Text Ampelografie II

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE VIEȚII “Regele Mihai I” din TIMIŞOARA
FACULTATEA DE INGINERIE ȘI TEHNOLOGII APLICATE
STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ
PROGRAMUL DE STUDII: HORTICULTURĂ I.F.R.
Şef lucrări dr. Aneta Anca DRĂGUNESCU
AMPELOGRAFIE II
Suport autoinstruire pentru studenţii IFR
Editura Agroprint Timişoara

2022
Referenţi ştiinţifici:
Prof.dr. Alin Dobrei

Prof.dr. Adriana Indreaş
Cuprins
Unitatea de învăţare 1. Principalele soiuri de struguri pentru masă cu

coacere timpurie 3
1.1. Soiuri pentru struguri de masă cu maturare mijlocie 3
Unitatea de învăţare 2. Creaţii româneşti de soiuri nobile pentru struguri

de masă cu coacere mijlocie 12
2.1. Creaţiile nobile româneşti pentru struguri de masă cu coacere
mijlocie 12
Unitatea de învăţare 3. Principalele soiuri de struguri pentru masă cu

coacere târzie 24
3.1. Soiuri pentru struguri de masă cu maturare târzie 24
3.2 Creaţiile romaneşti pentru struguri de masă cu coacere tarzie 33
Unitatea de învăţare 4. Soiurile de viţă de vie apirene 38

4.1. Clasificarea soiurilor apirene 38
4.2. Particularităţi morfologice şi de cultură ale soiurilor apirene 39
4.3. Soiuri apirene din sortimentul mondial 40
4.4. Soiuri romaneşti de struguri apireni 44
Unitatea de învăţare 5. Soiurile de viţă de vie pentru struguri de vin 47

5.1. Consideratii generale 47
5.2. Caracteristicile biologice şi tehnologice 48
5.3. Particularităţi de cultură a soiurilor de struguri pentru vin 49
19.4. Zonarea 50
Unitatea de învăţare 6. Principalele soiuri de struguri pentru producerea 54

vinurilor albe de consum curent 54
6.1. Soiuri de struguri autohtone pentru vinuri albe de masă 62
6.2. Soiuri de struguri străine pentru vinuri albe de masă
Unitatea de învăţare 7. Principalele soiuri de struguri pentru producerea

vinurilor albe de calitate 65
7.1. Soiuri de struguri autohtone pentru vinuri albe de calitate 65
7.2. Soiuri de struguri străine pentru vinuri albe de calitate 68

vinurilor roşii de consum curent 77
8.1. Soiuri de struguri autohtone pentru vinuri roşii de consum curent 77
8.2. Soiuri de struguri străine pentru vinuri roze şi roşii de consum curent
79
1
vinurilor roşii de calitate 85
9.1. Soiuri de struguri autohtone pentru vinuri roşii de calitate 85
9.2. Soiuri de struguri străine pentru vinuri roşii de calitate 87
Unitatea de învăţare 10. Principalele soiuri de struguri pentru

producerea vinurilor aromate 92
10.1. Soiuri de struguri pentru vinuri albe aromate 92
10.2. Soiuri de struguri pentru vinuri roze aromate de calitate 95
Unitatea de învăţare 11. Principalele soiuri de struguri create in

România pentru producerea vinurilor albe 97
11.1. Soiuri de struguri create în România pentru vinuri albe 97
Unitatea de învăţare 12. Principalele soiuri de struguri create in

România pentru producerea vinurilor roşii 107
12.1. Soiuri de struguri create în România pentru vinuri roşii 107
Unitatea de învăţare 13. Hibrizii direct producători 114

13.1. Consideraţii generale 114
13. 2. Clasificarea hibrizilor direct producători 115
13.3. Caracteristicile biologice şi tehnologice ale hibrizilor direct
producători 116
13.4. Particularităţi de cultură ale hibrizilor direct producători 117
Unitatea de învăţare 14. Principalii hibrizi direct producători 118

14.1. Hibrizii americani 119
14.2. Hibrizii europeni 120
14.3. Hibrizii înnobilaţi (soiurile cu rezistenţă biologică complexă) 120
Bibliografie selectivă 126

Anexa 1 129
2
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1
PRINCIPALELE SOIURI PENTRU STRUGURI DE MASĂ

CU COACERE MIJLOCIE
Cuvinte cheie: soiuri, struguri de masă, maturare, mijlocie
Rezumat
Soiurile de struguri pentru masă îşi maturează strugurii eşalonat
începând de la 15 iulie şi până la 30 octombrie, în şapte epoci, primul soi
fiind Perla de Csaba şi sfârşind cu Italia, Bicane, soiuri de ultimă epocă.
Fiecare epocă de maturare durează 2 saptămâni. După schema celor 7
epoci de maturare, soiurile au fost asociate în 3 grupe: grupa soiurilor cu
maturare extratimpurie şi timpurie (soiurile din epocile I şi II); grupa soiurilor
cu maturare mijlocie (soiurile din epocile III şi IV) şi grupa soiurilor cu
maturare târzie (V, VI şi VII).
În România, în perioada 1970-2018, au fost create peste 85 de soiuri.
Ponderea soiurilor cu maturare mijlocie, în cultură este de peste 60%
din suprafaţa destinată soiurilor de struguri pentru masă. Ele sunt soiuri de
mare producţie, se maturează în epocile III - IV.
Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore
1.1. Soiuri pentru struguri de masă cu maturare mijlocie
CHASSELAS DORÉ
Sinonime: Chasselas de Moissac, Chasselas dorato (Italia), Florenci
Jouana (Spania), Weisser Gutedel (Germania), Fendant (Elveţia) etc.
În ţara noastră este cunoscut ca având 89 de sinonime.
Soiul este redat în figura 15.1.
Origine: Soiul Chasselas doré este considerat ambasadorul soiurilor
de struguri pentru masă fiind un soi foarte vechi, cunoscut încă din jurul
anului 1200 (Constantinescu Gh. şi colab., 1959), cu origine discutabilă.
Ocupă primul loc ca suprafaţă în sortimentul de struguri pentru masă, atât în
ţara noastră cât şi în multe alte ţări viticole datorită productivităţii sale
(Oşlobeanu M. şi colab., 1991). Este considerat cel mai universal soi dintre
toate soiurile studiate, foarte apreciat atât de viticultori, cât şi de consumatori.
Există un grup de „Chasselas”: Chasselas blanc, Ch. doré, Ch. roz,
Ch. violet, Ch. Queen Victoria, Ch. Musque, Ch. Cioutat etc., cel mai valoros
şi răpândit rămâne însă soiul Chasselas doré.
Caracteristici ampelografice. Rozeta este pufoasă, de culoare verde
cu nuanţe roşietice, scămoasă. Lăstarul este glabru, de culoare roşietică-
vineţie pe partea însorită, cu cârcei lungi, bifurcaţi, de culoare verde-gălbuie.
Frunzele tinere sunt lucioase, ondulate, de culoare verde-roşietică. Floarea
3
este hermafrodită normală, pe tipul 5, cu stamine lungi, ovar conic, stil alungit
şi stigmat circular.
Frunza adultă este de mărime mijlocie, pentalobată mai rar trilobată,
cu marginile uşor orientate spre faţa superioară. Limbul este glabru, uşor
băşicat pe partea superioară. Dinţii sunt mărunţi, aşezaţi neuniform.
Sinusurile laterale superioare sunt mai pronunţate decât cele inferioare şi
adesea au o formă de elipsă sau de liră. Sinusul peţiolar are formă de "V",
uneori cu tendinţa de închidere din cauza îndoirii limbului de-a lungul nervurii
principale. Peţiolul este lung, de culoare roşietică, acoperit cu perişori foarte
scurţi.
Strugurii sunt uniaxiali, conici sau cilindro-conici, de mărime mijlocie,
deseori cu prima ramificaţie transformată în cârcel, cu 2-3 boabe. Boabele
sunt rotunde, de mărime mijlocie, aşezate potrivit de des în ciorchine, cu
pieliţa de culoare galbenă-aurie, cu pete ruginii pe partea însorită. Miezul
este crocant, nearomat, dar cu gust specific, plăcut. Sămânţa este cafenie-
verzuie, piriformă, cu ciocul ascuţit, de mărime mijlocie.
Coarda este cafenie-roşcată, cu reflexe violacee.
Fig. 1.1. Soiul CHASSELAS DORÉ
Caractere agrobiologice. Este un soi de vigoare mijlocie, cu fertilitate

ridicată (70-75% lăstari fertili) şi productivitate mare cu 2-3 inflorescenţe pe
lăstar. Valorile coeficienţilor de fertilitate şi a indicilor de productivitate
rezultate în urma cercetărilor din zona Recaş (A.Dobrei şi Gh.Iova, 2001)
sunt: coeficientul de fertilitate relativ (cfr) = 1,0-1,27; coeficientul de fertilitate
absolut (cfa) = 1,5-2,1; indicele de productivitate relativ (ipr) = 140-180;
indicele de productivitate absolut (ipa)=190-210.
În condiţiile Staţiunii Didactice Timişoara, fertilitatea soiului a fost mai
ridicată în anul 2002 decât cea din anul 2004, datorită condiţiilor climaterice
diferite de la un an la altul (Anca Drăgunescu, 2007).
Pentru parcurgerea ciclului de vegetaţie soiul are nevoie de 2300-
3100 C0 temperatură, care se acumulează în 151-180 zile
(Gh.Constantinescu, Negreanu Elena, 1957; Martin Th., 1978).
Dezmuguritul are loc în luna aprilie, înflorirea în prima jumătate a lunii
iunie, iar în unii ani la sfârşitul lunii mai, maturarea deplină a strugurilor se
realizează în luna septembrie, cu oscilaţii în funcţie de zona de cultură.
4
Insuşiri tehnologice. La maturitatea deplină (epoca III), strugurii
conţin 150-190 g/l zaharuri şi 3,5-4,5 g/l aciditate H2SO4. Strugurii rezistă pe
butuc 20-25 zile (Gh. Constantinescu, 1978; Oşlobeanu M. şi colab., 1980,
1991).
În condiţiile de la Timişoara, în perioada 2002-2004, soiul Chasselas
doré a realizat un conţinut de zaharuri în must cuprins între 159 g/l şi 173 g/l.
Producţia este de 10-20 t/ha, uneori ea poate atinge şi 25 t/ha, în anii
foarte favorabili. Soiul are plasticitate faţă de condiţiile de mediu, putând fi
cultivat în toate regiunile viticole ale ţării, însă cele mai bune rezultate se
obţin pe terenurile scheletice şi cu expoziţie sudică. Se comportă bine la
altoit pe Riparia Gloire, SO4-4, 140 Ru, 41 B (Gh. Constantinescu şi colab.,
1971,1978).
Incărcătura de rodire recomandată este de 11-14 ochi/m2, repartizată
pe coarde de rod cu lungimea de 8-12 ochi (Oşlobeanu M. şi colab., 1980;
Cotea Victoria, Cotea V., 1996; Georgescu Magdalena şi colab., 1972).
Datorită productivităţii sale ridicate, are un consum specific ridicat de
elemente nutritive şi răspunde favorabil la fertilizare.
Prin aplicarea operaţiilor în verde, mai ales a ciupitului în preajma
înfloritului, producţia se măreşte cu 22%, fără să fie influenţată negativ
calitatea strugurilor.
În perioada cercetărilor de la Staţiunea Didactică Timişoara asupra
soiului Chasselas dore, producţiile de struguri la butuc şi pe hectar au fost
influenţate foarte puţin, în cazul variantei cu încărcătura de rod de 36 de ochi
şi 32 de inflorescenţe pe butuc, unde creşterea de producţie a fost de doar
1,86% faţă de varianta martor. Producţiile de struguri medii pe butuc, au
variat între 2,192 kg/butuc şi 4,033 kg/butuc, în funcţie de încărcătura de rod
şi numărul de inflorescenţe pe butuc. Producţiile de struguri la hectar, în
aceleaşi condiţii, au variat între 9133 kg/ha şi 16801 kg/ha (Anca
Drăgunescu, 2007).
Producţia marfă din producţia totală, la soiul Chasselas doré în
perioada de experimentare, de la Staţiunea Didactică Timişoara a înregistrat
procentul cel mai mare la varianta cu încărcătura de rod de 48 de ochi pe
butuc şi 16 inflorescenţe (87,76%), iar cel mai mic la varianta cu încărcătura
de rod de 48 de ochi pe butuc şi 32 de inflorescenţe (79,44%).
Variaţiuni şi clone. Sortogrupul “Chasselas” cuprinde numeroase
soiuri albe, roze sau tămâioase. În "Catalogul oficial al soiurilor" sunt
cuprinse atât soiul Chasselas doré, Chasselas roz, precum şi creaţiile noi
Chasselas de Băneasa (autor Dvornic V. - 1978), Chasselas doré 20 Iş
(autor Calistru Gh., Damian Doina, 1996), Chasselas roz 17 Iş (autor Gh.
Calistru).
Zonare. Este un soi cultivat în toate tările viticole europene, cât şi în
California şi Noua Zeelandă. În Elveţia este principalul soi de struguri de vin.
În ţara noastră ocupă primul loc din totalul suprafeţei de struguri pentru masă
(33%).
MUSCAT DE HAMBURG
Sinonime: Black Muscat, Snow's Muscat Hamburg, Zibbibo nero etc.
(Aleweldt G, 1987).
În "Ampelografia RPR" este prezentat cu 23 de sinonime.
5
Originea soiului: nu este bine cunoscută, fiind foarte controversată.
Se presupune că provine din Anglia, unde se cultivă în condiţii de seră de
foarte multă vreme. Datorită calităţilor gustative deosebite, soiul se cultivă în
majoritatea ţărilor viticole din Europa. În România, soiul Muscat de Hamburg
este întâlnit în majoritatea podgoriilor şi centrelor viticole cultivatoare de
soiuri pentru masă.
Se presupune că este un hibrid natural rezultat din încrucişarea
soiurilor Muscat de Alexandria cu Frankenthal.
Muscatul de Hamburg prezintă numeroase biotipuri, dintre care două
au importanţă pentru practică: unul cu bob rotund şi altul cu bob oval, iar în
cadrul acestora numeroase forme mai mult sau mai puţin valoroase, ce se
deosebesc sub aspectul productivităţii, mărimii şi uniformităţii strugurilor şi
boabelor, intensităţii şi uniformităţii culorii, conţinutului în zaharuri, rezistenţei
la boli, predispoziţiei la meiere sau mărgeluire etc. Ca rezultat al selecţiei
clonale timp de 15 ani au fost omologate două clone: Muscat de Hamburg
424 Gr, omologat în anul 1975, autor Gorodea G. şi Muscat de Hamburg 4
Pt., omologat în anul 1980, autor Toma Otilia. Cele două clone sunt mai
productive şi produc struguri ce prezintă un procent redus de boabe
mărgeluite.
Caracteristici ecologice. Muscat de Hamburg este un soi de epoca a
IV -a, cu vigoare mijlocie şi toleranţă mijlocie la ger (-180 …-200 C) şi secetă.
Nu este tolerant la mană, făinare, putregai cenuşiu şi nici la cancer bacterian
sau antracnoză (Oşlobeanu M. şi colab., 1991).
În anii cu condiţii climatice nefavorabile înfloritului înregistrează
procente foarte ridicate de flori scuturate (80-90%), în urma cărora strugurii
rămân cu un număr scăzut de boabe normal dezvoltate în ciorchine.
Rezistă relativ bine la transportul de scurtă durată, iar păstrarea peste
iarnă pote fi asigurată pe o durată mai mare, în condiţii de mediu controlat.
Caracteristici ampelografice. Rozeta soiului Muscat de Hamburg
este verde-albicioasă, cu nuanţă cafenie pe margine, pufoasă. Frunzele
tinere au 3 lobi, sunt de culoare verde-arămie, gofrate, lucioase, cu urme de
scame pe partea superioară şi vizibil scămoase pe cea inferioară, mai puţin
pe nervuri. Lăstarul este verde, cu striuri evidente, de culoare cafenie, uşor
scămos spre vârf. Frunza adultă este mare, frecvent cu 3 sau 5 lobi, rareori
întreagă, cu lobul terminal alungit şi ascuţit, limbul este de culoare verde
închis, neted sau uşor gofrat. Sinusurile laterale superioare sunt adânci,
uneori închise prin suprapunerea lobilor, oviforme, cu baza ascuţită, dar
alteori sunt deschise, în formă de liră. Sinusurile inferioare sunt mici, iar cel
peţiolar este deschis în formă de "V" sau "U" (Branas J., 1974).
Floarea este hermafrodită normală, de tipul 5, polenul este slab fertil,
motiv pentru care meiază şi mărgeluieşte puternic. Inserţia inflorescenţelor
(ciorchinilor) se realizează frecvent pe nodurile 6-7. Inflorescenţa este
rămuroasă, de formă conică şi are de 11,0-14,5 cm lungime.
Cârceii sunt verzi, glabri, bifurcaţi sau trifurcaţi.
Strugurii sunt mari, rămuroşi, de formă conică sau cilindro-conică, cu
ciorchinele lax, iar boabele sunt rare şi neomogene. Pedunculul este lung şi
ierbos. Bobul este uşor ovoid sau sferic, de culoare neagră-roşietică,
semicrocant. Miezul este cărnos, cu gust plăcut, de muscat. Pieliţa este
6
relativ groasă şi acoperită cu pruină. Sămânţa este piriformă, de culoare
cafenie deschisă. Coarda este cafenie-roşcată, pronunţat striată şi punctată.
Grecu V., 1983 arată că: “Datorită gustului plăcut, miezului cărnos,
aromei intense de muscat, Muscatul de Hamburg este soiul preferat al
consumatorilor din ţara noastră.”
Fig. 1.2. Soiul MUSCAT DE HAMBURG
Caractere agrobiologice. Pentru încheierea ciclului de vegetaţie

activă necesită 2550-36500 C temperatură, pe care o poate acumula în
decurs de 166-210 zile (Gh. Constantinescu şi colab., 1959-1978).
Dezmuguritul are loc în aprilie şi chiar în primele zile ale lunii mai, în
funcţie de zonă; înflorirea are loc la sfârşitul lunii mai sau în primele decade
ale lunii iunie, iar maturarea strugurilor se desăvârşeşte în prima jumătate a
lunii septembrie, fiind soi de epoca a IV-a.
Coeficientul de fertilitate absolut are valoarea medie de 1,6, iar cel
relativ 1,5, indicele de productivitate absolut este de 216 şi cel de
productivitate relativ de 202 .
Insuşiri tehnologice. La tăiere se recomandă o încărcătură
moderată, lăsată pe coarde de rod cu lungimea de 10-12 ochi.
Reacţionează bine la aplicarea unor operaţii în verde (plivitul lăstarilor,
normarea inflorescenţelor, scurtarea inflorescenţelor) şi ca urmare, calitatea
strugurilor, respectiv cantitatea producţiei marfă creşte. Producţia de struguri
este de 10-15 t/ha, strugurii pot acumula cantităţi mari de zaharuri 160-200
g/l şi realizează o aciditate de circa 5 g/l la must, ceea ce asigură un indice
glucoacidimetric cu valori normale şi un gust armonios (Gh. Constantinescu,
1978; Oşlobeanu M. şi colab., 1980, 1991).
Asigură recolte mari şi de calitate pe solurile lutoase sau
lutonisipoase, bine aprovizionate cu substanţe nutritive şi apă. Portaltoii cei
mai indicaţi sunt 41B şi SO4. Reacţionează bine la fertilizare, coeficientul de
utilizare al îngrăşămintelor chimice este ridicat (1-1,5), iar consumul specific
mediu este de N=7,3; P=2,0; K=4,4.
Soiul Muscat de Hamburg, în condiţiile de cercetare de la S.D.
Timişoara este recomandat să aibă la tăierea de rodire o încărcătură de 36
de ochi/butuc şi un număr de inflorescenţe cuprins între 16 şi 22 pe butuc.
7
Producţiile la hectar la S.D. Timişoara au variat între 9634 kg/ha şi 16742
kg/ha. Media conţinutului de zaharuri se încadrează între 165 g/l în must şi
179 g/l în must, iar aciditatea se încadrează între 3,45 g/l şi 4,31 g/l
exprimată în H2SO4 . Analizând procentul de producţie marfă din producţia
totală pe perioada de experimentare, constatăm că acesta se situează între
68,05% şi 85,46%, în funcţie de lucrările şi operaţiile în verde efectuate
(încărcătura de rod de 36 de ochi/butuc şi 22 de inflorescenţe), (Anca
Drăgunescu, 2007).
Variaţii şi clone. La SCDVV Greaca, Gorodea Grigore a obţinut în
1975 clona Muscat de Hamburg 424 Gr. care se remarcă prin producţie mare
şi rezistenţă la ger. În 1980, la SCDVV Pietroasa, Elena Popa şi Otilia Toma
au obţinut o altă clonă valoroasă, Muscat de Hamburg-4 Pt, care se impune
prin calitatea deosebită a strugurilor.
Şi pe plan mondial au fost obţinute numeroase clone foarte valoroase.
Zonare. Este un soi cosmopolit, cultivat în toate tările viticole.
Zona foarte favorabilă de cultură pentru soiul Muscat de Hamburg
este situată în jumătatea de sud a ţării.
CINSAUT
Origine. Se pare că este originar din Franţa, cultivat de mult timp în
podgoriile Languedoc şi Provence. La noi în ţară a apărut mai întâi în
Dobrogea, pe care ca urmare a naufragiului unui vas care transporta coarde
din acest soi din Franţa, în dreptul localităţii Istria (Gh. Cosntantinescu,
1977).
Sinonime: Negru de Sarichioi (Dobrogea), Prunella, Malvoise, Blue
Imperial, Cinq Sant
Caractere ampelografice. Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă.
Floarea este hermafrodită, normală, cu polen fertil şi bun polenizator.
Vârful lăstarului este scămos, de culoare verde-gălbui.
Lăstarul este verde, cu striuri roşiatice, uşor cărnos.
Inflorescenţa este uniaxială, de formă cilindro-conică, de mărime mică
spre mijlocie.
Frunza adultă este de mărime mijlocie, aproape rotundă, de culoare
verde-închis, pentalobată. Lobul terminal este teşit, caracter de soi, sinusurile
laterale superioare sunt profunde, ovoidale, cu baza ascuţită. Limbul este
băşicat şi sămos pe partea inferioară.
Strugurele este uniaxial, de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie,
compact. Bobul este ovoidal, mijlociu ca mărime, cu pieliţa colorată negru-
vineţiu, relativ subţire. Miezul este semicrocant.
Coarda este roşcat-vineţie, cu internoduri scurte, relativ slabă ca
vigoare.
8
Fig.1.3. Soiul CINSAUT
Însuşiri agrobiologice. Este un soi de vigoare mijlocie-mare, cu

fertilitatea soiului ridicată, 60-70% lăstari fertili. Se cultivă în sortiment
biologic cu soiul Muscat de Hamburg, căruia îi asigură o mai bună
polenizare. Nu este sensibil la ger (-180C) şi are o bună rezistenţă la secetă.
Se reface uşor după accidente climatice, deoarece emite cu uşurinţă lăstari
de pe lemnul multianual. Cinsaut este foarte sensibil la mană, oidium, moliile
strugurilor, acarieni şi putregaiul cenuşiu al strugurilor. Nu meiază şi nu
mărgeluieşte.
Dezmugureşte târziu, spre sfârşitul lui aprilie, maturează strugurii în
epoca a IV-a, 1-14 septembrie.
Particularităţi agrotehnice. Necesită portaltoi mai puţin viguroşi
(SO4-4, 41 B, SC 26). La tăiere se lasă o încărcătură de 11-14 ochi/m2,
repartizată pe coarde de 10-12 ochi.
Însuşirile tehnologice. Ajunge la maturitate odată cu soiul Muscat
de Hamburg (epoca a IV-a) sau uneori mai devreme. Acumulează cantităţi
mijlocii de zaharuri, 160-170 g/l zaharuri, fiind considerat un soi cu însuşiri
mixte, aciditatea totală este deficitară.
Producţiile de struguri obţinute sunt mari (10-15 t/ha), cea mai mare
parte ajunge la vinificare, iar vinurile obţinute sunt vinuri catifelate, de culoare
roşie-rubinie.
Zonare. Nu este autorizat la plantare, ci doar recomandat ca
polenizator pentru soiul Muscat de Hamburg.
MUSCAT DE ADDA
Sinonime: Muscat del Adda
Origine. Soiul a fost obţinut în anul 1892, în Italia, de către Luigi
Pirovano, dintr-un amestec de seminţe rezultate în urma autopolenizării
soiului Muscat de Hamburg.
La noi în ţară a fost introdus în cultură în anul 1962.
Soiul este redat în figura 15.4
Caractere ampelografice. Rozeta este alb-verzuie, scămoasă la fel
cu vârful lăstarului.
Floarea este hermafrodită, normală, cu polen ce are mare capacitate
de germinare.
Frunza adultă este mare, cu contur pentagonal, uşor scămoasă pe
partea inferioră, pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt foarte
profunde, cu lumen mare ovoidal, iar sinusul peţiolar este deschis şi are
9
forma unei ogive cu lumen mare (caracter de soi). Dinţii sunt grupaţi în mici
lobişori caracteristici, iar liziera este de culoare gălbuie.
Strugurele este mijlociu spre mare, de formă conică, de compactitate
medie, cu peduncul scurt, ierbos. Bobul este sferic, mare, de culoare roşu
foarte închis, cu pieliţă groasă. Miezul este cărnos, crocant, slab aromat.
Coarda este colorată în galben-cafeniu.
Fig. 1.4. Soiul MUSCAT DE ADDA
Însuşirile biologice. Este un soi mult mai viguros, cu creşteri

vegetative puternice şi frunziş bogat, comparativ cu soiul din care provine şi
o rezistenţă mai bună la secetă. Are toleranţă mică la temperaturile scăzute
(-16...-180C) şi la făinare. Este foarte sensibil la mană, care atacă şi
inflorescenţele, datorită frunzişului bogat care păstrează o atmosferă umedă.
De asemenea, este sensibil la la mucegai, antracnoză şi cancerul bacterian.
Fertilitatea şi productivitatea soiului sunt ridicate, respectiv 60-75%
lăstari fertili. Se caracterizează prin grad mic de meiere şi mărgeluire.
Particularităţi agrotehnice. Se pretează la conducerea pe tulpini
semiînalte, cu tăiere în verigi lungi de rod, de 12-14 ochi. Sarcina la tăiere
este de 12-15 ochi/m2. Nu se recomandă tăierea de tip speronat.
Fiind un soi viguros, răspunde bine la îngrăşarea cu doze mari de P
şi K, precum şi la irigat, când se obţin sporuri de producţie de 1,5-1,8 t/ha.
Operaţiunile în verde necesare: plivitul lăstarilor sterili, normarea
inflorescenţelor, 24-26 inflorescenţe/butuc, reducerea cu o treime din
lungimea inflorescenţei şi desfrunzitul parţial la intrarea în pârgă.
Însuşirile tehnologice. Ajunge la maturitate odată cu Muscat de
Hamburg (epoca a IV-a). Conţinutul în zaharuri este de 140-170g/l must, iar
aciditatea totală este de 4,5-5,5 g/l exprimată în H2SO4.
Producţiile de struguri medii obţinute sunt de 12 t/ha, iar la Greaca
poate ajunge la 20 t/ha, din care 80-85% producţie marfă.
Este mai sensibil la fisurarea boabelor decât soiul Muscat de
hamburg, dar se păstrează mai mult timp pe butuc şi este rezistent la
transport şi la păstrarea peste iarnă.
Variaţii şi clone. La SCDVV Pietroasa a fost obţinută clona 5 Pt.,
omologată în 1995, care are o producţie de 18 t/ha.
Zonare. S-a răspândit în toate ţările viticole.
În ţara noastră este răspândit mai ales în partea de sud a ţării pe
Terasele Dunării, în Dobrogea şi în Podgoria Dealul Mare.
10
Întrebări rezolvate
1. Care este soiul polenizator pentru Muscat de Hamburg?
Soiul polenizator pentru Muscat de Hamburg, soi de vită de vie
pentru struguri de masă cu coacere mijlocie, poate fi soiul
CINSAUT.
2. Care este lucrarea in verde care determină creșterea producției la
soiul Chasselas dore?
Prin aplicarea operaţiilor în verde, mai ales a ciupitului în preajma
înfloritului, producţia se măreşte cu 22%, fără să fie influenţată
negativ calitatea strugurilor.
Întrebări de autoevaluare
1. Enumeraţi soiurile pentru struguri de masă cu coacere mijlocie?
2. Descrieţi conform schemei ampelografice de descriere a soiurilor
roditoare soiul Chasselas doré?
3. Care este caracterul de soi la soiul Cinsaut?
4. Care este caracterul ampelografic de soi al soiului Muscat de
Adda?
5. Menționați asemanarile și deosebirile dintre soiurile Muscat de
Hamburg și Muscat de Adda?
11
CREAŢII ROMÂNEŞTI DE SOIURI NOBILE PENTRU

STRUGURI DE MASĂ CU COACERE MIJLOCIE
Cuvinte cheie: creaţii romaneşti, soiuri, struguri de masă, mijlocie
Rezumat
Creaţiile noi de struguri de masă au stat în preocupările
amelioratorilor români şi au avut la bază metode precum, hibridarea sexuată
controlată intraspecifică, între soiurile autohtone şi cele străine, precum şi
fecundarea liberă, cu selecţia formelor valoroase în F1 şi F2. Drept genitori
au fost folosite soiurile vechi (Regina viilor, Alphonse Lavallee, Cardinal,
Afuz-Ali, Coarnă albă, Crâmpoşie, Tămâioasă românească, Frumoasă de
Ghioroc etc.)
2.1. Creaţiile nobile româneşti pentru struguri de masă cu

