catolicism }i ortodoxie rom$neasc@, Cluj-Napoca,
1994, p. 46 52.
259
Humilis metropolita Muldoblachiensis et locum supllens Sebastiensis Damianus contentus subscripsi
(p. 44), Archi prezbiter Constantinus, et vicarius Muldoblachiensis subscripsi (p. 46), Athanasius quondam hegumenus Monasterii Periblepti subscripsi (p. 46; apud varianta latin@ Exordium...).
255

30

Pavel Aron, ca }i marea admira]ie pentru asceza oriental@ paleocre}tin@, pe care, dup@ cum se }tie, a
^ncercat s@ o introduc@ ^n via]a c@lug@rilor din Blaj,
^ns@ cu rezultate controversate.263 Colaboratorul s@u
apropiat, cu acelea}i vederi, era Atanasie Rednic,
urma}ul ^ntru episcopie. Paternitatea edi]iilor amintite
nu dep@}e}te persoanele lui Aron }i Rednic, fie c@ au
lucrat individual, fie mai plauzibil ^n colaborare.
Teologul definitoriu al {colii Ardelene a fost ^ns@
Samuil Micu. Aceast@ personalitate proteic@ ^ntruchipeaz@ la noi imaginea benedictin@ a c@lug@rului
cu putere uria}@ de munc@. La el, preceptul latin Nullam dies sine linea, nullum annum sine libri este dep@}it, num@rul volumelor manuscrise }i tip@rite r@mase ^n urma lui dep@}ind num@rul anilor tr@i]i ca
persoan@ matur@. Percep]ia lui Micu ^n posteritate
nu reflect@ ^ns@ corect raportul dintre contribu]iile
aduse ^ntr-unul sau altul din domniile ^n care s-a manifestat ca scriitor. Cea mai pu]in cunoscut@ oper@ a
sa este }i cea mai masiv@, aceea teologic@.264 Ieromonahul de la Blaj a avut }i preg@tirea, }i pasiunea,
}i for]a, }i condi]iile necesare elabor@rii unei opere
teologice uria}e, ale c@rei dimensiuni provoac@ uimire. Finalitatea cercet@rilor sale ^n acest domeniu continu@, pe un plan superior documentar }i metodologic,
eforturile genera]iei de la Floarea adev@rului de a defini
doctrinar identitatea Bisericii Rom$ne Unite cu Roma.
Situa]ia de interferen]@ ^ntre cele dou@ mari blocuri
cre}tine ^n care se afla greco-catolicismul rom$nesc
i-a facilitat lui Samuil Micu un interes }i pasiune egale
fa]@ de marile probleme care preocupau orientul }i
occidentul. O ^ncercare de a sistematiza prodigioasa
oper@ este riscant@, ^ntruc$t nu ^n pu]ine dintre scrieri se ^nt$lnesc genuri diferite ^n acela}i demers }tiin]ific. O situa]ie special@ }i regretabil@ a lui Micu
^ntre scriitorii no}tri biserice}ti oblig@ la ^mp@r]irea
operei sale ^n lucr@ri publicate }i lucr@ri r@mase ^n
manuscris, cele din urm@ fiind ^nc@ }i acum mult mai
numeroase. Mai apoi, scrierile sale se ^mpart ^n opere originale }i traduceri, prelucr@ri }i compila]ii. Distinc]ia ^ntre cele dou@ categorii nu a f@cut ^nc@ obiectul
unui studiu }tiin]ific, de aceea limita este foarte fragil@
^ntre ele. Pe de alt@ parte, conceptul de originalitate
literar@ era permisiv ^n epoc@, prestigiul compilatorului

pastorale, perceput@ astfel chiar de contemporani,260

situ$nd astfel teologia profesat@ de autor ^ntre erudi]ie
}i propensiune militant@. Nevoile bisericii sale }i locul
responsabil pe care l-a ocupat ^n fruntea acesteia nu
i-au dat r@gazul necesar unei aprofund@ri a investiga]iilor ^n aceast@ prestigioas@ ramur@ }tiin]ific@ a
vremii.
Tip@riturile latine}ti ale lui Petre Pavel Aron sunt
totu}i deschiz@toare de drum ^n sensul apropierii de
marea teologie occidental@. Un domeniu predilect al
acesteia era patristica, atractiv@ }i ca mijloc de a
transcede aspectele polemice dintre catolicism }i ortodoxie fiind vorba de p@rin]ii comuni ambelor biserici dar }i ca literatur@ pentru uzul poporului. Patristica ^}i face intrarea la Blaj cu dou@ tip@rituri impozante, ^n limba latin@: ^n 1763 dou@ volume din
opera lui Ioan Damaschin,261 iar ^n 1768 o crestoma]ie din opera ascetic@ a sfin]ilor Pahonie, Dorotei
}i Teodor. 262 Realizat@ pe baza unor edi]ii vene]iene
}i pariziene, dup@ cum se precizeaz@ chiar ^n titlu,
edi]ia operei lui Damaschin adun@, ^n primul volum,
Dialectica acestuia, ^n 67 de capitole, Physica, ^n 17
capitole }i compendiul despre erezii. Volumul al doilea
este ocupat ^n ^ntregime de scrierea De fide
orthodoxa, oper@ de c@petenie a vestitului c@lug@r ierusalimitan, divizat@ ^n patru p@r]i }i 100 de capitole.
A doua lucrare, din 1768, pare s@ fi avut ca surs@ o
edi]ie din Leyda, din care se reproduce un extras din
prefa]a unui Laurentius monachus. Partea dedicat@
fiec@ruia dintre cei trei p@rin]i ^ncepe cu biografia
acestuia. Din opera lui Pahomie Egipteanul se reproduce Regula monahal@, tradus@ ^n latin@ de Sf$ntul
Ieronim (a Sancto Hieronymo ^n latinum conversa), ^mp@r]it@ ^n 128 de puncte (reguli). Dorotei
Tebanul se bucur@ de trei studii introductive, dup@
care urmeaz@ cele 24 de doctrine (capitole) referitoare la aceea}i dimensiune ascetic@ a vie]ii spirituale:
despre renun]are, despre umilin]@, despre con}tiin]@,
despre frica de Dumnezeu etc. Teodor Studitul este
prezent cu Testamentul s@u cunoscut }i cu un Epistolarium con]in$nd coresponden]a sf$ntului, ambele,
fire}te, av$nd aceea}i tem@ fundamental@ a ascezei
c@lug@re}ti. Cine a alc@tuit aceste volume de patristic@? Precedentul limbii latine ^l recomand@ pe Petru

A se vedea }i Specificatio librorum in typographia Balasfalvensi impressorum, publicat@ de Alexa Ivi,

Documente referitoare la mi}carea literar@ }i cultural@ a rom$nilor din Ungaria ^n secolele XVIII }i XIX, ^n
Analele Academiei Rom$ne, memoriile Sec]iunii istorice, seria III, tom XVIII, 1936 1937: Episcopi Petri
Pauli Aaron epistola ad suos dioecesanos definitionem Concilii Oecumenici Florentini circa quatuor puncta
S. Unionis cum subscriptione patrum Concilii anno 1762 tum Latino tum Valachico idiomate impressa.
261
Sancti patris nostri Joannis Damasceni monachi et presbyteri Hyerosolimitani opera philosophica et
theologica, quae eius nomine circumferuntur. Ex editione Veneta et Parisiensi. Pars secunda complectens
quatuor de fide orthodoxa libros, Blaj, 1763, I II, 80, 448 + 444 p. B.R.V., II, p. 160 161; Endre Veress,
op.cit., p. 48; Iosif Naghiu, op.cit., p. 320.
262
Sanctorum patrum nostrorum Pachomii Aegyptici, Dorothei Thebani et Theodori Studitae ascetica.
Nunc primum hoc ordine typis edita, Blaj, 1768, 80, 440 p. B.R.V., IV, p. 87; Aurel Filimon, op.cit., p. 613
614.
263
Despre reforma c@lug@riei din Blaj sub Petru Pavel Aron }i Atanasie Rednic vezi Samuil Micu, Istoria
rom$nilor, II, p. 336 338; 440 442; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 304 306; Zenovie P$cli}anu, Istoria
Bisericii..., p. 57.
264
N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, Samuil Micu Clain, teologul..., pass.
260

31

de tip polihiston dep@}indu-l pe acela au autorului

original dup@ canoanele de ast@zi. Clasificarea pe
genuri teologice este cea mai fiabil@, cu toate aspectele
ei de imperfec]iune cauzat@ de caracterul caleidoscopic al inspira]iei scriitorului. T@r$mul preferat al lui
Samuil Micu este patrologia }i istoria bisericeasc@. El
dep@}e}te accep]iunea lui Petru Pavel Aron }i Atanasie
Rednic de a edita opera patristic@ ^n limba latin@. %n
fond, latina nu era limba originar@ a operei p@rin]ilor
bisericii paleocre}tine, ci greaca. Mai apoi, autorul
nostru vedea ^n lectura sfin]ilor p@rin]i }i ^n istoria
bisericii (sf$nta vechime) un exerci]iu de zidire
cre}tin@ pentru poporul de r$nd, pe care Blajul, }colile
}i dasc@lii lui tocmai ^l ridicau la lumina cunoa}terii de
carte. Aproape 30 de lucr@ri, r@mase, cu pu]ine excep]ii, ^n manuscris, redau ^n grai rom$nesc antichit@]ile literare ale cre}tinismului, care sunt scrierile
patristice.265 P@rintele preferat este, ^n mod firesc,
Sf$ntul Vasile cel Mare, artizanul vie]ii c@lug@re}ti }i
patronul cinului din care autorul f@cea parte. Din Sf$ntul
Vasile traduce mai ^nt$i r$nduielile celor ce
pustnicea}te, sau singuri, sau ^mpreun@ de ob}te
petrec, adic@ Regula Ordinului. %ntre 1768 }i 1805
Micu a tradus ^nc@: 21 de cuvinte (omilii) ale lui Vasile cel Mare, 80 de ^nv@]@turi ashitice}ti (reguli morale), alte 22 de omilii (cuvinte c@tr@ norod zise) }i
altele. Din Ioan Gur@ de Aur a tradus, ^ntre 1787
1792, 88 de Omilii sau cuvinte ^n Evangheliia Sf$ntului
Ioan, ^n trei volume ^nsum$nd 1735 de pagini. Pe Chiril
al Ierusalimului l-a tradus de pre elinie }i latinie, din
cartea tip@rit@ la Paris ^n anul 1720, con]in$nd Catihises sau ^nv@]@turi c@tr@ cei ce vin la Botez. I-a mai
tradus pe Grigore Teologul, Ioan Damaschin, Chiril al
Alexandriei, Ioan Sc@rarul, Efrem Sirul, Teodor
Studitul, Anastasie Sinaitul, Epifanie Cipriotul, Pahonie
Egipteanul }i al]ii. Nu ^i uit@ nici pe b@tr$nii
Patericului, cum sunt Pavel Tibeul, Aba Amon, Aba
Isaia, Aba Maxim, Dorotei, ctitori ai monahismului oriental. Toate aceste traduceri doreau s@ pun@ sub ochii
cititorului rom$n bog@]ia de ^nv@]@turi dogmatice, exegez@ teologic@, istorie bisericeasc@ }i ^ndrumare
cre}tin@, pentru preo]i, c@lug@ri }i mireni deopotriv@,
pe care aceast@ literatur@ le con]inea. Ne afl@m
indubitabil ^n fa]a primei ^ncerc@ri de a crea o patrologie
^n limba rom$n@, proiect extraordinar pentru o cultur@
aflat@ la primii ei pa}i ^n sensul modern al cuv$ntului.
Istoria bisericeasc@ profesat@ de Samuil Micu r@spunde
aceluia}i interes pentru ideile }i evenimentele petrecute
^n timpurile anterioare. Este o zon@ de manifestare
comun@ ^ntregii {coli Ardelene, la r$ndul ei tributar@
unei reorganiz@ri a g$ndirii umanismului t$rziu ^n jurul disciplinelor istorice. Micu este }i el fidel convingerii
ciceroniene c@ istoriia easte dascalul tuturor lucrurilor,

a celor biserice}ti }i a celor politice}ti.266 Acest

dascal universal este cu at$t mai folositor, cu c$t ^i
sunt mai vechi informa]iile }i mai corecte judec@]ile.
Disciplina istoriei se afla ^n faza efervescent@ a edific@rii
documentare, ^n paralel cu primele sinteze istorice de
factur@ modern@. %n acest sens, {coala Ardelean@ a
profesat o psihologie recuperatorie, evident@ ^n febrilitatea adun@rii izvoarelor istorice. %n oglinda acestui cult
al documentului, cea mai important@ lucrare de istorie
bisericeasc@ a lui Samuil Micu este traducerea ^n
rom$ne}te a vechilor canoane biserice}ti. Masiva
scriere, r@mas@ ^n manuscris, Canoanele s@boarelor a
toat@ lumea }i a celor nameasnice }i ale sfin]ilor p@rin]i,
ceale primite ^n Bisearica R@s@ritului, cuprinde, ^ntr-un
prim volum, codific@rile canonice ale apostolilor, apoi
ale primelor sinoade ecumenice: I Nicea, anul 325; I
Constantinopol, anul 381; Efes, anul 431; Calcedon,
anul 451; II Constantinopol, anul 553; III Constantinopol
(Trullan) anul 691 }i II Nicea, anul 783, precum }i elaboratele sinoadelor locale de la Constantinopol, Cartagena, Ancira, Neocesarea, Gangra, Antiohia, Laodicea, Sardichia. %n al doilea volum include canoanele
sfin]ilor p@rin]i ai r@s@ritului ca Dionisie }i Petru din
Alexandria, Grigore din Neocesarea, Vasile cel Mare,
Grigore de Nissa, Timotei }i Teofil din Alexandria }i
Nichifor din Constantinopol. Sursa traducerii este colec]ia de 11 volume a lui Joannes Harduin, Acta
conciliorum et epistolae decretales, ac constitutiones
summorum pontificium, ap@rut@ la Paris ^n 1714
1715 }i pe care Micu o citeaz@ ^n lucr@rile sale.267 Din
marele corpus al lui Harduin, istoricul nostru extrage
canoane pertinente de Biserica Oriental@, dintr-un
impuls nu lipsit de semnifica]ie. Odat@ ^ncheiate
neclarit@]ile ^n leg@tur@ cu caracterul }i fizionomia
bisericii rom$ne unite }i codificarea identit@]ii orientale
a acesteia, clasa intelectual@ a Blajului s-a ata}at cu
patim@ de aceast@ identitate. A survenit teama cu
mare sus]inere popular@ de latiniza]ie, adic@ de
introducerea unor forme }i obiceiuri romano-catolice
^n ritul greco-catolic. Nu s-au identificat istoric acte
semnificative ^n sensul latiniz@rii, dar precau]iunea a
persistat, mai ales sub p@storia lui Ioan Bob, b@nuit de
asemenea ^nclina]ii. Resuscitarea vechilor legi stabilite
de sinoadele din orient servea acestei st@ri de veghe,
care va deveni, cu Petru Maior, o }coal@ sinodal@ ^n
Biserica Rom$n@ Unit@, cu ac]iune p$n@ la 1848. O
lucrare impresionant@ a lui Micu este traducerea Istoriei
biserice}ti a lui Claude Fleury. Autor celebru ^n epoc@,
Fleury s-a impus mai ales prin marea sa istorie bisericeasc@, ap@rut@ ^n 20 de volume, la Paris, ^ntre 1691
1723, ^n care parcurge trecutul bisericii cre}tine p$n@
la anul 1414.268 Samuil Micu a tradus doar istoria
primelor trei secole }i jum@tate, p$n@ la controversa

Toate manuscrisele teologice ale lui Samuil Micu se afl@ ^n custodia B.A.R.Cj., fondul de manuscrise
rom$ne}ti, unde sunt de c@utat ^n fi}ierul de sal@ la autor: Micu, Samuil.
266
Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 139.
267
Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 191; Brevis historica notitia originis et progressus nationis Daco
Romanae, seu, ut quidem barbaro vocabulo appelant Valachorum, ab initio usque ad seculum XVIII, lucrare
manuscris@, p. 293.
268
N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 41
265

32

arian@ din preajma Sinodului de la Nicea. Traducerea

s-a dovedit peste puterile lui, Micu not$nd cu am@r@ciune la sf$r}itul ultimului manuscris: Cum v@z,
m@ apuc@ moartea mai ^nainte. Claude Fleury a
cochetat la vremea sa cu mi}carea galican@ a lui
Bossuet, manifestare a orgoliului francez ^n cadrul
Bisericii Catolice. Acest aspect a fost exploatat de unii
interpre]i, ^n mod pripit, ca o frond@ a lui Micu ^mpotriva papei }i chiar a catolicismului.269 Traducerea
lui Fleury trebuie mai degrab@ pus@ pe seama
celebrit@]ii extraordinare a acestei opere, care trateaz@
un material savant ^ntr-un stil accesibil, popular.
Succesul european s-a resim]it }i la noi, dup@ cum
s-a v@zut, prin prezen]a c@r]ii lui Fleury ^n bibliotecile
uni]ilor de la Blaj.270 Cartea francezului captiva }i prin
viziunea unitar@ }i armonioas@, ecumenic@ a
bisericii cre}tine, ^n atmosfera endemic@ de regret
pentru marea ruptur@ intervenit@ la 1054. Accentul
autorului pe veacurile paleocre}tine venea ^n
^nt$mpinarea acelora}i preocup@ri ale traduc@torului
rom$n, care l-au animat }i la t@lm@cirea canoanelor.
Traducerea se al@tur@ unei familii literare create ^n
s$nul {colii Ardelene, care avea menirea s@ sublinieze
identitatea r@s@ritean@ a Bisericii Greco-Catolice, de
altfel necontestat@ de nimeni.271 Reflexele provinciale
}i epigone ale spiritului polemic }i critic din Marele
Catolicism, unde Claude Fleury era un personaj moderat,272 vor pigmenta }i activitatea intelectualilor uni]i,
]inta lor nedep@}ind ^ns@ cu o singur@ excep]ie
maniera forte a lui Ioan Bob de a conduce Episcopia
F@g@ra}ului. Pentru Samuil Micu, ^nt$lnirea cu Claude
Fleury este important@ mai ales ca imbold pentru
c$teva lucr@ri de istorie bisericeasc@ originale. Cea
mai bine conturat@, cu inten]ii monografice, este
Cuno}tin]@ pre scurt a istoriei biserice}ti.273 Aceast@
cea mai veche istorie a bisericii universale conceput@
de un rom$n este surprinz@tor de reu}it@ pentru epoca ^n care a redactat-o Micu. Imitarea lui Fleury este

evident@ ^n str@dania de a realiza o lectur@ plin@ de

miez, dar simpl@, clar@ }i sinoptic@. Materialul este
^mp@r]it pe sute, adic@ pe secole, cartea ^ncheindu-se
cu secolul VIII al erei cre}tine. Capitolele sau sutele
sunt divizate ^n paragrafe scurte, purt$nd titluri
l@muritoare, ^n form@ interogativ@, ca de exemplu:
Ce s@boar@ s-au f@cut ^n Biseric@ ^n suta ^nt$ia?, Ce
]eremonii, obiceaiuri }i r$nduieli biserice}ti au fost ^n
suta a patra? etc. Pe parcursul scrierii, Micu nu-}i
divulg@ sursele documentare. O face ^ns@ ^n alt@ parte,
pomenindu-i pe Eusebiu din Caesarea, Sozomenos,
Nicephorus Calistus, dar recunosc$nd c@ totu}i ^n
cele mai multe cazuri m-am folosit de istoria lui
Fleury. Originalitatea autorului nostru se reduce la
organizarea compila]iei sale ^ntr-o form@ accesibil@
publicului larg. De altfel, el a realizat }i o edi]ie cult@
a acestei scrieri, intitulat@ Istoria bisericeasc@ pre scurt,
pentru folosul iubitorilor de ^nv@]@tur@.274 El renun]@
la ^mp@r]irea pe secole, adopt$nd o ^mp@r]ire simpl@:
^naintea oficializ@rii religiei cre}tine }i dup@ aceast@
dat@. Influen]a lui Fleury asupra lui Micu s-a prelungit
cu ^nc@ dou@ lucr@ri: Istoria ^mp@recherii ^ntr@
Beserica R@s@ritului }i a Apusului, care s-au f@cut pe
vremea lui Mihail Cherularie, patriarhul [arigradului
}i Istoria S@borului de la Floren]a.275 Resuscitarea
conciliului florentin pe urmele lui Petru Pavel Aron }i
Atanasie Rednic se ^ncadreaz@ ^n aceea}i ac]iune
identitar@ de care s-a vorbit. Ea nu poate fi ^n]eleas@
f@r@ a evoca un precedent ^ndep@rtat, dar care a reverberat ^n timp pe tot parcursul secolului al XVIII-lea.
Respectiv, ^n diploma Secunda Leopoldina, ca }i ^n
angajamentul de unire al lui Atanasie Anghel din 1701,
figureaz@ subordonarea neocatolicilor uni]i }i a
episcopului lor c@tre arhiepiscopul catolic ungur de
la Strigoniu. %n acest context, episcopul catolic Gyrgy
Mrtonfi de la Alba Iulia a interpretat aceast@ subordonare ca venind ^n jos pe scara ierarhic@, spre sine,
pretinz$nd supunere din partea episcopului rom$n

Op.cit., p. 41 45.
Vezi }i Iacob M$rza, Enlightenment books in Roumanian libraries in Transilvania from the middle of the
18th century to the first decades of the 19th, ^n Enlightenment and Roumanian Society, Cluj-Napoca, 1980, p.
54 57.
271
%n actul fundamental de consacrare a bisericii unite din Transilvania, bula Rationi congruit de la
1721, se precizeaz@ cu claritate: totodat@ pomenitul t$rg al F@g@ra}ului l-a ridicat papa Clement XI n.n.
la rangul de cetate, iar pe locuitorii lui i-a distins cu numele, titlul }i dreptul de cet@]ean, acela}i t$rg
dimpreun@ cu biserica ce poart@ hramul Sf$ntului Nicolae, afl@toare ^ntr-^nsul, declar$ndu-le drept re}edin]@
a unui episcop de rit grecesc (s.n.), numit al F@g@ra}ului, de sub patronatul aceluia}i Sf$nt Nicolae, care
episcop s@ fie ^n frunte }i s@ ^nal]e acea biseric@ ^n catedral@ a ritului grecesc respectiv (s.n.), iar jurisdic]ia,
autoritatea }i puterea episcopal@ s@ }i le poat@ ^ndeplini ^n mod liber }i legiut, ba chiar s@ fie obligat s@ }i le
^ndeplineasc@ (Ioan Chindri}, Bula papal@ Rationi congruit..., p. 103).
272
Fraois Gagure, La vie et les oevreus de Claude Fleury (1640 1722), Paris, 1925; Raymond E.
Wanner, Claude Fleury (1640 1723), Haga, 1975.
273
Unica lucrare teologic@ a lui Samuil Micu publicat@, chiar ^n dou@ edi]ii, de Veniamin Micle: 1. Samuil
Micu Clain, Cuno}tin]@ pe scurt a istoriei biserice}ti (manuscris inedit publicat de Micle Veniamin), ^n Studii
teologice, XXVII, 1975, nr. 5 6; XXVIII, 1976, nr. 7 10; XXIX, 1977, nr. 1 2, 5 8; XXX, 1978, nr. 1
8, }i 2. Samuil Micu, Istoria bisericeasc@, M@n@stirea Bistri]a-R$mnic, 1993.
274
R@mas@ ^n manuscris, la B.A.R.Cj., ms. rom. 440 442.
275
Ibid., ms. rom. 448: prima lucrare la f. 2 r 49 v, a doua la f. 52 r 265 r. Vezi despre o copie a lui
Alexandru Gavra din secolul al XIX-lea la Gh. Ciuhandru, %n leg@tur@ cu sinodul de la Floren]a (1439). Note
fugare ^n leg@tur@ cu opera lui Samuil Klein, ^n Revista teologic@, XXIX, 1939, nr. 7 8, p. 281 294.
269
270

33

unit. Se prefigura astfel, pe fondul unei relative ignoran]e teologice a clerului proasp@t unit, perspectiva
interpret@rii unirii noastre cu Roma ca fiind f@cut@
dup@ normele Conciliului Lateran IV de la 1215, mult
mai restrictive, ^ntre care supunerea neofi]ilor c@tre
episcopul latin al locului. Acolo unde prevederile Lateranului IV despre unire s-au aplicat, n-a rezultat o
confesiune nou@, mixt@, ci neofi]ii au fost asimila]i ^n
Biserica Catolic@. Dup@ moartea lui Atanasie Anghel,
^n lungul r@stimp al veleitarismului lui Ioan Giurgiu
Patachi, romano-catolic, aceast@ perspectiv@ era un
pericol real.
Dou@ elemente au pus cap@t ne^n]elegerii. Mai
^nt$i, un conflict ^ntre Giurgiu Patachi }i Mrtonfi, de
nereconciliat, din care a ie}it ^nving@tor rom$nul, cu
ajutorul Vaticanului. Mai apoi, ca al doilea factor,
Vaticanul ^nsu}i, care l-a obligat pe episcopul unit s@
devin@ c@lug@r basilitan, adic@ oriental, }i l-a consacrat episcop al unei eparhii de rit grecesc,276 sco]$ndu-l
expressis verbis de sub orice imixtiune a episcopului
latin de Alba Iulia. Starea de veghe a r@mas ^ns@,
clasa intelectual@ unit@ s-a n@scut }i s-a format ^n
psihologia bisericii pe profilul etno-istoric al
rom$nilor, care era unul oriental. Norma de unire a
Conciliului de la Floren]a corespundea perfect acestei
gelozii na]ionale, de unde apoi marele ata}ament al
^ntregii {coli Ardelene fa]@ de acest conciliu }i evocarea lui ^n toate situa]ii de urgen]@. Clasifica]i de
Roma ^nc@ din 1721, printr-o constitu]ie papal@, ca
fiind ceea ce doreau s@ fie, adic@ o biseric@ catolic@
^n dogm@, dar greco-oriental@ ^n toate manifest@rile
rituale, rom$nii n-au ^ncetat s@-}i sublinieze cu obstina]ie aceast@ esen]@ mixt@, problema trec$nd din
sfera politicii biserice}ti, unde lucrurile erau clare,
^n aceea a erudi]iei teologice. Este un reflex ^n sfera
bisericii a luptei na]ionale pe care acelea}i persoane
clericale o purtau ^n sfera politic@, pentru impunerea
prerogativelor }i drepturilor na]iunii rom$ne ^n
Transilvania. Acest paralelism explic@ multe aspecte
}i accente din scrierile teologice, identitatea }i auto-

nomia politic@ av$nd nevoie de pandantivul spiritual al identit@]ii }i autonomiei bisericii rom$ne}ti.
Ca profesor }i personaj venerat al Blajului,277
Samuil Micu a fost implicat }i ^n realizarea unor lucr@ri
teologice cu scop didactic. Dou@ c@r]i marcheaz@
acest aspect al operei sale teologice: Teologia
moraliceasc@ sau bogoslovia, tip@rit@ la Blaj ^n 1796
}i Teologia dogmatic@ }i moraliceasc@, tip@rit@ tot
acolo, ^n 1801. Ambele lucr@ri sunt traduceri dup@
autori catolici, Venceslav Schanza }i Honoratus
Tournely. De dimensiuni impresionante, aceste scrieri
au servit timp de decenii ca manuale pentru studen]ii
teologi de la Blaj, la cursurile de teologie moral@ }i
teologie dogmatic@. Cea de a doua lucrare, care
trateaz@ despre Sfintele Taine ^n nu mai pu]in de opt
volume, este de fapt o oper@ colectiv@ coordonat@
direct de episcopul Bob, care se pare c@ a lucrat
efectiv la traducere, al@turi de Samuil Micu }i de Dimitrie Vaida. Rezultatul a fost aspru criticat de Petru
Maior, ^n Istoria sa de la 1812, unde, ^ntre altele, o
^nvinuie}te de desuetitudine (cartea aceaea e
^ntocmit@ de Turneli dup@ chipul scholasticesc cel de
demult).278 Nu de aceea}i p@rere este marele teolog
ortodox Gherasim Timu}, care vede ^n ea o carte dogmatic@ de mare valoare, ce cuprinde ^nv@]@tura despre
cele }apte taine. {i mai ^ncolo: ^n general, expunerea
este c$t se poate de sistematic@ }i }tiin]ific@, fiind ^ntemeiat@ pe argumente numeroase, at$t din Sf$nta
Scriptur@, c$t }i din tradi]iune.279 Samuil Micu a fost
}i un mare predicator (concinator) al bisericii noastre
unite, al@turi de Petru Maior. Opera sa omiletic@ pare
a fi fost vast@ }i este de presupus c@ nu toate cuv$nt@rile sale c@tre poporul credincios s-au p@strat ca texte
scrise. A reu}it s@-}i tip@reasc@ ^n 1784 un prim volum,
con]in$nd cuv$nt@ri funerare,280 d$nd astfel curs
^ndemnului multor cre}tini. Ca model de propovedanie pe seama preo]ilor, cartea a avut un succes deosebit ^n posteritate, fiind reeditat@ la Sibiu ^n 1842281
}i la Arad ^n 1907,282 de c@tre ortodoc}i. Aceast@ pedagogie special@, ars bonae mortis, este ornamentat@

Vezi supra, nota 271.

%ntr-o scrisoare c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 1 octombrie 1793, Petru Maior spune c@
Samuil Micu este singurul cleric din Blaj c@ruia episcopul Ioan Bob ^i d@ voie s@ predice din amvonul catedralei.
Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 231.
278
Petru Maior, Istoria pentru ^nceputul rom$nilor ^n Dachia, Buda, 1812, p. 337. Invectivele lui Maior sunt
tari: Carte mai netrebnic@ nu putea alta, despre carea evoc@ el o apreciere, real@ sau imaginar@ un
profesor papist@}esc din B@lgrad, aceast@, pre c$t de }oad@, pre at$ta de dreapt@ judecat@ au dat: c@, ^n c$t@
vreame au ^ntors Ioan Bob pre Turneli ^n rom$nie, mai bine ar fi f@cut ni}te roate.
279
Apud N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 35 36.
280
Propovedanie sau ^nv@]@turi la ^ngrop@ciunea oamenilor mor]i. Acum de preotul Samoil Clain de Sad
f@cute. Cu bun@voin]a celor mai mari. Tip@ritu-s-au ^n Blaj cu tipariul Seminariului. 1784. Vezi }i B.R.V., II, p.
287 288; IV, p. 263 264; Endre Veress, op.cit., p. 56; Ilie D@ianu, C@r]i. Reviste. Ziare. Petru Maior
Plagiator?, ^n R@va}ul, VI, 1908, nr. 2, p. 55 58; G. Tulbure, Propovedaniile lui Sam. Clain }i P. Maior.
Sau: un dublu plagiat binecuv$ntat, ibid., nr. 13 14, p. 439 445; Iosif Naghiu, op.cit., p. 317; Ioan Beju,
Biblioteca mitropolitan@, p. 125; G. H$ncu, op.cit., p. 49 50; Mircea Filip, Cartea rom$neasc@ veche ^n
Biblioteca G.T. Kirileanu Piatra Neam], Bac@u, 1970, p. 62 64; Martin Bodinger, op.cit., p. 165; Viorel
[igu, op.cit., p. 78, 82, 93; Traian Herseni, Cultura psihologic@ rom$neasc@, Bucure}ti, 1980, p. 88.
281
Vezi Catalogul bibliotecei lui {tefan Gherga, Lugoj, [1910], nr. 269.
282
Propovedanii la ^ngrop@ciunea oamenilor mor]i de preotul Samuil Clain de Sad izvodite. Editate acum
pentru ^nt$ia oar@ cu litere latine, dup@ edi]ia din Sibiu, anul 1842, de Ioan Nicorescu, Arad, 1907.
276
277

34

la autorul nostru cu pildele cele mai frumoase din

sfin]ii p@rin]i, at$t de cunoscu]i lui. Scopul era crearea
unei atitudini cre}tine}ti, ^n]elepte }i ^mp@cate ^n fa]a
mor]ii, care este poarta spre ve}nicie. O pedagogie
diferit@ trebuie s@ aib@ concinatorul atunci c$nd
cuv$nteaz@ ^n biseric@, sub semnul vie]ii, }i nu al
mor]ii. Samuil Micu a preg@tit pentru tipar }i un volum
cu asemenea omilii, care ^ns@ a r@mas ^n
manuscris.283 Acesta con]ine 15 predici pentru slujba
de duminic@, precedate de un cuv$nt introductiv despre datoria preo]ilor de a propov@dui ne^ncetat
cuv$ntul lui Dumnezeu. Se poate presupune, dup@
forma lor elaborat@, c@ au fost rostite ^n catedrala
Blajului, ^n al c@rei amvon singur Samuil Micu, cu
excep]ia episcopului, avea voie s@ urce }i s@
cuv$nteze, at$t de mare era prestigiul s@u de predicator.284
Spre sf$r}itul vie]ii, a f@cut eforturi s@-}i publice
con]iile (conciones), care erau cunoscute }i
a}teptate. %n 25 septembrie 1805, Gheorghe Anghel
din Zlatna ^l ^ncuraja cu cuvintele: Ci numai f@ odat@
s@ se tip@reasc@, c@ to]i preo]ii din Ardeal, ^nv@]a]i }i
ne^nv@]a]i, uni]i }i neuni]i, ^n scurt@ vreme toate le
vor cump@ra, c$t vor }ti c@ s$nt c@zaniile lui Clain.285
Un an mai t$rziu a ^ncetat din via]@, f@r@ s@-}i vad@
predicile tip@rite. Prodigiosul personaj se manifestase
^n via]@ }i la antipodul genului popular, ^n lumea
g$ndirii teologice savante. De pe acest palier el s-a
preocupat de exegeza biblic@, de problemele
dogmatice, de morala cre}tin@ }i de dreptul canonic.
Cu dou@ dintre cele zece lucr@ri din aceast@ categorie
a dorit s@ intre ^n circuitul perceperii occidentale }i
de aceea le-a redactat ^n limba latin@. Este vorba de
un tratat despre c@s@torie286 }i unul despre posturi.287
Scrise ^n perioada }i ^n atmosfera propice de la Sf$nta
Barbara, cele dou@ studii colorau peisajul t$n@r }i
cosmopolit al capitalei, cu dou@ teme din Biserica
Oriental@ actuale ^n toat@ exegeza cre}tin@. Deosebit

de interesant@ }i important@ ^n acela}i timp este

lucrarea despre institu]ia c@s@toriei. Sub influen]a
curentului etatist }i reformator social de la Viena,
autorul sintetizeaz@ canoanele biserice}ti, cutumele
populare }i legiuirile oficiale ^n materie, pentru a realiza o lucrare modern@. Cele 119 paragrafe, scurte }i
u}or de lecturat, nu las@ ^n afara analizei nici cel mai
mic am@nunt legat de logodn@ }i c@s@torie, v@zute ca
evenimente ^n continuitate. Bogata bibliografie a c@r]ii
are la baz@ din nou sfin]ii p@rin]i, sinoadele antice }i
medievale }i legiuirile bizantine. Sursele bibliografice
sunt indicate marginal, cu petite, nemijlocit la
paragraful ^n cauz@, pentru u}urarea lecturii. Inten]ia
de codificare este evident@ la t$n@rul nostru bl@jean.
El reu}e}te s@ articuleze nenum@ratele aspecte ale
actului matrimonial, ^ntr-un fenomen unitar care este
c@s@toria cre}tin@. Cu toate acestea, succesul deosebit
a revenit celei de a doua c@r]i, despre posturile din
Biserica Oriental@. Problema postului era un punct
de neconcordan]@ ^ntre orientali }i latini, ace}tia din
urm@ ^ng@duind un regim alimentar mai bl$nd, cu
bucate albe. Dimpotriv@, grecii stipulau un post
sever, cu bucate negre, adic@ doar legume fierte.
T$n@rul c@lug@r venea dintr-un Blaj unde, ^ncep$nd
cu p@storia lui Petru Pavel Aron, se desf@}urase timp
de dou@ decenii un veritabil r@zboi al bucatelor, ^n
care Samuil Micu fusese un combatant pe cale de
a-}i pierde via]a din cauza postului, a}a cum nu pu]ini
tineri c@lug@ri }i-o pierduser@.288 Sub impresia
cumplitului experiment, instrumentat mai ales de
Atanasie Rednic, care toat@ lumea ar fi vrut s@ o
fac@ c@lug@ri }i s@ supuie pe to]i la viia]@ grea,289
Micu discerne ^ntre tradi]ie }i necesitate, schi]$nd o
imagine ra]ional@ a postului cre}tinesc. Pe dosul foii
de titlu el pune un motto din Romani 14: 3, ca un
^ndemn de pace ^ntre cele dou@ accep]iuni ale postului:
Qui manducat, non manducantem non spernat, et
qui non manducat, manducantem non judicat.290

