05/03/2021

 ORIGINEA ŞI SISTEMATICA
 PARTICULARITĂŢI GENETICE ŞI BIOLOGICE
 RESURSE GENETICE
 OBIECTIVE DE AMELIORARE
 METODE DE AMELIORARE
 AMELIORAREA PORTALTOILOR

1
 05/03/2021

Practica cultivării viţei de vie este o activitate

foarte veche, la fel de vechi fiind şi preocupările faţă
de selecţionarea unor forme mai productive şi
superioare din punct de vedere calitativ
Arheologii apreciază că la inceput viţa de vie
a fost “salbatică”, cultivarea ei a fost facută cu
aproape 7000 de ani in urmă, iniţial în Caucaz, apoi,
in partea dintre Turcia, Georgia si Armenia de astăzi.
Din contra, alţi specialişti apreciază că viţa de
vie a apărut acum 9000 de ani I.Hr., in Asia Mică.

Viţa de vie aparţine familiei Vitaceae, familie care cuprinde 11 genuri. Cel
mai important pentru cultură şi pentru ameliorare este genul Vitis.
Genul Vitis prezintă două subgenuri :

V. rotundifolia

Muscadinia
V. musoniana

VITIS GRUPA euro asiatică

( o specie),

Grupa americană
Euvitis (28 de specii)

Grupa asiatică
(40 de specii)

2
 05/03/2021

 Cea mai importantă specie este V.vinifera care cuprinde trei subspecii:

Proles
orientalis

Proles
sativa
occidentalis

Vitis Proles
silvestris
vinifera pontica

caucasica

Proles orientalis cuprinde soiuri de masă, cu boabe mari, ciorchini mari şi răsfiraţi,
cu conţinut mai redus de zahăr în boabe. Acest proles cuprinde şi formele tămâioase
sau cele fără seminţe.

Proles occidentalis cuprinde soiurile de struguri pentru vin foarte productive,

tardive, rezistente la ger, provenite din vestul Europei.

Proles pontica cuprinde tot soiuri pentru vin originare din bazinul Mării Negre.
Acestea prezintă boabe mici sau mijlocii şi sunt tolerante la filoxeră.
Numărul speciilor genului Vitis fiind foarte mare, în ameliorare s-a apelat foarte
puţin la specii din alte genuri .

3
 05/03/2021

Particularităţi genetice şi biologice.

Subgenul
Euvitis are Subgenul
x=19, Muscadinia are
x=20.

Speciile sunt diploide Speciile sunt diploide

2n=38 cromozomi, 2n=40 cromozomi,
încrucişările între încrucişările între
speciile acestui speciile acestui
subgen se realizează subgen si specia
uşor, hibrizii fiind cultivata se realizează
fertili. mai dificil, hibrizii
fiind sterili.

În cadrul speciei V.viinifera ssp.sativa apar destul de frecvent tetraploizi

naturali, având 4x=76 cromozomi . Acestia sunt utilizati in crearea soiurilor cu boabe
mari şi bogate în zahăr.
Din încrucişarea diploizilor cu tatraploizii, artificial au fost obţinuţi triploizi, care
au caractere asemănătoare tetraploizilor, dar fiind total sterili, prezintă fructele fără
seminţe.

4
 05/03/2021

Toate speciile genului Vitis sunt plante alogame. Marea majoritate

sunt specii dioice.

Unele specii prezintă atât flori unisexuate cât şi hermafrodite

(V.vinifera, V.labrusca, V.monticola, V.munsoniana, V.rotundifolia).

În cadrul formelor cultivate de V.vinifera predomină soiurile cu flori

hermafrodite.

Morfologia florală şi funcţionalitatea florilor sunt diverse în cadrul genului

Vitis. Sunt semnalate 5 cazuri .

Florile hermafrodite au o constituţie şi funcţionalitate

hermafrodită. Polenul este fertil, iar polenizarea se poate

realiza atât autogam cât şi alogam. Nu se semnalează
autoincompatibilitate sau autosterilitate.
De cele mai multe ori polenizarea se realizează alogam,
cu ajutorul vântului sau a insectelor. Cele mai multe soiuri
cultivate prezintă astfel de flori.

