osif Sava 

(n. Iosif Segal [3], n. 15 februarie 1933,[1] Iași, România – d. 18 august 1998,

[2]
 București, România) a fost un muzicolog român, realizator de emisiuni radio și de televiziune,
provenit dintr-o familie evreiască în care se făcea muzică de peste trei secole.
Tatăl său a fost multă vreme violonist la Filarmonica din Iași. Bunicul său, care a fost unul din
colaboratorii lui Gavriil Musicescu, a condus corul Mitropoliei din Iași. Străbunicul său a fost
printre primii absolvenți ai Conservatorului înființat de Al. I. Cuza.[4]

Cuprins

 1Studiile
 2Cariera

o 2.1Muzică de cameră

o 2.2Muzicologie și popularizarea muzicii culte

o 2.3Evreitate

o 2.4Opera literară și publicistică

o 2.5Distincții

 3Sfârșitul vieții

 4In memoriam

 5Publicații

 6Note

 7Legături externe

Studiile[modificare | modificare sursă]

Casa de pe Str. Ipsilanti nr. 1 din Iași în care a locuit între anii 1944-1951 studentul Iosif Sava. Pe această
casă a fost amplasată o placă comemorativă din marmură.

Studiile și le-a început la Iași, întâi la Conservatorul Municipal (1944-1945), Academia de muzică
George Enescu (1945-1947), Institutul de Artă (1947-1949) și Liceul de Artă (1949-1951), apoi la
Conservatorul Ciprian Porumbescu din București (1962-1966) cu Constantin
Constantinescu (teorie și solfegiu), Achim Stoia (armonie, contrapunct, forme muzicale), George
Pascu (istoria muzicii, muzică de cameră) etc. Între 1951 și 1955 a urmat și Facultatea de
Filozofie de la Universitatea din București, fiind licențiat în 1955.

Cariera[modificare | modificare sursă]
Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]
Profesia sa de bază era cea de clavecinist și pianist, pe care a exercitat-o din 1974 până în 1987,
în cadrul multor formații de muzică de cameră, între care Ars Rediviva, Quodlibet
Musicum și Consortium Violae, precum și ca partener de muzică de cameră al multor soliști
români de marcă. Turnee artistice în Bulgaria, Germania, Italia, Țările de Jos, Spania, Elveția,
Cuba și U.R.S.S. A dat și concerte de orgă.

Muzicologie și popularizarea muzicii culte[modificare | modificare sursă]

În afară de interpretarea muzicii, a fost pasionat și de comentarea fenomenului muzical. Din 1949
până în 1951 a fost colaborator al ziarului "Opinia" din Iași.
În 1951 și-a început activitatea de editor muzical la Radiodifuziunea Română. Din 1972 a realizat
aici radioprogramul săptămânal "Invitațiile Eutherpei". În paralel, a realizat și emisiunile "Cronica
muzicală" și "Viața muzicală în actualitate".
În 1980 a început activitatea la televiziune, pe programul 2 al TVR, realizând săptămânal
emisiunea "Serata muzicală TV", emisiune ce a fost scoasă din grila de programe în 1985. În
1990 Iosif Sava a reluat emisiunea, pe care a realizat-o ca pe un forum de discuție cu cei mai
reprezentativi oameni de cultură români, gravitând în jurul muzicii, dar cu trimiteri la politica
culturală și la problemele contemporaneității. Ciclul de emisiuni a fost întrerupt brutal în mai 1998,
când Iosif Sava a fost îndepărtat, prin pensionare intempestivă, din televiziunea Română, cu care
avusese o îndelungată colaborare: în perioada 1990-1993, Iosif Sava a fost redactor-șef al
Departamentului de Muzică din TVR, iar din 1993 până în 1998 redactor-șef al redacției culturale
TVR. In 1997 fusese chiar numit director interimar al Departamentului Viața Spirituală, Cultură și
Educație din TVR. Soția sa, Marghit Sava, își amintește de sfârșitul activității la TVR: În ziua în
care a împlinit 65 de ani, domnul Stere Gulea, directorul TVR de atunci, s-a debarasat de el ca
de–o mănușă veche. Fără nimic, niciun cuvânt … Iosif Sava … s-a întors, fără a spune vreun
cuvânt, și a plecat. Avea amărăciune în suflet. Nu se aștepta la așa ceva.[5]
A trecut la postul "PRO TV" pentru a continua emisiunea, iar din iunie a încheiat un contract cu
postul "Acasă TV", pentru a realiza o nouă emisiune, numită "Salonul muzical Acasă - Lista lui
Sava".