B.A.R.Cj., ms. rom. 434, f@r@ numele autorului. Pe cotorul volumului manuscris e imprimat: Samuelis
Klein conciones.
284
Vezi supra, nota 277.
285
N. Mladin, I. Vlad }i A. Moisiu, op.cit., p. 74.
286
Diseratatio canonica de matrimonio juxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae. Ab Samuelle Klein
de Szd. Dioeceseos Fogarasiensis in Transylvania praesbytero, et in Seminario Generali Caesareo-Regio
Graeco-Catholicorum Vindobonensi ad. S. Barbaram studiorum praefecto conscripta. Vindobonae. Typis Josephi
nob. de Kurzbeck. MDCCLXXXI. Vezi }i B.R.V., II, p. 272 273; Aron Pumnul, Lepturariu rum$nesc cules
den scriptori rum$ni, tom IV, partea 1, Viena, 1864, p. 21.
287
Disertatio de jujuniis Graecae Orientalis Ecclesiae. Conscripta ab Samuele Klein de Szd, Dioecesis
Fogarasiensis in Transylvania. Viennae. Typis Josephi nob. de Kurzbeck. MDCCLXXXII. Vezi }i B.R.V., II, p.
274; IV, p. 263; Aron Pumnul, Lepturariu..., tom cit., p. 21.
288
Despre experimentul foamei de la Blaj a scris cel dint$i chiar Samuil Micu (vezi Istoria rom$nilor, II, p.
336 338); Augustin Bunea, Episcopii..., p. 296 312; Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 54 56; Icon
lacrymans Balasfalvensis..., p. 12 13.
289
Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 354.
290
Versetul ^ntreg chiar ^n traducerea lui Samuil Micu este: Cel ce m@n$nc@, pre cel ce nu m@n$nc@ s@
nu-l defaime, }i cel ce nu m@n$nc@, pre cel ce m@n$nc@ s@ nu-l judece, c@ Dumnezeu l-au primit pre d$nsul
(s.n.). Zona ^n care trimite citatul este defavorabil@ postului negru, c@ci, ^n versetele 1 }i 2, apostolul dezavueaz@
aceast@ practic@: 1. Primi]i cu bine pre cel slab ^n credin]@, f@r@ s@ sta]i s@ cerne]i g$ndurile lui. / 2. Unul are
^ncredere s@ m@n$nce de toate; cel slab, ^ns@, m@n$nc@ legume (s.n.; reproducere dup@ ed. Gala Galaction,
Bucure}ti, 1938, p. 1268).
283

35

Celui de Sus: Pentru rug@ciunile sfin]ilor p@rin]ilor

no}tri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
miluie}te-ne!. Cum aceast@ carte este primul cuv$nt
al celebrei }coli latiniste, urmeaz@ c@ acest prim cuv$nt
este un mesaj de credin]@ cre}tin@. %mp@r]it@ ^n 12
capitole, c@r]ulia cuprinde rug@ciuni simple }i frumoase, alese cu grij@ deosebit@, tocmai datorit@ experimentului latinist la care ^}i supunea cititorii. Este un
gest de democratizare a sarcinii istorice de reformare
a alfabetului rom$nesc, sarcin@ la care g@se}te de
cuviin]@ s@ implice }i poporul de jos. {i cum altfel ar
fi putut-o face mai inspirat, dec$t prin aceste ^ndr@gite
}i cerute de credincio}i c@r]i de pietate? Va repeta
gestul peste decenii, ^n 1801, tip@rind Acatistul cu litere
latine, la Sibiu.298 Aici Micu ^}i expune sistemul filologic mult mai amplu, chiar la ^nceput, ^n cuv$ntul
C@tr@ cetiotoriu. Se repet@ oferta atractiv@ a celor mai
populare }i mai c@utate rug@ciuni, ^nc$t credincio}ii
s@-}i asume cu pl@cere efortul unui alfabet nou, dup@
secole de slove chirilice. Marea noutate a c@r]ii este
^ns@ traducerea, la capitolul rug@ciunilor de multe
trebi, a celebrului imn latinesc al lui Iacopone da
Todi, Stabat mater,299 cu titlul C$ntare jalnic@ c@tr@
Preasf$nta de Dumnezeu N@sc@toarea. Caracteristic
lumii catolice, imnul, cu frumuse]ea lui p@trunz@toare,
l-a determinat pe Micu s@-}i ^ncerce pana }i pe t@r$mul
poeziei. El reu}e}te s@ transpun@ ^n rom$ne}te rima
}i m@sura poeziei de 60 de versuri, alc@tuit@ din 20
de ter]ine, cu primele dou@ versuri de opt silabe, iar
al treilea de }apte:

Povestea postului negru, resuscitat de un ap@r@tor fanatic al tradi]iei orientale }i du}man al oric@rei latiniza]ii l-a pus pe g$nduri pe Micu, la r$ndul s@u un
orgolios al purismului oriental, p$n@ la a evoca spusa
apostolului, cum c@ cel ce se hr@ne}te cu legume este
slab ^n credin]@. Concluzia final@ a c@r]ii este c@, ^n
orice caz, posturile au fost f@cute mai cu seam@ pentru
c@lug@ri, nu pentru mireni. Ea a fost retip@rit@ la
Buda, ^n 1828, ^ntr-o edi]ie-pirat al c@rei artizan nu
este identificat p$n@ acum.291 Inten]ia de popularizare
interna]ional@ o tr@deaz@ faptul c@ Micu nu }i-a
publicat edi]ia rom$neasc@ a c@r]ii despre posturi,
existent@ ^n manuscris.292 Cea mai serioas@ tem@ teologic@ tratat@ de Samuil Micu este ^ns@ aceea despre
revela]ia divin@. O mic@ familie de manuscrise ale
sale au acest con]inut.293 Textele conduc la ideea c@
legea firii se cunoa}te numai prin revela]ia divin@.
Se pare c@ materialul pentru studiu }i l-a cules pe
parcursul traducerii Bibliei, c@ci semnele revela]iei,
ale descoperirii cei dumnezeie}ti sunt scoase din
c@r]ile Sfintei Scripturi }i urmeaz@ firul acesteia. De
altfel, a scris }i studii despre Biblia ^n sine: Despre
Sf$nta Scriptur@,294 Istoria Noului Testament,295 Evangheliile }i Apocalipsul lui Ioan Teolog296 }i altele. Adora]ia divin@ l-a situat cu u}urin]@ ^n hotarul ^ndr@git
al c@r]ilor de pietate, capitol captivant al teologiei lui
Samuil Micu. Prima dintre ele, Carte de rogaciuni,297
este considerat@ punct de cotitur@ ^n istoria culturii
rom$ne}ti, ca prima carte rom$neasc@ tip@rit@ cu litere
latine }i ortografie latin@. Devenim a}adar, sau mai
bine zis redevenim, ceea ce eram de at$tea secole.
%ns@ pentru rom$nul de ob}te, c@ruia i se adreseaz@
de fapt cartea, elocvent@ este nu tabela filologic@ de
la sf$r}it, ci prima pagin@, care ^ncepe cu invocarea

Stabat Mater dolorosa

Juxta Crucem lacriomosa
Dum pendebat Filius.

Cuv$ntare despre posturile Bisericii Grece}ti a R@s@ritului, mai ^nt$iu pe limba greceasc@ scris@, iar acum
scoas@ pe limba rom$neasc@, cu blagoslovenia purt@toriului pravoslaviei, preaosfin]itului mitropolit Anastasie
tip@rit@ la Buda. 1828. Vezi Vasile Pop, Diserta]ie despre tipografiile rom$ne}ti ^n Transilvania }i ^nvecinatele ]@ri,
de la ^nceputul lor p$n@ la vremile noastre, Sibiu, 1838, studiu introductiv, edi]ie, note, rezumat }i indice de Eva
M$rza }i Iacob M$rza, Cluj-Napoca, 1995, p. 149 150, 174. Cf. }i B.R.V., III, p. 578.
292
Carte pentru posturile Bisericii Grece}ti a R@s@ritului, la B.A.R.Cj., ms. rom. 480.
293
Singurul complet, de 445 pagini, este Carte despre descoperirea dumnezeiasc@, la B.A.R.Cj., ms. rom.
428. Vezi }i N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 60 61.
294
B.A.R.Cj., ms. rom. 497.
295
Ms. rom. 498.
296
Ms. rom. 112.
297
Carte de rug@ciuni pentru evlavia homului chrestin. In Vienna tiparita la Ioseph nob. de Kurzbeck, annul
Incarnatii Domnului MDCCLXXIX. Vezi }i B.R.V., II, p. 229 230.
298
Acatist su crte cu multe rugatsuni pentru evlaviea fiestequarui Crestinu. Acum intracest chip ashezatu de
la Parintele Samuil Klain dela Szd, Jeromonach din Monastirea SSS. Troitze, din Blajiu. Sibii cu Typariul lui
Martin Hochmeister, Typographul Chaes. Craiesco-Dicast. 1801. Ap. Timotei Cipariu, Gramati}ti }i ortografi}ti
rom$ni. Suplement, ^n Archivu pentru filologie }i istorie, 1870 1871, nr. XXXIX, p. 761, nota **.
299
Jacopone da Todi (cunoscut }i sub numele de Jacopo Benedicti sau Benedeti), poet franciscan, n@scut la
Todi ^n prima jum@tate a secolului al XIII-lea, mort la Callazzone ^n 1306. Poezia lui religioas@, scris@ ^n dialectul
umbrian, a cunoscut mai multe edi]ii la ^nceputurile tiparului: Floren]a, 1490; Brescia, 1495; Vene]ia, 1514;
Vene]ia 1556; Roma, 1558 (reeditarea ^mbun@t@]it@ a celei din 1490); Neapole, 1615; Vene]ia, 1617 (edi]ie de
Francesco Tresatti, cuprinz$nd 211 poeme ^nso]ite de note ample). Poemul Stabat Mater i-a fost atribuit lui,
dup@ ce paternitatea acestei capodopere de pietate fusese pus@, pe r$nd, pe seama mai multor autori: Grigore
de Nissa, Bernard de Clairvaux, papa Inocen]iu III, Sf$ntul Bonadventura, papa Ioan XXII, papa Grigore XI.
291

36

nu f@r@ o anumit@ tent@ de exaltare ^n cazul Imita]iei

lui Hristos, era potrivit psihologiei rom$ne}ti, ^n care
credin]a se lega mai str$ns de sentiment dec$t ^n lumea
catolic@ a secolului al XVIII-lea.
Teologia lui Samuil Micu este un produs crucial al
culturii rom$ne}ti moderne. Scrierile lui din domeniu
^mbin@ documenta]ia din biserica ortodox@ }i cea
catolic@, lucru firesc ^n cazul unei confesiuni care se
construia pe temeiuri din ambele. Acest teolog de for]@
a influen]at g$ndirea noastr@ teologic@, ^ncep$nd
chiar cu comilitorii mai tineri din {coala Ardelean@.
Cel mai important mesaj pe care l-a transmis a fost
importan]a acordat@ istoriei biserice}ti, }i ^n acest context vechilor sinoade paleocre}tine. Crescut }i educat
^n atmosfera unui secol c$nd biserica ^n general, cea
romano-catolic@ ^n mod aparte, a fost obiectul unor
controversii dense, ^n cadrul mi}c@rii de transla]ie
spre o societate secularizat@, Samuil Micu a fost }i el
atras de unele idei ale disputei. Astfel este ideea purit@]ii cre}tine prin nostalgia dup@ simplitatea ritual@ }i
puritatea dogmatic@ a primilor cre}tini. A crescut exploziv interesul pentru opera Sf$ntului Augustin, simbolul acestei ere edenice. Astfel ca exemplu simptomatic la Tirnavia, centru iezuit care a influen]at constant clasa intelectual@ unit@ din Transilvania, ^ntre
1740 1780 s-au tip@rit }ase edi]ii din opera lui Augustin din Hippo }i o singur@ edi]ie a lui Toma din
Aquino.306 Cantitatea uria}@ a operei teologice, din
care aici s-a evocat doar o parte, graba, ^nfrigurarea
muncii }i varietatea deconcertant@ a temelor vorbesc
de la sine despre lipsa acut@ pe care Samuil Micu a
trebuit s@ o compenseze ^n acest domeniu. Rezult@

Sta Maica cu jele pl$ng$nd

L$ng@ Cruce mult l@cr@m$nd
C$nd Fiiul se restignea.
Interesul pentru pietatea occidental@, care atinsese
culmi importante, nu se opre}te ^ns@ aici. El a tradus,
pentru prima dat@ ^n cultura noastr@, cea mai vestit@
carte de pietate cre}tin@, Imitatio Christi a lui Thomas Hermeken, intrat ^n memoria posterit@]ii sub
numele de Thomas a Kempis (1379 1471), c@lug@r
burgund, autorul unei impresionante opere religioase.
Celebritatea acestei scrieri nu a cunoscut limite ^n
lumea cre}tin@, copiile manuscrise }i edi]iile tip@rite
fiind greu de estimat. %n cultura din ]ara noastr@ a
introdus-o Udri}te N@sturel, tip@rind la 1647 acea
floare de aur a misticismului catolic, dar... ^n limba
slavon@.300 Traducerea lui Samuil Micu s-a tip@rit dup@ moartea lui, ^n 1812, sub titlul A Tomii de la c$mp
de urmarea lui Hristos,301 f@r@ s@ fie specificat numele
traduc@torului. Paternitatea traducerii o certific@ manuscrisul autograf al acesteia, dat$nd din 1803.302
Micu a tradus celebra scriere dup@ edi]ia de la Cluj
din 1736 sau dup@ una din edi]iile de la Tirnavia
(1744, 1745, 1773, 1780 }.a.).303 Tot la un izvor occidental apeleaz@ Samuil Micu }i pentru ^ncet@]enirea
la noi a teorie despre peniten]@. La Sf$nta Barbara
din Viena, ^n 1780, traduce cartea lui Paolo Segneri,
Instructio poenitentis,304 sub titlul %ndreptarea p@c@tosului, f@r@ s@ indice sursa.305 Teoria }i metodologia
m@rturisirii ^n fa]a preotului limpeze}te astfel }i finalizeaz@ esen]a ^ntregii smerenii cre}tine pe care c@r]ile
de pietate o instileaz@ cititorilor, ^n cazul lui Micu ]inta
fiind oamenii simpli. Apelul la sentiment, la duio}ie,

B.R.V., I, p. 158 160. P.P. Panaitescu, Linfluence de luvre de Pierre Mogila, archievque de Kiev,
dans les Principats Roumaines, Paris, 1926, p. 45 47 }i 83 84; Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, p. 49
60.
301
A Tomii de la C@mp de urmarea lui Hristos patru c@r]i. Cu blagosloveniia }i cheltuiala presfin]itului }i
prealuminatului domn, Exselen]iia sa Ioan Bob, vl@dicul F@g@ra}iului, a Prea^n@l]atei Chesaro Cr@ie}tii M@rimi
statului sfeatnic dinl@untru }i a R@ndului al doilea Leopold comendator. Tip@rit@ ^n Blaj la mitropolie anul de la
Hristos 1812. Cu tipariul seminariului. Vezi }i B.R.V., III, p. 62; IV, p. 291 294; Ioan Bianu, Via]a }i activitatea
lui Maniu Samuil Micu alias Clain de Sad, Bucure}ti, 1876, p. 26; Moses Gaster, Geschichte..., ^n Gustav
Grber, Grundriss..., II, 3, p. 303; Nicolae Iorga, Istoria literaturii rom$ne ^n secolul al XVIII -lea, II, Bucure}ti,
1969, p. 146.
302
A Tomei de la Kempis de urmarea lui Hristos c@r]i patru, foarte de folos sufletului cucearnic, la B.A.R.Cj.,
ms. rom. 430.
303
Gza Petrik, Magyarorszag bibliografija..., II, p. 361. Despre soarta scrierii ^n cultura noastr@ }i edi]iile
ei vezi prefa]a la cea mai recent@ edi]ie, Imita]iunea lui Cristos, traducere de Andrei Brezianu, Bucure}ti,
1992, 335 p.
304
Paolo Segneri (1624 1694), preot din Ordinul Iezui]ilor, predicator celebru, autor al mai multor opere
teologice, ^ntre care Quaresimale (tip@rit@ la Floren]a ^n 1679), predici ^n postul mare, l-au impus ^n r$ndul
marilor concinatori ai Italiei, al@turi de Sf$ntul Bernardin din Siena }i Girolamo Savonarola. %n 1669 Segneri
}i-a tip@rit la Bologna scrierea de fa]@, Il penitente instruito, care a f@cut carier@ european@ ^n traducerea
latin@, cu titlul Instructio poenitentis. Micu a folosit pentru traducere o edi]ie ap@rut@ la Tirnavia ^n 1727.
305
%}i men]ioneaz@ aceast@ lucrarea ^ntr-o scrisoare din 2 aprilie 1782 c@tre Moise Drago}, episcopul
greco-catolic de Oradea (v. Giorge Pascu, Istoria literaturii rom$ne..., p. 108). Paternitatea lui Segneri asupra
originalului, ^n Elegia lui Gheorghe {incai din 1803, la nota 12, unde face biografia }i ^n}ir@ scrierile lui
Samuil Micu. Vezi Ioan Chindri}, Poezia lui Gheorghe {incai, ^n Anuarul Institutului de Istorie }i Arheologie
din Cluj, XXIX, 1989, pp. 401 433, p. 425. A fost publicat@ ^n secolul nostru, dup@ manuscris, de Iacob
Radu , cu titlul original %ndreptarea p@c@tosului (Oradea, Societatea Sf. Ioan Gur@ de Aur, f.a.).
306
Vezi Gza Petrik, op.cit., I, p. 141; III, p. 637. Edi]iile augustiniene din secolul al XVIII-lea au ca model
valoroasa edi]ie ^n opt volume, tip@rit@ de benedictini la Paris ^ntre 1679 1700.
300

37

de aici imaginea de ansamblu a unui travaliu bogat,

dar nesistematic, rapsodic, caracterizat printr-o dezordine care-l descurajeaz@ pe cercet@tor.
La antipod, opera teologic@ a mai t$n@rului Petru
Maior este cantitativ restr$ns@, dar focalizat@ metodic
pe probleme clare. La numai 22 de ani, ^n 1783, abia
^ntors de la Viena, el redacteaz@ mult suscitata sa lucrare Procanon, pe c$nd era profesor de logic@, metafizic@ }i dreptul natural la Blaj.307 Cu o fervoare juvenil@, el intr@ ^n miezul celei mai acute polemici care
fr@m$nta via]a religioas@ a Europei, aceea legat@ de
infailibilitatea papei de la Roma }i primatul acestuia
^n biserica cre}tin@. Acest cuplu de probleme era dezb@tut ^ntr-un cadrul teologic mai larg, privind virtutea
originar@ a bisericii, soboarele }i canoanele acestora,
raporturile ierarhice ^n biseric@ }i altele. Maior f@cuse
cuno}tin]@ dup@ cum arat@ mai multe c@r]i din biblioteca sa cu scrierile unor catolici sau necatolici
care urm@reau reducerea puterii papei }i reformarea
catolicismului. Curentul dizident catolic venea din
sfera galican@ }i jansenist@ }i data de pe la sf$r}itul
secolului al XVII-lea. Maior a citit t$rziu, la Roma sau
la Viena, c@r]i interzise de cenzura papal@ }i trecute
^n Index librorum prohibitorum. Astfel de lucrare este
cea a francezului de orientare galican@ Louis Elias
Dupin (1657 1719), De antiqua Ecclesiae disciplina
dissertationes historicae, interzis@ printr-o ordonan]@
(breve) a papei Inocen]iu XI din 2 ianuarie 1688.308
Printre janseni}tii pu}i la Index este de amintit Berhard
Zeger van Espen (1646 1728), cu ^ntreaga oper@
cenzurat@, din care Petru Maior a cunoscut ^n mod
cert lucrarea Jus ecclesiasticum univesum, interzis@
la 22 aprilie 1704. Reforma]ii n-au r@mas ^n afara
acestei dispute cruciale, ci, dimpotriv@, au amplificat-o. Claude de Saumaise (1588 1653), polihistor
protestant de origine francez@, publicase ^nc@ la 1645,
la Leyda, tratatul s@u De priamtu Papae, ceea ce i-a
adus intrarea la Index, la 18 septembrie 1646, cu
^ntreaga sa oper@.309 Peste aceste lecturi }i influen]e
din c@r]i mai vechi este de crezut c@ s-au suprapus
sugestii recep]ionate ^n anul petrecut la Viena (august 1779 august 1780), ^n atmosfera dominat@ de
reformele de tip luminist patronate de Iosif II. O asemenea influen]@ a fost aceea a lui Iustinus Febronius,
pseudonimul lui Johann Nicolas Hontheim, episcop
catolic de Koblenz, contemporan cu Maior (1701
1790), care ^}i tip@rise ^n 1767 la Frankfurt pe Main
cartea-manifest a febronianismului. Variant@ german@ }i modernizat@ a galicanismului, febronianismul
disec@ aceea}i problematic@ a prerogativelor papei,
contest$ndu-i primatul, la fel ca galicanii }i janseni}tii.
Spre deosebire de ace}tia, Febronious declar@ categoric primatul statului ^n raport cu biserica, venind
astfel ^n ^nt$mpinarea etatismului austriac ^n plin@
ascensiune. Temperamentul de genus irritabile care

va caracteriza ^ntreaga via]@ }i oper@ a lui Petru Maior,

domin@ paginile Procanonului, scris cu mult@ erudi]ie,
cu tot at$ta vehemen]@, ^ns@ cu pu]in@ maturitate.
Aceast@ carte, care la o temperatur@ normal@ a condeiului putea fi o cercetare interesant@, a e}uat ^ntr-un pamflet violent. Biserica, scrie el, este regent@ ^n
lume. %n cadrul ei, ^ns@, puterea asemenea }i ^ntocmai
precum lui Petru, a}a }i celorlal]i apostoli fie}tec@ruia
[Hristos] o au d@ruit. Luat de val, t$n@rul autor polemizeaz@ chiar cu Evanghelia, unde M$ntuitorul spune
clar: Tu e}ti Petru }i pe aceast@ piatr@ voi zidi biserica
Mea }i por]ile Iadului nu o vor birui-o (Matei 16,
18). El ^ns@: Nu easte numai Sf. Petru piatr@, ci }i
ceialal]i apostoli. Nice singur temeiu credin]ii, ci }i
ceialal]i apostoli. Urmeaz@ o lung@ specula]ie, ^n care
face eforturi de a-l aplatiza pe Sf$ntul Petru la nivelul
celorlal]i apostoli. Arhiereii sunt urm@torii scaonelor
apostolilor. Ca atare, fiind apostolii egali, sunt }i
arhiereii la fel. Finalitatea este limpede: Precum episcopii cei de la r@s@rit, a}a }i cei de la apus aceaea}i
puteare }i ^ntocma ca papa au de la Hristos dat@.
Odat@ demolat, ^n ideea sa, primatul papei de la
Roma, urmeaz@ la r$nd infailibilitatea, nesm$ntnicia acestuia. N@lucit@ e nesm$ntnicia papei, ^}i
intituleaz@ el un capitol. Aceast@ idee, a infailibilit@]ii,
nu e credin]@, ci supersti]ie }i cimilitur@ b@beasc@.
Aduce argumente din soboare }i sfin]ii p@rin]i ^n acest
sens. Nu papa, ci biserica, doar ea, este nesm@ntnic@, infailibil@. Unde-i besearica, acolo-i Duhul
Sf$nt, citeaz@ el din Sf$ntul Irineu. Dar chiar biserica
este infailibil@ doar ^n cele ale dogmei, pe c$nd ^ntru
^nv@]@tura filosoficeasc@ sau ^ntru ^nv@]@tura istoriceasc@ ea este supus@ gre}elii. C$t despre puterea
adev@rat@ ^n biseric@, aceasta este a soboarelor. Iar
soboarele nu le adun@ papa. Dar cine? Petru Maior
are aici un acces de cezaropapism autentic: %nt$iul
sobor ce s-au f@cut la Nicheia ^n Bithinia anul de la
Hristos 325, nu papa, ci cel ^ntocmai cu apostolii
(s.n.) Constantin l-au adunat. Al doilea sobor, din
anul 381 de la Constantinopol l-a convocat ^mp@ratul
Teodosie cel Mare, }i a}a mai departe. Iat@ dar c@
^mp@ra]ii, adic@ puterea secular@ are prerogativa de
a convoca sinoadele, care sunt for]a adev@rat@ ^n biseric@. Or, ^n acest caz, oare nu ^mp@ra]ii, id est conduc@torii lume}ti, sunt deasupra bisericii? Ce urm@resc
toate aceste demonstra]ii ale lui Maior? La Viena,
el intuise acutizarea eternei lupte dintre Cezar }i Papa,
dintre Viena }i Roma, provocat@ de firea ambi]ioas@
a lui Iosif II. T$n@r contaminat de atmosfera reformist@ de la Viena, Petru Maior ^l vede pe carismaticul
^mp@rat domin$nd biserica ^n locul papei, mai pu]in
peste ceale duhovnice}ti, care e de presupus c@ nici
nu-l interesau. C@ a}a stau lucrurile o dovede}te
urm@torul pasaj din capitolul XVI: Nem]ii acum s-au
luminat }i toate vicleniile Romei le descopere, cearc@

Scrisoarea lui Petru Maior c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 1 iunie 1783, la Petru Maior,
Scripta minora, p. 173. Cf. }i Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, studiu introductiv la Petru Maior, Istoria
Bisericii..., I, p. 36.
308
Cartea ap@ruse la Paris ^n 1686. Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 353, nota 21.
309
Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, p. 33 34.
307

38

^nv@]@turile sfin]ilor p@rin]i }i obiceaiurile ceale b@tr$ne ale besearicii }i ^n practic@ le pun, precum se veade
din ceale multe decreturi ce preaputernicul ^mp@rat
Iosif al doilea le-au dat afar@. Aici ^ns@ Maior comite
o contradic]ie foarte grav@. Dup@ ce ^n capitolul 5
titlul III declarase c@ ^mp@ratul n-are puteare preste
ceale duhovnice}ti, la sf$r}itul capitolului 1 din titlul
VI conchide, pe linia cezaropapist@: Drept aceaea,
c$te decreturi, c$te a}ez@m$nturi, c$te nearaoe ^mp@r@te}ti pentru tocmeala beseariceasc@ s$nt, toate
^ntre canoane se num@r@ }i datoria canoanelor nasc.
Or, canoanele au vigoare }i ^n materie de dogm@,
adic@ ^n ceale duhovnice}ti. Urma}ii de drept politic ai ^mp@ra]ilor aminti]i au fost, mai apoi, mul]i tirani
prigonitori ai bisericii. Cum a rezultat aceast@ scriere
din pana unui greco-catolic trecut prin }colile Romei?
La acea dat@, timpurie, g$ndirea autorului nu era ^nc@
cristalizat@, mecanismul s@u intelectual era dominat
de influen]ele amintite, excedat de lecturile polemice,
impulsionat de tendin]a particip@rii la marea disput@.
Ceea ce a rezultat este o oper@ de prozelitism iosefin
^ngust }i desigur mult exagerat. %n rest, orice specula]ie ^n leg@tur@ cu Procanonul este sortit@ derizoriului.
El este o oper@ catolic@, }i nici nu putea fi altminteri,
de vreme ce ^ntreaga disput@ istoric@ }i actual@ se
desf@}oar@ ^n s$nul Bisericii Catolice }i privind soarta
acestei biserici. Modestele indicii de ecumenism identificabile ^n Procanon se al@tur@ accentelor de critic@
antipapal@, tendin]elor de clarificare a competen]elor,
ca }i altor elemente care definesc un catolic, dizident,
este adev@rat, dar totu}i un catolic. De altfel, chiar
Petru Maior a fost nemul]umit de acest prim demers
}tiin]ific al s@u, pe care n-a ^ncercat s@-l publice
niciodat@, nu l-a pomenit nic@ieri, nu-l amintesc nici
contemporanii lui }i a r@mas ^n cea mai ad$nc@
obscuritate p$n@ la sf$r}itul secolului al XIX-lea, c$nd
Constantin Erbiceanu a descoperit manuscrisul }i l-a
tip@rit.310 Petru Maior a fost un scriitor cu ambi]ii de
originalitate, departe de spiritul compilator, }i cu talent pentru lucr@rile de sintez@. O sintez@ reu}it@ din
punct de vedere metodologic este }i Procanonul, ^n
pofida v$rstei fragede a autorului. I-a fost descoperit
totu}i un model pe care l-a urmat, }i care este tocmai
cartea de c@p@t$i a ideologiei febronierne, De statu
Ecclesiae et legitima potestate Romani pontificis liber

singularis, ad reuniendos dissidentes in religione

Christianos compositus, a lui Iustinus Febronius.311
Masiva lucrare a germanului, patru tomuri de 656 de
pagini, este folosita doar ca pilot, rezum$nd pe scurt
aser]iuni de acolo }i trimi]$nd la izvoare indicate }i
de Febronius. F@r@ inten]ia de a polemiza, este obligatoriu s@ se releve aici faptul c@ aceast@ lucrare necoapt@, o simpl@ pripeal@ a condeiului de care chiar
autorul s-a delimitat, a fost }i este folosit@ ca argument prozelit ^mpotriva unirii cu Roma. La aceast@
insinuare, r@spunde foarte ortodoxul Lucian Blaga,
^ntreb$ndu-se: Este vorba aici oare de o ^nstr@inare
a lui Maior fa]@ de unire? Mai degrab@ e de presupus
c@ Maior ar fi dorit ca unirea ce a avut loc la 1700 s@
nu fi f@cut concesii dogmatice.312 %n sprijinul intui]iei
lui Blaga vine o scrisoare a lui Maior c@tre Congrega]ia
de Propaganda Fide din 1 iulie 1783, de fapt a sa
lettere di stato pe acel an, ^n care spune: %mi dau
toat@ silin]a ca ^n aceste timpuri de primejdioas@ ^ncercare s@-i ^nt@resc cu ajutorul lui Dumnezeu pe credincio}i ^n dreapta credin]@, pe heterodoc}i s@-i ^ndemn spre aceea}i credin]@ catolic@, pe r@t@ci]ii eretici
}i schismatici s@-i desf@tuiesc }i s@-i combat.313
Ocazia de a-}i respecta jur@m$ntul depus la Roma
i se va da ^n 1785, c$nd episcopul Ioan Bob l-a numit
^n func]ia de protopop al Gurghiului, cu sediul la Reghin. A fost cel mai t$n@r protopop din ^ntreaga istorie
a Bisericii Rom$ne Unite, la numai 24 de ani, ^ntr-o
zon@ complex@, ^n care s-a manifestat cu str@lucire
vreme de 24 de ani. Aceast@ simetrie rupt@ parc@ din
steaua destinului s@u simbolizeaz@ firea metodic@ }i
organizat@ a t$n@rului protopop, apoi a marelui om
de cultur@ }i lupt@tor na]ional. Cre$ndu-}i o existen]@
excentric@ fa]@ de Blaj, Maior s-a identificat total cu
calitatea de protopop. Institu]ia protopopiatului se
dovedise cea mai rezistent@ istoric ^n fa]a influen]elor
prozelite, ^n special ^n fa]a ac]iunii ^n for]@ a calvinismului. Seniori spirituali locali, protopopii constituiser@
un filtru ocrotitor ^ntre ierarhia bisericeasc@ a rom$nilor din Ardeal, devenit@ calvin@ ^n secolul al XVII-lea,
}i poporul de r$nd care persevera ^ntr-o ortodoxie debilizat@, dar reprezent$nd totu}i filonul tradi]ional al
existen]ei lor. Protopopiatul r@m@sese, ^n secolul calvin, unica institu]ie rom$neasc@ viabil@ din Transilvania, dup@ c@derea ierarhiei de la Alba Iulia. Puterea

Procanon ce cuprinde ^n sine cele ce s$nt de lips@ spre ^n]@lesul cel deplin }i adev@rat al canoanelor }i a
toat@ tocmeala bisericeasc@, spre folosul mai cu sam@ a rom$nilor, Bucure}ti, Tipografia C@r]ilor Biserice}ti,
1894. Reeditat de Grigorie T. Marcu ^n 1948, cu titlul pu]in schimbat: Procanon ce cuprinde ^n sine ceale de
lips@ spre ^n]@lesul cel deplin }i des@v$r}it al canoanelor }i a toat@ tocmeala bisericeasc@, spre folosul mai cu
sam@ a rom$nilor, alc@tuit }i ^ntocmit de Petru Maior. Anul de la Hristos 1783, Sibiu, Tipografia Arhidiecezan@, 1948. Vezi despre el Gh. Bogdan-Duic@, Petru Maior }i Justinus Febronius sau Petru Maior ca vr@jma}
al papei, Cluj, 1933; Grigorie T. Marcu, Cuv$nt de l@murire, studiu introductiv la edi]ia din 1948; Lucian
Blaga, G$ndirea rom$neasc@..., p. 188 199; Maria Protase, Semnifica]ia politic@ a Procanonului lui Petru
Maior, ^n Studia Universitatis Babe}-Bolyai, Series Philologia, 1963, fasc. 2, p. 61 66; idem, Le Procanon
de Petru Maior, rplique sud-est europen des attaques antipapales du XVIII-e sicle, ^n Revue des tudes
sud-est europnnes, XI, 1973, nr. 1, p. 3956; idem, Petru Maior, p. 79 95; Serafim Duicu, Pe urmele lui
Petru Maior, Bucure}ti, 1990, p. 54 63.
311
Gh. Bogdan-Duic@, Petru Maior }i Justinus Febronius..., pass.
312
Lucian Blaga, op.cit., p. 195.
313
Petru Maior, Scripta minora, p. 180.
310

39

punte istoric@ ^nspre ^nceputurile cre}tinismului, pentru a descoperi originea, atribu]iile }i drepturile protopopilor. Protopapadichia este un cuv$nt grecesc compus }i ^nseamn@ puterea protopopilor, parafrazat@
de Maior ^n puterea, drepturile }i privileghioanele
protopopilor. Aceast@ putere }i aceste privileghioane vin din antichitatea cre}tin@ }i se ^ntemeiaz@ pe
for]a legislativ@ a canoanelor. Protopopii din Biserica
Oriental@ sunt urma}ii de drept }i de fapt ai chorepiscopilor, care au ap@rut ^n secolul al III-lea dup@ Hristos. La ^nceput, episcopii s-au stabilit numai ^n cet@]ile
mari, marc$nd un paralelism ^ntre re}edin]a puterii politice }i a celei ecleziastice. Cu timpul, ^ns@, popula]ia
cre}tin@ s-a ^nmul]it }i a ap@rut nevoia unor secondan]i
ai episcopului ^n mediul rural, un fel de c@petenii ale
preo]ilor celor de prin sate. S-au numit chorepiscopi
sau horepiscopi tot de la cuv$ntul grecesc compus:
cwra = loc, plus episcop, adic@ ^n locul episcopului. Statutul canonic al chorepiscopilor ^l define}te
astfel: Chorepiscopul, cu hirotonia, nici nu a fost preot,
nici episcop, ci mai mic de episcop }i mai mare de
preot. Evanghelic, chorepiscopii nu descind din r$ndul celor 12, ca arhiereii, ci din r$ndul celor 70. Oricum,
situa]ia lor ^n biseric@ era una privilegiat@, ^mpreunat@
cu o seam@ de drepturi, pe care Maior le rezum@ ^n opt
puncte. Comparativ, chorepiscopii erau ^n ]inuturile
sau eparhiile sale ceea ce sunt ast@zi vicarii generali
prin bisericile apusului. Citeaz@ ^n acest sens un num@r
impresionant de soboare, dovedind o erudi]ie practic
nelimitat@. El scoate ^n eviden]@ at$t canoanele }i autorii
din Biserica Oriental@, c$t }i din cea Occidental@,
pentru a demonstra existen]a generalizat@ a
chorepiscopilor ^n lumea paleocre}tin@.
Urma}ii chorepiscopilor din vechime sunt protopopii, demonstreaz@ Maior ^n partea a doua, cea cu
adev@rat important@, el ^nsu}i fiind un astfel de urma}.
Creeaz@ un suport teoretic ingenios pentru a demonstra acest lucru. Chorepiscopii ast@zi tr@iesc sub
numele protopopilor, ^}i intituleaz@ el paragraful 10,
care face leg@tura ^ntre trecut }i prezent. Aici canoanele
}i litera scris@ nu-l mai puteau ajuta la demonstra]ie.
Ingenios }i inedit este ^n acest caz recursul la tradi]ie,
legea nescris@ a societ@]ii omene}ti. Dreptul cutumiar
este o r@m@}i]@ a evului mediu, c@reia ^ns@ autorul
}tie s@-i dea un sens modern, democratic, s-ar putea
zice chiar plebiscitar. Protopopii rom$ni din Ardeal
c@ci ace}tia ^l intereseaz@ ^}i desf@}oar@ activitatea
^n aceea}i configura]ie geografico-social@ ca ^nainta}ii lor, chorepiscopii, ^ndeplinesc acelea}i ^ns@rcin@ri
ecleziastice, au acela}i statut social ^n ochii credincio}ilor, }i, mai ales, aduc din istorie un mesaj care
nu s-a schimbat din vremea p@rin]ilor bisericii. Tradi]ia este legea care a conservat prin veacuri institu]ia
chorepiscopilor, vechii episcopi de ]ar@ numi]i acum

protopopilor se va demonstra la 1700, la ora unirii cu

Roma, pe care o vor realiza cu aceea}i for]@ }i hot@r$re, cu care au blocat orice succes al calvinismului,
^n r$ndul rom$nilor. Petru Maior a ^nv@]at repede lec]ia, devenind un protopop activ, eficient }i respectat,
pe m@sura marii sale erudi]ii, apoi, cu trecerea anilor, cel mai celebru din ^ntreaga diecez@, etalonul protopopului greco-catolic. El }i-a iubit cu gelozie calitatea eclesiastic@ ^n care }i-a cantonat destinul }i a
luptat pentru ^nt@rirea protopopiatului s@u. Aceast@
^nt@rire era sinonim@ cu ^nt@rirea unirii, direc]ie ^n
care a f@cut eforturi remarcabile. Chiar ^n anul prelu@rii func]iei, raporteaz@ celor de la Congrega]ia de
Propaganda Fide prima lui reu}it@ ^n acest sens: gra]ie
str@daniei sale, au revenit cu hot@r$re din schism@
^n s$nul Bisericii Catolice un preot schismatic, un tat@
de familie din erezia calvin@ }i o mam@ de familie din
erezia luteran@, precum }i ^ntreaga parohie Teleac.314
Prin schism@ se ^n]elegea ortodoxia, iar prin erezie
religiile reformate. %n coresponden]a cu episcopul Ioan
Bob relateaz@ sistematic atitudinea str$ns@ pe care o
manifest@, cu prerogativele sale locale, ^n toate cazurile unde unirea era amenin]at@ sau trebuia ^nt@rit@.
Asprimea lui ^n acest sens este necru]@toare. S@ vie
neocolit@ sil@ asupra p@r]ii ceii neunite ^i cere el
episcopului ^n 16 august 1786 ca s@ stea ^ntru
ajutoriu la r@dicarea besearicii uni]ilor, fiind vorba
de aceea}i localitate Teleac.315 Definindu-}i atitudinea
cu exactitate, el ^i va scrie la 13 octombrie 1803 cardinalului Stefano Borgia, cel mai iubit dintre profesorii
de la Roma: Nu ^ncetez ca, dup@ puterile mele, s@-i
feresc pe unii de rec@derea ^n schism@, iar pe al]ii
s@-i readuc la sf$nta unire.316 {i exemplele pot continua. Unde, dar, a disp@rut autorul Procanonului, despre care un cercet@tor neinspirat risc@ urm@toarea
compara]ie cu Justinus Febronius: Dac@ Febronius
r@m$ne p$n@ la urm@ catolic, accept$nd totu}i puterea
executiv@ a papei ^n perioada dintre concilii, Petru
Maior e un anticatolic convins, chiar demascator virulent al caren]elor de structur@ }i de moral@ ale catolicismului. (s.n.)317
Toate celelalte opere teologice ale lui Petru Maior
au fost scrise la Reghin, unde }i-a adunat o bibliotec@
bogat@ pentru situa]ia sa material@. Nu este adeptul
subiectelor u}oare, astfel c@ urm@toarea sa lucrare
este tot una dogmatic@, la grani]a cu ritualul: Protopapadichia, scris@ ^n 1795. Aceast@ cu totul interesant@ scriere este prin excelen]@ rodul activit@]ii, experien]elor, medita]iilor }i ^nv@]@mintelor tr@ite ^n calitate de protopop greco-catolic. Cine }i ce este el, de
fapt? Nemica a}a ur$t mi se pare spunea el ^n
Cuv$nt ^nainte precum cela ce este ^n vreo dereg@torie s@ nu-}i cunoasc@ }i fiin]a }i m@sura dereg@toriei
sale. Pentru a evita o asemenea ipostaz@, arunc@ o