coacere mijlocie
TIMPURIU DE CLUJ
Origine: a fost obţinut la SCPP Cluj, prin hibridare sexuată
controlată, între soiurile Crâmpoşie şi Frumoasă de Ghioroc, de Şt. Oprea,
fiind omologat în 1979. Este cunoscut datorită timpurietăţii, rezistenţei bune
la ger şi fertilităţii ridicate.
Caractere ampelografice. Rozeta este verde-albicioasă, pufoasă.
Floarea este hermafrodită normală, de tipul 5, soiul autofertil. Frunza adultă
de mărime mijlocie, întreagă, tri sau pentalobată, cu limb uşor gofrat, cu
smocuri de peri pe partea inferioară, cu sinusurile laterale sunt profunde şi
închise, iar sinusul peţiolar închis. Lăstarul de culoare verde-vineţie, cu
scoarţă netedă. Coarda toamna au culoare cărămizie-roşietică. Strugurele
este de mărime mijlocie (180-250 g), cilindro-conici, semicompact. Bobul
este mijlociu, uşor discoidal, de culoare galbenă-verzuie; pulpa
semicrocantă, cu aromă fină.
Însuşiri agrobiologice. Este un soi de vigoare mijlocie spre mare,
ce formează 60-80% lăstari fertili şi cu productivitate ridicată.
Dezmugureşte timpuriu (a prima decadă a lunii aprilie); pârga are loc
devreme, la 20-25 VII, maturarea deplină se realizează între 1-15 august în
sudul ţării, în restul ţării după 16-20 VIII.
Forma de conducere recomandată este cordonul bilateral pe tulpini
semiînalte cu sistem de tăiere în verigi de rod cu cepi de rod de 2-3 ochi şi
coarde de 10-12 ochi. C. Ţârdea şi colab., 1992, recomandă tăierea în
sistem scurt, cu cepi de rod de 2-3 ochi şi cordiţe de 5-6 ochi, sarcina de rod
fiind de 18-20 ochi/mp. Soiul nu necesită lucrări şi operaţii în verde speciale.
12
Particularităţile tehnologice. Maturarea strugurilor are loc în epoca
a II a, în sudul ţării, iar în Transilvania, în epoca a III a.
Producţia de struguri este de 3-5 kg/butuc, iar la hectar producţia
calculată este de 16-18 tone/hectar, din care producţie marfă 85%.
Concentraţia în zaharuri este de până la 180 g zahăr/l, încât strugurii pot fi
folosiţi şi la vinificare. Aciditatea totală, exprimată în H2SO4 este de 4,3-4,7
g/l, iar indicele glucoacidimetric este de 36,2.
Zonare. Soiul Timpuriu de Cluj este autorizat pentru plantare în
podgoriile din Transilvania, în vederea acoperirii consumului local de struguri
în stare proaspătă. Se comportă bine în zona viticolă din nord-estul Moldovei,
unde poate completa conveierul varietal pentru soiurile de masă timpurii.
NAPOCA
Origine. A fost omologat în anul 1984, de către Ştefan Oprea, St.
Hontilă, la S.C.P.P. Cluj – Napoca, în urma hibridării sexuate dintre soiurile
Alphonse Lavallée cu (Regina viilor + Muscat de Hamburg).
Caractere ampelografice.
Rozeta este verde bronzată, glabră. Floarea este hermafrodită,
normlă, cu polen fertil. Frunza adultă este de mărime mijlocie, trilobată sau
pentalobată, cu sinusuri laterale ovoidale, superficiale şi cu sinusul peţiolar în
formă de liră. Limbul este uşor scămos, puţin gofrat, de culoare verde
deschis. Strugurii sunt mari, greutatea medie este de 431 g la Cluj si 250 g la
Bucureşti, cilindro-conici, lacşi, cu pedunculul mijlociu, semilemnificat.
Boabele sunt uşor ovoidale, de mărime mijlocie (3,5-4,1 g), cu pieliţa de
culoare neagră-roşiatică, acoperită cu pruină abundentă. Miezul este crocant,
cu gust plăcut, dulce-acrişor şi aromă fină de muscat.
Particularităţi agrobiologice şi agrotehnice. Dezmugureşte
devreme, în prima jumătate a lunii aprilie, intră în pârgă la sfârşitul lunii iulie
şi îşi maturează strugurii la sfârşitul lunii august, chiar începutul lunii
septembrie. Are vigoare mijlocie spre mare şi fertilitate ridicată (50% lăstari
fertili). Rezistă la ger până la – 22oC şi prezintă o bună rezistenţă la mană,
făinare şi putregaiul cenuşiu. În anii reci şi umezi la înflorit meiază şi
mărgeluieşte. Se conduce pe forme semiînalte, cu cordoane bilaterale,
cu o încărcătura de rodire recomandată de 15 – 18 ochi/m2, care pot fi
repartizată pe cordiţe sau coarde de rod scurte.
Însuşiri tehnologice. Ajunge la maturitatea de consum în intervalul
15 august – 15 septembrie, în funcţie de zona de cultură. În toate zonele
ajunge la maturitate înaintea soiului Chasselas doré . Acumulează în medie
154 g zahăr/litru şi o aciditate de 2,4 – 3,8 g/l H2SO4. Dă producţii mari, de
peste 4 – 5 kg/butuc, respectiv 21 tone/hectar, cu 80% producţie marfă.
Strugurii se remarcă prin aspect comercial şi gust plăcut. Se
păstrează o perioadă îndelungată pe butuc şi rezistă la transport.
Zonare. Este autorizat şi cultivat în podgoriile şi centrele viticole din
Transilvania, Crişana şi Maramureş, pentru asigurarea consumului local.
GELU
Origine. A fost obtinut la S.C.P.V.V. laşi, de către Gh. Calistru si
Doina Damian şi omologat în anul 1999. Este o mutantă valoroasă care
13
provine din fecundarea liberă a soiului Coarnă neagră, a căror seminţe
hibride au fost iradiate cu raze X .
Caractere ampelografice. Rozeta este verde-roşietică, uşor
scămoasă. Vigoarea butucilor este mijlocie spre mare. Floarea este
hermafrodită, funcţional normală.Frunza adultă este glabră, mare,
pentalobată, colorată în verde închis, cu limbul slab gofrat, revolut şi sinus
petiolar deschis în forma de liră. Strugurii sunt cilindro-conici uniaxiali, bi sau
triaripati, semicompacţi cu bob de mărime mijlocie spre mare (3,9 g), de
formă eliptică, cu pieliţa colorată albastru-violet, acoperită cu pruină. Pulpa
este necolorată, semicrocantă, cu gust franc.
Particularităţi agrobiologice şi agrotehnice. Soi de vigoare mare şi
fertilitate ridicată, media 66% lăstari fertili. Dezmugureşte târziu, sfârşit de
aprilie- început de mai, înfloreşte la jumătatea lui iunie, iar maturarea
strugurilor se realizează la sfârşitul lui august (20 august). Este un soi
rezistent la ger (-20...–22oC), la secetă, la putregaiul cenuşiu şi la
antracnoză. Prezintă toleranţă la mană şi antracnoză. Se recomandă la
altoire portaltoii: 140Ru, Crăciunel 2, Kobber 5BB. Se cultivă în sistem
semiprotejat, forma de conducere pe tulpini semiînalte, cu cordoane
bilaterale, cu tăiere în verigi de rod, iar încărcătura de rodire fiind de 40-50
ochi pe butuc (15-20 ochi/m2).
Însuşiri tehnologice. Maturarea strugurilor se face în epoca a III-a de
maturare. Recolta medie de struguri realizată a fost de 5,2 kg/butuc,
respectiv 19,9 t/ha, cu o producţie marfă de 92%, fiind constantă în fiecare
an. Conţinutul în zaharuri al strugurilor la maturitatea deplină este de 155 g/l,
iar aciditatea totală de 4 g/l H2SO4 . Are durată mare de conservabilitate pe
butuc şi rezistenţă la transport.
Zonare. Se recomandă a fi extins în cultură în regiunea viticolă a
Dealurilor Moldovei, în podgoriile Iaşi, Huşi.
MILCOV
Origine. A fost obţinut în 1988, la S.C.D.V.V. Odobeşti, de către
Margareta Bădiţescu, N. Varga, Victoria Zaharia şi Gh. Coman, prin
hibridarea soiurilor Coarnă neagră şi Muscat de Hamburg.
Caractere ampelografice. Rozeta este glabră, de culoare verde-
arămie. Lăstarul are meritale mijlocii, este glabru, are culoare verde şi
nodurile proeminente. Floarea este hermafrodită normală. Frunza adultă este
de mărime mijlocie, trilobată sau pentalobată, uşor scămoasă, cu sinusurile
laterale superficiale şi cu sinusul peţiolar deschis în formă de „V”. Strugurii
sunt rămuroşi, de mărime mijlocie spre mare, greutatea medie este 233 g.
Pedunculul este lung, semilemnificat. Bobul este ovoidal cu vârf alungit,
mijlociu ca mărime (2,6 g), cu pieliţa subţire şi neagră, acoperită cu un strat
fin de pruină. Pulpa este semicrocantă, cu gust franc, dulce-acrişor, plăcut şi
răcoritor.
Însuşiri agrobiologice şi agrotehnice. Dezmugureşte târziu,
frecvent în a doua jumătate a lunii aprilie, intră în pârgă după mijlocul lunii
iulie şi îşi maturează strugurii în perioada 15 august – 15 septembrie, în
funcţie de zona de cultură. Are o vigoare, fertilitate şi productivitate mijlocie.
Procentul lăstarilor fertili este în medie de 55 . Prezintă rezistenţă mijlocie la
ger, până la – 20oC, la secetă, mană, făinare şi putregaiul cenuşiu al
14
strugurilor. Se pretează la conducerea în forme semiînalte şi înalte, tipul de
tăiere recomandat, fiind Guyot cu cap înălţat. Încărcătura de rodire
recomandată este de 12 – 14 ochi/m2, repartizată pe coarde.
Însuşiri tehnologice. Îşi maturează strugurii frecvent în epoca a III-a,
înaintea soiului Chasselas doré. La maturitatea deplină strugurii acumulează
cantităţi mari de zaharuri (184 g/l), în condiţiile unei acidităţi de doar 3,2 g/l
H2SO4. Realizează producţii medii de 5-5,4 kg/ butuc, respectiv 15 – 16,5
t/ha, având o producţie marfă de circa 88%. Producţia este constantă an de
an. Strugurii au o durată mică de păstrare pe butuc, dar prezintă o rezistenţă
bună la transport.
Zonare. Este cultivat în podgoriile Odobeşti, Panciu, Coteşti, în
vederea îmbogăţirii sortimentului varietal.
PAULA
Origine. Soiul a fost obtinut la SCPVV Iasi, de Gh. Calistru şi Doina
Damian prin hibridarea sexuată intraspecifică a soiurilor Bicane şi Aromat de
Iaşi. A fost omologat în anul 1997.
Caractere ampelografice. Rozeta este pufoasă, de culoare verde-
violacee. Floarea este hermafrodită, normală. Frunza adultă este de mărime
mijlocie, pentagonală, scămoasă, cu limb de culoare verde, uşor gofrat, cu
sinusurile laterale în formă de "U", iar cel peţiolar în formă de "V". Strugurele
este cilindro-conic, rămuros, de mărime mijlocie, lax. Bobul este troncovoid,
mijlociu ca mărime, cu pieliţa de culoare verde-gălbuie, uşor pruinat, cu pulpa
suculentă şi gust discret aromat.
Particularităţi agrobiologice şi agrotehnice. Soi cu vigoare mijlocie
spre mare, cu fertilitate mijlocie, 52-66% lăstari fertili. Dezmugureşte târziu,
sfârşit de aprilie, înfloreşte la mijlocul lui iunie, iar maturarea se realizează în
prima jumătate a lunii august. Soiul este rezistent la ger şi secetă, prezintă
rezistenţă mijlocie la mană şi făinare, are toleranţă bună la putregaiul cenuşiu
al strugurilor. Are afinitate bună la altoire cu portaltoiul 140 Ruggeri şi Kobber
5BB. Se pretează la forma de conducere semiînaltă, cordon bilateral, iat
tăierea în verigi de rod cu cepi şi cordiţe. Încărcătura de ochi la tăiere 40-50
ochi/butuc. Este recomandată muşuroirea şi îngroparea coardelor din cepii
de siguranţă. Necesită doze mari de îngrăşăminte, în special cu fosfor şi
potasiu, datorită faptului că este un soi productiv.
Însuşirile tehnologice. Maturarea strugurilor are loc mai timpuriu cu
10-14 zile faţă de soiul martor Aromat de Iaşi şi cu 15-25 zile faţă de soiul
Chasselas doré. Realizează o producţie medie de 6 kg/butuc, respectiv 22,7
tone/ha; - acumulează în medie 157 g/l zaharuri şi 4,8 g/l H2SO4 aciditate
totală. Strugurii sunt aspectuoşi, rezistenşi la transport şi cu durată lungă de
păstrare pe butuc.
Zonare. Se recomandă a fi extins în cultură în regiunea viticolă a
Dealurilor Moldovei, în podgoriile Iaşi, Huşi.
CETĂŢUIA
Origine. A fost obţinut la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Horticolă
din Cluj Napoca, de către Ştefan Oprea, în anul 1979, prin hibridarea
sexuată dintre soiurile Crâmpoşie şi Frumoasă de Ghioroc.
15
Caractere ampelografice. Rozeta este scămoasă, de culoare verde-
albicioasă. Lăstarul tânăr este verde-arămiu, glabru, iar inflorescenţa este
mijlocie spre mare, cilindro-conică. Floarea este hermafrodită, normală, cu
polen fertil. Frunza adultă este de mărime mijlocie, trilobată sau pentalobată,
cu sinusurile laterale slab evidenţiate şi cel peţiolar în formă de “U”. Limbul
frunzei este neted, glabru pe partea superioară şi prezintă scame rare pe
partea inferioară. Dinţii sunt mucronaţi. Strugurele este mijlociu spre mare
(280-400 g), cilindro-conic, semicompact, uneori aripat. Pedunculul este lung
semilemnificat. Bobul este ovoid, mijlociu ca mărime (greutatea medie de 3,9
g), cu pieliţa groasă, de culoare neagră-violacee, acoperită cu un strat fin de
pruină. Miezul este semicărnos, cu aromă fină de muscat. Coarda este de
culoare maronie-roşcată, cu suprafaţa netedă.
Particularităţi agrobiologice şi agrotehnice.
Vigoarea butucului este mijlocie spre mare, iar fertilitatea este ridicată
(60-75% lăstari fertili). Rezistă la ger până la –20...-22°C, de asemenea
prezintă o rezistenţă bună la mană şi putregaiul cenuşiu. Se pretează la
cultura pe tulpini semiînalte, cu cordoane bilaterale. Încărcătura de rodire
este de 12-15 ochi/m2, repartizată pe cordiţe sau coarde de 10-12 ochi.
Caracteristici tehnologice. Maturarea strugurilor are loc în a doua
jumătate a lunii august în zonele sudice, iar în condiţiile podgoriilor din
Transilvania şi Moldova, strugurii ajung la maturitate în epoca a IV-a şi a V-a.
La maturitate acumulează în bob între 145 şi 170 g/l zaharuri şi o aciditate de
4,8-6 g/l H2SO4. Producţia obţinută este mare (16-20 t/ha), iar procentul
producţiei marfă este ridicat, de peste 85%. Strugurii se păstrează pe butuc
o perioadă relativ scurtă (12-15 zile).
Zonare. Se cultivă cu bune rezultate în toate zonele cu favorabilitate
ecologică pentru cultura economică a viţei de vie, cu precădere în
transilvania, în partea de vest a ţării, în Moldova şi chiar şi pe dealurile
Subcarpaţilor Meridionali.
SILVANIA
Origine. A fost obţinut la Staţiunea de Cercetări Viti-Vinicole Miniş
de către Gh. Calistru, V. Ciutina, Maria Oana, în anul 1980, prin hibridarea
sexuată între Bicane şi Chasselas doré.
Caractere ampelografice. Rozeta prezintă scame rare şi este de
culoare verde-albicioasă. Lăstarul este glabru de culoare verde. Floarea este
hermafrodită normală, cu polen fertil. Frunza adultă este pentalobată, de
mărime mijlocie, glabră, cu sinusurile laterale superficiale şi cu cel peţiolar în
formă de liră deschisă. Limbul este subţire, cu marginile îndoite în sus sub
formă de pâlnie. Strugurele este cilindro-conic, uniaripat, de mărime
mijlocie (190-200 g). Bobul este sferic, de mărime mijlocie (3,2 g în medie).
Pieliţa este subţire, elastică, de culoare verde-gălbui, ruginie pe partea
însorită. Miezul este cărnos, cu gust dulce-acrişor, plăcut. Coarda este
glabră, striată, de culoare maronie - roşcată.
Însuşiri agrobiologice şi agrotehnice. Are vigoare mijlocie şi
fertilitate bună. Soiul Sivania are o rezistenţă bună la mană, mijlocie la
făinare şi la putregaiul cenuşiu. La ger mugurii rezistă până la –20…-22°C.
Se comportă bine altoit pe portaltoi de vigoare mijlocie (41B, SO4-4, SC 25),
16
condus pe tulpini semiînalte şi înalte, cu tăiere în verigi mijlocii de rod.
Încărcătura de rodire adecvată este de 14-16 ochi/m2.
Caracteristici tehnologice. În condiţiile de la Miniş maturarea
strugurilor se realizează începând cu 25 august, deci în epoca a III-a, în
restul zonelor maturarea are loc mai târziu, începutul lui septembrie. Strugurii
acumulează cantităţi mijlocii de zahăr (150-180 g/l), cu o aciditate de 4,3-4,5
g/l H2SO4. Producţiile de struguri obţinute sunt mari, în medie 16,8 t/ha, din
care producţia marfă reprezintă circa 80%. Datorită conţinutului în zahăr şi
aciditate soiul Silvania poate fi considerat un soi mixt, strugurii putând fi
consumaţi atât în stare proaspătă cât şi vinificaţi.
Zonare. Soiul este întâlnit mai ales în plantaţiile viticole din vestul
ţării, în special cele din judeţele Arad, Bihor şi Timiş. A fost introdus în cultură
şi în plantaţiile din Iaşi şi Vaslui.
ISTRIŢA
Origine. Soiul a fost obţinut la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare
pentru Viticultură şi Vinificaţie Pietroasa, prin hibridarea sexuată a soiurilor
Tămâioasă românească cu Maria Pirovano. Autori : Sofia Ispas şi Otilia
Toma. Soiul a fost omologat în anul 1996.
Caractere morfologice.Rozeta este galben – verzuie, scămoasă.
Floarea este hermafrodită, normală.Frunza adultă este de formă
pentagonală, de mărime mijlocie, pentalobată, uşor scămoasă pe faţa
inferioară. Sinusurile alterale sunt în formă de “V”, deschise, iar sinusul
peţiolar de asemenea deschis, în formă de “U”. Nervurile sunt de culoare
verde.Strugurele este mare, de formă cilindro-conică, uniaripat, de
compactitate medie. Bobul este de mărime mijlocie, de formă sferică, cu
pieliţa de culoare gălben - verzuie, subţire. Pulpa este semicrocantă, puţin
suculentă şi fin aromată.
Caractere agrobiologice, agrotehnice şi tehnologice. Strugurii
ajung la maturitatea de consum în epoca a III-a, necesitând 140 de zile de la
dezmugurit până la maturitatea de consum. Vigoarea butucului este mijlocie,
cu creşteri medii anuale ale lăstarilor de 1,48 m; fertilitatea este mijlocie
(65% lăstari fertili).Se recomandă conducerea pe semitulpină, sub formă de
cordon bilateral, cu verigi de rod şi încărcătură de rodire de 16 ochi/m 2.
Prezintă o bună toleranţă la ger şi secetă, rezistenţă bună la mană şi mijlocie
la făinare şi putregiul cenuşiu.
Soiul Istriţa realizează în condiţiile centrului viticol Pietroasa, o
recoltă medie de 4,1 kg/butuc, respectiv 15,4 t/ha, din care producţia marfă
este de 93 %; La maturitatea deplină strugurii au conţinutul mediu în zaharuri
de 163 g/l şi o aciditate de 4,0 g/l (H2SO4). Soiul Istriţa are producţie mare şi
constantă an de an, struguri aspectuoşi şi boabe uniforme ca mărime şi
culoare.
Zonare. Soiul completează conveierul varietal cu soiuri de masă în
centrul viticol Pietroasa din podgoria Dealu Mare.
17
CHASSELAS DE BANEASA
Origine. A fost obţinut prin hibridarea naturală a soiului Chasselas
doré, de către Vasile Dvornic, la Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu” din
Bucureşti şi omologat în anul 1978.
Caractere ampelografice. Rozeta este fin scămoasă, verde cu
nuanţă cafenie. Floarea este hermafrodită, normală, cu polen fertil. Frunza
adultă este de mărime mijlocie, trilobată sau pentalobată, glabră. Limbul are
marginile răsfrânte în jos. Sinusurile laterale superioare sunt închise, cele
inferioare au formă de „U”, iar sinusul peţiolar este semiînchis elipsoidal.
Strugurele este de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie spre mare
(greutate medie de 320 g), lax, aripat. Bobul este sferic sau uşor ovoidal,
mare (4,5 g) şi cu pieliţă de culoare galben-verzuie cu nuanţă albicioasă.
Miezul este semizemos, cu gust franc. Calităţile gustative sunt inferioare
soiului Chasselas doré din care provine.
Însuşiri agrobiologice şi tehnologice. Are vigoare mijlocie, fertilitate
(75% lăstari fertili) şi productivitate ridicată. Prezintă o rezistenţă bună la ger
(-20°C), dar mai slabă decât a soiului din care provine; rezistenţă bună la
făinare şi putregaiul cenuşiu, uşor sensibil la mană.Se pretează la
conducerea în sistem Guyot pe semitulpină, cu o încărcătura de rodire
recomandată de 12-16 ochi/m2, repartizată pe coarde de 12-14 ochi.
Maturarea strugurilor are loc în epoca III-IV, respectiv între a doua jumătate a
lunii august şi prima jumătate a lunii septembrie, în general după soiul
Chasselas doré la 6-10 zile.Producţia de struguri obţinută este cuprinsă între
13-15 t/ha, din care producţia marfă reprezintă 75-87%. Strugurii acumulează
un conţinut în zaharuri mediu, de 151 g/l şi o aciditate de 5,4-6 g/l H2SO4.
Zonare. S-a răspândit în cultură alături de soiul din care provine
Chasselas dore.
PERLA DE FEREDEU
Origine. A fost obţinut la Staţiunea de Cercetări Viti-Vinicole Miniş
de către Duma M. şi colab., în anul 2007, prin hibridarea sexuată controlată
între Silvania şi Regina viilor.
Caractere ampelografice. Frunza adultă este de mărime mijlocie,
întreagă, trilobată, mai rar pentalobată, cu sinusul peţiolar în formă de ”V”
închis. Limbul este uşor băşicat. Strugurele este cilindro-conic uneori aripat,
de mărime mijlocie (greutatea medie a unui strugure între 100 şi 300 g), cu
boabe aşezate potrivit de des în ciorchine. Bobul este sferic, de mărime
mijlocie, cu pieliţa colorată în galben auriu, cu miez cărnos-uşor crocant cu
aromă fină de muscat, care nu se degradează prin maturare avansată ca şi
la Regina viilor.
Însuşiri agrobiologice şi agrotehnice. Are vigoare mijlocie,
rezistenţă mijlocie la ger şi secetă. La mană şi putregai este mai rezistent
decât la făinare. Perla de Feredeu se distinge prin fertilitate ridicată, 75-85%
lăstari fertili, cu 2 mai rar 3 inflorescenţe pe lăstar. Se remarcă, de
asemenea, prin capacitate mare de emitere a lăstarilor din lemnul multianual,
ceea ce permite regenerarea uşoară a butucilor. Lă tăiere se recomandă o
încărcătură de 12-14 ochi/m2, repartizată pe coarde de 8-12 ochi sau cordiţe
de 4-6 ochi. Acest soi diferenţiază mugurii de la bază, astfel se poate tăia şi
18
speronat (cepi de rod de 2-3 ochi). S-a constatat că cei mai aspectuoşi
struguri se obţin pe lăstarii crescuţi din coarde sau cordiţe. Fertilitatea ridicată
a soiului Perla de Feredeu, impune normarea inflorescenţelor pe butuc la
maxim 25-30, ceea ce duce la creşterea producţiei totale, dar mai ales
producţiei marfă. Soiul reacţionează pozitiv la fertilizarea moderată şi la
irigare.
Caracteristici tehnologice. În condiţiile de la Miniş maturarea
strugurilor se realizează la începutul lui septembrie. Până la maturitatea
strugurii acumulează cantităţi de zaharuri de 160-200 g/l, cu o aciditate
variind între 3,5 şi 5,5 g/l H2SO4. După maturare strugurii rezistă pe butuc o
perioadă destul de lungă (25-30 zile). Producţia de struguri medie este
cuprinsă între 10 şi 12 t/ha.
Zonare. Fiind un soi nou urmează să fie încercat şi apoi cultivat în
podgoriile în care realizează cei mai buni parametri cantitativi şi calitativi.
SOMEŞAN
Origine. A fost omologat în anul 1987 de Ştefan Oprea şi Beniamin
Olaru, la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Horticolă Cluj Napoca, prin
selecţie individuală, dintr-o populaţie rezultată din hibridarea soiurilor Muscat
de Hamburg cu Regina viilor.
Caractere ampelografice. Rozeta este scămoasă, de culoare verde
cafenie. Vârful lăstarului prezintă o pigmentaţie antocianică în dungi şi peri
rari. Inflorescenţa este lungă, uniaxială, cilindroconică. Floarea este
hermafrodită, normală, cu polen fertil. Frunza adultă este mijlocie ca
mărime, trilobată sau pentalobată, cu sinus peţiolar deschis în formă de „V” şi
limbul de culoare verde intens, gofrat, scămos. Strugurele are mărime
mijlocie (275 g), este uniaxial, cilindro-conic sau conic, cu boabele inserate
potrivit de des pe ciorchine. Pedunculul este lung şi erbaceu. Bobul este
mijlociu-mare, ovoidal-alungit, cu pieliţa groasă, de culoare roşie spre
neagră, acoperită cu un strat mijlociu de gros de pruină, iar pulpa este
semicrocantă, cu aromă fină, caracteristică. Coarda prezintă scoarţa de
culoare maro-închis, cu striuri.
Însuşiri agrobiologice şi agrotehnice. Soiul are vigoare de creştere
mijlocie şi fertilitate ridicată (62% lăstari fertili), valorile coeficienţilor de
fertilitate şi a indicilor de productivitate fiind: coeficientul de fertilitate relativ
este 1,10; coeficientul de fertilitate absolut este 1,60; indicele de
productivitate relativ are valoarea 305, iar cel absolut este de 429 (Oprea
Şt., Olaru B., 1994). Intrarea strugurilor în pârgă are loc la sfârşitul lunii iulie,
începutul lunii august, iar maturarea de consum se realizează în septembrie.
Rezistenţa la ger este mijlocie, (–18...-20°C), iar rezistenţa soiului faţă
de mană, făinare şi putregaiul cenuşiu este mijlocie.
Se comportă bine pe portaltoii: Kober 5 BB, SO4 şi SC2.
Forma de conducere recomandată este cu tulpină semiînaltă, cu
cordon bilateral Lenz-Moser, iar tăiere de rodire în verigi mijlocii de rod.
Încărcătura de rodire este de 16-18 ochi/m2.
Însuşiri tehnologice. Maturează strugurii în septembrie, odată cu
Chasselas doré. Producţiile de struguri obţinute sunt mari, de 20 t/ha, cu o
producţie marfă de 88%. Strugurii acumulează la maturitate 165-175 g/l
19
zaharuri şi o aciditate de 3,5-3,6 g/l H2SO4. Soiul are valoare comercială
ridicată şi rezistenţă la transport.
Zonare. Este un soi ce se poate cultiva în zonele din Podişul
Transilvaniei şi vestul ţării.
AZUR
Origine. A fost obţinut la Staţiunea de Cercetări Viti-Vinicole
Drăgăşani, de către Victoria Lepădatu şi Gheorghe Condei, din încrucişarea
soiurilor Coarnă neagră cu Cardinal. A fost omologat în anul 1984.
Caractere ampelografice. Rozeta este glabră, de culoare verde, cu
margine cafenie. Lăstarul tânăr este glabru, lucios, de culoare verde cafenie.
Floarea este hermafrodită, normală, cu polen fertil. Frunza adultă este
mijlocie, pentalobată, cu sinusurile laterale ovoidal închise, iar sinusul
peţiolar este deschis în formă de liră, adesea cu un pinten la bază. Limbul
este glabru, de culoare verde intens, cu dinţi mărunţi, cu margini convexe.
Nervurile sunt roşietice spre bază. Strugurele este de mărime mijlocie, cu o
greutate medie de 247 g, de formă uniaxială, conică, cu boabele aşezate
potrivit de des pe ciorchine. Bobul este ovoidal, mijlociu ca mărime (greutate
medie este de 3,4 g) şi cu pieliţa de culoare azurie, neagră-albăstruie,
acoperit cu pruină abundentă. Miezul este crocant, cărnos, cu gust plăcut şi
aromă fină. Coarda prezintă meritale mijlocii, cu scoarţa de culoare maronie
închisă.
Însuşiri agrobiologice şi tehnologice. Soiul are vigoare mijlocie
spre mare şi fertilitate bună, 60-70% lăstari fertili. Prezintă o rezistenţă la ger
de până la –18…-20°C, rezistenţă bună la secetă, la mană şi făinare şi slabă
la putregaiul cenuşiu al strugurilor. Tipul de tăiere recomandat soi este Guyot
pe semitrunchi, cu o încărcătură de rod de 14-16 ochi/m2. Maturarea
strugurilor are loc în epoca a IV-a, respectiv prima jumătate a lunii
septembrie. Strugurii la maturitate acumulează în medie 152 g/l zaharuri şi o
aciditate de 3,4 g/l H2SO4. Producţia de struguri obţinută este de 20,5 t/ha,
din care 85% reprezintă producţia marfă.
SPLENDID
Origine. Soiul a fost obţinut la Staţiunea de Cercetare şi Producţie
Horticolă Cluj-Napoca, de Şt. Oprea şi omologat în anul 1984, prin hibridarea
sexuată controlată a soiurilor Black rose şi Regina viilor .
Caractere ampelografice. Rozeta este glabră, de culoare verde, cu
marginea cafenie.Floarea este hermafrodită normală, cu polenul fertil.Frunza
adultă este cuneiformă, pentalobată, de mărime mijlocie, lucioasă, glabră.
Are sinusurile laterale superioare profunde, ovoidal închise, iar cele inferioare
variază, în general în formă d eliră. Sinusul peţiolar este în formă de
liră.Strugurele este mare (în medie 493 g), cilindroconic sau conic, uşor
rămuros, lax. Pedunculul este lung, slab lemnificat. Bobul este mare (în
medie 5,4 g), de formă ovală, cu pieliţa groasă, de culoare roz-roşietică,
acoperită cu pruină fină. Miezul este crocant, semicărnos, cu aromă fină.
Coarda are culoare galbenă-maronie şi este uşor striată.
Însuşiri agrobiologice şi agrotehnice. Are vigoare mijlocie spre
mare, fertilitate bună, 52-57% lăstari fertili, productivitate ridicată. Valorile
20
coeficienţilor de fertilitate şi a indicilor de productivitate sunt: coeficientul de
fertilitate relativ este între 0,7 şi 0,9; coeficientul de fertilitate absolut este
între 1,42 şi 1,65; indicele de productivitate relativ are valori între 300 şi 310,
iar cel absolut are valori între 620 şi 660 (Oprea Ştefan, 1986). Prezintă grad
scăzut de mărgeluire. Soiul are o rezistenţă bună la ger (până la -22°C), la
mană şi făinare, dar are o uşoară sensibilitate la putregaiul cenuşiu. Soiul
Splendid dă cele mai bune rezultate pe terenuri fertile, cu expoziţie sudică.
Forma de conducere recomandată este cea pe tulpină semiînaltă, iar tipul de
tăiere recomandat este Guyot cu cap înălţat, cu o încărcătură la tăiere de 25-
30 ochi/m2, repartizaţi pe coarde de rod.
Caracteristici tehnologice. Maturarea strugurilor se realizează în
cursul lunii septembrie, epoca IV- V de maturare. Strugurii acumulează la
maturitate între 130-165 g/l zaharuri, iar aciditate este ridicată, 4,9-6 g/l
H2SO4. Producţia obţinută este în medie de 17,3-20,8 t/ha, din care producţia
marfă este de 85-90%. Strugurii prezintă rezistenţă la transport şi la păstrare
peste iarnă.
Zonare. Soiul Splendid se cultivă în regiunea viticolă a Crişanei şi
Maramureşului.
TRANSILVANIA
Origine. A fost obţinut prin hibridare sexuată controlată între soiurile
Black rose şi Cardinal, la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Horticolă Cluj-
Napoca, autor Ştefan Oprea. A fost omologat în anul 1984.
Caractere ampelografice. Rozeta este verde, lucioasă, cu liziera
cafenie şi cu scame rare. Lăstarul tânăr este glabru, de culoare verde cu
dungi roşietice pe partea inferioară. Floarea este hermafrodită, normală, cu
polenul fertil. Frunza adultă este mare, pentalobată, verde, glabră, gofrată,
cu sinusurile laterale de profunzime mijlocie, ovoidal-închise, iar sinusul
peţiolar deschis, în formă de liră. Dinţii sunt mijlocii, cu margini rotunjite.
Strugurele are mărime mare, o greutate medie de 426 g. La USAMV
Bucureşti, strugurele are o greutate de doar 300g (Adriana Indreaş, Luminita
Vişan, 2000). Are formă cilindro-conică, uniaxială, boabele pe ciorchine sunt
rare, iar pedunculul este lung, slab lemnificat. Bobul este ovoidal, de
mărime mijlocie spre mare (în medie 5,1 g), cu pieliţa groasă de culoare
neagră, acoperită cu pruină. Miezul este crocant, fin aromat. Coardele au o
culoare maro-cenuşie, cu suprafaţa slab striată.
Însuşirile agrobiologice şi agrotehnice. Soiul Transilvania are
vigoare mijlocie spre mare şi o fertilitate mare. Soiul prezintă o rezistenţă
bună la mană, făinare şi putregaiul cenuşiu. Mugurii au rezistenţă mijlocie la
ger, până la –18...-20°C. Se comportă bine la altoire pe portaltoi de vigoare
mijlocie (SO4-4, SC 25, 41 B). Soiul se pretează la conducerea semiînaltă,
cu o sarcină de rodire de 14-16 ochi/m2.
Particularităţi tehnologice. Maturarea strugurilor are loc în a doua
jumătate a lunii septembrie. Strugurii la maturitate acumulează un conţinut în
zahăr de 150-168 g/l şi cu o aciditate de 3,5-4,5 g/l H2SO4. Producţia medie
obţinută este de 18-20 t/ha, la Cluj Napoca, iar la USAMV Bucureşti de 10
t/ha. Strugurii au un aspect comercial deosebit, cu aromă fină, cu rezistenţă
bună la transport şi se pretează la păstrarea peste iarnă.
21
Zonare. Soiul este recomandat pentru regiunea viticolă a Podişului
Transilvaniei, Dealurile Crişanei şi Maramureşului.
TAMINA
Origine. Soiul a fost obţinut la Staţiunea de Cercetări Viti-vinicole
Greaca, de către Gorodea Gr., Boian I., Zamfiriţa Lumânare, prin hibridarea
soiurilor Bicane cu Muscat de Hamburg. A fost omologat în anul 1985.
Caractere ampelografice. Rozeta este uşor scămoasă de culoare
verde bronzat. Lăstarul are poziţie semierectă, de culoare verde-cafenie,
glabru. Floarea este hermafrodită normală, cu polen fertil. Frunza adultă este
mare, pentalobată, puternic sectată, cu lobul terminal alungit, glabră. Limbul
are dinţi lungi, este gros, de culoare verde închis. Sinusurile laterale
superioare sunt adânci, cu lumen foarte mare, ovoidal, iar cele inferioare sunt
superficiale. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră sau „V”. Nervurile
sunt roşietice. Strugurele este mare şi foarte mare (360-575 g), uniaxial,
conic, aripat. Pedunculul are lungime mijlocie şi este erbaceu. Bobul este
mare şi foarte mare (5,5-7,5 g), sferic sau uşor oval, cu pieliţă groasă, de
culoare roşie-violacee deschisă. Miezul este cărnos, cu aromă fină, dar nu la
fel de plăcută ca cea a soiului Muscat Hamburg. Coarda este de culoare
roşcată şi prezintă striuri.
Însuşiri agrobiologice, agrotehnice şi tehnologice. Soiul este de
vigoare mare, cu maturarea strugurilor în epoca IV-V, prezintă o bună
fertilitate (55% lăstari fertili) şi o productivitate .
Soiul Tamina rezistă la ger până la –20..-22°C, prezintă o rezistenţă
mijlocie la mană şi făinare şi o rezistenţă slabă la putregaiul cenuşiu.
În plantaţii se conduce în forme semiînalte, tipul de tăiere recomandat
este Guyot cu cap înălţat, cu o încărcătură de rodire de 14-15 ochi/m2 .
Se recomandă fertilizarea şi lucrările în verde (normarea
inflorescenţelor, scurtarea inflorescenţelor) deoarece conduc la obţinerea
unor producţii mari şi de calitate superioară.
Maturarea strugurilor se realizează între 10 şi 30 septembrie, în
funcţie de zona de cultură. Producţiile obţinute sunt mari (20,8 t/ha la Valea
Călugărească şi USAMV Bucureşti; 24,6 t/ha la Greaca). Strugurii au la
maturitatea de consum un conţinut în zahăr între 140-154 g/l şi o aciditate de
4,0-4,2 g/l H2SO4. Soiul este productiv, cu struguri cu bob mare, aromă
plăcută şi care rezistă bine atât pe butuc, cât şi la păstrarea peste iarnă în
depozite. Producţia marfă reprezintă din producţia totală, 86 - 90%.
Zonare. Este recomandat pentru zonele viticole din sudul ţării.
1. Enumeraţi soiurile noi obţinute în România care se maturează în
epocile III - IV.
Soiurile noi obţinute în România cu maturare mijlocie (epocile III-IV)
sunt: Chasselas de Băneasa, Cetăţuia, Silvania, Napoca, Splendid,
Transilvania, Azur, Milcov.
2. Care dintre acestea se disting prin producţii foarte ridicate?
Dintre soiurile mai sus amintite, cele mai mari producţii le obţin
soiurile Azur, Transilvania, Splendid…
22
1. Precizaţi care dintre soiurile studiate sunt foarte sensibile la boli şi
dăunători?
1. Clasificaţi creaţiile româneşti după culoare bobului.
2. Enumeraţi soiurile romaneşti de struguri de masă cu coacere
mijlocie aromate.
3. Încadraţi fiecare din soiurile din această unitate de învăţare pe
regiuni viticole.
23
PRINCIPALELE SOIURI PENTRU STRUGURI DE MASĂ

