Sunteți pe pagina 1din 28

|   

   
 

   
 
    
     
 
 

³MARAMURESUL´
- Proiect -
¢  
  
h    este o regiune geografică şi
etno--culturală alcătuită din   
etno
, aflată pe cursul superior
  ,
al văii Tisei, şi pantele munţilor care o
înconjoară: Munţii Oaşului, Gutâi, Ţibleş
şi Rodnei spre vest şi sud, Munţii
Maramureşului şi Carpaţii Păduroşi la est
şi nord.
h Limitele regiunii se situează între paralela
47o33' N şi 40o02' N (latitudine Nordică)
şi între meridianele 23o15' E şi 25o03' E
(longitudine Estică). În lungime între Hust
la Pasul Prislop sînt aproximativ 150 km
iar lărgimea pe axa Nord-
Nord-Sud de până la
80 km.
h Sudul acestei regiuni aparţine în prezent
României, constituind partea de nord-
nord-est a
judeţului Maramureş,
Maramureş, iar partea nordică,
Maramureşul de Nord este în estul regiunii
Transcarpatia din Ucraina (raioanele
Rahău, Slatina, Teceu, Hust).
Hust).

    
h Ţara Maramureşului este una
dintre cele mai întinse depresiuni
ale lanţului Carpatic, acoperind o
suprafaţă de circa 10000 km², în
nordul Carpaţii Orientali, între
munţii Oaş, Gutâi, Ţibleş, Rodnei,
Maramureşului şi Carpaţii
Păduroşi. Este situată în partea de
nord--est a munţilor Carpaţi şi este
nord
împărţită în două zone de o
ramificţie muntoasă în bazinul
superior al râului Tisa numită
culmea Pop-
Pop-Ivanu (Vârful Pop-
Pop-
Ivan 1937m): partea sudică
aparţine României, iar cea nordică
Ucrainei.
 

h Masivii muntoşi care înconjoară zona depăşesc înălţimea de 2000 m -


Pietrosul Rodnei 2303m, Hovîrla 2061 m în masivul Muntele Negru
(Cernahora) - şi la această latitudine, de la 1500 m în sus îşi fac apariţia
păşunile alpine. Munţii, care ocupă mai mult de jumătate din suprafaţa
regiunii, sunt acoperiţi de păduri de stejar, fag şi molid. Lemnul care se
găsea din abundenţă şi-
şi-a lăsat amprenta aproape peste tot, de la arhitectura
tradiţională a caselor şi bisericilor, până la vestitele porţi şi unelte de
gospodărie.
[ 
h Pădurile Maramureşului au fost întodeauna bogate în animale sălbatice, unde trăiesc pe lângă speciile comune de căprioară,
cerb, urs, lup, vulpe, mistreţ, jder, etc. şi mai multe specii protejate sau aflate în pericol, precum râsul (Lynx lynx), capra
capra
neagră (Rupicapra rupicapra), marmota (Marmota marmota), cocoşul sălbatic (Tetrao urogallus), vulturul auriu (Aquila
chrysaetos), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), şi cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tetrix).
h Bogăţia vânatului din pădurile de aici e dovedită de prima atestare a Maramureşului la 1299 ca domeniu de vânătoare regal,
rezervarea unor zone în acest scop a făcut să se păstreze păstrat până azi denumiri ca Pădurea Crăiască din Ocna Şugatag. De
acest aspect e legată şi legendara vânătoare a lui Dragoş Vodă, în urma căreia ar fi ajuns în Moldova.
h Ultimul zimbru de pe teritoriul românesc a fost vânat în Maramureş în anul 1852. De asemenea capra neagră a dispărut din
Maramureş cel mai probabil în anul 1924, datorită braconajului ce a urmat după primul război mondial, dar a fost readusă în
anii 1962-
1962-1967 în masivul Rodnei, unde specia a proliferat neaşteptat de bine. Marmota a fost colonizată în 1973, şi ea cu
rezultate bune.
h Dintre speciile de plante rare putem aminti copacul de tisa (Taxus baccata), zadă (Larix decidua), zâmbru (Pinus cembra),
floarea de colţ (Leontopodium alpinum) şi laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris).
h Pe râurile Maramureşului trăieşte încă lostriţa
lostriţa,, o specie rară de somon.
h Pe aceste considernte a fost creat Parcul Naţional Munţii Rodnei acum având 46.399 hectare, mai întâi ca rezervaţie naturală
în 1930 şi care a devenit Rezervaţie a Biosferei în anul 1979. În 2004 a luat fiinţă şi Parcul Natural Munţii Maramureşului.
Acesta are o suprafaţă de circa 150.000 de hectare, fiind cea mai mare arie protejată din România după Delta Dunării.
h În munţii din zona Maramureşului se găsesc peşteri, chei, lacuri şi formaţiuni geologice dintre care unele sînt zone protejate,
protejate,
cele mai cunoscute fiind Cheie Tătarului şi Creasta Cocoşului din munţii Gutâi, dar şi izbucul de la Izvorul albastru al Izei
din munţii Rodnei. Tăul lui Dumitru şi Tăul Morărenilor din Gutâi sînt de asemenea rezervaţii naturale.
h Bogaţia zăcămintelor de metale neferoase, mai ales în grupele muntoase vulcanice, a favorizat o intensă activitate minieră
care a scos la lumină şi frumuseţile subpămîntene ale florilor de mină, agregate minerale formate prin depunere şi cristaliza
cristalizare
re
în cavităţile largi ale rocilor, numite geode.
   