Ibid., p. 242.
Ibid.
316
Ibid, p. 260.
317
Serafim Duicu, Pe urmele lui Petru Maior, p. 55.
314
315

40

charta sau carte alb@ a protopopimii din Ardeal, unic@

^n literatura teologic@ rom$neasc@. Ea poate fi pus@
^n leg@tur@ cu ^ncercarea din 1798 de a-l debarca din
scaun pe episcopul Bob, ^n care a fost amestecat }i
masonul rom$n }i neunit Ioan Molnar Piuariu.320 Cel
vizat s@-i ia locul era chiar Petru Maior,321 cel mai
^nv@]at rom$n activ din Ardeal. %n aceast@ lumin@,
nenum@ratele privileghioane r@sfirate de autor
puteau fi }i o ofert@ electoral@ pentru viitorii aleg@tori,
protopopii, care nu puteau r@m$ne insensibili la perspectiva de a redeveni chorepiscopi, adic@ vicari locali
ai episcopului. Dincolo, ^ns@, de firea militant@ a autorului, Protopapadichia r@m$ne o lucrare teologic@
inestimabil@, prin con]inut }i stil, singurul studiu monografic rom$nesc despre institu]ia protopopilor, realizat pe baza unei cercet@ri canonico-juridice profunde.
Iat@ ^nc@ un aport literar la curentul sinodalist care s-a
manifestat ^n biserica unit@, nu doar ^n sfera teologic@,
ci }i ^n cea social-politic@ din secolul al XVIII-lea.
Nici aceast@ oper@ teologic@, cea mai important@,
a lui Petru Maior nu a fost tip@rit@. A reprodus t$rziu,
^n 1813, largi pasaje din manuscris ^n Istoria besearicei
rom$nilor, tip@rit@ aproape integral la Buda, ^ns@
neterminat@ }i, la r$ndul ei, nedifuzat@, f@r@ impact
la publicul din afara clasei intelectuale de la Blaj.322
Tot din anii protopopiatului la Reghin dateaz@
redactarea operei omiletice a lui Petru Maior. Pe acest
t@r$m l-a concurat, cu mai pu]in@ ad$ncime de geniu,
dar cu efect practic mai mare, pe predicatorul Blajului,
Samuil Micu. Literatura sa de amvon este rezultatul
contactului de aproape un sfert de secol cu un auditoriu de factur@ mai simpl@ dec$t cel de la Blaj, dar cu
at$t mai solicitant pentru oratorul care voia s@ ajung@
^n intimitatea min]ii }i inimii acestuia. Educator de
voca]ie, cum se autodefine}te ^n cunoscutul s@u R@spuns la c$rtire,323 Maior nu a ezitat s@ transforme amvonul, ograda sau marginea morm$ntului de unde
}i-a rostit omiliile, ^ntr-o aul@ popular@ persistent@.
Este un aspect al luminismului rom$nesc pe nedrept
neglijat, efectele lui egal$ndu-le pe cele de expresie
savant@, ^ntrec$ndu-le ^n ce prive}te efectul scontat:
luminarea maselor. De data aceasta, avem de a face
cu o oper@ masiv@, care, de}i t$rziu, c$nd autorul va

protopopi. Iat@ cum define}te aceast@ ingenioas@ baz@

legal@: Obiceiul nu mai pu]in@ puteare are dec$t canoanele, nici mai pu]in@ ^nd@torire aduce dec$t leagea. C@ci ce deosebire cu voxisul (votul n. n.)
poporul s@-}i arate voin]a, sau cu lucrurile }i faptele?.
Tradi]ia legitimeaz@ deci la modul viu, ea este formul$nd dup@ Vasile cel Mare t@cuta a cet@]enilor
^mpreun@ togmire, t@cuta }i t@inuita tr@danie (tradi]ie n. n.), nevestita }i t@inuita ^nv@]@tur@, carea
p@rin]ii no}tri cu t@cere lin@ }i neodihnit@ o au ]inut.
Acest consens silen]ios }i milenar, aceast@ ocult@ istoric@, are ^n viziunea lui Maior puterea unui referendum mai presus de lege. Odat@ racordul legal realizat, el revine la situa]ia din Ardeal, unde zice
chorepiscopii }i urma}ii lor, protopopii, au fost }i sunt
dup@ canoane }i tradi]ie episcopi sufragani ai ierarhului, dup@ care sunt ^n}irate }i analizate detaliat
cele 31 de privileghioane pe care le au ar trebui
s@ le aib@! protopopii ardeleni. Ele ^ns@ despuiau
de 31 de ori competen]a episcopului, care r@m$nea
astfel aproape f@r@ obiectul muncii ^n teren. Geneza
}i finalitatea Protopapadichiei sunt semnificative pentru mentalul }i orientarea ^ntregii clase protopope}ti
din Transilvania. %n 1793 Ioan Bob a retras acestei
clase un privileghion important }i apropiat de interesul lor: acela de a amenda, de a globi pe preo]ii
gre}elnici, t@indu-le astfel un substan]ial venit b@nesc.
%n acest fel se cain@ Maior protopopii cei uni]i
din Ardeal de leagea greceasc@ ar r@m$nea arhidiaconi papist@}e}ti.318 Povestea pecuniar@ devine una
de principiu, menit@ a st@vili zice plecarea lui
Ioan Bob spre aceea, ca s@ fac@ grele schimb@ri }i
str@mut@ri ^n tocmealele ceale beserice}ti cu care au
tr@it p$n@ acum rom$nii uni]i din Ardeal }i care s$nt
de ob}te ^n besearica greceasc@.319 Iat@-ne din nou
^n fa]a unei alerte geloase legate de p@strarea identit@]ii orientale a bisericii unite, pe care protopopii o
vedeau periclitat@ de episcopul Ioan Bob. Protopapadichia este reflexul de ap@rare ^mpotriva unui asemenea pericol. %n ea se resusucit@ de-a valma principii teologice, argumentele istorice }i revendic@ri actuale, venite din direc]ia clasei protopopilor. Savant@
^n form@, cartea este una militant@ ^n fond, o magna

Petru Maior, Istoria bisericii..., I, p. 210.

Ibid., p. 216.
320
Ioan Lupa}, O ^ncercare de reunire a bisericilor rom$ne din Ardeal la 1798, Arad, 1913.
321
Dup@ supozi]ia Mariei Protase, Petru Maior, p. 127 128.
322
Astfel, 10 din capitolul VI al Istoriei este reproducerea comprimat@ a 16 50 din Protopapadichie (vezi
Petru Maior, Istoria bisericii..., ed. cit. , p. 196 226). Manuscrisul Protopapadichiei l-a publicat mai ^nt$i
Grigore Sila}i, sub titlul Protopapadichia lui Petru Maior, ^n Sionul rom$nesc, I, 1865, nr. 10, p. 114 116; nr.
11, p. 128 130; II, 1866, nr. 2, p. 14 17; nr. 4, p. 38 41; nr. 5, p. 50 51; nr. 6, p. 63 69; nr. 9, p. 102
106; nr. 10, p. 115 117; nr. 11, p. 128 130; nr. 12, p. 140 142; nr. 13, p. 152 153; nr. 14, p. 163 165;
nr. 15, p. 177 178; nr. 16, p. 186 188. Sub form@ de carte s-a tip@rit abia ^n ultimii ani, ^n dou@ edi]ii: Petru
Maior, Protopapadichia, edi]ie ^ngrijit@ de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997 (dup@ edi]ia lui Grigore Sila}i) }i
Petru Maior, Protopapadichia, edi]ie ^ngrijit@ de Laura Stanciu, Alba Iulia, 1998 (dup@ manuscrisul original
descoperit ^ntre timp). Referin]e mai importante la Armand C. Munteanu, Opera canonic@ a lui Petru Maior, ^n
Biserica Ortodox@ Rom$n@, LXXVII, 1960, nr. 9 10, p. 791 816.
323
Vezi reeditarea integral@ a scrierii, cu text }i anexe, la Petru Maior, Scripta minora, p. 55 69; 356
371.
318
319

41

^nt@ri pe oameni ^n credin]@, de a-i ^narma cu un minimum filosofic de cugetare, din care s@ rezulte
adev@rata for]@ ^n fa]a vie]ii. For]a vine ^ntotdeauna
de la Dumnezeu. O persistent@ chemare spre
introspec]ie moral@ este axa predicilor sale, ^n ideea
c@ numai ^nt@ri]i ^n con}tiin]@ ne putem apropia de
Dumnezeu. Binele cel adev@rat, cinstea cea adev@rat@,
aurul cel adev@rat e acela carele purt@m ^nl@untrul
nostru. Departe de viziunea sumbr@, apocaliptic@ }i
amenin]@toare a cazaniilor medievale, Maior cultiv@
ideea optimist@ a binelui propriu fiin]ei umane, }i care
nu se schimb@ ^n func]ie de conjuncturile efemere. %n
acest sens, cunoa}terea vie]ii }i legilor care o guverneaz@
(canoanele omenirii) este o tem@ important@ a
predicilor. Concluziv@ este ^n acest sens urm@toarea
cugetare din predica XXXV: A vie]ui ca un
cuv$nt@toriu, a se pov@]ui dup@ canoanele omenirii, a
nu face altora ce n-ai vrea s@ ]i se fac@ ]ie. Spiritul
superior, emancipat, al concinatorului se consum@ pe
liniile de for]@ ale unui luminism de preferin]@ filosofic
}i moral, f@r@ a ocoli ^ns@ aspectele existen]ei uzuale,
cu nenum@ratele ei probleme cotidiene, adeseori
banale. %n predica intitulat@ Precum c@ cum s@ ne
purt@m c$nd c@dem ^n vreo boal@ trupeasc@, el face
risip@ de retoric@ pentru a-i convinge pe oameni s@
mearg@ la doctor, c@ }i doftoriile Dumnezeu le-a l@sat.
Are cuvinte biciuitoare la adresa medicinei populare,
const$nd din vr@ji }i desc$ntece. Dar cum s@ po]i
crede zice c@ o bab@ b@tr$n@, ^nvechit@ ^n zile rele,
zb$rcit@, slab@, neputincioas@, sl@b@noag@, g$rbov@,
ponivoas@, un st$rv, cu dou@-trei }oapte, cu patru
c@sc@ri, s@-]i poat@ da s@n@tate, s@-]i poat@ lungi anii
vie]ii?. Se vede c@ Maior s-a luptat cu acest capitol al
ignoran]ei populare, c@ci dorin]a lui de a convinge nu
are limite: %ns@ crede]i-m@, niciodat@ cu desc$ntecul
nu v@ ^ns@n@to}i]i, nu v@ lungi]i via]a. Alta este pricina
^ns@n@to}irii voastre atunci, nu desc$ntecul (s.n.). Predichele lui Petru Maior nu }i-au pierdut actualitatea
cel pu]in timp de un secol. La 1906, Ilie D@ianu le-a
reeditat ^n trei volume, la Cluj, p@str$nd titlul originalului.
Se repeta astfel soarta Propovedaniilor lui Samuil Micu
din 1784, care ^ns@ au fost reeditate de dou@ ori.

ajunge revizorul c@r]ilor rom$ne}ti la Tipografia Universit@]ii din Buda, a v@zut totu}i lumina tiparului. El
}i-a ^mp@r]it omiliile ^n trei compartimente: predici de
amvon, propovedanii la mor]i }i didahii, respectiv
^nv@]@turi pentru educarea copiilor, rostite ^ns@ tot ^n
cadru funerar, la ^nmorm$nt@rile de copii. Predichele
^nglobeaz@ prima categorie de cuv$nt@ri.324 Raportat
la precursorii s@i (Antim Ivireanu, Ilie Miniat }i chiar
Samuil Micu), Petru Maior este considerat fondatorul
literaturii omiletice rom$ne}ti, pe teren aproape
pustiu.325 Ca orice concinator, a avut }i el un model
pe care l-a urmat, celebrele Quaresimale ale lui Paolo
Segneri,326 cu edi]ia princeps la Floren]a, ^n 1679, pe
care o avea ^n biblioteca sa.327 Autorul nostru preia
^ns@ de la Segneri mai mult cadrul arhitectonic al cuv$nt@rilor, dec$t substan]a acestora. Aceast@ substan]@
este pl@m@dit@ dintr-un patrimoniu vechi }i colectiv al
literaturii omiletice, izvoarele principale fiind sfin]ii
p@rin]i }i canoanele vechilor soboare. Dup@ expresia
lui Lucian Blaga, Maior a fr@m$ntat cu pricepere
aluatul, ^n care au intrat f@in@ de la multe mori }i ap@
de la at$tea izvoare f@r@ nume.328 Maior a modelat
acest material eterogen, d$ndu-i unitate de stil, de ton,
de organizare }i nu mai pu]in imprim$ndu-i pecetea
personalit@]ii sale. Ce a ]inut el s@ comunice enoria}ilor
s@i prin aceste cuv$nt@ri? Cititorul lor descoper@ o ^ntreag@ pedagogie popular@, pe care m@iestria cea
ritoriceasc@ o instila ascult@torilor. Axa principal@ a
predicilor este iubirea de Dumnezeu, care trebuie s@
fie mai puternic@ dec$t oriunde ^n casa Lui. C@ m@car
c@ ^n tot locul Dumnezeu ascult@ rug@ciunea credincio}ilor s@i, totu}i, ^n besearic@ osebit se m@rturisea}te
c@ va asculta rug@ciunile noastre. Ata}amentul de biseric@ este cheia salv@rii sufletelor, c@ci acolo intr@m
s@ ne ar@t@m ^naintea scaunului m@rirei lui Dumnezeu. Este extraordinar@ promisiunea pe care o face
^n predica V, cum c@, smerindu-ne ^n fa]a lui
Dumnezeu, de am intrat ^n besearic@ corbi negri,
porumbi nevinova]i vom ie}i. Un afluent important al
predicilor este edificarea filosofic@ }i moral@ a
poporului, desigur una izvor$t@ din credin]@. Pe urmele
apostolului (Timotei 1, 9), ^}i asum@ misiunea de a-i

Prediche sau ^nv@]@turi la toate duminecile }i s@rb@torile anului, culease de Petru Maior de Dicios$nm@rtin,
paroh Sasreghinului }i protopop Gurghiului ^n Ardeal, precum }i la %n@l]atul Cr@iescul Locumtenen]iale Consilium al Ungariei cr@iesc c@r]ilor revizor, I III, Buda, 1810 1811. Cele trei volume cuprind 74 de predici. Vezi }i
B.R.V., III, p. 22 25; Atanasie Marian Marienescu, Via]a }i operele lui Petru Maior, Bucure}ti, 1883, p. 31;
Alexandru Philippide, Introducere ^n istoria limbei }i literaturei rom$ne, Ia}i, 1888, p. 183; Dimitrie Popovici,
Literatura rom$n@ ^n epoca luminilor, ^n vol. Studii literare, edi]ie ^ngrijit@ de I.Em. Petrescu, Cluj, 1972, p. 229
230; Romulus Munteanu, Contribu]ia {colii Ardelene la culturalizarea maselor, Bucure}ti, 1962, p. 117 118;
A. Radu, Opera omiletic@ a lui Petru Maior, ^n Studii teologice, seria II, XIX, 1967, nr. 9 10; idem, Cu privire
la izvoarele predicilor lui Petru Maior, ^n Steaua, IX, 1968, nr. 8; Aurel Nicolescu, {coala Ardelean@ }i limba
rom$n@, Bucure}ti, 1971, p. 164; Maria Protase, Petru Maior..., p. 144 156; Ovidiu Papadima, Ipostaze ale
iluminismului rom$nesc, Bucure}ti, 1975, p. 90 91; {coala Ardelean@, I, Bucure}ti, 1983, p. 825 845.
325
Maria Protase, Petru Maior..., p. 145.
326
Vezi supra, nota 304.
327
Petru Maior, Scripta minora, p. 345, 353.
328
Lucian Blaga, op. cit., p. 205.
324

42

salvatoare, pe care o recomand@ fiecare propovedanie.

Or, varietatea practic infinit@ a cazurilor particulare ce
survin ^n tematica propovedaniilor ^i permite vorbitorului ilustrarea punctual@ a lec]iei omiletice cu aspecte
definitorii pentru fiecare caz ^n parte. Moartea unui
t$n@r, a unui b@tr$n, a unei v@duve, a unei fecioare,
sunt ocazii de a ar@ta cum trebuie s@ tr@iasc@ ^n via]@
un t$n@r, un b@tr$n, o v@duv@, o fecioar@. Durerea
mor]ii poten]eaz@ aceast@ pedagogie, lucru pe care
predicatorul trebuie s@-l ia ^n calcul. C@ci spune
de multe ori mai mul]i se adun@ la ^ngrop@ciune dec$t
^n s@rb@tori la besearic@, fapt la care, ad@ug$nd fragilitatea sufletelor ^n fa]a mor]ii, se confirm@ aprecierea
autorului, c@ prea bun }i sf$nt obiceiu easte a face
propovedanie norodului la ^ngrop@ciunea mor]ilor.
Preotul r@m$ne astfel un dasc@l etern al unor eterni ^nv@]@cei, ^n ale c@ror suflete dore}te s@ construiasc@ norme morale de via]@ baz$ndu-se pe etica mor]ii. De aceea,
Maior acord@ o importan]@ deosebit@ stilului. %n primul
r$nd, el trebuie s@ fie simplu, direct, c@ci spune ^n
precuv$ntare pentru aceaea gr@im, ca s@ ne ^n]eleag@ aceia c@rora gr@im. Recomand@ rostirea liber@ ^n
locul propovedaniei citite, c@ci astfel vorbitorul se
sloboade }i se ^ntocme}te dup@ m@sura priceperii }i lipsa
ascult@torilor. Dac@ rostirea preotului este inspirat@,
atunci precum dore}te cerbul cel ^nsetat de apa izvoarelor, a}a cu sete ^l ascult@ oamenii }i se r@coresc cele
dinl@untru ale inimii lor. Propriile cuv$nt@ri, dincolo
de referin]ele bogate }i scopul educativ, metodic }i precis urm@rit, ofer@ pasaje de mare frumuse]e, ca ^n
aceast@ superb@ traducere literar@ a motivului fortuna
labilis: Cu anevoie sunt bun@t@]ile lumii acestiia a se
c$}tiga, amare la gustare }i grabnice spre sf$r}it, nici
apele r$ului nu curg a}a cu grab@, nici florile p@m$ntului nu se vestejesc a}a de lesne, nici fulgerele ceriului
a}a f@r@ veste pier, c$t degrab@ curge, se vesteje}te,
piere slava, dulcea]a }i bucuriia lumii. {i Propovedaniile
au fost reeditate de Ilie D@ianu ^n 1906, ca al treilea
volum al edi]iei sale din Predichele lui Petru Maior.
Trilogia omilitetic@ a lui Petru Maior se ^ntrege}te cu
Didahiile,330 cum ^}i nume}te el cuv$nt@rile ]inute la
moartea copiilor. Protopopul de la Reghin a iubit copiii
}i a avut voca]ie de educator. %n R@spuns la c$rtire exist@ pasajul notoriu despre rela]iile lui cu cei mai tineri
l@stari din Via Domnului pe care }i-o asumase:331

A doua carte din sistemul omiletic al lui Petru Maior

este Propovedanii la ^ngrop@ciunea oamenilor mor]i.329
De data aceasta, ^ntregul cadrul axiologic al demersului devine altul. Nu mai cuv$nteaz@ ^n fa]a vie]ii, ci
^n fa]a mor]ii. Dar ce mai poate oferi, oare, moartea,
care ^n g$ndirea de ob}te ^nseamn@ sf$r}itul, cap@tul
de drum? Mai este ceva de g$ndit, de spus, de ]inut
minte? Maior aduce o defini]ie absolut memorabil@ a
atitudinii fa]@ de moarte, chiar ^n prima propovedanie:
A g$ndi de moarte, }i a nu te teme de d$nsa, este
lucru p@g$nesc. A te teme de moarte }i a nu g$ndi de
d$nsa este un lucru dobitocesc. Iar@ }i a g$ndi de moarte, }i a te teme de d$nsa, este lucru cre}tinesc. Iat@
dar c@ pentru oratorul }i auditoriul s@u cre}tin, prilejul
mor]ii nu este o p$lnie care ^nchide medita]ia, ci, dimpotriv@, poarta care o deschide ^n evantai ^nspre cele
mai diverse ^ntreb@ri }i medita]ii asupra destinului uman. Cea mai important@ este desigur aceea legat@ de
raportul dintre moarte }i via]a cre}tineasc@, propovedania fiind, evident, mai ^nt$i o lec]ie de cre}tinism.
Moartea nu este un fenomen unitar, ea difer@ esen]ial
^n func]ie de faptul dac@ omul a r@posat ^ntru cur@]enie
cre}tineasc@, sau a murit ^nc@rcat de p@cate. Este moartea un fenomen ^nfrico}@tor? Da zice ^n propovedania 25 cu adev@rat amar@ }i tic@loas@ este moartea
celor f@r@deleage. Trimite la Psalmi 33, 20 unde sta
scris: Moartea p@c@to}ilor e cumplit@. Dimpotriv@,
Moartea drep]ilor toat@ e bl$nd@, toat@ voioas@ }i plin@ de m$ng$iere }i de bucurie. C@ci, citeaz@ din nou
din psalmi (115, 5), Scump@ e ^naintea Domnului
moartea cuvio}ilor s@i. Sorocul mor]ii trimite g$ndul
^napoi, spre cercetarea vie]ii }i a celor f@ptuite pe parcursul ei. %ntregul e}afodaj al preceptelor cre}tine se
valideaz@ ^n fa]a inexorabilului. M@re]ie, avere, de}ert@ciunea puterii, povara grea a p@catelor, impurit@]ile pe care ^nv@]@tura cre}tin@ ne ^ndeamn@ s@
le ocolim, nu numai c@ se dovedesc a fi fost false valori, pentru c@ n-au putut evita moartea, dar, iat@, ^}i
dubleaz@ falsitatea ca povar@ care ne ^mpiedic@ s@ intr@m ^n ^mp@r@]ia lui Dumnezeu, ^ntru priete}ugul lui
Dumnezeu, dup@ expresia lui Maior. Semnul Ecleziastului este omniprezent ^n repudierea de}ert@ciunilor
acestei lumi }i a celor care tr@iesc ^ntru de}er@t@ciune.
Drumul lor de via]@ este gre}it, iar sanc]iunea mor]ii
drastic@. Exist@ ^ns@ alternativa vie]ii curate, cre}tine}ti,

Au ap@rut la Buda, ^n 1809. Celelalte elemente ale titlului sunt la fel ca la Prediche. Sunt cuprinse 40 de
propovedanii. Vezi B.R.V., III, p. 6 10; Gr. I. Dianu, Catalogul alfabetic al c@r]ilor aflate la Biblioteca Central@ din Bucure}ti, Bucure}ti, 1869, p. 473; Atanasie Marian Marienescu, op.cit., p. 31; Alexandru V. Grama,
Istoria Besearicei Rom$ne}ti Unite cu Roma de la ^nceputul cre}tinismului p$n@ ^n zilele noastre, Blaj, 1884,
p. 204; Alexandru Philippide, op.cit., p. 183; Aron Densu}ianu, Istoria limbei..., p. 245; Romulus Munteanu,
op.cit., p. 117; A. Radu, Opera omiletic@...; idem, Cu privire la izvoarele...; Aurel Nicolescu, op.cit., p. 164;
Dimitrie Popovici, op.cit., p. 229; Maria Protase, Petru Maior..., p. 144 156; Traian Herseni, Cultura
psihologic@..., p. 88 90; {coala Ardelean@, ed.cit., I, p. 785 797.
330
Didahiile adec@ ^nv@]@turi pentru crea}terea fiilor la ^ngrop@ciunea pruncilor mor]i, Buda, 1809. Celelalte
elemente ale titlului sunt la fel ca la Prediche (supra, nota 324). Volumul cuprinde 15 didahii. Vezi B.R.V., III,
p. 10 12; Atanasie Marian Marienescu, op.cit., p. 31; Alexandru Philippide, op.cit., p. 183; Moses Gaster,
Crestoma]ie rom$n@. Texte tip@rite }i manuscrise (Sec. XVI XIX) dialectale }i glosar francez, I II, Leipzig }i
Bucure}ti, 1891, II, p. 201 202; Cornelia Bodea, Preocup@ri economice }i culturale ^n literatura transilvan@
dintre anii 1786 1830, ^n Studii. Revist@ de istorie, IX, 1956, nr. 1, pp. 87 106, p. 94; A. Radu, Opera
omiletic@...; idem, Cu privire la izvoarele...; Aurel Nicolescu, op.cit., p. 164; Dimitrie Popovici, op.cit., p. 229;
Maria Protase, Petru Maior..., p. 144 156; {coala Ardelean@, ed.cit., I, p. 798 816.
331
Scrisoarea c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 21 martie 1786, la Petru Maior , Scripta minora,
p. 192.
329

43

p@c@tui]i p@cat de moarte, voi s$nte]i vrednici de

afuresanie, voi s$nte]i pierdu]i, ca cei ce s$nte]i uciga}i
fiilor vo}tri. Educa]ia p@rin]ilor nu se reduce ^ns@ la
cea }colar@, ci se extinde cu }i mai teribil@ obliga]ie
asupra educa]iei morale. La acest capitol, exemplele }i
conexiunile sunt bogate, purt$nd pecetea unui rigorism
moral pe alocuri excesiv. Educa]ia tinerelor fete este
mai cu seam@ supus@ acestei concep]ii austere, puritane. Intuim astfel la pedagogul popular Petru Maior un
amestec de luminism ata}at reformelor }colare care se
petreceau de decenii ^n Imperiu }i tradi]ionalism cu
r@d@cini medievale. Rolul pe care ^l acord@ coerci]iunii
fizice ^n educa]ie, de o duritate extrem@, al@turi de cele
mai moderne }i mai luminate mijloace de stimulare a
^nv@]@turilor, poate tr@da }i o stare ^ncordat@ a temperamentului s@u aprig, ^n fa]a progresului mult prea slab
pe care ^nv@]@m$ntul ^l ^nregistra ^n mediul rural.
%nceputul culturii poporului rom$n trebuie s@ se fac@
cu for]a, a}a cum se obi}nuie}te }i la alte neamuri, va
opina el ^n 1810, recomand$nd, ^ntr-un act oficial, c@
dac@ s-ar dovedi c@ p@rin]ii sunt cauza acestor absen]e (de la }coal@ n.n.), s@ fie supu}i la pedeaps@
corporal@.334
De la sterpele controverse dogmatice din Procanon,
trec$nd prin radiografierea unei probleme concrete a
bisericii rom$ne}ti din Protopapadichia, }i p$n@ la pedagogia pe viu din opera omiletic@, Petru Maior str@bate drumul dintre scolasticul t$n@r }i luministul matur, con}tient de hiaturile care trebuie umplute ^n via]a
poporului rom$n, pentru a se ^ncadra ^n marele curent
reformator al continentului. Cu el se ^ncheie astfel opera de na]ionalizare a teologiei {colii Ardelene, prin
invazia }i locul dominant pe care realit@]ile }i nevoile
bisericii }i societ@]ii rom$ne}ti ^l ocup@ ^n acest domeniu. Militant@ ^n sens cre}tinesc general, }i militant@ ^n
sens na]ional, }tiin]a teologic@ din secolul luminilor
egaleaz@ ^n amploare }i realiz@ri celelalte discipline care
au ^nflorit ^n ambian]a {colii Ardelene.

Mergea Petru Maior prin sate, unde, adun$nd pruncii,

f@cea examen, pre cei ce }tia ^i l@uda, pre ceialal]i
p@rintea}te ^i dojenea }i r$nduia mijlociri ca s@ ^nvea]e.
Vara umbla pe c$mpuri, prin p@duri, unde }tia c@ s$nt
aduna]i a pa}te vitele, }i v@z$ndu-i, ^i striga la d$nsul,
carii cunosc$ndu-l, ^ndat@ alerga to]i acolo, }i el ^i ^ntreba
de ceale ce au ^nv@]at, }i de nou ^i mai ^nv@]a }i lumina,
av$nd deosebit@ dulcea]@ a b@ilui (a se ocupa n. n.)
cu pruncii.332 %nclina]ia spre copii explic@ ^n parte
existen]a acestui volum de 15 cuv$nt@ri funebre dedicate anume lor. %n Cuv$nt ^nainte ^ns@ aduce un fapt
zguduitor al vremii: didahiile sunt f@cute pentru
ajutoriul preo]ilor carii de ob}te mai mul]i ^ngroap@
prunci ^n popoar@le sale, dec$t de cei ^n v$rst@. De ce
d@ c@r]ii un titlu didactic, atunci c$nd ea cuprinde, de
fapt, propovedanii? Pentru c@ nici un loc, nici o vreame
nu sunt scutite de ^nv@]@tura cea pentru crea}terea
fiilor. Didahiile sunt ^nv@]@turi pentru urechile p@rin]ilor
pe care repet@ ^i ^nt$lne}te mai ales la petrecania
mor]ilor dec$t la biseric@. Umili]i cu inima, ace}tia
ascult@ acum cu capetele plecate ^nv@]@turile protopopului, care urmeaz@ ^ndemnul din 2 Timotei 4, 5:
Iar@ tu priveghieaz@ ^ntru toate, p@timea}te r@ul, f@
lucrul evanghelistului, slujba ta f@-o deplin. Din
materialul acestor cuv$nt@ri se rotunje}te finalmente un
sistem educa]ional ^nchegat. Educa]ia era un comandament important al epocii luminilor, sens ^n care orice
solu]ie constructiv@ era binevenit@. Implicarea p@rin]ilor
^n actul educativ i-o inspir@ legile naturii. S@ ia cineva
aminte la felul cum ^}i ^ngrijesc animalele pruncii lor. {i
un animal oarecare vine ^n lume mai bine ^narmat dec$t
un om, educa]ia lui se face cu mult mai u}or dec$t aceea
a unui om. A}adar, grija cre}terii }i educ@rii pruncilor
se ^mparte ^ntre cei care au datoria politiceasc@ s@
fac@ acest lucru (dasc@l, preot }i ^n}i}i st@p$nii ]@rilor)
}i p@rin]ii, care au datoria fireasc@.333 C@ci ^i
^ntreab@ concinatorul-dasc@l cine dintr@ voi nu }tie
c@ acea pricin@ carea au n@scut rodul, aceaea }i trebuie,
^n c$t poate, s@-l s@v$r}easc@?. Buna cre}tere a copiilor
este ^n primul r$nd o datorie cre}tineasc@, pe care Maior
o expune ^ntr-un raport de cauz@ efect: Precum mul]i
p@rin]i se vor os$ndi pentru p@catele care ^nsu}i ei le
fac pentru fiii lor, a}ea mul]i a}i}derea nu vor sc@pa de
m@niia lui Dumnezeu carea pentru p@catele ce le fac
fiii lor va veni preste ei. Aportul p@rin]ilor se r@sfr$nge
^ns@ }i ^n societatea civil@, pentru c@ eforturile educa]ionale ale diferitelor foruri vor fi de prisos, dac@ p@rin]ii
nu }i-au f@cut la timp datoria, conjug$ndu-}i eforturile
cu cele ale }colii. Din nou r@zbate o realitate a vremii
din cuvintele sale: del@sarea p@rin]ilor ^n a-}i ^ndemna
}i ^ncuraja copiii la ^nv@]@tur@. M$na]i copiii la
^nv@]@tur@ amenin]@ predicatorul c@, de nu, voi

BIBLIA

iciodat@ afirm@ Samuil Micu nu au

fost besearica rom$nilor, precum e ^n
veacul acesta clirul uni]ilor din Ardeal,
^mbog@]it@ de b@rba]i ^nv@]a]i.335 O
precizare se cuvine s@ fie f@cut@, f@r@ de care spusele
sale pot p@rea f@r@ suport. Edificiul cultural al Blajului,
curentul {colii Ardelene, n-a fost construit doar de cei
c$]iva b@rba]i care }i-au c$}tigat nume de glorie ^n
posteritate. Pe palierul cel mai ^nalt al notoriet@]ii istorice
s-au situat cei c$]iva clerici uni]i care au dat opere
^nchegate ^n domeniile civile, ^n filosofie, ^n istorie,

Ibid., p. 62.
{i al]ii, mul]i, vor s@ dea seama de sufletul fiilor vo}tri, precum s$nt dasc@lii carii ^i ^nva]@ carte, cu
duhovnicii carii le ^ndreapt@ cuno}tin]a, preo]ii locurilor carii, cu propoveduiirea cuv$ntului lui Dumnezeu, ^i
^ndeamn@ spre evlavie, ba }i ^n}i}i st@p$nii ]@rilor, at$t cei mirene}ti c$t }i cei biserice}ti, carii cu legile sale ceale
de ob}te, cu canoanele, trebuie mai mult doar@ dec$t de alta s@ grijeasc@ de tinerii cei mici, precum gr@dinariul
cel bun poart@ grije de odraslele ceale tinereale. Dar@ de ve]i socoti precum se cuvine, cu am@nuntul, ve]i vedea
c@ cu mult mai detori s$nte]i voi singuri a c$}tiga binele fiilor vo}tri, dec$t al]ii to]i. Pentru c@ to]i ceialal]i s$nt
detori dup@ detoriia politiceasc@ (s.n.), iar@ voi s$nte]i detori dup@ detoriia fireasc@(s.n.; Didahia 1).
334
Un proiect de organizare }colar@ ^ntocmit la cererea episcopului Samuil Vulcan de la Oradea, trimis
acestuia ^n 11 octombrie 1810. Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 295.
335
Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 236.
332
333

44

modestia pe care le reclamau voturile Ordinului Bazilitan.336 Ei sunt cuvio}ii ieromona}i anonimi, din a
c@ror munc@ laborioas@ au izvor$t ^n patru decenii
aproape at$tea c@r]i biserice}ti c$te ap@ruser@ ^n toat@
lumea rom$neasc@ vreme de secole. Num@rul }i concentrarea at$tor oameni de carte erau prevestitoare de
fapte mari la Blaj. Ioan Giurgiu Patachi }i Inochentie
Micu--Klein au lucrat ca persoane singuratice ^n c$mpul
literaturii. M$nat de o alt@ percep]ie }i ^n condi]ii care
^l avantajau, Petru Pavel Aron a pus cel dint$i ^n
ac]iune mecanismul colectiv al clasei intelectuale de la
Blaj. Floarea adev@rului este manifestul acestei o}tiri
benedictine, premier@ important@ ^n cultura rom$neasc@. Dincolo de Carpa]i, ^n Moldo-Valahia,
c@rturarii lucrau independent, fie r@sfira]i prin m@n@stirile ortodoxe, fie, mai t$rziu, pe la re}edin]ele ^nal]ilor
dreg@tori, ierarhi sau principi. %n afara marilor
personalit@]i culturale ca Varlaam }i Dosoftei, Udri}te
N@sturel sau Antim Ivireanu, comanda de cultur@ a
existat }i acolo, dar n-a existat armata cultural@ organizat@, care este o institu]ie inventat@ de ini]iatorii
Ordinului Benedictin din occident. Petru Pavel Aron a
implementat spiritul benedictin ^n via]a c@lug@rilor
bazilitani de la M@n@stirea Sf$nta Treime din Blaj. Activitatea ^n acest stil explic@ rezultatele rapide }i masive
ale culturii unite bl@jene sub p@storia acestui episcop.
Pentru ^n]elegerea mai complex@ a personalit@]ii sale,
pe l$ng@ editarea ^n premier@ a tuturor c@r]ilor de cult,
este de amintit faptul c@ a ini]iat }i traducerea Bibliei.
Editarea Bibliei a fost, de-a lungul secolelor cre}tine,
rezultatul unei dezvolt@ri culturale ^n societ@]i puternice }i prospere. Biblia de la Bucure}ti din 1688 este
^ncununarea Umanismului cu bogatele lui reflect@ri ^n
cultura rom$neasc@,337 tip@rirea ^ns@}i realiz$ndu-se
prin generozitatea principelui {erban Cantacuzino.
C$nd Petru Pavel Aron a ^nceput traducerea la Blaj a
Bibliei, t$rgul de la confluen]a T$rnavelor avea o
popula]ie ^ntre 320 }i 450 de locuitori,338 mai pu]in
dec$t num@rul elevilor de la }colile unite, pe care o
surs@ maghiar@ din 1761 ^i estima la 500.339 Se adaug@ faptul, eviden]iat de Virgil C$ndea, dar valabil }i
pentru Transilvania, c@ traducerea Bibliei nu se explic@ prin nevoile urgente ale serviciului divin, care se
s@v$r}ea din alte c@r]i dec$t Biblia, }i care au ap@rut
la Blaj ^n ritm alert }i ^n totalitatea lor. Acele interese
culturale independente de necesit@]ile imediate ale bisericii340 intuite de istoric au ac]ionat, desigur, }i ^n
cazul lui Aron. Pentru condi]iile }i situa]ia dramatic@
^n care se zb@tea Biserica Rom$n@ Unit@ din Ardeal,
hot@r$rea episcopului constituia un gest temerar,
aproape de ne^n]eles. Ea ar trebui s@ fie un prilej de
medita]ie despre acest personaj al Blajului, despre caracterul }i mentalitatea sa cultural@. Prin traducerea

