Obiectul pomiculturii speciale îl constituie speciile şi soiurile de pomi şi arbuşti

fructiferi, la fiecare specie în parte studiindu-se cu exemplificare pe soiuri:

► caracteristicile morfologice şi de producţie (rădăcina, tulpina, ramuri de rod,

flori, fructe);

► particularităţi biologice (relaţiile cu factorii de vegetaţie, modul de creştere şi

fructificare; comportarea în procesul polenizării şi fecundării);

► particularităţile tehnologice (producerea materialului săditor, înfiinţarea

plantaţiilor şi întreţinerea până la intrarea pe rod, întreţinerea şi exploatarea
plantaţiilor pe rod);

► obiective de ameliorare

Soiul este veriga de bază pe care se clădeşte apoi întreaga tehnologie şi de care
depinde până la urmă performanţele.

Codul internaţional pentru nomenclatura plantelor cultivate prevede ca această

noţiune să fie înlocuită cu termenul internaţional de “cultivar”, dar lasă la
aprecierea fiecărui stat dacă să adopte sau nu acest termen.

De altfel soiul poate fi definit din punct de vedere economic şi biologic.

Din punct de vedere economic, soiul este un mijloc de producţie care, utilizând
energia solară, transformă resursele ecosistemului (apa şi substanţele hrănitoare
din sol şi CO2 din aer) în substanţe organice necesare vieţii omului

Din acest punct de vedere două din caracteristicile biologice ale soiului prezintă
importanţă majoră: productivitatea şi calitatea.

Din punct de vedere biologic, soiul (cultivarul) este un grup de indivizi cultivaţi,
asemănători între ei, proveniţi dintr-o singură specie sau mai multe specii
înrudite, adaptaţi la anumite condiţii de viaţă a căror identitate rezidă în anumite
particularităţi biologice distinctive pe care le păstrează prin înmulţire vegetativă
sau sexuată.

Clasificarea soiurilor.
După provenienţă, soiurile se clasifică în: soiuri locale şi soiuri ameliorate.

Soiurile locale s-au obţinut prin selecţii empirice a formelor valoroase existente
în natură.

Ele se caracterizează printr-o serie de însuşiri valoroase cum sunt: rezistenţa la

ger şi secetă, la boli şi dăunători şi nu de puţine ori calitatea fructelor.

De multe ori soiurile locale depăşesc ca valoare soiurile ameliorate. Acestea

constituie un valoros fond de germoplasmă din care amelioratorii pot obţine
soiuri noi de valoare excepţională.

Din grupa soiurilor locale fac parte: soiurile de măr Pătul, Creţesc, Domnesc;
soiurile de prune Vinete româneşti, Grase româneşti, Tuleu gras; soiurile de cireş
Pietroase de Cotnari, Pietroasa neagră de Cisnădie; soiurile de vişin Mocăneşti,
Crişana etc. Soiurile ameliorate sunt rezultatul activităţii conştiente de selecţie
desfăşurată metodic şi bazată pe cunoaşterea biologiei plantelor.

Soiurile ameliorate sunt mai omogene sub aspect morfologic şi biologic şi

manifestă însuşiri superioare mai ales în ceea ce priveşte productivitatea şi
calitatea fructelor.

Soiuri create in România :-la măr, Frumos de Voineşti, Generos;

-la păr, Aromată de Bistriţa;

-la prun, Tuleu timpuriu, Carpatin;

- la piersic, Frumos de Băneasa, Mioriţa

Sortimentul. Soiurile de pomi şi arbuşti fructiferi cultivate într-o anumită regiune

sau bazin pomicol alcătuiesc sortimentul acestei zone de cultură.

Condiţiile impuse de tehnologia modernă pentru soiurile de pomi fructiferi sunt:

să aibă vigoare mică;

 să manifeste precocitate de rodire;

 să formeze coroane rare;

 să dea producţii mari şi constante;

 să necesite un volum cât mai redus de tăieri;

 să fie rezistente la boli şi dăunători.

