Elena Farago 

(n. 29 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă română

care a compus poezii pentru copii. Creațiile cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”,
„Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.

Cuprins

 1Date biografice
 2Distincții

 3Volume de versuri

 4Volume pentru copii (versuri și proză)

 5Traduceri

 6Referințe

 7Legături externe

Date biografice[modificare | modificare sursă]

S-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a
rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici.
În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un
frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact
cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț.
Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică
prima poezie în ziarul România muncitoare.
În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae
Iorga, a cărui prietenă și confidentă a fost.[1] Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi
evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost
arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său,
Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța.
Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru
volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Șoaptele
amurgului, Din traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920.
În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe
care o va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuții deosebite în ceea ce
privește regulamentul de organizare și de funcționare al bibliotecii, fișarea cărților și ținerea unei
evidențe corecte de aranjare a publicațiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecțiilor prin
achiziții și donații. În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion
Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară Năzuința, la care au colaborat: Simion Mehedinți, Ion
Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a
patronat și revista educativă pentru copii și tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).
Elena Farago s-a stins din viață în 1954 la Craiova, după o lungă suferință.

Distincții[modificare | modificare sursă]
 Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte din
umbră (1908) și Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Șoaptele amurgului (1920)
și Din traista lui Moș Crăciun (1920).
 Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui motan (1924)
 Premiul Internațional „Femina” (1924)

 Premiul Național pentru Literatură (1938)

 Medalia „Bene Merenti” - clasa I și „Ordinul Meritul Cultural” - Cavaler clasa a II-a din
partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare.

Volume de versuri[modificare | modificare sursă]

 Versuri (1906)
 Șoapte din umbră, Craiova, Ramuri, 1908

 Traduceri libere (1908)

 Din taina vechilor răspântii, Craiova, Ramuri 1913

 Șoaptele amurgului (1920)

 Poezii alese (1924)

 Nu mi-am plecat genunchii, Craiova, Tiparul prietenii științei, 1926

 Poezii (1937)

Volume pentru copii (versuri și proză)[modificare | modificare

sursă]

 Pentru copii (2 volume: I 1913, II 1920), București, Editura Ramuri, 1912;

 Copiilor (1913)

 Din traista lui Moș Crăciun (1920)

 Bobocica (1921)

 Să nu plângem (1921)

 Să fim buni (1922, proză)

 Ziarul unui motan (1924, proză)

 Într-un cuib de rândunică (1925, proză)

 A ciocnit un ou de lemn (1943)

 Într-o noapte de Crăciun (1944)

 4 gâze nazdravane (1944)

 Cățelușul șchiop, București, Editura Ion Creangă, 1989.

Traduceri[modificare | modificare sursă]
Maurice Maeterlinck, Justiția, traducere de Elena Farago, București, Editura Alcalay, 1915.

Referințe[modificare | modificare sursă]
 1. ^ Ghiorghe, Sabina (19 iunie 2015). „Elena Farago, poeta fără copilărie care a scris pentru copii:
„viață de roman, subiect de dramă". A fost prietenă cu Iorga și angajata lui Caragiale”.  Adevărul.
Accesat în  29 ianuarie 2019.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Casa memorială "Elena Farago"
 Versuri la Cercul poeților dispăruți: Elena Farago

 Personalitati: Elena Farago

 Poezii

 Elena Farago, poeta neuitată a vârstei de aur, 19 martie 2011, Adevărul

 Elena Farago - „viață de roman, subiect de dramă“, 20 iulie 2009, Diac. Ioniță
Apostolache, Ziarul Lumina