Evreitate[modificare | modificare sursă]
Nu s-a sfiit să-și manifeste evreitatea în anii în care destui intelectuali evrei treceau pe vizavi,
când întâmplarea îi aducea prin fața Templului Coral. Nici să protesteze public împotriva
manifestărilor antisemite, negaționiste, xenofobe, răbufnind după '89. Din cele peste 40 de cărți
dedicate muzicienilor lumii, care-i poartă semnătura, câteva, publicate de Hasefer - Harpiștii
regelui David, Muzicieni pe acoperiș, Variațiuni pe o temă de Chagall -, sunt minienciclopedii
despre valorile muzicale evreiești[6].

Opera literară și publicistică[modificare | modificare sursă]

A fost și un scriitor prolific, scriind 44 de cărți, 35 din ele despre muzică, și peste 6.000 de
articole.

Distincții[modificare | modificare sursă]
Din 1972 a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR), a fost
distins cu o serie întreagă de premii, între care Premiul Academiei Române, șase premii ale
UCMR, patru premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România, Premiul Colegiului
Criticilor Muzicali (1980); premiul Revistei Actualitatea muzicală; Premiul I (1981) și Premiul
pentru activitatea deosebită de critic muzical (1983) la Festivalul Național "Cântarea României".
În 1996 a primit Premiul Centrului Internațional Ecumenic pentru Dialog Spiritual "Pamfil Șeicaru".
[7]

Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]

Ultima perioadă a vieții și-a trăit-o într-un imobil situat la intersecția străzilor Sf. Voievozi cu Str.
Vănătorilor.
O ocluzie intestinală l-a obligat ca duminică, 12 iulie 1998, la ora 18.30, să se interneze de
urgență în Clinica de Chirurgie din cadrul Spitalului Universitar București. După consultul medical
s-a ajuns la concluzia că pacientul necesită imediat o intervenție chirurgicală, care a fost
efectuată de către o echipă condusă de prof. dr. Radu Palade[8].
Din păcate, deși operația a reușit, o infecție nosocomială postoperatorie, dobândită în clinica de
chirurgie, i-a curmat prematur viața, pe 18 august 1998.

Mormântul său din Cimitirul Filantropia din București

In memoriam[modificare | modificare sursă]
Placa memorială amplasată pe blocul din str. Sfinţii Apostoli 6, Bucureşti, în care a locuit Iosif Sava

Începând cu anul 2005, Școala de muzică și arte plastice nr.1, din București, înființată prin
hotărârea HCM 1260 în anul 1959, a primit numele de "Iosif Sava" în memoria marelui muzicolog
român și se află în parteneriat cu fundația ce-i poartă numele.
Din septembrie 1998, Fundația ACCUMM, avându-l ca președinte pe scriitorul și cineastul Petru
Maier Bianu (2 septembrie 1947 - 22 august 2011) organizează Stagiunea muzicală ”Iosif Sava”,
găzduită generos de Muzeul Municipiului București, la Palatul Șuțu.
Bustul lui Iosif Sava

Numele lui Iosif Sava a fost atribuit unei piațete de lângă Universitatea Națională de Muzică
București, aflată la intersecția străzilor Dr. Sion, Șipotul Fântânilor, Ion Brezoianu și Poiana
Narciselor, unde a fost amplasat un bust al cunoscutului muzicolog[9].

Publicații[modificare | modificare sursă]
 1971 - Ghid de operă: explicarea acțiunii scenice a 140 lucrări a 86 compozitori, în
colaborare cu Gabriela Constantinescu, Daniela Caraman Fotea, Grigore Constantinescu,
București, Editura Muzicală.a Uniunii Compozitorilor.
 1973 - Ghid de balet, în colaborare Daniela Caraman Fotea, Grigore Constantinescu,
București, Editura Muzicală.

 1976 - Silvia Șerbescu: Ghid biografic, în colaborare cu Florian Șerbescu, București,

Editura Muzicală.

 1979 - Dicționar de muzică, în colaborare cu Luminița Vartolomei, București, Editura

Științifică și Enciclopedică.

 Sava, Iosif (1980), Teritorii muzicale românești: dialoguri, evocări, București: Editura

Muzicală.

 1982 - Amintirile muzicienilor români: dialoguri evocări, confesiuni, București, Editura

Muzicală.

 1983 - Istoria muzicii universale în date, în colaborare cu Petru Rusu, București, Editura
Muzicală.