Dinamica sortimentului de soiuri în ţara noastră.

Condiţiile pedoclimatice ale României au favorizat apariţia unui număr mare de

soiuri autohtone. În pomologia României sunt descrise peste 320 soiuri
autohtone.

Aplicarea tehnologiilor diferenţiate este determinată de o serie de factori dintre

care amintim:

- variabilitatea condiţiilor pedoclimatice;

 particularităţile procesului de creştere şi fructificare;

 cerinţele impuse de combinaţiile altoi-portaltoi;

 cerinţele faţă de nivelul întreţinerii solului, fertilizării şi irigării

Factorii climatici care influenţează culturile pomicole sunt căldura, umiditatea şi

lumina și solul

CULTURA MĂRULUI

Malus domestica Barkh., Fam. Rosaceae, Subfam. Pomoideae

IMPORTANŢĂ, ORIGINE ŞI ARIE DE RĂSPÂNDIRE

Importanţă. După bananier şi portocal, mărul este a treia specie pomicolă ca

importanţă economică, datorită faptului că merele sunt cele mai complexe şi
complete fructe din punct de vedere alimentar
Merele sunt consumate în principal în stare proaspătă dar şi ca mâncăruri gătite,
plăcintă cu mere, torturi, mere murate, sucuri şi nectaruri

Origine şi arie de răspândire. Mărul este răspândit în ambele emisfere ale

globului terestru, ocupând 4.500.000 ha

-mărul se cultivă și la altitudini de 2000-3000 m

-producţia mondială de mere este de 56.060 mii tone

La nivelul anului 1998 România a produs 365 mii tone de mere

În România mărul este cultivat pe dealurile subcarpatice din zona pădurilor de

stejar şi fag

PARTICULARITĂŢI BIOLOGICE

Malus domestica Borkh este o specie sintetică care provine dintr-o serie de specii
spontane.

Din specia Malus domestica s-au selecţionat peste 10.000 soiuri din care în cultură
se regăsesc un număr relativ mic

Portaltoii mărului. Fondul de germoplasmă a speciei Malus domestica cuprinde

un număr foarte mare de portaltoi generativi şi vegetativi

Caracteristici morfologice şi de producţie

Habitusul şi ritmul de creştere a rădăcinilor.

Marea masă a rădăcinilor la măr se găsesc repartizate în sol între 15-80 cm

adâncime
-soiurile de măr altoite pe M-27, M-9, M-26, M-4 au înrădăcinarea cea mai
superficială şi necesită mijloace de susţinere (spalier, araci), pentru a nu fi
dezrădăcinaţi de vânturi

- soiurile altoite pe M-7 şi MM-106 au o înrădăcinare medie;

- soiurile altoite pe M-104, M-11, M-16 sau A2 au sistemul radicular profund

Habitusul şi ritmul de creştere al organelor epigee.

Forma coroanei este caracteristică soiului, aceasta putând fi

-sferică (Creţesc, Pătul, Jonathan);

-sferic turtită (Domnesc, Banana de iarnă);

- larg piramidală (Starking, Delicious);

-invers piramidală (Parmen Auriu, Wagener premiat);

-îngust piramidală (Sarisinap)

- plângătoare (Frumuseţea Romei, Granny Smith).

Vigoarea pomului este determinată de soi, portaltoi, agrotehnică şi condiţiile de

mediu.

În condiţii identice de agrotehnică talia pomilor este influenţată direct de soi şi

portaltoi.

Soiurile de măr se încadrează în următoarele grupe de vigoare:

- vigoare slabă: Starkrimson, Golden spur, Welspur, Wagener, Renet ananas;

(2,5m-4 m)

-vigoare submijlocie: London Pepping, Renet portocaliu, Stark Earliest;

-vigoare mijlocie: Jonathan, Delicious auriu, Parmen auriu; 5-6 m

- vigoare mare: Delicious roşu, Starking delicious, Winter banana, Red Melba;
-vigoare foarte mare: Renet de Canada, Frumos de Boskop, Gravenstein,
Domnesc, Creţesc (8-12 m înălţime, 10-12 m diametrul coroanei)

Ramificarea. Modul de ramificare este caracteristic soiului,

-coroane dese: Soiurile Granny Smith, Roşu de Cluj

-Ramificare slabă/coroane slabe: Parmen auriu, Renet de Canada, Wagener

-coroane de ramificare medie: Jonathan, Golden delicious, Starking delicious.