CU COACERE TARZIE
Cuvinte cheie: soiuri, struguri de masă, coacere, târzie
Rezumat
Soiurile de struguri pentru masă îşi maturează strugurii eşalonat
începând de la 15 iulie şi până la 30 octombrie, în şapte epoci, primul soi
fiind Perla de Csaba şi sfârşind cu Italia, Bicane, soiuri de ultimă epocă.
Fiecare epocă de maturare durează 2 saptămâni. După schema celor 7
epoci de maturare, soiurile au fost asociate în 3 grupe: grupa soiurilor cu
maturare extratimpurie şi timpurie (soiurile din epocile I şi II); grupa soiurilor
cu maturare mijlocie (soiurile din epocile III şi IV) şi grupa soiurilor cu
maturare târzie (V, VI şi VII).
Soiurile cu maturare târzie au o pondere redusă în ţara noastră,
deoarece condiţiile climatice sunt mai puţin favorabile pentru cerinţele lor
biologice.
3.1. Soiuri pentru struguri de masă cu maturare tarzie
ALPHONSE LAVALLÉE
Sinonime: Ribier, Royal
Originea acestui soi este controversată, totuşi cei mai mulţi
ampelografi susţin că provine din Franţa, unde un pepinierist din Orleans, în
anul 1860, l-a obţinut dintr-un amestec de seminţe, în urma unor fecundări
libere. Denumirea soiului a fost dedicată lui Alphonse Lavallée, care era
preşedintele Societăţii de Horticultură a Franţei, din acea vreme. P. Galet
(1964) consideră că provine dintr-un soi vechi oriental de tipul lui Dodrelabi.
În România a fost introdus în cultură după 1962.
Caractere ampelografice. Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă, cu
nuanţe violacee.Vârful lăstarului este scămos, de culoare verde cu nuanţă
roz-liliachie. Inflorescenţa este de mărime mijlocie, uniaxială, cilindroconică,
uneori aripată. Frunza adultă este mare, uşor cordiformă, scămoasă,
întreagă sau uşor trilobată, cu limb de culoare verde închis, uşor gofrat, cu
sinusurile laterale superficiale. Sinusul peţiolar este în formă de U
semideschis. Floarea este hermafrodită normală cu polen fertil dar
neabundent. Strugurele este de mărime mijlocie spre mare, cilindro-conic,
uneori aripat, lax, cu peduncul lung semilemnificat. Bobul este sferic, mare-
24
foarte mare, uşor aplatizat la bază. Pieliţa este groasă, de culoare neagră-
violacee, acoperită cu pruină abundentă. Miezul este cărnos, crocant, cu gust
plăcut. Coarda prezintă meritale mijlocii de culoare roşietică-gălbuie.
Fig. 3.1. ALPHONSE LAVALLÉE
Insuşiri agrobiologice. Este un soi viguros care asigură producţii

bune când este altoit pe Riparia gloire.
Are dezmugurire târzie, creştere vegetativă puternică, cu fertilitate
bună, 65-80% lăstari fertili şi productivitate mare, datorită greutăţii mari a
strugurilor. Îşi maturează bine lemnul, dar este sensibil la temperaturi
scăzute (-160C). Este tolerant la secetă, dar sensibil la mană, făinare şi
putregaiul cenuşiu. În anii cu condiţii nefavorabile în timpul înfloritului, meiază
şi mărgeluieşte puternic.
Acest soi prezintă unele neajunsuri, cum ar fi: este sensibil la
mărgeluire şi căderea florilor; are colorit neuniform al boabelor, boabele se
fisurează destul de uşor în zona pedicelelor, favorizând instalarea
mucegaiului.
Particularităţi agrotehnice. Se pretează la conducerea pe tulpini
semiînalte, iar la tăierea în uscat se recomandă o încărcătură de 13-16
ochi/m2 în sistem clasic, cu protejarea peste iarnă sau semiînalt Guyot ori
cordon speronat. Reacţionează pozitiv la lucrările şi operaţiile în verde,
anume la normarea inflorescenţelor (20-23 pe butuc) şi scurtarea lungimii lor,
precum şi la desfrunzitul parţial la intrarea strugurilor în pârgă. Irigarea şi
fertilizarea au efecte pozitive asupra producţiei de struguri.
Insuşiri tehnologice. Este soi de epoca IV-V, atingând maturitatea
deplină între 10-20 septembrie. Cele mai bune rezultate se obţin pe
terenurile fertile, cu expoziţie sudică. Strugurii la maturitate acumulează 120-
160g/l zaharuri şi 4,5-5,0 g/l H2SO4 aciditatea totală a mustului. Producţia
medie variază de la 11-16 t/ha până la 30 t/ha, iar producţia marfă 75%
(Adriana Indreaş, Luminiţa Vişan, 2000).
Soiul se remarcă prin frumuseţea şi mărimea strugurilor, rezistenţă
bună la transport şi durata îndelungată de păstrare peste iarnă.
Zonare. Este un soi cosmopolit, răspândit în Franţa, Italia, Spania,
California, Argentina, Africa de Sud, Chile. În Anglia şi Belgia este introdus în
seră. La noi este plantat numai în centrele viticole din sudul ţării, specializate
în producerea strugurilor de masă (Cernavodă, Mangalia, Ostrov, Oltina,
Aliman-Constanţa, Feteşti-Ialomiţa şi Greaca-Giurgiu).
25
AFUZ ALI
Sinonime: Razachie de Dealul Mare - în România; Aleppo,
Caraburnu - în Rusia; Dattier de Beyrouth, Raisin de Constantinople- în
Franţa; Regina, Regina Bianca, Uva Regina, Pergolana, Insolia Imperiale,
Rozaki d`Anatolia- în Italia; Real - în Spania; Rozaki - în Portugalia; Bolgar,
Afuz-Ali, Tzarigradsco grozde, Dattier, Hafuz-Ali, Uirum iuzum - în Bulgaria;
Altîn tas, Rozaki sari, Hafiz Ali- în Turcia;Drenk royal, celibar drenk –în
Serbia; Stamboleze- în Albania; Bolgarszölö, Datolya-szölö- în Ungaria;
Actoni maceron- în Grecia.
Origine. Soiul Afuz-Ali este un soi foarte vechi, originar din Asia Mică,
care a pătruns în Europa în jurul anului 1700. Se presupune că este o
selecţie din sortogrupul Rozaki.
La noi în ţară a fost introdus pentru prima dată în Dobrogea, adus din
Bulgaria. Este considerat unul dintre cele mai valoroase soiuri de struguri
pentru masă, ocupând suprafeţe importante în cultură. Soiul este redat în
figura 3.2
Fig. 3.2. Soiul AFUZ ALI
Caractere ampelografice. Rozeta este glabră, lucioasă, de culoare

cafenie-roşietică. Lăstarul este lucios, de culoare verde cu vârful roşietic,
glabru. Inflorescenţa este mijlocie, cilindro-conică, uniaxială. Frunza adultă
este de mărime mijlocie, rotundă, netedă, glabră, de culoare verde deschis,
pentalobată, mai rar trilobată, cu limb subţire. Sinusurile laterale sunt închise,
îngust elipsoidale, iar cel peţiolar este deschis în formă de U sau liră. Floarea
este hermafrodită normală, cu polen fertil şi abundent. Strugurele este mare
şi foarte mare (350-450 g, în medie), cilindro-conic sau rămuros, lax şi
peduncul lung şi erbaceu. Bobul este mare (6-7 g), ovoidal, uşor cilindric, cu
pieliţă de culoare verde-gălbuie, cu nuanţă ruginie pe partea însorită,
acoperită cu pruină. Miezul este cărnos, suculent, nearomat. Coarda este
cafenie- roşcată, cu meritale scurte, cu striuri pronunţate.
Însuşiri agrobiologice. Soi cu vigoare mijlocie spre mare. Este
sensibil la temperaturile scăzute din timpul iernii (-160C… -180C), datorită
perioadei lungi de vegetaţie şi a faptului ca maturarea coardelor nu este
buna. Acest neajuns, determină şi o slabă rezistenţă la cancerul bacterian şi
la antracnoză. Refacerea butucilor se face dificil, fiind un soi care
regenerează greu lăstari de pe lemnul multianual. Soiul este sensibil la mană
şi are rezistenţă mijlocie la făinare şi putregaiul cenuşiu.
Fertilitatea este relativ mică (40-50% lăstari fertili), dar productivitatea
este mare.
26
Dezmugurire târzie (15-30 IV); înfloritul se declanşează devreme, la
sfârşitul lui mai şi durează 8-10 zile. Pe perioada înfloritului dacă sunt
temperaturi sub 200C, meiază şi mărgeluieşte puternic, iar dacă temperatura
depăşeşte 300C are loc căderea florilor. Pârga strugurilor începe în prima
decadă a lui august, maturarea deplină se realizează la sfârşitul lui
septembrie, început de octombrie.
Particularităţi agrotehnice. Fiind un soi viguros şi cu perioadă de
vegetaţie lumgă are nevoie de terenuri expuse la soare şi soluri fertile. Se
comportă bine la altoirea pe portaltoi Riparia gloire şi Chasselas x Berlandieri
41B.
Forma de conducere: cap înalţat Dr. Guyot pe tulpini înalte sau cortina
dublă geneveză (CDG), cu tăiere în verigi lungi de rod (coarde de 12-14
ochi), iar în zone ferite de îngheţ se poate cultiva pe tulpini semiînalte.
Încărcătura de ochi la tăiere este între 13-18 ochi/m2.
Aplicarea operaţiilor în verde este benefică, în special la scurtarea
inflorescenţelor ca şi la normarea numărului de inflorescenţe la 14-16 pe
butuc. Se recomandă desfrunzitul parţial, în toamnele ploioase în scopul
preîntâmpinării atacului de putregai cenuşiu. De asemenea este necesar şi
plivitul lăstarilor sterili în proporţie de 25-30%. Sporul de producţie asigurat
de aceste operaţii este de 1,5-2 t/ha.
Însuşirile tehnologice. Maturează strugurii în epoca V-VI. În
podgoria Greaca, maturarea strugurilor are loc mai devreme, între 1 şi 15
septembrie. Este unul dintre soiurile apreciate datorită strugurilor mari şi
aspectuoşi, bobului mare şi miezului crocant şi cărnos. Are durată mare de
conservabilitate a strugurilor pe butuc, 30-40 zile, este rezistent la transport
şi la păstrarea peste iarnă. Acumulează cantităţi mici de zaharuri 135-150g/l,
iar aciditatea totală 4,5-6 g/l. Producţia de struguri este oscilantă de la 12 t/ha
până la 20-24 t/ha (la Greaca), iar producţia marfă este de 75-83%.
Variaţii şi clone. Afuz Ali este socotit cel mai valoros soi de masă şi
deţine locul I mondial. În România, prin selecţie au fost obţinute clonele: Afuz
Ali 93 Mf., omologat în 1980, care asigură sporuri de producţie de 41% faţă
de populaţia mamă şi Afuz Ali 14 Gr., omologat în anul 1984, care asigură
sporuri de producţie de până la 50%.
Zonare. În ţara noastră, se cultivă în podgoriile din Dobrogea, pe
terasele Dunării. Ocupă 25% din suprafaţa destinată soiurilor de masă.
Se cultivă în Siria, Turcia, Grecia, Cipru, Iran, Bulgaria, Italia, Franţa.
COARNĂ NEAGRĂ
Sinonime: Ciornîi crîmskii, Moldavskii, Cerna razachia, Kara asma,
Sultanka, Tîrno greiko.
Origine. Soiul (redat în figura 3.3) se cultivă de secole în podgoriile
din ţara noastră, motiv pentru care mulţi ampelografi îl consideră soi
autohton. Face parte din sortogrupul Coarnă care este neomogem, cu
însuşiri divergente. Cele trei soiuri, Coarnă albă, Coarnă neagră şi Coarnă
roşie, nu seamănă între ele morfologic, deci nu au origine comună. Ele au
însă toate flori funcţional femele, ceea ce dovedeşte că sunt soiuri evoluate.
După părerea lui Gherasim Cosntantinescu provenienţa lor ar fi de natură
hibridă. După unii autori se pare că este adus din Asia Mică (Turcia).
27
Soiul Coarnă neagră apare în unele lucrări ca fiind sinonim cu ASMA,
însă acest soi are flori normale.
.Caractere ampelografice. Rozeta este uşor scămoasă de culoare
verde deschis cu nuanţă cafenie. Lăstarul este de culoare verde, slab
cafenie, prezintă scame rare şi muchii. Floarea este hermafrodită, funcţional
femelă, cu polenul steril. Inflorescenţa este de mărime mijlocie, uniaxială,
cilindroconică. Frunza adultă este de mărime mijlocie, alungită, trilobată, mai
rar pentalobată, cu limb glabru şi neted. Sinusurile laterale superioare sunt
oviforme, cele inferioare sunt în formă de „V”, iar cel peţiolar este deschis în
formă de „V” sau liră, cu 1-2 pinteni. Strugurele este mijlociu spre mare (250-
350 g), cilindric sau cilindro-conic, cu boabele aşezate des. Bobul este
mijlociu spre mare, alungit, cu vârf teşit, cu pieliţa subţire de culoare neagră,
acoperită cu pruină abundentă. Miezul este cărnos şi crocant, cu gust
specific de „coarnă”. Coarda are meritale mijlocii, culoare cafenie deschis şi
este striată.
Însuşiri agrobiologice. Soi viguros, cu creşteri puternice, care îşi
maturează bine lemnul, rezitând la temperaturi de până la -200 ... -220. Are o
fertilitatea medie de 55-65% lăstari fertili.
Rezistenţe biologice. Are toleranţă bună la mană şi putregai, mijlocie
la făinare şi este tolerant la filoxeră.
Dezmugurire relativ timpurie (1-15 IV); pârga strugurilor târziu, sfârşit
de august, maturarea deplină se realizează spre sfârşitul lui septembrie.
Fig. 3.3. Soiul COARNĂ NEAGRĂ
Particularităţi de cultură. Datorită polenului steril, în plantaţii are

nevoie de soiuri polenizatoare: Chasselas dore, Muscat de Hamburg, Afuz
Ali, în proporţie de 2:1. Are nevoie de portaltoi nu prea viguroşi, pentru a-i
tempera creşterile vegetative luxuriante (SO4, 41B, C2). Forma de
conducere: cap înalţat Dr. Guyot pe tulpini semiînalte, cu o încărcătură de
12-15 ochi/m2, repartizată pe coarde de 12-14 ochi. La o încărcătura de rod
mai mare, producţia marfă scade, la fel şi coloraţia boabelor. Se pretează şi
la conducerea în bolţi sau pergole. Răspunde bine la irigare şi îngrăşare.
Însuşirile tehnologice. Maturează strugurii în epoca V-VI. Are durată
mică de conservabilitate a strugurilor pe butuc; rezistenţă mijlocie la transport
şi bună la păstrarea peste iarnă, pieliţa fiind subţire.
Acumulează cantităţi de zaharuri de 140-160 g/l, iar aciditatea totală
este de 4,0-5,0 g/l. Producţia medie de struguri variază între 8-12 t/ha, dar
potenţialul productiv este mare, ajungând până la 20-30 t/ha.
28
Variaţii şi clone. În cadrul soiului există o variabilitate fenotipică: un
biotip cu struguri de culoare negru-intens, cel mai valoros, altul cu struguri
negru-roşietici, mai puţin valoroşi.
Prin hibridarea naturală a soiului generată de prezenţa polenizatorilor,
s-a constatat că seminţele au grad ridicat de heterozigotism. Prin selecţie
individuală din seminţele de Coarnă neagră, s-au obţinut forme biologice noi:
Coarnă neagră selecţionată, Coarnă neagră aromată şi Coarnă neagră
tamâioasă. Aceste soiuri noi au flori hermafrodite normale şi polen fertil. În
prezent se înmulţeşte soiul Coarnă neagră selcţionată.
Zonare. Se cultivă în sudul ţării: Dealul Mare, Dealurile Buzăului,
Odobeşti, Panciu, Nicoreşti, Iveşti, Dealurile Bujorului, în podgoriile din Huşi
şi Iaşi.
COARNĂ ALBĂ
Sinonime: Cornorata, Copăceanca- în România; Puhleakovski –în
Rusia; Cornichon blanc - în Franţa; Corniola bianca, Pizzutello bianco, Tetta
di Vacca, Corniciola - în Italia; Zirnjacabela - în Serbia; Goble szölöfehér- în
Ungaria; Eicheltraube weisse- în Germania; Anguur Rimisi blanc- în Grecia;
Finger grape- în Anglia.
Origine. La fel ca şi soiul Coarnă neagră, unii autori îl consideră soi
autohton, alţii ca soi provenit din Asia Mică.Soiul este redat în figura 3.4
Caractere ampelografice Rozeta este scămoasă, verzuie cu nuanţă
liliachie. Lăstarul este viguros, scămos, verde, are vârful cafeniu. Floarea
este hermafrodită funcţional femelă, cu polenul steril. Frunza adultă este de
mărime mijlocie spre mare, orbiculară, pentalobată cu lobul terminal scurt şi
lăţit. Limbul este scămos pe partea inferioară, gofrat, colorat în verde închis.
Sinusurile laterale superioare sunt adânci şi ovoidale, cele inferioare sunt mai
puţin adânci, iar cel peţiolar este ovoidal închis (caracter tare de soi).
Strugurele este mijlociu spre mare, cilindro-conic, uneori aripat. Bobul este
mare (2,5-4 g), oval, cu vârful uşor ascuţit (caracter de soi). Pieliţa este
groasă, albă-verzuie, acoperită cu pruină abundentă. Miezul este cărnos,
crocant, nearomat. Coarda are meritale mijlocii, de culoare gălbuie-roşietică,
groasă.
Fig. 3.4. Soiul COARNĂ ALBĂ
Însuşiri agrobiologice. Este un soi cu creşteri foarte puternice, îşi

maturează bine lemnul, manifestând o bună rezistenţă la ger (-220C… -
240C), iar la secetă comportarea este superioară soiului Coarnă neagră. Are
29
toleranţă mijlocie la mană şi făinare. Manifestă toleranţă la filoxeră. Prezintă
o fertilitate ridicată, superioară soiului Coarnă neagră (peste 80% lăstari
fertili). În anii în care nu se asigură polenizarea, soiul este predispus la
meiere şi mărgeluire, datorită florii funcţional femele, motiv pentru care în
plantaţii trebuie să i se asigure polenizatori (Chasselas doré, Afuz Ali).
Dezmugurire se realizează târziu (15-30 aprilie); pârga strugurilor la
sfârşitul lui august, iar maturarea deplină se realizează la sfârşitul lui
septembrie început de octombrie.
Particularităţi agrotehnice. Are nevoie de portaltoi cu vigoare
mijlocie, pentru a-i tempera creşterile vegetative şi pentru a-i scurta perioada
de vegetaţie (SO4, 41B, Riparia gloire).
Se cultivă pe forme semiînalte, cu încărcături de 12-15 ochi/m2,
repartizate pe coarde lungi de rod de 12-14 ochi.
Producţia de struguri 8-12 t/ha, din care 70% producţie marfă.
Însuşiri tehnologice. Maturează strugurii în epoca V-VI. Manifestă
rezistenţă bună la putrezire, durata de conservabilitate a strugurilor pe butuc
fiind de o lună de zile. Strugurii sunt aspectuoşi, rezistenţi la transport şi cu
rezistenţă mare la păstrarea peste iarnă. Acumulează cantităţi mijlocii de
zaharuri 150-165g/l, iar aciditatea totală este de 4,2-4,5 g/l.
Zonare. Se cultivă îndeosebi în Moldova. A fost înlocuit de soiul Italia.
Se cultivă în Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Turcia.
ITALIA
Sinonime Ideal, Pirovano 65
Origine. Soiul a fost obţinut în anul 1911, de către Antonio Pirovano,
din încrucişarea soiurilor Bicane şi Muscat de Hamburg. În ţara noastră a fost
introdus în cultură în anul 1962. Soiul este redat în figura 3.5.
albicioasă, cu nuanţe roz-violacee. Vârful lăstarului şi prima frunză sunt
pufoase, alb-gălbuie cu nuanţă roz-violacee. Lăstarul este viguros, verde.
Floarea este hermafrodită normală, cu polen fertil. Frunza adultă este mare,
orbiculară, pentalobată, cu lobul terminal alungit, cu limbul verde intens, uşor
gofrat, scămoasă. Sinusurile laterale superioare sunt adânci, oviforme, cu
marginile suprapuse mult, iar sinusul peţiolar este închis, sub formă de liră
sau elipsoidal. Strugurele este mare spre foarte mare, cilindro-conic sau
rămuros, lax. Bobul este mare (5-6 g), ovoidal, cu pieliţa de culoare galben-
verzuie, cu pete ruginii pe partea însorită, acoperită cu un strat fin de pruină.
Miezul este cărnos, crocant, cu aromă fină de muscat. Coarda are meritale
mici spre mijlocii, de culoare cafenie, cu striuri fine.
Însuşiri agrobiologice. Soi cu vigoare mare. Fertilitatea este mijlocie
(57-70% lăstari fertili) şi productivitatea mare.
Soiul Italia are toleranţă slabă la ger (-180C… -200C), foarte sensibil la
mană şi oidium, sensibil la atacul acarienilor şi moliile strugurilor, la secetă, la
putregaiul cenuşiu, cancerul bacterian, antracnoză.
Dezmugurirea are loc între 10 şi 20 aprilie; înfloritul este timpuriu,
primele zile ale lui iunie; pârga strugurilor se declanşează la începutul lui
august, iar maturarea deplină se realizează la sfârşitul lui septembrie. Pe
30
perioada înfloritului necesită temperaturi de peste 20 0C şi fără ploi, soiul fiind
predispus la meiere şi mărgeluire.
Preferă soluri fertile şi cu umiditate asigurată.
Fig. 3.5. Soiul Italia
Particularităţi de cultură. Forma de conducere recomandată este

cap înalţat Dr. Guyot pe tulpini înalte sau cordonul dublu genevez (CDG).
Încărcătura recomandată este de 13-17 ochi/m2, repartizaţi pe coarde de 12-
13 ochi. Are nevoie de portaltoi care să nu îi accentueze vigoare, dar care să
grăbească maturarea, precum: Riparia gloire, SO4. Se recomandă
îngrăşarea cu doze mai mari de P şi K pentru a-l proteja de atacul de cancer
bacterian.
În timpul vegetaţiei se recomandă aplicarea operaţiilor în verde ca:
plivitul lăstarilor sterili în proporţie de 20-25% şi scurtarea vârfului
inflorescenţelor, prin care se asigură un spor la producţia marfă.
La soiul Italia, prin tratarea inflorescenţelor în plină înflorire cu soluţie
de streptomicină 200mg/l, apoi cu giberelină GA3, soluţie 40 mg/l la 10 zile
după înflorit, se obţine apirenia strugurilor (C. Ţârdea şi Liliana Rotaru,
2003).
Însuşirile tehnologice. Maturarea strugurilor are loc în epocile V-VI.
Durata de conservabilitate a strugurilor pe butuc este de 3-4 săptămâni, iar
de păstrare peste iarnă în condiţii de mediu controlat este de 3-4 luni.
Strugurii trebuie manipulaţi cu atenţie, deoarece boabele se pătează uşor la
cea mai mică lovire.
Producţia la acest soi este de până la 20 t/ha, producţie marfă 83-
85%. Acumulează cantităţi mijlocii de zaharuri 160-170g/l, iar aciditatea este
de 5,9-6,3 g/l.
Variaţii şi clone. La noi prin selecţie a fost obţinută clona: Italia 25
Gr., care asigură producţii de 23,7 t/ha.
Zonare. Se cultivă pe suprafeţe mari în Italia, Sicilia, Franţa, Spania,
Portugalia, Tunisia, Maroc, Egipt, California, Brazilia, Venezuela, Chile, Peru,
Columbia. În România, se cultivă în podgoriile din Dobrogea, pe terasele
Dunării.
.
31
BICANE
Sinonime: Chasselas Napoleon, Napoleon - în România; Raisin des
Dames, Panse jaune, Raisin de Nôtre-Dame- în Franţa; Bicane weiss- în
Germania; Şasla Napoleon - în Rusia; Vicane - în Italia; White Napoleon – în
Anglia, Elmaz - în Bulgaria; Damaszkuszki fehér – în Ungaria; Chrupka
Napoleonova - în Cehia.
Origine. Soi (figura 3.6) foarte vechi, de provenienţă franceză, a cărei
origine nu este pe deplin edificată. Se presupune că a rezultat dintr-o
hibridare, în care unul dintre genitori aparţine sortgrupului Panse.
Caractere ampelografice. Rozeta este scămoasă, de culoare verde
uşor arămie. Lăstarul este verde, glabru, cu striuri roşietice. Floarea este
hermafrodită, funcţional femelă. Frunza adultă are mărime mijlocie, de
culoare verde-deschis, pentalobată, uneori trilobată, cu limbul neted, glabru
pe partea superioară şi cu peri scurţi pe cea inferioară. Sinusurile laterale
inferioare sunt deschise elipsoidale, cele superioare sunt adânci şi ovoidale,
iar cel peţiolar deseori închis şi eliptic. Strugurele este mijlociu spre mare
(200-250 g), conic sau cilindro-conic, uniaripat sau biaripat, lax.
Fig. 3.6. Soiul BICANE
Bobul este mare (4-7 g) oval, cu pieliţa de culoare galben-verzuie,

acoperită cu un strat de pruină abundentă. Miezul este cărnos, nearomat.
Coarda are meritale mijlocii, de culoare cafenie roşcată, prezintă striuri şi
puncte negre.
Însuşiri agrobiologice. Soi viguros, cu perioada de înflorire târzie,
motiv pentru care nu în toţi anii este asigurată polenizarea naturală, ceea ce
duce la meiere şi mărgeluire pronunţată.
Este un soi rezistent la secetă, iar la temperaturi scăzute rezistă până
la -220C. Este tolerant la mană, făinare şi putregaiul cenuşiu, dar şi la
Eudemis, Cochilis şi Tetranycus.
Fertilitatea soiului este bună (75-80% lăstari fertili) şi productivitatea
este ridicată. Meiază şi mărgeluieşte puternic datorită constituţiei anormale a
florii.
Particularităţi agrotehnice. La altoire sunt recomandaţi portaltoii cu
vigoare slabă, pentru a i tempera creşterile vegetative puternice şi
fenomenele de meiere şi mărgeluire (41B, SO4, Riparia gloire, Precoce).
Polenizarea soiului este asigurată de soiurile Afuz Ali, Italia şi Greaca, care
au o înflorire apropiată.
La tăiere se lasă o încărcătură de 13-17 ochi/m2, repartizată pe
coarde lungi de 12-16 ochi.
32
Reacţionează bine la fertilizarea cu doze sporite de îngrăşăminte
chimice, fosfatice şi potasice şi la irigare.
În timpul vegetaţiei, răspunde bine la operaţiile în verde, ca: ciupitul
lăstarilor înainte de înflorit şi polenizarea suplimentară, operaţii care ajută o
mai bună legare a florilor şi o grăbire a maturării strugurilor.
Însuşirile tehnologice. Bicane este un soi tardiv cu maturare în
epoca a VI-a. Producţia de struguri este oscilantă datorită fenomenului de
meiere şi mărgeluire între 6-8 t/ha şi poate atinge şi 16 t/ha. Strugurii sunt
aspectuoşi, rezistenţi la transport şi la păstrarea peste iarnă. Acumulează
cantităţi mici de zaharuri 130-140g/l, iar aciditatea este ridicată (5,5-6,8 g/l).
Zonare. Este răspândit în cultură în mai multe ţări viticole Grecia,
Algeria, Italia, în ţări din Asia Mică. La noi se cultivă pe suprafeţe restrânse,
cu rezultate bune se cultivă de multă vreme în centrul viticol Cricov din
podgoria Dealul Mare.
3.2 Creaţiile romaneşti pentru struguri de masă cu coacere tarzie
COARNĂ NEAGRĂ SELECŢIONATĂ

Origine. Soiul a fost obţinut la Institutul Agronomic ,,Nicolae
Bălcescu” Bucureşti, prin hibridarea liberă a soiului Coarnă neagră. A fost
omologat în anul 1970. Autori: Gh.Constantinescu, Elena Negreanu. Este
destinat consumului în stare proaspătă.
Caractere ampelografice.
Rozeta este de culoare verde-albicioasă, pufoasă. Floarea este
hermafrodită normală. Frunza adultă este uşor rotunjită, pentalobată, mărunt
băşicată, colorată în verde-închis, uşor scămoasă. Sinusurile laterale
superioare sunt ovoidal închise, uneori cu un pinten, iar cele inferioare cel
mai adesea în formă de „U”; sinusul peţiolar este elipsoidal, închis. Nervurile
au peri pe partea inferioară şi sunt de culoare vineţie-roşietică. Dinţii sunt
lungi, ascuţiţi, cu mucroni de culoare galbenă. Strugurele este cilindro-conic,
aripat, compact. Bobul este oval, uniform şi intens colorat în negru-roşietic,
cu pieliţa subţire şi cu pruinã densã. Pulpa este cărnoasă, crocantă.
Însuşiri agrobiologice, agrotehnice şi tehnologice
Soiul este de epoca V-VI, dezmuguritul în condiţiile podgoriilor din
sudul ţării se declanşează în a doua decadă a lui aprilie, iar maturarea are
loc frecvent în a doua jumătate a lunii septembrie şi începutul lunii octombrie.
Vigoarea butucului este mijlocie spre mare. Prezintă o fertilitate
scăzută (40% lăstari fertili). Procesele de meiere şi mărgeluire sunt foarte
reduse comparativ cu soiul din care provine.
Potenţialul productiv al soiului este de 3,3-4,7 kg de struguri/butuc,
respectiv 12-18 t/ha. La maturitatea deplină strugurii acumulează în medie
145-153 g/l zahăr şi 3,8-4,8 g/l (H2SO4) aciditate.
Zonare. Se recomandă cultivarea cu rezultate favorabile în
podgoriile şi centrele viticole din sudul ţării, în podgoria Dealul Bujorului,
precum şi în alte areale cu condiţii asemănătoare, respectiv judeţele Galaţi şi
Vrancea.
33
XENIA
Origine. Soiul a fost obţinut la SCDVV Greaca, de către Gr. Gorodea
şi Zamfiriţa Lumânare, în urma încrucişării soiurilor Bicane şi Muscat de
Hamburg. A fost omologat în anul 1983.
gălbuie, cu marginea cafenie. Floarea este hermafrodită normală. Frunza
adultă este glabră, rotundă, de mărime mijlocie, pentalobată, cu lob terminal
alungit. Sinusurile laterale sunt profunde şi deschise, iar sinusul peţiolar este
semideschis. Dinţii au bază largă, rotunjiţi. Strugurele este de formă
uniaxială, conică, uneori rămuroşi, de mărime mijlocie, lax. Greutatea medie
a unui ciorchine este de 290g. Bobul este mare, 5,3g, de formă ovoidă, cu
pieliţa groasă de culoare galbenă-ceară, acoperită cu un strat gros de pruină.
Pulpa este crocantă şi uşor suculentă, aromă discretă de muscat şi gust
dulce-acrişor plăcut.
Însuşiri agrobiologice, agrotehnice şi tehnologice. Soiul are o
perioadă lungă de vegetaţie (180-190zile), cu dezmugurit târziu (mijlocul lunii
aprilie), evitând astfel pericolul nefavorabil al brumelor şi gerurilor târzii de
primăvară. Butucii au o vigoare mijlocie spre mare. Fertilitatea şi
productivitatea soiului sunt mijlocii. Procentul mediu de lăstari fertili este de
50-60%. Datorită unei bune maturări a lemnului, soiul are o toleranţă mare la
ger, suportând temperaturi de –20...–22 oC. De asemenea, faţă de boli,
mană, făinare şi putregaiul cenuşiu, soiul manifestă o rezistenţă bună.
Se conduce în forme semiînalte sau înalte, tipul de tăiere recomandat
este Guyot cu cap înălţat, iar sarcina de rodire recomandată este de 14-16
ochi/m2.
În unii ani, când condiţiile climatice sunt mai puţin favorabile se
manifestă procesul de meiere şi mărgeluire, dar cu o intensitate redusă.
Soiul Xenia necesită lucrări şi operaţii în verde, plivitul lăstarilor şi
normarea inflorescenţelor (lăsându-se o singură inflorescenţă pe lăstar).
Producţia de struguri care se obţine este mijlocie spre mare, în funcţie
de zona de cultură. Producţia medie este de 6,7 kg/butuc, respectiv 22,7
t/ha, din care producţia marfă reprezintă 90%. Producţia este ridicată şi
constantă de la un an la altul. Maturarea deplină a strugurilor are loc în
epocile V-VI, la sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie, în funcţie
de zona de cultură, cu câteva zile înaintea soiului Afuz Ali. La maturitatea
deplină acumulează cantităţi mijlocii de zaharuri, în medie 153 g/l, iar
aciditatea rămâne echilibrată de 3,7-4 g/l H2SO4. Strugurii sunt rezistenţi la
transport şi la păstrarea peste iarnă.
Zonare. Soiul Xenia se întâlneşte pe suprafeţe însemnate în podgoria
Greaca, iar datorită bunei rezistenţe la ger, dar şi calităţii strugurilor este
recomandat pentru majoritatea plantaţiilor viticole din zona foarte favorabilă
pentru cultivarea soiurilor de struguri pentru masă.
SELECT
Origine. Soiul a fost creat la Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu”
din Bucureşti, prin hibridare sexuată între Bicane şi Chasselas doré. A fost
omologat în anul 1970, având ca autor Vasile Dvornic.
gălbuie, cu scame foarte rare. Floarea este hermafrodită normală. Frunza
34
adultă este de mărime mijlocie, de culoare verde-deschis, pentalobată, cu
sinusuri laterale superioare ovoidal închise, iar cele inferioare sunt în formă
de „U”. Sinusul peţiolar este în formă de „V” închis. Strugurele este cilindro-
conic, mare spre foarte mare. Greutatea medie a unui ciorchine este de 350
g (Grecu V. şi col., 1998). La USAMV Bucureşti, greutatea unui strugure are
valorile extreme între 410 şi 430 g (Adriana Indreaş, Luminiţa Vişan, 2000).
Bobul este ovoidal, mare (greutatea medie 6,7 g), cu pieliţa de culoare
galben-verzuie, groasă şi elastică, acoperită cu un strat fin de pruină. Miezul
este cărnoasă, crocantă, cu gust dulce-acrişor plăcut.
vigoare mijlocie spre mare. Are o fertilitate mijlocie (35-50% lăstari fertili), dar
productivitatea este bună datorită greutăţii mari a strugurilor. Are
dezmugurire târzie, înfloreşte în ultima decadă a lunii iunie, intră în pârgă la
sfârşitul lunii august şi ajunge la maturitate în prima decadă a lunii octombrie.
Îşi maturează bine lemnul chiar dacă perioada de vegetaţie este lungă, astfel
că rezistă la ger până la –18... –20 oC. Are o rezistenţă bună la secetă şi
mană, iar la făinare şi putregaiul cenuşiu al strugurilor prezintă rezistenţă
mijlocie. În plantaţii trebuie amplasat pe terenuri cu expoziţie sudică pentru a
favoriza maturarea strugurilor şi a lemnului. Se pretează la conducerea în
forme semiînalte sau înalte, tipul de tăiere recomandat este Dr. Guyot cu cap
înălţat, iar încărcătura de rodire recomandată este de 15-18 ochi/m2,
repartizată în verigi lungi de rod. Răspunde favorabil la fertilizarea
echilibrată şi la lucrările şi operaţiile în verde (plivitul parţial al lăstarilor sterili,
normarea inflorescenţelor etc.).
Însuşiri tehnologice. Îşi maturează strugurii în epocile VI-VII, în
funcţie de zona de cultură şi condiţiile climatice ale anului.
Producţiile de struguri obţinute sunt variabile, între 10 şi 29 t/ha, media
fiind de 3 kg/butuc, respectiv 12,5 t/ha (V. Grecu şi colab., 1998), din care
producţie marfă 80%. La maturitatea deplină, conţinutul mediu de zahăr este
de 155 g/l, iar în aciditate de 5 g/l H2SO4. Strugurii prezintă o rezistenţă bună
la transport şi la păstrare pe butuc şi peste iarnă.
Zonare. Soiul Select fiind un soi tardiv se recomandă a fi cultivat în
zonele viticole din sudul ţării (Terasele Dunării, Dobrogea).
GREACA
Origine. A fost obţinut la SCDVV Greaca, de către Gr. Gorodea, prin
hibridarea sexuată a soiurilor Bicane şi Afuz Ali. A fost omologat în anul
1979.
Caractere ampelografice. Rozeta este glabră, de culoare verde cu
nuanţă cafenie. Floarea este hermafrodită normală. Frunza adultă este de
mărime mijlocie spre mare, trilobată sau pentalobată, cu sinusurile laterale
superioare profunde, iar cele inferioare sunt deschise. Sinusul peţiolar este
deschis în formă de "U". Limbul este gofrat, glabru, cu dinţii mijlocii şi cu
margini rotunjite. Strugurii sunt foarte mari, greutatea medie este de 558 g,
iar forma este conică sau cilindro-conică, aripat, lax. Boabele sunt foarte
mari, ovoidale, de culoare galbenă-bronzată, cu pulpa semicărnos, cu gust
franc. Coarda este de culoare maronie închisă.
perioadă lungă de vegetaţie (200 zile) şi o vigoare mare. Are o fertilitate mică
35
la Greaca (40% lăstari fertili) şi bună la Bucureşti (61% lăstari fertili).
Productivitatea soiului este ridicată datorită strugurilor foarte mari.
Dezmuguritul are loc târziu, după mijlocul lunii aprilie, astfel încât
soiul evităpericolul îngheţurilor târzii de primăvară. Înfloreşte pe parcursul
lunii iunie şi îşi maturează strugurii în a doua jumătate a lunii octombrie.
Rezistenţa soiului la mană şi făinare este bună, la ger este mijlocie (-
18...-20°C), de asemenea şi la putregaiul cenuşiu al strugurilor.
Este pretabil la conducerea în forme semiînalte şi înalte, tipul de
tăiere recomandat este Dr. Guyot, cu o încărcătură de rodire recomandată de
14-16 ochi/m². Având un număr mare de lăstari sterili şi de copili, necesită
multe lucrări şi operaţii în verde (plivitul lăstarilor, copilitul, ciupitul, cârnitul şi
scurtarea inflorescenţelor) pentru reglarea producţiei. Maturarea strugurilor
are loc în epocile VI- VII, odată cu soiul Italia sau la câteva zile după acesta,
în funcţie de zona de cultură. Acumulează zaharuri puţine 124-134g/l şi o
aciditate de 5g/l H2SO4. Producţia de struguri realizată este mare, în medie
7,9 kg/butuc, respectiv 26,8 t/ha (V. Grecu şi colab.1998). Producţia marfă
este ridicată, 80-85%. Strugurii se păstrează pe butuc o perioadă
îndelungată de timp, se pretează la la transport şi la păstrarea în depozite.
Zonare. Datorită tardivităţii strugurilor, soiul Greaca dă rezultate
bune doar în podgoriile din sudul ţării: Greaca, Ostrov, Terasele Dunării,
unde completează conveierul varietal al soiurilor cu maturare târzie şi foarte
târzie.
ROZ ROMANESC
Origine. A fost obţinut la ICVV Valea Călugărească, prin hibridare
controlată între soiurile Bicane şi Afuz Ali. A fost omologat în anul 1976,
având autori pe Elena Negreanu, Ioana Ioniţă şi Popa Anton. Soiul este
prezentat în figura 17.24
Caractere ampelografice. Rozeta este de culoare verde-gălbuie,
uşor scămoasă. Floarea este hermafrodită normală.Frunza adultă este de
mărime mijlocie-mare, rotundă, trilobată sau pentalobată. Sinusurile laterale
superioare sunt adânci, iar cele laterale inferioare sunt abia schiţate. Sinusul
peţiolar este deschis în formă de “U”. Strugurele este de mărime mijlocie-
mare,de formă conică, rămuros. Bobul este sferic, de culoare roză şi mărime
mijlocie. Coarda prezintă o culoare cafenie- închisă.
Însuşirile agrobiologice, agrotehnice şi tehnologice. Vigoarea
soiului este mare, la fel ca şi fertilitatea (78 % procentul lăstarilor fertili) şi
productivitatea. Soiul dezmugureşte la sfârşitul lunii aprilie, înfloreşte în
ultima decadă a lunii iunie, intră în pârgă la sfârşitul lunii august şi îşi
maturează strugurii la sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.
În condiţiile unei bune maturări a lemnului, rezistenţa soiului la ger
este mijlocie(-18...-20ºC). Soiul prezintă rezistenţă mijlocie la mană, însă
este sensibil la făinare. În plantaţii se pretează a fi condus în forme
semiînalte sau înalte sub formă de cordoane sau cap înălţat. Încărcătura de
rodire recomandată este de 18-20 ochi/m², repartizată pe coarde de rod.
Producţiile medii (după datele de la omologare) sunt mari, de peste 20-23
t/ha. În condiţiile de la Timişoara, producţia medie obţinută a fost de 16,5t/ha.
Strugurii ajung la maturitate în epoca a VII-a, după cei ai soiului Afuz Ali.
36
Cantităţile de zaharuri acumulate sunt reduse (130-140g/l) iar aciditatea
rămâne ridicată 5,5-7,5 g/l H2SO4 (A.Dobrei 2002). Producţia marfă este
mijlocie, 70-75% din producţia totală. Strugurii se păstrează pe butuc o
perioadă mare, sunt rezistenţi la păstrare şi transport.
Zonare. Fiind un soi tardiv se poate cultiva cu rezultate bune doar în
condiţiile din zona foarte favorabilă pentru cultura soiurilor pentru masă.
1. Enumeraţi creaţiile romaneşti pentru struguri de masă cu coacere
tarzie.
Soiurile noi obţinute în România cu maturare tardivă (epocile V-VI)
sunt: Select, Xenia, Greaca, Tamina.
2. Soiurile noi obţinute în România cu maturare târzie sunt obţinute prin
hibridarea sexuată a căror soiuri din conveierul varietal?
Genitorii soiurilor obţinute în România sunt în general, soiuri din
sortimentul mondial, şi anume: Chasselas doré, Bicane, Muscat de
Hamburg, Afuz ali.
1. Care sunt soiurile din sortimentul mondial cu maturare târzie cultivate
în ţara noastră ?
2. Care dintre acestea au florile hermafrodite funcţional femele?
3. Precizaţi neajunsurile soiul Alphonse Lavallée .
4. Care soi din această grupă poate devine apiren în urma unor
tratamente?
5. Descrieţi conform schemei ampelografice soiul considerat cel mai
valoros din această grupă.
37
SOIURILE DE VIŢĂ DE VIE APIRENE
Cuvinte cheie: soiuri, apirene, nobile, creaţii româneşti
Rezumat
Sortimentul mondial de soiuri de viţă de vie pentru struguri apireni
cuprinde peste 90 de soiuri.
Apirenia sau lipsa seminţelor în boabele strugurilor este o însuşire
biologică valoroasă a acestor soiuri
Soiurile apirene sunt soiuri foarte apreciate de către consumatori.
Până nu demult soiurile apirene erau destinate mai ales pentru obţinerea de
stafide, dar în prezent soiurile apirene acoperă şi o parte foarte importantă
din piaţa soiurilor pentru struguri de masă. De asemenea, strugurii se
folosesc în industria alimentară (la fabricarea gemurilor, dulceţurilor,
compoturilor etc).
4.1. Clasificarea soiurilor apirene
Soiurile apirene sunt cunoscute încă din antichitate, din lucrările lui
Aristotel (384-322 Î.H). În China existau soiuri apirene încă din sec. al II-lea
î.H. Soiurile vechi apirene sunt de provenienţă asiatică sau mediteraneană.
Ţările unde se cultivă din vechime soiurile apirene, sunt: Grecia, Turcia,
Iranul, Afganistanul, Siria, Cipru etc. În ultima vreme cultura soiurilor apirene
s-a răspândit în California, Australia, Chile, Africa de Sud. Turcia este cel mai
mare cultivator de soiuri apirene pentru stafide, urmează California, Iran,
Grecia, Australia, Africa de Sud.
Originea soiurilor apirene nu este certă. Se pare că ele au rezultat în
urma variaţiilor mugurale întâlnite la soiurile luate în cultură şi apoi au fost
fixate prin înmulţirea vegetativă.
Soiurile vechi apirene se împart în două mari grupe: soiuri de
provenienţă orientală (Sultaninele care fac parte din Proles orientalis) şi
soiuri formate în bazinul Mării Negre (Corinth care face parte din Proles
pontica). Cele două grupe de soiuri se deosebesc fundamental între ele.
În funcţie de gradul de apirenie, mărimea boabelor şi potenţialul de
acumulare a zaharurilor, soiurile apirene se împart:
- soiuri apirene vechi (clasice), tipice pentru stafide, cu
struguri mici şi mijlocii, boabe foarte mici, ce se desprind cu uşurinţă de
pedicele si acumulează cantităţi mari de zaharuri, sortogrupul Corinth
- soiuri apirene pentru stafide şi consum în stare proaspătă,
cu struguri mari şi cu rudimente de seminţe - sortogrupul Sultanină
38
- soiuri apirene noi pentru consumul strugurilor în stare
proaspătă sau pentru industrializare, cu struguri mari şi foarte aspectuoşi.
Acumulează cantităţi mici de zaharuri şi păstrează în bob o aciditate
echilibrată, astfel strugurii au gust răcoritor, plăcut consumului.
După modul cum are loc fecundarea şi formarea seminţelor, soiurile
apirene se împart în (după Adriana Indreaş, A. Oprea, 2000):
- soiuri stenospermocarpice, fecundarea are loc, însă seminţele se
formează incomplet;
- soiuri partenocarpice, la care boabele se formează în lipsa
fecundării, doar sub influenţa unei excitaţii de natură vegetativă sau inducţie;
4.2. Particularităţi morfologice şi de cultură ale soiurilor apirene
La soiurile apirene, formarea boabelor se realizează partenocarpic