   
h Săpăturile arheologice au găsit urme ale locuirii omeneşti în Depresiunea Maramureşului încă
din timpuri preistorice. Urme sigure din Paleoliticul Superior şi Neolitic avem spre vest în
Ţara Oaşului şi la sud de munţii Gutâi, dar din neolitic s-
s-au găsit la Sighet, Câmpulung la Tisa
şi pe malul stâng al Izei între Rozavlea şi Strâmtura.
h Cu aproximativ 2000 de ani înaintea erei noastre pătrund şi în acestă regiune triburile indo-
indo-
europene, astfel că Epoca Bronzului e bine reprezentată prin depozite mai importante la
Săpânţa, Sarasău, Sighet, Tisa, Călineşti, Şieu, Rozavlea, Ieud, Cuhea, Sălişte şi Moisei.
h Din perioada dacică sînt cetăţile de la Sighet (dealul Solovan), Onceşti (dealul Cetăţii),
Slatina şi Călineşti, dar şi de monede, vase şi obiecte de provenienţă grecească şi romană, fapt
ce dovedeşte legaturile comerciale şi culturale cu civilizaţiile mediteraniene, dar mai ales cu
provincia romană Dacia.
h Deşi a rămas înafara ariei cucerite de Imperiul Roman, dacii din aceste regiuni ale Carpaţilor
Nordici au primit influenţele civilizaţiei romane, iar în final s-
s-au romanizat devenind parte a
etnosului românesc.
h Datorită poziţiei mai feritea Maramureşului, în perioada marilor migraţii dintre triburile de
goţi, huni, gepizi, longobarzi şi slavi, numai aceştia din urmă au avut un impact asupra
populaţiei locale.