Fructificarea la măr

Tipul I de fructificare în care intră aşa numitele soiuri de tip spur, cu internodii
scurte şi fructificare pe ţepuşe. Acestea sunt: Starkrimson, Stark, Wellspur,
Goldenspur, Yellowspur,

Acest tip de fructificare se caracterizează prin:

-volumul zonei productive redus şi apropiat de şarpantă;

-ramurile de rod caracteristice sunt ţepuşele; nuieluşele şi mlădiţele lipsesc sau se

întâlnesc în mod excepţional;

-ramurile de rod se inseră pe lemn bătrân de 2-5 ani sau chiar direct pe şarpante;

-zona productivă nu se îndepărtează de şarpantă, în schimb fenomenul

alternanţei de rodire este mai pregnant;

-internodiile scurte permit formarea unui număr mai mare de frunze, respectiv o
suprafaţă fotosintetică mai mare;

-fructele sunt mai mari, mai colorate şi cu un conţinut mai ridicat în substanţă
uscată; ramifică în treimea bazală a şarpantelor, fenomen amplificat de altoirea
pe portaltoi viguroşi.

Tipul II de fructificare - este reprezentat de soiul Parmen auriu. În această grupă

mai intră soiurile Renet gri de Canada, Renet alb de Canada, Frumos de Boskop.

Acest tip de fructificare se caracterizează prin:

- şarpante viguroase, inserate pe trunchi sub unghiuri mari de ramificare;

-fructificarea are loc pe ţepuşe, inserate pe ramuri în vârstă de 2-5 ani;

-volumul zonei productive este ceva mai mare decât la tipul I şi mai îndepărtat de
şarpantă;

-soiurile din această grupă îşi menţin tendinţa basitonă de ramificare dar şi o
dominanţă puternică a axului, mai ales pe portaltoi viguroşi şi semiviguroşi.

Tipul III de fructificare denumit "standard", este reprezentat de Golden delicious

şi include o serie de soiuri printre care: Jonathan, Mutsu, Idared, Starking
delicious, Richared, Prima, Gala

Aceste soiuri au următoarele particularităţi:

- volumul zonei productive este mare datorită ramificaţiilor;

-ramurile de rod reprezentative sunt nuieluşele şi mlădiţele situate pe lemn de 1-

3 ani;

-zona productivă se depărtează rapid de centrul pomului şi de ramurile suport,

ramurile de semischelet se apleacă iar şarpantele se degarnisesc;

-creşterea axului şi ramificarea sunt în echilibru dând pomilor aspect de trunchi de

con.

Tipul IV de fructificare are ca reprezentant tipic Granny Smith şi cuprinde puţine

soiuri ca: Rome beauty, Rubra precoce, Brevilieri.

Se caracterizează prin:

-volumul zonei productive mare cu ramificaţii numeroase şi lungi;

-rodire pe mlădiţe şi nuieluşe situate pe lemn de 1-3 ani;

-formaţiunile fructifere lungi lipsesc de pe ramurile mai bătrâne;

-zona productivă se depărtează rapid spre vârful ramificaţiilor lungi degarnisind

şarpantele;
- ramurile de schelet şi semischelet se arcuiesc sub greutatea fructelor dând
pomilor un aspect pendent (plângător);

-ramificarea este acrotonă pomii având aspect cilindric.

Portul este determinat de înclinarea şarpantelor faţă de verticală, în coroanele

lăsate să crească liber.