Florile funcţional femele sunt flori cu morfologie hermafrodită, dar cu polen steril.
Aceste flori pot fi recunoscute având staminele curbate. Astfel de flori apar şi la
V.vinifera ssp.sativa şi ssp.silvestris, dar şi la speciile americane.
Florile funcţional mascule sunt organizate hermafrodit, dar ovarul este rudimentar.
Astfel de flori apar la speciile înrudite şi la unele soiuri folosite ca portaltoi.
Florile femele sunt flori cu ovarul normal dezvoltat, fără stamine. Astfel de flori apar la
speciile dioice, dar se întâlnesc sporadic şi la unele soiuri ale speciei V.vinifera.
Florile mascule sunt flori fără ovar, care apar la formele dioice, iar dintre cele cultivate,
la unii portaltoi.

5
 05/03/2021

Înflorirea unei inflorescenţe

durează câteva zile, iar a unei plante,
până la 2 săptămâni.
Înflorirea are loc dimineaţa,
între orele 6 şi 11, perioadă în care
înfloresc marea majoritate a florilor. O
mică proporţie înfloresc după amiază,
între orele 14 şi 17. Apogeul înfloritului
unui ciorchine are loc din a doua până
în a patra zi de la debutul înfloritului.

Muguri florali de V. v. sylvestris (femele si mascule) si

V. v. vinifera
(A) Muguri florali;
(B) Stamine dupa inlaturarea petalelor;
(C) Pistil;
(D) ovare - 4 ovule

Studiile de determinism genetic al caracterelor la viţa de vie sunt destul de sărace.

Caractere cu determinism Caractere cu determinism

poligenic monogenic

Productivitatea Rezistenţa la boli şi dăunători

Calitatea Forma fructelor

Numărul de ciorchini
Mărimea boabelor
Vigoarea butucilor
Culoarea fructelor
Precocitatea sau tardivitatea
Coacerea lemnului
Forma fructelor

 Cu toate că se cunoaşte modul de tramsmitere a multor caractere (dominant sau

recesiv), puţine gene sunt identificate şi localizate.

6
 05/03/2021

Alegerea metodologiei de ameliorare se face având in

vedere modul de reproducere, în mod obişnuit reproducerea se
face:
- pe cale vegetativă

- prin seminţe.

În cazul înmultirii prin seminţe procesul de ameliorare

durează mai mulţi ani deorece intrarea pe rod a plantelor obţinute
din sămânţă are loc abia după 4 - 5ani.
Acest mod de reproducere se practica când hibridarea
este metoda de bază.
Formele cultivate se înmulţesc exclusiv vegetativ,
dar la înmulţirea prin seminţe se recurge foarte des în
procesul de ameliorare.

Materialul initial e reprezentat de

forme cu variabilitate genotipica si
fenotipica:

specii ale
soiuri diferite specii
unor genuri
cultivate ale genului
înrudite.
Vitis
de origine
americană

de origine
Viţa de vie prezintă 2 mari categorii de forme:
euro asiatică

Speciile americane sunt foarte cunoscute şi li s-a acordat atenţie deosebită

odată cu problemele create de apariţia filoxerei în Europa. Foarte multe dintre aceste
specii se folosesc ca portaltoi sau în ameliorarea portaltoilor.
Subspeciile asiatice sunt mai putin folosite în ameliorare, singura care apare
este Vitis amurensis,

7
 05/03/2021

V.Vinifera

Subspecia silvestris cuprinde forme rustice, care vegetează pe

terenuri stâncoase, fie în zone secetoase, fie în văi cu umiditate
mai mare.
Formele acestei subspecii sunt importante în ameliorarea viţei de
vie pentru gradul ridicat de adaptabilitate la condiţii vitrege de
mediu. Productiv şi calitativ sunt inferioare, ciorchinii şi boabele
fiind mici.

Subspecia caucasica cuprinde forme apropiate de

ssp.sativa, unele cultivate, destul de valoroase în
privinţa adaptabilităţii şi calităţii, foarte rezistente la
atacul de mană şi filoxera.

V.riparia este o specie rezistentă la mană şi filoxeră. Nu suportă solurile

calcaroase. Se foloseşte în ameliorarea portaltoilor, prezentând soiuri
folosite ca portaltoi. Se poate încrucişa cu alte specii americane pentru
crearea unor portaltoi valoroşi.
Dezavantaj: nu suportă solurile bogate în calcar.

8
 05/03/2021

V.rupestris este o specie rezistentă la filoxeră, dar sensibilă la făinare. În condiţiile

ţării noastre, coacerea lemnului este deficitară. Se foloseşte numai ca genitor pentru
rezistenţa la filoxeră, dar direct ca portaltoi nu se foloseşte.