 Sava, Iosif (1984), Iubiți muzica secolului XX: fișe, eseuri, conspecte, București: Editura
Albatros.

 1984 - Idealurile lui George Enescu. Șase decenii pe estrada Ateneului: amintiri în

colocviu - Vol. 1/ Alexandru Rădulescu, Iosif Sava, București, Editura Muzicală.

 1985 - Dirijori români. Șase decenii pe estrada Ateneului: amintiri în colocviu - Vol.
2/Alexandru Rădulescu, Iosif Sava, București, Editura Muzicală.
 1985 - Polifoniile unei vieți. Arta Florescu în dialog cu Iosif Sava Vol. 1, București, Editura
Muzicală.

 1985 - Bucuriile muzicii: fișe, eseuri, conspecte, București, Editura Muzicală.

 1986 - Prietenii muzicii, București, Albatros.

 1986 - Patima muzicii / David Ohanesian, Iosif Sava, București, Editura Muzicală.

 1986 - Muzică și literatură: scriitori români. Vol. 1./ Zoe Dumitrescu Bușulenga, Iosif
Sava, București, Cartea Românească.

 1987 - Muzică și literatură: scriitori români. Vol. 2./ Zoe Dumitrescu Bușulenga, Iosif Sava,
București, Cartea Românească.

 1987 - Muzicienii Iașului/ George Pascu, Iosif Sava, București, Editura Muzicală.

 1987 - Contrapunct liric. Arta Florescu în dialog cu Iosif Sava Vol. 2, București, Editura
Muzicală.

 1987 - 1001 audiții: fișe, conspecte, eseuri, București, Editura Muzicală.

 1987 - Euterpe vinzesban, București, Editura Kriterion.

 1988 - Constelația Madrigal. Marin Constantin în dialog cu Iosif Sava, Ediția I, București,

Editura Muzicală; Ediția II, București, Editura Muzicală, 1993

 Sava, Iosif (1989), Cu Ludovic Spiess prin teatrele lirice ale lumii, București: Editura
Muzicală.

 1989 - Eminescu și muzica/ Zoe Dumitrescu Bușulenga, Iosif Sava, București, Editura
Muzicală.

 1989 - Scrisori/ Constanța Erbiceanu. Vol. I; ediție îngrijită și comentată de Iosif Sava,

București, Editura Muzicală.

 Sava, Iosif (1990), Sonorități americane: Jurnal, București: Editura Muzicală.

 1991 - Ștefan Niculescu și galaxiile muzicale ale secolului XX, București, Editura
Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicienilor din România.

 1991 - Orga lui Iosif Gerstenengst, București, Arhiepiscopia Romano-Catolică.

 1992 - Scrisori / Constanța Erbiceanu. Vol. II; ediție îngrijită și comentată de Iosif Sava,
București, Editura Muzicală.

 1992 - Și marii muzicieni au fost copii. Vol. 1, în colaborare cu Ana Maria Urlea,
București, Editura Ion Creangă.

 Sava, Iosif (1992), Eugenia Moldoveanu și vocile veacului, București: Editura Romfel.

 Sava, Iosif (1992), Jurnal muzical german, București: Editura Romfel.

 Sava, Iosif (Antologie) (1992), Fundația Brambach și talentul muzical românesc,

București: Editura Excelsior.

 Sava, Iosif (1993), Itinerare muzicale, București: Editura Libra.

 1993 - Muzică și muzicieni, în colaborare cu Luminița Vartolomei, București, Romfel.

 Sava, Iosif (1993), Constelația Madrigal. Marin Constantin în dialog cu Iosif Sava, Ediția
a II-a, București: Editura Muzicală.

 1994 - Muzică și literatură: scriitori români. Vol. 3./ Zoe Dumitrescu Bușulenga, Iosif Sava,
București, Cartea Românească.

 Sava, Iosif (1994), Jurnal pe portative. Vol. 1: (31 octombrie 1989 - 1 aprilie 1990),
București,: Editura Roza Vânturilor.

 Sava, Iosif (1995), Dosare muzicale. Jurnal pe portative: (5 septembrie 1991 - 15

februarie 1992), București: Editura Expansion-Armonia.

 Sava, Iosif (1995), Muzica în zgomotul lumii: (8 martie 1991 - 4 septembrie 1991),

București: Editura Du Style.

 Sava, Iosif (1995), Muzica la sfârșitul mileniului: (4 august 1994 - 13 februarie 1995),

București: Editura Info-Team.