h Veche regiune românească, "Ţara
Maramureşului" este consemnată
pentru prima dată cu acest nume
în documente la 1199, în perioada
expansiunii ungare în
Transilvania. La acea vreme
populaţia era românească în întreg
Maramureşul precum şi în
regiunile învecinate de la vest,
Ung şi Bereg. Pentru acestea din
urmă reginele Ungariei garantau
românilor dreptul de a-
a-şi alege
singuri voievodul şi de a fi
judecaţi după "dreptul valah" până
după anul 1383 de când avem
ultimul document în acest sens.
h În primele secole ale mileniului II, Voievodatul Maramureşului a fost condus de voievozi locali şi organizat în cnezate de vale. Din secolul XIV
presiunea regilor Ungariei de a instaura şi aici feudalismul după model occidental s- s-a intensificat prin înobilarea conducătoril
conducătorilor
or locali, aceştia
încercând să înlocuiască titlurile autohtone cu echivalentul în ierarhia feudală. În timp ce unii au acceptat schimbarea inte integrâ
grându
ndu--se în nobilimea
regatului, alţii au opus rezistenţă, iar în final au trecut munţii spre regatul Poloniei unde remarcându-
remarcându-se prin vitejie au prim
primit
it titluri şi pământuri, sau
spre răsărit, unde au întemeiat voievodatul Moldovei.
h Întemeierea Moldovei a avut loc în două etape, în care s- s-au remarcat cele mai importante figuri din istoria Maramureşului. Mai întâi întâi Dragoş Vodă din
Bedeu,, cel care după victoria asupra tătarilor în expediţia organizată de regele Ludovic I a fost trimis în 1351 să întemeieze un voievodat
Bedeu voievodat vasal
Ungariei în scop de apărare. În 1359, Bogdan Vodă din Cuhea după ce s- s-a opus ani de zile introducerii sistemului feudal în Maramureş, va trece
munţii împreună cu oştenii săi şi alungând pe Balc, urmaşul lui Dragoş Vodă, Vodă, va întemeia voievodatul independent al Moldovei.
h Acest eveniment marchează şi trecerea de la organizarea tradiţională, de voievodat şi cnezate, la cea feudală, odată cu înstăpân
înstăpânirea
irea urmaşilor lui
Dragoş Vodă care vor primi titluri nobiliare şi moşii atît în Maramureş cât şi în regiunile vecine care sunt cuprinse în judeţul Maramureş de acum. Ei
vor cumula titlurile cneziale cu cele nobiliare, iar Balc va fi timp de 30 de ani voievod şi comite de Maramureş, făcând treceretrecereaa spre perioada
comitatului Maramureş.
Maramureş.
h Fii lui Dragoş Vodă îşi vor dori autonomia religioasă pentru Maramureş, şi în acest scop, în vara anului 1381 Balc şi Drag vor străbate drumul până până la
Constantinopol. Obţin atunci titlul de Stavropighie pentru ctitoria lor, Mănăstirea din Peri, cu aproape aceleaşi drepturi ca o episcopie, şi al cărei
exarhat se întindea şi dincolo de pământurile săpânite de ei, până în părţile Beregului, în Sătmar, Sălaj, Ciceu şi Bistriţa.
h În 1397 se refugiază în Ungaria Teodor Koriatovici, cneazul Podoliei după ce a fost
înfrânt de ducele Witold al Lituaniei, şi primeşte domeniul Muncaciului. El va
aduce, mai întâi în Bereg, mii de familii de ruteni de peste munţi, care mai târziu
vor fi primiţi şi în Maramureş ca lucrători pe domeniile nobiliare. Blânzi şi
muncitori, ei vor fi favorizaţi şi de regalitate iar prin rutenizarea unor sate româneşti
vor ajunge majoritari în anumite părţi ale Maramureşului.
h Matei Corvin a avut relaţii strânse cu nobilimea Maramureşană, din care şi- şi-a ales
oşteni de nădejde în luptă dar şi pentru garda regală. A conferit multor
maramureşeni titlul de liber-
liber-baron, care însemna că au supunere numai faţă de rege,
şi se acorda în cazuri extrem de rare. De asemenea a luat sub protecţie mănăstirea
românească din Peri şi a numit comiţi români pentru Maramureş, dintre care merită
a fi amintit bănăţeanul Pavel Chinezul în 1467. Tot maramureşenii din garda sa îl
scapă după lupta de la Baia şi îl duc, rănit, la Braşov.
h După această luptă    va face o incursiune de pedeapsă în
Maramureş trecănd prin foc şi sabie oraşele de oaspeţi regali, inclusiv puternica
cetate a Hustului.
  