://www.missouriplants.com/Greenalt/Vitis_rupestris_developing_fruits.jpg

V.berlandierii este o specie foarte rezistentă la filoxeră, dar coacerea lemnului şi

înrădăcinarea sunt slabe. Suportă bine solurile calcaroase. Se foloseşte ca genitor
pentru rezistenţa la filoxeră în hibridări cu alte specii americane sau cu forme ale
speciei V.vinifera.

http://winemaking.jackkeller.net/berlandieri.jpg

V.cinerea este rezistentă al boli şi filoxeră şi

foarte sensibilă pe solurile calcaroase. Coacerea
lemnului este slabă. Se foloseşte ca genitor pentru
rezistenţa la boli.

V.labrusca este o specie

americană care prezintă şi
forme rustice cultivate, cu
struguri de calitate bună. Se
foloseşte la îmbunătăţirea
rezistenţei la mană şi filoxeră a
soiurilor roditoare, prin
încrucişări cu soiurile nobile
europene.

9
 05/03/2021

V.rotundifolia este o specie imună la filoxeră şi la

bolile provocate de ciuperci. Cu toate acestea se foloseşte
puţin în ameliorare deoarece se încrucişează foarte greu cu
formele europene.

V.amuriensis este cel mai valoros

genitor pentru rezistenţa la ger. Această
specie este rezistentă şi la atacul de făinare,
rezistă şi la excesul de umiditate şi prezintă
boabe mari şi bogate în zahăr, cu
maturizare foarte precoce. Alături de aceste
caractere valoroase, are şi multe deficienţe:
sensibilitate la mană şi filoxeră, la secetă şi
la excesul de calcar din sol.

Pe lângă soiurile nobile, există în cultură şi multe

populaţii locale valoroase şi hibrizi producători directi.
Folosirea acestora ca genitori în programele de hibridare
are avantajul că multe dintre caracterele nevaloroase ale
speciilor americane, la aceste forme, lipsesc.

 ; Ameliorarea
productivităţii

Ameliorarea Ameliorare
calităţii a epocii de
coacere
 ;

Obiective de
Ameliorarea ameliorare Ameliorarea
rezistenţei la coacerii
secetă lemnului
 .

Ameliorarea Ameliorarea
rezistenţei la rezistenţei la
ger şi iernare boli şi
dăunători

10
 05/03/2021

- , adaptarea la
condiţii speciale
de climă şi sol

obţinerea unor Obiective aptitudini

soiuri cu pentru
struguri fără speciale de recoltarea
seminţe ameliorare: mecanizată

obţinerea unor
soiuri cu flori
hermafrodite

Productivitatea este o însuşire complexă, condiţionată de baza ereditară a genotipului

şi într-o anumită măsură şi de condiţiile pedo-climatice sau de agrotehnica
aplicată.

 :

vigoarea plantelor

densitatea
plantelor
sistemul de cultură
Producţia la hectar
aplicat
depinde de capacitatea de
producţie a fiecărei
plante

11
 05/03/2021

Vigoarea butucilor este foarte mare la toate speciile si toate soiurile.Realizarea

unei anumite vigori şi a unei anumite încărcături de rod se face prin tăieri.
Nu se cunosc gene care să stopeze creşterea până la un moment dat. S a constatat
că în cadrul sp Vitis aestivalis apar forme cu o vigoare mai redusă.

Numărul lăstarilor productivi pe butuc e principalul caracter legat de vigoarea

plantelor, capacitatea de lăstărire la viţa de vie este foarte puternică,numărul optim
de lăstari este controlat prin lucrările de tăiere.

numărul de ciorchini,
Producţia pe butuc mărimea ciorchinilor

mărimea boabelor
• Ca genitori pentru obţinerea ciorchinilor mari se folosesc soiurile de masa, cei mai
buni fiind Muscat de Hamburg.

La soiurile pentru vin o componentă a producţiei e considerată şi randamentul în

must. În selecţie se vor reţine formele care dau un randament minim de 75l
de must -100kg struguri.
Selecţia se poate face şi după producţia pe butuc, limitele minime ale
productivităţii butucului fiind la soiurile pentru masa minim 5kg şi la cele pentru
vin minim 3 kg.

12
 05/03/2021

 Calitatea recoltei are mai multe componente, în funcţie de utilizarea strugurilor.