Astfel portul poate fi

- dresat-0-15*

- semidresat- 15-30*

- semietalat -30-45*

- etalat-45-60*

Vârsta intrării pe rod depinde de soi şi portaltoi precum şi de agrotehnica

aplicată. Din acest punct de vedere se disting 3 grupe de soiuri

Calitatea fructelor depinde de asocierea soi - portaltoi dar şi de fiecare partener

luat separat.

Astfel, portaltoii de vigoare slabă M-9, M-26 asigură soiului altoit obţinerea de
fructe mari şi cu maturare ceva mai timpurie.

Portaltoii viguroşi determină reducerea dimensiunii fructelor.

M7 favorizează buna coloraţie a fructelor pe când M-2 duce la o slabă colorare a

fructelor.

Durata medie a vieţii mărului este de 35-40 de ani; altoit pe portaltoi viguroşi
poate depăşi 50 de ani.

Pe portaltoi de vigoare slabă şi submijlocie, soiurile trăiesc în medie 20-30 ani.

În cultură superintensivă durata economică a pomilor altoiţi pe portaltoi de

vigoare slabă este 10-15 ani.
Polenizarea. Majoritatea soiurilor de măr sunt autosterile. Polenizarea încrucişată
este necesară şi obligatorie

Căderea fiziologică a fructelor de măr are loc în două etape:

-prima la două săptămâni după fecundare şi a 2-a la începutul lunii iunie când
fructele au mărimea unei alune.

Unele soiuri îşi autoreglează încărcătura de fructe, însă majoritatea rămân

supraîncărcate. De aceea, pentru obţinerea de fructe de calitate este necesară
rărirea fructelor.

Căderea prematură are loc între pârgă şi cules (Parmen auriu) şi în unii ani poate
provoca pagube însemnate.

Cerinţe faţă de factorii ecologici

Lumina. Mărul are cerinţe moderate faţă de lumină.

O iluminare bună favorizează colorarea fructelor, acumularea de hidraţi de carbon

şi deci ridică valoarea comercială a fructelor.

Îmbunătăţirea regimului de lumină se va face prin alegerea distanţei de plantare

şi a formei de coroană optime din acest punct de vedere.

Temperatura. Mărul creşte şi fructifică normal sau bine în zonele în care

temperatura medie anuală este cuprinsă între 7,5-11 C, afirmaţie susţinută de
majoritatea autorilor

Umiditatea. Mărul prosperă în condiţiile în care apa din sol reprezintă 70-75% din
capacitatea de câmp a solului pentru apă. Mărul nu suportă stagnarea apei şi nici
seceta.

Nivelul optim al precipitaţiilor pentru cultura mărului este de 650- 700 mm anual
iar pentru recolte mari chiar 800-900 mm anual. Soiurile timpurii au pretenţii mai
reduse faţă de apă decât soiurile de toamnă

Solul. Mărul preferă soluri fertile cu pH cuprins între 6,8-7,3 (sub 7 pe soluri
nisipoase).
Expoziţia terenului. În regiunea dealurilor înalte mărul preferă expoziţii sudice,
sud-estice şi sud-vestice

PARTICULARITĂŢI TEHNOLOGICE

Producerea materialului săditor. Soiurile de măr se înmulţesc prin altoire

În alegerea combinaţiilor soi-portaltoi se vor evita altoirea soiurilor foarte

viguroase pe portaltoi de vigoare foarte redusă

Înfiinţarea plantaţiilor.

Tipuri de plantaţii. Mărul poate fi cultivat în toate sistemele şi în toate plantaţiile:

-plantaţii clasice (cu 150-200 pomi/ha);

-semiintensive (cca. 400 pomi/ha);

-intensive cu desime mare (833-1250 pomi/ha);

- superintensive cu desime mare (1250 până la 2500 pomi/ha)

-superintensive cu desime foarte mare (peste 2500 pomi/ha)

Particularităţile formării coroanelor.

Tipul I de fructificare. Pentru soiurile de tip spur cel mai bine corespund
coroanele cu volum redus: ax vertical, fus zvelt, fus tufă. Formarea acestora este
uşurată de tendinţa de ramificare basitonă.