^n filologie. Legate de sfera politicului prin elemente de

mult analizate, cunoscute, teoretizate, aceste opere au
ad@ugat valorii lor ^nalte factorul reverberant al politicii,
multiplic$ndu-}i gradul de mediatizare antum@ }i
postum@ a autorilor. Samuil Micu, Gheorghe {incai,
Petru Maior }i Ioan Budai-Deleanu sunt vedetele
secolului luminilor la rom$ni. Lor li se adaug@ c$]iva
episcopi de la Blaj, sub care au tr@it }i lucrat corifeii,
cu care au colaborat sau cu care au venit ^n coliziune
uneori: Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic, Grigore
Maior, Ioan Bob. Unul singur i-a egalat ^ntru celebritate,
Inochentie Micu-Klein, omul din al c@rui zbucium, trud@
}i perseveren]@ arhiereasc@ }i politic@ au izvor$t toate
premisele care au dus la na}terea }i dezvoltarea unei
re}edin]e episcopale din Transilvania, ca epicentru de
referin]@ spiritual@ pentru un popor mare, ^mpr@}tiat
^n cinci ]@ri: rom$nii. Dar corifeii }i arhiereii nu sunt
dec$t v$rful vizibil al unui aisberg ad$nc }i uria}, perlele str@lucitoare ale unui underground de amploare
care a fost clasa intelectual@ greco-catolic@ edificat@
^n Ardealul secolului al XVIII-lea. Secretul puterii acestei
clase a fost preg@tirea intelectual@ unitar@. %ncep$nd
cu liceul din Blaj, de fapt o facultate teologic@, trec$nd
pe la iezui]ii }i mai apoi piari}tii de la Cluj, prin colegiul
de la Tirnavia }i Pazmaneumul }i Sf$nta Barbara din
Viena, p$n@ la Propaganda Fide din Roma, tinerii uni]i
veneau ^n contact }i ^}i ^nsu}eau un bagaj de cuno}tin]e
unitare ^n linii mari, cu r@d@cini ^n cultura catolic@ a
Europei occidentale. Diferen]ele de la o }coal@ la alta,
de la o }coal@ de exprimare la alta, sunt infinit mai
mici ^n compara]ie cu tr@s@turile de unitate care i-au
p@strat ^n orbita aceleia}i constela]ii }i ^n legile aceleia}i
confrerii. Obscurii c@lug@ri ai Blajului, uita]ii dasc@li
ai }colilor din Blaj, nu aveau, fundamental, mai pu]ine
cuno}tin]e umaniste dec$t confra]ii lor deveni]i celebri
prin opera na]ional@. Ace}ti oameni, mul]i la num@r,
au lucrat ad maiorem Dei gloriam, devota]i voca]iei }i
nu ambi]iei personale. C@rturari cu nume acum uitate
aduseser@ la Blaj, din Roma }i Viena mai ales, atestate,
doctorate }i erudi]ie asemeni lui Samuil Micu sau Petru
Maior. Numele lor nu pot fi ocolite cu aceast@ ocazie,
c$nd se dore}te eviden]ierea operei supreme pe care a
dat-o Blajul epocii luminilor: traducerea Bibliei. Uita]i
sau aproape uita]i azi, c@lug@ri ca Gherontie Cotorea,
Silvestru Caliani, Filotei Laslo, Meletie Neagoe, Alexiu
Mure}an, Iacob Aron, Saba]iu Metz, Ambroziu Sadi,
Ioachim Pop, Basiliu Keresztesi, Augustin Krsi,
Gherasim Pop, Gherman Peterlachi, Alexandru Fiscuti,
Ioan Para, Vasile Filipan, Nichifor Aron de Bistra, Partenie Iacob, Ieronim Kalnoki, {tefan Pop, fra]ii Spiridon
}i Benedict Fogarasi, Epifanie Birtoc }i al]ii cu studii ^n
str@in@tate au populat ^n spirit benedictin Blajul luminilor, pun$ndu-se ^n slujba culturii cu smerenia }i

Augustin Pop, C@lug@rii de la Blaj }i rolul lor ^n via]a cultural@ a neamului, ^n Cultura cre}tin@, XVII,
1937, nr. 4 5, p. 308 342.
337
Vezi cea mai am@nun]it@ investigare a problemei la Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, pass.
338
Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul apar]in@tor la jum@tatea secolului al XVIII-lea, ^n Anuarul Institutului
de Istorie Cluj-Napoca, XXXV, 1996, p. 38 61.
339
Relatarea unui Gyrgy Rettegi, comunicat@ ^n 1886 de istoricul Kroly Torma ^n revista Haznk, p. 382
(ap. Augustin Bunea, Episcopii..., p. 201).
340
Virgil C$ndea, op.cit., p. 114 115.
336

45

Bibliei, a vrut probabil s@-}i ^ncununeze opera de edificare a literaturii biserice}ti greco-catolice }i cu acest
cel mai important instrument teologic al cre}tin@t@]ii.
Prima informa]ie c$t de c$t consisten]@ despre aceast@ Biblie a lui Aron este a lui Augustin Bunea, din
1902.341 El consemneaz@ existen]a unui manuscris
voluminos, care se reg@se}te }i ^n bibliografia lui Nicolae Com}a, din 1944.342 Manuscrisul evocat ar cuprinde c@r]ile proorocilor Iezechil, Daniil, Ozea, Ioil, Avacum, Maleahi, Macabei, Manase }i Ezdra. Informa]ii
pu]ine }i s@race. Exista ^ns@ m@rturia ^ntreit@ a contemporanului Samuil Micu, despre traducerea ^ntregii
Biblii ^n rom$ne}te. Prima m@rturie dateaz@ din 1778,
anul redact@rii edi]iei latine a Istoriei rom$nilor, unde
scrie c@ Petru Pavel Aron a tradus din latin@ ^n rom$n@
toat@ Sf$nta Scriptur@, dup@ Vulgata latinilor.343 A
doua m@rturie este din cuv$ntul C@tr@ cetitoriu al acestei
Biblii, cum c@ acela}i episcop toat@ S. Scriptur@ pre
limba rom$neasc@ ^nsu}i (s.n.) o au t@lm@cit, lipsindu-i
doar m$na }i ^ndreptarea cea mai de pre urm@ ca
s@ fie dat@ la lumin@. Micu spune c@ a v@zut traducerea
numai pre ni}te h$rtii scris@, dintr@ care h$rtii dup@

aceaea, pentru multele mut@ri din loc ^n loc, unele s-au

pierdut. %n fine, la 1802, ^n volumul dedicat istoriei
bisericii din Istoria }i lucrurile }i ^nt$mpl@rile rom$nilor, zice: %ntoars@ ^n limba rom$neasc@ vl@dica Aron
Biblia Vulgata cea latineasc@, care voia s@ o tip@reasc@
la Blajiu, ^ns@ pentru cuvioase pricini nu s-au tip@rit
(s.n.).344 Prin cuvioase pricini, ^n limbajul epocii se
^n]elegea cauze obiective, Micu referindu-se probabil
tot la moartea episcopului, cum o face ^n C@tr@ cetitoriu. Mai pu]in cuvioas@ pare ^ns@ cauza pentru care
s-a pierdut, ^n timp, memoria bl@jean@ despre Biblia
lui Aron, ^nc$t bibliograful citat, cel mai competent, s@
aminteasc@ doar volumul fragmentar despre c$]iva dintre prooroci. %n realitate, s-au p@strat }i exist@ 11 volume manuscrise masive din Biblia lui Petru Pavel Aron
}i ele dovedesc faptul c@ ^ntr-adev@r s-a f@cut o traducere integral@. Ceva mai mult, manuscrisul primei Biblii
de la Blaj s-a p@strat ^n dou@ versiuni. Prima versiune,
de }apte volume manuscrise, este redac]ia primar@,
maculatorul traducerii.345 Materialul biblic nu este
^ntreg. Lipsesc, din Vechiul Testament, Proverbele,
C$ntarea c$nt@rilor, Ecleziastul, Isaia, Ieremia, Pl$n-

Augustin Bunea, Episcopii..., p. 370 371: Una din operele cele mai ^nsemnate, dar inedite, ale lui Aron
este Biblia, tradus@ ^n rom$ne}te. O parte din manuscriptul acestei opere se conserv@ ^n Biblioteca Archidiecesan@ din Bla} sub Nro. 905. Din grosul volum manuscript lipsesc primele 47 pagini }i astfel ^ncepe numai cu
profetul Ezechiil, dar merge p$n@ la sf$r}itul Vechiului Testament. Manuscriptul se ^ncheie cu aceste cuvinte, ale
c@ror caractere seam@n@ ^ntru toate cu scrisoarea lui Aron, cunoscut@ din alte manuscripte ale lui: Sf$r}itul
prefacerii Vechiului Testament, care cu mila Domnului ^n anul 1760 Martie 12 s-au ^nceput }i cu acela}i ajutoriu
^ntr-acela}i an dechemvrie 21 s-au sf$r}it.
342
Nicolae Com}a, Manuscrisele rom$ne}ti ..., p. 28 29, nr. 20.
343
Samuil Micu, manuscrisul Brevis historica notitia..., p. 289: ...universamque SS. Scripturam ex Latino in
Valachicum transtulit, juxta Vulgatam Latinorum.
344
Partea X, paragraful 9. Vezi Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 336. Cf. }i Zenovie P$cli}anu, Istoria
Bisericii..., p. 73, incl. nota 187.
345
B.A.R.Cj. Manuscrisele au formatul 40 }i cuprind materialul Bibliei ^n urm@toarea succesiune:
1. Ms.rom. 30, de 233 file (466 pagini), cuprinde: Geneza (f. 1 r 95 r); Ie}irea (f. 95 v 176 v); Leviticul (f.
176 v 230 v).
2. Ms.rom. 25, de 266 file (532 pagini), cuprinde: Numerii (f. 1 r 85 r); Deuteronomul (Cartea 2 Leage; f.
85 v 163 r); Cartea lui Iosua (f. 163 r 244 v); Cartea Judec@torilor (f. 245 r 260 r); Cartea Rut (f. 260 r
266 r).
3. Ms.rom. 68, de 244 file (488 pagini), cuprinde: Cartea dint$iu a lui Samuil, carea noi ^nt$ia a ^mp@ra]ilor
o chiem@m (f. 1 r 65 r); Cartea a doao a lui Samuil, carea noi a doao a ^mp@ra]ilor o zicem (f. 65 v 194
r); Cartea ^mp@ra]ilor a treia, dup@ ovrei ^nt$ie a lui Malahie (f. 145 v 182 v); Cartea ^mp@ra]ilor a patra,
dup@ ovrei a lui Malahie a doao (f. 183 r 244 r).
4. Ms.rom. 23, de 318 file (636 pagini), cuprinde: Cartea ^nt$i Paralipomenon (1 Cronici; f. 1 r 64 r);
Cartea a doao Paralipomenon (2 Cronici; f. 64 v 137 r); Cartea ^nt$ie a Ezdrei (f. 137 v 158 v); Cartea
lui Neemie, carea a Ezdri a doao s@ zice (f. 159 r 191 r); Cartea lui Tovie (f. 191 v 212 v); Cartea lui Iudit
(f. 213 r 239 v); Cartea Estir (f. 239 v 265 v); Iov (f. 266 r 318 r).
5. Ms.rom. 18, de 410 file (820 pagini), cuprinde: Iezechil (f. 1 r 39 v); Daniil (f. 39 v 87 v); Ozea (f. 88 r
106 r); Ioil (f. 106 v 112 v); Amos (112 v 126 r); Obadia (Avadie; f. 126 v 128 r); Iona (f. 128 r 133
r); Miheia (f. 133 r 143 r); Naum (143 v 148 r); Avacum (f. 148 v 153 v); Sofonie (f. 154 r 158 v); Ageu
(Aggei, f. 159 r 162 r); Zaharia (f. 162 r 181 v); Maleahi (Malahia; f. 182 r 188 r); Cartea ^nt$ia a
Macabeilor (f. 188 v 262 v); Cartea a doua a Macabeilor (f. 262 v 317 r); Rug@ciunea lui Manasie (f. 317
v 319 r); Ezdra III (f. 319 v 353 v); Ezdra IV (f. 353 v 410 r). La finalul acestui manuscris se afl@ ^nsemnarea
amintit@ de Augustin Bunea (vezi supra, nota 341, care corect@ }i ^ntreag@ este astfel: Sf$r}itul prefacerii Vechiului
Testament, carea cu mila Domnului ^n 1760 martie 12 s-au ^nceput }i cu acealea}i ajutoriu ^ntr-acela}i an,
dechemvrie 21 s-au s@v$r}it, c@rie toat@ lauda, m@rirea, cinstea }i ^nchin@ciunea, ^n veci amin.
6. Ms.rom. 21, de 126 file (252 pagini), cuprinde Cartea psalmilor.
7. Ms.rom. 22, de 247 file (494 pagini) cuprinde Sf$nta Domnului Isus Hristos Evanghelie, respectiv: Matei
(f. 1 r 73 v); Marcu (f. 74 r 116 v); Luca (f. 117 r 189 v); Ioan (f. 190 r 247 r).
Toate aceste manuscrise cuprind, la ^nceput }i la sf$r}it, de aceea}i m$n@, ^nsemnarea de posesor a M@n@stirii
Sf$nta Treime din Blaj: Monast. Balasf. SSmae Triados.
341

46

gerea lui Ieremia. Ar putea ^nsemna un volum care

s-a pierdut. Din Noul Testament lipesc Faptele apostolilor, Epistolele }i Apocalipsa, care poate ar fi al doilea volum pierdut. Acest manuscris de lucru permite
cercet@torului s@ p@trund@ ^n intimitatea laboratorului
de lucru al Bibliei lui Aron. %ntr-adev@r, s-a lucrat ^n
stil organizat, aproape miliar, autorii traducerii fiind
cel pu]in cinci persane, ^ntre care se recunoa}te scrisul
greu lizibil al lui Aron. Nu traducea odat@ dec$t un
singur om, restul cuvio}ilor ieromona}i desf@}ur$ndu-}i celelalte activit@]i. Apoi urma la r$nd altul,
care continua chiar pe aceea}i pagin@ munca precedentului.346 Astfel, fiecare se apuca de lucru cu for]e
proaspete, dup@ o pauz@ care era variabil@ ca timp.
Por]iile de traducere sunt de o inegalitate deconcertant@. %nsu}i episcopul Aron traduce uneori c$te
3 4 pagini, pentru ca alt@dat@ s@ nu se opreasc@
pre] de zeci de pagini. Aceast@ aruncare ^n lupt@,
om dup@ om, a traduc@torilor este, desigur, metoda
impus@ de Aron }i ea a fost inspirat@. %n condi]iile
c$nd aceia}i oameni erau ocupa]i cu preg@tirea multor altor c@r]i biserice}ti care s-au tip@rit sub p@storia
lui, o ^mp@r]ire pe felii era greu de urm@rit }i ^n
acela}i timp se riscau diferen]e mari de stil }i procedur@ ^ntre un traduc@tor }i altul. Conduc@torul lucr@rii,

Petru Pavel Aron, nu s-a menajat deloc pe sine, ci

dimpotriv@. Psaltirea este scris@ mai ales de m$na
sa. %n alte locuri, se ^nt$lne}te scrisul episcopului pe
zeci de pagini, f@r@ oprire.347 Acest procedeu de munc@, pe care firea lui Aron ni-l sugereaz@ a fi fost f@r@
istov, poate explica reu}ita traducerii integrale a Bibliei, ^n cea mai zbuciumat@ perioad@ din via]a Bisericii Greco-Catolice a secolului al XVIII-lea. Zg$rcenia
informa]iilor despre timpul c$nd s-a f@cut traducerea
nu este descurajatoare. Exist@ o ^nsemnare dup@ care
Facerea s-ar fi ^ncheiat la 25 martie 1760.348 O alt@
^nsemnare spune c@ Vechiul Testament a fost tradus
^ntre 12 martie }i 21 decembrie 1760.349 Cum nu exist@ manuscrise din aceast@ familie mai vechi dec$t
cele }apte maculatoare, trebuie admis@ realitatea
incredibil@ c@ Aron }i mica sa o}tire monahal@ au
tradus Vechiul Testament ^n ceva mai mult de nou@
luni. Geneza s-a tradus, de pild@, ^n numai 13 zile,
^ntre 12 }i 25 martie 1760.
C@ Vechiul Testament a fost tradus ^ntr-adev@r ^n
^ntregime o dovede}te a doua versiune a Bibliei lui
Aron. %n patru manuscrise voluminoase, este trecut ^n
curat, caligrafic }i preg@tit totul pentru tipar, cu oglinda
paginii ^n chenar, ^ntregul Vechi Testament din varianta
de lucru.350 Scrisul este unitar, de o singur@ m$n@, v@dit

Astfel, ^n manuscrisul 68, la f. 200 r se termin@ un scris }i ^ncepe al lui Aron, iar la f. 206 v primele patru
r$nduri sunt de m$na lui Aron, dup@ care continu@ alt scris.
347
Astfel ^n ms. 23, la Paralipomenon 2 (Cartea a doua a Cronicilor), scrisul lui se ^ntinde de la f. 81 r
p$n@ la 129 r, deci 96 de pagini, }i de la 207 r la 265 r, respectiv 132 de pagini. S-a scris pe caiete (coli) din
h$rtie groas@, simpl@, ob]inute prin ^ndoirea a cinci coli format folio mare de epoc@, din care rezultau zece
file, respectiv 20 de pagini. Ulterior aceste caiete au fost legate ^n volumele care se p@streaz@ p$n@ ast@zi, cu
leg@tura original@.
348
Ms. 30, f. 95 r: Balasfalvae 25 martii [1]760. Nu este sigur c@ ^nsemnarea se leag@ efectiv de data
termin@rii traducerii.
349
Vezi supra, notele 341 }i 345.
350
Numim aceast@ variant@ Biblia S.D.B., pentru c@ fiecare din cele patru manuscrise poart@ }tampila
cu aceste trei litere, cu cerneal@ ro}ie. S.D.B. poate ^nsemna Seminarium Dioecesanum Balasfalvensis sau
Seminariul Diecezan Blaj, ^n func]ie de vechimea }tampil@rii. Acest S.D.B. nu ^nseamn@ altceva dec$t c@
la o dat@ oarecare manuscrisul a ajuns ^n biblioteca seminarului. Iat@ cuprinsul acestor manuscrise:
Ms.rom. 29, de 421 file (842 pagini) cuprinde: Facerea (f. 1 r 75 v); Ie}irea (f. 75 v 147 v); Leviticul (f.
147 v 195 r); Numerii (f. 195 r 268 v); Deuteronomul (f. 268 v 334 v); Iosua (f. 334 v 374 r);
Judec@torii (f. 374 v 418 r); Rut, ^nceputul (f. 418 r 420 v).
Ms.rom. 19, de 518 file (1036 pagini), cuprinde: Rut, continuarea (f. 1 r 3 v); 1 Samuil (f. 3 v 61 r); 2
Samuil (f. 61 r 111 v); 1 Regi (f. 111 v 177 r); 2 Regi (f. 177 r 241 r); 1 Cronici (f. 243 r 309 v); 2
Cronici (f. 309 v 402 r); Esdra (f. 402 r 459 r); Tovit (f. 459 r 479 v); Iudit (f. 479 v 505 r); Estera,
^nceputul (f. 505 r 518 v).
Ms.rom. 28, de 461 file (922 pagini), cuprinde: Estera, continuare (f. 1 r 10 v); Iov (f. 10 v 57 v);
Psaltirea (f. 61 r 160 v); Proverbele (f. 163 r 200 v); Ecleziastul (f. 200 v 306 v); Isaia (f. 307 r 384 r);
Ieremia, ^nceputul (f. 384 r 461 v).
Ms.rom. 20, de 292 file (584 pagini), cuprinde: Ieremia, continuare (f. 1 r 5 v); Baruh (f. 5 v 14 r);
Iezechil (f. 14 r 75 r); Daniil (f. 75 r 103 r); Ozeea (f. 103 r 112 r); Ioil (f. 112 r 116 r); Amos (116 r
124 r); Obadia (f. 124 r 125 v); Iona (f. 125 v 128 r); Miheia (f. 128 r 134 v); Naum (f. 134 r 136 r);
Avacum (f. 136 v 139 r); Sofonie (f. 139 r 142 r); Agheu (f. 142 r 144 r); Zaharia (f. 144 r 156 v);
Maleahi (f. 156 v 160 v); 1 Macabei (f. 160 v 205 v); 2 Macabei (f. 205 v 234 v); Rug@ciunea lui Manase
(f. 234 v 235 r); 3 Ezdra (f. 235 r 255 r); 4 Ezdra (f. 255 r 292 r). %naintea Rug@ciunii lui Manasie este
l@murit c@: Rug@ciunea lui Manasie }i doao c@r]i care supt nume de a treia }i a patra a lui Esdra s@ numesc,
^ntr-acest loc, afar@ adec@ din r$ndul canonice}tilor c@r]i a Vechiului Testam$nt, carele Sf$ntul sinod de la
Trident le-au cuprins }i ca ni}te canonice}ti a le priimi au poruncit, s@ pun, ca nu cumva de totul s@ se z@uite,
fiind de oricarii sfin]i p@rin]i ^n scrisorile sale c$ndva chiemate }i ^n careva Biblii letene}ti, }i scrise }i tip@rite,
afl$ndu-s@. Manuscrisul se ^ncheie cu ^nsemnarea simpl@: Cu ajutoriul lui Dumnezeu am ajuns }i la sf$r}itul
Vechiului Testament.
346

47

rom$ni de la Blaj. Este posibil s@ fi fost edi]ia tip@rit@

la Vene]ia ^n 1758, care exista ^n biblioteca M@n@stirii
Sf$nta Treime. Ei respect@ ordinea c@r]ilor din Vulgata,
inclusiv titlurile extinse ale unora dintre ele.354 %}i
^ng@duie o singur@ licen]@: eliminarea C$nt@rii c$nt@rilor
lui Solomon, de care nu exist@ nici o urm@ ^n manuscrise. Aceast@ abatere poate fi pus@ pe seama puritanismului exagerat al celor doi anahore]i, Petru Pavel
Aron }i Atanasie Rednic.
Biblia lui Aron este f@r@ ^ndoial@ marea victim@ a
Bibliei de fa]@. Vulgata ^n edi]ie rom$neasc@ este o
reu}it@ literar@ peste orice a}teptare. To]i ieromona}ii de la Blaj au ^nv@]at ^n }coli str@ine, unde limba
rom$n@ nu era obiect de studiu, fie c@ este vorba de
Colegiul Iezuit din Cluj, de cel similar de la Tirnavia, de
Viena sau de Roma. Genera]ia urm@toare, ^ncep$nd
cu 1754, va beneficia de un mediu rom$nesc ^n }colile
din Blaj, unde se ^nv@]a }i rom$ne}te, dar oameni ca
Aron, Rednic, Gherontie Cotorea, Grigore Maior,
Silvestru Caliani primii suspec]i a fi tradus Biblia
nu puteau cunoa}te, ^n principiu, dec$t limba rom$n@
vorbit@ ^n familiile lor, cu fluctua]ii lexicale de la o zon@
la alta, eventual o debil@ buchiseal@ cu preo]ii-dasc@li
din satele lor. De unde atunci frumoasa }i evoluata
limb@ rom$neasc@ ^n care s-a tradus Biblia de la 1760?
Logica se opre}te la ideea unei perfec]ion@ri individuale
^n limba rom$n@ literar@. Nimic arhaic, popular, rebarbativ sau zonal nu r@zbate ^n masivul text al acestei
traduceri. Prin compara]ie, Nicolae Milescu,
traduc@torul Bibliei de la Bucure}ti, ca }i copi}tii s@i,
erau oameni cu carte rom$neasc@ solid@, unii tr@ind
^n aria geografic@ de formare a limbii rom$ne literare,
cum este cazul lui Dumitru de la C$mpulung, copistul
manuscrisului 45 din Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a
Academiei, considerat o variant@ de baz@ a Bibliei
bucure}tene revizuite.355 Cu toate acestea, limba Bibliei
lui Aron este superioar@ celei de la 1688, dat@ de la
care nimic benefic nu se petrecuse ^n Ardeal ^n sensul
dezvolt@rii organizate a limbii literare. Iat@ cum arat@
primul capitol al Evangheliei lui Ioan ^n cele dou@
versiuni rom$ne}ti:

^ngrijit. Cu pu]ine excep]ii, el respect@ liter@ cu liter@

textul variantei primare a traducerii. Excep]iile se refer@ la c$teva corecturi f@cute dup@ copierea ^n curat,
probabil nu la ini]iativa copistului, posibil ^ns@ a lui
Aron. Aceste corecturi s-au f@cut prin r@zuire, apoi scrierea variantei noi, de m$na aceluia}i copist. Astfel, la
Psalmi 22, 5, varianta primar@ era: %ngr@}at-ai cu (s.n.)
untdelemn capul mieu..., corectat@ ^n: Uns-ai cu (s.n.)
untdelemn capul mieu.... Ca }i la varianta primar@,
textul are concordan]e a}ezate marginal, exact la r$ndul
^n cauz@. Fiecare capitol are ^n fa]@ un rezumat. Nu
exist@ ^ns@ variant@ curat@ }i pentru Noul Testament.
Varianta primar@ respect@ demersul din ambele
redact@ri ale Vechiului Testament, cu trimiteri paralele
la margine }i rezumate la capitole. Caracteristica aparte
este indicarea ocaziilor la care se cite}te unul sau altul
dintre textele evanghelice. Astfel, din ^n}iruirea acestor
informa]ii succinte, se contureaz@ imaginea unei opere foarte importante, dat@ uit@rii ^n mod cu totul de
ne^n]eles. Avem ^n fa]@ dovada c@ Blajul a realizat dou@
traduceri ale Bibliei, corespunz$nd celor dou@ genera]ii
culturale care au marcat epoca de glorie a {colii
Ardelene, numite de istorici genera]ia lui Petru Pavel
Aron }i genera]ia corifeilor. %n r@stimp de 30 de ani,
Biblia s-a tradus la Blaj de dou@ ori, ^n mod independent, realiz$ndu-se dou@ versiuni care nu au tangen]@
una cu alta. Recordul este remarcabil.
Petru Pavel Aron }i c@lug@rii s@i au tradus Biblia
dup@ Vulgata, afirm@ Samuil Micu la locurile amintite.
Faptul este confirmat }i de o ^nsemnare din manuscrisele traducerii, unde face referire la unul din canoanele sesiunii a patra a Conciliului de la Trident (1546),
care hot@r@}te care c@r]i aduse de tradi]ia textelor sfinte
sunt de competen]a Bibliei }i care nu.351 Vulgata este
Biblia care s-a impus istoric ^n lumea cre}tinismului
occidental. A fost tradus@ ^n latin@ de Sf$ntul Ieronim,
^ntre anii 390 405 d.Chr., din ebraic@ (textele protocanonice ale Vechiului Testament), aramaic@ (c@r]ile
deutericanonice Tobit }i Iudit din acela}i) }i din greac@
(Psaltirea, Noul Testament }i restul c@r]ilor
deuterocanonice ale Vechiului Testament).352 Conciliul
tridentin a declarat Vulgata drept cea mai important@
variant@ a Bibliei, superioar@ celei ebraice }i Septuagintei, totodat@ }i ca oficial@. %n 1590 a ap@rut la Roma
edi]ia Vulgatei revizuit@ }i editat@ din porunca papei
Sixt V.353 %ncep$nd cu edi]ia din 1641, Vulgata apare
cu autoritatea a doi papi, Sixt V }i Clement VIII, ^ntr-o
mul]ime de edi]ii, ^n toate centrele catolice din Europa.
Nu se poate preciza de ce edi]ie s-au folosit traduc@torii

I
1. De-nceput era Cuv$ntul }i cuv$ntul era c@tr@
Dumnez@u }i Dumnez@u era Cuv$ntul.
2. Acesta era de-nceput c@tr@ Dumnez@u.
3. Toate pren El s-au f@cut; }i f@r@ de El s-au f@cut
niceuna carea s-au f@cut.
4. %ntru El via]@ era }i via]a era lumina oamenilor.

Vezi aici supra, nota 250, final.

Humphrey Hodyy, De Bibliorum textibus originalibus, versionibus Graecis, et Latina Vulgata libri IV.
Praemititur Aristeae Historia. Oxonii [Oxford]. E Theatrao Sheldoniano, 1705; Franz Kaulen, Geschichte der
Vulgata, Mainz, 1870; idem, Handbuch zur Vulgata, Mainz, 1876; Philippe Berger, Histoire de la Vulgate,
Paris, 1893. Cea mai important@ edi]ie a Vulgatei ^n originalul latin este aceea hermeneutic@ tip@rit@ la Roma
^ntre 1926 1995, ^n 18 volume (numai Vechiul Testament), sub cinci papi: Pius XI, Pius XII, Ioan XXIII, Paul
VI }i actualul pap@, Ioan Paul II.
353
Biblia Sacra Vulgatae editionis, Sixti V Pontificis Maximi jussu recognita et edita.
354
Exemple: Liber primum Samuelis, quem nos primum Regum dicimus = Cartea ^nt$iu a lui Samuil,
carea noi ^nt$ia a %mp@ra]ilor o numim sau Regum tertius, secundum Hebraeos primus Malachim =
Cartea %mp@ra]ilor a treia, dup@ ovrei ^nt$ie a lui Malachie (titlurile latine}ti dup@ Biblia Sacra Vulgatae
editionis, Sixti V Pont. Max. iussu recognita et Clemens VIII auctoritate edita, edi]ie ^ngrijit@ de Michael
Herzenauer, Ed. Fr. Pustet & Co, New York }i Cincinatti, 1914).
355
Virgil C$ndea, Ra]iunea..., p. 106 171.
351
352

48

5. {i lumina ^ntru ^ntunearec lumineaz@ }i ^ntunearecul pre ea nu o apuc@.

6. Fu om trimis de la Dumnez@u, numele lui Ioan.
7. Acesta veni spre m@rturie, ca s@ m@rturiseasc@
pentru Lumin@, ca to]i s@ creaz@ pren el.
8. Nu era acela Lumina, ce pentru ca s@ m@rturiseasc@ pentru Lumin@.
9. Era Lumina cea adev@rat@ carea lumineaz@ pre
tot omul carele vine ^n lume.
10. %n lume era }i lumea pren El s-au f@cut, }i lumea
pre El nu cunoscu.
11. La ale Sale veni, }i cei ai lui pre El n-au luat.
12. Iar@ c$] L-au luat pre El, deade lor biruin]@ fii ai
lui Dumnez@u s@ s@ fac@, celora ce cred ^ntru numele
Lui,
13. Carii nu den s$nge, nici den voia trupului, nici
den voia b@rbatului, ce de la Dumnez@u s-au n@scut.
14. {i Cuv$ntul trup s-au f@cut }i s@l@}lui ^ntru noi
}i am v@zut m@rirea Lui, m@rire ca Unul S$ngur-N@scut
de la Tat@l, plin de dar }i de adev@r.
15. Ioan m@rturisea}te pentru El }i strig@ zic$nd:
Acesta era Carele am zis: Cela ce denapoia mea e
viitoriu ^naintea mea s-au f@cut, c@ci ^nt$iul mieu era.
16. {i dentru plinirea lui noi to]i am luat, }i dar pentru
dar.
17. C@ci Leagea pren Moisi s-au dat, darul }i
adev@rul pren Iisus Hristos.

la Tat@l, plin de dar }i de adev@r.

15. Ioan m@rturisea}te de El }i strig@, zic$nd: Acesta
era de carele am zis: Carele dup@ mine va s@ vie, mai
nainte de mine s-au f@cut, c@ mai nainte de mine era.
16. {i din plinirea Lui noi to]i am luat, }i dar pentru
dar.
17. C@ci Leagea prin Moisi s-au dat, darul }i adev@rul
prin Isus Hristos s-au f@cut.
(Biblia lui Aron)357
Un aspect aparte al Bibliei lui Aron este traducerea
Psaltirei. S-a dovedit }tiin]ific filia]ia textual@ ad literam
a Psaltirilor c$te s-au realizat ^n ]@rile rom$ne}ti de-a
lungul secolului al XVIII-lea, din Psaltirea tip@rit@ la
Buz@u ^n 1703.358 Traduc@torii de la 1760 ies din acest
consens, realiz$nd o Psaltire diferit@. P$n@ }i arhitectura
psalmilor }i versetelor difer@. Iat@ de exemplu psalmul
foarte cunoscut 115. %n primul r$nd, versetele psalmului nu ^ncep cu numerotarea 1, ci cu 10, ^n continuarea
celor nou@ versete ale psalmului 114. Vulgata interpreteaz@ cei doi psalmi ca pe o unitate }i ^i numeroteaz@
ca atare. Compara]ia o facem cu psalmul 115 din Biblia
de fa]@, care urmeaz@ cuminte textul de la Buz@u din
1703, f@r@ nici o interven]ie:
I
10. Crezut-am, pentru aceaea am gr@it. Iar@ eu m-am
smerit foarte.
11. Eu am zis, ^ntru prisosirea min]ii meale: Tot
omul e mincinos.
12. Ce voi r@spl@ti Domnului, pentru toate care
mi-au dat?
13. P@harul m$ntuirii voi lua }i numele Domnului
voi chema.
14. F@g@duin]ele meale Domnului voi da, ^naintea
a tot norodului Lui.
15. Scump@ e ^naintea Domnului moartea sfin]ilor
Lui.
16. O, Doamne, c@ eu sluga Ta, eu sluga Ta }i fiiul
slujnicii Tale. Rupt-ai leg@turile meale.
17. [ie voi jertvi jertv@ de laud@ }i numele Domnului voi chema.
18. F@g@duin]ele meale Domnului voi da, ^nainte a
tot norodului Lui.
19. %n cur]ile casei Domnului, ^n mijlocul t@u,
Ierusalime.