sau stenospermocarpic. Florile sunt aparent hermafrodite normale, cu
polenul fertil, însă funcţional mascule. Boabele se dezvoltă partenocarpic şi
rămân foarte mici sau stenospermocarpic cu un început de fecundare şi
formarea unor rudimente de seminţe rămase nedezvoltate.
Soiurile apirene de provenienţă orientală sunt de zi scurtă şi perioadă
lungă de vegetaţie. Sunt soiuri viguroase, cu vârful lăstarului şi frunzele
adulte lucioase; inflorescenţele care se formează sunt lungi (25-30 cm) şi cu
tendinţă de filare. Inserţia inflorescenţei este frecventă pe nodurile 6-7, rar pe
8 şi foarte rar pe 5 sau 4, câte o singură inflorescenţă pe lăstarul principal,
rar câte două. Aceste soiuri se caracterizează prin fertilitatea copililor.
Coeficienţii de fertilitate au valori scăzute (cel absolut 1,0-1,1, cel relativ 0,13-
0,2). Florile sunt hermafrodite, dar procesul de fecundare este oprit înainte
de formarea seminţelor în boabe. Există un început de fecundaţie, bobiţele
se dezvoltă stenospermocarpic până la mărimi normale, spre deosebire de
soiurile din grupul Corinth, care ramân mici, nedezvoltându-se partenocarpic.
Ciorchinii au boabe rare şi ovale, de diferite culori. Maturarea strugurilor se
realizează devreme, în epocile II-III, uneori chiar I (Delight). Strugurii
acumulează cantităţi mari de zaharuri, procesul de stafidire începe de pe
butuc, boabele se desprind uşor de pedicele, însuşire importantă pentru
prepararea stafidelor (Gh. Constantinescu, Adriana Indreaş, 1976).
Soiurile apirene din grupa Corinth prezintă unele deosebiri faţă de cele
din grupa Sultanine: creşterea este mai puţin viguroasă, vârfurile lăstarilor şi
frunzele adulte sunt pufoase, coeficienţii de fertilitate sunt superiori grupului
Sultanine, ciorchinii sunt mai compacţi.
Soiurile acestei grupe au ovarul, de obicei, biovular, adică nu are loc
fecundaţia, astfel boabele ramân mici şi fără urme de seminţe.
Rezistenţa la ger a soiurilor apirene este foarte slabă (-10 … -140C),
dar au rezistenţă foarte bună la secetă.
Soiurile pentru stafide se cultivă în areale geografice cu surse
heliotermice ridicate, pe soluri permeabile, cu textură uşoară, bogate în
carbonaţi, pentru favorizarea acumulărilor de zaharuri şi pentru a imprima
precocitate. Portaltoii recomandaţi sunt cei cu perioadă scurtă de vegetaţie şi
vigoare mijlocie (41 B, SO 4-4, Fercal), în scopul favorizării fructificării.
39
Se recomandă conducerea în forme semiînalte cu lemn multianual,
deoarece favorizează diferenţierea mugurilor mult mai bine; tăierea indicată
este cea în cordiţe şi coarde, doarece ochii d ela baza coardei nu
diferenţiază.
Formele de conducere adecvate: în ţările mediteraneene se practică
vasul evazat pe semitulpină, cu braţe scurte de 40-50 cm; în California şi
Australia - cordonul speronat pe semitulpină; pergola în Spania, Sicilia, Cipru
etc.
La noi în ţară s-a experimentat la Ostrov cu rezultate foarte bune
forma de conducere: GDC (cortina dublă geneveză) la soiul Sultanină.
Soiurile apirene necesită lucrări şi operaţii în verde (plivitul lăstarilor
sterili, ciupitul lăstarilor, după apariţia inflorescenţelor), care vizează
creşterea fertilităţii şi a producţiei, dar şi acumularea de zaharuri în boabe,
precum şi aplicarea de tratamente cu substituienţi hormonali (stropitul
inflorescenţelor cu gibereline, înainte de înflorit). Toate aceste lucrări duc la
sporirea producţiei totală şi marfă.
La catedra de viticultură din cadrul Facultăţii de Horticultură de la
USAMV Bucureşti, s-a infiinţat în anul 1970, o colecţie ampelografică cu
soiuri apirene din SUA, Italia, Bulgaria, Grecia etc. (date furnizate de prof.
Adriana Indreaş).
4.3. Soiuri apirene din sortimentul mondial
În ţara noastră soiurile apirene au fost introduse în 1952 de prof. I.C.

Teodorescu. La început au rămas doar în colecţiile ampelografice (soiurile:
Sultanină albă, Sultanină neagră, Corinth roşu), apoi după 1960 au fost
completate şi cu alte soiuri apirene, din sortimentul mondial, precum: Delight,
Maria Pirovano, Rodi, Perlette etc. S-au înfiinţat plantaţii cu soiuri apirene în
podgoriile Greaca, Murfatlar şi Pietroasa.
Soiurile vechi pentru stafide aparţin la doua sortogrupuri: sortogrupul
Corinth, cu struguri mici sau submijlocii, boabe mărunte şi creşteri
vegetative slabe; sortogrupul Sultanină, cu struguri lungi şi mari, boabe
mijlocii şi creşteri vegetative puternice.
În afară de soiurile clasice (vechi) pentru stafide, au fost create şi
soiuri noi, cum ar fi: DELIGHT, BEAUTY SEEDLESS, RUBY SEEDLESS şi
altele.
KIŞMIŞ ALB
Sinonime. Sultanină albă, Bedona, Thompson seedless
Origine. Este controversată. După unii autori ar proveni din oraşul
Sultani-Iran, după alţii din America, iar o altă categorie de specialişti susţin că
ar proveni din Anatolia-Asia Mică. Soiul este prezentat în figura 18.1.
verde-gălbuie. Floarea este hermafrodită normală. Frunza adultă este de
mărime mare, întreagă sau lobată (cu trei sau cinci lobi), cu formă variabilă,
uşor asimetrică. Limbul este glabru, neted. Sinusurile laterale sunt
superficiale, iar cel peţiolar este în general închis, mai rar oviform sau
deschis în formă de boltă. Strugurele este de mărime mijlocie spre mare, de
40
formă rămuroasă sau conică, uneori aripat, lax. Bobul este oval, de mărime
mijlocie, cu pieliţa de culoare galben-aurie, cu miez cărnos şi crocant,
nearomat. Conţine rudimente de seminţe. Este soi stenospermocarpic.
Coarda este cafenie cenuşie, cu striuri îngroşate şi colorate intens.
Fig. 4.1. Soiul KIŞMIŞ ALB

Caractere agrobiologice. Soi cu perioada de vegetaţie lungă: 190-
200 zile; cerinţe ridicate faţă de temperatură (3200-3500° temperatură
activă). Dezmugureşte devreme, în cursul lunii aprilie, în funcţie de condiţiile
meteorologice ale anului respectiv, iar maturarea deplină se realizează între
15 şi 30 august.
Soi foarte viguros şi cu fertilitate slabă (15-35% lăstari fertili). Nu
rodeşte pe copili. Scuturarea florilor este puternică, dar nu prezintă
fenomenul de meiere şi mărgeluire. Diferenţierea mugurilor se face târziu
spre toamnă şi acest lucru se reflectă în fertilitatea soiului.
În ceea ce priveşte rezistenţe biologice, soiul este sensibil la ger (-
14 C) şi la mană, are rezistenţă mijlocie la oidium şi putregaiul cenuşiu al
0
strugurilor şi bună la secetă.

La altoire sunt recomandaţi portaltoii care-i favorizează precocitatea,
precum 41B şi SO4-4.
Însuşirile agrotehnice. Forma de conducere recomandată este vas
evazat pe semitulpini, cu tăiere în cordiţe de 5-7 ochi sau coarda lungi de
rod, de 12-14 ochi. La noi în ţară, în podgoria Ostrov, au fost experimentate
formele de conducere Guyot pe semitulpină şi cortina dublă geneveză.
Reacţionează bine la fertilizarea cu doze sporite de îngrăşăminte
organice şi chimice, exceptând îngrăşămintele cu azot. În timpul vegetaţiei se
recomandă fertilizarea foliară. Reacţionează bine la tratamentul cu
gibereline, înainte de înflorit. De asemenea, irigarea asigură producţii mari de
struguri.
Însuşirile tehnologice. Sultanina albă maturează strugurii în epoca a
III-a. Producţiile de struguri variază cu formele de conducere: 2,5-5 t/ha în
cazul vasului evazat şi până la 18 t/ha la CDG. Strugurii acumulează cantităţi
mari de zaharuri, 150-220g/l, aciditatea este echilibrată 3,0-4,5 g/l. Strugurii
sunt destinaţi pentru prepararea stafidelor sau pentru consum în stare
proaspătă.
Zonare. Se cultivă în Grecia, Turcia, Cipru, Italia, Spania, cu extindere
în California. În Australia asigură 90% din exportul de stafide.
La noi a fost introdus în arealele din sudul Dobrogei şi cele de pe
terasele Dunării.
41
KIŞMIŞ NEGRU
Sinonime: Sultanină neagră, Kiş mis ciornîi, Suvargani, Sultanina
nera
Origine. Siul Kiş miş negru nu are origine stabilită, se presupune că
provine din India. Soiul este prezentat în figura 4.2.
verde-gălbuie. Floarea este hermafrodită normală. Frunza adultă este de
mărime mare, uşor rotunjită, lobată (cu trei sau cinci lobi). Limbul este glabru,
neted şi plan. Sinusurile laterale superioare sunt adânci, cu baza ascuţită, iar
cel peţiolar este în general închis, oviform sau deschis, în formă de liră cu
baza ascuţită. Strugurele este de mărime mijlocie spre mare, de formă
conică, uniaxiali, adesea rămuroşi sau aripaţi, lax. Bobul este oval, de
mărime mijlocie, cu pieliţa de culoare neagră-roşietică, subţire, cu miez
cărnos şi crocant, nearomat. Conţine rudimente şiştave de seminţe. Este soi
stenospermocarpic. Coarda este cafenie deschis, cu noduri îngroşate.
Fig. 4.2. Soiul KIŞMIŞ NEGRU

Însuşiri agrobiologice şi tehnologice. Soi viguros, cu perioada de
vegetaţie lungă: 180-210 zile şi cerinţe ridicate faţă de căldură. Prezintă
fenomenul de scuturare puternică a florilor, ceea ce afectează desimea
boabelor. În unii ani mărgeluieşte puternic, manifestând partenocarpie
asociată. Fertilitate este slabă (20-40% lăstari fertili) şi productivitatea mică.
Nu rodeşte pe copili.
Éste un soi sensibil la ger (-12 … -140C), la mană şi făinare, cu
rezistenţă mijlocie la putregaiul cenuşiu al strugurilor şi bună la secetă.
Soiul se poate cultiva pe forme semiînalte, tip Guyot pe semitrunchi.
Încărcătura de ochi este mare şi se repartizează pe coarde lungi, ulterior
necesitând o lucrare de plivit sever al lăstarilor sterili. O cantitate mai mare
de lemn multianual conduce la o mai bună diferenţiere a mugurelui principal.
Kiş miş negru maturează strugurii înaintea soiului Kiş miş alb (14-20
VIII). Greutatea unui strugure variază între 250 şi 400g. Strugurii acumulează
cantităţi de zaharuri variabile între 170 şi 230g/l, cu o aciditate de 4,0-6,0 g/l
H2SO4.
Producţiile de struguri sunt cuprinse între 4 şi 11 t/ha. Strugurii sunt
folosiţi pentru prepararea stafidelor sau pentru consum în stare proaspătă.
Zonare. Se cultivă în Grecia, Turcia, Afganistan, Iran.
La noi se cultivă la Ostrov, Cernavodă, Medgidia şi Greaca.
42
PERLETTE
Sinonime: Perleta, Perletta
Origine. Soiul a fost creat în anul 1936, de prof. H. P. Olmo de la
Universitatea Davis din California, prin încrucişarea soiurilor Regina viilor cu
Sultanină. Soiul este prezentat în figura 18.3.
Caractere ampelografice. Rozeta este glabră, cu urme de scame, de
culoare verde-deschis cu reflexe gălbui bronzate.Floarea este aparent
hermafrodită normală, funcţional masculă, pe tipul 5, cu abateri spre tipul 4
sau 6. Frunza adultă are limbul întreg sau trilobat, rar cu 5 lobi, glabru pe
ambele feţe, neted. Sinusurile laterale superioare sunt oviforme sau foarte
puţin evoluate, iar cele laterale inferioare sunt slab marcate. Sinusul peţiolar
are formă de liră, rar elipsoidală. Strugurii sunt uniaxiali, tronconici, ramificaţi
la bază, cu boabe dese. Bobul este sferic, galben verzui, se desprinde greu
de pedicel. Miezul este cărnos, crocant, nearomat. Pieliţa este subţire,
acoperită cu pruină deasă, puţin persistentă. În boabe se găsesc rudimente
mici de seminţe nedezvoltate. Soiul este stenospermocarpic. Coarda este
alunie deschis, striată şi punctată.
Fig. 4.3. Soiul PERLETTE

Însuşiri agrobiologice şi agrotehnice. Soi de vigoare mare. Are
perioada de vegetaţie scurtă: 160-165 zile, dezmugurirea are loc în decursul
lunii aprilie, iar maturarea are loc la sfârşitul lui iulie începutul lui august.
Inflorirea are loc târziu, iar scuturarea florilor este de până la 80%;
mărgeluieşte puternic (50% boabe meiate şi mărgeluite).
Prezintă o fertilitate mijlocie în cadrul soiurilor apirene, 30-36% lăstari
fertili.
Este un soi sensibil la ger (-160 … -18C); foarte sensibil la atacul
manei şi al viespilor, boabele se fisurează foarte uşor la maturitate.
Portaltoii recomandaţi la altoire sunt cei care-i favorizează
precocitatea (41B, SO4-4).
La Murfatlar se cultivă pe forme joase, cu tăiere în verigi de rod cu
coarde de 12 ochi, iar la Greaca şi Pietroasa se practică tipul de tăiere
cazenave. Încărcătura de rod care se lasă la tăiere este de 16-17 ochi/mp. În
Italia se foloseşte şi cordonul speronat.
Maturarea lemnului lăstarilor se realizează în proporţie de 75-80% din
lungimea lor.
În timpul perioadei de vegetaţie sunt necesare lucrări şi operaţiuni în
verde, precum normarea inflorescenţelor pe butuc (câte o inflorescenţă pe
43
fiecare lăstar fertil), scurtarea vârfului ciorchinelui cu 1/3 din lungimea lor,
desfrunzitul parţial al strugurilor. Aceste lucrări pot conduce la creşterea
producţiei marfă până la 73% din producţia totală.
Insuşirile tehnologice. Maturează strugurii timpuriu, epoca a II-a.
Greutatea unui strugure este între 280 şi 380 g. Conţinutul în zahăr este de
140-160g/l, iar aciditatea rămâne echilibrată între 4,2-5,0 g/l H2SO4.
Producţia de struguri variază între 7 şi 10 t/ha, din care producţie marfă 70-
73%.
Zonare. Se cultivă pe suprafeţe mari în California, Chile, Argentina,
Australia, Israel, Italia, Franţa, Maroc.
La noi a fost introdus în 1962, în podgoriile din sudul ţării (Ostrov,
Greaca, Murfatlar, Pietroasa) şi se cultivă în toate centrele foarte favorabile
culturii strugurilor de masă.
4.4. Soiuri romaneşti de struguri apireni
Din 1968 prin programul de ameliorare a viţei de vie, s-a trecut la

crearea de soiuri apirene în ţara noastră. Primul soi a fost omologat în anul
1985, "Călina", la SCDVV Drăgăşani. Au urmat soiurile apirene: Otilia,
Centenar Pietroasa, create la SCDVV Pietroasa.
CENTENAR PIETROASA
Origine. Soiul a fost obţinut la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Viti-
Vinicolă Pietroasa, prin hibridarea sexuată a soiurilor Tămâioasă
românească şi Perlette, fiind omologat în anul 1991. Autori: Otilia Toma,
Sofia Ispas.
albicioasă. Floarea este hermafrodită, normală morfologic şi funcţional.
Frunza adultă este de mărime mijlocie-mică, glabră, în general trilobată.
Sinusurile laterale sunt de profunzime mijlocie, ovoidal închise. Strugurele
este uniaxial, de mărime mijlocie spre mică, uniaxiali, biaripati, de formă
conică, compact. Bobul este de formă sferic, de mărime mică, cu punct
pistilar evident, cu pieliţa subţire, de culoare galbenă-aurie, rumenă pe partea
însorită. Seminţele sunt şistave, fiind soi stenospermocarpic. Gustul este
plăcut, dulce, aromat.
Însuşiri agrobiologice, agrotehnice şi tehnologice. Vigoarea
butucului este mijlocie şi fertilitatea soiului este bună. Epoca de maturare a
strugurilor este I-II. Prezintă un potenţial mare de acumulare a zaharurilor, la
maturitate acumulează 160 g/l, putând atinge la supramaturare şi 250g/l
zahăr, iar aciditatea este de 3,7-4,3 g/l exprimată în H2SO4.
Se pretează la conducerea pe semitulpină, cu cordon bilateral, iar
tăierea în verigi de rod mijlocii.
Este un soi cu rezistenţă bună la făinare şi putregaiul cenuşiu.
Realizează o recoltă medie de struguri de 3,4 kg/butuc, respectiv 11,8
t/ha, cu o producţie marfă de 90%.
Soiul este destinat producerii de stafide şi îndustrializării sub formă de
compot sau dulceaţă.
44
Zonare. Soiul Centenar Pietroasa se pretează să fie cultivat în centrul
viticol Pietroasa din podgoria Dealu Mare şi în toate regiunile viticole din
sudul ţării.
OTILIA
Origine.Soiul a fost obţinut la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Viti-
Vinicolă Pietroasa, prin hibridarea sexuată a soiurilor Alphonse Lavallée şi
Perlette, fiind omologat în anul 1987. Autor: Otilia Toma.
Este destinat consumului în stare proaspătă şi industrializării
(dulceţuri, compoturi etc.).
gălbuie, cu marginea uşor cafenie. Floarea este hermafrodită, normală
morfologic şi funcţional. Frunza adultă este mare, de culoare verde intens pe
faţa superioară, cu 3-5 lobi. Lobul terminal este teşit. Limbul este glabru.
Sinusurile laterale sunt deschise, iar sinusul peţiolar este variabil ca formă,
de la liră la ovoidal-închis. Prezintă nervuri roşietice spre bază. Strugurele
are formă conică, bi sau triaripat, de mărime mijlocie spre mare,
semicompact. Bobul este de formă ovală, de mărime mijlocie, cu pieliţa
neagră-violacee, cu pruină uniformă şi miez crocant. Semintele lipsesc sau
se prezintã sub formă de rudimente. Soi stenospermocarpic.
Caractere agrobiologice, agrotehnice şi tehnologice. Vigoarea
butucului este mijlocie spre mare, cu cresteri medii ale lăstarilor de 1,6-2,1 m;
fertilitatea bună, 59% lăstari fertili; strugurii ajung la maturitatea de consum în
epoca a II-a.
Este un soi cu toleranţă bună la acţiunea temperaturilor scăzute, -
22...-200C, la secetă şi la boli.
Se recomandă aplicarea sistemului de tăiere mixt cu 4-5 verigi de rod,
cu cordiţe de 6-8 ochi.
Recolta medie de struguri este de 5,6 kg/butuc, respectiv 20,9 t/ha, cu
o producţie marfă de 88%; conţinutul mediu al strugurilor în zahăr la
maturitatea deplină este de 133 g/l, cu aciditatea de 6,0 g/l exprimată în
H2SO4, iar la supramaturare de 191 g/l zaharuri, cu aciditate de 4,3 g/l
H2SO4.
Soiul Otilia se remarcă prin potenţial mare de producţie, struguri de
calitate superioară şi maturare timpurie, cu posibilităţi multiple de folosire şi
implicaţii favorabile în realizarea conveierului varietal.
Zonare. Soiul Otilia se înmulţeşte în centrul viticol Pietroasa, Buzău şi
se cultivă cu rezultate bune în regiunile viticole din sudul ţării.
CĂLINA
Origine. Soiul a fost obţinut la Staţiunea de Cercetări Viti-Vinicole
Drăgăşani, prin hibridarea sexuată a soiurilor Braghină cu Sultanină. A fost
omologat în anul 1985. Este destinat producerii de stafide şi consumului în
stare proaspătă. Autor: M. Mărculescu.
Caractere ampelografice. Rozeta este uşor scămoasă, de culoare
verde-cafenie. Floarea este hermafrodită normală. Frunza adultă are limbul
mare, pentalobată, glabră, cu smocuri de peri rigizi. Sinusurile laterale
superioare sunt profunde, cu lumen ovoidal. Sinusul peţiolar este semiînchis
sau liră. Strugurele este mare, conic, biaripat, lax. Bobul este de mărime
45
mică, de formă troncovoidă, cu pieliţa de culoare roz, cu miez zemos, cu
seminţe şistave. Soiul este stenospermocarpic.
Caractere agrobiologice, agrotehnice şi tehnologice. Soiul este de
vigoarea foarte mare. Se maturează în epoca IV-V, fertilitatea soiului este
bună pe scara soiurilor apirene (60% lăstari fertili).
În ceea ce priveşte rezistenţa soiului menţionăm că este un soi cu
toleranţă mijlocie la acţiunea temperaturilor scăzute, -22...-200C, la fel ca şi
faţă de bolile criptogamice.
Forma de conducere recomandată este semitulpină, cu tăiere Guyot,
cu încărcătură de rodire de 35-40 ochi/butuc, care se repartizează pe coarde
de 10-12 ochi.
Recolta medie de struguri este de 4,3 kg/butuc, respectiv 18,3 t/ha,
din care producţia marfă este de 85%; conţinutul mediu al strugurilor în
zaharuri la maturitatea deplină, este în medie de 222 g/l, iar aciditatea are
valoarea de 4,0 g/l exprimată în H2SO4.
Soiul Călina este un soi apiren fără rudimente de seminţe cu conţinut
ridicat în zahăr, care se pretează la producerea de stafide sau consum în
stare proaspătă.
Zonare. Se prevede cultivarea lui în centrele viticole din sudul ţării
(Ostrov, Oltina, Oliman, Cernavodă, Dăieni, Greaca).
1. Cum se clasifică soiurile apirene?
Soiurile apirene se clasifică astfel: I. soiuri apirene vechi, tipice pentru
stafide cu strugurii mici sau mijlocii, boabele foarte mici care se
desprind cu uşurinţă de pedicele care acumulează cantităţi mari de
zaharuri; II.soiuri apirene pentru stafide şi consum în stare proaspătă,
cu strugurii mari şi cu rudimente de seminte rămase nedezvoltate în
boabe; III. soiuri apirene noi pentru consumul strugurilor în stare
proaspătă sau pentru industrializare (fabricarea gemurilor, dulceţurilor,
compoturilor) cu struguri mari şi foarte aspectuoşi, ce acumulează
cantităţi mici de zaharuri.
2. Enumeraţi soiurile apirene din sortimentul mondial care se cultivă la noi
în ţară şi precizaţi epoca de maurare a acestora.
Soiurile apirene care se cultivă la noi în ţară îşi maturează strugurii în
următoarele epoci de maturare: Perlette-epoca II, Kişmiş alb, II-III, Kiș
miş negru – III.
1. Redaţi pe scurt caracterele morfologice şi de cultură ale soiurilor
apirene ?
2. Enumeraţi soiurile apirene cunoscute.
3. Clasificaţi soiurile apirene după tipul florii.
4. Care este soiul apiren cel mai slab rezistent la ger?
46
SOIURILE DE VIŢĂ DE VIE PENTRU STRUGURI DE VIN
Cuvinte cheie: soiuri, vin, caracteristici, particularităţi
Rezumat
Soiurile de struguri pentru vin prezintă o gamă largă de însuşiri şi
caracteristici agrobiologice şi tehnologice, iar acestea se deosebesc în
funcţie de direcţia de producţie.
Soiurile de struguri pentru vin se caracterizează în general, prin
creşteri vegetative moderate, cu unele excepţii: Galbenă de Odobeşti,
Cadarcă, Sangiovese,Fetească neagră, etc. Marea majoritate a acestor
soiuri au o perioadă mijlocie de vegetaţie (circa 170 - 180 zile), ca urmare,
maturarea lemnului coardelor toamna este mult mai bună, determinând în
acest fel o mai bună rezistenţă la ger
Acestea au cerinţe mici faţă de resursele heliotermice şi hidrotermice,
motiv pentru care ocupă areale viticole mult mai mari. De asemenea, pentru
factorii apă şi elemente nutritive din sol, prezintă cerinţe mult mai mici,
comparativ cu soiurile de struguri pentru masă, putând valorifica mult mai
economic terenurile sărace, solurile pietroase, calcaroase, nisipoase etc.
Soiurile de struguri pentru vin au rezistenţa la ger, (rezistă până la -
22 C) şi au o toleranţă medie la secetă. Prezintă sensibilităţi medii la
0
majoritatea bolilor şi dăunătorilor specifice soiurilor Vitis vinifera .