Tipul II de fructificare se pretează la coroane globuloase de mare volum pentru

livezile clasice în condiţiile în care pomii sunt altoiţi pe portaltoi viguroşi. În cazul
altoirii pe portaltoi semiviguroşi pomii pot fi conduşi cu coroane globuloase de
volum redus.

Tipul III şi IV de fructificare se pretează la toate formele de coroană fără nici o

dificultate. Se recomandă formele de volum redus pentru portaltoi de vigoare
slabă şi mijlocie şi coroane aplatizate susţinute pe spalier pentru portaltoi
viguroşi.
Întreţinerea plantaţiilor.

Tăieri de întreţinere a coroanelor. În perioada de rodire maximă mărul are nevoie

de tăieri de întreţinere şi fructificare. Aceste intervenţii sunt dependente de tipul
de fructificare, încărcătura de rod.

La soiurile din tipul I şi II de fructificare volumul tăierilor este mai redus iar la
soiurile din tipul III şi IV de fructificare volumul tăierilor de întreţinere şi
fructificare este mult mai mare

. Mărul răspunde bine şi la tăieri în verde executate în lunile maiiunie. Cu această

ocazie se elimină lăstarii de prisos, se ciupesc lăstarii care dorim să evolueze spre
rod

Întreţinerea solului se face în funcţie de tipul de livadă şi nivelul precipitaţiilor

zonei.

Irigarea. În livezile tinere de măr în zonele cu precipitaţii insuficiente şi pentru

portaltoii vegetativi cu înrădăcinare superficială se recomandă umectarea solului
pe o adâncime de 40-50 cm iar pentru pomii cu înrădăcinare profundă pe o
adâncime de 50-60 cm. În acest scop se aplică 2-3 udări/an cu norme de 200-250
m3 de apă la o udare respectiv 300-350 m3 de apă la o udare.

În livezile pe rod se aplică 4-5 udări pe an cu norme de 450-700 m 3 /ha în funcţie

de înrădăcinarea pomului.

Normarea producţiei de fructe. Unele soiuri de măr cum este soiul Jonathan au o
mare capacitate de autoreglare a capacităţii de rod

Golden delicious se supraîncarcă păstrând câte 3-4 fructe într-o inflorescenţă. Ca

urmare fructele rămân mici şi de calitate slabă.

Rărirea chimică a florilor se face cu Sandolin sau Naftilacetamida în faza de

înflorire cel mai târziu la căderea petalelor 200-500 mg/l pentru soiurile
autosterile (Red delicious, Starking delicious) şi cu 50-100% mai concentrate
pentru soiurile parţial fertile (Golden delicious).
Rărirea chimică a fructelor se face prin stropiri cu Sevin sau acid alfanaftilacetic,
Sevinul (Carbaryl) se aplică în concentraţie de 1000-2500 mg/l când fructele au
12-14 cm în diametru. Acidul alfanaftilacetic se aplică în concentraţie de 10-20
mg/l, după 14-25 de zile de la căderea petalelor

Rărirea manuală a fructelor se face la cca. 40 de zile de la deschiderea florii

centrale. După rărire distanţa între fructele rămase trebuie să fie 10-15 cm în
cazul soiurilor cu fructe mici şi 15-20 cm în cazul soiurilor cu fructe mari.

Recoltarea. Merele fac parte din categoria fructelor care îşi continuă maturarea
după recoltare. Recoltarea merelor se face la maturitate tehnologică, când
fructele ating mărime, formă şi culoare caracteristice soiului. Momentul optim de
recoltare se poate stabili prin apreciere vizuală, utilizând metoda iodometrică sau
utilizând penetrometrele.

Pentru fiecare soi de măr este caracteristică o anumită durată de creştere şi

maturare a fructelor: 120-140 zile la Parmen auriu, 130-150 zile la Red delicious,
134-150 zile la Jonathan, 140-150 zile la Richared, 138-165 zile la Golden delicious