(Biblia de la Bucure}ti, 1688)356

II
1. %ntru ^nceput era Cuv$ntul, }i Cuv$ntul era la
Dumnezeu, }i Dumnezeu era Cuv$ntul.
2. Acesta era ^ntru ^nceput la Dumnezeu.
3. Toate printr-%nsul s-au f@cut, }i f@r@ El nimic@ nu
s-au f@cut, ce s-au f@cut.
4. %ntr-%nsul viia]a era, }i viia]a era lumina oamenilor.
5. {i lumina ^ntru ^ntunerec lumineaz@, }i ^ntunerecul
nu o au cuprins.
6. Fost-au om trimis de la Dumnezeu, c@ruie numele
era Ioan.
7. Acesta au venit ^ntru m@rturie, ca s@ m@rturiseasc@
de Lumin@, ca to]i s@ vaz@ printr-^nsul.
8. Nu era el Lumina, ci ca s@ m@rturisasc@ de
Lumin@.
9. Era Lumina cea adev@rat@, carea lumineaz@ pe
tot omul ce vine ^ntru aceast@ lume.
10. %n lume era, }i lumea printr-%nsul s-au f@cut, }i
lumea pre El nu L-au cunoscut.
11. %ntru ale Sale au venit, }i ai s@i nu l-au priimit.
12. Iar@ oric$]i L-au priimit, le-au dat nume de a fi
fiii lui Dumnezeu, celor ce cred ^ntru numele Lui.
13. Carii nu din s$ngiuri, nici din voia trupeasc@,
nici din voia b@rb@teasc@, ci din Dumnezeu s-au n@scut.
14. {i Cuv$ntul trup s-au f@cut }i s-au s@l@}luit ^ntru
noi, }i am v@zut slava Lui, slava ca a Unuia N@scut de

(Biblia lui Aron)359

II
1. Crezut-am, pentru aceaea am gr@it. Iar@ eu m-am
smerit foarte.
2. {i eu am zis ^ntru uimirea mea: Tot omul e
mincinos.
3. Ce voiu r@spl@ti Domnului pentru toate care

Citat din edi]ia: Biblia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Vechiului }i Noului Testament. Tip@rit@ ^nt$ia
oar@ la 1688 ^n timpul lui {erban Vod@ Cantacuzino, domnul [@rii rom$ne}ti. Retip@rit@ dup@ 300 de ani ^n
facsimil }i transcriere cu aprobarea Sf$ntului Sinod }i cu binecuv$ntarea Prea Fericitului P@rinte Teoctist
patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom$ne, Bucure}ti, 1988, p. 813.
357
B.A.R.Cj., ms.rom. 22, f. 190 r + v.
358
Alexandra Roman, Psaltirile rom$ne}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea..., pass.
359
B.A.R.Cj., ms.rom. 21, f. 98 r.
356

49

mi-au dat?
4. P@harul m$ntuirii voiu lua }i numele Domnului
voiu chiema.
5. Rug@ciunile meale Domnului voiu da, ^nainte a
tot norodului Lui. Scump@ e ^naintea Domnului
moartea cuvio}ilor Lui.
6. O, Doamne, eu sluga Ta, eu sluga Ta }i fiiul
slujnicii Tale.
7. Rupt-ai leg@turile meale. [ie voiu jertvi jertv@ de
laud@ }i ^ntru numele Domnului voiu chiema.
8. Rug@ciunile meale Domnului voiu da, ^naintea
a tot norodului Lui, ^n cur]ile casii Domnului, ^n
mijlocul t@u, Ierusalime.

din Maramure}. Episcopia F@g@ra}ului a fost, p$n@

la r@scoala lui Sofronie, cea mai ^ntins@ eparhie catolic@ din Europa. Odat@ cu revenirea sudului Transilvaniei la ortodoxie }i pacificarea ]@rii,361 ^n Transilvania se instituie realitatea, devenit@ fapt istoric consacrat, a existen]ei paralele a dou@ confesiuni rom$ne}ti: cea unit@ cu Roma (greco-catolic@) }i cea numit@ atunci neunit@, ^n fond revenit@ la vechea ortodoxie. Din 1761, neuni]ii ardeleni primesc }i un episcop exempt, ^n persoana lui Dionisie Novacovici, episcopul s$rbilor din Buda.362 Edictul de toleran]@ al lui
Iosif II din 1781, prin care s-a dat dreptul de liber@
practicare a cultelor necatolice din Imperiu, a consfin]it, printr-o postulare de drept, starea de fapt instituit@ la 1761. Acum, ^n Ardeal se aflau ^n competi]ie
dou@ biserici rom$ne}ti. Pierz$nd ^n dimensiune, Biserica Rom$n@ Unit@ a recuperat pierderea prin ad$ncime }i calitate, un loc privilegiat ocup$ndu-l pe acest
palier cultural. Restaurarea ortodoxiei orientale ^n
principat a devenit un revelator de contrast pentru
clasa cult@ a uni]ilor, Blajul trebuind s@ ]in@ permanent cont de acest revelator. Unirea cu Roma dup@
normele florentine corespundea op]iunii populare generale, de a p@stra nealterat@ ^ntreaga imagine exterioar@ oriental@ a bisericii rom$ne}ti, unirea manifest$ndu-se ^n dogm@, miezul dur al religiei, dar mai
pu]in ^n]eles de popor. Buna p@storire a credincio}ilor
uni]i depindea vital de aceast@ respectare a imaginii
de biseric@ oriental@. Cu biserica ortodox@ restaurat@
al@turi, pruden]a men]inerii acestei imagini a crescut
sim]itor. St$ng@ciile, }ov@ielile }i experiment@rile n-au
lipsit, religiile f@c$nd parte dintre fenomenele istorice
de mi}care lent@, dar cu efect definitiv. Petru Pavel
Aron, de exemplu, este artizanul orientalismului monahal de la Blaj, care i-a ^ngrozit }i pe cei mai convin}i
adep]i ai fidelit@]ii orientale, cazul celebru fiind al lui
Samuil Micu, care se pl$nge c@ episcopul s@ nevoia
ca din acea public@ m@n@stire [de la Blaj] s@ fac@ pustiia Eghiptului.363 Cu toate acestea, c$nd a hot@r$t@
traducerea Bibliei, Aron a apelat la Vulgata apusean@,
}i nu la Septuagint@, Biblia istoric@ a bisericii orientale.
S@ se numere, oare, ^ntre cuvioasele pricini pentru
care Biblia lui Aron nu s-a tip@rit, }i acest fapt? Oricum, Vulgata at$t de str@lucit tradus@ de Aron }i de

(Biblia de fa]@)
Deosebirile sunt minore, dar exist@. Traduc@torul
psalmului, chiar Petru Pavel Aron cu scrisul s@u familiar, a avut ^n fa]@ textul de linie al Psaltirilor rom$ne}ti post Buz@u 1703. Dar, pe de o parte, a schimbat
arhitectura }i numerotarea versetelor dup@ Vulgata }i
c$teva cuvinte cu altele care i s-au p@rut mai potrivite.
Aceast@ interven]ie, ca ^ntreaga sa Psaltire, m@rturisesc faptul c@ autorii Bibliei de la 1760 au manifestat
o atitudine activ@ }i ^n fa]a acestui text, care avea un
etalon consacrat }i respectat ^n epoc@. Aceast@ atitudine activ@ o reclama acomodarea la structura Vulgatei, pe de o parte, }i ambi]ia de a da un text c$t mai
reu}it, pe de alt@ parte.
Biblia lui Petru Pavel Aron, al@turat@ celorlalte acte
de cultur@ de sub p@storia sa, vine puternic ^n sprijinul
ideii c@ acest ierarh este adev@ratul ^ntemeietor al Blajului luminist }i al {colii Ardelene.360 Inochentie MicuKlein, printr-o ac]iune conjugat@, politic@ }i ecleziastic@, a deschis orizontul moral al exploziei de dup@
1750, impun$nd adev@rul c@ rom$nii au dreptul la o
cultur@ proprie, prev@zut@ ^n toate documentele unirii
cu Roma, ^n aceea}i m@sur@ ^n care aveau }i o dramatic@ nevoie de cultur@. Multiplicatorul istoric a ac]ionat
^n sens ascensiv, din genera]ie ^n genera]ie, fenomenul
cultural urm$nd curbele de nivel ale mentalului socioreligios din Transilvania. Cu p@storia lui Aron se ^ncheie existen]a }i imaginea unirii integrale cu Roma
a rom$nilor din principat, din p@r]ile ungurene }i

Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, ^n Revista de istorie }i teorie literar@, XXXIV, 1986, nr. 4, p.
20 25.
361
Informa]ii despre evenimente la Antonius Kanizli, Kamen pravi smutnje velike, iliti Poetak i uzrok
istiniti razstavljenja crkve istone od zapadne, Essek, 1780, partea 11, cap. 14, nota 83; Petrus Bod, Brevis
Valachorum Transylvaniam incolentium historia. In qua populi Valachici in Transylvania status civilis et
ecclesiasticus, profani item ac sacri, ritus; praecipue vero unionis cum Romano-catholicis inde ab anno 1698
adtentatae, et ad praesens usque tempus magno nisu variis modis procuratae momenta enarrantur ac exhibentur. Auctore Petro Bod de Fels-Tsenton. Verbi d. ministro, manuscris, la Biblioteca Central@ Universitar@
Lucian Blaga din Cluj-Napoca, cota msse. 569, Lib. II, cap. IV, 4 8; Petru Maior, Istoria bisericii...,
ed.cit., p. 129 131; Johann Hintz, Geschichte der Bisthums der griechischnichtunirten Glaubensgenossen
in Siebenbrgen, Sibiu, 1850, p. 109 112; Andrei {aguna, Istoria Bisericei Ortodoxe R@s@ritene universale,
de la ^ntemeierea ei p$n@ ^n zilele noastre, II, Sibiu, 1860, p. 182 188; Domokos Teleki, A kt haluger, ^n
Budapesti Szemle, 1863, p. 55 - 81; Nicolau Nilles, op.cit., I, p. CVIII; II, p. 616, 631, 868 871; Augustin
Bunea, Episcopii..., p. 171 223; 446 455; Silviu Dragomir, Istoria dezrobirei religioase a rom$nilor din
Ardeal ^n secolul XVIII, II, Sibiu, 1920, pass; Ioan Georgescu, Istoria bisericei cre}tine universale, cu deosebit@
privire la istoria bisericei rom$ne}ti unite cu Roma, Blaj, 1921, p. 213 218.
362
Georg Michael Gottlieb Hermann, Das Alte und Neue Kronstadt, II, Sibiu, 1887, p. 255; Augustin
Bunea, Episcopii..., p. 228 260.
363
Samuil Micu, Istoria rom$nilor..., II, p. 331.
360

50

ardelean, bl@jean, al risorgismentului limbii rom$ne,

^n paralel cu cultivarea limbii latine, limba originar@ a
str@mo}ilor. Filologia {colii Ardelene debuteaz@ cu
efortul de a regenera limba rom$n@ }i erudi]ia ei prin
revenirea la cur@]enia originar@ latin@, prin
debarasarea de barbarismii care au invadat-o pe
parcursul secolelor, at$t ^n forma ei, adic@ ^n ortografie,
c$t }i ^n fondul propriu-zis. Forma vizat@ era alfabetul
chirilic, str@in, iar fondul, nenum@ratele cuvinte slave
sau de alt@ provenien]@ cu care limba daco-roman@
s-a ^mpestri]at ^n decursul vremii. Str@inii remarcaser@
de secole latinitatea limbii rom$ne, nu mai pu]in cronicarii no}tri,368 dar ^n afara operei acestora, noua genera]ie de bl@jeni cunoscuse pe viu, la Roma, dar }i
prin apartenen]a lor la lumea catolic@, for]a uria}@ cu
care veghea din antichitate puterea Romei, devenit@
imperiu spiritual ^ncep$nd cu primul pap@, apostolul
Petru. Sub acest imbold de mare viitor ^n cultura noastr@, Samuil Micu tip@re}te la Viena, ^n 1779, prima
carte rom$neasc@ scris@ de un rom$n cu litere latine }i
ortografie adaptat@ limbii rom$ne. Carte de rogaciuni
este manifestul primar al filologiei rom$ne moderne,
axat pe studiul unei limbi de origine latin@. Cheia
ortografic@ pe care o d@ Micu la sf$r}it, sub titlul
Litterele romanilor cele vechi, este prima expresie
energic@ a latinismului filologic rom$nesc.369 Aflarea
originilor limbii rom$ne ^n limba latin@, st@p$na
}tiin]elor antichit@]ii }i ale lumii moderne de p$n@ la
acea dat@, evolua ^n tandem cu revela]ia politic@ a
descenden]ei noastre din romanii st@p$nitori ai lumii,
element de ac]iune maturizat ^ntre Inochentie MicuKlein }i Supplex Libellus Valachorum dn 1791.370 Aceast@ descenden]@ era precursoare de drept istoric ^n
lupta de emancipare a rom$nilor din Transilvania.
Erudi]ia stimulat@ de factorul politic imprim@ amplitudine }i for]@ celei dint$i. Un an mai t$rziu, ^n 1780,
Samuil Micu ^}i public@, tot la Viena, prima gramatic@
rom$neasc@ alc@tuit@ ^n acest spirit, Elementa linguae
Daco-Romanae sive Valachicae,371 redactat@ ^n limba
latin@. Materialul acestui tratat complex de gramatic@
rom$neasc@ fusese adunat ^nc@ de mai ^nainte de
Samuil Micu,372 dar publicat abia ^n 1780, ^mpreun@
cu Gheorghe {incai, care a revizuit lucrarea }i a ^nso]it-o de o prefa]@. Ca cercet@tor propriu-zis al materialului gramatical, Samuil Micu a trebuit s@ se ad$nceasc@ ^n tainele limbii rom$ne de p$n@ la vremea sa,
cum nici un rom$n nu o f@cuse ^naintea lui. C$nd a
pornit, a}adar, la traducerea Bibliei, Micu era cel mai
competent rom$n pentru aceast@ lucrare. Un singur
om ^n fa]a unui travaliu de asemenea amploare? %n
cuv$ntul C@tr@ cetitoriu el r@spunde la dou@ ^ntreb@ri
l@muritoare. De ce un singur om? R@spunde: Deci ca

c@lug@rii s@i a pierdut competi]ia istoric@, }i, peste abia

20 de ani, la Blaj va ^ncepe din nou traducerea Bibliei,
de data aceasta dup@ Septuaginta.
Autorul noii Biblii rom$ne}ti este Samuil Micu. El a
conceput traducerea ca pe o oper@ personal@, motivat@ de un interes cultural care dep@}e}te interesele
imediate ale cultului bisericesc.364 Un cercet@tor pune
^nceputul traducerii ^n leg@tur@ cu perioada de la Sf$nta
Barbara din Viena.365 Nu aduce nici o informa]ie
pozitiv@ ^n acest sens. Intui]ia nu este lipsit@ de logic@.
Tinerii rom$ni de la Sf$nta Barbara, cu to]ii grecouni]i din Imperiu, ^}i puteau ^mp@rt@}i lipsa generalizat@
a Bibliei rom$ne}ti, dup@ aproape un secol de la apari]ia Bibliei de la Bucure}ti. Barbareumul a fost ^ns@ }i
un laborator de clarificare a caracterului bisericii unite,
^ntre studen]ii veni]i din mai multe provincii cu popula]ie
rom$neasc@ unit@ (Transilvania, Cri}ana cu Maramure}ul }i Banatul, Bucovina, Ungaria de nord). Sf$nta
Barbara era un mediu ^n care patriotismul religios
oriental al tinerilor uni]i s-a manifestat ^n forme concrete. Cele dou@ studii ale lui Samuil Micu, despre c@s@torie }i despre posturi ^n Biserica Oriental@, scrise }i
tip@rite tocmai ^n acest mediu, sunt manifest@ri ale unei
teologii proprii confesiunii unite. Procanonul lui Petru
Maior se bazeaz@ pe idei }i influen]e vehiculate ^n
acela}i mediu. La Sf$nta Barbara, ^ns@, Samuil Micu
a deschis filonul de mare viitor al expansiunii tinerilor
teologi ^n lumea }tiin]elor profane, inaugur$nd astfel
epoca {colii Ardelene mature sau a corifeilor. Abia
acum imperativul }tiin]elor umaniste ale secolului al
XVIII-lea ^}i spune cuv$ntul ^n activitatea intelectualilor uni]i din Ardeal. Prima }tiin]@ de expansiune a fost
filologia. %n ansamblul luminismului vremii, ^n Europa
se declan}ase, dup@ mijlocul secolului al XVIII-lea, o
preocupare general@ pentru ^nnoirea limbilor.366 Fenomenul coincidea cu declinul imperiului limbii latine,
care spre sf$r}itul secolului va primi o lovitur@ de moarte
din partea teoriei lui Johann Gottfried Herder, indus@
^n mod genial }i accesibil prin lucrarea sa din 1778
1779, Stimmen der Vlker in Lieden. Traducerile din
literatura popoarelor lumii a st$rnit o uria}@ nostalgie
a frumuse]ilor }i valorilor naturale pe care limbile
definite anterior prin denumirea de vulgare sau
vernaculare le cuprind ^n crea]iile exprimate prin ele.
Herderianismul nu este originea, ci doar apoteoza
mi}c@rii de ^nnoire a limbilor ^n cadrul }tiin]elor umane
ale secolului. Necesitatea ^nnoirii, c@ile }i mijloacele
efectu@rii ei nu se cereau ^ns@ pretutindeni la fel.367
La {coala Ardelean@ aceast@ reform@ se manifest@ ca
impuls latinizant, n@scut din revela]ia originii poporului
rom$n. %n contrasens oarecum cu orientarea Europei
vestice, dar ^n mod justificat, se dezvolt@ modelul

Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, p. 114.

Ioan Modrigan, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?, ^n Cultura cre}tin@, VIII, 1919, nr. 5 6, p. 96 102.
366
Lucian Blaga, G$ndirea rom$neasc@..., p. 132.
367
Ibid.
368
Adolf Armbruster, Romanitatea rom$nilor, pass.
369
Dimitrie Popovici, Literatura rom$n@..., p. 247.
370
Vezi D. Prodan, Supplex..., pass.
371
Samuil Micu }i Gheorghe {incai, Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae, reeditare modern@,
cu studiu introductiv, traducere }i note de Mircea Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980.
372
Dimitrie Popovici, op.cit., p. 247.
364
365

51

stihul }i a}ezarea graiului ^ntru aceaea}i Biblie s@ nu

fie osibit, puindu-se unele dintru acea t@lm@cire, altele
dintru a altuia, s-au socotit ca toat@ Bibliia de unul cu
aseamenea stil }i a}ezare a graiului s@ se t@lm@ceasc@. De ce el? R@spuns: Deci av$nd eu ^ndeletnicire,
m-am ^ndemnat s@ m@ apuc de at$ta lucru. Prin ^ndeletnicire, cuv$nt oarecum sibilinic, el ^}i declar@ cel
mai probabil competen]a de traduc@tor, dec$t faptul
c@ se ^ndeletnicea anterior cu traducerea, c@ci, dac@
se ^ndeletnicea deja, nu mai era nevoie s@ se ^ndemne }i s@ comit@ o contradictio in terminis ^n exprimare. Geneza traducerii lui Samuil Micu porne}te de
la aceast@ competen]@ dovedit@. Nu st@ ^n picioare supozi]ia c@ traducerea Bibliei ar fi ^nceput-o ^nc@ la
Viena, la Sf$nta Barbara.373 Exist@ dovada scris@ de
m$na lui c@ a ^nceput s@ traduc@ dup@ ^ntoarcerea de
la Viena, ^n 1783.374 Ultima datare este din 24 septembrie 1790 }i marcheaz@ ^ncheierea traducerii Numerilor din manuscrisul hermeneutic.375 Dac@ primul
jalon cronologic este sigur, ultimul prezint@ un grad de
relativitate, ^ntruc$t nu s-au p@strat toate manuscrisele
traducerii sale. Ceea ce s-a p@strat este cuprins ^n opt
volume, unele de dimensiuni impresionante, }i se afl@
^n custodia Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Rom$ne. {i aici, ca ^n cazul Bibliei lui Petru Pavel

Aron, materialul biblic manuscris are dou@ variante:

una veche sau mai degrab@ primar@, }i una secundar@, transcris@ ^n curat. Cele patru manuscrise ale
variantei de lucru se pot numi hermeneutice.376 Aceste
manuscrise au un pronun]at caracter de lucru }i reflect@ munca de laborator a traduc@torului. Samuil Micu
nu lucreaz@ numai dup@ textul-pilot, ci are ^n fa]@ mai
multe izvoare, pe care le interpreteaz@ }i le compar@
critic prin ^nsemn@ri, note }i variante marginale. Atitudinea ulterioar@ fa]@ de variantele alternative marginale este diferit@, unele ^nlocuind cuvintele sau formul@rile din text ^n varianta pentru tipar, }i deci ajung$nd
la tipar, altele r@m$n$nd simple exerci]ii ale traduc@torului. Cu aceast@ ^nc@rc@tur@, cele patru manuscrise primare care s-au p@strat au un pronun]at caracter
hermeneutic. Samuil Micu are la r$ndul s@u o variant@ secundar@, copiat@ ^n curat, pentru tipar. Din aceast@
variant@ s-au p@strat tot patru manuscrise.377 Din varianta pentru tipar lipsesc c@r]ile de la Iosua la Isaia
inclusiv, care puteau cuprinde dou@ manuscrise. Este
deci mult mai complet@ dec$t varianta hermeneutic@,
pierdut@ ^n cea mai mare parte. Avatarurile pierderii
manuscriselor Bibliei de la Blaj sunt de nereconstituit.
O ^nsemnare de la fila 251 a unuia dintre manuscrisele
redac]iei definitive sugereaz@ r@t@cirea Bibliei manu-

Ioan Modrigan, op.cit., p. 97.

Unul dintre manuscrisele care s-au p@strat din traducerea lui Samuil Micu, cel mai vechi, are urm@torul
titlul de intrare ^n materie: Cartea Facerii. Scoas@ pre rom$nie }i scris@ dup@ izvodul cel grecesc a celor }eaptez@ci
de dascali. Secundum exemplar Vaticanum Romae editum. Samoil Clain. 1783. (B.A.R.Cj., ms.rom. 70).
375
B.A.R.Cj., ms.rom. 64, f. 674 v.
376
B.A.R.Cj., ms.rom. 70, 71, 64 }i 92.
1. Ms.rom. 70, de 221 file (442 pagini), cuprinde: titlu (vezi supra, nota 374; f. 1 r); Ie}irea adec@ a doao carte
a lui Moisiiu, scoas@ pre limba rom$neasc@ de pre izvodul cel grecesc, 1784, de Samuil Clain. Juxta exemplar
Vaticanum (f. 130 r); Facerea (f. 3 r 129 v); Ie}irea (f. 131 r 221 r).
2. Ms.rom. 71, de 254 file (508 pagini), cuprinde titlul: Preo]iia sau cartea Levi]ilor, acum de pre elinie scoas@
pre rom$nie de Samuil Clain de la Sad, 1784 (f. 2 r); Leviticul (f. 3 r 61 r); Titlu: Cartea Numerilor, acum dupre
cea elineasc@ scris@ ^n limba rom$neasc@ de Samuil Clain de la Sad, 1784 (f. 65 r); Numerii (f. 66 r 163 v); Titlu:
A Doao Leage, acum dupre cea elineasc@ a celor }eaptezeci de dascali scris@ pre limba rom$neasc@ de ieromonahul
Samoil Clain de la Sad, 1784 die 1 Decembris; Deuteronomul (A doaoa Leage; f. 168 r 235 v).
3. Ms. 64, de 196 file (2 92 pagini), cuprinde: ^nsemnare de m$na lui Micu 5577. 786. Nro. 8. Regum quatuor
libri in impuro (foaia de gard@); titlu: Cartea ^nt$ia a %mp@ra]ilor, de pre cea elineasc@ t@lm@cit@ pre limba
rom$neasc@. De ieromonahul Samuil Clain de la Sad, ^n M@n@stirea Sfintei Troi]@ din Blajiu 1785 martie (f. 1 r);
1 Samuil (f. 2 r 72 r); 2 Samuil (f. 73 r 128 v); 1 Regi (f. 129 r 196 v). Con]inutul nu concord@ cu ^nsemnarea
de pe foaia de gard@, ^n traducere: Cele patru c@r]i ale regilor, aici reg@sindu-se numai trei. Pierdut ^n continuare?
4. Ms. 92, de 199 file (398 pagini), cuprinde Faptele Apostolilor (f. 3 v 74 v), p$n@ la cap. 17, verset 12.
Restul coligatului cuprinde texte care nu ]in de Biblie, ale lui Micu sau ale altora.
377
B.A.R.Cj., ms.rom. 111, 115, 63 }i 112.
1. Ms. rom. 111, de 834 file (1668 pagini), cuprinde: Facerea (f. 2 r 206 v); text introductiv la Facere (f. 207
r 210 r); Ie}irea (f. 211 r 368 v); text introductiv la Levi]i (369 r + v); Leviticul (f. 270 r 491 v); text
introductiv la Numeri (f. 492 r + v); Numerii (f. 493 r 674 v); text introductiv la Deuteronom (f. 676 r 677 v);
Deuteronomul (f. 678 r 832 v).
2. Ms. rom. 115, de 850 file (1700 pagini), cuprinde: Ieremia (f. 2 v 150 r); Pl$ngerea lui Ieremia (f. 150 v
164 v); Iezechil (f. 165 r 263 r); Daniil (f. 264 r 297 v); Ozeea (f. 298 r, 305 r 319 r); Ioil (f. 301 v, 319 r
324 v); Amos (f. 303 v, 324 r 334 v); Obadia (Avdiu; f. 334 r 337 r); Iona (f. 339 r 343 v); Miheia (f. 334
r, 348 r 355 v); Naum (f. 346 r, 355 r 358 v); Avacum (f. 358 v 365 v); Sofonie (f. 366 v, 369 r 372 v);
Agheu (f. 372 v 375 r); Zaharia (f. 375 v 392 r); Maleahi (f. 392 v 398 v); text introductiv la Apocrifa (f.
400 r 402 r); Tobit (f. 404 r 427 r); Iudit (f. 428 r 459 r); Baruh (f. 460 r 473 r); Ieremia (f. 473 v 479 v);
C$ntarea celor trei tineri(f. 483 r 487 v); 3 Ezdra (f. 488 r 524 r); %n]elepciunea lui Solomon (f. 525 r 551 v); Isus
Sirah (f. 552 r 651 v); Susana (f. 652 r 656 r); Bel }i Balaurul (f. 656 r 658 r); 1 Macabei (f. 659 r 718 r);
373

374

52

scrise ^n timpul Revolu]iei de la 1848 1849, c$nd

bibliotecile Blajului au c@zut prad@ furiei armatelor
ungure}ti.378 Se pare c@ un fost student a intrat ^n
posesia manuscrisului, cu care ^mpreun@ a c@zut ^n
m$inile inamicului }i din care ipostaz@ scrie urm@toarea jelanie la locul amintit: Eu, Procopie Manuel,
cleric din Blaj, am fost prins de varvari ^n 25 aprilie }i
foarte mult robit, dimpreun@ cu preotul din Cenade
neunit, Vasilie Manovics. Fra]ilor! De cumva v@ ve]i
mai ^ntoarce, }i pe noi poate ne vor potopi, r@spl@t
^ndoit asupra Blajului, c@ pre mine bl@}ani m-au dat
la varvari, }i ei m-au putut scoate, dar@ n-au vrut.
Noi nevinova]i murim }i ne v@rs@m s$ngele. Procopie
Manuel, fostul cleric.379 Este o minune faptul c@ manuscrisul a revenit la locul lui, ^n biblioteca din Blaj,
dup@ ce fusese prizonier de r@zboi ^mpreun@ cu un
viitor preot greco-catolic. Habent sua fata libelli!
Analiza manuscriselor Bibliei lui Samuil Micu ^n
compara]ie cu ale Bibliei lui Petru Pavel Aron }i cu
Biblia tip@rit@ u}ureaz@ reconstituirea genezei c@r]ii.
Se pare c@ Micu nu-}i exprim@ g$ndul ^ntreg ^n cuv$ntul C@tr@ cetitoriu ^n ceea ce prive}te Biblia lui
Aron. Credem c@ el a pornit la traducerea Septuagintei tocmai ca s@ contracareze Vulgata lui Aron, pe
care nu o consider@ pertinent@ de Biserica Oriental@,
de care apar]ineau ritual rom$nii greco-catolici. Uluitor este faptul c@ el nici m@car n-a v@zut cu ochii
manuscrisele traducerii despre care aduce cele trei
m@rturii. %n acela}i cuv$nt C@tr@ cetitiriu spune c@
Aron toat@ S. Scriptur@ pre limba rom$neasc@ ^nsu}i (s.n.) o au t@lm@cit. Dac@ ar fi v@zut manuscrisele traducerii, }i-ar fi dat seama imediat c@ Aron nu
a tradus ^nsu}i, adic@ singur, ci ^mpreun@ cu c@lug@rii din Blaj. Tot acolo spune c@ aceea}i traducere
era numai pre ni}te h$rtii scris@, nedes@v$r}it@,
c$nd ^n realitate ea are o variant@ curat@ de bun de
tipar. %n fine, spune c@ dintre acele h$rtii, dup@
aceaea, pentru multele mut@ri din loc ^n loc, unele
s-au pierdut. Am v@zut c@ Biblia lui Aron nu s-a p@strat pe ni}te h$rtii, ci ^n volume cu coper]ile din

epoc@, legate de el sau de Atanasie Rednic, }i care

au ajuns intacte p$n@ ^n zilele noastre, ^n dou@ edi]ii.
C$nd Micu ^}i traduce Biblia, manuscrisul Vulgatei
rom$ne}ti a lui Aron se afla la c$]iva pa}i de el, ^n
biblioteca M@n@stirii Sfintei Treimi, mutat@ mai apoi
^n aceea a Bunei Vestiri, unde era el ^nsu}i c@lug@r.380
Cum se explic@ faptul c@ n-a v@zut-o? Ideea c@ nu i-a
fost accesibil@ se exclude. R@m$ne ca unic@ explica]ie
aceea c@ nu a vrut s@ o vad@, elimin$nd-o inten]ionat
din interesul s@u. %n gestul lui Samuil Micu, conformat
probabil unui mental azi estompat de cea]a vremii,
se poate ^ntrez@ri un mic r@zboi al Bibliilor la Blaj:
Septuaginta contra Vulgatei. Nu munca episcopului
pe care-l venera ca pe un sf$nt a refuzat Micu s@ o
vad@, ci obiectul acestei munci, Vulgata. %n orice caz,
^n toat@ Biblia de fa]@ este cu neputin]@ de identificat
fie }i cea mai infim@ influen]@ a Bibliei lui Aron. Manuscrisele hermeneutice ale lui Micu, unde este amintit
un num@r mare de izvoare, o ignor@ de asemenea.
Nu exist@ nici un punct de ^nt$lnire ^ntre cele dou@
Biblii traduse la Blaj ^ntr-un r@stimp de 30 de ani, cu
toate c@ apelul la vechea Biblie i-ar fi f@cut munca
mult mai u}oar@ lui Samuil Micu, acolo g@sindu-se
rezolv@ri de traducere care egaleaz@ }i pe alocuri dep@}esc calitatea celei de fa]@. Iat@ ^n acest sens textul
din Facerea 45, 1 10, ^n situa]ie comparativ@ ^ntre
traducerea din Biblia de la 1760 }i traducerea lui Micu
din manuscrisul hermeneutic:
I
1. {i nu s@ putea mai conteni Iosif, mul]i st$nd
^nainte, ci au poruncit s@ ias@ to]i afar@ }i nici un strein
s@ nu fie de fa]@ c$nd s@ vor cunoa}te ^mpreun@.
2. {i au r@dicat glas cu pl$ngere, carea au auzit
eghipteanii }i toat@ casa lui faraon.
3. {i au zis fra]ilor s@i: Eu s$nt Iosif. %nc@ tr@ea}te
tat@l mieu? Nu putea r@spunde fra]ii, de mare groaz@
sp@im$nta]i.
4. C@tr@ carii el, bl$nd: Apropia]i-v@ au zis la
mine. {i apropiindu-s@: Eu s$nt au zis Iosif,

2 Macabei (f. 718 v 765 r); 3 Macabei (f. 765 v 786 v); Cartea lui Iosip (f. 787 r + v); %nsemnarea
apostolilor }i evangheliilor (f. 788 r 794 v); Erata (f. 795 r 799 r); titlul Bibliei (f. 800 r); C@tr@ cetitoriu (f. 801
r 805 v); Cuv$ntul ^nainte la S. Scriptur@ (f. 806 r 846 v); Cuv$nt ^nainte ^n ceale cinci c@r]i ale lui Moisi (f.
847 r 849 v); text introductiv la Facere (f. 849 r 850 r).
3. Ms. 63, de 384 file (768 pagini), cuprinde: Faptele apostolilor (f. 1 r 119 v); Cuv$nt ^nainte ^n c@r]ile S.
Pavel Apostol (f. 120 r 121 r); Romani (f. 123 r 159 v); 1 Corinteni (f. 161 r 196 v); introduceri la 2
Corinteni, Galateni, Efeseni, Coloseni (f. 199 r 206 r); 2 Corinteni (f. 207 r 250 r); Galateni (f. 227 r 238 r);
Efeseni (f. 238 v 250 v); Filipeni (f. 251 r 259 v); Coloseni (f. 260 r 267 v); 2 Tesaloniceni (f. 268 r 280 r;
1 Tesaloniceni lipse}te); 1 Timotei (f. 281 r 291 r); 2 Timotei (f. 292 r 299 v); Tit (f. 300 r 304 v); Filimon
(f. 305 r 307 v); Evrei (f. 308 v 309 v, 314 r 339 v); Iacob (f. 310 r 311 v; 340 r + v, 341 r 348 v); 1 Petru
(f. 349 r 352 v); 2 Petru (341 r 367 v); 1 Ioan (f. 368 r 379 v); 2 Ioan (f. 380 r + v); 3 Ioan (f. 381 r + v); Iuda
(f. 382 r 384 v).
4. Ms. 112, de 271 file (542 pagini), con]ine: Matei (f. 1 r 34 v); Marcu (f. 35 r 84 r); Luca (f. 86 r 170 r);
Ioan (f. 175 r 234 r); Apocalipsul (f. 235 r 271 r).
378
Gelu Neam]u, Din martiriul Bisericii-Greco-Catolice ^n timpul Revolu]iei de la 1848-1849, ^n 1848.
Blajul }i amintirea revolu]iei, Blaj,1998, p. 292312.
379
B. A. R. Cj., ms.rom. 63, f. 251 v.
380
Manuscrisul S.D.B. 29 din varianta preg@tit@ pentru tipar a Bibliei lui Aron are urm@toarea inscrip]ie pe
forza]ul copertei: Inscripti catalogo librorum B.V. Mariae Annunciatae tomi 15, adic@: %nscris@ ^n catalogul
c@r]ilor de la Bunavestire, ca tom al 15-lea. Este o dovad@ ^n plus c@ volumul era legat ^n momentul deschiderii
M@n@stirii Bunavestire din Blaj, ^n 1760, sau imediat dup@ aceast@ dat@.
53

fratele vostru carele l-a]i v$ndut ^n Eghipt.

5. Nu v@ sp@im$nta]i, nici v@ par@ greu c@ m-a]i
v$ndut ^n ]@r$le acestea. C@ pentru m$ntuirea voastr@
m-au trimis Dumnezeu ^naintea voastr@ ^n Eghipt.
6. C@ doi ani s$nt de c$nd au ^nceput foametea
pre p@m$nt, }i ^nc@ cinci ani mai s$nt ^n care nici a
ara s@ va putea, nici a s@cera.
7. {i m-au trimis mai ^nainte Dumnezeu, s@ v@
]ine]i pre p@m$nt }i hran@ de tr@it s@ pute]i avea.
8. Nu din sfatul vostru, ci din vrearea lui Dumnezeu m-au trimis aicea, carele m-au f@cut ca un tat@ lui
faraon }i st@p$n a toat@ casa lui, }i c@petenie preste tot
p@m$ntul Eghiptului.
9. S$rgui]i }i v@ sui]i la tat@l mieu }i-i zice]i: Aceastea poruncea}te fiul t@u Iosif: Dumnezeu m-au
f@cut domn preste tot p@m$ntul Eghiptului. Pogori la
mine, nu z@bovi.
10. {i vei l@cui ^n p@m$ntul Ghesen, }i vei fi aproape
de mine, tu }i feciorii t@i, }i fiii feciorilor t@i, oile tale
}i ciurdele tale }i toate care biruie}ti.

Dumnezeu ^naintea voastr@.

6. C@ acesta easte al doilea an de foamete pre p@m$nt, }i ^nc@ cinci ani, ^ntru care nu va fi ar@tur@, nici
s@ceri}iu.
7. C@ m-au trimis Dumnezeu ^naintea voastr@, ca
s@ r@m$ie voao r@m@}i]@ pre p@m$nt }i s@ hr@nesc voao
r@m@}i]@ mare.
8. Deci acum nu voi m-a]i trimis aici, ci Dumnezeu, }i m-au f@cut ca un tat@ lui faraon, }i domn a
toat@ casa lui, }i st@p$n preste tot p@m$ntul Eghiptului.
9. Gr@bi]i, dar@, de v@ sui]i la tat@l mieu }i zice]i
lui aceastea: Zice fiiul t@u Iosif: F@cutu-m-au Dumnezeu domn a tot p@m$ntul Eghiptului, pogoar@-te dar@
la mine }i nu z@bovi.
10. {i vei l@cui ^n p@m$ntul Ghesei al Arabiei, }i
vei fi aproape de mine, tu }i feciorii t@i, }i feciorii feciorilor t@i, oile tale }i boii t@i, }i c$te s$nt ale tale.