În ceea ce priveşte maturarea strugurilor – se cunosc 3 grupe de
maturare (timpurie, mijlocie, târzie), practic epocile III-VI, cele mai multe
dintre acestea, încadrându-se în epocile IV-V. În practica viticolă se
consideră că, soiurile de calitate se maturează la 2-3 săptămâni după soiul
Chasselas doré şi soiurile de mare producţie la 5-6 săptămâni după soiul
Chasselas doré.
La soiurile de struguri pentru vin, raportul între cantitate şi calitate se
corelează negativ, în sensul că unei producţii mari îi corespunde o acumulare
mai mică de zaharuri şi invers. Din acest punct de vedere, soiurile de struguri
pentru vin se împart în: soiuri de mare producţie (Galbenă de Odobeşti,
Zghihară de Huşi) şi soiuri de calitate sau de înaltă calitate (Chardonnay,
Pinot gris, Riesling italian).
5.1. Consideratii generale
La nivel mondial, 90% din suprafeţele cultivate sunt ocupate de

soiurile de struguri pentru vin, iar în ţara noastră aproximativ 70% din
suprafeţe sunt ocupate cu acestea. Analizând producţia totală de vin obţinut
47
(6,703 milioane hl – la nivelul anului 2009), se observă că cea mai mare
pondere o au vinurile albe (3,637 milioane hl - 54,25 % din total), restul
45,73% fiind deţinut de vinurile roşii şi roze. În prezent, pentru dezvoltarea
viticulturii, atât în ţară, cât şi pe plan mondial, se încearcă o reducere a
numărului de soiuri cultivate în cadrului unui areal, practic are loc
restructurare a sortimentelor de soiuri şi să se extindă în cultură doar acele
soiuri şi selecţii clonale, care s-au adaptat foarte bine climatului respectiv.
Soiurile de struguri pentru vin sunt reprezentate prin soiuri autohtone
(pe areale restrânse), soiuri cosmopolite (plasticitate ecologică mare şi
răspândire în toate ţările viticole) şi soiuri noi create.
5.2. Caracteristicile biologice şi tehnologice
Caracteristici biologice.
Soiurile de struguri pentru vin prezintă o gamă largă de însuşiri şi
caracteristici agrobiologice şi tehnologice specifice, iar în final se deosebesc
în funcţie de direcţia de producţie. Din acest punct de vedere soiurile de vin
se împart în: soiuri pentru vinuri albe de masă (consum curent), soiuri pentru
vinuri albe de calitate, soiuri pentru vinuri roze şi roşii de masă (consum
curent), soiuri pentru vinuri roşii de calitate, soiuri pentru vinuri albe şi roze
aromate, soiuri pentru vinuri materie primă pentru spumante, soiuri pentru
distilate învechite din vin.
Soiurile de struguri pentru vin întrunesc anumite caracteristici
biologice care le deosebesc de soiurile de struguri pentru masă şi apirene,
astfel:
- soiurile de struguri pentru vin au cerinţe mai reduse faţă de
condiţiile heliotemice, hidrice şi de nutriţie, de aceea şi arealele de cultură
sunt mai largi. Pe de altă parte, valorifică foarte bine resursele heliotermice
mai bogate, prin diversificarea tipurilor de vin şi a direcţiilor de producţie, în
timp ce soiurile de masă le valorifică prin precocitatea maturării strugurilor.
Mare parte a soiurilor de struguri de vin au o perioadă mijlocie de vegetaţie
(170-180 de zile), ceea ce face ca maturarea lemnului să fie bună, deci au o
rezistenţă mai bună la ger.
- valorifică mai bine terenurile sărace, solurile pietroase,
calcaroase, cele bogate în oxizi de fier, nisipoase, soluri pe care soiurile de
masă dau rezultate inferioare;
- soiurile de struguri pentru vin sunt soiuri cu vigoare mijlocie, cu
creşteri vegetative moderate şi fertilitate mare (70-75% lăstari fertili);
diferenţierea mugurilor de rod se face cu precădere la baza coardelor, astfel
ele se pretează la variate forme de conducere şi tipuri de tăiere.
- soiurile de struguri de vin sunt mult mai rezistente la ger, (rezistă
până la -220C) ; prezintă rezistenţă bună la secetă; consumurile specifice în
elemente nutritive sunt mai mari: N=6-15; P=1-4; K=3,8-15,2 kg/t de struguri.
Cele mai mari valori se înregistrează la soiurile pentru vinuri de calitate.
- în ceea ce priveşte maturarea strugurilor - pentru aceste soiuri se
cunosc 3 grupe de maturare (timpurie, mijlocie, târzie), practic epocile III-VI,
cu maxim de frecvenţă în epocile IV-V. În practica viticolă se consideră că,
48
soiurile de calitate se maturează la 2-3 săptămâni după soiul Chasselas doré
şi la 5-6 săptămâni după soiul Chasselas doré – soiurile de mare producţie.
- raportul dintre calitate şi cantitate se corelează negativ, astfel la o
producţie mare de struguri îi corespunde o concentraţie mai mică de zaharuri
şi invers. De aceea, soiurile pentru vin se împart în 2 categorii: soiuri de mare
producţie (Galbenă de Odobeşti, Zghihară de Huşi, Plăvaie etc.) la care
producţiile de struguri depăşesc 13-15 t/ha, în timp ce acumularea de
zaharuri se situează în jur de 150-180 g/l şi soiuri de înaltă calitate
(Sauvignon, Pinot gris, Chardonnay etc.), care dau producţii de 6-8 t/ha în
condiţiile unei acumulări de zaharuri de 210-250 g/l. Soiurile de mare
producţie cultivate în areale bogate în resurse heliotermice nu pot atinge
concentraţiile de 210-240g/l zaharuri în must, aşa cum soiurile de calitate
transferate în areale cu resurse heliotermice moderate nu pot realiza
producţii ridicate.
O situaţie intermediară o au soiurile care realizează niveluri mijlocii,
atât de producţie, 10-15 t/ha, cât şi de zaharuri, 170-190g/l, aşa cum sunt
soiurile: Fetească regală, Aligote, Burgund mare etc. Ele pot fi de mare
producţie sau de calitate.
Caracteristici tehnologice.
Principalele caracteristici care diferenţiază soiurile de vin de cele
pentru struguri de masă sunt legate de caracterele morfologice ale
strugurilor, şi de compoziţia chimică a mustului obţinut, astfel: strugurii sunt
mici sau mijlocii (80-250g); boabele sunt aşezate des pe ciorchine (struguri
compacţi, bătuţi); pulpa bobului este zemoasă şi permite acumularea unor
cantităţi mari de zaharuri; pieliţa este subţire. Aceasta face ca boabele să
devină mai elastice şi să reziste la fisurare, pe timpul maturării, iar
randamentele în must să fie mai ridicate, 70-80%, exprimate în greutate.
Din punct de vedere al potenţialului de acumulare al zaharurilor, se
disting:
• soiuri de calitate cu 210 g/l zaharuri, care la supramaturare pot
atinge valori cuprinse între 240-260g/l,
• soiuri de cantitate, la care acumulările de zaharuri sunt
cuprinse între 150-160-180 g/l;
iar în funcţie de potenţialul alcoolic şi de felul vinului obţinut, acestea
se împart astfel:
• Soiuri pentru vinuri albe de masă (consum curent);
• Soiuri pentru vinuri albe de calitate superioară;
• Soiuri pentru vinuri roşii şi roze de masă (consum curent);
• Soiuri pentru vinuri roşii de calitate superioară;
• Soiuri pentru vinuri aromate albe şi roze.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în
sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002, strugurii trebuie
să fie recoltaţi la anumite limite ale conţinutului lor în zaharuri, în funcţie de
categoriile de calitate a vinurilor, astfel:
• pentru obţinerea vinurilor de masă (consum curent) –
strugurii la recoltare trebuie să aibă un minim de 145 g/l pentru a
obţine un vin cu o tărie alcoolică dobândită de minim 8,5% volume;
• pentru obţinerea vinurilor de calitate – vinuri cu indicaţie
geografică, strugurii la recoltare trebuie să aibă un minim de 170g/l
49
pentru a obţine un vin cu o tărie alcoolică dobândită de minim 10%
volume;
• pentru obţinerea vinurilor de calitate – vinuri D.O.C.,
strugurii la recoltare trebuie să aibă un minim de 187 g/l pentru a
obţine un vin cu o tărie alcoolică dobândită de minim 11% volume;
• pentru obţinerea vinurilor de calitate – vinuri D.O.C. –
C.T. (cules târziu), strugurii la recoltare trebuie să aibă un minim de
220 g/l şi pentru a obţine un vin sec minim 213 g/l ;
• pentru obţinerea vinurilor de calitate – vinuri D.O.C. –
C.I.B. (cules la înnobilarea boabelor), strugurii la recoltare trebuie să
aibă un minim de 240 g/l şi trebuie să prezinte un atac de mucegai
nobil sau să fie recoltaţi la stafidirea boabelor
Soiurile cu struguri negri acumulează cantităţi mari de compuşi fenolici

(substanţe colorante de tipul antocianilor monoglucozidici), pentru
acumularea lor este nevoie de multă căldură şi insolaţie, de aceea soiurile
pentru vinuri roşii se cultivă cu rezultate bune numai în sudul ţării.
Intensitatea coloraţiei boabelor este legată de natura biologică a soiului şi
poate fi influenţată de cantitatea producţiei, condiţiile climatice ale anului,
condiţiile de cultură şi modul de recoltare. Pe o scară de 1 la 10 conţinutul
antocianilor este determinat de soi, în ordinea: Cadarcă, Băbească neagră,
Fetească neagră, Pinot noir , Cabernet Sauvignon, Merlot. La unele soiuri,
antocianii se acumulează şi în mezocarpul boabelor, sucul fiind colorat, ca la
soiurile tinctoriale: Alicante bouschet, Gamay freux. Soiurile pentru vinuri roşii
se recoltează mai târziu, la sf. campaniei, deoarece substanţele antocianice
se acumulează mai intens spre sf. perioadei de maturare.
Pentru soiurile aromate este de remarcat prezenţa unor substanţe
volatile în pieliţă, ca la soiurile: Muscat Ottonel, Tămâioasă românească,
Busuioacă de Bohotin. Pentru multe alte soiuri Chardonnay, Sauvignon,
Pinot gris este de remarcat prezenţa unor semiarome tipice soiului.
Materializarea acestor arome şi semiarome în vinurile obţinute este
determinată de fermentarea pe pieliţă, dar şi de alte elemente tehnologice.
5.3. Particularităţi de cultură a soiurilor de struguri pentru vin
Influenţa factorilor agrofitotehnici în cazul soiurilor de struguri pentru

vin este tot mai pregnantă. O importanţă prezintă din acest punct de vedere
combinaţia altoi-portaltoi. Unii dintre portaltoii influenţează pozitiv cantitatea
(Kober 5BB, 140 Ru), alţii calitatea (41 B, SO4, Riparia gloire) şi portaltoi
intermediari, Teleki 8B, Crăciunel 2 pentru marea majoritate a soiurilor de
struguri de vin.
Formele de conducere. În zonele de cultură neprotejată, conducerea
joasă si semiinalta favorizează acumularea de zaharuri, deci convine mai
mult soiurilor de calitate, în timp ce conducerea înaltă este mai propice
acidităţii, fiind recomandata soiurilor de mare producţie. Cea mai folosită
formă de conducere este cordonul bilateral, cu tăiere în verigi scurte sau cepi
de producţie.
50
Încărcătura de ochi lăsată la tăiere - acestora li se aplică sarcini
mijlocii şi mari, în funcţie de vigoarea de creştere, de potenţialul productiv al
soiului respectiv, de vârsta plantaţiei, de sistemul de tăiere, de condiţiile
climatice, etc. Soiurile de calitate reclamă încărcături mici la tăiere, 13-15
ochi/mp, în timp ce soiurile de mare producţie necesită încărcături de 22-25
ochi/mp, repartizate pe cordoane duble.
Distanţele de plantare la soiurile de struguri pentru vin, sunt mai mici
comparativ cu soiurile de struguri pentru masă, cele mai întâlnite situaţii fiind
de 2,0/1,0 m, respectiv 2,2-1,0 m, cu densităţi de 4545-5000 butuci/ha,
distanţe considerate optime.
Lucrările şi operaţiile în verde - Aplicarea acestora se face în funcţie
de însuşirile biologice ale soiurilor şi condiţiile climatice ale anului de cultură.
În general se aplică lucrările şi operaţiile în verde cu caracter curent - legatul
şi dirijatul lăstarilor, plivitul lăstarilor sterili, cârnitul la intrarea strugurilor în
pârgă, desfrunzitul parţial.
Fertilizarea şi irigarea. Pretenţiile soiurilor de vin sunt diferite, cele
mai pretenţioase sunt soiurile de calitate. Datorită consumului mare de
elemente nutritive, un rol important la administrarea îngrăşămintelor îl are
raportul NPK, care trebuie să fie de 1,0: 1,5: 1,5, favorizând în acest fel
acumularea zaharurilor. La modificarea raportului NPK astfel: 1,5: 1,0: 1,5,
apar creşteri semnificative ale acidităţii mustului.
Soiurile de struguri pentru vin nu reacţionează puternic la irigare.
Irigatul nu este necesar, decât în anii foarte secetoşi şi atunci se folosesc
norme mai mici de udare, comparativ cu soiurile de masă.
Protecţia fitosanitară - se acordă o atenţie deosebită tratamentelor
fitosanitare, deoarece strugurii trebuie să fie într-o perfectă stare de sănătate.
Orice urmă de boală sau atac al diverşilor dăunători, determină scăderi de
producţie, dar şi scăderea calităţii producţiei.
Recoltatul - pentru aceste soiuri capată importanţă maturitatea
tehnologică, astfel: pentru soiurile de mare producţie sau pentru vinuri de
masă, recoltatul se face la maturitatea deplină sau la cea tehnologică, iar la
soiurile de calitate se va face la maturitatea tehnologică sau la
supramaturare. Atenţie deosebită se acordă soiurilor roşii, la care
supramaturarea accentuată poate duce la o scădere a concentraţiei
substanţelor colorante prin hidroliza antocianilor.
5.4. Zonarea
Structura actuală a sortimentului de struguri pentru vin pentru

podgoriile din România se caracterizează printr-o pondere însemnată a
soiurilor de struguri pentru vinuri albe, urmate de soiurile de struguri pentru
vinuri roşii şi apoi soiuri pentru vinuri aromate.
Soiurile recomandate sunt cele care valorifică cel mai bine condiţiile
de mediu şi îşi pun în valoare potenţialul calitativ şi productiv în arealele în
care se cultivă. Soiurile recomandate sunt avizate cu precădere la extinderea
în plantaţii.
51
Soiurile utilizate, pe zone de favorabilitate
Zona de cultura Soiuri recomandate

Moldova Feteasca alba (2), Feteasca regala (1),
Sauvignon, Riesling Italian (3), Muscat
Ottonel, Aligoté(4), Grasa de Cotnari,
Busuiaca de Bohotin, Galbena de Odobesti,
Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir
Oltenia si Muntenia Chardonnay, Feteasca alba, Feteasca
regala, Sauvignon, Riesling italian,
Tamaioasa romaneasca, Cabernet
Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Feteasca
Neagra-3
Colinele Dobrogei Chardonnay, Sauvignon, Pinot gris,
Cabernet Sauvignon, Merlot-1, Pinot noir,
Muscat Ottonel
Transilvania Traminer roz, Feteasca alba, Feteasca
regala, Pinot gris, Riesling italian, Sauvignon
Banat Chardonnay, Sauvignon, Riesling italian,
Pinot noir, Merlot, Cabernet Sauvignon-2
Zonarea soiurilor pentru struguri de vin se face dupa:

- aptitudinile productive, in: - soiuri de mare productie (Galbena de
Odobesti, Rosioara etc.)
- soiuri de calitate (Pinot gris,
Chardonnay etc.)
- directia de productie: a) pentru vinuri albe de consum;
b) pentru vinuri albe de calitate superioara;
c) pentru vinuri rosii si roze de consum curent;
d) pentru vinuri rosii de calitate superioara;
e) pentru vinuri albe aromate de calitate
superioara ca: Muscat Ottonel la Blaj si Iasi; Tamaioasa romaneasca la
Pietroasa-Buzau, la Stefanesti-Ag. si la Dragasani
f) pentru vinuri spumante: Feteasca alba,
Feteasca regala, Riesling italian, Pinot noir si Muscat Ottonel pe Tarnave,
precum si la Alba-Iulia, Sebes, Iasi si Panciu.
g) pentru distilate invechite obtinute din vin, in
care unele soiuri de struguri pentru vinuri albe de consum curent (Mustoasa
de Maderat, Feteasca regala etc.) pot fi destinate acestei productii in
podgoriile Diosig, Valea lui Mihai, Odobesti, Vaslui s.a.
Soiurile de mare producţie au o repartizare zonală restrânsă
cultivându-se numai în anumite centre viticole.
Zonarea şi amplasarea soiurilor pentru vinuri albe de consum curent
se face ţinând seama de unele condiţii ecologice, ca: resurse heliotermice
moderate şi a terenurilor suficient de fertile şi de umede. De asemenea
aceste soiuri valorifică bine nisipurile şi solurile intens nisipoase.
52
Zonarea şi amplasarea soiurilor pentru vinuri albe de calitate
superioară vizează folosirea cu precădere a versanţilor şi culmilor de deal, pe
soluri mai puţin fertile şi mai puţin umede, pe terenurile cu carbonat de calciu.
Zonarea şi amplasarea soiurilor pentru vinuri roşii de consum curent
ţin seama de aceleaşi condiţii ca la soiurile albe, raportate la arealele
favorabile soiurilor roşii, favorabilitate dată de către resursele heliotermice
mai ridicate şi de unele hidrice mai scăzute. Astfel, devin prioritare arealele
din regiunea viticolă a nisipurilor şi a altor terenuri favorabile din sudul ţării,
unde soiurile pentru vinuri roşii dau rezultate superioare comparativ cu cele
pentru vinuri albe.
Zonarea şi amplasarea soiurilor pentru vinuri roşii de calitate
superioară sunt mai pretenţioase faţă de cele albe de calitate, mai ales sub
aspectul cerinţelor faţă de factorii ecologici care contribuie la acumularea
unor cantităţi mai mari de compuşi fenolici.
Soiurile pentru vinuri aromate de calitate superioară prezintă o
anumită specializare, astfel Muscat Ottonel se comportă ca un soi potrivit
pentru climatul răcoros (Blaj) sau pentru cel moderat (Iaşi) care convine cel
mai mult aromei de tipul "Muscat Ottonel". De aceea acest soi ajunge rar în
climatul cald din sudul ţării, unde aciditatea totală vinurilor obţinute este
deficitară (sub 3 g/l H2SO4).
În cazul soiul Tămâioasă românească, el este recomandat pentru
vinurile aromate din sudul ţării (Pietroasa -Buzău, Ştefăneşti-Argeş.), mai rar
în zonele cu climat moderat (Cotnari, Iaşi) şi contraindicat pentru
Transilvania.
1. Cum se impart soiurile de vin după direcția de producție?

Din acest punct de vedere soiurile de vin se împart în: soiuri pentru
vinuri albe de masă (consum curent), soiuri pentru vinuri albe de
calitate, soiuri pentru vinuri roze şi roşii de masă (consum curent),
soiuri pentru vinuri roşii de calitate, soiuri pentru vinuri albe şi roze
aromate, soiuri pentru vinuri materie primă pentru spumante, soiuri
pentru distilate învechite din vin.
2. Din punct de vedere al cerințelor față de factorii ecologici, care soiuri
de vin sunt mai pretențioase?
Soiurile pentru vinuri roşii de calitate superioară sunt mai pretenţioase
faţă de cele albe de calitate, mai ales sub aspectul cerinţelor faţă de
factorii ecologici care contribuie la acumularea unor cantităţi mai mari
de compuşi fenolici.
1. Precizaţi caracteristicile biologice ale soiurilor de struguri pentru
vin.
2. Redaţi caracteristicile tehnologice ale soiurilor pentru vin?
3. Care sunt particularităţi de cultură ale soiurilor de struguri pentru
vin?
4. Zonarea soiurilor de struguri pentru vin.
53
PRINCIPALELE SOIURI DE STRUGURI PENTRU

PRODUCEREA VINURILOR ALBE DE CONSUM CURENT
Cuvinte cheie: soiuri, vin, producţie, consum curent
Rezumat
se observă că cea mai mare pondere o au vinurile albe (peste 54 %), restul
circa 46% fiind deţinut de vinurile roşii şi roze.
Sunt soiuri de mare producţie creditate cu recolte medii de peste 15 t/ha.
Pentru a putea valorifica acest potenţial de producţie ridicat, ele trebuie
amplasate pe soluri fertile cu 2-3 % humus, 0,1 – 0,2 azot total, 10 – 20 mg
P2O5 şi 30 – 50 mg K2O/100 g sol.
În condiţii ecologice foarte favorabile unele soiuri de mare producţie
din această grupă (Aligoté) cultivate în areale de producere a vinurilor de
calitate superioară, acumulează cantităţi sporite de zahăr în bob dând vinuri
de calitate superioară.
Datorită caracteristicilor chimice variate ale mustului în condiţii
climatice diferite, unele soiuri pentru vinuri albe de consum curent se pot
folosi pentru producerea sucurilor din struguri (Aligoté), pentru producerea
vinurilor spumante (Iordană), a distilatelor învechite (Plăvaie).
6.1. Soiuri de struguri autohtone pentru vinuri albe de masă
CRÂMPOŞIE
Sinonime - Cârlogancă
Origine - Soi autohton.
Caractere ampelografice. Rozeta este pufoasă, alb-verzuie, cu
marginile violacee. Lăstarul este verde, uşor cafeniu, striat, scămos.
Inflorescenţa este cilindro-conică, de mărime mijlocie spre mare, adesea
aripată. Floarea este hermafrodită normală funcţional femelă. Polenul este
steril. Cârceii sunt verzi, bifurcaţi, glabri. Frunza adultă este mare, asimetrică,
întreagă sau trilobată, rar cu lobul terminal alungit, colorată verde închis pe
partea superioară şi puternic scămoasă pe faţa inferioară. Sinusurile laterale
sunt superficiale, slab schiţate, iar sinusul peţiolar are formă de liră. Dinţii
54
sunt şterşi, cu baza lăţită şi marginile drepte şi mucronaţi. Nervurile sunt
verzi, iar peţiolul este de culoare verde-vineţie, mai lung decât nervura
mediană. Strugurele este cilindro-conic, de mărime mijlocie, aripat, cu o
aşezare a boabelor rară care prezintă de cele mai multe ori boabe
neomogene ca mărime. Bobul este mijlociu, de formă sferică, având la
maturitatea deplină o culoare verde-gălbuie cu pete ruginii. Miezul este
cărnos, crocat, nearomat. Sămânţa este mijlocie ca mărime, uşor rotundă, cu
şalaza rotundă slab aparentă şi rostru scurt şi ascuţit.
Datorită neajunsului creat de alcătuirea morfologică şi funcţională a
florilor la acest soi, a fost creat la S.C.V.V. Drăgăşani prin fecundarea liberă
a soiului un nou soi Crâmpoşie selecţionată.
CRÂMPOŞIE SELECŢIONATĂ
Caractere ampelografice. Frunza adultă este mijlocie, întreagă sau
uşor trilobată, colorată verde închis şi puternic scămoasă pe faţa inferioară.
Limbul este gros şi gofrat. Sinusurile laterale sunt superficiale, iar sinusul
peţiolar este o liră. Dinţii sunt mijlocii, cu margini rotunjite şi mucronaţi.
Nervurile sunt verzi, iar peţiolul este de culoare verde-vineţie, mai lung decât
lungimea nervurii mediane. Strugurele este cilindro-conic, de mărime mijlocie
spre mare, cu o aşezare a boabelor foarte densă, astfel încât acestea se
deformează. Bobul este mijlociu, de formă sferică, având la maturitatea
deplină o culoare verde-gălbuie cu pete ruginii. Miezul este zemos, iar
sămânţa este mijlocie ca mărime, uşor rotundă.
Însuşiri agrobiologice şi tehnologice. Soiul Crâmpoşie selecţionată
se caracterizează printr-o vigoare mijlocie de creştere, creştere, îşi
maturează strugurii în epoca a V-a, are o fertilitate bună manifestată printr-un
procent de aproximativ 70 % lăstari fertili. Soiul nu meiază şi nu mărgeluieşte
şi are o bună rezistenţă la boli şi dăunători. Acumulează zaharuri între 186-
209 g/l, iar aciditatea este în medie de 4,5-4,6 ‰. Se obţine un vin alb de
consum cu 11,6% vol. alcool, aciditate 4,6 g/l H2SO4 şi 22,3 g/l extract sec
nereducător.
GALBENĂ DE ODOBEŞTI
Sinonime - Galbenă de Căpătanu, Galbenă uriaşă.
Origine - Soi autohton originar din comuna Căpătanu.
Caractere ampelografice. Rozeta este vătoasă, de culoare alb-
liliachie.Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui cu marginile roşietice. Lăstarul
este striat, scămos, verde castaniu, la început, apoi devine roşietic.
Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică, bi sau triaripată, mijlocie ca
mărime. Floarea este hermafrodită normală. Polenul este fertil. Cârceii sunt
glabri, de culoare verde roşietică. Frunza adultă este de mărime mijlocie, cu
limbul gofrat şi uşor pliat, verde-închis, mat şi scămos pe faţa inferioară,
întreg sau uşor trilobat. Sinusurile laterale sunt slab schiţate iar sinusul
peţiolar este în general deschis, ovoidal sau liră. Nervurile sunt roşietice,
dinţii sunt de mărime mijlocie cu marginile uşor convexe, aşezaţi în trepte.
Peţiolul este mai lung decât nervura mediană, colorat în roşu vineţiu.
Strugurele este de mărime mijlocie cilindro-conic, uni sau biaripat, cu
aşezare densă a boabelor. Pedunculul este mijlociu, semilemnificat. Bobul
este mijlociu, sferic, de culoare galben-verzuie, iar miezul este zemos.
55
Sămânţa este mare, uşor ovală, cu şalaza uşor conturată, de formă ovală, cu
rostru lung şi subţire.
Însuşiri agrobiologice. Soi viguros, caracterizat printr-o perioadă
lungă de vegetaţie (180-200 zile), sensibil la secetă, temperaturi scăzute (-
180C...-200C), iar dintre bolile criptogamice este foarte sensibil la putregai
cenuşiu al strugurilor şi este mai puţin atacat de acarieni şi moliile strugurilor.
Fertilitatea soiului este bună şi foarte bună, cu 60-80% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. Vigoarea mare de creştere permite
atribuirea unor sarcini mari de ochi de peste 25 ochi/m2 – (56 ochi/butuc), iar
încărcătură este repartizată pe cordoane duble, cu elemente lungi de rod,
forma de conducere înaltă şi semiînaltă. Cu toate acestea, nu se recomandă
tăierea în cepi deoarece duce la degarnisirea cordoanelor.
Caracteristici tehnologice. Soiul Galbenă de Odobeşti se
caracterizează printr-o lungă perioadă de vegetaţie cu maturarea strugurilor
în epoca a VI-a. Greutatea medie a unui strugure este de 60 grame, iar a 100
de boabe 140 grame. Soiul are o capacitate redusă de acumulare a zaharuri
160 - 170 g/l. Aciditatea variază între 4,6 şi 6,0 %H2SO4. Producţia este
mare respectiv 14-16 t/ha, soiul având un mare potenţial de producţie.
Variaţii şi clone. Fiind un soi foarte vechi în cultură, din populaţia sa,
la S.C.V.V. Odobeşti au fost obţinute două selecţii clonale: Galbenă de
Odobeşti 33 Od cu producţie mai ridicată şi Galbenă de Odobeşti 50 Od, cu
un potenţial mai mare de acumulare a zaharurilor. Vinul obţinut este un vin
slab alcoolic, cu aciditatea plăcută, uşor, cu buchet specific.
Zonare. Soiul are o plasticitate ecologică redusă, se cultivă în sudul
Vrancei, însă cele mai bune rezulate le are în centrul viticol Odobeşti.
PLĂVAIE
Sinonime - Bălană, Plăvană
Origine - Soi autohton, cultivat de sute de ani în Moldova.
Caractere ampelografice. Rozeta este vătoasă, de culoare albă.
Vârful lăstarului este puternic pufos, de culoare alb-verzuie. Lăstarul este
verde castaniu, striat, muchiat, scămos. Inflorescenţa este uniaxială cilindro-
conică, de mărime mică. Floarea este hermafrodită normală. Frunza adultă
este mare, întreagă sau uşor trilobată, cu limbul gofrat, de culoare verde
închis, pufos pe partea inferioară. Sinusurile laterale sunt unghiulare, iar
sinusul peţiolar este închis de formă elipsoidală. Dinţii sunt de mărime
mijlocie cu laturile uşor convexe, iar cei din dreptul nervurilor sunt
proeminenţi. Nervurile sunt verzi cu peri pe partea inferioară, iar peţiolul este
de culoare verde cafenie, mai lung decât nervura mediană. Strugurele este
de mărime mijlocie, cilindric, aripat, cu boabele aşezate dens şi peduncul
scurt şi ierbos. Bobul este mijlociu, sferic, de culoare verde albicioasă, cu
pieliţa subţire, acoperită cu pete ruginii şi pruină densă. Miezul este foarte
zemos, nearomat. Sămânţa este mijlocie ca mărime, alungită cu şalaza
ovală, proeminentă, cu rostru lung şi cilindric.
Însuşiri agrobiologice. Soiul Plăvaie se caracterizează printr-o
vigoare mare de creştere, are o perioadă lungă de vegetaţie (180-210 zile) şi
prezintă o sensibilitate mare la ger (rezistă neprotejat doar până la -15ºC) şi
toleranţă bună la secetă. Este sensibil la mană, antracnoză, păianjenul roşu
56
şi tolerant la putregaiul cenuşiu. Se caracterizează printr-o fertilitate ridicată,
manifestată printr-un procent ridicat de lăstari fertili (75-80 %) .
Particularităţi agrotehnice. Preferă terenuri fertile şi reavene,
necesitând portaltoi cu un sistem radicular profund. Se pretează la
conducerea pe semitulpini şi se recomandă încărcături de 25-30 ochi/m2
repartizate pe coarde de 14-16 ochi lungime. Producţiile sunt destul de mari,
15-20 t /ha, strugurii se maturează la 5-6 săptămâni după soiul Chasselas
doré.
Caracteristici tehnologice. Soiul îşi maturează strugurii la sfârşitul
lunii septembrie - începutul lunii octombrie, dată până la care acumulează o
cantitate redusă de zaharuri (150-160 g/l) şi o aciditate ridicată 6 ‰,
asigurând obţinerea vinurilor albe seci, adesea materie primă pentru distilate
învechite din vin sau pentru spumante. Greutatea medie a unui strugure este
de 170 grame, iar a 100 de boabe este de 180 grame.
Variaţii şi clone. Din cadrul populaţiei, la S.C.V.V. Odobeşti în anul
1979 a fost obţinut prin selecţie clonală, selecţia clonală Plăvaie 16 care este
mult mai productivă decât populaţia, acumulează o cantitate mai mare de
zaharuri şi prezintă toleranţă bună la putregaiul cenuşiu.
Zonare. Se cultivă în cinci centre viticole din judeţul Vrancea şi se
pretează pentru vinuri albe de consum curent şi ca materie primă pentru
distilate şi vinuri spumante.
ZGHIHARĂ DE HUŞI
Sinonime – Zghihară
Origine - Soi autohton cultivat doar în zona Huşi.
Caractere ampelografice. Rozeta este foarte pufoasă, albă cu
marginea liliachie. Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este verde
- roşietic. Inflorescenţa are formă rămuroasă. Floarea este hermafrodită
normală. Polenul este fertil şi abundent. Cârceii au culoare verde- roşietică.
Frunza adultă adultă este mare, întreagă sau trilobată, uşor cordiformă, cu
lobul terminal mai pregnant decât la soiul Galbenă cu care formează un
sortogrup, gofrată, colorată verde închis pe partea superioară, iar pe partea
inferioară puternic scămoasă. Sinusurile laterale sunt unghiulare, iar sinusul
peţiolar este semiînchis sau închis-ovoidal. Nervurile sunt vineţii spre bază.
Dinţii sunt lăţiţi la bază, mari, cu laturi uşor convexe şi mucronaţi, neuniformi.
Peţiolul este roşu, mai lung decât nervura mediană. Strugurele este rămuros,
de mărime mijlocie, lax, cu boabe neomogene ca mărime, adesea
prezentând boabe mărgeluite. Pedunculul este scurt şi lemnificat. Bobul este
sferic, de mărime mijlocie, cu pieliţa subţire, colorată verde-gălbui, cu pete
ruginii pe partea însorită, acoperită cu puţină pruină. Miezul este zemos şi
nearomat. Sămânţa este mare, ovală, şalază slab evidentă şi rostru lung şi
subţire.
Însuşiri agrobiologice. Soi de vigoare mare, cu creşteri mari,
luxuriante, cu o perioadă mai scurtă de vegetaţie (180-210 zile) decât soiul
Galbenă de Odobeşti. Prezintă o fertilitate deosebită, 75-90% lăstari fertile.
Are o afinitate foarte bună cu portaltoii: Riparia gloire şi Riparia x Rupestris
3309. Prezintă sensibilitate mare la ger, puţin sensibil la secetă, sensibil la
mană şi la putregaiul cenuşiu şi tolerant la oidium.
57
Particularităţi agrotehnice. În prezent în plantaţii, datorită vigorii mari
de creştere, se taie Guyot pe semitulpină, iar încărcătura de ochi este
repartizată pe 5-7 coarde de 10-12 ochi la care se adaugă cepii de înlocuire.
În istoricul soiului, în vechiul sistem de tăiere “de Moldova” se lăsau pe butuc
doar coarde lungi de 10-18 ochi în număr de 8-12 pe butuc fără utilizarea
cepilor de înlocuire sau de producţie.
Caracteristici tehnologice. Soiul se maturează în epocile V-VI.
Acumulează cantităţi mici de zaharuri, până la maturarea strugurilor doar
130-158 g/l zaharuri şi o aciditate ridicată de 6,5-8,3 ‰. Greutatea medie a
unui strugure este în jur de 150 g, iar a 100 de boabe este de 160-200 g.
Producţia variază între 16-20 t/ha, dar potenţialul soiului este mult mai mare,
de până la 30 t/ha.
Vinul obţinut este subţire, cu aciditate ridicată, lipsit de armonie,
conţinutul în alcool este satisfăcător, iar aceste caracteristici îl plasează în
grupa soiurilor pentru vinuri albe de masă seci şi pentru obţinerea de distilate
învechite din vin. Pentru îmbunătăţirea acestuia, se practică şi se recomandă
cupajarea cu soiurile Fetească albă şi Aligoté.
Variaţii şi clone. Soiul Zghihară de Huşi se caracterizează printr-o
variabiliate morfologică destul de mare, în plantaţiile existente astăzi au fost
descoperite trei biotipuri: Zghihară galbenă, Zghihară albă bătută şi Zghihară
verde bătută.
Zonare. Se cultivă pe suprafeţe destul de mari în centrele viticole
Huşi, Avereşti şi Vaslui.
IORDANĂ
Sinonime - Iordovană
Origine - Se presupune că este soi autohton, originar din Moldova.
Caractere morfologice. Rozeta este pufoasă, alb-verzuie, cu nuanţă
liliachie. Vârful lăstarului este alb-verzui, pufos.Lăstarul este vineţiu, scămos
şi muchiat. Inflorescenţa este uniaxială, deseori aripată, de formă cilindro-
conică. Floarea este hermafrodită normală. Polenul este fertil. Cârceii sunt
uşor cafenii, scămoşi. Frunza adultă este mijlocie spre mare, uşor alungită,
cordiformă, întreagă sau trilobată, cu limbul gros, gofrat şi uşor ondulat,
colorat verde-închis, pufos. Sinusurile laterale sunt slab schiţate în V. Sinusul
peţiolar este variabil - liră sau închis ovoidal. Nervurile sunt roşietice spre
bază. Dinţii sunt uşor alungiţi şi ascuţiţi. Peţiolul are aceeaşi lungime cu
nervura mediană şi are culoarea verde-vineţie. Strugurele este cilindric,
aripat, de mărime mijlocie, compact. Bobul este sferic, de mărime mijlocie, de
culoare verde-gălbuie, iar miezul este zemos. Sămânţa este mijlocie, ovală,
cu şalaza puţin evidentă, ovală, cu rostru scurt şi gros.
Însuşiri agrobiologice. Soi viguros, cu o perioadă de vegetaţie lungă
ce se reflectă toamna în maturarea insuficientă a lemnului coardelor şi ca
urmare, prezintă o slabă rezistenţă la ger. Este un soi sensibil la atacul
putregaiului cenuşiu, mai ales în toamnele bogate în precipitaţii. Prezintă o
fertilitate bună manifestată printr-un procent de 60-70% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. În plantaţiile viticole din Regiunea viticolă
a Podişului Transilvaniei se practică tipul de tăiere Guyot, lăsându-se în
urma tăierilor o încărcătură de 14-16 ochi/m2 repartizată pe 3-4 verigi de rod
58
cu coarde de 10-14 ochi. Nu este pretenţios faţă de soluri şi se aleg atent
portaltoii, astfel încât să îi tempereze vigoarea mare de creştere.
Caracteristici tehnologice. Soiul îşi maturează strugurii în epoca a
VI-a. Greutatea medie a unui strugure este de 120 grame, iar a 100 de
boabe 230 grame. Soiul se caracterizează printr-o aciditate totală ridicată
5,3-7,7‰ şi un conţinut reduc în zaharuri 155-173 g/l, ceea ce il fac potrivit
pentru obţinerea vinurilor spumante şi spumoase. Producţia obţinută în
diferite centre viticole din Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei este de
12-16 t/ha, iar în centrul viticol Dăbuleni poate ajunge la producţii ceva mai
ridicate, care se încadrează între 15-20 t/ha.
Vinul obţinut se foloseşte în diferite cupaje: 80% Iordană + 20%
Fetească regală sau 30% Iordană + 40% Fetească regală +30% Neuburger.
Este un vin de consum curent, iar datorită acidităţii ridicate serveşte ca
materie primă pentru prepararea vinurilor spumante sau pentru distilate
învechite.
Zonare. În principal, soiul Iordană se cultivă în centrele viticole din
Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei, dar cele mai mari suprafeţe se
găsesc în centrele: Apold, Sebeş şi Mediaş.
CREAŢĂ
Sinonime - Riesling de Banat
Origine - Incertă. Se cultivă de foarte mult timp în zona Banatului,
unde a fost adus probabil din Serbia.
Vârful lăstarului este pufos, verde-gălbui. Lăstarul este scămos, verde cu
striuri roşietice. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică, aripată şi se
inseră începând de la nodurile 6-7. Floarea este hermafrodită normală.
Polenul este abundent şi fertil. Cârceii sunt bifurcaţi sau trifurcaţi, de culoare
verde. Frunza adultă de mărime mijlocie, de formă pentagonală cu 5 lobi,
gofrată şi scămoasă pe partea inferioară cu marginile îndreptate către faţa
superioară. Sinusurile laterale sunt profunde, de formă triunghiulară sau
ovoidală, cu lumen mare. Sinusul peţiolar are forma unei lire sau este
ovoidal. Nervurile sunt roşietice spre punctul peţiolar, dinţii sunt mari de
formă convexă, iar cei aflaţi în dreptul nervurilor principale sunt uşor curbaţi.
Peţiolul este roşietic, mai scurt decât nervura mediană. Strugurele este mic,
cilindro-conic, aripat, foarte compact, cu peduncul scurt şi lemnificat. Bobul
este mijlociu, uşor oval, suculent, verde-gălbui, cu pieliţa groasă. Miezul este
zemos, nearomat. Sămânţa este mică, ovală, cu şalaza mare, distinctă şi
rostru scurt.
Însuşiri agrobiologice. Soiul are vigoare mijlocie de creştere,
manifestată prin creşteri vegetative modeste, îşi maturează bine lemnul, dar
toleranţa la ger nu este mare. Rezistă bine la secetă, dar este sensibil la
putregaiul cenuşiu, oidium şi mană şi este puternic atacat de Eudemis şi
Cochilis. Este un soi cu o fertilitate bună, 70-80% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. În centrul viticol Teremia se practică
sistemul de tăiere scurt, iar încărcătura lăsată este de 8-10 ochi/m2 la o
densitate mare a butucilor (până la 5000 but/ha).
59
În celelalte areale viticole, unde densitatea este normală, se practică
tipul de tăiere Guyot multiplu cu păstrarea unei încărcături de 14-16 ochi/m2,
(3-4 verigi de rod).
Caracteristici tehnologice. Soiul îşi maturează strugurii în epoca IV-
V. Acumulează în medie 180 g/l zaharuri, iar aciditatea este scăzută 3,7‰.
Producţia medie la hectar variază cu arealul de cultură fiind în medie de 10
t/ha, dar soiul are un potenţial de până la 20 t/ha în centrul Buziaş-Silagiu.
Zonare. Se cultivă pe o suprafaţă restrânsă la Teremia, alcătuind
sortimentul acestei podgorii de foarte multi ani, alături de soiurile Majarcă
albă şi Steichiller roz.
MUSTOASĂ DE MĂDERAT
Sinonime - Lampor
Origine - Necunoscută.
nuanţă roz. Vârful lăstarului este scămos, alb-gălbui. Lăstarul este verde cu
striuri cafenii şi scame rare. Inflorescenţa este uniaxială, de formă cilindro-
conică. Floarea este hermafrodită normală. Polenul este fertil şi abundent.
Cârceii au culoare verde-gălbuie şi prezintă scame. Frunza adultă este de
mărime mică spre mijlocie, întreagă sau trilobată, prezentând de-a lungul
lăstarului o variaţie mare de formă şi lobie. Limbul este gros şi gofrat, verde
închis, scămos pe parte inferioară. Sinusurile laterale sunt slab schiţate, în
formă de „V”, având un pinten la baza lumenului, iar sinusul peţiolar este
deseori închis elipsoidal. Nervurile sunt roşietice la bază. Dinţii sunt mărunţi
şi ascuţiţi. Peţiolul este roşu-vineţiu, mai scurt decât nervura mediană.
Strugurele este de mărime mijlocie şi are formă cilindro-conică, cu
pedunculul scurt, semilignificat, foarte compact. Bobul este sferic, mijlociu, de
culoare verde-gălbuie cu pete ruginii şi acoperit cu pruină abundentă, iar
miezule este zemoc. Sămânţa este mijlocie ca mărime, uşor alungită, cu
şalaza rotundă, rostru scurt şi încovoiat.
Însuşiri biologice. Este un soi cu o vigoare mijlocie de creştere şi cu
o perioadă lungă de vegetaţie. Se cultivă de foarte multă vreme în Regiunea
viticolă a Dealurilor Crişanei şi Maramureşului, unde manifestă o anumită
rusticitate, pusă în valoare printr-o bună rezistenţă la secetă, la atacul
păianjenului roşu şi la putregaiul cenuşiu. Fertilitatea soiului este foarte bună,
formează 80% lăstari fertili, iar valorile coeficienţilor de fertilitate au de cele
mai multe ori valori de peste 1,2.
Particularităţi agrotehnice. În podgoria Miniş, unde se cultivă pe
suprafeţe mari, încărcătura optimă considerată în urma tăierilor este de 14-
16 ochi/m2, iar tipul de tăiere utilizat este Guyot pe semitulpină. Nu este
pretenţios nici faţă de soluri şi nici faţă de alegerea portaltoiului.
Caractere tehnologice. Soiul îşi maturează strugurii în epocile V-VI.
Acumulările de zaharuri sunt destul de mici, nu depăşesc 160 g/l, iar
aciditatea se menţine ridicată la peste 6‰. Producţia este bună, în jur de 15-
16 t/ha. Producţia este destinată producerii vinurilor albe de consum curent,
dar pe plan local, se poate valorifica şi ca strugure de masă, datorită
însuşirilor organoleptice plăcute şi echilibrate. Vinul obţinut este uşor, de
culoare alb-verzuie, aromă plăcută şi prospeţime deosebită datorită acidităţii
ridicate şi serveşte ca materie primă pentru distilate învechite.
60
Variaţii şi clone. Din populaţia soiului Mustoasă de Măderat a fost
obţinută prin selecţie clonală la S.C.D.V.V. Miniş, selecţia clonală Mustoasă
de Măderat 79 Mn, omologată în anul 1987.
Zonare. Este autorizat în centrul viticol Măderat, din podgoria Miniş,
dar se mai cultivă şi în centrele Diosig, Sâniob-Marghita, Valea lui Mihai (jud.
Bihor) şi Sanislau (jud. Satu-Mare).
MAJARCĂ ALBĂ
Sinonime - Slankamenka.
Origine - Se pare că este originar din Serbia unde se cunoaşte de
foarte mult timp sub denumirea de Slankamenka.
Caractere ampelografice. Rozeta este pufoasă, de culoare alb-
verzuie, cu nuanţe gălbui.Vârful lăstarului este pufos, albicios cu reflexe
arămii.Lăstarul este glabru, muchiat, striat şi uşor scămos. Inflorescenţa este
uniaxială, cilindro-conică. Floarea este hermafrodită normală. Polenul este
fertil şi abundent. Cârceii sunt verzi şi glabri. Frunza adultă este mijlocie,
pentalobată, cu limb subţire, verde-deschis, lucios şi glabru pe parte
superioară şi scămos pe partea inferioară. Sinusurile laterale superioare sunt
relativ adânci, deschise sau închise, oviforme. Sinusul peţiolar este deschis
în formă de liră sau V, prezentând adesea un pinten. Nervurile sunt verzi,
proeminente pe partea inferioară. Dinţii sunt mărunţi cu marginile rotunjite,
uşor mucronaţi. Peţiolul este viguros, mai scurt decât nervura mediană, cu
peri fini şi foarte rari. Strugurele este cilindro-conic, uniaxial, de mărime
mijlocie, compact. Bobul este oval, de mărime mijlocie, cu pieliţa groasă, de
culoare verzuie, cu pete ruginii pe partea însorită. Miezul este zemos,
nearomat. Sămânţa este piriformă, de culoare cafenie-cenuşie, cu rostru
subţire, iar şalaza ovală.
Însuşiri agrobiologice. Soi destul de viguros, prezintă sensibilate
ridicată la ger, dar este tolerant la oidium şi putregaiul cenuşiu. Soiul are
fertilitate bună: 75% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. În vechile plantaţii, unde se practică o
densitate foarte mare, pentru soiul Majarcă albă încărcătura optimă de rod
lăsată pe butuc în urma tăierilor este de 8-10 ochi/m2, repartizată de obicei
pe elemente scurte de rod (cepi).
Caractere tehnologice . Soiul îşi maturează strugurii în epoca a V-a.
Greutatea medie a unui strugure este de 130 grame, iar a 100 de boabe 220
grame. Producţia variază între 14 şi 21 t/ha, iar acumulările de zaharuri se
înscriu în limitele 178-181 g/l, însoţite de o aciditate de 4,1-4,8 ‰.
Se obţine un vin slab alcoolic, care nu obligă la învechire şi poate fi
consumat în primul an.
Zonare - Face parte din sortimentul de la Teremia alaturi de Creată şi
Steinschiller roz.
61
6.2. Soiuri de struguri străine pentru vinuri albe de masă
ALIGOTÉ
Sinonime - Plant de trois, Plant gris, Vert blanc, Troyen blanc.
Origine - Soi de origine franceză.
margini roşietice. Vârful lăstarului este pufos, alb verzui. Lăstarul este striat,
roşu vineţiu, uşor scămos. Inflorescenţa este uniaxială, uneori aripată,
cilindrică. Floarea este hermafrodită normală. Polenul este fertil şi puţin
abundent. Cârceii au culoarea verde castanie. Frunza adultă este de mărime
mijlocie, rotundă, plană, trilobată, foarte uşor gofrată, colorată verde-închis,
lucioasă pe partea superioară şi scămoasă pe partea inferioară. Sinusurile
laterale sunt slab schiţate, iar sinusul peţiolar este în formă de V sau liră
imperfectă. Nervurile sunt roşietice, iar dinţii de mărime mijlocie, au laturi
uşor convexe. Peţiolul este roşietic, mai scurt decât nervura mediană.
Strugurele este cilindric, mic, uniaxial, uneori aripat, foarte compact. Axul
strugurelui este uşor îndoit lateral. Bobul este sferic, dar din cauza presării îşi
schimbă forma, de mărime mijlocie, colorat verde-gălbui cu pete bronzate pe
parte însorită şi puncte negricioase. Miezul este zemos, nearomat. Sămânţa
este de mărime mijlocie, cu şalază mică, uşor ovală şi un rostru scurt şi gros.
Însuşiri biologice. Este un soi de vigoare mijlocie, care manifestă o
rezistenţă bună la secetă fapt pentru care se poate cultiva chiar şi pe nisipuri.
Îşi maturează bine lemnul cordelor toamna, ceea ce imprimă o toleranţă
bună la ger, astfel că rezistă până la – 22ºC. Se remarcă prin proprietatea de
a-şi reface lemnul de rod afectat de ger, pornind în vegetaţie din mugurii
secundari care sunt de cele mai multe ori fertili. Are o fertilitate foarte ridicată,
formează peste 90% lăstari fertile. Este însă un soi sensibil la mană şi
putregaiul cenuşiu.
Particularităţi agrotehnice. În plantaţii soiul Aligoté merge bine
condus în forma de conducere semiînaltă, tipul de tăiere: cordon speronat,
cordon Cazenave şi Guyot pe semitulpină. Încărcătura optimă de ochi care
se lasă pe butuc diferă în funcţie de podgorie, astfel: 11-15 ochi/m2 la Iaşi;
16-18 ochi/m2 la Sarica - Niculiţel; 22-28 ochi/m2 la Odobeşti.
Dintre lucrările şi operaţiile în verde se recomandă plivitul lăstarilor
sterili (pentru evitarea formării unui frunziş bogat) şi desfrunzitul parţial în
perioada maturării strugurilor. Se obişnuieşte în practica viticolă
administrarea îngrăşamintelor chimice cu fosfor şi potasiu, în urma cărora
răspunde bine prin sporuri de producţie.
Caracteristici tehnologice. Soiul Aligoté se maturează în epoca a V-
a. Greutatea medie a unui strugure este de 60 grame. Acumulările de
zaharuri sunt între 170 şi 200 g/l zaharuri, iar aciditatea este în medie de 4,7
‰. Producţia variază în funcţie de podgorie, media fiind între 10 şi 14 t/ha.
Vinul obţinut este plăcut, armonios, mai ales când soiul este cultivat pe
nisipuri uşor calcaroase, soluri scheletice. Cultivat pe terenuri prea fertile
soiul dă un vin cu gust aparte, specific de pământ.
Selecţii clonale. Au fost obţinute 2 selecţii clonale Aligoté 5 Iaşi la
S.C.V.V. Iaşi, în anul 1978 şi Aligoté 63 Ştefăneşti la S.C.V.V. Stefăneşti, în
anul 2000 care s-au dovedit mai productive.
62
Zonare. Se cultivă pe suprafeţe destul de mari în Regiunea viticolă a
Dealurilor Moldovei, în nordul Dobrogei şi pe terenurile nisipoase din judeţele
Tulcea, Brăila şi Buzău.
NEUBURGER
Sinonime -
Origine - Este incertă. După unii autori, numele provine de la comuna
Neuburg din Austria. Se pare că este hibrid între Pinot blanc şi Sylvaner.
Caractere ampelografice. Rozeta este pufoasă, alb-violacee. Vârful
lăstarului este pufos, alb-violaceu. Lăstarul este scămos, verde – cafeniu, cu
scame rare, striat. Inflorescenţa este uniaxială, deseori aripată,
cilindrică.Floarea este hermafrodită normală. Polenul este fertil. Cârceii sunt
cafenii-roşietici la bază. Frunza adultă este plană, de mărime mijlocie-mică,
colorată verde închis, cu 3-5 lobi, scămoasă pe partea inferioară. Sinusurile
laterale superioare sunt elipsoidale, iar sinusul peţiolar este o liră perfectă.
Nervurile sunt roşiatice spre bază. Dinţii de mărime mijlocie au laturile
convexe. Peţiolul este roşietic, egal sau mai lung decât nervura mediană.
Strugurele este cilindric şi aripat, mic, foarte compact. Bobul este sferic, mic-
mijlociu, verde deschis din cauza stratului gros de pruină şi acoperit cu multe
puncte de culoare neagră. Miezul este crocant, semi-cărnos şi nearomat.
Sămânţa este mijlocie, ovală, cu şalaza mare, de formă ovală, amplasată
central şi rostru scurt şi gros.
Însuşiri agrobiologice. Soiul se caracterizează printr-o vigoare medie
de creştere. Prezintă sensibilitate ridicată la temperaturile scăzute din timpul
iernii (în special în Transilvania este cultivat în sistem protejat) şi manifestă
toleranţă la mucegai. Fertilitatea soiului este bună, 60% lăstari fertili, iar în
unele centre viticole, datorită condiţiilor ecopedoclimatice destul de
generoase (Turda) se apropie de 80%.
Particularităţi agrotehnice. În Regiunea viticolă a Podişului
Transilvaniei (podgoria Târnave) se practică sistemul de tăiere Guyot,
lăsându-se în urma tăierilor o încărcătură de rod de 12-14 ochi/m2 repartizată
pe 3-4 verigi de rod cu coarde lungi de 10-14 ochi.
V-a. Greutatea medie a unui strugure este de 85 grame. În general se obţin
vinuri de masă (consum curent), când soiul are acumulări de zaharuri
înscrise între 160 – 180g/l la o producţie de 24 t/ha, însă în anii favorabili şi
foarte favorabili, din acest soi se pot obţine vinuri de calitate superioar, cu
acumulările de zaharuri mult mai mari - de până la 250 g/l zaharuri (în centrul
viticol Aiud) şi cu o producţie mult mai mică (8-12 t/ha). Aciditatea totală
variază între 5,0 şi 6,0 ‰ H2SO4. Vinul obţinut este un vin sec, de culoare
galben-aurie, corpolent, destul de echilibrat.
Selecţii clonale. La S.C.V.V. Blaj a fost obţinută în anul 1993 selecţia
clonală Neuburger 10 Blaj, care depăşeşte populaţia sub aspect productiv.
Zonare. Soiul Neuburger este soi autorizat în podgoria Târnave, unde
ocupă suprafeţe destul de restânse.
63
RKAŢITELI
Rkaţiteli în traducere înseamnă lăstar roşu.
Origine este un soi din Georgia; recomandat în sortimentul centrele
viticole de pe nisipurile din Sudul Olteniei (Dăbuleni, Cetate, Izvoare).
Particularităţi de cultură. Prezintă vigoare mare şi perioadă lungă de
vegetaţie, cu creştere puternică şi erectă a lăstarilor, care înlesneşte
executarea mecanizată a lucrărilor agrotehnice şi uşurează lucrările
fitotehnice. Se remarcă prin rezistenţa deosebită la ger. Manifestă cea mai
bună rezistenţă la ger (-24…. -22), o bună toleranţă la secetă şi putregaiul
cenuşiu. Se pretează la conducerea pe tulpini semiînalte cu tăiere în
elemente lungi de rod sau scurte; necesită sarcini mari de rod de 20-25
ochi/mp. Se maturează între 15 IX şi 1 XI, realizează producţii între 11-18
t/ha, cu un zahar de 175-195 g/l şi o aciditate de 6,4-7,5 g/l.
Zonare: este inclus în sortimentul centrelor viticole de pe nisipurile din
sudul Olteniei, Brăila, Buzău şi nordul Dobrogei.
1. Care dintre soiuri autohtone dau vinuri materie primă pentru spumante şi
distilate învechite?
Din anumite soiuri autohtone se obţin vinuri materie primă pentru
spumante şi distilate învechite, şi anume: Plăvaie, Zghihară de Huşi,
Iordană, Mustoasă de Măderat.
2. Precizaţi care dintre soiurile din sortimentul mondial pentru vinuri albe de
consum curent cultivate în România se cultivă pe arii mai extinse.
Aligoté se cultivă pe suprafeţe destul de mari, cu precădere în Regiunea
viticolă a Dealurilor Moldovei, în nordul Dobrogei şi pe terenurile
nisipoase din judeţele Tulcea, Brăila şi Buzău.
1. Enumeraţi principalele soiuri autohtone de struguri pentru vinuri albe de
masă.
2. Care sunt soiurile care alcătuiesc sortimentul podgoriei Teremia?
3. Care este soiul cel mai slab rezistent la ger?
4. Enumeraţi principalele soiuri străine de struguri pentru vinuri albe de
masă.
64