 La soiurile de struguri pentru vin cel mai important este conţinutul în zahăr şi acizi. Zahărul contribuie la
realizarea unei anumite tării, iar aciditatea (alături de alţi compuşi) realizează gustul şi buchetul.
 La strugurii pentru masă, cele două grupe de substanţe dau gustul şi aroma.

Culoarea fructelor este un caracter cu

ereditate puternică şi foarte stabil. În realizarea
culorii boabelor sunt implicate două perechi de
gene, în funcţie de contribuţia cărora apar cele
trei nuanţe de culoare: negru, roşu sau alb.
Gena dominantă “B” determină culoarea
neagră, iar gena dominantă “R” culoarea
roşie. Formele homozigot recesive(bbrr) vor
avea boabe de culoare albă, iar cele în care
sunt prezente ambele gene dominante,(BBRR)
vor avea nuanţe foarte închise.

Forma boabelor poate prezenta importanţă la strugurii pentru masă,

influenţând aspectul comercial. Caracterul este determinat poligenic
şi s-a constatat că formele rotunjite domină asupra celor alungite.

Aroma este o componentă foarte importantă atât la soiurile pentru masă cât şi la cele pentru vin. Realizarea
aromei este o rezultantă a participării multor substanţe:
 raportul glucide-aciditate,

 proporţia glucozei şi a fructozei,

 prezenţa esterilor şi a aldehidelor,

 natura acestora,

 prezenţa metanolului şi a uleiurilor volatile

 prezenţa unor substanţe astringente.

La strugurii pentru vin se pot face

degustări şi observaţii stabilind gustul şi
aroma, culoarea şi limpezimea mustului.

La strugurii pentru masă se bonitează: Aroma tămâioasă este cea mai

• gustul, apreciată. Atenţie foarte mare
• aroma,
• consistenţa pulpei,
trebuie acordată încrucişării cu
• fineţea pieliţei şi aderenţa acesteia de pulpă speciile americane care transmit
• mărimea seminţelor, hibrizilor arome mai puţin plăcute
• conţinutul în vitamine, săruri minerale, aspecte
şi un gust astringent. Se
puţin avute în vedere în aplicarea selecţiei.
recomandă o becKrossare cu o
formă cu o aromă mai plăcută.

13
 05/03/2021

 Coacerea strugurilor se poate realiza în diferite epoci, putând fi eşalonată pe o perioadă de 3

luni.
 La strugurii pentru masă este necesară existenţa unei game largi de soiuri
pentru a se asigura piaţa cu fructe proaspete, mai ales că păstrarea
strugurilor din soiurile mai timpurii nu se poate face pe o perioadă prea
lungă de timp. În zonele în care toamnele sunt mai scurte şi răcoroase,
cultivarea soiurilor tardive este riscantă pentru că nu se acumulează zahăr
suficient şi calitatea recoltei va fi mediocră.
 La soiurile pentru vin, primordială este calitatea şi nivelul producţiei,
acestea fiind net superioare la formele tardive. Pentru regiunile în care iarna
se instalează mai devreme sunt necesare şi soiuri semiprecoce sau
semitardive, pentru a avea siguranţa coacerii până la recoltat.

Temperaturile din perioada de vegetaţie pot influenţa maturizarea boabelor.

În anii foarte calzi şi secetoşi, coacerea este mai timpurie decât în anii reci. Din
acest motiv, pe parcursul perioadei de vegetaţie trebuie observate toate fazele de
creştere şi dezvoltare, şi făcută o corelare a acestor observaţii cu condiţiile de climă.
La soiurile speciei V.vinifera au fost semnalate unele corelaţii care pot uşura
selecţia în privinţa epocii de coacere. Astfel, între coacerea strugurilor şi durata
perioadei de cădere a frunzelor există o corelaţie directă. Cu cât frunzele cad într-un
interval de timp mai scurt, cu atât coacerea fructelor va fi mai precoce. Alt caracter care
poate fi observat este coacerea lemnului. Epoca de coacere a lemnului coincide cu
intrarea în pârgă a strugurilor. Ca urmare, observând aceste caractere la plantele din
primii ani de viaţă (înainte de rodire) se poate aprecia epoca de maturizare a viitoarei
clone.

 În hibridări, precocitatea este transmisă cel mai fidel de către soiurile precoce cu
origine nordică.