h După 1688
1688,, Maramureşul a devenit parte a Imperiului Habsburgic, alături de Transilvania. În Maramureş nu a avut loc o trecere la uniaţie uniaţie ca în
Ardeal, greco-
greco-catolicismul s-
s-a instaurat aici prin apartenenţa la Episcopia Ruteană a Muncaciului, care trece la greco-
greco-catolicism
catolicism odata cu celelalte
episcopii din Galiţia. Ortodoxia va mai rezista multă vreme, până spre sfârşitul secolului XIX, prin mănăstirile Bârsana, Ieud Ieud şi
şi Moisei care se afiliază
stăreţiilor moldovene, în special celei de la Putna.
h Viaţa şi aşa destul de grea a ţăranilor sub stăpânirea nobililor unguri la care s- s-au adăugat obligaţiile fiscale şi militare int
introduse
roduse de stăpânirea aspră a
habsburgilor a determinat apariţia cetelor de haiduci mai cu seamă în zonele muntoase din Făgăraş, Apuseni şi Maramureş. Cel mai de seamă
conducător de haiduci al acestor locuri a fost Pintea Viteazul (1670
(1670--1703), fiu de nobil român din Ţara Lăpuşului care a acţionat ani buni în sprijinul
 " care conducea   # împotriva
populaţiei şi în dispreţul nobilimii şi al autorităţilor austriece. El se alătură lui |  !  "
imperiului habsburgic, şi cucereşte Cetatea Chioarului.
Chioarului. În 1703 armata lui Pintea asediază cetatea Baia Mare, unde se afla vistieria imperială. În urma
unei ambuscade, Pintea este împuşcat mortal în faţa porţii de sud a oraşului, în apropiere de Bastionul Măcelarilor.
h La 1717 are loc ultima invazie a tătarilor, care desi vin ca aliaţi ai moldovenilor împotriva armatelor austriece care atacaseră
atacaseră Moldova, nu se pot ţine
de la vechile obiceiuri şi în trecerea lor prin Maramureş aprind bisericile de lemn, iau prăzi, vite şi robi. Vor fi opriţi la la Cavnic
Cavnic de armatele imperiale,
iar la întoarcere maramureşenii le vor îi vor surprinde la Strâmtura pe Valea Izei şi în Pasul Prislop însus de Borşa. Puţinii
Puţinii ttătari
ătari care au scăpat cu viaţă
vor lăsa prăzile fugind spre Moldova.
$$
h Hotărîrea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 prevedea unirea cu România a
întregului Maramureş, dar diplomatii români prezenţi la Conferinta de Pace de la Paris din 1919 se
mărginesc a susţine în ceea ce priveste hotarul de miazanoapte frontiera trasată în 1916 pe Tisa, şi partea
nordică a Maramureşului va fi atribuită Cehoslovaciei.
h Sprijinul acordat de armatea română Cehoslovaciei pentru a bloca ofensiva Ungariei bolşevice din anul
1919 înspre Slovacia a redat României pentru o scurta perioada de timp întregul Maramureşul, după ce s- s-a
retrasat graniţa la înţelegere cu comisia cehoslovacă. Datorită greşelilor diplomaţiei româneşti însă această
înţelegere nu a mai fost ratificată şi în 1920 s-a revenit la graniţa de pe Tisa. Partea nordică a
Maramureşului (6873 km2) a fost integrată Ruteniei Carpatice din Cehoslovacia, teritoriu care în 1939 a
fost ocupat de Ungaria şi în 1944 de °   .
. Din 1991 aparţine Ucrainei
Ucrainei.. Partea sudică,
românească a Maramureşului (3381 km2) devenit judeţul Maramureş (interbelic) a stat sub ocupaţie
maghiară între 1940
1940--1944
1944,, pentru ca apoi să revină României.
h Deoarece partea românească, cam o treime din suprafaţa Maramureşului, rămânea o zonă prea mică şi
izolată geografic, în 1968 i s-s-au adăugat câteva regiuni apropiate prin tradiţii şi legaturile dintre oameni, pe
care dealtfel le stăpâniseră şi urmaşii lui Dragoş Vodă,
Vodă, anume £  %,
%, Ţara Chioarului şi partea
răsăriteană din £  & constituind judeţul Maramureş actual.
h Colectivizarea din anii 1960 a avut o amploare redusă în Maramureş datorită condiţiilor specifice de relief
şi climă.
h Judeţul Maramureş s-a dezvoltat bine din punct de vedere economic datorită intensificării activităţii
extractive şi de prelucrare a minereului, dar şi a exploatărilor forestiere extensive. Turismul a fost şi el un
domeniu care s-s-a dezvoltat promiţător, beneficiind de potenţialul deosebit al zonei.
h Activitatea minieră a suferit un colaps după 1989 ducand şi la prăbuşirea ramurilor prelucrătoare, iar
industria forestieră s-
s-a redus considerabil după un prim salt cu efecte grave asupra mediului.
h În aceste condişii forţa de muncă s- s-a orientat spre ţările vest
vest--europene, în special Italia şi Spania.
& #   

