CREȘTINISMUL

ASTĂZI
- Proiect la Istoria Bisericii Universale –

 Avîrvarei Alexandru  Ceai Gabriel

 Buburuz Petru  Cimpoi Dumitru

Clasa a XII – a A
- 2019 -
 Contextul creștinismului de astăzi

■ În contextul creștinismului de astăzi putem vorbi de existența unei

pluralități ecleziastice în cadrul căreia au avut loc nenumărate încercări
de identificare a Bisericii în lumea modernă:
• Un minim doctrinar (Mărturisirea lui Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Sf. Duh, New Delhi,
1961)
• Comunitatea conciliară (Nairobi, 1975)
• lntercomuniunea (Uppsala, 1968)
• Documentul Botez-Euharistie-Ministerium (BEM)
 Aceste teme au fost discutate în cadrul Adunărilor generale ale
Consiliului Ecumenic, dar mereu a reieșit adevărul despre Biserică
 „Dezvoltarea” Bisericii

■ Perioadele de „dezvoltare” ale Bisericii NU fac parte din

misiunea ei.
■ Perioade de „dezvoltare” = încercări limitate de influențe
sociale de a justifica „supremația” Bisericii (Biserica Romano-
Catolică) sau inexistența ei în societate (Biserica nevăzută,
cea Protestantă)
 IZOLAREA Bisericii
de lume

„dezvoltarea”
Bisericii
confundarea
Bisericii cu o
STRUCTURĂ
SOCIALĂ

! În epoca apostolică au existat Biserici, dar NICIODATĂ nu au fost izolate una de cealaltă.
! NU POT EXISTA BISERICI ALTERNATIVE !
 Despărțirea Bisericilor creștine
■ În epoca primară, Biserica s-a confruntat cu vechile credințe şi cu
violente persecuții, dar n-a existat „diferență" doctrinară între
Biserici. Abaterile doctrinare, eresurile, gâlcevile şi schismele au
fost rezolvate de Biserică prin hotărârile Sinoadelor ecumenice.
■ Titulaturi precum Biserica bizantină, coptă, siriană sau Biserica
romană, galicană, irlandeză, nordică, au fost doar denumiri date
de către istorici-sociologi care nici nu aparțin unei Biserici sau
confesiuni sau nu împărtășesc nicio credință religioasă.
■ BISERICA NU POATE FI DECÂT A LUI DUMNEZEU ŞI
MÂNTUITOARE PENTRU OAMENI.
 Configurația creștinismului de astăzi
I. Biserica Răsăritului (Biserica Ortodoxă) cu:
a) Scaunele apostolice ( Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim )
b) Bisericile locale:
1. Patriarhia Moscovei, Patriarhia Serbiei, Patriarhia Română, Patriarhia
Georgiei, Patriarhia Bulgară
2. Arhiepiscopia Ciprului, Arhiepiscopia Atenei, Arhiepiscopia Finlandei;
Mitropolia Cehoslovaciei şi Mitropolia Poloniei
• Aproape toate aceste centre autonome şi autocefale au oferit jurisdicție
unor Eparhii misionare, pe toate continentele.
• Bisericile Ortodoxe au unitate de dogmă, cult, canoane.
 Configurația creștinismului de astăzi
II. Bisericile Orientale ( Bisericile Ortodoxe Necalcedoniene)
• Ele sunt destul de apropiate de Biserica Ortodoxă
• La aceste Biserici nu există o Mărturisire de credinţă comună, dar au în schimb
autonomie şi autocefalie de timpuriu.
• Cele mai importante sunt:
1. Biserica Coptă-monofizită din Egipt - melchită (o parte trecută la uniație)
2. Biserica Ortodoxă Etiopiană
3. Biserica din Sinai
4. Biserica Apostolică Armeană cu trei patriarhate:
a) Ecimiazin - Patriarhatul şi catolicosatul suprem
b) Patriarhatul de Ankara
c) Patriarhatul de Ierusalim
• Biserica Ortodoxă, încă din 1966, a inițiat un dialog tematic teologic cu Bisericile
Vechi-Orientale.
 Configurația creștinismului de astăzi

III.Biserica Romano-Catolică ( Biserica Apuseană până la reformă )

• Se află sub conducerea unui singur ierarh, anume Papa, dar în care
există şi Biserici catolice naționale cu evidentă tendință de
autonomie.
• Cu Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă a intrat în dialog.
Acest dialog a căpătat o importanță deosebită prin schimb de ierarhi
la vârf, culminând cu Pelerinajul Papei Ioan-Paul II în România (7-9 mai
1999).
• La Mişcarea ecumenică, Biserica Romei participă cu statut de
observator.
 Configurația creștinismului de astăzi

IV. Bisericile Vechilor Catolici

• Au centrul la Utrecht (Uniunea de la Utrecht)
• Sunt rupte din Biserica Romano-catolică şi au misiuni în
diferite regiuni ale globului.
• Au intrat în dialog cu Biserica Ortodoxă, duc tratative cu
Vaticanul şi practică intercomuniunea cu Biserica
Luterană din Suedia şi cu Biserica Angliei.
 Configurația creștinismului de astăzi
V. Comuniunea Anglicană
• Au trei categorii de „Biserici”: a) înaltă, b) de mijloc și c) de sus, cu
nenumărate denominațiuni creştine şi congregații.
• Comuniunea Anglicană practică intrecomuniunea cu Biserica Luterană
din Suedia, cu Bisericile Vechi Catolice, cu Bisericile Reformate.
• Întreține dialog ecumenic cu Biserica Ortodoxă, cu Biserica Romano-
Catolică, cu Biserica Metodistă.
• Acceptă teoria „ramurilor” în ceea ce priveşte „doctrina" şi rezolvă
diferențele confesionale şi unele probleme specifice anglicanismului
prin Conferinţele Lambeth
• Relații de apropiere de o nuanță specifică există între Biserica Ortodoxă
Română şi Biserica Angliei încă din 1935-1936.
 Configurația creștinismului de astăzi
VI. Bisericile Reformei
1. Bisericile Evanghelice
2. Bisericile Reformate
• Acestea au intrat în dialog teologic ecumenic şi bilateral cu celelalte Biserici.
• Motto-ul „Timpul nostru, timp de dialog, înţelegere şi apropiere”, a determinat
toate aceste Biserici să activeze în Mişcarea ecumenică, în cunoscutele sale
organizații , să creeze nuclee ecumenice în diferite tări, continente sau
regiuni şi să atragă în cercul lor puzderia de grupări ecleziastice sau de adepti
„creştini" şi necreştini, în uriaşa operă pentru împlinirea Testamentului
Mântuitorului Hristos: „ca toti să fie una” (Ioan XVII, 2).
• Aria ecumenismului s-a întins şi la religiile necreştine (mozaice, musulmane,
budiste, confucianiste, şintoiste ), precum şi la religiile naturiste, fiindcă toti
cred într-un Dumnezeu indiferent de cum îl înțeleg.
 Concluzii

■ Biserica lui Hristos nu poate fi decât Una, Sfântă,

Sobornicească şi Apostolească, celelalte biserici sunt nişte
anexe mai mult sau mai puțin apropiate de însuşirile ce
identifică atât Trupul lui Hristos - Biserica, precum şi
mădularele Sale, adică membrii credincioşi cărora li s-a
împărtăşit harul Sfântului Duh prin tainele Bisericii.
 Bibliografie

■ Diac. P. I. DAVID, Invazia Sectelor, vol. III, Europolis,

Constanța, 2000.
■ Jean Meyendorff, Biserica Ortodoxă – ieri și azi,
Anastasia, 1996