14
 05/03/2021

 Rezistenţa la iernare este un caracter foarte important la viţa de vie, de el depinzând

stabilitatea recoltelor.
Nivelul rezistenţei depinde de foarte mulţi factori : - coacerea lemnului,
- condiţiile iernii ,
- nivelul temperaturilor scăzute din
primăvară.
Viţa de vie nu este o specie foarte rezistentă la ger, soiurile europene cele mai rezistente suportă
geruri de scurtă durată de până la –200C iar speciile sălbatice suportă şi geruri mai aspre.
 Din studiile realizate s-a dedus că rezistenţa la ger este un caracter determinat de un număr
redus de gene minore.
 În creşterea rezistenţei la ger un rol important l-au avut mutaţiile naturale, deoarece
încrucişările naturale ale viţelor europene cu specii mai rezistente nu au fost posibile,
deoarece speciile americane sau asiatice au pătruns în Europa destul de târziu.
 Principalii genitori pentru rezistenţa la ger sunt speciile americane (V.riparia şi V.rupestris),
sau cele asiatice (V.amuriensis şi V.davidii).

 Prin termenul de coacere a lemnului se înţelege acumularea unei anumite cantităţi

de hidraţi de carbon la nivelul coardelor.
◦ Hidraţii de carbon produc o creştere a concentraţiei sucului celular din coarde,
astfel creându-se o mai bună rezistenţă la îngheţ. Se consideră că lemnul este copt
când coardele îşi schimbă culoarea, din verde în gălbui sau brun roşcat.
 Coacerea lemnului are influenţă asupra : - rezistenţei la ger a plantei,
- prinderii la altoire,
- intrării pe rod ,
- a maturizării fructelor.
 Gradul de coacere a lemnului diferă de la un soi la altul şi de la o specie la alta,
asemănător variaţiilor de maturizare a strugurilor.
 Coacerea lemnului este la fel de importantă şi în cazul portaltoilor. Cea mai bună
coacere a lemnului o au portaltoii Riparia Glorie .

15
 05/03/2021

 Viţa de vie nu este foarte pretenţioasă faţă de umiditate, dar pentru zonele mai
secetoase sunt necesare şi soiuri rezistente

 În condiţiile în care se cultivă viţe altoite, rezistenţa la secetă trebuie să fie foarte
bună pentru portaltoii folosiţi.
 Rezistenţa la secetă trebuie îmbunătăţită concomitent cu rezistenţa la temperaturi
ridicate. De regulă, aceşti doi factori de stres acţionează împreună. Soiurile folosite
ca altoi trebuie să-şi păstreze aparatul foliar funcţional în condiţii de deficit hidric şi
arşiţă.
Seceta influenţează producţia, cantitatea, însă calitatea vinului va fi una
superioară. Şi asta datorită cantităţii de zahăr acumulată în fruct datorită căldurii.

Cele mai valoroase surse de rezistenţă la secetă sunt

unele specii americane: V.rotundifolia,
V.aestivalis,
V.lincecunii.

 Viţa de vie este atacată de mai mulţi agenţi patogeni, dar cel mai păgubitor este Plasmopara
viticola, care produce mana viţei de vie. Atacul de mană este bine corelat cu condiţiile de
climă, în special cu umiditatea şi temperatura. În condiţii de umiditate ridicată, la temperaturi
de cel puţin 110C, atacul se poate realiza. Cu cât temperatura va creşte, atacul va fi mai rapid,
temperatura optimă fiind în jur de 200C.

 Sursele de rezistenţă cele mai valoroase se găsesc printre speciile americane: V.riparia,
V.berlandierii, V.rotundifolia şi V.cinerea.
 În funcţie de sursă, determinismul genetic al rezistenţei la mană poate fi monogenic sau
poligenic.
 Determinismul monogenic duce la o necrozare rapidă a ţesuturilor în locul unde s-a realizat
atacul.
 Sistemul poligenic al rezistenţei are acţiune asupra miceliului ciupercii, inhibându-i
dezvoltarea

16
 05/03/2021

Fainarea vitei de vie - Uncinula necator

a - atac pe frunze; b - atac pe ciorchini

Grapevine fan leaf virus

 Alte boli faţă de care sursele de rezistenţă sunt mai puţin cunoscute, sunt micoplasmozele. Cele mai
frecvente în ţara noastră sunt îngălbenirea aurie şi înnegrirea lemnului. Nivelul sensibilităţii diferă de
la un soi la altul, astfel că un studiu riguros al posibililor genitori poate duce la depistarea unor surse de
toleranţă.