h Cultura Ţării Maramureşului e bine cunoscută prin originalitatea şi puternicul său specific
local, cum spunea folcloristul T. Bănăţeanul Äun caracter cu totul original, cu elemente
specifice pe care nu le găsim în alte zone´ Izvorul acestei culturi originale se află atât în firea
deosebită a locuitorilor cât şi în relativa izolare geografică, în curbura nordică a Carpaţilor,
înconjurat de munţi cu de păduri greu de pătruns, care au favorizat cultura lemnului aşa de
dezvoltată de aici, şi a dat numele de Carpaţii Păduroşi pentru grupele de la nord şi est.
h Apoi, aici a fost mai întodeauna un capăt de ţară, un ungher, dincolo de munţi locuind
seminţii slave. Pe timpul iernii zăpezile mari şi mulţimea fiarelor sălbatice făceau trecătoarile
greu accesibile. Trecerile peste munţi, mai ales cele pentru comerţ, se făceau în grup de teama
răufăcătorilor şi a animalelor sălbatice, cum spunea şi un călător de la jumătatea secolului al
XVII--lea: ÄSpre Transilvania nu pot călători două, trei sau patru persoane, cum călătoresc
XVII
calfele în Germania, ci călătoria se face cam de cîteva ori pe an, în mare tovărăşie, cu bunuri
sau cu alte vreo 50 de căruţe maramureşene.´ Traiul în Maramureş e iarăşi destul de diferit de
al zonelor din jur, pentru că nu se poate asigura numai din agricultură. În secolul XVIII
producţia agricolă abia putea hrăni o treime din populaţie. Creşterea animalelor şi schimbarea
lor pe grîne în zonele de câmpie, explotările forestiere, prelucrarea lemnului şi muncile
sezoniere ³pă ţară´, adică în alte regiuni care necesitau forţă de munca, erau o necesitate.
h Vechimea elementelor etnografice de port, ceramică, decoraţiuni şi tehnică
a lucrului cu lemnul, precum şi originalitatea lor remarcabilă, duc la
concluzia că mostenirea triburilor de daci aflate în această regiune ar sta la
baza acestei culturi atât de specifice. Elemente ale ei le găsim într-
într-un spatiu
destul de compact pe langă Carpaţii Păduroşi.
h Biserici de lemn cu turnul ascuţit găsim şi în Munţii Apuseni, Sălaj,
Hunedoara sau Oaş, dar şi câteva în partea muntoasă a Poloniei. Muzica cu
ritm apăsat are unele corespondenţe în Bihor, Sătmar, Ţara Oaşului până
dincolo în Suceava, dar şi la huţuli şi slovaci, desigur cu diferenţe specifice.
Gatiile sau gacile le găsim în zonele de munte din Arad, Bihor, Sălaj,
Sătmar dar şi în unele mici zone adiacente din Ungaria, Slovacia şi
Ucraina, tot in jurul acestei regiuni, unde a fost focarul acestui tip de
cultură.
h Starea socială deosebită a maramureşenilor, conduşi de o
nobilime românească locală, care în timp s- s-a integrat în
ţărănimea satelor şi a dat naştere unei clase de oameni
liberi, scutiţi de obligaţii şi taxe, i-
i-a stimulat să conserve
şi să promoveze cu mândrie valorile proprii în
construcţie, îmbracăminte, artă şi limbă. Sub oblăduirea
acestor nobili locali, aici s-
s-au facut printre cele dintâi
traduceri ale textelor religioase în limba română, în
graiul maramureşan.
h
Dar ceea ce surpride în ziua de azi este faptul că datinile
străvechi s-
s-au păstrat curate şi neaşteptat de vii în aceste
locuri. Cântecele
Cântecele,,  ,
, portul ţărănesc,
ţărănesc,
mâncărurile precum şi meşteşugul olăritului şi al lucrului
cu lemnul la contrucţia caselor, bisericilor
bisericilor,, porţilor
porţilor,,
# sau obiectelor casnice ca 

sau   a constituit un valoros subiect de studiu
pentru etnografi din mai multe ţări, dar şi de admiraţie
pentru vizitatorii zonei.
h
    este unul dintre cele cinci
subdialecte de bază ale dialectului dacoromân.
dacoromân. Acesta se
vorbeşte în   ,
, în satele de pe văile
  , Cosău şi  , şi cu mici variaţii pe Valea Vişeului
şi a Apşei.
%  
 '  
h În Ţara Maramureşului au trăit în antichitate
triburile dacilor care au lăsat aici urme de
locuire, obiecte şi chiar câteva cetăţi. Centre
importante de olărit, prelucrarea metalelor, a
bronzului şi mai târziu a fierului se găseau aici
sau în zonele adiacente. Zăcămintele de sare cum
este cel de la Slatina au fost exploatate încă din
această perioadă.
h După cucerirea romană, Provincia Dacia care se
întindea până în apropierea Maramureşului a
avut o importantă influenţă culturală şi
economică în regiune, care în final a dus la
romanizarea a triburilor dacice de aici.
h Ţara Maramureşului nu a fost niciodată dens
populată, satele fiind mai rare şi răsfirate pe văi.
In perioadele cand populaţia a crescut, resursele
limitate precum şi evenimente naturale sau
istorice au determinat treceri repetate spre zonele
spre zonele învecinate mai prielnice: Moldova,
Ardeal, Sătmar sau Polonia ajungând până în
Moravia.
|  '
  