(Biblia lui Aron, ms. 30, f. 82 r 83 r)

Este ^ntr-adev@r greu de hot@r$t care dintre cele

dou@ traduceri e mai reu}it@, pentru stadiul de atunci
al limbii rom$ne literare. Chiar dac@ ^n varianta
pentru tipar Samuil Micu a ^mbun@t@]it textul, Biblia
lui Aron r@m$ne competitiv@ }i, cel pu]in ^n cazul textului reprodus, parc@ mai u}or de citit.
Septuaginta este Biblia istoric@ a bisericii orientale.381 Dintre nenum@ratele edi]ii ale Bibliei orientale,
Samuil Micu a optat pentru una tip@rit@ ^n mediu reformat. Se repet@ astfel cazul Bibliei de la Bucure}ti, pe
care Nicolae Milescu o tradusese dup@ edi]ia protestant@ de la Frankfurt din 1597.382 Edi]ia folosit@ de
Micu este mai recent@, ea s-a tip@rit la Franeker, ^n
Olanda, la 1709.383 Autorul ei, Lambert Bos (1670
1717) a fost un distins helenist olandez, profesor de
literatur@ greac@ la Universitatea din Franeker. Mai
pu]in cunoscut ast@zi, Bos a fost la vremea sa un filolog

(Biblia lui Samuil Micu, ms. 70, varianta hermeneutic@, f. 115 r 116 r)

II
1. {i n-au putut Iosif s@ sufere pre to]i cei ce sta
^naintea lui, ci au zis: Scoate]i pre to]i de la mine!
{i nici unul nu au st@tut ^naintea lui Iosif c$nd s-au
cunoscut fra]ilor s@i.
2. {i au slobozit glas cu pl$ngere, }i au auzit to]i
eghipteanii, }i s-au auzit ^n ]ara lui faraon.
3. {i au zis Iosif c@tr@ fra]ii s@i: Eu s$nt Iosif. Tr@ea}te ^nc@ tat@ mieu? {i nu putea fra]ii s@-i r@spunz@,
c@ s@ ^nfrico}eas@.
4. {i au zis Iosif c@tr@ fra]ii s@i: Apropia]i-v@ c@tr@
mine. {i s-au apropiat, }i au zis: Eu s$nt Iosif, fratele
vostru, pre carele a]i v$ndut ^n Eghipt.
5. Deci acum s@ nu v@ ^ntrista]i, nici s@ v@ par@ cu
greu c@ci m-a]i v$ndut aici, c@ spre viia]a m-au trimis

John Biddle, In Sacra Biblia Graeca ex versione LXX. Interpretum scholia simul et interpretum caeterorum
lectiones variantes, Londra, 1653; Isaac Vosius, De Septuaginta interpretibus, eorumque translatione et chronologia dissertationes, Haga, 1661; Abraham Tromius, Concordantiae Graecae versionis vulgo dictae LXX
interpretum, Amsterdam }i Utrecht, 1718; Zacharias Frankel, Vorstudien zu der Septuaginta, Leipzig, 1841;
Eberthard Nestle, Septuagintastudien, Ulm, 1886; Edwin Hatch, A concordance to the Septuaginta and the
other Greek versions of the Old Testament, Oxford, 1897; Charles Harold Donald, The Bible and the Greeks,
Londra, 1935; Leo Prijs, Jdische Tradition in der Septuagint, Leiden, 1948; Gillis Gerleman, Studies in the
Septuagint, Lund, 1956; David Tabachovitz, Die Septuaginta und das Neue Testament Stilstudien, Lund,
1956; Alfred Rahlfs }i Walter Bauer, Septuaginta Studien, I III, Gttingen, 1965; Sebastian Brock, Charles
T. Fritsch }i Sidney Jelicoe, A classified bibliography of the Septuagint, Leiden, 1973; Sidney Jelicoe, The
Septuagint and the Modern Study, Oxford, 1968; Sidney Jelicoe, Studies in the Septuagint Origins, New York,
1974; Gilles Dorival, Marguerite Harl }i Oliver Munich, La Bible grecque des Septante du judasme hellenistique au christianisme ancien, Paris, 1988; Erich Klostermann, Analecta zur Septuaginta, Hexapla und
Patristik, Leipzig, 1995; Emanuel Tov, The tex-critical use of Septuagint in biblical research, Ierusalim, 1997.
382
Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, p. 116 117.
383
H PALAIA DIAQHKH KATA TOUS EBDOMHKONTA. VETUS TESTAMENTUM EX VERSIONE
SEPTUAGINTA INTERPRETUM, secundum exemplar Vaticanum Romae editum, accuratissime denuo
recognitum, una cum scholiis ejusdem editionis, variis manuscriptorum codicum veterumque exemplarium
lectionibus, nec non fragmentis versionum Aquilae, Symmachi et Theodotionis. Summa cura edidit Lambertus
Bos, L. Gr. in Acad. Franeq. Professor. Franequerae, excudit Franciscus Halma, Illustr. Frisiae Ord. atque
eorundem Academiae typogr. ordinar. MDCCIX. Este un volum ^n 40 mare, de 21 file nenumerotate + 1326
pagini. Exemplarul este din cel mai vechi e}antion al fondului c@lug@rilor bazilitani de la Blaj }i se g@se}te la
B.A.R.Cj., cota B. 6709.
381

54

celebru, autor al c$torva lucr@ri apreciate ^n lumea

universitar@.384 Septuaginta ^n limba greac@, lucrat@
de el are la baz@ textul din Codicele Vatican, manuscris prestigios din secolul IV d.Chr., care con]ine toat@
Biblia. S-a mai servit de versiunea lui Aquila din Sinope, redactat@ ^n secolul II d.Chr., p@strat@ fragmentar
^n Hexapla lui Origene. Este o versiune fragmentar@
greceasc@ a Vechiului Testament. A treia surs@ declarat@ este versiunea lui Symmachus, folosit@ }i de Sf$ntul Ieronim la redactarea Vulgatei, }i care chiar admir@
calit@]ile literare ale acestui text ^n idiom popular grecesc, scris tot ^n secolul II d.Chr. %n fine, ultima surs@
declarat@ este varianta biblic@ a lui Theodotion, probabil un evreu din Efes, care a scris ^n acela}i secol cu
Aquila }i Simmachus. {i acest text a intrat ^n Hexapla.
%n afara Codicelui Vatican, variantele folosite sunt fragmentare. Edi]ia lui Lambert Bos este una excentric@,
edi]ie critic@ de autor, care nu se ^nscrie ^n familiile
edi]iilor ap@rute dup@ Complutensiana din 1517 }i
Erasmiana (Aldina) din 1518. Biblia olandez@ a lui
Bos a fost reeditat@ la Londra ^n 1918, conferat@ cu
edi]ia englez@ a lui Robert Holmes }i James Parson,
ap@rut@ ulterior.385 Samuil Micu nu-}i divulg@ Bibliapilot dup@ care a tradus. Exist@ ^ns@ numeroase indicii
care pledeaz@ pentru edi]ia de la Franeker din 1709.
Astfel, la 1 Samuil, 15, 30: {i a zis Saul: P@c@tuit-am,
ci m@rea}te-m@ ^naintea b@tr$nilor!, manuscrisul
hermeneutic 64 al lui Samuil Micu are marginal
urm@toarea observa]ie: In Graeco est vox d lat.
quaesco (^n grece}te este cuv$ntul d, pe latine}te
rogu-te). %ntr-adev@r, ^n edi]ia de la Franeker, textul
grecesc este astfel: Ka epe Sal Hmrthka,
ll dxasn me d npion pfesbutrwn. La
notele 99 }i 100 de la subsolul paginii,386 Lambert Bos
este preocupat de acela}i d preciz$nd c@ ^n Complutensian@ nu exist@, ^n vreme ce ^n codicele Alexandrin
traducerea are alt@ form@. Acest rogu-te trebuia s@
^ntregeasc@ versetul astfel: {i a zis Saul: P@c@tuit-am,
dar m@re}te-m@, rogu-te (s.n.) ^naintea b@tr$nilor.
Samuil Micu ^l ignor@, a}a cum vor proceda toate Bibliile rom$ne}ti ulterioare, tributare textului de fa]@. Rogu-te va reintra ^n Bibliile cu text rom$nesc din seria
Anglia }i str@in@tate, care popularizeaz@ un text biblic str@in de tradi]iile bisericii rom$ne}ti.387 La Micu

acest apel r@m$ne ^n laboratorul de lucru din manuscris, m@rturie cert@ a leg@turii cu Biblia olandez@. De
remarcat faptul c@ nici Biblia de la Bucure}ti nu-l traduce pe rogu-te, cu toate c@ ^n Biblia de la Frankfurt
din 1597 el exist@. Biblia bucure}tean@ este de altfel a
doua surs@ important@ a traduc@torului nostru. Prima
Biblie rom$neasc@ tip@rit@ este, dup@ cum arat@ notele
lui Micu puse la sf$r}itul capitolelor de-a lungul ^ntregii
lucr@ri, un fel de stea fix@, la care traduc@torul bl@jean
^}i raporteaz@ comparativ un num@r nesf$r}it de expresii, formul@ri sau cuvinte singulare. Aceast@ atitudine
respectuoas@ fa]@ de truda predecesorilor s@i, judecat@
cu subiectivism prozelit, a dus, ^n 1974, la afirma]ia
eronat@ c@ Biblia lui Samuil Micu ar fi o copie ref@cut@
a celei din 1688.388 Afirma]ia este cu at$t mai nefondat@, cu c$t se demonstrase ^nc@ din 1914,389 cu argumente bazate pe texte paralele, c@ Biblia de la Blaj
este o traducere nou@, modern@, autonom@ }i net superioar@ celei de la Bucure}ti. De altminteri, soarta
Bibliei bl@jene ^n posteritate va dovedi acest lucru.
Totu}i, pentru ^nl@turarea acestei prezum]ii necontrolate, este util s@ se fac@ }i aici o compara]ie paralel@
de texte, al c@rei obiect este Deuteronom 34, ^ntregul
capitol:
I
1. {i s@ sui Moisi de la Avaroth Moav pre muntele
Moav, pre v$rvul lui Fazga, carea iaste de c@tr@ fa]a
Ieriho, }i i-au ar@tat lui Domnul tot p@m$ntul lui Galaad
p$n@ la Dan,
2. {i tot p@m$ntul lui Neftalim }i tot p@m$ntul lui
Efrem }i lui Manasi }i tot p@m$ntul Iudei, p$n@ la marea
cea de apoi,
3. {i pustiiul }i premprejurile locurilor Ieriko, cetatea
finicilor, p$n@ la Sigor.
4. {i zise Domnul c@tr@ Moisi: Acesta e p@m$ntul
carele am jurat lui Avraam }i lui Isaac }i lui Iacov, zic$nd:
Semen]iei voastre voiu da pre el, }i am ar@tat pre el
ochilor t@i, }i acolo nu vei ^ntra!
5. {i au murit acolo Moisi, robul Domnului, ^n
p@m$ntul Moav, pren cuv$ntul Domnului;
6. {i l-au ^ngropat pre el ^n p@m$ntul Moav, aproape
de casa lui Fagor. {i nu }tie nimenea grobni]a lui p$n@
^n ziua de ast@zi.

De eruditione Graecorum per colonias eorum propagata, Franeker, 1697; Animadversiones ad Thomae
Magistri eclogas, Franeker, 1698; Observationes miscellaneae ad loca quedam, Franeker, 1700; Ellipses graecae,
Franeker, 1702; Antiquitatum Graecarum descriptio brevis, Franeker, 1714; Animadversiones ad scriptores,
quosdam Graecos, Franeker, 1715.
385
Vetus Testamentum Graecum cum variis lectionibus, Oxford, Typographeo Clarendoniano, 1798
1827.
386
Edi]ia Franeker 1709 (vezi supra, nota 383), p. 388.
387
Vezi Biblia sau Sf$nta Scriptur@ a Vechiului }i Noului testament, cu trimiteri, Bucure}ti, Societatea
Biblic@ pentru R@sp$ndirea Bibliei ^n Anglia }i str@in@tate, Bulevardul Tache Ionescu 36, f@r@ an (interbelic@),
p. 307.
388
N. I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii Sfintei Scripturi. Principalele edi]ii ale Bibliei ^n Biserica
Ortodox@ Rom$n@, ^n Studii teologice, seria II, XXVI, 1974, nr. 7 8, p. 504: Samuil Micu, pe acea vreme
c@lug@r la Blaj, n-a f@cut de fapt o traducere ^ntr-adev@r nou@ a c@r]ilor biblice, ci mai mult a ^ndreptat graiul
Bibliei din 1688 }i a corectat dup@ Septuaginta, dup@ Vulgata }i dup@ alte versiuni doar ceea ce a socotit c@
nu red@ destul de bine ideile din textul original.
389
Ioan B@lan, Biblia de la Blaj, ^n Cultura cre}tin@, IV, 1914, nr. 5, p. 133 141; nr. 6, p. 176 182.
384

56

7. Iar@ Moisi era de 120 de ani c$nd au murit el; nu

s-au ^ntunecat ochii lui, nice s-au stricat buzele lui.
8. {i au pl$ns fiii lui Izrail pre Moisi ^n Avaroth
Moav, la Iordan, despre Ieriho, 30 de zile, }i s-au
s@v$r}it zilele j@lii pl$ngerii lui Moisi.
9. {i Isus, feciorul lui Navi, s-au ^mplut de duh de
priceapere, pentru c@ au pus Moisi m$inile lui pre el.
{i au ascultat pre el fiii lui Israil, }i au f@cut ^n ce chip
au poruncit Domnul lui Moisi.
10. {i nu s-au mai sculat ^nc@ proroc ^ntru Israil ca
Moisi, pre carele au cunoscut Domnul lui fa]@ c@tr@
fa]@.
11. %ntru toate seamnele }i minunile pre carele au
trimis pre el Domnul s@ le fac@ pre iale ^ntru p@m$ntul
Eghiptului, lui Farao }i slugilor lui }i p@m$ntului lui,
12. {i minunile ceale mari }i toat@ m$na cea tare
carele au f@cut Moisi ^naintea a tot Israilul.
(Biblia 1688)

buzele lui.
8. {i au pl$ns fiii lui Israil pre Moisi ^n Avarotul
lui Moav, ^n Iordan, ^n preajma Ierihonului, treizeci
de zile. {i s-au sf$r}it zilele jealei pl$ngerii lui Moisi.
9. {i Isus, fiiul lui Navi, s-au umplut de duhul
^n]elepciunei, c@ au fost pus Moisi m$inile sale preste
el, }i l-au ascultat pre el fiii lui Israil }i au f@cut precum
au fost poruncit Domnul lui Moisi.
10. {i mai mult nu s-au sculat proroc ^n Israil ca
Moisi, pre carele s@-l fie cunoscut Domnul fa]@ la fa]@.
11. %ntru toate seamnele }i minunile pentru care
l-au trimis pre el Domnul s@ le fac@ ^n p@m$ntul
Eghiptului, ^naintea lui faraon }i a slugilor lui }i
^naintea a tot p@m$ntul lui.
12. {i minunile ceale mari, }i m$na cea tare, care
au f@cut Moisi ^naintea a tot Israilul.
(Biblia de fa]@)
Este, ^n mod evident, cu totul alt text dec$t cel din
Biblia de la 1688. Formul@rile sau cuvintele similare
se explic@ logic prin faptul c@ acela}i con]inut este
redat ^n aceea}i limb@, rom$na, unitar@ istoric ^n sine.390 Samuil Micu nu a pornit la traducerea Bibliei
de pe o platform@ confesional@, ci de pe una na]ional@. Credem c@ aici ^}i are explica]ia delimitarea
drastic@ de buna traducere a Vulgatei lui Petru Pavel
Aron. Elementa linquae Daco-Romanae sive Valachicae ^l impunea ca pe un exeget al limbii rom$ne
unitare. El voia s@ dea o traduce a Bibliei pentru to]i
rom$nii, ceea ce s-a }i ^nt$mplat. Or, numai Septuaginta corespundea acestui scop, rom$nii greco-catolici }i ortodoc}i ^nt$lnindu-se din punct de vedere al
ritului, deci }i al tradi]iei, ^n cadrul bisericii orientale.
Era firesc, deci, ca traduc@torul de la Blaj s@ aib@
permanent ^n fa]a ochilor unica biblie rom$neasc@
complet@. Raportarea la aceasta este un mod de concordan]@ filologic@, o despuiere a vechii Biblii (^n
ceea veache s@ afl@), pentru a-i putea lua locul ^n
mentalitatea celor care o citeau de un secol. Biblia de
la Bucure}ti a fost pentru Samuil Micu doar un rezer-

II
1. {i s-au suit Moisi de la Avarotul lui Moav ^n
muntele Navan, ^n v$rvul lui Fasga, carele easte spre
fa]a Ierihonului. {i i-au ar@tat lui Domnul tot p@m$ntul
lui Galaad, p$n@ la Dan.
2. {i tot p@m$ntul lui Nethalim, }i tot p@m$ntul
lui Efrem, }i a lui Manasi, }i tot p@m$ntul lui Iuda,
p$n@ la marea cea mai de pre urm@.
3. {i pustiia, }i ceale de primprejurul Ierihonului,
cetatea filichilor p$n@ la Sigor.
4. {i au zis Domnul c@tr@ Moisi: Acesta easte
p@m$ntul pentru care m-am jurat lui Avraam }i lui
Isaac }i lui Iacov, zic$nd: S@min]iii tale-l voiu da. {i
l-am ar@tat ochilor t@i, iar acolo nu vei ^ntra.
5. {i au murit acolo Moisi, robul Domnului, ^n
p@m$ntul lui Moav, dup@ cum au zis Domnul.
6. {i l-au ^ngropat pre el ^n vale, ^n p@m$ntul lui
Moav, aproape de casa lui Fagor, }i nimene nu }tie
morm$ntul lui p$n@ ^n zioa aceasta.
7. {i era Moisi de o sut@ }i doaozeci de ani c$nd
au murit. Nu s-au ^ntunecat ochii lui, nici s-au zb$rcit

Asemenea asem@n@ri are cu cele dou@ texte }i capitolul respectiv din Biblia lui Aron, care n-a avut nici
o tangen]@ cu vreuna din edi]iile comparate:
1. {i s-au suit Moisi din c$mpiile Moav spre muntele Nivo, ^n v$rful lui Fazga, ^mprotiva Ieriho. {i i-au
ar@tat Domnul p@m$ntul Galaad, p$n@ la Dan.
2. {i tot Netalimul, }i tot p@m$ntul lui Efrem, }i a lui Manase, }i tot p@m$ntul Iudii, p$n@ la marea cea mai
de pre urm@.
3. {i partea de amiaz@zi, }i l@]imea c$mpului Ieriho, cet@]i finicilor p$n@ la Sigor.
4. {i au zis domnul c@tr@ d$nsul: Acesta este p@m$ntul pentru carele m-am jurat lui Avraam, Isaac }i
Iacov, zic$nd: S@m$n]iii tale ^l voiu da. V@zutu-l-ai cu ochii t@i, }i nu vei treace la el.
5. {i au murit acolo Moisi, sluga Domnului, ^n p@m$ntul lui Moav, poruncind Domnul.
6. {i l-au ^ngropat ^n valea p@m$ntului lui Moav, ^mprotiva Fagor. {i n-au cunoscut om morm$ntul lui
p$n@ ^ntr-aceast@ zi.
7. Moisi de ani o sut@ }i doaoz@ci era c$nd au murit. N-au p@injinat ochii lui, nici s-au cl@tit din]ii lui.
8. {i l-au pl$ns fiii lui Israil ^n c$mpii Moav treiz@ci de zile, }i s-au plinit zilele celor ce jelea pre Moisi.
9. Iar@ Iosue, fiiul lui Nun, s-au umplut de duhul ^n]elepciunii, c@ Moisi au pus preste el m$inile sale.
10. {i nu s-au mai sculat proroc ^n Israil ca Moisi, pre care s@-l cunoasc@ Domnul fa]@ la fa]@.
11. %n toate seamnele }i ciudeasele care au trimis printr-^nsul s@ fac@ ^n p@m$ntul Eghiptului lui faraon, }i
tuturor slugilor lui }i a tot p@m$ntul lui.
12. {i toat@ m$n@ v$rtoas@, }i mari, minunate lucruri care au f@cut Moisi ^naintea a tot Israilul. (B.A.R.Cj.,
ms.rom. 29, varianta definitiv@ S.D.B., f. 333 v 334 r).
390

56

vor de cuvinte rom$ne}ti, care ^i permitea s@ aleag@

un cuv$nt sau altul, pentru a a}eza dup@ dorin]@ Biblia
tuturor rom$nilor. Caracterul panrom$nesc al ^ntreprinderii sale, inclusiv cel transconfesional, na]ional, este
declarat de Micu chiar ^n cuv$ntul C@tr@ cetitoriu, unde
spune clar c@ vrea s@ ^nlocuiasc@ Biblia de la 1688,
tradus@ cu foarte ^ntunecat@ }i ^ncurcat@ a}ezare }i
^ntocmire a graiului rom$nesc, ^n plus cu stilul dep@}it de evolu]ia limbii (osibit de vorba cea de acum
obicinuit@). Respingerea Vulgatei ^ncepe astfel s@ se
^n]eleag@. Rom$nii au o Biblie unic@: p$n@ atunci cea
de la Bucure}ti, pe viitor cea pe care o traduce el.
Vechea traducere rom$neasc@ este pentru Micu o surs@ documentar@ }i la nevoie un ^ndreptar lingvistic
adiacent, dar nicidecum obiectul unei stiliz@ri.
Manuscrisele hermeneutice ale Bibliei de la Blaj
las@ s@ se ^n]eleag@ c@ traduc@torul a avut }i alte surse
de inspira]ie, ^n afara textului grecesc de la Franeker
din 1709 }i de Biblia de la Bucure}ti. %ntre acestea
este codicele Alexandrin al Septuagintei, redactat de
Hesychius la Alexandria, ^n Egipt, unde ^}i are originea }i codicele Vatican, dar dat$nd cu un secol mai
t$rziu dec$t acesta din urm@ (secolul V d.Chr.).
%ntr-unul din manuscrisele hermeneutice,391 versetul
Ie}irea 8, 23 este astfel: {i voiu osibi ^ntr@ norodul
mieu }i ^ntr@ norodul t@u }i m$ne va fi semnul (s.n.)
acesta pre p@m$nt. Marginal, el face dou@ ^nsemn@ri
legate de cuv$ntul semnul. Prima: Vatican: m$ne
va fi acesta, deci nu semnul acesta. A doua:
Alexandr. sicut nos: semnul acesta. %ntr-adev@r,
^n edi]ia franekerian@ a lui Lambert Bos, dup@ codicele Vatican, versetul apare f@r@ cuv$ntul shmeon,
care ^nseamn@ semn. %n nota 56, editorul frisian precizeaz@ c@ ^n manuscrisul Alexandrin din edi]iile Complutensian@ }i Aldin@ cuv$ntul shmeon = semn exist@. A}adar, pentru c@ ^n Alexandrin este sicut nos
(ca la noi, respectiv credem ca ^n Biblia de la
1688) Micu se ^ndep@rteaz@ de edi]ia-pilot }i formuleaz@ versetul ^n felul ar@tat. Nu se poate preciza dac@
Micu a avut la ^ndem$n@ textul Alexandrin din alt@
parte, sau pur }i simplu a ^ndreptat dup@ nota de
subsol a lui Bos. Opin@m cu convingere pentru a doua
variant@, care este un argument ^n plus pentru func]ia
de text-pilot a edi]iei de la Franeker. Oricum, traduc@torul nu a mers orbe}te pe varianta lui Bos, ci,
indiferent de surse, el a c@utat solu]ii alternative pentru
anumite situa]ii, ^n cazul nostru probabil din cauz@
c@ formularea f@r@ semnul d@ ^n rom$ne}te o propozi]ie cu accent ciudat. O alt@ surs@ m@rturisit@ ^n
manuscrisele hermeneutice este Hebraica, adic@
Biblia ebraic@. De exemplu, versetul Deuteronom 29,
6 este ^n manuscris:392 P$ne n-a]i m$ncat, vin }i
beutur@ be]iv@ n-a]i beut, ca s@ cunoa}te]i c@ acesta
easte Domnul Dumnezeul vostru. Marginal semnaleaz@ c@ se abate din nou de la textul Vatican, prefer$nd formularea din Hebraic@: Vat. Domnul Dumnezeul vostru eu s$nt Heber. ut nos possimus Val.

C@ acesta easte Domnul Dumnezeul vostru. Adic@,

^n Hebraic@ este a}a cum punem noi ^n rom$ne}te.
%n acela}i manuscris, ^nceputul versetului Numeri 21,
20: {i de la Vamot la Ianin (s.n.), carea easte ^n
c$mpul Moav... este amendat marginal cu observa]ia: Alex. v. Napin, adic@ Alexandrinul are forma
Napin. Ca atare, p@r@se}te pista Vaticanului din Biblia
lui Bos }i opteaz@ pentru Napin, a}a cum se g@se}te
^n volumul tip@rit, de}i ^n manuscris formulase Ianin.
Sute de asemenea observa]ii ^mp$nzesc manuscrisele
hermeneutice, fapt care tr@deaz@ o atitudine critic@
fa]@ de izvoarele documentare. P$n@ }i Biblia de la
1688 este obiectul unor asemenea opera]ii de critic@
textual@. La versetul Numeri 27, 12: {i au zis Dumnezeu c@tr@ Moisiiu: Suie-te ^n muntele cel dincolo
de Iordan, acesta easte muntele Navan... etc. se noteaz@ marginal: In Valachico sic est: cel dincolo de
muntele Navaan. Adic@, ^n rom$ne}te respectiv
Biblia 1688 este scris Navaan. Micu r@m$ne la forma din edi]ia-pilot: Navan (Nabn). Din materialul
biblic trecut prin acest ciur critic s-a p@strat cel mult
un sfert. Nu este greu de imaginat amploarea }i dificultatea unei asemenea opera]iuni la scara ^ntregii
Biblii. Finalitatea acestei metode este ^n mod evident
c@utarea cuv$ntului potrivit ^n limba rom$n@, care
trebuie s@ integreze perfect }i con]inutul cel mai preten]ios cu putin]@. Din manuscrisele hermeneutice, a
trecut apoi ^n curat cuv$ntul care i s-a p@rut c@ exprim@ adev@rul ^n modul cel mai fidel, agre$nd unele
forme alternative pontate ^n hermeneutice, ignor$ndu-le pe altele. Un fapt greu de explicat este acela c@
Micu n-a trecut ^n aparatul s@u de note din edi]ia tip@rit@ dec$t pu]ine dintre notele }i variantele din manuscrisele hermeneutice. Chiar }i la cele incluse, nu
se mai indic@ sursa exact@, ci doar la modul vag: %n
unele Biblii s@ afl@.... Doar raport@rile la Biblia de la
Bucure}ti sunt trecute toate, ceea ce d@ impresia c@
aceasta l-a preocupat mai intens dec$t alte surse.
Acest travaliu istovitor sugereaz@ numaidec$t ^ntrebarea: la ce i-ar fi folosit toat@ munca sisific@, dac@
n-a f@cut de fapt o traducere ^ntr-adev@r nou@ a c@r]ilor biblice, ci mai mult a ^ndreptat graiul Bibliei din
1688? Ignoran]a autorului afirma]iei se dubleaz@ cu
aser]iunea c@ Micu s-a servit la aceast@ ^ndreptare
}i de Vulgata, pe care eruditul cleric bl@jean a ocolit-o
cu cea mai mare pruden]@.393
Enorma ^nc@rc@tur@ de munc@, ^ngreunat@ }i de
firea mig@loas@ a lui Samuil Micu, explic@ r@stimpul
lung ^n care s-a tradus Biblia. Jaloanele cronologice,
luate din multele ^nsemn@ri din manuscrise, ar avea
ca punct de plecare o dat@ neprecizat@ din anul 1783,
c$nd ^ncepe traducerea Facerii, }i ca punct final 1790,
c$nd termin@ Numerii din manuscrisul hermeneutic.
Dar pentru c@ acesta, }i poate nu numai singur, trebuia
copiat ^n curat, ceea ce s-a }i petrecut, data ^ncheierii
Bibliei trebuie ^mpins@ p$n@ pe la mijlocul anului
1791. %nsemn@rile din manuscrise, at$tea c$te s-au

B.A.R.Cj., ms. rom. 70, f. 165 r.

Ms. 71, f. 202 r.
393
Vezi supra, nota 388.
391
392

57

p@strat, dezv@luie aspecte din avatarurile acestei

munci de aproape un deceniu.394 La ^nceput, Micu
manifest@ oarecare ne^ncredere ^n sine sau timiditate
^n fa]a limbii grece}ti. Dup@ traducerea Genezei, el
simte nevoia s@ se verifice prin dou@ cola]ion@ri succesive, cu doi cunosc@tori de greac@: unul este Vasile
Vlad, prieten de la Sf$nta Barbara }i colaborator al
s@u }i al lui Gheorghe {incai la ^ntocmirea colec]iei
de documente istorice ale {colii Ardelene.395 O ^nsemnare de pe manuscris, din ianuarie 1784, precizeaz@ c@ Geneza a fost rev@zut@ }i cola]ionat@ cu
cea greceasc@ de c@tr@ Samuil Clain }i Vasile Vlad.396
Nu s-a mul]umit cu at$ta. O alt@ ^nsemnare, imediat
urm@toare, ne asigur@ c@ aceea}i carte a Bibliei a
fost pentru a doua oar@ rev@zut@ }i cola]ionat@ cu
cea greceasc@ de c@tre acela}i Samuil Clain }i Dimitrie
Eustatievici, directorul }colilor primare ortodoxe din

Transilvania.397 Colaborarea cu Eustatievici este un

element nou, necunoscut p$n@ acum cercet@torilor.
Grec de origine, n@scut }i educat ^n mediul ortodox
grecesc din Bra}ov, acest cel mai vestit intelectual neunit din Transilvania vremii era, pe l$ng@ cunosc@tor
nativ al limbii grece}ti, }i autorul unei gramatici rom$ne}ti, personaj matur cu care t$n@rul Samuil Micu
^}i putea verifica nu doar cuno}tin]ele de greac@, ci }i
de rom$n@. Colaborarea cu ortodoc}ii ^n problema
Bibliei se dovede}te astfel mai timpurie dec$t se }tia
p$n@ acum. Ea este o confirmare a dorin]ei bl@jeanului
greco-catolic de a realiza o Biblie na]ional@, una pentru
to]i rom$nii. %n aceea}i perioad@ a lucrului la Biblie
poart@ o coresponden]@ intens@ cu Bucure}tiul, de
unde ^i scriu Ignatie Darabant }i Efrem Klein, nepotul
s@u, afla]i ^n capitala [@rii Rom$ne}ti ^n scopuri ^nc@
necunoscute.398 %n timpul R@zboiului ruso-turco-au-

S-au p@strat ^nsemn@ri cu date cronologice }i alte informa]ii ^n manuscrisele:

1. Ms. 70 F. titlul: 1783; f. 129 v: Sf$r}itul Facerii 1784, ianuarie 19, ^n sat ^n Lup; f. 129 v: Visa, et
cum Graecum collata per Samuelem Klein, et Basilium Vlad; f. 129 v: Et secundum visa, et cum Graeco
collata per eundem Samuelem Klein, et Demetrium Eustatiovits, directorem scholarum normalium in
Transylvania non unitorum.
2. Ms. 71. F. 61 r: Balasfalvae finis libri Levitici 1784 die 23 Augusti; f. 65 r: 1784; f. 163 r: 1784 die
bris
X 9; f. 167 v: 1784 die 1 Decembris; f. 253 v: Sf$r}it c@r]ilor celor cinci a lui Moisiiu 1784 dechemvrie
18.
Ms. 64. F. 1 v: 1785, martie; f. 128 v: Sf$r}it c@r]ii a doao a ^mp@ra]ilor 1785 die 26 Julij.
Ms. 115. F. 427 r: 1786 Aprilis 27. Balasfalvae in Monasterio Sanctissimae Trinitatis per me hieromonachum
Samuelem Klein m. pr.; f. 459 r: Aprilis 25 1786.
Ms. 111. F. 206 v: Cartea aceasta a Facerii o am scris eu, ieromonah Samoil Clain de la Sad, ^n casa
jup$nului Niculae, r@itarul din Blajiu, ^n anul 1789, pe ce vreame m@n@stirea era cas@ de bolnavi osta}i, }i
c@lug@rii nu }edea ^n m@n@stire; f. 368 v: Cartea Ie}irii aceasta o am scris eu Samoil Clain de la Sad, ^n
Blajiu, ^n casa preoteasei v@duve a r@posatului popa Dan, ^n anul 1790, pre ce vreame m@n@stirea era spital
sau boln@v@rie pentru oaste, c$nd era b@taie cu turcii }i noi, c@lug@rii, nu puteam l@cui ^n m@n@stire; f. 491
r: S-au sf$r}it a s@ scrie ^n 19 zile a lui iunie ^n anul 1790 la Sibiiu, ^n sal@}ul lui Efrem Clain Muntiul, prin
mine, Samoil Clain de Sad; f. 833 r: S-au scris a doao oar@ de mine, Samoil Clain, cel ce le-am }i t@lm@cit
pre limba rom$neasc@, ^n anul 1790, iulie 13/24, ^n s@la}ul lui Efrem Clain de Muntiul, ^n Sibiu.
Datele oferite de Samuil Micu ^n aceste ^nsemn@ri permit urm@torul desf@}ur@tor cronologic al traducerii,
desigur relativ:
1783, dat@ neprecizat@, ^ncepe traducerea Facerii.
1784, ianuarie 19, ^ncheie traducerea Facerii.
1784, dat@ neprecizat@, ^ncepe traducerea Ie}irii.
1784, dat@ neprecizat@, ^ncepe traducerea Levi]ilor.
1784, august 23, ^ncheie traducerea Levi]ilor.
1784, dat@ neprecizat@, ^ncepe traducerea Numerilor.
1784, decembrie 1, ^ncepe traducerea Deuteronomului.
1784, decembrie 18, termin@ traducerea Pentateucului.
1785, martie, ^ncepe s@ traduc@ 1 Samuil.
1785, iulie 26, termin@ de tradus 2 Samuil.
1786, aprilie 25, termin@ de tradus Iudit.
1786, aprilie 27, termin@ de tradus Tovit.
1789, dat@ neprecizat@, termin@ varianta curat@ a Facerii.
1790, dat@ neprecizat@, termin@ varianta curat@ a Ie}irii.
1790, iulie 13/24, termin@ varianta curat@ a celui mai voluminos manuscris, nr. 111.
1790, septembrie 24, termin@ traducerea leviticului ^n variant@ hermeneutic@.
395
Samuil Micu, Istoria rom$nilor, I, Bucure}ti, 1995, p. 451, nota 1; I. Dumitriu-Snagov, Rom$nii ^n
arhivele Romei (Secolul XVIII), Cluj-Napoca, 1999, p. 32, 41.
396
Vezi nota 394.
397
Ibid.
398
Vezi ^n acest sens o scrisoare a lui Samuil Micu c@tre episcopul Ioan Bob din 8 iulie 1787, la Ioan
Chindri}, Idei, oameni, fapte, ^n Manuscriptum, XIX, 1988, nr. 1, p. 81 96.
394

58

striac din 1788 1791, m@n@stirea din Blaj a fost

transformat@ ^n spital pentru solda]ii cezaro-cr@ie}ti
r@ni]i ^n cele c$teva ciocniri cu turcii pe teritoriul Transilvaniei.399 C@lug@rii s-au ad@postit pe la credincio}i
binevoitori sau la rudenii. Micu n-a ^ntrerupt traducerea nici ^n aceste condi]ii. %n anul 1789 a lucrat ^n
casa unui jup$n Niculae Rait@r din Blaj, unde a
redactat varianta definitiv@ a Genezei. O parte din
anul 1790 }i l-a petrecut ^n casa v@duvei preotului
Dan din Blaj, unde a definitivat Exodul. Traducerea
^ntregii Biblii, cu cele dou@ redac]ii ale sale, se pare
c@ a ^ncheiat-o ^n casa din Sibiu a v@rului s@u Efrem
Klein de Muntiul, pictor cu oarecare reputa]ie, cel care
pictase cupola capelei de la Sf$nta Barbara din Viena. Astfel c@, la 30 octombrie 1791, el ^i scrie lui
Ignatie Darabant, episcopul unit de la Oradea, c@ Biblia, afl$ndu-se ^n acest moment ^ntregul cler ^n sobor,
am dat-o seminarului de aici cu }ase sute de florini.400
Aceast@ cronologie a realiz@rii Bibliei lui Samuil
Micu este cert@, a}adar, confirmat@ chiar de traduc@tor. Geneza lucr@rii a ap@rut ^ns@ eronat@ ^n unicul
articol dedicat ^n mod expres acestei probleme. Este
o contribu]ie documentar@ a lui Ioan Modrigan }i Zenovie P$cli}anu,401 publicat@ f@r@ a fi cunoscut, ^n
prealabil, toate manuscrisele Bibliei. Aceast@ lacun@
^i conduce pe autori la o dubl@ gre}eal@: Lucra foarte
u}or. Cu toate acestea, trei ani i-au trebuit p$n@ a
ispr@vit traducerea. %ncepuse ^n 1783 }i sf$r}e}te ^n
1785. Aceast@ eroare ^}i are originea ^ntr-un demers
aparte al lui Micu. Pe parcursul traducerii, el a ^nceput s@ tatoneze posibilit@]ile de tip@rire a acesteia. %n
16 octombrie 1785 s-a adresat Tezaurariatului, cer$nd un ^mprumut de 4000 de florini pentru tip@rirea
Bibliei rom$ne}ti. Aceast@ solicitare aduce dup@ ea
una din partea autorit@]ilor, de a-}i ^nainta lucrarea
spre cenzur@. Este interesant de observat faptul c@
Curtea de la Viena vedea ^n Biblia bl@jeanului nostru
exact ce vedea el ^nsu}i: o Biblie pentru to]i rom$nii,
fie uni]i, fie neuni]i. De aceea, ea ajunge la cenzori
de ambele rituri: episcopul greco-catolic Moise Drago} de la Oradea }i mitropolitul s$rb de la Carlovi],
Moise Putnik, c@ruia ^i erau subordona]i confesional
rom$nii neuni]i din Transilvania. Se pune ^ntrebarea:
ce Biblie a trimis Samuil Micu la cenzur@? Studiul
manuscriselor nu ^ng@duie dec$t un singur r@spuns:
au fost trimise probe din traducere, }i nicidecum
lucrarea ^ntreag@. Documentele spun c@, dup@
cenzurare, lui Micu i s-a retrimis manuscrisul la Blaj.
Or, nici un indiciu nu confirm@ existen]a unui manuscris ^ntreg al Bibliei la 1785. Dimpotriv@, indicii ferme
confirm@ c@ a lucrat la traducere }i dup@ anul 1790,
ceva mai mult, c@ Noul Testament nu a reu}it s@-l
termine p$n@ la ^nceperea tip@ririi, ^n 1793, }i c@ a

399

506.

avut nevoie de ajutoare la transcrierea ^n curat a

manuscrisului primar. %n manuscrisul care con]ine cele
patru Evanghelii }i Apocalipsul,402 }i dup@ care s-a
tip@rit efectiv, Evanghelia lui Matei }i o parte a
Evangheliei lui Luca poart@ scrisul unei alte persoane.
La 1785, Micu avea traduse cele cinci c@r]i ale lui
Moise: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii }i
Deuteronomul, care tradi]ional alc@tuiesc unitatea
biblic@ numit@ Pentateuc sau Pentateucul lui Moise.
Acest Pentateuc, ^n prima redac]ie, ^l putea trimite
Micu cenzorilor ^n 1786. Exemplarul curat al Genezei,
dup@ care s-a tip@rit, l-a ^ncheiat ^n 1789, iar al
Exodului ^n 1790.
R@spunsul ierarhilor-cenzori a fost descurajant
pentru Samuil Micu. Confratele unit de la Oradea este
cel mai drastic. Biblia aceasta, spune Moise Drago},
nu este o traducere dup@ Septuaginta, ci o copie de
pe o edi]ie mai veche rom$neasc@, referindu-se desigur la Biblia de la Bucure}ti. I se aduce traduc@torului
^nvinuirea c@ a inclus ^n Biblie lucruri noi, care nu
exist@ ^n codicii biblici, }i c@ a l@sat afar@ lucruri
esen]iale. Ca atare, conchide cenzorul, Biblia nu seam@n@ nici cu Biblia veche rom$neasc@, nici cu cea
ruseasc@, cu at$t mai pu]in cu Vulgata.403 Este cu
totul inexplicabil@ aceast@ judecat@ profund nedreapt@
a episcopului or@dean, care va fi contrazis@ drastic
de teologi de clas@ ^nalt@, vreme de un secol dup@
apari]ia Bibliei. Re]inem ^ns@ din ^ncrimare faptul c@
Biblia lui Micu nu seam@n@ deloc cu Vulgata, afirma]ie
care vine ^n sprijinul felului cum am motivat atitudinea
noului traduc@tor de la Blaj fa]@ de Vulgata tradus@
tot acolo de Petru Pavel Aron. Cu mare pruden]@ }i
sub rezerva confirm@rii sau infirm@rii viitoare, gestul
lui Moise Drago} poate fi explicat tot prin prisma
traducerii din Vulgata, existent@ la Blaj. Ca atitudine
de nuan]@, clericii superiori de la Oradea au fost ^ntotdeauna mai apropia]i de habitudinile catolice apusene dec$t cei de la Blaj. Nu se poate imagina c@
Drago} nu }tia de existen]a Vulgatei traduse de episcopul Aron. Sentin]a sa poate fi interpretat@ eventual
ca o pledoarie mascat@ pentru Vulgata, ca Biblie a
rom$nilor uni]i. Prin apari]ia Septuagintei lui Micu,
acest deziderat era compromis. C$t despre cenzura
s$rbului Putnik, ea se situeaz@ ^n zona hilarului. F@r@
a citi m@car, el caracterizeaz@ Biblia lui Micu drept
superflu@, spune c@ exist@ traduceri rom$ne}ti mult
mai bune, }i iat@, chiar el este ^n m@sur@ s@ trimit@
una bun@ de retip@rit. Se referea probabil la Biblia de
la Bucure}ti. Pe dos fa]@ de episcopul de la Oradea,
mitropolitul s$rbilor nu vedea cu ochi buni r@sp$ndirea
unei Biblii traduse de un greco-catolic. Acest e}ec
incipient se poate atribui }i mentalului ^nregimentat
al vremii, care nu agrea o lucrare de autor, personal@,

George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei pre dou@ sute de ani din urm@, I, Sibiu, 1889, p. 505

Ioan Chindri}, Idei, oameni, fapte, p. 91.