Răsucirea frunzelor

Îngălbenirea aurie

Cancerul viţei de vie

17
 05/03/2021

Cel mai periculos dăunător este filoxera. Strategiile de luptă împotriva filoxerei s-au
schimbat de-a lungul timpului.
 Principala şi prima cale de a combate atacul de filoxeră a fost altoirea pe
portaltoi rezistenţi, deoarece atacul la rădăcină este cel mai periculos, neputând fi
combătut pe cale chimică.
 Cea de a doua cale încercată a fost cultivarea unor hibrizi producători direcţi.

Molia strugurilor

Phyloxera vastratix Acarienii (Tetranychus, Eotetranychis,

Penonychis ulmi

Portaltoii de viţă de vie rezistenţi la atacul de filoxeră se creează tot cu

ajutorul speciilor americane, acestea fiind singurele care prezintă gene de rezistenţă.
Cei mai valoroşi portaltoi se obţin prin încrucişări ale acestor specii cu
V.vinifera sau încrucişându-le între ele.
Pentru rezistenţa la filoxeră, dintre speciile americane, cele mai valoroase sunt
V.riparia, V.rupestris, V.berlandieri, V.cinerea.
Crearea unor soiuri nobile rezistente la filoxeră, care să fie cultivate pe
rădăcini proprii rămâne încă o problemă de viitor. Transferul genelor de la speciile
americane este posibil mai cu seamă că diferitele metode ale ingineriei genetice permit
acest lucru, fiind excluse dezavantajele metodelor clasice (a hibridării).
Selecţia formelor rezistente se face numai în condiţii de infecţie artificială,
existând metode de testare.

18
 05/03/2021

Adaptabilitatea la conditiile de mediu

 Cu toate că viţa de vie este o specie cu adaptabilitate foarte bună, există situaţii când sunt
necesare forme şi mai rezistente, în cazul înfiinţării podgoriilor pe terenuri aparte
(nisipuri, soluri pietroase, soluri bogate în calcar) sau în zone cu climă deosebită
(secetoasă, foarte umedă). Astfel de soiuri rezistente, pot valorifica terenuri improprii
pentru alte culturi. Îmbunătăţirea însuşirilor de rezistenţă la factorii de stres este posibilă
în cadrul genului Vitis fiind cunoscute specii valoroase pentru asemenea caractere, atât
printre cele de origine americană, cât şi asiatică

Obţinerea strugurilor fără seminţe

 Strugurii fără seminţe au utilizări speciale. La strugurii de masă sunt apreciate soiurile cu
seminţe puţine şi mici sau chiar cei fără seminţe. La soiurile pentru stafide, lipsa
seminţelor este obligatorie.
 La soiurile pentru stafide, pe lângă lipsa seminţelor, boabele trebuie să mai prezinte şi
alte însuşiri: procent ridicat de substanţă uscată, pulpa moale şi aroma puternică.

Obţinerea de soiuri cu flori hermafrodite

 Crearea soiurilor cu flori hermafrodite este importantă pentru înfiinţarea

plantaţiilor pure şi pentru stabilitatea producţiei de la un an la altul.

 Din studiile efectuate s-a constatat că florile hermafrodite prezintă determinism

monogenic dominant, iar florile unisexuate sunt determinate monogenic recesiv.

19
 05/03/2021

Pretabilitatea la recoltare mecanizată

 Recoltarea manuală a strugurilor este o lucrare costisitoare. Pentru ca această lucrare să se

poată realiza mecanizat, soiurile trebuie să prezinte anumite însuşiri: coacerea să fie foarte
uniformă, sistemul radicular să fie foarte bine dezvoltat pentru ca butucul să fie puternic
ancorat în sol, frunzele să cadă odată cu ajungerea la maturitate a strugurilor şi într-un
interval de timp foarte scurt, iar boabele să fie prinse pe ciorchine mai slab (dar să depăşească
limita sensibilităţii la scuturare).