'
 
h Până în perioada medievală locuitorii Ţării Maramureşului au fost români, urmaşii dacilor romanizaţi. Organizarea satelor în
obşti a supravieţuit până tîrziu, cu folosirea în devălmăşie a pădurior, apelor şi păşunilor pînă în secolul XIX, dar cu
atribuirea terenurior de şes din lunca rîurilor anumitor familii, la început în regim temporar. În timp aceste suprafeţe fertile
fertile,,
destul de puţine în aceată regiune, ajung în proprietatea definitivă a familiilor care le deţineau, marcând începutul difereţier
difereţierii ii
sociale şi apariţia fomelor de feudalism românesc.
h Pentru secolele XI - XIV populaţia Maramureşului este estimată la 8.000 - 10.000 de oameni, densitatea fiind de 1 locutior
/km2. Satele aveau 10-10-25 de case, ceea ce înseamna 50
50--100 de locuitori. În jurul anului 1530 populaţia Maramureşului ar fi
ajuns la 33.570 de suflete (cu o medie teoretica de 336 locuitori pe aşezare), marcând o creştere demografică importantă, de
13% in ultimul veac. Apoi va stagna pînă în secolul XVIII cand va începe din nou să crească, ajungând în secolul XX la
350.000 de locuitori, cam 3000 - 4000 pentru un sat.
h Începând din secolul XIII în cnezatele de câmpie cu sol fertil din Valea Tisei se fac colonizări cu maghiari şi saşi, care vorvor
dezvolta aşezări cu caracter urban şi cetăţi de apărare ca cele de la Visc(1299) şi Hust(1329). Aceste aşezări vor rămâne însă însă
destul de izolate şi vor avea o prea mică influentă asupra locuitorilor români din zonă.
h Sub presiunea regalităţii ungare, din secolul XIV Maramureşul îşi pierde treptat independenţa, o parte din cnezi acceptând
rangurile nobiliare care la început dublau titlurile cneziale ca mai apoi să le înlocuiască definitiv. Alti fruntaşi maramureşen
maramureşenii
aleg să treacă în Moldova urmănd pe Voievodul Bogdan, în Polonia unde primind pămînturi şi privilegii vor fi organizaţi
dupa "lex vallachorum" până în secolul XVI şi în Moravia unde vor avea autonomie până la în timpul Războiului de 30 de
ani, în secolul XVII.
h Din acest moment începe şi un proces de fărâmiţare a nobilimii maramureşene care ajunge să se integreze în sânul ţărănimii,
menţinând doar privilegile legate de scutirea de dări. Aceasta s-s-a datorat tradiţiei româneşti de împărţire a moştenirii, dar si
faptului că geografia şi economia zonei nu favoriza marea proprietate. Astfel, in secolul XVIII austriecii vor nota că în
Maramureş se găsesc 15.000 de nobili români, cei mai mulţi din imperiu raportat la populaţia regiunii, care nu depaşea
45.000 de suflete la acea vreme.
h Din aceast motiv sistemul feudal nu s- s-a putut impune în foma clasică, astfel că în secolul XIV iobagi existau numai în vestul
Maramureşului, ţinănd de nobilii străini din oraşele de oaspeţi regali. Deşi iobagi mai sînt pomeniţi în secolul XV, obligaţii
obligaţii
clare ale acestora sînt consemnate numai din secolul XVII. Numărul lor nu a fost mare niciodată, reprezentănd mai puţin de o
cincime din totalul populaţiei, cei mai mulţi veniţi din alte zone, dupa cum se poate vedea şi în (  #&  .
h În secolul XV încep să intre rutenii care fugeau de persecuţile din Galiţia, mai întîi în regiunea Muncaciului aduşi de cneazul
cneazul
Teodor Koriatovici iar mai târziu şi în Maramureş ca lucrători pe domeniile nobiliare.
h În secolul XVI, din 100 sate maramureşene, 84 erau româneşti, 7 cu oaspeţi regali germani sau maghiari, 5 de ruteni şi pentru
4 sate nu există date.
) **
'  
 
