Universitatea De Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti

Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare

Rurală
Specializarea: Inginerie si Management în Alimentatie Publică si
Agroturism

REFERAT – PRACTICA BOTANICA

Fasolea
(Phaseolus vulgaris)
 Fasolea
(Phaseolus vulgaris)

Fasolea sau Phaseolus vulgaris este o plantă leguminoasă, agăţătoare anuală care
este originală din America şi este întrebuinţată în bucătărie.

I. Incadrarea sistematica
Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Fabales
Familia : Fabaceae
Genul : Phaseolus
Specia : Phaseolus vulgaris

Regnul Plantae este un imens grup de vieţuitoare care posedă carcteristici

proprii. Toţi indivizii care fac parte din acest regn, sunt cunoscuţi sub titulatura de
plante.

Plantele posedă următoarele caractere:

- sunt organisme pluricelulare,
- au în celula lor o vacuolă centrală mare,
- prezintă organite celulare specifice (cloroplaşti citoplasmatici),
- au capacitatea de a realiza fotosinteza,
- au părţi subterane sau adâncite în alt tip de substrat prin care îşi asigură nutriţia,
- prezintă organe de înmulţire sexuată.

Angiospermele sunt plantele cele mai evoluate si cele mai raspandite de pe

suprafata Pamantului. Ele sunt variate si au o alcatuire completa care le ajuta sa se
acomodeze in diverse conditii de viata. In general ele sunt cunoscute dupa faptul ca au
semintele inchise in fruct.
 Fasolea este o planta dicotiledonata: di = doi; cotiledonul este una din cele doua
parti albe din samanta care depoziteaza hrana

Puteti recunoaste o planta dicotiledonata nu numai dupa cele doua cotiledoane din
samanta ci si dupa urmatoarele insusiri:

 floarea este pe tipul 5(petalele sunt in numar de 5 sau multiplu de 5)sau pe tipul
4 (petalele sunt in numar de 4 sau multiplu de 4);
 frunza are nervuri ramificate;
 tulpina este ramificata;
 radacina este ramuroasa sau pivotanta.

Plantă erbacee anuală, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu
flori albe, albe-verzui, roz sau roSii.
Numeroase plante fabacee cresc în flora spontană a Terrei, de unde câteva specii
au fost luate în cultură, pentru masa verde (furaj), păstăil sau seminţe.
Speciile cu valoare alimentară, sunt cunoscute sub denumirea de leguminoase.
În lista de mai jos, se regăsesc cateva exemple ale acestei familii acestei familii:
- arahida (Arachis hypogea),
- fasolea (Phaseolus vulgaris),
- lintea (Lens culinaris),
 FAMILIA FABACEAE (LEGUMINOSAE) – IMAGINI

II. Descrierea botanica

Rădăcina principală este un pivot care pătrunde la adâncimi diferite şi se

ramifică, mai mult sau mai puţin, în funcţie de specie.

Tulpina variază în funcţie de specie. Este, în general, ramificată şi are

înălţimea cuprinsă între 30 – 60 centimetri la fasolea pitică, şi 200 – 300 centimetri
 la fasolea urcătoare. Portul erect şi formarea ramificaţiilor pe tulpină uşurează
dezvoltarea mecanizată.

Frunzele sunt compuse: trifoliate la fasole. Foliolele au forme şi mărimi

diferite, iar stipelele sunt mai mari decât foliolele la mazăre.

Florile sunt grupate în racem, alcătuite pe tipul 5, ele au structura florală

caracteristică. Caliciul este format din 5 sepale unite, de forme, culori, şi mărimi
diferite. Androceul este alcătuit din zece stamine. Gineceul este format din ovar, cu o
lojă, având mai multe ovule, dintr-un stil lung şi un stigmat măciucat. Înflorirea se
face treptat de la bază spre vârf şi durează la o plantă 10 – 25 zile. Polenizarea este
autogamă.

Fructul este o păstaie de diferite mărimi, forme şi culori, cu una sau mai multe
seminţe în interior, la maturitate este dehiscentă.

Sămânţa are forme, mărimi şi culori foarte diferite, este alcătuită din tegument
şi embrion.

Tegumentul este gros şi greu permeabil, pe suprafaţa lui se observă hilul,

reprezentând locul de fixare a seminţei de pericarp.

Embrionul este format din: două cotiledoane mari, tigelă, muguraş şi radiculă.

Coacerea leguminoaselor se desfăşoară în următoarele faze:

- coacerea în lapte, seminţele sunt verzi şi au conţinutul lăptos;
- coacerea în pârgă, seminţele au consistenţa cerii şi o culoare apropiată de cea
specifică soiului;
- coacerea deplină, seminţele sunt tari, iar păstăile dehiscente plesnesc.
Germinaţia seminţelor de leguminoase este epigeică.

III. Importanta speciei

Importanţa fasolei constă în marea valoare alimentară a boabelor ei. Ele

constituie un aliment bogat în proteine (25 – 28%) şi vitamine foarte nutritive şi
foarte ieftin. Tulpinile de fasole rămase după treierat (vrejii), împreună cu păstăile,
sunt de asemenea bogate în proteine şi reprezintă un bun furaj mai ales pentru oi.
În ţara noastră suprafeţele cultivate cu fasole în cultură pură a crescut mult în
ultimii ani. În plus, pe suprafeţe însemnate, fasolea se cultivă şi intercalat, printre
porumb.
 BIBLIOGRAFIE

http://www.eplante.ro/plante-a-z/fasole-Phaseolus-vulgaris.html

http://www.studentie.ro/Referate/Biologie/Referat-Fasolea_i46_c972_56506.html