 Selecţia
 Hibridarea
 Mutageneza
 Poliploidia
 Consangvinizarea
 Metode neconvenţionale

20
 05/03/2021

Selecţia este metoda prin care au fost create un număr foarte mare de soiuri şi au fost
obţinute progrese în privinţa tuturor caracterelor importante.
Aplicarea selecţiei se bazează pe :
variabilitatea pronunţată a unor soiuri vechi
variaţiile mugurale care apar ca efect a mutaţiilor naturale.
 Selecţia variabilităţii naturale se poate aplica eficient în plantaţiile vechi. Pentru a găsi elite
valoroase se explorează un volum mare de material biologic. Butucii se marchează şi până la
selecţia finală se urmăresc mai mulţi ani. Această urmărire constă în efectuarea de măsurători
biometrice asupra fructificaţiilor, dar şi analize de calitate. Butucii care se constată că sunt
valoroşi vor servi ca plante mamă pentru înmulţire în scopul creării unor clone care se vor
testa în culturi comparative.

 Variaţiile mugurale pot fi mai valoroase însă sunt mai greu de găsit deoarece variabilitatea
nouă se manifestă numai la nivelul unei corzi sau a unui lăstar, şi nu la nivelul întregului
butuc.

In cazul selecţiei clonale

 plantele se urmăresc până în anii 3-5 de fructificare şi numai după aceea sunt
supuse înmulţirii spre a fi testate în culturi comparative.

se pot îmbunătăţi vechile soiuri creând soiuri superiore din punct de vedere
productiv, calitativ sau a însuşirilor de rezistenţă.

pot fi create şi soiuri noi atunci când se porneşte de la variaţiile mugurale.

se foloseşte atât în crearea soiurilor folosite ca altoi, cât şi a portaltoilor.

În cazul portaltoilor, unde foarte importantă este rezistenţa la boli şi
dăunători, este necesară aplicarea unor testări în condiţii de infecţie artificială .

21
 05/03/2021

Hibridarea este cea mai utilizată metodă de creare a variabilităţii.

Se aplică în toate variantele, intraspecifică,
interspecifică.
La speciile cu flori hermafrodite trebuie efectuată castrarea formei mamă. Foarte
importantă este alegerea genitorilor. Se recomandă ca genitorul care
prezintă cele mai multe caractere valoroase să fie folosit ca mamă.

 Hibridarea intraspecifică este cea mai folosită. Hibridarea

se realizează uşor, obţinându-se hibrizi fertili. Cele mai valoroase
combinaţii hibride se obţin când se încrucişează soiuri din grupe
ecologice diferite şi când ambii genitori sunt valoroşi. Caracterele
nevaloroase se elimină foarte greu din populaţia hibridă.
 Hibridarea interspecifică este folosită în ameliorarea
însuşirilor de rezistenţă (ger, boli şi dăunători) atât în ameliorarea
soiurilor nobile cât şi a portaltoilor. Hibridările între speciile
subgenului Euvitis reuşesc destul de bine, cele cu specii ale
sungenului Muscadinia fiind mai dificile. Şi în cazul acestor hibridări
alegerea genitorilor are un rol important în obţinerea unor hibrizi cu
puţine caractere nedorite. În general, de la speciile înrudite se
transmit şi multe caractere nefolositoare.

Pentru a mări variabilitatea se recomandă a fi studiată şi generaţie F2 în urma

hibridărilor îndepărtate. Această situaţie este impusă de faptul că de la speciile înrudite
rămânând un număr mare de caractere nefolositoare, indivizii care acumulează numai
caractere favorabile sunt puţini.

Pentru eliminarea mai rapidă a însuşirilor nevaloroase de la hibrizii îndepărtaţi,

cât şi pentru a reface fertilitatea (în cazul în care aceasta este redusă) se recomandă
utilizarea back-cross-ului.
Ca părinte recurent se va utiliza soiul ce aparţine speciei V.vinifera sau a celei
mai valoroase specii, în cazul portaltoilor.
Numărul generaţiilor de back-cross nu poate fi prea mare. Pentru a nu prelungi
foarte mult durata ameliorării , nu se vor practica decât 2-3 back-cros-uri (maxim).

22
 05/03/2021

 Mutageneza este o metodă care a fost încercată cu succes în ameliorarea viţei de

vie.
 Se pot aplica atât factori mutageni fizici cât şi chimici.
Rata mutaţiilor este destul de redusă, însă pot fi afectate unele caractere
morfologice implicate în realizarea productivităţii şi a calităţii (boabe mari, fără
seminţe, coacere precoce, aromă deosebită).

 Unele soiuri răspund mai bine la inducerea de mutaţii decât altele. Acestea trebuie
depistate şi utilizate.