PRODUCEREA VINURILOR ALBE DE CALITATE
Cuvinte cheie: soiuri, vin, producţie, calitate
Rezumat
se observă că cea mai mare pondere o au vinurile albe (peste 54 %), restul
circa 46% fiind deţinut de vinurile roşii şi roze.
7.1. Soiuri de struguri autohtone pentru vinuri albe de calitate
GRASĂ DE COTNARI
Sinonime - Grasă
Origine - Soi autohton cultivat de secole în Podgoria Cotnari.
roşiatică. Vârful lăstarului este pufos, de culoare roşie verzuie. Lăstarul este
roşietic, uşor scămos. Inflorescenţa este cilindro-conică, mijlocie. Floarea
este hermafrodită normală. Polenul este fertil, dar neabundent. Cârceii sunt
glabri şi au culoarea verde-cafenie. Frunza adultă este de mărime mijlocie,
întreagă sau trilobată, de formă cordiformă. Pe partea superioară prezintă
nişte adâncituri, „amprente” de un verde mai închis şi este scămoasă pe faţa
inferioară. Sinusurile laterale sunt slab schiţate, iar sinusul peţiolar este
deschis în formă de liră. Nervurile sunt roşietice spre bază. Dinţii au marginile
drepte sau uşor convexe, de mărime mijlocie. Peţiolul este mai scurt decât
nervura mediană, de culoare verde roşietică. Strugurele este cilindro-conic,
lax, de mărime mijlocie, uneori cu ramificaţiile de la bază mai dezvoltate, cu
boabe neomogene ca mărime. Pedunculul este mijlociu şi semilignificat.
Bobul este uşor oval, de mărime mijlocie, de culoare galben-ruginie,
acoperită cu un strat subţire de pruină. Miezul este semicărnos, suculent.
Sămânţa este ovoidală, mare, cu şalază distinctă, amplasată spre centrul
seminţei şi cu rostru lung şi subţire.
Însuşiri agrobiologice. Soiul Grasă de Cotnari are o vigoare de
creştere mijlocie, manifestă toleranţă mijlocie la ger (rezistă până la …-22°C),
dar este foarte sensibil la secetă, la putregaiul cenuşiu şi la atacul
65
păianjenului roşu. Prezintă fertilitate medie- scăzută, 40% lăstari fertili, însă
productivitatea este ridicată datorită dimensiunilor strugurilor.
Particularităţi agrotehnice. În plantaţii soiul Grasă de Cotnari
reacţionează bine la o încărcătură de ochi de 15-21 ochi/m2 repartizată pe
coarde lungi de 10-12 ochi. Dintre lucrările şi operaţiile în verde, se acordă o
atenţie deosebită desfrunzitului parţial şi se practică obligatoriu cu câteva zile
înainte de recoltare, din cauza sensibilităţii ridicate la atacul putregaiului
cenuşiu. Ca portaltoi potriviţi pentru acest soi, se recomandă folosirea
portaltoilor de calitate Chasselas x Berlandieri 41 B şi SO4.
Caracteristici tehnologice. Îşi maturează strugurii la 3-4 săptămâni
după soiul Chasselas doré şi este renumit prin potenţialul de acumulare a
zaharurilor foarte ridicat, acumulând 200-220 g/l zaharuri, iar la
supramaturare poate ajunge la peste 300 g/l zaharuri. Pe acest fond,
aciditatea este bună cuprinsă între 4,8 şi 5,7‰ H2SO4. Producţia obţinută
este mică, 5-8 t/ha (formează puţini lăstari fertili) şi din cauza faptului că, în
cadrul populaţiei există numeroase biotipuri nefertile. Vinul obţinut poate să
fie sec, demi-sec sau licoros, colorat galben-auriu, catifelat şi cu buchet fin.
Variaţii şi clone. Cultivat de secole în partea nordică a Regiunii
viticole a Dealurilor Moldovei, soiul Grasă de Cotnari reprezintă o populaţie
de o foarte mare variabilitate morfologică şi cu însuşiri agrobiologice şi
tehnologice diferite din cauza unor defecţiuni florale. Prin selecţie clonală la
acest soi, au fost obţinute şi omologate 2 selecţii clonale la S.C.D.V.V
Pietroasa: Grasă 4 Pt în 1975 şi Grasă 45 Pt în anul 1983, care s-au
remarcat atât prin producţii mai ridicate, cât şi prin cantitatea de zaharuri
acumulată.
Zonare. Se cultivă ca soi recomandat în podgoria Cotnari şi în centrul
viticol Pietroasa.
FETEASCĂ ALBĂ
Sinonime - Leanka, Poama fetei, Păsărească albă, Mädchentraube.
Origine - Soi autohton cultivat înainte de apariţia filoxerei la noi.
Caractere ampelografice. Rozeta este uşor scămoasă, de culoare
verde-arămie. Vârful lăstarului este verde-arămiu, cu scame rare. Lăstarul
este glabru, verde-cafeniu. Inflorescenţa este cilindrică, uniaxială. Floarea
este hermafrodită normală. Polenul este fertil şi abundent. Cârceii au culoare
verde-cafenie. Frunza adultă este mijlocie, uşor lăţită, cu limbul terminal
evident, pentalobată, colorată verde deschis, glabră. Sinusurile laterale
superioare sunt foarte profunde, cu lumen mare de formă elipsoidală, iar
sinusul peţiolar este o acoladă. Nervurile sunt verzi, iar dinţii sunt lungi cu
margini drepte şi vârful ascuţit. Peţiolul este verde-roşietic este egal sau mai
scurt decât nervura mediană. Strugurele are formă cilindrică, de mărime
mică, cu primele ramificaţii mai dezvoltate, cu boabe dense şi peduncul scurt,
lemnificat. Bobul este sferic, mic, colorat verde-gălbui şi cu miez zemos.
Sămânţa este mijlocie, uşor lăţită, cu şalază ovală, mare, ridată şi rostru
scurt şi gros.
Însuşiri agrobiologice. Soiul Fetească albă este foarte viguros, cu
perioadă scurtă de vegetaţie care îşi maturează foarte bine lemnul coardelor
toamna, motiv pentru care merge foarte bine cultivat în arealele viticole mai
nordice. Soiul se caracterizează printr-o toleranţă mijlocie la temperaturile
66
scăzute din timpul iernii şi prezintă o sensibilitate ridicată la păianjenul roşu,
mană şi putregaiul cenuşiu. Fertilitatea soiului este mijlocie, 50% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. Se recomandă altoirea pe portaltoii SO4-
4, Riparia gloire, SC -25, care reuşesc să îi tempereze vigoarea de creştere.
Pentru favorizarea diferenţierii mugurilor şi implicit a fructificării în dauna
creşterii vegetative, se lasă la tăiere o cantitate mai mare de lemn multianual
şi se atribuie o încărcătură mai mare de ochi ce poate varia între 20-22 şi
chiar 32 ochi/m2, iar ca tip de tăiere se recomandă Guyot cu braţe înlocuite
periodic şi Guyot pe semitulpină. Dintre lucrările şi operaţiile în verde aplicate
pentru încetinirea creşterii luxuriante se practică plivitul lăstarilor sterili şi se
recomandă ca, alegerea momentului cârnitului să se facă la momentul optim
pentru a nu se produce o răbufnire necontrolată a copililor.
Caracteristici tehnologice. Greutatea medie a unui strugure este de
90 grame. Este un soi care acumulează zaharuri de 200-240 g/l, iar
aciditatea în arealele nordice este bună, în jurul valorii de 5,6 ‰,
observându-se o scădere a acesteia în arealele sudice (datorită combustiei
acizilor). Producţia obţinută este mică, de 5-7 t/ha, rar se obţin recolte mai
mari (10-11 t/ha). Producţia mică este din cauza biotipurilor din populaţie, cu
diferite anomalii florale. Vinul obţinut din soiul Fetească albă este un vin sec
sau demi-sec, galben-verzui, cu reflexe, cu discrete arome florale, amintind
de mirosul florilor de viţei de vie. Datorită acidităţii ridicate, poate servi şi ca
materie primă pentru vinuri spumante în centre viticole situate în Crişana şi
Maramureş.
Variaţii şi clone. La S.C.V.V. Odobeşti a fost obţinută selecţia clonală
1 Odobeşti, omologată în anul 2000, la S.C.V.V. Iaşi în 2002 - Fetească albă
8 Iş. şi la S.C.V.V. Blaj, în anul 2006 - Fetească albă 8 Bl.
Zonare. Are o largă răspândire fiind cultivat în podişul Transilvaniei şi
în Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei şi Munteniei.
FETEASCĂ REGALĂ
Sinonime - Dănăşană, Galbenă de Ardeal, Kirayleanka.
Origine - Soi autohton descoperit după anul 1930 în comuna Daneş
de lângă Sighişoara. Se presupune a fi un hibrid natural între Grasă de
Cotnari şi Fetească albă.
marginea alb liliachie. Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este
scămos, roşietic-verzui. Inflorescenţa este cilindro-conică, aripată. Floarea
este hermafrodită normală. Cârceii sunt glabri, cafenii. Frunza adultă este de
mărime mijlocie, uşor lăţită, întreagă sau trilobată, colorată verde închis, cu
limbul ondulat şi cu amprente slabe pe faţa superioară şi scămos pe faţa
inferioară. Sinusurile laterale sunt superficiale în formă de liră sau V, iar
sinusul peţiolar este în formă de U sau liră. Dinţii au baza largă şi laturi uşor
convexe. Nervurile sunt verzi, iar dinţii sunt mijlocii, cu baza largă şi laturile
uşor convexe, cu vârfuri acuminate. Peţiolul este verde – cafeniu, aproape
egal cu nervura mediană. Strugurele este mijlociu, cilindro-conic, uni sau
biaripat, compact. Pedunculul este scurt şi ierbos. Bobul este sferic, mijlociu,
galben-verzui cu punct pistilar persistent şi miez zemos. Sămânţa este mare,
ovală, cu şalază bine conturată, ovală, cu marginea uşor ridată şi rostru scurt
şi subţire.
67
Însuşiri agrobiologice. Soi cu o vigoare mare de creştere, cu o
dezmugurire timpurie, în primele zile ale lunii aprilie şi cu perioadă lungă de
vegetaţie. Îşi maturează bine lemnul astfel încât rezistă până la …-22°C şi
are o capacitate rapidă de refacere a butucilor în urma accidentelor climatice.
Este sensibil la secetă, din acest punct de vedere se evită cultura acestuia în
zone secetoase şi nisipoase. Este sensibil şi la putregaiul cenuşiu şi prezintă
rezistenţă medie la mană şi la făinare. Fertilitatea este foarte bună, are 60-
70% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. Preferă terenuri bogate în resurse
hidrice; portaltoi recomandaţi sunt cei care să dezvolte un sistem radicular
profund, ca SO 4, SO 4- 4. În plantaţii se poate conduce atât în forma joasă,
cât şi semiînaltă, dând rezultate foarte bune la multe tipuri de tăiere.
Încărcătura de ochi care se lasă pe butuc variază în funcţie de arealul de
cultură, în medie 20-22 ochi/m2. Soiul Fetească regală reacţionează foarte
bine la fertilizarea organică, administrată periodic, minim 30 t/ha.
Caracteristici tehnologice. Ajunge la maturitate deplină la două
săptămâni după soiul Fetească albă şi la 3-4 săptamâni după soiul
Chasselas doré. Greutatea medie a unui strugure variază între 70 şi 150
grame. Acumulează zaharuri între 188-215 g/l, în mod normal, la
supramaturare atinge un maxim de 220-235 g/l, cu o aciditate în acest caz
mai ridicată (5,7-6,2 ‰). Producţia de struguri obţinută variază de la 11 t/ha
la Blaj la 27 t/ha la Odobeşti, cu o medie de 15-20t/ha. Se obţin în mod
frecvent, vinuri de masă (consum curent), dar şi vinuri superioare seci, vinuri
materie primă pentru spumante şi distilate învechite din vin.
Variaţii şi clone. La S.C.V.V. Blaj a fost obţinută selecţia clonală
Fetească regală 21 Blaj, omologată în anul 1979.
Zonare. Soiul se cultivă în foarte multe areale viticole.
7.2. Soiuri de struguri străine pentru vinuri albe de calitate
RIESLING ITALIAN
Sinonime - Riesling italico - în Italia, Petit riesling -în Franţa
Origine - Necunoscută. Se pare că provine din Europa Centrală.
Caractere ampelografice. Rozeta este pufoasă, alb-verzuie. Vârful
lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este verde cu striuri cafenii, uşor
scămos. Inflorescenţa este cilindrică. Floarea este hermafrodită normală şi
se observă uneori fenomenul de cleistogamie. Polenul este fertil, slab
abundent. Cârceii sunt lungi şi subţiri de culoare verde. Frunza adultă este
uşor alungită, de mărime mijlocie, colorată verde deschis, cu limb neted,
subţire, scămoasă, cu 3-5 lobi. Sinusurile laterale sunt sunt în formă de V, iar
cele superioare se întâlnesc şi sub formă ovoidală, iar sinusul peţiolar este
deschis, în formă de liră. Dinţii sunt foarte caracteristici, lungi, foarte ascuţiţi
şi cu marginile drepte. Nervurile sunt verzi. Peţiolul verde-roşietic este mai
scurt decât nervura mediană. Strugurele este cilindric, de mărime mijlocie, cu
o ramificaţie lungă cât jumătatea strugurelui tot de formă cilindrică, foarte
compact. Bobul este mic, sferic, cu pieliţa subţire, colorată verde-deschis şi
cu punct pistilar persistent. Miezul este zemos, iar mustul necolorat. Sămânţa
68
este uşor alungită, cu şalaza mare, ovală, amplasată spre centrul ei, cu
rostru gros şi încovoiat.
Însuşiri agrobiologice. Soi de vigoare mijlocie, cu o perioadă de
vegetaţie mijlocie spre lungă (170-210 zile). Prezintă toleranţă mijlocie la ger
( -22ºC), la oidium şi putregaiul cenuşiu, dar este foarte sensibil la secetă.
Este un soi fertil, 80% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. În plantaţii se poate conduce atât în
forma joasă, cât şi semiînaltă, iar încărcătura de ochi care se lasă pe butuc
în urma tăierilor variază cu arealul de cultură şi cu direcţia de producţie.
Pentru obţinerea unor vinuri de de masă se lasă o încărcătură mult mai mare
(aproximativ 56 ochi/butuc - la Drăgăşani), dar încărcătura optimă de ochi
este de 30 - 40 ochi/butuc pentru obţinerea unor vinuri superioare.
Caracteristici tehnologice. Maturarea strugurilor începe din decada
a doua a lunii septembrie în arealele sudice şi se prelungeşte până în prima
decadă a lunii octombrie, în arealele arealele nordice. Acumulează zaharuri
cuprinse între 157 şi 202 g/l având posibilitatea de supramaturare, când
poate atinge valori de până la 330 g/l. Aciditatea variază între 3,6‰ şi 5,9‰
H2SO4. Producţia medie variază în funcţie de centru viticol, astfel: 10 t/ha la
Blaj şi 15 t/ha la Odobeşti. Vinul obţinut este un vin sec, de culoare galben-
verzuie, cu aciditate normală, suficient de corpolent.
Variaţii şi clone. În anul 1983 a fost omologată clona Riesling italian
3 Blaj care se remarcă prin producţii şi acumulări de zaharuri mari.
Zonare. Riesling italian este un soi cu largă răspândire, cultivat în
foarte multe centre viticole, ca soi pentru vinuri superioare sau ca vin materie
primă pentru spumante datorită acidităţii ridicate.
PINOT GRIS
Sinonime - Rülander, Burgunder roter, Pinot cendré, Affumé
Origine - din Franţa; este o variaţie mugurală a soiului Pinot noir.
Caractere ampelografice. Rozeta este pufoasă, alb-verzuie cu
nuanţă liliachie.Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui.Lăstarul este scămos,
verde-castaniu, striat. Inflorescenţa este uniaxială, cilindrică, mică. Floarea
este hermafrodită normală. Polenul este fertil şi abundent. Cârceii sunt verzi,
cu scame rare. Frunza adultă este uşor rotunjită, de mărime mijlocie-mică, cu
limbul gros, gofrat, verde-închis, cu scame fine pe partea inferioară. Se
observă o mare variabilitate în ceea ce priveşte numărul lobilor, profunzimea
şi forma sinusurilor laterale. Spre vârful lăstarilor se întâlnesc frunze întregi,
iar spre baza acestuia frunze cu 3-5 lobi. Lobul terminal este scurt şi rotunjit.
Sinusurile laterale superioare sunt închise cu lumen ovoidal sau deschise în
formă elipsoidală. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră. Dinţii sunt
mărunţi cu laturi convexe. Nervurile sunt verzi pe ambele feţe, iar peţiolul
este glabru, egal cu nervura mediană. Strugurele este mic, cilindric, compact,
uneori aripat. Bobul este mic, sferic, cu pieliţa subţire de culoare gris şi cu
miezul zemos. Sămânţa este mijlocie ca mărime, uşor lăţită.
Însuşiri agrobiologice. Soiul Pinot gris are vigoare mijlocie de
creştere spre mică, prezintă o perioadă destul de scurtă de vegetaţie.
Manifestă toleranţă la ger, rezistă până la (-24°C), prezintă de asemenea
rezistenţă şi la secetă, dar este sensibil la putregaiul cenuşiu şi oidium. Este
69
unul dintre soiurile care sunt puternic atacate de moliile strugurilor.
Fertilitatea este bună, variază între 52% şi 68%.
Particularităţi agrotehnice. În plantaţii soiul dă foarte bine rezultate
condus pe semitulpină, indiferent de tipul de tăiere. Suportă o încărcătură de
rod de până la 14 ochi/m2 repartizată pe cepi de rod, cordiţe sau coarde de
10-12 ochi. În condiţiile podgoriei Murfatlar soiul reacţionează foarte bine la
irigare şi astfel producţia înregistrează sporuri care pot duce la obţinerea unei
producţii de 11 t/ha. Se recomandă altoirea pe portaltoiul Riparia gloire pe
terenuri fertile şi umede şi care au un conţinut scăzut în calcar şi Chasselas x
Berlandieri 41 B pe terenuri secetoase şi cu un conţinut ridicat în calcar.
Caracteristici tehnologice. Soiul Pinot gris se maturează la două
săptămâni după soiul Chasselas doré, în a doua decadă a lunii septembrie la
Murfatlar şi mult mai târziu – în centrul viticol Blaj. Are o mare capacitate de
acumulare a zaharurilor, peste 240 g/l şi se pretează bine şi la
supramaturare ajungând la peste 350 g/l. Aciditatea mustului este bună în
toate podgoriile în medie de 5,2‰H2SO4. Producţia de struguri este mică, 7-
10 t/ha, dar calitatea vinurilor este deosebită. Se obţine un vin licoros, colorat
galben-pai, cu o aromă fină, cu buchet dezvoltat şi aciditate echilibrată.
Variaţii şi clone. Ca şi soiul din care provenit (Pinot noir) se
caracterizează printr-o mare variabilitate, în cadrul populaţiei fiind depistate
două biotipuri: un biotip cu rezistenţă mai mare la secetă, cu producţii şi
acumulări de zaharuri mai mari; un biotip care prezintă fenomenul de
mărgeluire care determină scăderi ale producţiei.
Au fost omologate: clona Pinot gris 34 Blaj, în anul 1975 şi clona 13
Murfatlar în anul 1980.
Zonare. Soiul Pinot gris se cultivă pe suprafeţe destul de restrînse,
mai ales în Transilvania şi Dobrogea.
GROS SAUVIGNON
Sinonime - Sauvignon vert, Sauvignon mare, Sauvignon gros
Origine - Nu este cunoscută. Se cultivă de secole în Franţa.
Caractere ampelografice. Rozeta este scămoasă, verde-gălbuie cu
nuanţă roşiatică. Vârful lăstarului este pufos şi de culoare alb-verzuie.
Lăstarul prezintă scame rare şi este de culoare verde. Inflorescenţa este
cilindro-conică. Floarea este hermafrodită normală. Polenul este fertil. Cârceii
au culoarea verde, cu scame rare. Frunza adultă este rotundă, de mărime
mijlocie, întreagă, trilobată sau pentalobată, cu limb gofrat, verde deschis, cu
marginile orientate în sus formând o pâlnie la punctul peţiolar, glabră.
Sinusurile laterale sunt slab schiţate, iar sinusul peţiolar este închis, ovoidal.
Dinţii sunt mărunţi cu laturi convexe şi cu vârf ascuţit. Nervurile sunt verzi, iar
peţiolul este glabru, verde-roşietic, mai lung decât nervura mediană.
Strugurele este cilindro-conic sau cilindric, în general biaripat, de mărime
mijlocie, compact. Bobul este de formă discoidală, mijlociu ca mărime, cu
pieliţa groasă de culoare verde şi miez zemos. Sămânţa este uşor lăţită.
Însuşiri agrobiologice. Soi viguros, cu o slabă toleranţă la ger, dar
rezistent la secetă. Sensibil la mană, oidium, mucegai şi la atacul moliilor
strugurilor. Fertilitatea soiului este bună, circa 60% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. În plantaţii soiul Gros Sauvignon dă
foarte bine rezultate condus pe semitulpină. Încărcătura de rod de variază cu
70
arealul de cultură, astfel: 14 ochi/m2 la Murfatlar, 16 ochi/m2 în podgoriile din
Transilvania, 18 ochi/m2 la Drăgăşani şi Ştefăneşti, încărcătură repartizată de
cele mai multe ori pe cepi sau cordiţe. Se recomandă altoirea pe portaltoii,
Riparia gloire şi Chasselas x Berlandieri 41 B, care să îi imprime o vigoare
medie de creştere.
Caracteristici tehnologice. Soiul îşi maturează strugurii la o
săptămână după soiul Petit Sauvignon. Strugurii au în medie în jur de 70
grame. Acumulează în jur de 173 g/l zaharuri la o aciditate de 6,3 ‰ H 2SO4.
Producţia obţinută este de 11 - 13 t/ha. Soiul Gros Sauvignon produce vinuri
de calitate, seci sau demiseci, fine şi discret aromate.
Variaţii şi clone. Din populaţia soiului a fost selectată în anul 1955,
selecţia Gros Sauvignon 9 Blaj, care în prezent înlocuieşte populaţia.
Zonare. Se cultivă în aceleaşi areale viticole cu soiul Petit sauvignon.
PETIT SAUVIGNON
Sinonime - Sauvignon jaune, Sauvignon blanc, Sauvignon mic.
Origine - Necunoscută. Se cultivă în Franţa de secole.
Caractere ampelografice. Rozeta este pufoasă, verde-albicioasă cu
liziera de culoare roşietică.Vârful lăstarului este alb-verzui, pufos.Lăstarul
este verde cu scame rare spre vârf. Inflorescenţa este cilindro-conică.
Floarea este hermafrodită normală. Cârceii sunt verzui şi glabri. Frunza
adultă este rotunjită, de mărime mijlocie, pentalobată, colorată verde închis,
puternic ondulată, scămoasă. Sinusurile laterale superioare sunt închise cu
lumen elipsoidal, iar sinusul peţiolar este deschis în formă de liră perfectă.
Dinţii sunt mărunţi cu baza lăţită şi laturi rotunjite. Nervurile sunt verzi.
Peţiolul este verde-roşietic, scămos, mai scurt decât nervura mediană.
Strugurele este cilindric, mic, uneori aripat, foarte compact. Bobul este sferic,
mic, cu pieliţa groasă de culoare gălbuie şi miez zemos. Sămânţa este mare,
alungită, cu şalază mare, ovală, amplasată spre centru, cu rostru scurt, gros,
încovoiat.
Însuşiri agrobiologice. Soiul Petit Sauvignon este un soi viguros, cu
un aparat foliar bogat. Atunci când soiul suferă din cauza temperaturilor
scăzute din timpul iernii (- 22°C), mugurii secundari pornesc în vegetaţie,
ceea ce asigură refacerea rapidă a butucilor. Soiul prezintă rezistenţă
mijlocie la mană şi mai slabă la oidium, sensibilitate ridicată la atacul de
putregai cenuşiu, datorită compactităţii strugurelui. Fertilitatea soiului este
bună, 60-70 % lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. În plantaţiile viticole, preferă o
încărcătură de ochi relativ mică, astfel: 14 ochi/m2 la Murfatlar, 16 ochi/m2 în
podgoriile din Transilvania, 18 ochi/m2 la Drăgăşani şi Ştefăneşti şi de cele
mai multe ori, această încărcătură este repartizată pe cepi sau cordiţe, iar
forma de conducere este cea semiînaltă. Portaltoii utilizaţi trebuie să îi
tempereze vigoarea de creştere.
Caracteristici tehnologice. Se maturează în general în ultima
decadă a lui septembrie. Strugurii au în medie 110-120 grame. Acumulează
zaharuri - 200 g/l zaharuri, iar la supramaturare poate ajunge la 240 g/l, cu o
aciditate bună, de peste 5,0 g/l H2SO4. Producţia medie este de 6-8 t/ha, mai
ridicată pe terenurile cu resurse hidrice bogate. Vinul tînăr are culoarea
fânului, cu gust foarte fin şi o aromă specifică.
71
Variaţii şi clone. La S.C.V.V. Drăgăşani, din populaţia soiului a fost
selectată clona Petit Sauvignon 62 şi Petit Sauvignon 111 la Ştefăneşti,
omologată în anul 2000.
Zonare. Se cultivă alături de Gros Sauvignon, cu foarte bune rezultate
în centrele viticole din sudul Moldovei, la Drăgăşani, Ştefăneşti, Alba-Iulia
etc.
CHARDONNAY
Sinonime - Pinot blanc Chardonnay, Gentil blanc, Burgunder Weisser.
Origine - Se cultivă de secole în Franţa, în regiunea Bourgogne.
Caractere ampelografice. Rozeta este scămoasă, de culoare verde.
Vârful lăstarului este scămos, de culoare verde-albicioasă. Lăstarul este
scămos, verde-cafeniu. Inflorescenţa este cilindrică, uniaripată. Floarea este
hermafrodită normală. Polenul este fertil şi abundent. Cârceii au culoarea
verde-cafenie, cu scame. Frunza adultă este mică-mijlocie, rotundă, întreagă
sau trilobată, uşor gofrată, colorată verde închis, cu scame rare pe partea
inferioară. Sinusurile laterale sunt în formă de V, iar sinusul peţiolar este o
liră cu baza nervurilor lipsită de mezofil ceea ce constituie un caracter de soi.
Nervurile sunt verzi. Dinţii sunt scurţi, şterşi cu marginile drepte şi vârful
ascuţit. Peţiolul este verde vineţiu şi este mai scurt decât nervura mediană.
Strugurele este mic, cilindric, uneori aripat, compact. Bobul este mic, sferic,
cu pieliţa groasă, colorată galben-verzui acoperită cu puncte cafenii mici, cu
miez zemos. Sămânţa este mijlocie.
Însuşiri agrobiologice. Soiul Chardonnay are vigoare mică de
creştere (mai mare comparativ cu vigoarea de creştere a soiului Pinot gris) şi
se caracterizează printr-o perioadă de vegetaţie mijlocie. Manifestă toleranţă
bună la secetă, mijlocie la ger (-20° ÷ -22°C) şi este sensibil la mană,
putregaiul cenuşiu, viroze etc. Soiul are o fertilitate medie, 50-60% lăstari
fertili. Dacă în timpul înfloritului sunt temperaturi sub +20°C, are predispoziţie
la fenomenul de meiere şi mărgeluire.
Particularităţi agrotehnice. Se aseamănă cu soiul Pinot gris, dă
foarte bune rezultate condus pe semitulpină, indiferent de tipul de tăiere.
Încărcătura de ochi care se lasă la tăiere este de 14 – 16 ochi/m2, repartizată
atât pe elemente scurte (cepi), cât şi lungi (pe coarde de 14 ochi lungime).
Reacţionează bine la fertilizare şi irigare prin sporuri de producţie
considerabile. Preferă portaltoiul Riparia gloire, pe terenuri profunde şi
portaltoiul Chasselas x Berlandieri 41 B pe terenuri secetoase.
Caracteristici tehnologice. Soiul Chardonnay se maturează la o
săptămână după soiul Pinot gris. Greutatea medie a unui strugure este de 71
de grame. Acumulează zaharuri în medie de 190 g/l zaharuri şi poate ajunge
la supramaturare la 220 g/l sau chiar mai mult, iar aciditatea este bună, de
5,2 ‰ H2SO4. Producţia obţinută este de 6 – 8 t/ha, datorită prezenţei unor
biotipuri predispuse la meiere şi mărgeluire.
Variaţii şi clone. În România au fost omologate două clone: clona
Chardonnay 25, S.C.V.V. Murfatlar, care prezintă o fertilitate superioară şi
are o capacitate de acumulare a zaharurilor mai mare şi clona Chardonnay
15 obţinută la S.C.D.V.V. Ştefăneşti.
Zonare. Soiul Chardonnay este un soi cosmopolit, cultivat în 25 ţări,
datorită calităţilor sale. În România s-a cultivat, mai întai, ca soi recomandat
72
în podgoria Murfatlar, iar în prezent se cultivă şi în podgoriile cu tradiţie în
ceea ce priveşte obţinerea vinurilor albe de calitate: Târnave, Aiud, Sebeş -
Apold, Cotnari, Iaşi, Panciu, Dealu Mare, Ştefăneşti etc.
FURMINT
Sinonime- Furmin, Weisser Mosler, Şom Szalai, Tokay ş.a.
Origine - Neelucidată pe deplin. Se cultivă de foarte mult timp în
Ungaria, unde împreună cu soiul Harslevellü formează sortimentul de Tokay.
Alţi autori sunt de părere că soiul provine din Italia.
Vârful lăstarului este pufos, alb-gălbui. Lăstarul este verde cu striuri cafenii,
scămos. Inflorescenţa este cilindrică, uneori aripată. Floarea este
hermafrodită normal, dar cu anomalii florale. Polenul este fertil şi abundent.
Cârceii au culoarea verde-cafenie, cu scame rare. Frunza adultă este de
mărime mijlocie, întreagă sau trilobată cu margini laterale drepte, scămoasă
pe partea inferioară. Sinusurile laterale sunt slab schiţate, deschise în formă
de V, iar sinusul peţiolar este în formă de liră sau închis ovoidal. Dinţii sunt
mari, cu laturi convexe. Nervurile au culoare verde, iar peţiolul este vineţiu şi
este mai scurt decât nervura mediană. Strugurele este cilindric, mijlociu,
aripat, iar compactitatea depinde de biotip. Bobul este uşor oval, de mărime
mijlocie, cu pieliţa subţire, colorată verde – gălbui şi acoperită cu multă
pruină. Miezul este zemos. Sămânţa este mare, alungită, cu şalază foarte
mare amplasată central şi cu rostru subţire şi lung.
Însuşiri agrobiologice. Soiul se caracterizează printr-o vigoare mare
de creştere, observându-se în cadrul populaţiei că butucii foarte viguroşi au
de regulă şi deficienţe florale. În timpul înfloritului se înregistrează un procent
ridicat de flori căzute, 50-60% din flori, iar în cazul butucilor cu defecţiuni
florale, procentul creşte până la 80%. Soiul Furmint prezintă toleranţă
mijlocie la ger, secetă şi mană şi este sensibil la oidium şi putregaiul cenuşiu.
Fertilitatea este bună, peste 60% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. Soiul Furmint se pretează foarte bine la
sistemul de tăiere mixt, tipul de tăiere cordon Cazenave, cu o încărcătură de
circa 16-18 ochi/m2. Nu este un soi pretenţios faţă de soluri, se cultivă în
zonele colinare ale Regiunii viticole Podişul Transilvaniei, preferând portaltoi
viguroşi, cu perioadă scurtă de vegetaţie. Se recomandă înainte de înflorit,
pentru o mai bună legare a florilor şi pentru limitarea fenomenului de meiere
şi mărgeluire, ciupitul lăstarilor.
Caracteristici tehnologice. Soiul se maturează în epoca a V-a.
Strugurii se maturează lent, au un potenţial ridicat de acumulare a zaharurilor
- 210 g/l în mod normal, putând ajune la supramaturare chiar până la 240 g/l.
Greutatea medie a unui strugure este de 80-120 grame. Producţia de struguri
medie este de 8-11 t/ha, având un potenţial de aproape 17 t/ha când
fenomenul de meiere şi mărgeluire se manifestă mai puţin.Vinul tânăr este
foarte bun, un vin de calitate, care prin procesul de învechire, capătă un
buchet deosebit, caracteristic.
Variaţii şi clone. În plantaţiile din România soiul manifestă mai multe
biotopuri, unul dintre acestea a fost ameliorat la S.C.D.V.V. Miniş unde s-a
obţinut o mutantă fenotipică cu flori hermafrodite funcţional normale - Furmint
de Miniş (dă producţii mai mari, dar zaharuri mai puţine).
73
Zonare. Se cultivă în Regiunea viticolă a Dealurilor Crişanei şi
Maramureşului şi pe suprafeţe mici în Transilvania.
TRAMINER ROZ
Sinonime - Savagnin roz, Kleiner Traminer, Piros Traminer.
Origine - Se pare că este un soi de origine germană. După unii autori
ar proveni din oraşul Tramin din Tirolul italian. În Austria şi Germania se
cultivă un biotip aromat – Gevürztraminer, ce se cultivă şi la Blaj.
Caractere ampelografice. Rozeta este pufoasă, alb-verzuie. Vârful
lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este verde cu striuri cafenii,
scămos. Inflorescenţa este cilindro-conică, uniaxială. Floarea este
hermafrodită normală. Polenul este fertil şi puţin abundent. Cârceii sunt
glabri, de culoare verde-gălbuie. Frunza adultă este mijlocie-mică, rotundă,
puternic gofrată, cu lobie variabilă, mai des cu 5 lobi, prezentând fenomenul
de heterofilie, cu lob terminal scurt şi rotunjit la vârf, scămoasă. Sinusurile
laterale superioare sunt închise sub formă ovoidală sau deschise sub forma
unei lire cu baza rotunjită, iar cele inferioare au formă de U. Sinusul peţiolar
are formă de V sau liră. Nervurile spre bază au culoare roşie. Dinţii sunt
mărunţi cu laturi convexe. Peţiolul este de culoare roşietică, mai scurt decât
lungimea nervurii mediane. Strugurele este mic spre mijlociu, cilindro-conic,
cu boabe aşezate dens şi peduncul scurt, semilemnificat. Bobul este rotund,
mic, sferic, cu pieliţa groasă, colorată roz, miezul este zemos şi mustul
necolorat. Sămânţa este bombată, mijlocie, cu şalază bine evidenţiată,
rotundă şi rostru scurt şi gros.
Însuşiri agrobiologice. La noi se comportă ca un soi cu perioadă
scurtă de vegetaţie, 170 zile de vegetaţie, datorită zonei nordice de
provenineţă. Este un soi de vigoare mijlocie de creştere, pe pantele cu soluri
sărace, ajunge la o vigoare de creştere mică. Manifestă toleranţă mijlocie la
ger (-22ºC) şi secetă, tolerant la mană, putregaiul cenuşiu şi la atacul moliilor
strugurilor. Fertilitatea este bună, 50-60% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. Pe Târnave se recomandă conducerea
butucilor în cordon bilateral cu o încărcătură de rod de numai 16 ochi/m 2.
Reacţionează foarte bine la aplicarea irigării şi fertilizării.
Caracteristici tehnologice. Strugurii se maturează la jumătatea lunii
septembrie, acumulează 200-220 g/l zaharuri, iar prin supramaturare
aproximativ 250 g/l. Aciditatea strugurilor variază între 4-5‰. Strugurele are
greutatea medie de 60-70 grame. Producţiile de struguri sunt relativ scăzute,
de la 6 t/ha la Blaj, la 10 t/ha la Valea Călugărească. Vinul obţinut este sec,
demi-sec şi dulce, auriu-roşcat, cu aromă florală, aciditate moderată.
Variaţii şi clone. Populaţia se caracterizează print-un grad mare de
polimorfism foliar, neomogenă, cu diverse biotipuri, diferenţiate atât
morfologic (culoarea boabelor), cât şi tehnologic (aromă diferită). La S.C.V.V.
Blaj a fost obţinută clona Traminer roz 60, omologată în anul 1975, cu
rezistenţă mai bună la boli, iar vinul obţinut din aceasta este mai alcoolic, mai
extractiv şi mai bogat în glicerol comparativ cu vinul obţinut din populaţie.
Zonare. Este zonat de foarte mulţi ani în nouă centre viticole situate în
podişul Transilvaniei, iar recent a fost introdus în sortimentele unor podgorii
din nordul Moldovei: Cotnari, Iaşi, Huşi, etc.
74
EZERFURTU
Origine. Acest soi a fost obţinut în Ungaria, din hibridarea soiurilor
HARSLEVELU (Frunză de tei) cu TRAMINER ROZ. În traducere înseamnă
"cu o mie de ciorchini". A fost introdus pentru a înlocui Riesling italian, care
nu maturează strugurii suficient de bine în unii ani.
Caractere ampelografice. Dezmugurire peroasă, rozeta verde-
albicioasă cu nuanţe roz. Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul
este verde cu striuri cafenii, scămos. Inflorescenţa este cilindro-conică,
uniaxială. Floarea este hermafrodită normal, cu polen fertile, dar slab
abundent. Cârceii sunt glabri, de culoare verde-gălbuie. Frunza adultă este
mijlocie, trilobată şi mai rar întreagă, de culoare verde deschis, limb gofrat,
scămos pe partea inferioră, cu dinţi scurţi şi rotunjiţi. Sinusurile laterale în V,
puţin adânci, sinusul peţiolar în formă de liră. Strugurii mijlocii, cilindrici,
semicompacţi. Bobul mic, sferic, cu pieliţa subţire, galben-verzuie, cu pete
ruginii pe partea însorită, pulpa zemoasă, nearomată. Lăstarii au vigoare
mică, striaţi, verde intens. Coardele capătă toamna culoare maro roşcat,
închisă la noduri.
Insuşiri agrobiologice. Soi cu perioadă de vegetaţie mijlocie (170-
175 zile), dezmugureşte în a doua parte a lui aprilie, pârga strugurilor se
declanşează la sfarşitul lui iulie-început de august, iar maturarea deplină în
epoca IV. Este un soi viguros şi cu fertilitate bună, 65-70% lăstari fertili.
Prezintă toleranţă bună la ger, mijlociu rezistent la mănă şi făinare, sensibil
la putregaiul cenuşiu şi acarieni.
Particularităţi de cultură. Se pretează la conducere pe tulpini
semiînalte, Guyot pe braţe cu înlocuire periodică, sarcina de rod lăsată la
tăiere fiind de 16-18 ochi/mp. Se recomandă portaltoii SO4-4, SC 26, 71.
Caracteristici tehnologice. La maturitatea deplină acumulează 200
g/l zaharuri, iar aciditatea mustului este în jur de 6,0 g/l. Producţiile obţinute
sunt de 13-14 t/ha, dar potenţialul productiv poate ajunge la 20 t/ha. Vinurile
obţinute sunt echilibrate, au tărie alcoolică ridicată şi sunt extractive.
Zonare. A fost introdus în scopul completării sortimentului de soiuri
pentru vinuri albe de calitate în podgoriile Ştefăneşti-Ag şi centrul viticol
Costeşti.
Întrebări rezolvate:
1. Enumeraţi soiurile autohtone pentru vinuri albe de calitate şi precizaţi
care dintre acestea au un potenţial mare de acumulare a zaharurilor.
Soiurile autohtone destinate obţinerii vinurilor albe de calitate se
caracterizează printr-un mare potenţial de acumulare al zaharurilor,
enumerate în ordine descrescătoare: Grasă de Cotnari (circa 300 g/l),
Fetească albă (220-240 g/l), Fetească regală (215 g/l).
2. Dintre soiurile autohtone Fetească albă şi Fetească Regală, care
ocupă cea mai mare suprafaţă?
În ceea ce priveşte suprafeţele ocupate de soiurile Fetească albă şi
Fetească regală, acesta din urmă, având o mare plasticitate ecologică,
dar şi datorită producţiilor ridicate obţinute, se cultivă în foarte multe
areale viticole (129), chiar şi în areale caracterizate printr-un ecoclimat
mai puţin favorabil cultivării soiurilor albe de calitate.
75
1. Specificaţi diferenţele dintre soiurile autohtone Fetească albă şi
Fetească Regală?
2. Care este soiul atacat putermic de moliile strugurilor.
3. Care dintre soiuri poate fi folosit ca vin–materie primă pentru
spumante?
4. Care soi prezintă cea mai scăzută rezistenţă la putregaiul cenuşiu?
5. Care soiuri prezintă anomalii florale?
76