h După instaurarea stăpânirii Imperiului Habsburgic a urmat o periadă grea datorită taxelor
apăsătoare şi a rechiziţiilor făcute de armată în timpul deselor războaie.
h În acest timp numărul rutenilor crescând, se slavizează şi o parte din populaţia românească,
astfel încât unele regiuni din dreapta Tisei ajung majoritar rutene.
h Populaţia a crescut mult în acestă vreme şi suprafeţele de teren şi aşa nu foarte fertile s-s-au
împărţit în loturi tot mai mici. Dupa 1848 iobagia a fost desfiinţată definitiv, numărul acestora
ducând la o divizare înca şi mai mare a pămînturilor. Evreii, prin diferite stratageme au
început să intre şi ei în posesia unor loturi de teren, micşorînd suprafeţele aflate în
proprietatea ţăranilor. Acest proces a dus la sarăcirea populaţiei locale şi la despăduriri masive
pentru extinderea suprafeţelor cultivate.
h O importantă populaţie evreiască, venind din Galiţia, s- s-a stabilit în Maramureş, mai ales în
oraşe, dar şi în sate unde dominau mai ales comeţul. Numărul lor a crescut de exemplu pentru
satul Cuhea de la 15 persoane în 1771 la 320 la 1900.
h Pentru a impulsiona activitatea minieră autorităţile imperiale au încurajat venirea lucrătorilor
cu experienţă din zone cu tradiţie în minerit. Atunci au ajuns polonezi, slovaci şi germani în
localităţile cu activitate extractivă, mai întâi în cele cu saline, de unde numele de "şugăi" care
li s-
s-a atribuit.
h La recensământul facut de austrieci în 1910, din populaţia totală de 357.535 de locuitori, după
limba maternă în Maramureş se găseau: ruteni 159.489, români 84.510, germani 59.552,
maghiari 52.964. O mare parte din vorbitorii de limba germană şi maghiară erau de fapt evrei.
  +
h Zona Maramureşului are o atât de bogată ofertă turistică,
încât singurul lucru care nu este disponibil în limitele
acesteia e marea. În rest, regiunea acoperă totul, de la
excursii pe munte şi sporturi extreme la turism cultural şi
religios, după preferinţele fiecăruia şi în funcţie de
anotimp. Dacă sunteţi un iubitor al naturii, cu siguranţă
veţi iubi peisajele montane şi ale văilor, care vă lasă fără
respiraţie. Mai mult de 30 de zone naturale protejate,
pajişti line, pline de iarbă în timpul verii şi de zăpadă în
timpul iernii, munţi acoperiţi de păduri veşnic înverzite,
toate se oglindesc în ape limpezi, de cristal, întinse pe
toată regiunea
h Indiferent de anotimpul în care le veţi vizita, aceste
locuri au magia lor şi farmecul lor special şi vă veţi găsi
astfel în mijlocul naturii pure şi a împrejmuirilor de vis.
Natura generoasă oferă posibilităţi extraordinare pentru
pace şi recreare. Celor cărora le place să exploreze, un
şir lung de excursii poate fi făcut atât pe văile apelor, cât
şi prin munţi. Excursioniştii se vor bucura să afle că
Maramureşul are o reţea complexă de marcaje forestiere
şi de cărări marcate, care oferă privelişti minunate ale
satelor şi ale peisajelor incredibile: lacuri mici, cascade,
peşteri, rezervaţii naturale, faună rară
h Pasul Prislop imparte
   de
 