 1995 - Muzicieni evrei, Ottawa, Editura Badian

 Sava, Iosif (1995), Muzicieni evrei de la noi și din lume. Muzicanții pe acoperiș - Vol. 1
(1995); Variațiuni pe o temă de Chagall - Vol. 2 (1997); Harpistii Regelui David - Vol. 3
(1998), București: Editura Hasefer.

 Sava, Iosif (1995), Muzicienii lui Marconi. Vol. I, București: Editura Scripta.

 Sava, Iosif (1995), Seismograf muzical. (3 august 1992 - 20 februarie 1993), București:

Editura Albatros.

 1996 - Majestatea Sa...Muzica: Jurnal: (14 februarie 1995 - 18 septembrie 1995),

București, Holding Reporter.

 Sava, Iosif (1996), Simfonia destinului. Personalități românești la Seratele muzicale (Vol.

I - cu Ion Cristoiu, Dinu C. Giurescu, Ioan Grigorescu, Ion Iliescu, Dan Amedeo Lăzărescu,
Gabriel Liiceanu, Cristian Mandeal, Nicolae Manolescu, Radu Palade, Al. Paleologu, Mihai
Sora, Diana Turconi, Doina Uricariu. Personalități românești la Seratele muzicale; Vol. II - cu
Mircea Albulescu, Călin Anastasiu, Șt. Aug. Doinaș, Mircea Dinescu, Caius T. Dragomir,
Anca Harasim, Ion Ianoși, Mircea Iorgulescu, H.-R. Patapievici, Adrian Păunescu, Andrei
Pippidi, Alin Teodorescu, Răzvan Theodorescu), Cuvânt înainte de Iosif Sava și Prefață
de Dorin Popa, București: Editura Integral, ISBN 973-97781-0-0.

 1996 - Radiografii muzicale: 6 Serate TV cu Horia-Roman Patapievici, Octavian Paler,

Nicolae Breban, Aurel Stroe, Nicolae Constantin Munteanu, George Pruteanu - Iași, Polirom.

 1997 - Invitații Eutherpei: 8 serate TV cu Alexandru Zub, Alexandru Paleologu, Dorin

Tudoran, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Alina Mungiu, Gheorghe Buzatu, Florin
Constantiniu, Ion Cristoiu, Cristian Popișteanu, Mircea Suciu, Stelian Tănase, Andrei Pleșu,
Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș -, Iași, Polirom.

 1997 - Muzică...bine temperată: jurnal pe portative: (2 aprilie 1990 - 4 septembrie 1990),

cu o prefață de Elena Zottoviceanu, București, Universal Dalsi.

 1997 - Orizonturi muzicale: muzica noastră cea de toate zilele: jurnal 27 august 1993 - 15
ianuarie 1994, Craiova, Scrisul Românesc.

 1997 - Poli(tico)fonii - Jurnal (17 iunie 1996 - 27 februarie 1997), Iași, Polirom.

 1997 - Mică enciclopedie muzicală, în colaborare cu Luminița Vartolomei, Craiova, Aius.

 1997 - Dublu recital - Nicolae Cajal - Iosif Sava. Caietele culturale, București, Realitatea
evreiască.

 1998 - Lista lui Sava. Personalități românești la ''Seratele muzicale,, (Vol. I și II),
București, Editura Du Style.

 1998 - Muzica și spectacolul lumii: 10 Serate TV cu Mihai Șora, Sergiu Celibidache, Radu
Palade, Alexandru Paleologu, Dan Grigore, Andrei Șerban, Cristian Tudor Popescu, Dan
Setlacec, Iași, Polirom.

 1998 - Claviaturile timpului: jurnal pe portative: (19 septembrie 1995 - 15 iunie 1996), Iași,
Polirom.

 1998 - Muzică și politică: pagini din ''Jurnalul pe portative,,: (1 martie 1997 - 20

septembrie 1997), Craiova, Aius.

 1998 - Ultimul jurnal pe portative: socio-solfegii (21 septembrie 1997 - 6 marie 1998);
dicteuri paramuzicale (7 martie 1998 - 10 iulie 1998), București, Editura Muzicală a Uniunii
Compozitorilor și Muzicienilor din România.

 2001 - Ecranele vieții muzicale: însemnări din cotidian (16 februarie 1992 - 1 august
1992), București, Paidea.

 2003 - Muzica sub reflectoare: pagini de jurnal: 2 martie 1993 - 26 august 1993, cu o
prefață de Doina Uricariu, București, Editura Du Style.