- provincie romană de rang imperial, Dacia a cuprins următoarele regiuni de astăzi:
Transilvania, Banat, Oltenia, vestul Munteniei. Era condusă de un guvernator imperial care purta titlul de legatus augusti, avea capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa; - provincia a fost reorganizată administrativ în timpul împăraților Hadrian și Marcus Aurelius, fiind împărțită inițial în Dacia Superior și Dacia Inferior, ulterior în Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis și Dacia Malvensis. - Dacia romană, ca și Dobrogea, a cunoscut un intens proces de colonizare cu populații latinofobe venite din toate colțurile Imperiului Roman. A fost supusă unei urbanizări intense, specific romane, formându-se orașe de tipul municipiilor și coloniilor ( de rang inferior); - printre orașele întemeiate în Dacia romană, s-au numărat Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Napoca ( azi, Cluj Napoca), Drobeta ( azi, Drobeta Turnu Severin ), Apulum( azi, Alba Iulia); -principalii factori care au contribuit la romanizarea dacilor au fost: armata romană, veteranii, administrația, jusiția romană, coloniștii, limba latină, religia romană; - dacii liberi reprezentau populația geto-dacă neinclusă în provincia romană Dacia. - retragerea armatei și administrației romane din Dacia ( 271 d.Hr) a marcat încetarea stăpânirii romane în provincie. Aceasta a fost decisă de împăratul roman Aurelian, confruntat cu imposibilitatea apărării provinciei în fața atacurilor dacilor liberi și ale goților germanici, în condițiile crizei economice și militare din imperiu. - religia creștină a pătruns în Dacia prin intermediul coloniștilor și a militarilor romani. În urma Edictului de la Milano ( 313), prin care împăratul Constantin cel Mare acorda liberate de cult creștinilor, a început organizarea primelor episcopii la Dunărea de Jos și întemeierea basilicilor. În anul 391, impăratul Theodosius I sau Teodosie cel Mare(379-395) a interzis cultele păgâne și, astfel, s-a organizat biserica creștină în zona Dunării. - creștinismul s-a răspândit în limba latină, contribuind la continuarea procesului de romanizare în rândul autohtonilor. - termenii creștini de bază în limba română provin din limba latină: biserică, cruce, dumnezeu, înger, botez, Paște, altar; - obiecte creștine din secolele IV-VI au fost descoperite la Biertan (județul Sibiu), Porolissum ( Moigrad, județul Sălaj), Luciu ( județul Ialomița), Apulum (Alba Iulia) și Sucidava ( Celei, județul Olt).