Cum a ap@rut Biblia lui Clain? Pe baz@ de documente inedite , ^n Cultura cre}tin@, VIII, 1919, nr.
5 6, p. 96 102.
402
B.A.R.Cj., ms. rom. 112.
403
Ioan Modrigan }i Zenovie P$cli}anu, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?..., p. 98.
400
401

59

Gherasim Adamovici. Nu era nimic neobi}nuit ^n acest

gest. Micu ^nsu}i, traduc$nd dup@ Septuaginta, i-a avut
^n vedere pe to]i rom$nii de rit oriental, deci }i pe ortodoc}i, }i pe greco-catolici. Puterea catolic@ de la Viena
g$ndea ^n acela}i fel, la ra]iunea practic@ a unei Biblii
pentru to]i rom$nii din Imperiu, fie uni]i, fie neuni]i.
Gherasim Adamovici a adunat banii necesari tip@ririi,
}i la 2 decembrie 1790, a cerut aprobarea Guberniului
Transilvaniei s@ tip@reasc@ Biblia rom$neasc@ la Sibiu.
Pentru a doua oar@, se cere un exemplar, acum de
c@tre Guberniu, ^n vederea cenzur@rii.406 %n acest moment, p@}e}te ^n scen@ energicul }i bogatul episcop de
la Blaj, Ioan Bob, pun$nd cap@t tribula]iilor Bibliei.
%ntr-o ^nt$mpinare c@tre Guvern din 14 decembrie 1790,
el ^}i arog@ exclusivitatea de a tip@ri traducerea lui Samuil Micu. Acesta spune este c@lug@r bazilitan la
Blaj }i a fost crescut }i }colit pe cheltuiala clerului grecocatolic. Ca s@-}i poat@ realiza Biblia, el a fost scutit de
multe sarcini }i i s-au trecut multe cu vederea, numai
}i numai ca s@-}i poat@ duce munca la bun sf$r}it.
Informa]ia este pre]ioas@, explic$nd faptul c@ Micu a
reu}it s@-}i ating@ scopul, lucr$nd ^n paralel la alte
numeroase c@r]i, unele tip@rite, iar altele r@mase ^n
manuscris. Iar acum se pl$nge episcopul bl@jean
Micu a uitat toate aceste binefaceri, }i-a uitat leg@m$ntul de obedien]@ }i paupertate monahal@ }i umbl@
s@-}i v$nd Biblia ^n alte p@r]i. Cere Guberniului s@-i
trimit@ Biblia la Blaj, iar el o va tip@ri, d$ndu-i traduc@torului o remunera]ie corespunz@toare (discretam
remunerationem).407 Gestul lui Bob este explicat de
un cercet@tor al problemei ^n mod inspirat, prin prisma
faptului c@ acum Biblia se profila ca o certitudine.408
Spiritul practic, r@mas legendar, l-a f@cut s@ nu se agite
^n paralel cu Micu, }tiind exact stadiul ^n care se afla
traducerea. Acum ^ns@, la sf$r}itul anului 1790, Biblia
lui Micu era ^ntr-adev@r spre ^ncheiere, }i Bob nu voia
s@-i scape. Surprinz@toarea inten]ie a episcopului de
la Blaj a anihilat din fa}@ colaborarea cu Gherasim
Adamovici, Biblia n-a ajuns la acesta, nici la Guberniu, iar lui Samuil Micu i-a r@mas unica }ans@ de a-}i
vedea lucrarea tip@rit@: la Blaj, acolo unde se cuvenea,
cu sprijinul episcopului s@u, care dorea s@ i-o
tip@reasc@. Mul]i autori, inclusiv greco-catolici, interpreteaz@ actul autoritar al lui Bob drept o samavolnicie, o nedreptate la adresa lui Samuil Micu.409 Departe de a fi astfel, rela]ia Bob Micu ^n cazul Bibliei
trebuie privit@ ^ntr-o lumin@ nou@, obiectiv@, realist@.
S-a afirmat c@ Bob voia neap@rat s@ aib@ o Biblie
rom$neasc@ tip@rit@ ^n tipografia lui, care lui s@-i aduc@
fal@, iar tipografiei venituri.410 Pentru a tip@ri Biblia,

cum era a lui Samuil Micu. Spre aceast@ concluzie

poate duce propunerea lui Moise Drago} de la sf$r}itul
cenzurii sale: Micu s@ rescrie Biblia, mai cite] ^nc@
o dovad@ c@ a trimis la cenzur@ varianta primar@, de
maculator, a manuscrisului, c@ci a doua redactare este
foarte lizibil@, chiar caligrafiat@! apoi s@ o supun@
spre cenzurare unei comisii de ^nv@]a]i din toate
diecezele, comisie numit@ chiar de ^mp@ratul de la Viena. Un drum complicat }i f@r@ ie}ire. La acest e}ec a
contribuit }i traduc@torul, care, cu ner@bdarea tinere]ii,
n-a a}teptat s@-}i termine lucrarea }i s@-i dea o fa]@
mediatic@ bun@, ci s-a preocupat pe parcurs de
strategia public@rii ei. Cum speran]a celor 4000 de florini
de la erariu s-a spulberat, i-a venit ideea nerealist@ de
a-}i publica Biblia pe cont propriu. Se g$ndea la
adunarea de prenumeran]i, de abona]i cu anticipa]ie,
dup@ moda vremii. Nici o Biblie din Europa nu s-a
tip@rit vreodat@ ^n acest fel, valabil pentru lucr@ri de
mic@ dimensiune. La 9 noiembrie 1787, el ^i scrie
vicerectorului din Lemberg, unde se mutase seminarul
Sf$nta Barbara, solicit$ndu-i asemenea abona]i. Din
Bucovina se a}tepta la 300 de persoane. Bine^n]eles
c@ tentativa n-a reu}it, nici ^n Bucovina, nici ^n alte
p@r]i.
%n acest moment intervine un episod care a fost
intens exploatat, ^n mod nu tocmai corect. Dup@ ce
doi ierarhi, unul greco-catolic }i unul ortodox, ^i respinseser@, cu dispre], ^n 1786 1787, Biblia lui Samuil
Micu, ^n 1790 se ajunge ca al]i doi, tot unul unit }i unul
ortodox, s@ se bat@ pentru ea, implic$nd chiar puterea
politic@ ^n disput@. Se pare c@ ^ntre timp redactarea
Bibliei avansase }i c@ se ^ntrez@rea posibilitatea real@
a finaliz@rii acesteia prin tipar. Episcopul Ioan Bob de
la Blaj n-a fost un personaj agreat de corifeii {colii
Ardelene. Ei l-ar fi dorit ^n fruntea diecezei unite din
Ardeal pe Ignatie Darabant, viitorul episcop de Oradea,
care a candidat ^n 1782 ^mpreun@ cu Ioan Bob la
scaunul din Blaj, ob]in$nd cele mai multe voturi din
partea clerului,404 dar pierz$nd ^n fa]a lui Bob la proba
ternariului, c$nd ^mp@ratul avea prerogativa de a
prefera pe unul dintre primii trei ale}i de sinodul electoral. Viena l-a preferat pe Bob, candidatul cu cele mai
pu]ine voturi, }i astfel toat@ triada corifeilor, Micu,
{incai }i Maior, s-a pomenit ^n afara echipei de
colaboratori apropia]i ai episcopului. Manevrele lui
Samuil Micu de a-}i tip@ri Biblia f@r@ ajutorul episcopului s@u ^}i g@sesc explica]ia ^n acest vechi contencios
cultural de la Blaj, de mult cunoscut }i teoretizat de
istoricii literari.405 Ultima ^ncercare a fost aceea de a-}i
tip@ri Biblia cu ajutorul episcopului ortodox de la Sibiu,

Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale b@serecei rom$ne de Alba Iulia }i F@g@ra}, I, Blaj, 1869, p. 111.
T@lm@cit }i r@st@lm@cit p$n@ la abuz, acest conflict bl@jean se ^nscrie ^n limitele pe care le schi]eaz@
Zenovie P$cli}anu ^n studiul s@u Un vechi proces literar...
406
Ioan Modrigan }i Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 99.
407
Ibid., p. 99 100.
408
Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, p. 146.
409
Tonul l-au dat Ioan Madrigan }i Zenovie P$cli}anu, ambii bl@jeni }i uni]i, public$nd documentele
litigiului ^nso]ite de comentarii sentimentale, ostile la adresa lui Ioan Bob (op.cit., pass.). De aceast@ interpretare
neprofesionist@ a profitat o ^ntreag@ pletor@ de autori ulteriori, inutil de ^n}irat aici, care concluzioneaz@
invariabil ^n sensul smulgerii pur }i simplu a Bibliei de la Micu, de c@tre episcop.
410
Ibid., p. 99.
404
405

60

acest lung r@stimp de doi ani? Noua existen]@ a Bibliei

manuscrise, de la cedare }i p$n@ la tip@rire, este
marcat@ de un proces ^n care caracterul pregnant de
carte de autor a lucr@rii lui Samuil Micu este supus
unor concesii ^n favoarea caracterului de carte
colectiv@. Prima grij@ a lui Bob a fost verificarea
manuscrisului. Petru Maior, un admirator al lui Micu,
recunoa}te la 1793: Chiar dac@ p@rintele Samuil s-a
str@duit cu iscusit@ grij@ la ea, totu}i o asemenea
lucrare necesit@ o verificare atent@ }i ^ndelungat@.416
%n acest scop, episcopul ^nsu}i s-a pus ^n fruntea unei
comisii de verificare, la care cu mare greutate }i-a
luat l$ng@ sine417 ^nc@ trei secondan]i. Ace}tia sunt
clericii bl@jeni Dimitrie C@ian, Gherman Peterlaki }i
Vasile Filipan. Cine erau ace}ti oameni }i ce
competen]@ aveau pentru o lucrare de asemenea
r@spundere? Cu o lun@ de zile ^naintea ^nceperii
tip@ririi, Petru Maior contest@ ^n bloc aceast@ comisie,
^ntr-o scrisoare foarte dur@ c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide: Nici domnul episcop, nici unul dintre
ace}tia nu }tiu limba rom$n@, eu ^nsumi i-am pus la
^ncercare }i nu }tiu nici c$te timpuri ^ng@duie limba
rom$n@ ^n conjugarea verbelor, }i prin urmare nu
^n]eleg nici primele elemente ale gramaticii. Mai apoi,
sunt cu totul necunosc@tori ai limbii grece}ti, a c@rei
st@p$nire este foarte necesar@ la aceast@ lucrare.418
Aceast@ constatare aspr@ trebuie judecat@ cu pruden]@, prin prisma frustr@rii pe care a sim]it-o Petru Maior,
erudit de ^nalt@ clas@, nefiind chemat s@ fac@ parte
din comisie. Imaginea neagr@ pe care o ^nf@]i}eaz@
era menit@ s@ atrag@ Congrega]ia ^n oprirea tip@ririi,
care zice s-a ^nceput deja, de}i va ^ncepe abia
peste o lun@. Asem@n@tor cu Moise Drago} ^n 1786,
acest comiliton al lui Micu propune la r$ndul s@u o
alt@ comisie, din afara Transilvaniei, condus@ de
episcopul Ignatie Darabant de la Oradea. Indiferent
dac@ Petru Maior a fost de coniven]@ cu Samuil Micu
sau nu, apelul la Vatican este o nou@ ^ncercare de a
opri Biblia de la Blaj, de data aceasta de foarte
aproape, chiar din mediul {colii Ardelene. Vaticanul
^ns@ n-a reac]ionat, iar Ioan Bob a continuat tip@rirea
Bibliei, c@reia mediocrit@]ile incriminate de Maior
^i d@duser@, ^n cei doi ani de t@cere, o ^nf@]i}are
exterioar@ nou@. Dimitrie C@ian senior (1754 1821)
nu era nicidecum un ignorant, el ^}i f@cuse studiile
teologice la Universitatea din Viena, fiind coleg cu
Samuil Micu la Colegiul Sf$nta Barbara.419 Gherman
Peterlaki (? 1811) era un c@lug@r absolvent al teo-

Bob nu avea nevoie s@ a}tepte traducerea ^ndelungat@

a lui Micu. Avea la ^ndem$n@ Biblia lui Petru Pavel
Aron, complet@ }i tehnoredactat@ pentru tipar, pe care
putea s@ o scoat@ oric$nd. Ce l-a ^ndemnat totu}i s@ se
cramponeze de cea a lui Samuil Micu? Se pot emite
c$teva ipoteze plauzibile. Micu avea la Blaj }i ^n toat@
rom$nimea, ^ntre uni]i }i neuni]i, o faim@ uria}@ de
savant }i teolog. Contemporanii erau cu ochii pe
traducerea Bibliei, mul]i citiser@ din manuscrise probabil }i Bob }i se }tia c@ este superioar@ Bibliilor
rom$ne}ti de p$n@ atunci. Dac@ Bob a vrut s@-}i
aduc@ fal@ cu o Biblie rom$neasc@, aceasta a fost
cea realizat@ de Micu, iar op]iunea a fost onorant@
pentru traduc@tor. Procedura energic@ de a bloca tentativele excentrice ale subordonatului s@u ]ine de firea
organizat@ }i autoritar@ a arhiereului, ca }i de disciplina
pertinent@ de o episcopie din lumea catolic@, fie ea }i
de rit oriental. Mai apoi, traducerea lui Micu este o
Septuaginta. Mul]i autori au preluat de la Petru Maior,
f@r@ s@ o analizeze, ^nvinuirea c@ Bob a vrut s@ latinizeze, adic@ s@ introduc@ practici care se afecteze
esen]a ritual@ oriental@ a bisericii unite.411 %n lumina
analizei, m@surile lui Bob incriminate astfel sunt de ordin
administrativ-organizatoric, }i nicidecum ritual,
exemplu tipic fiind m@sura episcopului din 1793, de a
retrage protopopilor privileghionul amend@rii
preo]ilor gre}elnici, hot@r$nd c@ acest lucru este de
competen]a episcopului.412 %n cazul de fa]@, preferin]a
lui categoric@ pentru Septuaginta lui Micu repune ^ntreaga problematic@ ^ntr-o lumin@ normal@. La un nivel
de cultur@ contestat }i poate chiar contestabil, Ioan Bob
era un geniu al ra]iunii practice, cu un sim] al realit@]ii
ie}it din comun. Acest sim] ^l f@cea s@ ^n]eleag@ c@ mentalul popular rom$nesc r@m$ne unul oriental, indiferent
de religie, }i c@ Septuaginta este Biblia cu care poate
transcede grani]ele dintre confesiunile }i ]@rile rom$ne}ti, st@p$nind aceast@ important@ pia]@ at$t ca
prestigiu, c$t }i material. Acest lucru i-a }i reu}it, cu
prisosin]@.
Odat@ readus@ ^n ]arcul ei, pre]ioasa oaie r@t@cit@
a cedat dreptul de autor tipografiei Seminarului diecezan, contra sumei de 600 de florini, la 30 octombrie
1791.413 Din acel moment, episcopul Ioan Bob devine
st@p$nul absolut al Bibliei. Tip@rirea ei putea s@ ^nceap@. {i totu}i, abia un an mai t$rziu, la 1 noiembrie
1792, el cere Guberniului aprobarea de a o tip@ri.414
Va mai trece un an, }i abia la 1 noiembrie 1793
^ncepe efectiv munca de tip@rire.415 Ce s-a petrecut ^n

Petru Maior, Istoria bisericii..., p. 183.

Idem, Protopapadichia, p. 16.
413
Vezi supra, nota 400.
414
Ioan Modrigan }i Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 100.
415
Vezi ^n edi]ia de fa]@ cuv$ntul C@tr@ cetiroriu al c@lug@rului Gherman Peterlaki, diortositoriul tipografiei.
416
Scrisoarea din 1 octombrie 1793 c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide, la Petru Maior, Scripta minora, p. 232.
417
Greutate prin care Petru Maior ^n]elege c@ episcopul era pornit s@ fac@ de unul singur aceast@ verificare
(ibid.).
418
Ibid., p. 232 233.
419
Vezi despre el {ematismul veneratului cler al Arhidiecezei metropolitane greco-catolice rom$ne de AlbaIulia }i F@g@ra}, pre anul domnului 1900, de la Sf$nta Unire 200, Blaj, 1900, p. 64; Ioan Ra]iu, Dasc@lii no}tri,
p. XLVI XLVII; Nicolae Com}a, Dasc@lii Blajului, p. 36.
411

412

61

logiei de la Blaj, care ^n 1784 se al@turase lui Samuil

Micu, Gheorghe {incai }i Petru Maior ^n ^ncercarea
de a p@r@si cinul c@lug@resc.420 Am$ndoi au fost
coopta]i de episcop ^n calitatea pe care o aveau la
tipografia Seminarului diecezan: primul era prefect al
tipografiei, iar al doilea corector. Vasile Filipan (1766
1832), t$n@r de numai 27 de ani la intrarea ^n comisie,
absolvise teologia la Eger }i ^}i luase doctoratul la
Lemberg, centre ^n care era mutat fostul seminar vienez
de la Sf$nta Barbara. Filipan trebuie s@-i fi atras aten]ia episcopului prin bun@ preg@tire teologic@, pe care
}i-o va eviden]ia ulterior ca autor al unei Istorii
biserice}ti ^n limba latin@, necunoscut@ ast@zi.421 Care
a fost activitatea comisiei ^n leg@tur@ cu manuscrisul
Bibliei lui Samuil Micu ? %n cuv$ntul s@u C@tr@ cetitoriu din edi]ia de fa]@, Micu spune despre membrii
comisiei exact pe dos de afirma]ia lui Petru Maior!
c@ erau b@rba]i ^nv@]a]i. Iat@ ce recunoa}te Micu
despre munca acestor b@rba]i: 1. c@ au confruntat
manuscrisul s@u cu Septuagint@ }i cu Biblia de la
Bucure}ti, ca ^ntru toate s@ fie aseamenea }i ^ntocma
izvorului elinesc; 2. c@ au ad@ugat note dedesubt puse
}i pre de laturi, adic@ au ^mbun@t@]it notele lui }i
concordan]ele marginale; 3. c@ au redactat texte
introductive la c@r]ile Bibliei }i rezumate la capitole; 4.
c@ au scris introducerea la ^ntreaga Biblie. Studiul manuscriselor Bibliei lui Micu nu confirm@ ^n ^ntregime
propriile-i afirma]ii din aceast@ predoslovie general@.
%ntr-adev@r, Samuil Micu, urm$nd Biblia de la Franeker
din 1709, nu a pus rezumate ^n fa]a capitolelor biblice.
%n forma primar@ a manuscrisului Bibliei nu exist@ nici
introduceri la c@r]ile acesteia, ci doar textul net ^nso]it
de numeroase observa]ii critice de tip hermeneutic. %n
a doua redactare a manuscrisului ^ns@, cea curat@,
dup@ care s-a f@cut }i tip@rirea, el redacteaz@ texte introductive la toate c@r]ile ambelor Testamente, de dimensiuni variabile, dup@ gradul de elucidare pe care
credea c@ este necesar s@ o aduc@. Cum se poate
explica aceast@ grav@ inadverten]@ ^ntre afirma]ia lui
Micu }i realitate? Tomurile de manuscrise ale acestei
redact@ri definitive422 ajut@ la clarificarea lucrurilor.
Samuil Micu nu a inten]ionat s@ fac@ aceste introduceri, ci i-au fost impuse de Ioan Bob, ^n vederea tip@ririi. El a lucrat cot la cot cu comisia condus@ de Episcopul Bob, asum$ndu-}i sarcina introducerilor. %n special manuscrisul Noului Testament este edificator ^n
acest sens.423 %ntr-un loc sunt comasate introducerile
la 2 Corinteni, Galateni, Efeseni }i Coloseni la un loc,

^n alt@ parte dec$t textele ^n cauz@, dar scrise cert de

m$na lui Micu. Nici textele notelor }i concordan]elor
marginale nu tr@deaz@ vreo interven]ie semnificativ@ a
unor alte m$ini ^n varianta dup@ care s-a tip@rit. Singura contribu]ie str@in@ masiv@ este aceea a rezumatelor de capitole, egale cu num@rul tuturor capitolelor
Bibliei. Toate rezumatele sunt f@cute de aceea}i persoan@, care este probabil Dimitrie C@ian. Prin exprimarea c@ b@rba]ii ^nv@]a]i ai lui Bob o au ^nzestrat
}i o au ^mbog@]it, nu se poate ^n]elege altceva dec$t
c@ Micu se delimiteaz@ de aceast@ metamorfoz@, la
care }i el este obligat s@ ia parte. %ntr-adev@r, nici Biblia de la Franeker din 1709, }i nici sursa secundar@,
Biblia de la Bucure}ti, nu-i ofereau dec$t modelul
traducerii nete a textului biblic, f@r@ nici un adaus.
Uria}ul aparat de note }i variante al lui Lambert Bos
este la subsolul paginilor. Comparativ, notele traduc@torului de la Blaj sunt pu]ine }i s@r@c@cioase. Dup@
cum se poate vedea din ^ntreaga oper@ de traducere a
lui Micu, tip@rit@ }i manuscris@, prioritatea lui este
transpunerea ^n rom$ne}te a textului. Erudi]ia critic@,
de}i l-a atras, a cedat ^n fa]a urgen]ei resim]ite de a
umple golul de texte din cultura religioas@ a rom$nilor.
Fa]@ de ambele surse de baz@, el se abate ^ns@ prin
indicarea marginal@ a locurilor biblice paralele. Nu
deosebit de bogate }i nu totdeauna la obiect, concordan]ele lui Micu merg pe o tradi]ie ardelean@, bine
reprezentat@ ^nc@ ^n Noul Testament de la B@lgrad din
1648.424 {i Vulgata tradus@ de Petru Pavel Aron
semnaleaz@ locuri paralele, nu multe, ^ns@ foarte exacte. Tot ^n Ardeal, prin Noul Testament al lui Simion
{tefan, s-a f@cut popular@ metoda predosloviilor, adic@ a introducerilor la c@r]ile bibliei, precum }i a rezumatelor la capitole. Biblia lui Aron nu are dec$t scurte
rezumate la capitole. Episcopul Ioan Bob a optat pentru
varianta unei Biblii cu predoslovii }i rezumate de
capitole, probabil tocmai spre a nu disturba aceast@
tradi]ie, care optimiza lecturarea Bibliei de c@tre
credincio}ii f@r@ cultur@ teologic@. {i pentru preo]i era
mai facil@ o asemenea Biblie sinoptic@, ajut$ndu-i
s@ g@seasc@ u}or exemplul sau pasajul c@utat. Este
sigur c@ Bob, cu ascu]itul s@u sim] materialist, s-a g$ndit }i la v$nzarea Bibliei cu mai mult spor.
O problem@ delicat@ a preg@tirii Bibliei bl@jene
pentru tipar este aceea a studiului introductiv la lucrare. Samuil Micu a preg@tit, la o dat@ imprecizabil@,
dou@ studii consistente, unul pentru ^nceputul Bibliei,
intitulat Despre S. Scriptur@,425 altul ca introducere la

Despre el la Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 122; Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 646;
Nicolae Com}a, Dasc@lii..., p. 34; Octavian B$rlea, Ex historia romena..., p. 13, 119, 142 145, 153, 402;
I. Dumitriu-Snagov, Rom$nii ^n arhivele Romei, p. 36, 55, 78, 440 441, 574 575.
421
Nicolae Iorga, Istoria literaturii rom$ne..., II, p. 332. Cf. }i Ioan Ra]iu, Dasc@lii..., p. XLVIII XLIX;
Nicolae Com}a, Dasc@lii..., p. 38.
422
Vezi supra, nota 337.
423
B.A.R.Cj., ms.rom. 63. Exist@ ^ns@ }i alte dovezi ale colabor@rii sale la redactarea introducerilor.
%ntr-o scrisoare c@tre Ioan Bob din 12 ianuarie 1796 el cere un supliment de plat@ ^n exemplare din Biblie,
pentru osteneala ce am f@cut }i ^n prefa]ii, }i ^ntr-altele, p$n ce sau tip@rit (la Ioan Micu Moldovan,
Documente pentru biografia lui S. Klain, ^n Archivu pentru filologie }i istorie, 1870, nr. XXXV, p. 700).
424
Noul Testament. Tip@rit pentru prima dat@ ^n limba rom$n@ la 1648 de c@tre Simion {tefan. Reeditat
dup@ 340 de ani din ini]iativa }i purtarea de grij@ a sfin]itului Emilian, episcop al Alba Iuliei, Bucure}ti, 1988.
425
Se afl@ ^n manuscris la B.A.R.Cj., ms.rom. 497.
420

62

a unuia dintre pu]inii cercet@tori care s-au ocupat de

Biblia de la Blaj, cum c@ ea ar fi rezultatul unei munci
^ndelungate a tuturor c@rturarilor din mica noastr@
Rom@.429 Chiar }i dup@ proba aspr@ a metamorfoz@rii
pentru tipar ^n felul descris, caracterul de oper@ de autor a Bibliei ^l excedeaz@ pe acela de oper@ colectiv@.
Meritul Blajului este exact cel simbolizat de exprimarea
franc@ }i direct@ a lui Ioan Bob din adresa amintit@
c@tre Guberniu, trimis@ la 14 decembrie 1790: Blajul
l-a f@urit pe Samuil Micu, a}a cum a f@urit, cu infinit@
r@bdare }i tenacitate, un secol de cultur@. C$t ^l prive}te
pe episcopul Bob, marele }i neuitatul s@u merit este c@
}i-a pus legendara voin]@ }i invidiatele resurse financiare
^n slujba operei de c@petenie a {colii Ardelene. Meritul
lui Bob este cel pu]in egal cu al lui {erban Cantacuzino
^n cazul Bibliei de la Bucure}ti, numit@ foarte adesea
Biblia lui {erban. Nimeni }i niciodat@ nu a numit
Biblia bl@jean@ din 1795 Biblia lui Bob, cu toate c@
episcopul a suportat, la fel ca principele [@rii Rom$ne}ti, ^ntreaga cheltuial@ a tip@ririi, e drept c@ la o
elegan]@ tipografic@ inferioar@, Bob nefiind st@p$nitorul unei ]@ri, ci doar ierarhul unei episcopii s@race a
unui popor s@rac aflat sub o st@p$nire str@in@ }i ostil@.
Ioan Bob n-a ]inut cont de sentimentele ^ndoielnice pe
care Samuil Micu, asemeni celorlal]i corifei ai {colii
Ardelene, le nutrea fa]@ de persoana sa. Aceast@ ignorare a am@nuntelor }i sim]ul neab@tut al scopului a
constituit baza psihologic@ a tip@ririi Bibliei.
Recuno}tin]a celor din jur nu l-a preocupat, ci doar
faptele lor. Elogiile aduse de patriarhul Dositei al
Ierusalimului, ^n precuv$ntarea sa de la 1688, lui
{erban Cantacuzino, cov$r}esc pur }i simplu cele dou@
fraze encomiastice ale lui Samuil Micu din C@tr@ cetitoriu, care ^n plus ^}i au t$lcul lor scr$}nit. Nici apari]ia
Bibliei de la 1688 n-a fost lipsit@ de aspecte umane
discutabile, ^ntre care trecerea des@v$r}it@ sub t@cere a
autorului traducerii, sp@tarul Nicolae Milescu,430 la acea
dat@ un personaj celebru la scar@ european@. La a doua
tip@rire a Bibliei ^n limba rom$n@, la Blaj, ^n 1795, nu
se comite un asemenea rapt cu iz medieval, ci doar o
descump@nire a trec@toarei fiin]e umane, sub semnul
^ntreb@rii Ecleziastului: Care este folosul celui ce
lucreaz@, din lucrul cu care se ostene}te?.431
Biblia de la Blaj s-a tip@rit ^ntre 1 noiembrie 1793
}i 15 noiembrie 1795. H$rtia a ^nceput s@ fie procurat@
^nc@ din 1792, c$nd s-au cump@rat 272 de leg@turi,
la suma de 1496 de florini.432 La 1795 sunt semnala]i
urm@tori tipografi la Blaj: {tefan Huszi, Dimitrie Finta,
Iosif Alma}i, Ioan Suciu, Ioan Moldovan, Gheorghe

Noul Testament.426 Textele lui n-au fost incluse ^n edi]ia tip@rit@, care este precedat@ de un Cuv$nt ^nainte la
S. Scriptur@, variant@ scurtat@ }i drastic modificat@ a
primului studiu, care se p@streaz@ ^n manuscris, de
m$na lui Micu.427 Se pune ^ntrebarea: s@ i se fi refuzat
traduc@torului analiza }tiin]ific@ a propriei lucr@ri? Manuscrisele nu ajut@ la elucidarea acestei prezum]ii
posibile. Nici unul dintre cele dou@ manuscrise nu au
sf$r}it, p@r$nd a fi ne^ncheiate, dar este vorba mai
degrab@ de pierderea ultimelor file, ^naintea compact@rii
lor ^n coper]i. Studiul despre Noul Testament este la
Micu evident prea lung, mai lung dec$t studiul general,
}i de aceea eventuala renun]are sau cerere de renun]are
la el este explicabil@. Cel din edi]ia tip@rit@, foarte succint }i la obiect, este scris de autorul rezumatelor de
capitole, acela}i, probabil, Dimitrie C@ian. Introducerea
general@, ^ns@, c$t@ s-a p@strat, nu dep@}e}te
semnificativ dimensiunile celei tip@rite }i este superioar@
acesteia, ^n con]inut }i stil. Totu}i, ^n final, el este obligat
la abrevierea }i modificarea cercet@rii sale biblice, ^n
dauna calit@]ii studiului introductiv, pe care se pare c@
nici nu a avut voie s@ ^l semneze, prefa]$ndu-se astfel
anonim Biblia. De dragul adev@rului, trebuie postulat@
aici o stare conflictual@ ^n preajma intr@rii Bibliei la
tipar, din care Samuil Micu a ie}it ^nvins pe moment,
^n vreme ce truda sa de un deceniu ie}ea ^nving@toare.
Lui i s-a rezervat prima pagin@, cu micul cuv$nt C@tr@
cetitoriu, care con]ine prea s@race informa]ii despre
geneza traducerii }i c$teva laude la adresa episcopului
Bob, probabil impuse de episcop sau de comisia
acestuia.428 %n plus, el con]ine cele dou@ neconcordan]e
cu realitatea, deja semnalate: informa]ia despre Biblia
lui Petru Pavel Aron }i ascunderea aportului personal
^n comisia de preg@tire pentru tipar. Cuv$ntul este
semnat, cum se cuvenea unui c@lug@r, de smeritul ^ntr@
ieromona}i Samuil Clain, din M@n@stirea Sfintei Troi]@
de la Blaj. Cu aceea}i smerenie ^}i semneaz@ ^ns@
propriul cuv$nt C@tr@ cetitoriu }i unul din membrii comisiei, Gherman Peterlaki, ^ns@rcinat cu corectura
}palturilor de tipar, care, ca s@-}i scuze eventualele
sc@p@ri de diortositoriu, le arunc@ ^n seama lui
Samuil Micu, ^ntr-un mod lipsit de elegan]@:
izvoditoriul, m@car c@ a fost bine pl@tit s@ dea un
manuscris curat, l-a dat plin de gre}eli. Acest alt
simptom al st@rii tensionate este ^ns@ foarte pre]ios tocmai prin acest repro}. Peterlaki ^l nume}te pe Micu
izvoditoriul, la singular, ca atare unicul autor al Bibliei,
except$ndu-se, desigur, adaosurile formale la care a
contribuit }i el. Se infirm@ astfel informa]ia romantic@

Ibid., ms.rom. 498.

Ea se g@se}te compactat@ al@turi de cuv$ntul C@tr@ cetitoriu al lui Samuil Micu, ^n ms.rom. 115 de la
B.A.R.Cj., f. 806 r 846 v, tehnoredactat pentru tipar.
428
Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu, p. 147.
429
Ioan B@lan, Biblia de la Blaj (I), p. 134. Autorul afirma]iei n-a consultat am@nun]it cele dou@ linii de
manuscrise ale Bibliei, care ^n mod cert l-ar fi ferit de aceast@ gre}eal@, altminteri nevinovat@.
430
Vezi Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, p. 106 sqq.
431
Biblia adic@ Dumnezeiasca Scriptur@, ed. Vasile Radu }i Gala Galaction, Bucure}ti, 1938, p. 655.
432
Cornel Tatai-Balt@ }i Teodor Smericinschi, Din activitatea tipografiei de la Blaj (1787 1821) reflectat@
de un material arhivistic, ^n Apulum, XIX, 1981, p. 248; Cornel Tatai-Balt@, Implica]iile tipografice }i arta
grafic@ ^n Biblia lui Samuil Micu (1795), ^n vol. Pagini de art@ rom$neasc@, Blaj, 1998, p. 54 62.
426
427

63

(s.n.) sfin]ii p@rin]i nu o cunosc dumnezeiasc@. Nici ^n

toate Bibliile grece}ti s@ afl@, nici ^n canonul c@r]ilor
jidove}ti, nici ^n Bibliile latine}ti nu easte. Pentru aceaea nici ^ntru aceast@ Biblie nu am voit de nou a o t@lm@ci, ci precum se afl@ ^n Bibliia cea veachie rom$neasc@ o am l@sat, }i numai pentru aceaea o am pus
aici, c@ s-au aflat ^n cea veachie rom$neasc@, amintrilea loc ^ntr@ c@r]ile Sfintei Scripturi nu poate s@ aib@.
%ndoiala lui Micu (de Iosip Flavie ar fi scris@) este ^ntemeiat@, textul ^n cauz@ nefiind al lui Josephus Flavius,
ci al unui filosof stoic necunoscut de cultur@ greac@, din
Alexandria. Istoria acestui text }i intrarea lui ^n cultura
rom$neasc@ au fost clarificare cu erudi]ie maxim@ de
Virgil C$ndea, ^n 1979.437 Micul tratat de stoicism a fost
atribuit ^nc@ din antichitatea cre}tin@ autorului
Antichit@]ilor iudaice. Celebritatea lui Josephus Flavius
}i calit@]ile literare ale textului ^n sine i-au creat acestui
Pseudo-Josephus o ascensiune spectaculoas@, copi}tii
Bibliilor din orient ad@ug$ndu-l Sfintei Scripturi ca a
IV-a carte a Macabeilor. Edi]iile tip@rite ale Septuagintei
^l reproduc, unele, altele ^l ignor@. Edi]ia protestant@
tip@rit@ la Frankfurt ^n 1597, pe care Nicolae Milescu a
folosit-o la traducerea Bibliei, include acest text sub titlul
Pentru s$ngurul ]iitoriul g$nd, traducere arhaic@ a titlului
cu care venea din antichitate, De imperatrice ratione,
adic@ Despre ra]iunea dominant@.438 Astfel, prin Biblia
de la 1688 ^}i face intrarea ^n cultura noastr@ prima
scriere cu caracter indiscutabil de filosofie moral@.439
Samuil Micu, din fidelitate fa]@ de vechea Biblie
rom$neasc@, reproduce Ra]iunea dominat@, ^ns@ f@r@
acest titlul }i f@r@ o traducere nou@. %n edi]ia de la
Franeker din 1709, utilizat@ de Micu, acest text nu exist@. Ra]iunea dominant@ nu era o noutate la Blaj: o
tradusese Petru Pavel Aron ^n Biblia sa de la 1760, cu
titlul Cartea Esdrii a patra.440 Aron }i echipa sa diferen]iaz@
textul de restul Bibliei, ^mpreun@ cu Rug@ciunea lui Manasie }i Cartea Esdrii a treia, prin urm@toarea precizare:
Rug@ciunea lui Manasie }i doao c@r]i care supt nume
de A treia }i A patra a lui Esdra s@ numesc, ^ntr-acest
loc, afar@ adec@ din r$ndul canonice}tilor c@r]i a Vechiului Testament carele Sf$ntul Sinod de la Trident le-au
cuprins }i ca ni}te canonice}ti a le priimi au poruncit, s@
pun, ca nu cumva cu totul s@ z@uite, fiind de oaricarii
sfin]i p@rin]i ^n scrisorile sale c$ndva chiemate }i ^n
careva Biblii letene}ti }i scrise }i tip@rite afl$ndu-s@.441

Bistra, Teodor Todea }i Paul Iclozan.433 %n 1797 ^nc@ se

mai f@ceau rectific@ri la Biblie. Tip@rirea ^n mai multe
trasuri tipografice, cu interven]ii pe parcurs, se resimte
^n exemplarele cu care s-a lucrat la aceast@ edi]ie:
exemplarele BIZ~U, GOGA }i BLAJ.434 Astfel, exemplarul BIZ~U are %nsemnarea apostolilor }i a evangheliilor duminecilor..., C@tr@ cetitoriu a lui Gherman
Peterlaki }i erata la sf$r}it, fa]@ de felul nefiresc ^n care
acestea sunt situate ^n fruntea Bibliei ^n exemplarele
GOGA }i BLAJ. Acela}i exemplar BIZ~U face parte
dintr-un tiraj mai ^ngrijit. Astfel, o trimitere marginal@ de
la Fapte, 15, 1, scris@ ^n BLAJ gre}it (Glot. 5, 2) este
corectat@ ^n BIZ~U (Galat. 5, 2). Tot la Fapte, dar 14,
18, ^n nota (a) de la subsol apare ^n BLAJ numele
Iupitear, simplificat ^n BIZ~U Iupiter. Exemplarele
tip@rite din Biblie se ridicau la un num@r de 1500.435
Biblia s-a v$ndut pe parcursul a peste dou@ decenii, ^n
1818 mai exist$nd ^n stoc 87 de exemplare. Cel mai
bun client a fost cunoscutul oculist rom$n Ioan MolnarPiuariu, care ^n 1799 a cump@rat 100 de exemplare, la
costul de 10 florini exemplarul. Nu se }tie c$t l-a costat
pe Ioan Bob tip@rirea uria}ei lucr@ri. %ncas@rile din
v$nzare semnalate ^n documente se ridic@ la peste 13.000
de florini p$n@ ^n 1821.436 Ace}ti bani, intra]i pe felii
mici, s-au destinat ^ntre]inerii Seminarului Teologic Diecezan, de care apar]inea }i tipografia.
Cu aceasta se ^ncheia tip@rirea celei mai voluminoase
lucr@ri care a ie}ti vreodat@ de sub vechile teascuri tipografice rom$ne}ti. %n Septuaginta de la Blaj rom$nii
aveau acum la ^ndem$n@ o Biblie nou@, net superioar@
celei de la 1688. De}i nu excesiv de receptivi la nou, ^n
materie de religie chiar refractari, ei nu avea de ce s@ fie
}oca]i de noua carte. Samuil Micu avea un sim] acut al
tradi]iei }i continuit@]ii, manifestat printr-un respect
deosebit fa]@ de Biblia cea veache rom$neasc@. A
realizat o Biblie esen]ialmente nou@, ^ns@ cu ochii a]inti]i mereu asupra celei vechi. Faptul c@ ea a fost folosit@
de rom$nii de pretutindeni vreme de peste un veac o
f@ceau ^n ochii bl@jeanului sacrosanct@. Exemplu
caracteristic este reproducerea ^n Biblia de la Blaj a unei
c@r]i apocrife, pe care o intituleaz@ A lui Iosif Flavie.
Eruditul bl@jean }tie }i simte c@ acest text nu are nimic
comun cu Biblia, ^ns@ ^l accept@ pentru simplul fapt c@
el exist@ ^n Biblia de la 1688: Cartea aceasta carea s@
zice a lui Iosip, pentru c@ de Iosip Flavie ar fi scris@,

Cornel Tatai-Balt@, Implica]iile tipografice..., p. 55.