.
  .
)    
h Harta Maramuresului
h In prima imagine avem
Cimitirul Vesel de la
Sapanta,numele cimitirului
vine de la multitudinea de
cruci multicolore si de la
poeziile satirice si epitafele
care sunt inscriptate pe cruci
h In a doua imagine avem
Bisericile din lemn din
Maramures.
h Maramureşul este tărâmul lucrurilor
simple. Veţi fi uimiţi să descoperiţi
bogatele tradiţii populare şi
obiceiurile care au supravieţuit de-
de-a
lungul secolelor, nefiind alterate de
către influenţele timpurilor moderne.
Viaţa rurală tradiţională, folclorul şi
obiceiurile încă se păstrează aici,
deoarece Ämoroşenii´ (aşa cum sunt
denumiţi locuitorii) au ştiut cum să îşi
păstreze tradiţiile intacte, astfel încât
multe din evenimentele din folclor
sunt încă parte a vieţii de zi cu zi.
Veţi observa cum activităţile de la
fermă pot fi făcute fără a folosi
instrumentele automate, necunoscute
pentru oamenii de aici, care încă mai
folosesc unelte manuale şi instalaţiile
tehnice tradiţionale.
tradiţionale.
h Veţi vedea peste tot oameni purtând
costume confecţionate manual; veţi
lua parte la festivalurile folclorice
pline de viaţă; veţi asculta muzica
tradiţională la Äceteră´ (scripcă) şi la
Äzongoră´ (chitară) şi veţi dansa
Ähora´ sau alte dansuri. Veţi admira
Äştergarul´ (prosopul), Äprocuţele´
(covoare), Äcergile´ (cuverturi) şi
Äblidele´ (vase ceramice). Veţi face
cunoştinţă cu oameni ospitalieri şi cu
inima mare, care vă vor invita să beţi
cu ei un pahar de Ähorincă de prune´
(rachiu de prune). Veţi bea lapte
direct de la sursă, veţi mânca ouă
proaspete, culese direct din cuibar, şi
legume proaspete, luate direct din
grădină.
h Entuziaştii sportului şi ai
activităţilor in aer libersunt
bineveniţi în Maramureş.
Vânătorii vor aprecia cu siguranţă
oferta bogată a vânatului, iar
pescarii vor alege fie lacurile,
iazurile sau numeroasele râuri
care parcurg ţinutul. Schiorii şi
fanii sporturilor de iarnă se vor
simţi bine glisând pe pârtiile aflate
pe numeroasele resorturi montane.
Şi alte sporturi aventuroase pot fi
practicate aici: rafting, canoe,
planare etc.
 #
h Complexe muzeale din Maramureş
h Muzeul de Etnografie Sighetu Marmaţiei
h Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare
h Centrul artistic Baia Mare - Muzeul de Artă
h Muzeul Florean
h Muzeul de Mineralogie Baia Mare
h Muzeul Memorial Sighetu Marmaţiei
h Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Baia Mare
h Monumente de arhitectura şi artă populară din Maramureş
h Centrul istoric Baia Mare
h Centrul istoric Sighetu Marmaţiei
h Turnul Ştefan
h Biserici de lemn din Maramureş
h Biserici de lemn din Lăpuş
h Biserici de lemn din Chioar
h Cimitirul Vesel din Săpânţa
h Aşezăminte monahale din Maramureş
h Mănăstirea Bârsana
h Mănăstirea Peri-Săpânţa
h Mănăstirea de la Moisei
h Mănăstirea Sfânta Ana din Rohia
    
h În prezent aproximativ 34.000 de ruteni locuiesc în Maramureşul românesc
şi 45.000 de români în Maramureşul de Nord, legaturile cu conaţionalii
fiind acum posibile pentru toţi prin podul rutier Sighet - Slatina(Solotvino)
şi podurile feroviare de la Valea Vişeului şi Cîmpulung la Tisa.
h Odata cu decăderea industriei miniere dupa 1989 şi a industriilor de
prelucrare a minereului şi a constructiilor de maşini care depindeau de
aceasta, urmată de reducerea drastică a exploatărilor forestiere
maramureşenii au plecat la muncă în ţară, dar şi in ţările vest-
vest-europene, în
special Italia şi Spania.
h Turismul ar fi putut asigura o alternativă de lunga durată pentru o parte din
forţa de muncă locală, beneficiind de potenţialul turistic al zonei, de
frumuseţile naturale şi de tradiţiile şi istoria zonei. Cu excepţia micilor
pensiuni particulare aşteptările în acest sens nu s-s-au concretizat, datorită
lipsei resurselor financiare pe plan local, dar mai ales a politicii
inconsecvente dusă de autorităţi pentru acest domeniu.
##  
 
3// ///
40/ /55
051 23/ 4-/ --/
4// ///
01. 304
,3. --0
0// /// ,1- 12.
,-. ,/0
,// ///
[ 
1// ///

-// ///

/
-5,/ -502 -543 -533 -5.. -551 1//1
  
6 6
6
6
6
6
6   

6
6 6 6
6 6 ' 6
6
  °