PRODUCEREA VINURILOR ROŞII DE CONSUM CURENT
Cuvinte cheie: soiuri, vinuri roşii, producţie, consum curent
Rezumat
se observă că circa 46% este deţinută de vinurile roşii şi roze.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în
sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002, strugurii trebuie
să fie recoltaţi la anumite limite ale conţinutului lor în zaharuri, în funcţie de
categoriile de calitate a vinurilor, astfel pentru obţinerea vinurilor de consum
curent (masă) – strugurii la recoltare trebuie să aibă un minim de 145 g/l
pentru a obţine un vin cu o tărie alcoolică dobândită de minim 8,5% volume.
8.1. Soiuri de struguri autohtone pentru vinuri roşii de consum

curent
BĂBEASCĂ NEAGRĂ
Sinonime - Crăcană, Rară neagră, Căldăruşă.
Origine - Soi vechi românesc cultivat de secole în podgoria Nicoreşti.
Caractere ampelografice. Rozeta este uşor scămoasă, verde cu
nuanţe cafenii. Vârful lăstarului prezintă scame rare şi este colorat verde-
roşietic. Lăstarul este verde cu striuri cafenii, uşor scămos spre vârf.
Inflorescenţa este rămuroasă, mijlocie ca mărime. Floarea este hermafrodită
normal. Polenul este fertil şi abundant, dar are o capacitate mică de
germinare. Cârceii sunt glabri, de culoare verde-cafenie. Frunza adultă
mijlocie, cu 5 lobi, cu limbul neted, verde închis, glabru, doar cu smocuri de
peri pe nervuri. Sinusurile laterale superioare sunt închise, cu lumen ovoidal
şi cu un dinte în interiorul lui, iar sinusul peţiolar este o liră, de asemenea cu
un dinte pe margine. Nervurile sunt roşietice pe ambele feţe. Dinţii au
marginile drepte şi vârful ascuţit. Peţiolul are culoare roşietică, mai scurt
decât nervura mediană. Strugurele de mărime mijlocie, are formă rămuroasă,
lax, cu boabe neomogene ca mărime. Bobul are mărime mijlocie, este uşor
77
discoidal, cu pieliţa subţire, colorată în roşu închis la biotipul mai valoros şi
roşu-verzui la celelalte. Miezul este semi-zemos, nearomat şi cu must
incolor. Sămânţa este lăţită, cu şalaza ovală, distinctă şi rostru subţire.
Însuşiri agrobiologice. Este un soi cu o foarte mare vigoare de
creştere, cu o perioadă lungă de vegetaţie, motiv pentru care nu reuşeşte să-
şi matureze bine lemnul, fiind astfel sensibil la temperaturi scăzute de -18ºC.
Prezintă toleranţă mijlocie la secetă, iar rezultatele bune obţinute pe
terenurile nisipoase se datorează sistemului radicular care este puternic
dezvoltat. Prezintă sensibilitate la mană, la putregaiul cenuşiu şi la atacul
moliilor strugurilor.
Ca o particularitate biologică a soiului Băbească neagră - în perioada
înfloritului, florile înregistrează un proces de scuturare de aproximativ 70% şi
se înregistrează totodată în acest caz şi fenomenul de meiere şi mărgeluire.
Fertilitatea soiului este destul de bună, peste 70% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. În plantaţiile viticole se comportă bine pe
forme de conducere semiînalte, tipurile de tăiere cele mai des întâlnite sunt
tipul Guyot în cap înălţat şi Guyot pe semitulpină. Încărcătura de ochi care se
lasă pe butuc este destul de mare, 30 ochi/m2. Este recomandată lăsarea pe
butuc a unei cantităţi mai mari de lemn multianual, care determină o mai
bună acumulare a substanţelor colorante, a zaharurilor şi o mai bună
maturare a lemnului.
Caracteristici tehnologice. Soiul Băbească neagră îşi maturează
strugurii la circa 5-6 săptămâni după soiul Chasselas doré. Acumulează
cantităţi de zaharuri cuprinse între 180 şi 210 g/l (fapt pentru care în unii ani
se pot obţine vinuri roşii de calitate), cu o aciditate totală cu valori superioare
de peste 5 g/l H2SO4.
Producţia obţinută este în medie de 14-16 t/ha; la producţii mai mari o
parte din boabe rămân insuficient maturate şi colorate neuniform. Vinul
obţinut este un vin sec şi simplu care prezintă o culoare roşie nu prea
intensă, dar vie şi strălucitoare, cu o aciditate mai ridicată care îi conferă
prospeţime.
Variaţii şi clone. Fiind cultivat de foarte mulţi ani, soiul Băbească
neagră se manifestă adesea ca o populaţie alcătuită din mai multe biotipuri,
ce diferă între ele după culoarea boabelor, astfel: boabe de culoare verde-
cenuşie; boabe de culoare roz; boabe de culoare roşu închis.
La S.C.D.V.V. Pietroasa a fost obţinută selecţia clonală Băbească
neagră 94 Pt, care depăşeşte cantitativ şi calitativ populaţia, respective nu
prezintă deficienţele acesteia, are o rezistenţă mai bună la boli şi dăunători,
etc.
Zonare. Este soi autorizat în sortimentul pentru vinuri roşii de masă
din podgoriile Nicoreşti, Iveşti, Covurlui, Panciu, Odobeşti şi Coteşti.
78
8.2. Soiuri de struguri străine pentru vinuri roze şi roşii de
consum curent
STEINSCHILLER ROZ
Sinonime - Kövidinka, Schiller.
Origine - Se presupune că ar fi originar din Germania.
Caractere ampelografice. Rozeta este vătoasă, alb-liliachie. Vârful
lăstarului este pufos, verde-gălbui. Lăstarul este verde-cafeniu, scămos.
Inflorescenţa este cilindro-conică. Floarea este hermafrodită normal. Polenul
este fertil. Cârceii sunt verzi-cafenii. Frunza adultă este mică, rotundă, cu
limbul plan, gros, gofrat, vătos, întreg sau uşor trilobat. Sinusurile laterale
sunt slab schiţate, în V, iar sinusul peţiolar are formă de V sau liră deformată.
Nervurile sunt colorate roşietic spre bază. Dinţii sunt mici, cu baza lăţită şi
marginile uşor convexe. Peţiolul este mai scurt decât nervura median.
Strugurele este mic, cilindro-conic sau cilindric, foarte compact. Bobul este
sferic, mic, cu pieliţa groasă, colorată roz şi miez zemos. Sămânţa este mică,
cu şalaza proeminentă şi cu rostru scurt.
Însuşiri agrobiologice. Soiul Steinchiller roz se distinge printr-o
vigoare mijlocie de creştere, cu o perioadă de vegetaţie de circa 180 de zile,
în funcţie de arealul de cultură. Este un soi cu toleranţă bună la temperaturile
scăzute din timpul iernii, rezistând până la …- 22°C şi are o toleranţă mijlocie
la secetă şi la putregaiul cenuşiu. Este un soi destul de fertil, 70% lăstarii
fertile.
Particularităţi agrotehnice. În arealele viticole în care se cultivă, soiul
Steinchiller roz se comportă bine la o tăiere scurtă, tip Teremia, păstrându-se
pe butuc o încărcătură medie de 20 ochi. Este necesară lăsarea pe butuc a
unei cantităţi mai mari de lemn multianual, care determină o mai bună
acumulare a zaharurilor şi o mai bună maturare a lemnului.
V-a. Greutatea medie a unui strugure este în jur de 70 g (struguri foarte mici).
Acumulează cantităţi destul de reduse de zaharuri, în jur de 160 g/l, pe
fondul unei acidităţi totale scăzute, în jur de 3,9 ‰. Producţia de struguri
obţinută este destul de mică, media 9-11 t/ha. Din soiul Steinchiller roz se
obţin vinuri de consum curent (de masă) alb sau roze care se foloseşte în
deosebi, în cupaje alături de soiurile Creaţă şi Majarcă albă.
Zonare. Se cultivă în centrul viticol Teremia, alături de soiurile Creaţă
şi Majarcă albă alcătuind practic sortimentul acestei podgorii de foarte mulţi
ani.
ROŞIOARĂ
Sinonime - Pamid
Origine - Soi originar din Bulgaria.
liziera roşietică. Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui. Lăstarul este scămos,
roşu-vineţiu. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică. Floarea este
hermafrodită normal. Polenul este fertil. Cârceii sunt verzi-cafenii, uşor
scămoşi. Frunza adultă este de mărime mijlocie, uşor rotunjită, scămoasă, cu
peri scurţi pe nervuri. Limbul este pentalobat, trilobat sau întreg, după biotip.
Sinusurile laterale sunt slab schiţate, în formă de V, putând ajunge la sinusuri
79
profunde, elipsoidale sau ovoidale, uneori închise. Sinusul peţiolar este, în
general, în formă de liră şi mai rar închis. Nervurile sunt roşietice. Dinţii sunt
mici, înguşti, cu margini drepte şi vârful ascuţit. Peţiolul este mai scurt decât
nervura mediană, de culoare vineţie, acoperit cu peri. Strugurele este
cilindric, cilindro-conic sau rămuros, în funcţie de biotip, uneori aripat, de
mărime mijlocie, semicompact sau lax. Bobul este sferic sau discoidal, de
mărime mijlocie. Pieliţa este groasă, de culoare roz sau roşietic, în funcţie de
biotip. Miezul este semizemos. Sămânţa este destul de mare, ovală, cu
şalază mare, rostru scurt, cilindric şi ascuţit.
Însuşiri agrobiologice. Soiul se caracterizează printr-o vigoare mare
de creştere, perioadă lungă de vegetaţie (165-195 zile), dar care reuşeşte să
îşi matureze bine lemnul, chiar şi în condiţiile nisipurilor de la Tâmboieşti. Se
remarcă printr-o foarte bună rezistenţă la secetă Soiul Roşioară este sensibil
însă la temperaturi scăzute, de …- 22°C. Prezintă sensibilitate la atacul
putregaiului cenuşiu, la mană, dar şi la făinare. Fertilitate este bună, 60%
lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. În arealele în care se recomandă tipul de
tăiere Guyot modificat (conducere joasă) cu protejarea butucilor peste iarnă,
iar încărcătura de ochi optimă este de 16-18 ochi/m2 repartizată pe coarde
lungi de 10-12 ochi (sistem de tăiere mixt). Cultivat pe nisipurile de la
Tâmboieşti, în condiţii de irigare s-au înregistrat sporuri de producţie de până
la 50%. Dintre lucrările şi operaţiile în verde se recomandă desfrunzitul
parţial, înainte cu 4-5 zile de maturarea strugurilor.
V-a, prezintă un potenţial de producţie foarte ridicat, cu zaharuri între 160-
170 g/l zaharuri, cu o aciditate totală scăzută de 2,3-3,0 ‰, care determină
obţinerea unor vinuri fade, deficitare în aciditate, care sunt de regulă cupajate
cu alte soiuri. Greutatea medie a unui strugure este de 200 g.
Variaţii şi clone. În cadrul populaţiei soiului Roşioară, au fost
descoperite trei biotipuri, cu diferenţe la nivel de culoare a boabelor şi
productivitate: Roşioară verde, prezintă coloraţie insuficientă a boabelor, dar
foarte productivă; Roşioară neagră, prezintă bobul de culoare roşie închisă şi
este de calitate superioară; Roşioară comună, prezintă o coloraţie a boabelor
intermediară.
În anul 1988 a fost omologată selecţia clonală 8 Tâmboieşti obţinută la
Universitatea din Craiova de către prof. Aurel Zăvoi. Selecţia clonală se
remarcă printr-o greutate mai mare a strugurelui, respective producţie mai
mare, dar şi concentraţii mai mari în zaharuri.
Zonare. Este un soi de bază în sortimentul arealelor viticole situate pe
nisipurile din sudul Olteniei.
CADARCĂ
Sinonime – Lugojană, Gâmză, Fekete budai, Törökszölö, Skadarsko,
Schwarzer kadarca.
Origine - Incertă. Se pare că provine din Asia Mică şi a fost identificat
prima dată în Europa în localitatea albaneză Skadarsko. Face parte din
Proles pontica – subproles balcanica.
Caractere ampelografice. Rozeta este scămoasă, verde, cu liziera
cafenie. Vârful lăstarului este foarte scămos, de culoare alb-veruie.Lăstarul
80
este verde cu striuri, scămos, foarte muchiat. Inflorescenţa este uniaxială,
cilindro-conică. Floarea este hermafrodită normală. Polenul este fertil şi
abundent. Cârceii sunt lungi, de culoare galbenă. Frunza adultă este
scămoasă, mare, întreagă sau trilobată, de formă cordiformă. Limbul este
gros, gofrat, colorat verde închis şi prezintă nişte adâncituri ca nişte
amprente. Sinusurile laterale sunt superficiale, în formă de V, iar sinusul
peţiolar este închis ovoidal sau deschis în formă de liră. Dinţii sunt mijlocii, cu
laturi convexe, iar cei din dreptul nervurilor principale au baza foarte largă.
Nervurile sunt verzi. Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană.
Strugurele este mic spre mijlociu, cilindro-conic, compact. Bobul este sferic,
de mărime mijlocie, colorat negru-violaceu, cu miez zemos, cu gust ierbos.
Sămânţa este uşor lăţită, cu şalaza mică, slab conturată, cu rostru scurt şi
gros.
Însuşiri agrobiologice. Soiul Cadarcă are o vigoare foarte mare de
creştere, perioadă lungă de vegetaţie, motiv pentru care nu reuşeşte să-şi
matureze bine lemnul, determinând o slabă rezistenţă la ger. Prezintă
sensibilitate ridicată la secetă, la mană şi la putregaiul cenuşiu. Este un soi
cu fertilitate ridicată.
Particularităţi agrotehnice. În plantaţiile viticole dintre tipurile de
tăiere experimentate, tăierea scurtă în cepi s-a dovedit a fi cea care valorifică
cel mai bine potenţialul productiv al soiului. Încărcătura optimă de ochi care
se lasă este de circa 30 ochi/m2 şi diferă în funcţie de arealul de cultură.
Dintre lucrările şi operaţiile în verde se recomandă plivitul lăstarilor sterili şi
desfrunzitul parţial în perioada maturării strugurilor (îşi maturează târziu
strugurii) şi s-a constatat că răspunde bine şi la fertilizarea cu îngrăşăminte
pe bază de fosfor şi potasiu.
Caracteristici tehnologice. Soiul Cadarcă îşi maturează strugurii la
sfârşitul lunii septembrie (epoca a V-a) în centrul viticol Miniş. Greutatea
medie a unui strugure este în jur de 120 grame, iar a 100 de boabe 194 - 227
grame. Acumulează o cantitate medie de zaharuri cuprinsă între 173 g/l -180
g/l zaharuri, dar caracteristic pentru acest soi este variaţia mare a
conţinutului în zaharuri cuprinse între 150 şi 220 g/l putând trece de cele mai
multe ori în categoria vinurilor de calitate. Aciditatea totală variază, de
asemenea în funcţie de arealul de cultură, între 5,9‰ la Recaş şi 6,7‰ la
Miniş. Producţia medie de struguri obţinută la hectar se situează între 6 şi 9
t/ha. Vinul este armonios, uneori acid, cu o coloraţie pariculară, ce variază de
la roşu aprins la roşu închis, cu o aromă de fruct proaspăt, care după 2-3 ani
dezvoltă un buchet complex.
Variaţii şi clone. În anul 1975 a fost omologată selecţia clonală
Cadarcă 123 la S.C.V.V. Miniş, care se remarcă prin struguri uni sau
biaripaţi, boabe uşor alungite, uniforme ca mărime şi culoare. Se deosebeşte
de populaţie prin rezistenţa la boli.
Zonare. Soiul Cadarcă se cultivă în podgoria Miniş-Măderat şi centrul
viticol Recaş.
81
OPORTO
Sinonime - Portugais bleu.
Origine - Se pare că provine din Austria.
Caractere ampelografice. Rozeta este uşor scămoasă, lucioasă,
verde cu nuanţă uşor gălbuie. Vârful lăstarului este verde-gălbui, cu scame
rare. Lăstarul este verde cu striuri cafenii, aproape glabru. Inflorescenţa este
uniaxială, cilindro-conică şi aripată. Floarea este hermafrodită normal.
Polenul este fertil şi abundent. Cârceii sunt lungi, de culoare roşietică spre
bază. Frunza adultă este glabră, colorată verde închis, rotunjită, cu 3-5 lobi.
La sfârşitul verii, pe suprafaţa frunzelor apar nişte pete roşietice. Sinusurile
laterale superioare au formă elipsoidală sau ovoidală, iar sinusul peţiolar
manifestă o gamă largă de variaţii în ce priveşte forma. Uneori este închis şi
are formă eliptică, alteori este deschis sub formă de liră. Dinţii au margini
convexe şi vârful uşor rotunjit. Nervurile au o culoare slab roşietică spre
punctul peţiolar. Peţiolul este verde-roşietic, mai scurt decât nervura
mediană. Strugurele are mărime mijlocie, conic, adesea aripat, compact.
Bobul este sferic sau uşor oval, colorat roşu închis cu nuanţă albăstruie şi
miez zemos, cu must slab colorat violet. Sămânţa este uşor lăţită, cu şalază
distinctă, uşor ovală.
Însuşiri agrobiologice. Soiul Oporto este un soi cu o vigoare mijlocie
de creştere, care prezintă o toleranţă mare faţă de secetă şi toleranţă medie
la ger, rezistând neprotejat până la valori de - 22ºC. Soiul se caracterizează
printr-o fertilitate mijlocie, 75% lăstari fertili. Este însă, un soi foarte sensibil la
bolile criptogamice: mană, oidium şi putregaiul cenuşiu.
Particularităţi agrotehnice. În centrele viticole situate pe nisipurile
din sudul Olteniei, se lasă la tăierea de rodire o încărcătură de aproximativ
25 de ochi/m2 repartizată pe coarde lungi de 10-12 ochi, iar în centrul viticol
Uricani, încărcătura de numai 20 ochi/m2, iar tipul de tăiere cel mai utilizat
este tipul de tăiere Guyot pe semitulpină. Dintre lucrările şi operaţiile în verde
se recomandă: plivitul lăstarilor sterili, copilitul şi desfrunzitul parţial în
perioada maturării strugurilor, pentru evitarea instalării putregaiului cenuşiu.
Însuşiri tehnologice. Maturarea soiului Oporto este timpurie,
comparativ cu alte soiuri pentru vinuri roşii, doar la câteva zile după soiul
Chasselas doré. Greutatea medie a unui strugure este în medie de 120
grame. Concentraţia în zaharuri este în medie 197 g/l, iar aciditatea totală
este scăzută, 3,7 ‰. Producţia medie de struguri obţinută este de 9 t/ha, cu
un potenţial de 13-15 t/ha. Substanţele colorante acumulate sunt destul de
modeste.
Vinul obţinut din soiul Oporto este un vin destul de subţire, slab
colorat, nearmonios, cu aciditate scăzută, drept pentru care se recomandă
cupajarea lui.
Variaţii şi clone. La S.C.D.V.V. Miniş, în cadrul populaţiei soiului
Oporto au fost constatate modificări legate de forma strugurelui şi însuşirile
de productivitate, fiind astfel izolate două categorii de plante: agroecotipul cu
productivitate ridicată, care prezintă o bună fertilitate, struguri
compacţi,cilindro-conici, iar boabele sferice sunt uniform dezvoltate;
agroecotipul (mai puţin valoros) caracterizat prin struguri de formă cilindrică,
cu boabe mai mari, de formă alungită, mai rare, strugurele are un aspect lax.
82
Zonare. Soiul Oporto se cultivă insular în Regiunea viticolă a
Dealurilor Moldovei - judeţul Galaţi (Iveşti, Nicoreşti) şi în Regiunea viticolă a
Dealurilor Crişanei şi Maramureşului.
SANGIOVESE
Sinonime - Brunello di Montalcino, Calabrese Nerino, Montepulciano.
Origine - Soi de origine italiană din provincia Toscana, unde este
folosit de foarte mulţi ani în obţinerea vinurilor de Chianti.
Caractere ampelografice. Rozeta este fin scămoasă, de culoare
verde.Vârful lăstarului este uşor pufos, verde-gălbui. Lăstarul este scămos,
verde cu striuri roşietice. Inflorescenţa este cilindro-conică, aripată. Floarea
este hermafrodită normală. Cârceii sunt verzi, glabri, bifurcaţi. Frunza adultă
este glabră, cu peri rari pe nervuri, în general pentalobată, cu lobul terminal
alungit. Sinusurile laterale sunt elipsoidale, neuniforme ca mărime. Sinusul
peţiolar este larg deschis sub formă de liră. La acest soi liziera este
caracteristică – dinţii au margini drepte şi vârf ascuţit. Nervurile sunt verzi, iar
peţiolul este mai scurt decât nervura mediană. Strugurele este de mărime
mijlocie, compact, de formă cilindro-conică, cu boabe ovoidale, colorat roşu
închis şi miez zemos, cu must colorat slab roz. Sămânţa este mijlocie, ovală.
Însuşiri agrobiologice. Este soi cu vigoare mare de creştere şi cu o
perioadă lungă de vegetaţie. Prezintă sensibilitate la ger şi o rezistenţă mare
la secetă, de aici şi comportarea bună a acestui soi pe terenuri nisipoase şi
nisipurile din sudul ţării. Prezintă sensibilitate la oidium şi la putregaiul
cenuşiu. Are o fertilitate bună, 75% lăstari fertili.
Particularităţi agrotehnice. O încărcătură optimă de ochi la tăierea
de rodire este cuprinsă între 20-25 de ochi/m2, repartizată pe elemente lungi
de 12-14 ochi, iar tipul de tăiere cel mai utilizat este tipul Guyot pe
semitulpină. Soiul răspunde bine la lucrările şi operaţiile în verde, dintre care
cele mai importante sunt: plivitul lăstarilor sterili, copilitul şi desfrunzitul parţial
în perioada maturării strugurilor. Dintre portaltoii încercaţi pentru acest soi,
cele mai mari producţii s-au obţinut pe SO4 şi 125 AA.
Caracteristici tehnologice. Soiul Sangiovese îşi maturează strugurii
în epoca a V-a, perioadă până la care strugurii acumulează zaharuri între
148 g/l în centrul viticol Blaj şi 198 g/l în centrul viticol Ştefăneşti, cu o
caracteristică a acidităţii totale foarte ridicată, cuprinsă între 5,6-7,2 ‰ chiar
când este cultivat pe nisipuri. Greutatea medie a unui strugure este de 220g.
Producţia de struguri obţinută variază între 9 şi 13 t/ha, dar soiul are un
potenţial de producţie de până la 21 t/ha (Dăbuleni). Datorită acidităţii ridicate
se foloseşte adesea la cupajarea cu soiuri cu aciditate mai scăzută, cum este
soiul Roşioară.
Zonare. Se prevede a fi extins în podgoriile din sud, Sadova-Corabia,
Calafat, podgoria Dacilor, precum şi în centrul viticol Miniş.
83
1. Care sunt principalele particularităţi agrobiologice ale soiului Băbească
neagră?
Este un soi cu o foarte mare vigoare de creştere, cu o perioadă lungă
de vegetaţie, sensibil la temperaturi scăzute de numai -18ºC. Prezintă
toleranţă mijlocie la secetă, iar rezultatele bune obţinute pe terenurile
nisipoase se datorează sistemului radicular care este puternic
dezvoltat. În ceea ce priveşte comportarea faţă de boli, amintim
sensibilitatea la mană, la putregaiul cenuşiu şi la atacul moliilor
strugurilor. Fertilitatea soiului este destul de bună, formând peste 70%
lăstari fertili.
2. Care sunt soiurile din sortimentul mondial pentru vinuri roşii de masă?
Principalele soiuri din sortimentul mondial destinate obţinerii vinurilor
roşii de masă cultivate în românia sunt: Cadarcă, Oporto, Sangiovese.
1. Enumeraţi principalele soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum
curent.
2. Precizaţi care sunt soiurile pentru vinuri roze de masă cultivate în
România.
3. Specificaţi originea soiurilor din sortimentul mondial.
4. Care sunt originile soiurilor pentru vinuri roze de masă cultivate în
România?
84