Aplicarea factorilor mutageni se face asupra mugurilor, a vârfurilor de

creştere, a grăunciorilor de polen sau a seminţelor. Pentru a avea şansa depistării
unor mutaţii valoroase, materialul supus mutaţiilor trebuie să fie numeros.

 Selecţia mutantelor valoroase se face după metoda selecţiei clonale.

 Poliploidizarea se realizează prin tratarea vârfurilor de creştere cu colchicină.

Creşterea efectului colchicinei şi o lăstărire mai puternică se obţine dacă în soluţie
se adaugă şi acid giberelic.

 Formele tetraploide sunt mai viguroase, cu boabe mai mari şi sunt lipsite de seminţe
sau au seminţe puţine. Verificarea tetraploizilor se poate face observând caracterele
morfologice specifice lor, dar pentru siguranţă se recomandă studiul citologic. Odată
selecţionate, clonele tetraploide se înmulţesc vegetativ şi pot duce la apariţia unui
soi nou.

 Prin încrucişarea tetraploizilor cu diploizii pot fi create forme triploide. Acestea sunt
forme total sterile, nu produc struguri cu seminţe şi prezintă toate caracterele
specifice tetraploizilor. Faţă de aceştia au avantajul că prezintă o coacere a lemnului
mai bună.

23
 05/03/2021

Consangvinizarea.

Consangvinizarea este o metodă care s-a încercat în scopul

valorificării unor gene recesive ascunse de starea heterozigotă a plantelor.
Rezultatele nu au fost cele aşteptate deoarece ajungerea la un grad ridicat de
homozigoţie prin consangvinizare, necesită foarte mult timp.
Consangvinizarea poate fi folosită şi în scopul valorificării
heterozisului rezultat din încrucişarea unor linii consangvinizate. Valoarea
heterozisului nu justifică cheltuielile cu consangvinizarea.
În plus, heterozisul este foarte frecvent şi la încrucişările dintre soiuri. Hibrizii F1
dintre soiuri, care prezintă heterozis pot fi înmulţiţi vegetativ, astfel heterozisul
stabilizându-se.
Consangvinizarea şi heterozisul sunt metode care au fost încercate, dar s-a renunţat
la ele în favoarea unor metode mai rapide şi cu eficienţă mai bună.

 Culturile “in vitro” s-au dezvoltat foarte mult la viţa de vie.

 Se folosesc pentru: înmulţirea liberă de boli,
Provocarea variabilitatii
(mutageneză “in vitro”, hibridare somatică, etc.).

 Avantajul acestor metode este foarte mare:

 poate fi urmărit un număr mare de plante,
 acestea pot fi supuse testărilor de rezistenţă în spaţii protejate,
 transferarea unor gene de la speciile înrudite devine posibilă fără
a fi transmise şi caractere nedorite.

24
 05/03/2021

Multiplicare Inradacinare

Aclimatizare

Obtinerea unui soi prin androgeneza

25
 05/03/2021

Ameliorarea portaltoilor este un obiectiv permanent în ameliorarea viţei de vie.

 Portaltoii trebuie să prezinte un grad mare de adaptare la diferite condiţii de climă şi sol.

 Foarte bună trebuie să fie afinitatea la altoire cu soiurile nobile. La folosirea speciilor
americane, multe soiuri nu prezintă prindere bună la altoire cu soiurile nobile. Acest defect
a fost îndepărtat prin hibridările efectuate între speciile americane şi V.vinifera.

 Portaltoii trebuie să fie şi rezistenţi la secetă. Pentru aceasta sistemul lor radicular trebuie
să fie profund şi să imprime butucului un foliaj mai redus şi un coeficient de transpiraţie
mic.
 Rezistenţa la ger este o altă însuşire cerută portaltoilor. Aceasta este o caracteristică
ereditară, dar depinde şi de gradul de coacere a lemnului.
 Pentru a se înmulţi rapid, portaltoii trebuie să aibă o mare capacitate de lăstărire şi o
creştere foarte rapidă a lăstarilor pentru a se obţine un număr cât mai mare de butaşi la
unitatea de suprafaţă.
 Nu se poate vorbi despre portaltoi valoroşi dacă nu prezintă o foarte bună rezistenţă la
atacul de filoxeră (chiar imunitate) şi la atacul principalelor boli.

 Aceste caractere şi însuşiri trebuie testate în procesul de ameliorare, portaltoii fiind studiaţi
în culturi comparative.

VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIA ACORDATĂ!

26