Principalele exemplare folosite sunt:
1. Exemplarul din posesia p@rintelui Ioan Biz@u, preotul catedralei ortodoxe din Cluj-Napoca, cel mai
curat }i mai neuzat, dup@ care s-au executat facsimilele acestei edi]ii (exemplarul BIZ~U).
2. Exemplarul Bibliotecii Jude]ene Octavian Goga din Cluj-Napoca (exemplarul GOGA).
3. Exemplarul din fondul Blaj, aflat ^n custodia B.A.R.Cj., cota C.R.V. 2 (exemplarul BLAJ).
435
Cornel Tatai-Balt@ aproximeaz@ tirajul de la 1795 la 1300 1350 de exemplare (op.cit., p. 55), socotind
c@ p$n@ la ^nceputul anului 1797 nu s-au putut vinde mai mult de 100 de exemplare (r@m$n$nd ^n stocul
semnalat la acea dat@ 1260 de exemplare. Tot pe o supozi]ie, ^ns@ ^ntemeiat@ pe caracterul autoritar }i pe
abilitatea economic@ a lui Bob, credem c@ p$n@ la data ^n cauz@ s-au putut vinde 240 de exemplare, f@c$nd
plauzibil tirajul de 1500 de exemplare.
436
Ioan Modrigan }i Zenovie P$cli}anu, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?, p. 101 102.
437
%n volumul Ra]iunea dominant@, p. 172 214.
438
Traducerea rom$neasc@ actualizat@ a titlului, ca }i a textului: ibid., p. 190 214.
439
Virgil C$ndea, ibid., p. 174.
440
B.A.R.Cj., ms.rom. 20, f. 255 r 292 r }i ms.rom. 18, f. 353 v 410 r.
441
B.A.R.Cj., ms.rom. 20, f. 234 v.
433
434

64

O singur@ abatere ^}i permite Samuil Micu fa]@ de

structura Bibliei de la Bucure}ti. Acolo, controversatul
psalm 151 al lui David este plasat ^ntre Malahia }i Tobit,
de unde traduc@torul bl@jean ^l mut@ la sf$r}itul Psaltirii,
cu explica]ii ample despre el, care la 1688 nu exist@.
Biblia de la Franeker ^l plaseaz@ tot la sf$r}itul psalmilor,
^ns@ tot f@r@ nici o explica]ie. Nici edi]ia lui Lambert
Bos }i nici Biblia de la 1688 nu cuprind Rug@ciunea
regelui Manase, prima fiind o Biblie protestant@ post
tridentin@, iar a doua tradus@ dup@ una similar@.
Pentru a ^ntregi imaginea Septuagintei orientale, Samuil
Micu include }i acest inspirat text, tradus dup@ un original neidentificat ^n aceast@ faz@ a cercet@rilor. Cu aceast@ ^nc@rc@tur@ fidel adaptat@ tradi]iei bisericii
orientale ^n general }i a celei rom$ne}ti ^n mod aparte,
Biblia de la Blaj }i-a ^nceput cariera glorioas@ ^n lumea
rom$neasc@, odat@ cu noul secol, al XIX-lea.

la Chi}in@u, Gavril B@nulescu, i s-a cerut un text care

urma s@ fie tip@rit pe cheltuiala societ@]ii. Ardelean din
Bistri]a, admirator al latini}tilor,444 mitropolitul
basarabean recomand@ Biblia de la Blaj din 1795, ca
cea mai bun@ sub raportul limbii.445 Ca urmare, ^n 1817
apare la Sankt Petersburg Noul Testament, reprodus
liter@ de liter@ dup@ cel de la Blaj, cu o reeditare ^n
1819.%n acest ultim an se tip@re}te }i Biblia ^ntreag@.446
%n scurta precuv$ntare se precizeaz@ c@ s-a urmat textul
tip@rit ^n Transilvania. Biblia de la Sankt Petersburg
a circulat intens mai ales ^n principatul rom$nesc al
Moldovei. Acest prim mare succes al Bibliei lui Samuil
Micu ^n lumea ortodox@ este ^nso]it de un aspect editorial interesant. Este sigur c@ mitropolitul B@nulescu era
la curent cu modelul de Biblie pe care vroia s@-l impun@
Micu. A}adar, editorii de la Sankt Petersburg dezbrac@
Biblia de toate adaosurile impuse de episcopul Bob }i
comisia sa, precuv$nt@ri, predoslovii, rezumate de capitole ba chiar }i de notele lui Micu. R@m$ne textul net
al Sfintei Scripturi, mai pu]in Pseudo-Josephus sau Ra]iunea dominant@.
%n prima jum@tate a secolului al XIX-lea, multiplicatorul cultural a ^nregistrat un salt spectaculos ^n toate
cele trei ]@ri rom$ne}ti. Moldo-Valahia a fost terenul
unde ideile {colii Ardelene au fertilizat solul culturii
na]ionale, a specificului na]ional ^n beletristic@, pe
canavaua unor mari evenimente politice, care au culminat cu Revolu]ia de la 1848. Modelul revolu]iei din
Transilvania a suscitat o admira]ie aproape mistic@
fa]@ de tot ce era ardelenesc. Spiritul public modern
din principate a fost creat de ardelenii chema]i s@
reformeze pe baze na]ionale }i moderne ^nv@]@m$ntul
de peste Carpa]i. Lista lor este aproape nelimitat@,
cei mai numero}i fiind greco-catolicii din sfera Blajului: Vasile Fabian Bob, {tefan Neagoe, Zaharia Carcalechi, Eftimie Murgu, Aron Florian, Simion B@rnu]iu,
August Treboniu Laurian, Ioan Maiorescu, {tefan Micle, Simion Mihali-Mihalescu, Alexandru Papiu Ilarian, Petru Suciu, Ioan Pop Florentin }i mul]i al]ii.
Sectorul de recuperare din Transilvania ^}i ^mpingea
grani]a cultural@ spre est, ^n condi]iile unei form@ri ^n
regim accelerat a con}tiin]ei unit@]ii na]ionale rom$ne}ti. Con}tiin]a na]ional@ are ca suport con}tiin]a
spiritual@ cre}tin@, cu r@d@cinile ^n Biblie. Textul de
la Blaj din 1795 era acum singurul care circula ^ntre
to]i rom$nii din grani]ele fostei Dacii. Se pare ^ns@ c@
exemplarele se ^mpu]inaser@, ^n paralel cu explozia
numeric@ a institu]iilor religioase }i }colare care ^i sim]eau necesitatea. La 1854, episcopul Filotei al Buz@ului se pl$ngea de marea lips@ a c@r]ilor sfinte ^n
care biserica noastr@ se afl@ ast@zi, mai cu seam@
lipsa Dumnezeie}tii Scripturi. De aici hot@r$rea har-

POSTERITATEA

iblia de la Blaj a detronat instantaneu regen]a Bibliei de la Bucure}ti ^n biserica rom$neasc@. Dup@ anul 1800, ideile {colii Ardelene }i-au f@cut resim]it@ influen]a peste
Carpa]i. %n mod deosebit a fost apreciat@ opera filologic@ a uni]ilor din Transilvania, cel mai mare credit
moral av$ndu-l tocmai, Samuil Micu, traduc@torul Bibliei. Accentuarea con}tiin]ei na]ionale }i noua pre]uire
a limbii rom$ne, ca ^nsemn al unei descenden]e istorice glorioase, i-a sensibilizat devreme pe moldoveni.442
Un merit aparte ^n importul de idei din zestrea ardelean@
l-a avut Laz@r Asachi, care ^n 1816, ^n prefa]a traducerii
unei lucr@ri a francezului Jean-Baptist Nougaret,
Juc@ria norocului, ^i nume}te pe na]ionali}tii moldoveni patrio]ii limbei rom$ne}ti.443 Personalitatea
impun@toare a mitropolitului Veniamin Costachi a
oficializat mi}carea filologic@ ^nnoitoare la nivelul
c@r]ilor biserice}ti. %n prefa]a la Liturghierul de la Ia}i
din 1818, el propune ^nlocuirea cuvintelor slave rebarbative cu cuvinte latine. %n loc de molitv@, vohod, dver@, c@dire, propune rug@ciune, intrare, u}@, t@m$iere.
Marele arhiereu ortodox a recomandat insistent ca
forma paleoslavon@ a blagoslovi s@ fie ^nlocuit@ cu a
binecuv$nta. Preocuparea sa pentru modernizarea
limbii religioase era de influen]@ ardelean@. {i el }i Laz@r
Asachi ^l cuno}teau pe Ioan Budai-Deleanu, func]ionar
cezaro-cr@iesc la Lemberg }i avanpost al {colii Ardelene
^n lumea intelectualilor rom$ni din Moldova. Pe filiera
acestui fenomen de influen]are s-a impus }i primatul
Bibliei de la Blaj la rom$nii r@s@riteni. Societatea Biblic@ Rus@, ^ntemeiat@ ^n 1813, a decis c$]iva ani mai
t$rziu tip@rirea Bibliei pentru rom$nii basarabeni,
^ngloba]i la 1812 ^n Imperiul Rusesc. Mitropolitului de

Dimitrie Popovici, Literatura rom$n@ ^n epoca luminilor, p. 317.

Ioan Chindri}, Na]ionalismul monden, p. 178.
444
Iuliu Moisil, Mitropolitul Gavril B@nulescu-Bodoni, 1750 1821, ^n Arhiva some}an@, 1937, nr. 21,
p. 697 700; Iosif E. Naghiu, La morm$ntul mitropolitului B@nulescu, ibid., 1940, nr. 27, p. 226 228.
445
N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii Sfintei Scripturi..., p. 705 706.
446
Bibliia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a ceii Noao. Cu chieltuiala Rosiene}tii So]iet@]i a
Bibliei. %n Sanktpetersburg, ^n tipografia lui Nic. Grecea, ^n anul 1819, august 15 zile. Exemplar la B.A.R.Cj.,
cota C.R.V. 646/1031.
442
443

65

nicului episcop de a tip@ri o Biblie la Buz@u, ^n tipografia episcopiei. Evenimentul editorial, petrecut ^ntre
1854 1856, este a doua confirmare a Bibliei de la
Blaj ^n ortodoxia rom$neasc@. %ntr-o Procuv$ntare c@tre dreptcredincio}ii cititori, Filotei afirm@ c@: Dintre
Bibliile tip@rite ^n limba noastr@, mai bine t@lm@cit@ }i
mai luminat@ la ^n]eles este cea de la Blaj; pe aceasta
}i noi am ales-o de a o retip@ri. %ntr-adev@r, Biblia de
la Buz@u447 reproduce ^n fond, dar }i ^n form@ Biblia
lui Samuil Micu. Sunt ignorate toate textele introductive, intr$ndu-se direct ^n textul Genezei. Dintr-o eroare
care ]ine de felul cum s-a compactat o parte a tirajului
la Blaj, cade }i cuv$ntul ^nainte la Ceale cinci c@r]i ale
lui Moisi }i mica predoslovie la Cartea Facerii. %n mod
neobi}nuit, Filotei tip@re}te totu}i introducerea de la
1795, Cuv$nt ^nainte la S. Scriptur@, dar la ^nceputul
volumului V, care cuprinde Noul Testament. %n rest,
^ns@, Biblia de la Buz@u red@ cu maxim@ fidelitate toate
introducerile la c@r]i }i rezumatele la capitole, exact ca
^n Biblia de la Blaj. Spre deosebire de Sankt Petersburg, la Buz@u se tip@re}te }i Pseudo-Josephus, cu
aceasta Ra]iunea dominant@ ^ncheindu-}i cariera ^n
textul biblic rom$nesc.448 Exege]ii au identificat totu}i
mici modific@ri lexicale la Buz@u fa]@ de Blaj, de altfel
recunoscute chiar ^n titlul Bibliei lui Filotei: ...^ndrept$ndu-se }i cur@]indu-se de oarecari ziceri neobicinuite
^ntr-aceast@ ]ar@, adic@ schimb$nd unele ardelenisme
cu cuvinte din Muntenia. Unii exege]i laud@ aceste interven]ii, ^ntr-un loc consider$ndu-se chiar, ^n mod total nefondat, c@ prin insignifiante interven]ii Filotei ar
fi realizat o variant@ biblic@ nou@, o lucrare de sintez@
^ntre Bucure}ti, Blaj }i Petersburg, doar pentru a exorciza negativ identitatea Bibliei de la Buz@u cu ceea de
la Blaj.449 Dimpotriv@, al]ii le contest@, ^ntr-un loc
consider$ndu-se c@ aceste schimb@ri nu au nici un
rost }i c@ ele sunt provocate de nenorocitele curente
limbistice cari au b@gat ^n robie biata biseric@ rom$neasc@.450 Dar, indiferent de aceste am@nunte, cu Biblia de la Buz@u, cea de la Blaj }i-a re^nnoit rolul de
carte esen]ial@ ^n Biserica Ortodox@ Rom$n@. La fel

ca ^n alte zone ale vie]ii rom$ne}ti din secolul al XIX-lea,

spiritul Blajului mergea ^nainte.
%n Transilvania, Biblia de la Blaj a circulat at$t ^ntre greco-catolici, c$t }i ^ntre ortodoc}i. Cele 100 de
exemplare cump@rate de Ioan Molnar Piuariu, ortodox faimos, erau destinate celor de o confesiune cu el
din sudul principatului. La mijlocul secolului al XIX-lea
}i aici se resim]ea lipsa Bibliei. Episcopul Andrei {aguna, ^ntr-una din circularele sale c@tre clerul ortodox,
poruncea ca tot insul s@ se ^ndeletniceasc@ cu citirea
Sfintei Scripturi.451 Pentru acest scop nobil ^ns@ era
nevoie de reeditarea Bibliei. Ascensiunea lui {aguna
pe scena vie]ii religioase din Transilvania a fost spectaculoas@. La o dat@ c$nd s-a sim]it destul de puternic,
a hot@r$t tip@rirea Bibliei la Sibiu. Acest moment a
corespuns ^n mod ciudat cu ^ncheierea tip@ririi Bibliei
de la Buz@u. Episcopul }i apoi mitropolitul ortodox de
la Sibiu }i-a f@cut o profesiune de credin]@ din ^ntre]inerea unei permanente st@ri de ^ncordare }i polemic@
^ntre cele dou@ biserici rom$ne}ti ardelene, greco-catolic@ }i ortodox@. %n fond, ambele erau confesiuni tradi]ionale de rit oriental, iar la 1848 ^}i dovediser@ ^n egal@ m@sur@ ata}amentul fa]@ de revendic@rile moderne
ale na]iunii rom$ne. Dar conexiunile ierarhului de la
Sibiu nu se ridicau p$n@ la acest nivel de judecare a
lucrurilor. Tonul s@u polemic este la nivelul populist de
la 1759, din timpul r@zmeri]ei lui Sofronie. Ostilitatea
constant@ fa]@ de uni]i a atins culmea la 1867, c$nd,
cu ajutorul noilor autorit@]i dualiste, a vrut s@-l ^nl@ture
pe b@tr$nul mitropolit de la Blaj, Alexandru Sterca {ulu]iu,452 omul care ^}i definise destinul ^n memorabila declara]ie: Numai moartea m@ va desp@r]i de na]iunea
mea!. Omagiul nedisimulat pe care ortodoxul Filaret
al Buz@ului l-a adus Bibliei greco-catolice, expressis
verbis }i prin reproducerea ei f@r@ nici o schimbare, se
pare c@ nu a constituit o mare bucurie pentru Andrei
{aguna. Istoricii care s-au ocupat de Biblia lui {aguna }i-au schi]at un semn de ^ntrebare legat de momentele aproape suprapuse ale apari]iei Bibliilor de la
Buz@u (1854 1856) }i Sibiu (1856 1858).453 Nu

Bibliia sau Testamentul Vechiu }i Nou. Acum mai ^ndrept$ndu-se }i cur@]indu-se de oarecari ziceri
neobicinuite ^ntr-aceast@ ]ar@, s-a retip@rit iar@}i, ^n timpul pe c$nd armiile rose}ti ocupau prin]ipatul nostru.
Prin binecuv$ntarea, r$vna }i toat@ cheltuiala iubitorului de Dumnezeu episcop al Sfintei Episcopii Buz@u
D.D. Filoteiu, cavaler al Ordinului Vladimir clasul al treilea. %n Tipografia Sfintei Episcopii. Buz@u. Materialul
este ^mp@r]it ^n cinci volume, primul fiind ie}it la 1 iulie 1854. Volumele II, III }i IV au ap@rut ^n 1855, iar
volumul V, cu Noul Testament, ^n 1856. Exemplar consultat la B.A.R.Cj., cota I/2981.
448
Textul acesta av$ndu-}i importan]a lui aparte, rezum@m edi]iile lui ^n cultura noastr@ veche }i modern@.
S-a tip@rit de trei ori: Biblia Bucure}ti 1688, Biblia Blaj 1795 }i Biblia Buz@u 1854 1856. Toate aceste trei
Biblii redau textul tradus de Nicolae Milescu, a}a cum a intrat el ^n Biblia de la Bucure}ti. A doua traducere
este cea din Biblia manuscris@ a lui Petru Pavel Aron (v. mai sus).
449
N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii..., p. 512.
450
Ioan B@lan, Biblia de la Buz@u, ^n vol. Limba c@r]ilor biserice}ti. Studiu istoric }i liturgic, Blaj, 1914, p.
191 193.
451
Grigorie Marcu, Sf$nta Scriptur@ ^n pom rom$nesc. 100 de ani de la apari]ia Bibliei lui {aguna, ^n
Mitropolia Ardealului, III, 1958, nr. 11 12, p. 782 812.
452
Vezi George Bari] }i contemporanii s@i, IV, volum editat de {tefan Pascu, Iosif Pervain, Ioan Chindri},
Dumitru Suciu }i Ioan Buza}i, Bucure}ti, 1978, p. 399.
453
Mitropolitul Andrei baron de {aguna. Scriere comemorativ@ la serbarea centenar@ a na}terii lui, Sibiu,
1909; Aurel Cr@ciunescu, Mitropolitul Andreiu }i Sf. Scriptur@, ^n Revista teologic@, III, 1909, p. 440 - 457;
Ioan B@lan, Biblia lui {aguna, ^n vol. Limba c@r]ilor biserice}ti, p. 193 211; Gh. Tulbure, Mitropolitul
{aguna. Opera literar@. Scrisori pastorale. Circul@ri }colare. Diverse, Sibiu, 1938; Grigorie Marcu, Sf$nta
Scriptur@ ^n ^n pom rom$nesc...
447

66

s-a dat un r@spuns, de}i orice efect }i are cauza sau

cauzele sale. A l@sa pe mai departe ^n umbr@ acest
incident ar ^nsemna evitarea accentelor mai aspre pe
care cercetarea trecutului le presupune. P$n@ la demonstrarea contrariului cu eventuale documente pozitive, credem c@ mitropolitul sibian a vrut s@ contracareze imediat urm@rile unei puneri ^n scen@ at$t de
spectaculoase, de m@gulitoare, a Bibliei unia]ilor
din Ardeal. %n aceast@ inten]ie putea exista }i nuan]a
comercial@ a bloc@rii Bibliei lui Filaret ^n Transilvania.
Spre aceast@ idee duce }i ^mpestri]area bibliei cu 95
de ilustra]ii din cunoscuta serie biblic@ a lui Gustav
Dor, care pot atrage ^ntr-adev@r prin vizualizarea
paralel@ a textului. %n tradi]ia Bisericii Ortodoxe Orientale nu exista ^ns@ obiceiul ilustr@rii edi]iilor serioase
ale Septuagintei cu scene artistice, }i cu at$t mai pu]in ^n tradi]ia rom$neasc@. Din acest punct de vedere,
Biblia de la Sibiu este un caz unic, f@r@ antecedente
}i f@r@ urm@ri ^n istoria edi]iilor rom$ne}ti ale Bibliei.
Unica excep]ie o constituie portretele evangheli}tilor
Matei }i Ioan din Biblia de la Blaj, care ^ns@ nu sunt
^nf@]i}@ri grafice ale materiei biblice. Modelul lui {aguna ^n sensul ilustr@rii este o Biblie catolic@ ap@rut@
la Leipzig ^n 1844, mai pu]in impun@toare dec$t cea
de la Sibiu, dar cu 532 de ilustra]ii. Aceasta ^ns@ se
declar@ ^nc@ din titlul drept o Biblie ilustrat@ general@ }i ieftin@ pentru catolici,454 }i nu o Biblie de linie
pe seama unui popor. Despre acest incident ^n cazul
Bibliei de la Sibiu s-a t@cut }i se tace ^n continuare.
El este totu}i unul minor pe l$ng@ cel al originii textului
tip@rit de {aguna. %n fruntea Bibliei, episcopul expune
ample Cuno}tin]e folositoare despre Sf$nta Scriptur@,
unde ^ntre altele face un istoric am@nun]it al traducerii
textului biblic la rom$ni. %n }irul acestor traduceri, Biblia de la Blaj nu este amintit@ cu nici un cuv$nt, ca
}i cum nu ar fi existat. Sunt amintite }i analizate, ^n
schimb, cu mare aten]ie, edi]iile de la Sankt Petersburg }i Buz@u, care ^}i declar@ explicit calitatea de
simple copii dup@ cea de la Blaj. Aceast@ omisiune
evident voit@ i-a nedumerit p$n@ }i pe cei mai mari
admiratori ai lui {aguna, un exemplu fiind Gheorghe
Tulbure, care ^ns@ se ab]ine s@ cerceteze motivele.455
Cu at$t mai pu]in a fost explicat gestul ^n continuare
al reputatului mitropolit ortodox: dup@ aceast@ ignorare de plano, el reproduce, exact ca ^n cazul Sankt
Petersburg }i Buz@u, textul neschimbat al Bibliei de
la Blaj. Explic$ndu-}i izvoarele edi]iei, {aguna spune c@ are la baz@ textul Septuagintei, carele biserica
noastr@ r@s@ritean@ singur numai ^l priime}te de autentic }i canonic. Corect p$n@ aici. Mai departe, ^ns@,
el afirm@ c@ }i-a bazat edi]ia pe toate edi]iile de la
Noul Testament al lui Simion {tefan p$n@ la el, minus, desigur, Biblia bl@jean@ de la 1795, plus ^ns@ }i
textul grecesc }i slavian, str@duindu-se astfel s@ dea

o Biblie scris@ pentru un ^ntreg popor. Urmeaz@

textul Bibliei de la Blaj, c@ruia, ca la Sankt Petersburg, i s-au t@iat toate adaosurile, r@m$n$nd textul
net, cu foarte succinte titluri }i nu rezumate! de
capitole. Ra]iunea dominant@ sau Macabei IV sau Pseudo-Josephus dispare de asemenea. Atitudinea mitropolitului sibian este greu de analizat. Primul impuls
al cercet@torului este s@ renun]e la orice comentariu,
^n fa]a unei fapte de o asemenea temeritate. T@cerea
^ns@ constituie un act de impietate fa]@ de memoria
marelui truditor Samuil Micu, tot at$t de nescuzabil
ca cel din 1856 1858. Deontologia polemic@ impune
grada]ii }i acestui fel de exprimare. Dac@ {aguna nu
s-ar fi l@udat ^n prefa]@ cu marea sa contribu]ie la
Biblie, gestul s@u ar putea fi numit un simplu plagiat,
deloc ^ns@ scuzabil la o dat@ c$nd paternitatea literar@
era ap@rat@ de cutume }i de legi scrise. A}a ^ns@, fapta
lui se nume}te furt cinic, cel mai mare furt literar pe
care l-a ^nregistrat cultura noastr@ ^n toate timpurile.
Este inutil }i redundant de amintit cuvintele de indignare c$te s-au pronun]at din partea istoricilor }i teologilor, uni]i, dar }i neuni]i, la adresa acestui furt con}tientizat }i asumat de {aguna, care nu-}i putea ^nchipui c@ nu va fi observat. Este destul s@ se re]in@
^ncercarea calm@ a lui Ioan B@lan, din 1914, de a
demonstra cu textele pe mas@ c@ Biblia de la Sibiu
din 1856 1858 este Biblia bl@jean@ de la 1795, ^n
care s-au schimbat ^n mod neinspirat c$teva cuvinte.456 Demonstra]ia pertinent@ se pare ^ns@ c@ n-a convins, c@ci aproape de zilele noastre, ^n 1974, s-a
apreciat gestul lui {aguna drept un gr@itor exemplu
de smerenie cre}tin@, de probitate }tiin]ific@, de tact
pastoral-misionar }i de luminat patriotism.457 Cu totul
ciudat@ este motiva]ia acestor autori, cum c@ Biblia
de la Sibiu se bazeaz@ mai ales pe cea de la Sankt
Petersburg.458 Or, edi]ia din Rusia a reprodus chiar
neschimbat textul lui Samuil Micu, din lipsa unor speciali}ti care s@ poat@ interveni ^n cuprinsul textului.
Dar la Sibiu nu s-a lucrat dup@ Biblia din 1819, ci
pur }i simplu dup@ cea de la Blaj. Dac@ analiza pe
texte paralele nu a reu}it s@ conving@, poate va reu}i
un am@nunt hilar, dar dezarmant ^n elocin]a lui. Biblia de la Blaj s-a tip@rit cu destul de multe gre}eli,
unele semnalate ^n erata lui Gherman Peterlaki, altele
nu. Sunt erori de toate categoriile, de la litere sc@pate
la altele puse gre}it, de la nume proprii gre}ite la unele
omise etc. Biblia de la Sibiu reproduce cu sfin]enie
aceste gre}eli, unele indicate ^n erat@, deci u}or de
corectat, altele neindicate, dar b@t@toare la ochi. Iat@
un exemplu din ultima categorie. Maleahi 1, 3 apare
la Samuil Micu astfel: Iar@ pe Isau am ur$t }i am [?!]
hotar@le lui spre pustiire.... La {aguna versetul are
aceea}i sincop@ }ocant@. Este clar c@ lipse}te un cuv$nt. L-am reconstituit dup@ Biblia de la 1688: el este

Allgemeine, Wohlfeile Bilder. Bibel fr die Katoliken oder die heilige Schrift des alten und neuen Bundes,
Leipzig, 1844. Edi]ia este realizat@ de Heinrich Joachim Jaeck, un bibliotecar erudit din Bamberg.
455
Gh. Tulbure, Mitropolitul {aguna..., p. 36. Cf. }i Grigorie Marcu, Sf$nta Scriptur@..., p. 805.
456
Ioan B@lan, Biblia lui {aguna, ^n vol.cit.
457
N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii..., p. 513.
458
Ibid., p. 514; Grigorie Marcu, Sf$nta Scriptur@..., p. 805.
454

67

cuv$ntul r$nduit, iar versetul corect: Iar pre Isau am

ur$t }i am [r$nduit] hotar@le lui spre pustiire. Am
urm@rit gre}eala lui Micu din faza manuscriselor }i
am constatat c@ ea este o sc@pare intervenit@ la transcrierea ^n curat a textului, Maleahi 1, 1 4 fiind
copiate pe o h$rtiu]@ anex@. Acest singur exemplu ar
fi de ajuns pentru a dovedi c@ {aguna n-a avut ^n
fa]@ nici m@car Biblia de la Bucure}ti, ci numai textul
lui Micu, tip@rit ^n grab@, pentru a torpila Biblia onestului Filotei de la Buz@u. La Deuteronom 2, 37 ^n Biblia
lui Micu apare, gre}it, valea lui Iacov, ^n loc de valea
lui Iaboc, loc arhicunoscut ^n toate Bibliile din lume
}i din ]ar@. Erata de la 1795 corecteaz@ Iacov ^n Iaboc,
dar zadarnic, c@ci {aguna, dup@ o matur@ confruntare
cu toate sursele rom$ne}ti, r@m$ne fidel gre}elii lui
Micu: valea lui Iacov. Biblia de la Bucure}ti i-ar fi
spus c@ este vorba de p$r$ul lui Iaboc, devenit la
Micu Valea lui Iaboc }i r@mas@ ca atare p$n@ ^n
zilele noastre. Numele proprii scot mai pregnant ^n
eviden]@ eroarea, deci ne oprim la ^nc@ dou@. La Iosua
(Isus Navi) 17, 7 ^n 1795 apare f$nt$na lui Fathath,
corectat ^n erat@ Taftot, iar la 17, 9 valea lui Air,
corectat Iair. Biblia sibian@ le reproduce pe am$ndou@
^n forma gre}it@: Fathath }i Air, ignor$nd chiar }i Biblia
de la 1688, unde numele apar ca Thatho (form@
devenit@ la Micu Taftot, dar ^n nici un caz Fathoth) }i
Iair. {i exemplele ar putea continua, p$n@ la
redundan]@. %n numele celei mai simple logici cu
putin]@, aceste erori transpuse tale quale dintr-o carte
^n alta infirm@ chiar autolauda lui {aguna, ^n care
aduce ca m@rturie chiar numele lui Dumnezeu, despre
silin]a }i neoboseala cu carea am priveghiat ^n}ine,
din carte ^n carte, din cap ^n cap, ba ce s@ mai
zicem? din cuv$nt ^n cuv$nt asupra ie}irei la lumin@ a acestei C@r]i a vie]ii, dar deodat@ }i r$vna
Dumnezeu ne e martor c@ numai spre m@rirea Lui le
m@rturisim acestea ca textul s@ ias@ c$t se poate
mai curat, vas@zic@ mai aproape de orighinal. Ultima aser]iune a lui {aguna este adev@rat@: textul a
ie}it c$t se poate de fidel originalului, inclusiv gre}elilor
acestuia, adic@ Bibliei de la Blaj din 1795. Micile
schimb@ri (ici-colo cuvinte necorespunz@toare textului), de cele mai multe ori neinspirate, cu }tirbirea
frumuse]ii originale, au fost f@cute de cineva ^n goana mare, pentru ca arhiereul cu temperament furtunos
s@ poat@ scoate c$t mai repede de sub tipar Biblia.
De exemplu, Eclesiastul 1, 4 sun@ la Micu astfel:
Neam treace, }i neam vine, }i p@m$ntul ^n veac st@.
Prin eliminarea primului }i, versetul pierde dintr-o dat@
poezia sa cu ritm interior de eternitate, devenind ex-

pozitiv, banal: Neam treace, neam vine, }i p@m$ntul

^n veac st@. Tot at$t de inspirate sunt }i celelalte interven]ii. Oricum, ^ns@, Biblia de la Sibiu din 1856
1858 este o nou@ edi]ie a Bibliei de la Blaj, a patra,
cu care se acoper@ ^ntreaga popula]ie ortodox@ din
teritoriile locuite de rom$ni.459 Edi]ia de la Blaj din
1795, urmat@ de edi]iile Sankt Petersburg 1819,
Buz@u 1854 1856 }i Sibiu 1856 1858, au f@cut
^ntr-adev@r din Biblia de la Blaj o Biblie scris@ pentru
un ^ntreg popor, st@p$n@ a limbajului biblic
rom$nesc pe parcursul ^ntregului secol al XIX-lea, cel
mai efervescent din istoria noastr@. Este Biblia pe care
au avut-o ^n fa]@ creatorii literaturii clasice rom$ne}ti,
^ntr-un ev ^n care romanitsmul ^}i avea r@d@cinile de
inspira]ie ^n lumea biblic@. Un secol a creat-o, din
resorturile ad$nci ale trezirii unui popor la o spiritualitate }i cultur@ adecvate vremurilor moderne, un
alt secol a f@cut din ea regina neegalat@ a graiului ^n
care rom$nii au comunicat cu dumnezeirea, pe
vremea c$nd ^}i creau un viitor de na]iune suveran@
}i unitar@. Abia acum, ^n lumina acestui destin trasat
de m$na lui Dumnezeu, se poate ^n]elege ad$ncimea
premonitiv@ a ^nd$rjirii lui Samuil Micu de a realiza
Septuaginta rom$neasc@, prin care a rupt barierele
confesionale dintre rom$ni la capitolul lecturii divine.
Aceea}i vrere divin@ a hot@r$t apoi ca Biblia de la
Blaj s@ r@zbat@ p$n@ ^n secolul pe care ^l ^ncheiem
acum. %n 1914, Sf$ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Rom$ne d@ la lumin@ prima edi]ie a Bibliei sinodale
rom$ne}ti.460 Noua Biblie, o realizare excep]ional@,
este ^n structur@ aceea}i cu textul stabilit de Samuil
Micu. Cu toat@ aceast@ fidelitate, ea nu poate fi
considerat@ o edi]ie a Bibliei de la Blaj, a cincea.
Ac]iunea Sf$ntului Sinod asupra textului }i asupra
concordan]elor a produs schimb@ri care fac din edi]ie
un salt calitativ autonom, pe un f@ga} de tradi]ie textual@ trasat de smeritul ^ntr@ ieromona}i Samuil
Micu din m@n@stirea Blajului. Astfel, prin Biblia
sinodal@, el ^ntinde prinosul genialei sale trude
spirituale p$n@ la noi, smeri]ii admiratori ai muncii
sale de titan. C@ci, ^n lumina acestui str@lucitor arc
peste timp, Biserica Rom$n@ Unit@ a dat, din cuibul
de lumin@ al Blajului }i cu talentul binecuv$ntat al lui
Samuil Micu, cea mai mare }i mai important@ carte
din cultura rom$neasc@. Apele vremii au sp@lat toat@
zgura de patimi omene}ti legate de destinul material
al operei, pentru a r@m$ne sufletelor noastre, curat@
}i dincolo de orice atingere lumeasc@, etern@, Cartea
C@r]ilor.
IOAN CHINDRI{

Bibliia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii ceii Vechi }i a cei Noao, dup@ originalul celor }eptezeci }i
doi de t@lcuitori din Alexandria, tip@rit@ ^n zilele Prea^n@l]atului nostru ^mp@rat Fran]isc Iosif I, supt priveghiarea
}i binecuv$ntarea preasfin]itului domn Andreiu baron de {aguna, dreptcredinciosul episcop al Bisericei GrecoR@s@ritene Ortodoxe ^n Marele Principat al Ardealului, comander al Ordinului Leopoldin cesaro-reg. austriac
}i sfetnic dinl@untru de stat al Maiestatei Sale Chesaro-Rege}ti Apostolice. Sibiiu, cu tipariul }i cu chieltuial@
tipografiei de la Episcopia dreptcredincioas@ R@s@ritean@ din Ardeal, la anul domnului 1856 1858. Format
folio de Biblie, XXI [XXI] + 920 + 240 p.
460
Biblia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a celei Nou@. Tip@rit@ ^n zilele Majest@]ii Sale
Carol I, regele Rom$niei, ^n al 49 an de sl@vit@ domnie. Edi]ia Sf$ntului Sinod. Bucure}ti, Tipografia c@r]ilor
biserice}ti, strada Principatelor Unite 60. 1914. %n format 40 alungit, 1646 pagini.
459

68