PRODUCEREA VINURILOR ROŞII DE CALITATE
Cuvinte cheie: soiuri, vinuri roşii, producţie, calitate
Rezumat
se observă că circa 46% este deţinută de vinurile roşii şi roze.
O importanta premisa a calitatii si originalitatii vinurilor romanesti este
cea a soiurilor care stau la baza producerii lor, asociate in sortimente potrivit
vocatiei fiecarei podgorii.
Din sortimentul viticol al Romaniei fac parte soiuri pentru vinuri roşii
de calitate, soiur i autohtone valoroase, păstrate in cultura şi după invazia
filoxerei: Fetească neagră, precum si o serie de soiuri straine, cu aptitudini
oenologice recunoscute, cum sunt: Cabernet sauvignon, Merlot, Pinot noir,
Burgund mare etc.
. Dintre soiurile pentru vinuri rosii, cea mai mare extindere revine
soiurilor Cabernet Sauvignon si Merlot.
9.1. Soiuri de struguri autohtone pentru vinuri roşii de calitate
FETEASCÃ NEAGRÃ
Origine: autohton, considerat soi dacic, care se pare a fi o selecţie din
Vitis silvestris.
Sinonime: Păsărească, Coada rândunicii, Poama fetei neagră
Caractere ampelografice. Rozeta prezintă scame rare de culoare verde-
cafenie.Vârful lăstarului este glabru, lucios, verde-roşietic. Lăstarul este
glabru, roşu-închis. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică, cu două
aripioare mici. Floarea este hermafrodită normală. Polenul este fertil, puţin
abundent. Cârceii sunt glabri şi au culoarea verde-violacee. Frunza adultă
este de mărime mijlocie, cuneiformă, cu lobul terminal triunghiular alungit,
colorată verde deschis, pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt
foarte profunde, cu lumen ovoidal, iar sinusul peţiolar apare sub forma unei
lire larg deschise. Nervurile sunt verzi. Dinţii sunt destul de mari, înguşti, cu
marginile drepte şi mucronaţi. Peţiolul este de culoare roşietică şi este mai
scurt decât nervura mediană. Strugurele este de mărime mijlocie, de formă
cilindro-conică sau cilindrică, uneori biaripat, compact. Pedunculul este scurt
şi lemnificat. Bobul este sferic, de mărime mijlocie, cu pieliţa de grosime
85
mijlocie, colorată negru intens şi acoperită cu multă pruină. Miezul este
zemos şi mustul este necolorat. Sămânţa este mare, bombată, cu şalază
mare, ovală, evidentă şi rostru scurt şi gros
Insuşiri agrobiologice. Soi cu perioadă de vegetaţie scurtă (150-160
zile). Creşterea luxuriantă frânează uneori diferenţierea normală a mugurilor
de rod, ducând în acest mod la formarea unui procent redus de lăstari fertili,
25-40%. Este un soi cu rezistenţă bună la ger (-22…-240C) şi la secetă. În
ceea ce priveşte rezistenţa faţă de bolile criptogamice, manifestă rezistenţă
mare la mană şi mijlocie la oidium, iar în zonele cu umiditate mare în faza de
maturare a strugurilor suferă de pe urma atacului putregaiului cenuşiu.
Particularităţi de cultură. În plantaţiile viticole soiul se cultivă pe
forme semiînalte cu încărcături de ochi mari (la Uricani se lasă 74 ochi la
butuc), încărcături care au rolul de a frâna creşterea buiacă a lăstarilor sterili,
favorizând în acest mod, diferenţierea mai bună a mugurilor de rod urmată
de un plivit sever al lăstarilor sterili. În practica viticolă, încărcătura de ochi
este repartizată pe elemente lungi de rod de 12-18 ochi.
În condiţiile ecopedoclimatice ale centrului viticol Urlaţi- Prahova a dat
rezultate bune şi tăierea în elemente scurte de rod datorită unui complex de
factori foarte favorabili întâlniţi în zonă: sol scheletic, suma orelor de
strălucire a soarelui de peste 1500 ore, suma temperaturii utile mare care, în
ansamblu, au influenţat pozitiv diferenţierea mugurilor din zonele bazale ale
coardelor. Dintre lucrările şi operaţiile în verde executate, se acordă o atenţie
deosebită plivitului lăstarilor sterili (75% dintre aceştia).
Insuşiri tehnologice: Pârga strugurilor începe în august, maturarea
deplină se realizează în epoca IV.
Este un soi care datorită vigorii mari de creştere necesită cultura pe
terenuri mai puţin fertile, scheletice, calcaroase şi altoirea pe portaltoi mai
puţin viguroşi ca SO4, SC71, SC 25.
La maturitatea deplină acumulează 200-250 g/l zaharuri, iar prin
supramaturare ajunge la 250-270 g/l rezultând vinuri cu denumire de origine;
aciditatea mustului este de 4,7 - 5,5 g/l; producţiile obţinute sunt variabile
între 6-8 t/ha până la 10-12 t/ha.
Din acest soi se obţine un vin bine constituit, cu un potenţial alcoolic
mare, de 11,2-12,8% vol. alcool. Aciditatea, puţin cam ridicată pentru un vin
roşu de calitate, îi conferă o anumită fructuozitate, tipicitate şi originalitate.
Vinul tânăr este puţin cam aspru datorită unui conţinut ridicat în
compuşi fenolici, dar cantitatea mare de glicerol (alcool dulce) îi conferă o
corpolenţă satisfăcătoare. În general, vinul are o culoare roşie-rubinie care se
menţine şi pe durata păstrării şi învechirii. Intensitatea coloraţiei este foarte
puternică deoarece cantitatea de polifenoli acumulată în pieliţa boabelor este
destul de ridicată, (circa 150 mg/100g boabe).
Variaţii şi clone. În cadrul populaţiei din podgoria Dealul Mare, au fost
depistate mai multe biotipuri, cele mai multe dintre acestea diferenţiindu-se
prin mărimea şi compactitatea strugurilor.
Cel mai valoros biotip remarcat are o creştere vegetativă mult mai
ponderată, iar strugurii sunt mari, compacţi, ceea ce determină o capacitate
mai mare de producţie
86
Zonare: se cultivă cu rezultate bune în Moldova şi Muntenia. O
comportare de excepţie are în centrele viticole Urlaţi-Ceptura, Tohani din
podgoria Dealu Mare.
9.2. Soiuri de struguri străine pentru vinuri roşii de calitate
CABERNET SAUVIGNON
Origine: soi vechi francez, cultivat în regiunea viticolă Bordeaux,
podgoria Medoc. La noi în ţară a fost introdus înainte de filoxeră şi deţine în
prezent cea mai mare suprafaţă din grupa soiurilor pentru vinuri roşii de
calitate.
Sinonime:Vidure, Petit vidure-Franţa, Kaberne sovinjon - Rusia,
Bourdeos tinto-Spania
Caractere ampelografice. Rozeta este puternic scămoasă, verde
albicioasă, cu margini roşii.Vârful lăstarului este scămos, alb-liliachiu.
Lăstarul este verde-cafeniu, uşor scămos. Inflorescenţa este cilindro-conică,
uneori aripată. Floarea este hermafrodită normală. Polenul este fertil şi
abundent. Cârceii sunt scămoşi, de culoare verde-roşietică. Frunza adultă
este de mărime mijlocie, uşor rotunjită, gofrată, de culoare verde închis,
scămoasă pe partea inferioară, cu 5 până la 7 lobi. Sinusurile laterale
superioare sunt profunde, închise, cu lumen uşor triunghiular. Sinusurile
suplimentare apărute pe lobul terminal au formă de U. Sinusul peţiolar este
semideschis ovoidal sau închis, de formă circulară. Nervurile sunt puţin
roşietice spre bază. Dinţii au baza lăţită şi cu laturi uşor convexe. Peţiolul
roşietic este egal cu nervura median. Strugurele este mic, conic, adesea
aripat, lax. Bobul este sferic, mic, cu pieliţa groasă, colorată negru-albăstrui
din cauza pruinei abundente, cu miez zemos şi gust ierbos. Sămânţa este
destul de mare, tronconică.
Însuşiri agrobiologice. Soi cu perioadă de vegetaţie relativ lungă
(175-195 zile), dezmugureşte târziu, la sfarşitul lui aprilie, pârga strugurilor
începe în august, iar maturarea deplină în epoca V; prezintă vigoare mare de
creştere şi fertilitate mijlocie - 55-65% lăstari fertili. Maturează foarte bine
lemnul lăstarilor, astfel la altoire necesită o perioadă lungă de umectare şi de
asemenea manifestă o oarecare toleranţă la filoxeră, putând fi cultivat şi pe
rădăcini proprii pe terenuri nefiloxerate (psamosolurile solificate).
Rezistenţe biologice: soi cu toleranţă bună la ger (-20…-22C), foarte
rezistent la secetă, toleranţă bună la oidium şi putregaiul cenuşiu al
strugurilor (pieliţa boabelor este groasă), sensibil la mană, mijlociu rezistent
la molii şi acarieni.
Soiul se caracterizează printr-o capacitate medie de emitere a
lăstarilor din mugurii aflaţi pe lemn bătrân, iar potenţialul de regenerare al
butucilor se înscrie în aceeaşi clasă.
Însuşiri agrotehnice şi tehnologice: - se pretează la conducerea pe
tulpini semiînalte şi înalte, în cordon bilateral, cu tăiere în elemente mijlocii de
rod. Sarcina de rod lăsată la tăiere este de 14-20 de ochi/mp. Se recomandă
portaltoii din grupa Berlandieri x Riparia. Dintre lucrările şi operţiile în verde,
plivitul lăstarilor sterili şi copilitul s-au dovedit benefice soiului.
87
Producţiile de struguri sunt în general mici, 6-10 t/ha şi fluctuante
datorită numeroaselor biotipuri prezente în cultură. Acumulează la
maturitatea deplină 200-220 g/l zaharuri, iar prin supramaturare atinge 270
g/l şi chiar 300 g/l, cu o aciditate totală echilibrată de 4,0-6,0 g/l. Acumulează
substanţa colorante în cantităţi suficiente, conţinutul în compuşi fenolici fiind
de 3,5, astfel vinurile obţinute au o culoare roşie-rubinie intensă şi sunt foarte
extractive.
Variaţii şi clone: au fost obţinute 4 clone: la SCDVV Drăgăşani clona
Cabernet sauvignon 7 Dg, omologată în 1976, cu o producţie de 13,7 t/ha; la
SCDVV Iaşi – Cabernet sauvignon 4 Iş, omologată în 1978, cu o producţie
de 13,1 t/ha; la ICVV clona Cabernet sauvignon 33 Vl, omologată în 1988, cu
o producţie de 17,4 t/ha, destinată însă vinurilor de masă; la SCDVV
Ştefăneşti-Ag, clona Cabernet sauvignon 131 Şt, omologată în 2000, cu o
producţie de 14,1 t/ha, La ICDVV Valea Călugărească, clona Cabernet
sauvignon, 30 Vl, omologată în 2010.
Zonare. Cele mai bune rezultate le dă în zona colinară a Munteniei şi
Olteniei, sudul Moldovei, în Banat şi Dobrogea.
MERLOT
Sinonime: Plant Medoc, Bigney rouge, Dame dou flube, Semilhon
rouge etc
Origine: soi vechi francez din regiunea Gironde-Bordeaux, podgoria
Medoc, unde se cultiva alături de soiurile Cabernet Sauvignon şi Malbec şi
se obţin renumitele vinuri din această zonă.
Caractere ampelografice. Rozeta este pufoasă, alb-verzuie cu
nuanţă violacee.Vârful lăstarului este pufos, verde-albicios. Lăstarul este
verde cu striuri cafenii, scămos. Inflorescenţa este uniaxială, cilindro-conică,
uneori aripată. Floarea este hermafrodită normală manifestând adesea
fenomenul de cleistogamie. Polenul este fertil şi abundent. Cârceii sunt verzi
şi scămoşi. Frunza adultă este de mărime mijlocie, uşor lăţită, gofrată, de
culoare verde închis, scămoasă pe partea inferioară, pentalobată. Sinusurile
laterale superioare sunt închise, de formă ovoidală, iar sinusul peţiolar este
în formă de liră bine conturată. Nervurile sunt subţiri, glabre, de culoare
verde deschis. Dinţii sunt mărunţi, cu marginile drepte sau uşor convexe şi
vârful ascuţit. Peţiolul este mai scurt decât nervura mediană şi are o coloraţie
antocianică la bază. Strugurele este de mărime mijlocie, de formă conică,
compact. Bobul este sferic, mic-mijlociu, acoperit cu o pieliţă groasă, colorată
negru intens. Miezul este zemos şi mustul incolor. Sămânţa este mijlocie,
ovală, cu şalaza amplasată în mijloc, ştearsă, cu rostrul scurt şi gros.
Însuşiri agrobiologice. Este un soi cu vigoare de creştere mijlocie-
mare şi frunziş bogat, cu perioadă de vegetaţie mijlocie (170-180 zile), avan
dezmugurire târzie, la sfarşit de aprilie, pârga strugurilor în prima parte a lui
august, iar maturarea deplină în epoca IV-V. Fertilitatea este bună - 70-75%
lăstari fertili şi cu productivitate mai mare decât la Cabernet Sauvignon
deoarece strugurii sunt mai mari.
Rezistenţe biologice: are rezistenţă slabă la ger (-16…-18C) şi la
secetă, sensibil la mană, mijlociu rezistent la făinare şi putregai, sensibil la
molii şi acarieni.
88
Însuşirile agrotehnice şi tehnologice: se pretează la conducerea în
cordon bilateral pe tulpini înalte şi semiînalte, cu tăiere în elemente scurte, cu
o sarcina de rod lăsată la tăiere de 15-20 ochi/mp.
La maturitatea deplină, epoca a IV-V-a, acumulează 190-200 g/l
zaharuri, cu valori ale acidităţii totale a mustului de 4,4 - 5,5 g/l. Datorită
pieliţei subţiri boabele pierd uşor apa putând atinge concentraţii în zaharuri
de 220-240 g/l. Conţinutul în compuşi fenolici este de 2,6, încât vinurile
obţinute sunt suficient de colorate şi extractive. Producţiile obţinute variază în
funcţie de arealul de cultură, de la 6-8 t/ha la Miniş şa 16-18 t/ha la Odobeşti.
Tehnologic este un soi de calitate, dar care nu atinge nivelul soiului Cabernet
Sauvignon.
Variaţii şi clone: - soiul prezintă numeroase biotipuri care diferă sub
raportul productivităţii. Există şi forma cu boabe albe denumită Merlot blanc.
Au fost omologate clonele: Merlot 17Od., la SCDVV Odobeşti, în cu o
producţie 21,6 t/ha, Merlot 8 Vl. la ICVV, cu o producţie de 22,6 t/ha şi
Merlot 7 Vl, omologată în 2010.
Zonare: este întâlnit în toate podgoriile care au ca direcţie de
producţie obţinerea vinurilor roşii: sudul Moldovei, dealurile Munteniei şi
Olteniei, Dobrogea
PINOT NOIR
Sinonime: Pinot fin, Franc Pinot, Pinot nera etc
Origine: soi vechi francez, cultivat de pe vremea galilor, descris prima
data în 1934 sub numele de Pynoz. Este cultivat pe suprafeţe mari în
regiunea viticolă Bourgogne.
Caractere morfologice. Rozeta este pufoasă, alb-verzuie, cu marginea
rozie.Vârful lăstarului este pufos, alb-verzui.Lăstarul este verde-castaniu, cu
scame rare. Inflorescenţa este uniaxială, rar aripată. Floarea este
hermafrodită normal. Polenul este fertil şi foarte abundent. Cârceii sunt verzi
cu scame rare. Frunza adultă este în general rotundă, pronunţat gofrată şi cu
peri scurţi pe partea inferioară, mijlocie ca mărime. Prezintă fenomenul de
heterofilie: se întâlnesc pe acelaşi lăstar frunze întregi, trilobate şi
pentalobate, cu sinusurile laterale asimetrice şi neuniforme ca profunzime.
Sinusurile laterale superioare sunt ovale, iar sinusul peţiolar este o liră cu
baza ascuţită. Nervurile au culoarea verde. Dinţii sunt mărunţi, cu laturi uşor
convexe şi vârful ascuţit. Peţiolul este gros, verde, mai scurt decât nervura
mediană. Strugurele este uniaxial, cilindric, aripat, mic, compact. Bobul este
sferic, de mărime mică cu pieliţa groasă colorată negru-albăstrui, miezul este
zemos, must necolorat şi cu gust specific. Sămânţa este mijlocie, cu şalaza
mare, uşor ovală, cu rostru gros.
Însuşiri agrobiologice. Soi cu perioadă de vegetaţie scurtă (150-160
zile), dezmugureşte târziu, în a doua parte a lui aprilie, pârga strugurilor
devreme, la sfarşit de iulie, iar maturarea deplină în epoca a-IV-a. Prezintă
vigoare mică de creştere şi se comportă bine în combinaţie cu portaltoii
Chasselas x Berlandieri 41 B, Riparia gloire, SO4, 3309 C, Teleki 8 B. Se
adaptează foarte bine climatului temperat continental, cele mai bune vinuri se
obţin pe terenuri calcaroase. Are fertilitate ridicată - 90 % lăstari fertili, uneori
cu 2 etaje de inflorescenţe/lăstar.
89
Rezistenţe biologice: soi foarte rezistent la ger (-22…-24C), însă
temperaturile scăzute şi umiditatea ridicată în perioada înfloritului împiedică
în bună măsură legarea boabelor reducând în mod considerabil viitoarea
recoltă. Este rezistent şi la secetă, fiind sensibil la mană şi făinare, foarte
sensibil la putregaiul cenuşiu al strugurilor.
Particularităţi de cultură şi tehnologice. Soiul are vigoare mică de
creştere. El valorifică foarte bine zonele colinare din Muntenia, Oltenia,
Banat, precum şi terenurile calcaroase din Dobrogea. Are nevoie de portaltoi
care să îi imprime precocitate şi să îi menţină potenţialul calitativ: SO4, 41B.
Se pretează la conducerea pe semitulpini, cordon bilateral, cu tăiere în
elemente scurte de rod, sarcina de rod fiind de 13-15 ochi/mp. Se
recomandă desfrunzitul parţial în zonele ploioase datorită sensibilităţii la
putregai.
La maturitatea deplină are un strugure de mărime mică, greutatea în
jur de 80 grame, acumulează 200-210 g/l zaharuri, iar prin supramaturare
atinge 250-270 g/l zaharuri şi chiar mai mult, cu o aciditate echilibrată de 4,3-
5,8 g/l. Conţinutul în compuşi fenolici este de 1,5, iar prin supramaturare
acesta scade uşor. Producţiile obţinute sunt mici 5 - 9 t/ha.
Vinul obţinut prezintă o tărie alcoolică de 11-14,4 % vol. alcool, media
înregistrând valoarea de 13,7 % vol. alcool. Prezenţa unei cantităţi mari de
glicerol imprimă vinului o anumită catifelare şi onctuozitate. Este apreciat ca
şi materie primă pentru producerea vinurilor spumante.
Variaţii şi clone: este un soi cu numeroase biotipuri şi variaţii
fenotipice. În noi, la I.C.V.V. Valea Călugărească a fost obţinută şi omologată
o singură selecţie clonală, Pinot noir 5 Vl, în anul 1988, cu un potenţial
oenologic ridicat.
Zonare: faţă de celelalte soiuri are o extindere limitată, ocupând
suprafeţe mai ales în sudul ţării, în Muntenia, Banat şi Dobrogea.
BURGUND MARE
Sinonime: Burgunder, Gros burgunder
Origine: provenienţa acestui soi este necunoscută, face parte din
acelaş sortogrup cu Pinot noir şi este considerat o variaţie mugurală a
acestuia.
Caractere morfologice. Rozeta este uşor scămoasă de culoare verde
cu nuanţă cafenie. Vârful lăstarului este uşor scămos, verde-gălbui. Lăstarul
este glabru, verde cu striuri fine roşietice. Inflorescenţa este uniaxială,
conică. Floarea este hermafrodită normal. Cârceii sunt verzi, glabri, bifurcaţi.
Frunza adultă este întreagă sau uşor trilobată, cu limb neted şi glabru.
Sinusurile laterale sunt slab marcate, în formă de V, iar sinusul peţiolar este
în formă de „V” sau liră. Dinţii sunt mici, cu margini rotunjite. Nervurile sunt
verzi, evidente, iar peţiolul este de culoare verde-roşietic, glabru mai scurt
decât lungimea nervurii mediane. Strugurele este conic, uniaxial, compact.
Bobul este sferic, de mărime mijlocie, cu pieliţa groasă colorată negru-
albăstrui şi miez zemos. Sămânţa este piriformă, de culoare cafenie-
roşietică, având 6-7 mm lungime şi 4 mm grosime, iar şalaza are formă de
lacrimă.
90
Soiul Burgund mare se prezintă ca o populaţie din care s-au selectat
trei biotipuri la I.C.V.V.Valea Călugărească care prezintă struguri de forme
diferite: conică, cilindrică şi rămuroasă (laxă).
Însuşiri biologice. Soi cu perioadă de vegetaţie mijlocie (170-185
zile), dezmugureşte la sfarşitul lui aprilie, pârga strugurilor are loc în luna
august, iar maturarea deplină în epoca IV-V. prezintă vigoare mare de
creştere şi cu fertilitate mai scăzută decât Pinot noir - 75-80 % lăstari fertili,
dar productivitatea mult mai mare datorită strugurilor mai mari.
Rezistenţe biologice: rezistenţă mai slabă la ger faţă de Pinot noir (-20
… -22 C), bună la secetă şi este mai rezistent la putregaiul cenuşiu, însă
este sensibil la mană.
Însuşirile agrotehnice şi tehnologice: Soiul este adaptat terenurilor
în pantă, scheletice, erodate. Se pretează la conducerea pe tulpini semiînalte
şi înalte, cordon bilateral cu tăiere în cepi sau cordiţe, sarcina de rod fiind de
18-22 ochi/mp. Tehnologic, soiul Burgund mare nu atinge nivelul lui Pinot
noir. Acumulările în zaharuri sunt mai mici 185-195 g/l, nu are capacitate de
supramaturare, în schimb conţinutul în compuşi fenolici este mai ridicat 2,7,
iar aciditatea totală uşor ridicată 5,5-6,3 g/l. Producţiile sunt mult mai mari, în
medie 12-14 t/ha, putând atinge 20 t/ha. În anii nefavorabili dă vinuri de
masă.
Variaţii şi clone: la ICVV s-au depistat în populaţia acestui soi 3
biotipuri care diferă sub aspectul formei şi mărimii strugurilor, al
productivităţii, structurii morfo-anatomice şi capacităţii de germinare a
grăunciorilor de polen.
Zonare: întâlnit mai ales în Banat şi pe terasele Dunării (Banu
Mărăcine, Halanga).
1. Care dintre soiurile de struguri pentru vinuri roșii de calitate ocupă cele
mai mari suprafeţe în ţara noastră?
Cele mai mari suprafeţe cultivate sunt cu soiurile Merlot şi Cabernet
Sauvignon.
2. Care dintre soiurile din această unitate de învățare poate da vinuri de
masă în anii nefavorabili?
Soiul Burgund mare, poate da vinuri de masă în anii nefavorabili.
1. Specificaţi rezistenţele biologice ale soiurilor roşii pentru vinuri de
calitate.
2. Enumeraţi principalele soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate.
3. Caracterizaţi pe scurt conform schemei ampelografice soiul Fetească
neagră.
4. Descrieţi biotipurile soiul Burgund mare.
91

PRODUCEREA VINURILOR AROMATE
Cuvinte cheie: soiuri, vinuri aromate, producţie, calitate
Rezumat
suprafeţe sunt ocupate cu acestea..
O importanta premisa a calitatii si originalitatii vinurilor romanesti este
cea a soiurilor care stau la baza producerii lor, asociate in sortimente potrivit
vocatiei fiecarei podgorii.
Sortimentul viticol al Romaniei pentru producerea vinurilor aromate
este foarte restrains, practice fiin format din 3 soiuri, soiuri pentru vinuri
aromate albe şi roze: Tămâioasă românească, Muscat Ottonel, Busuioacă de
Bohotin.
Pentru soiurile aromate este de remarcat prezenţa unor substanţe
volatile în pieliţă, iar materializarea acestora în vinurile obţinute este
determinată de fermentarea pe pieliţă, dar şi de alte elemente tehnologice.
10.1. Soiuri de struguri pentru vinuri albe aromate
TĂMÂIOASĂ ROMÂNEASCĂ
Sinonime - Busuioacă de Moldova, Tămâioasă albă de Drăgăşani,
Muscat Frontignan, Muscat blanc a petit grains, Rumanische
weihrauchtraube.
Origine - Provenienţa acestui soi este necunoscută, se pare că este
din vechea Eladă, cunoscut sub numele de "Anathelicon moschaton". S-a
răspândit în ţările din jurul bazinului Mării Mediterane. La noi, era cunoscut
dinainte de invazia filoxerei, astfel încât este considerat soi autohton.
Caractere ampelografice. Rozeta este uşor scămoasă, verde-
albicioasă. Vârful lăstarului este verde, uşor cafeniu, cu scame rare. Lăstarul
este verde striat, cu striuri roşietice. Inflorescenţa este cilindrică, rar aripată.
Floarea este hermafrodită normală şi prezintă adesea fenomenul de
cleistogamie. Polenul este fertil. Cârceii sunt glabri, verzi. Frunza adultă este
mijlocie, ondulată, rotunjită, de culoare verde cu liziera gălbuie, cu 3-5 lobi şi
scame rare pe partea inferioară. Sinusurile laterale superioare sunt înguste
cu lumen elipsoidal. Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră sau închis
92
cu lumen elipsoidal. Dinţii sunt caracteristici: înguşti, ascuţiţi cu laturi drepte.
Nervurile sunt de culoare verzuie. Peţiolul este verde, mai scurt decât
lungimea nervurii mediane. Strugurele este cilindro-conic, rar aripat, mijlociu
spre mare, compact. Bobul este sferic, de mărime mijlocie, colorat galben-
verzui. Miezul este crocant dar suculent şi cu aromă de muscat. Sămânţa
este mică, rotunjită, cu şalază rotundă şi rostru caracteristic lung şi ascuţit.
Însuşiri agrobiologice. Soiul Tămâioasă românească este un soi cu
vigoare mijlocie de creştere; perioada de vegetaţie mijlocie, 165-175 zile,
intră timpuriu în pârgă şi care are nevoie de resurse heliotermice bogate, de
toamne lungi şi însorite pentru a acumula lent o cantitate mare de zaharuri şi
arome în must.
Fertilitatea soiului este bună, formează între 50-55%, uneori 65%
lăstari fertili.
Este unul dintre cele mai sensibile soiuri la temperaturile scăzute din
timpul iernii (-180C...-200C) şi la secetă, motiv pentru care are o plasticitate
ecologică restrânsă, găsind cu greu condiţii pentru a-şi dezvolta potenţialul
calitativ. Este sensibil la boli dintre care amintim: mană, oidium, putregaiul
cenuşiu şi la dăunători, fiind puternic atacat de molii şi de viespi. Datorită
fenomenului de cleistogamie, meiază şi mărgeluieşte, avînd repercusiuni
asupra cantităţii producţiei.
Particularităţi agrotehnice şi tehnologice.
În plantaţiile viticole din cele patru centre viticole unde se cultivă, soiul
dă foarte bune rezultate condus pe semitulpină, păstrându-se pe butuc o
încărcătură de rod, care diferă însă cu arealul: 12-14 ochi/m2 la Drăgăşani,
22 ochi/m2 la Cotnari şi 24 ochi/m2 la Pietroasa, încărcătură repartizată atât
pe elemente lungi, cât şi pe elemente scurte. La aceeaşi încărcătură de ochi
lăsată pe bucuc, s-a observat că, producţia se dublează de la tipul de tăiere
speronat la Guyot pe semitulpină. Soiul prezintă o sensibilitate ridicată la
sulfat de cupru, astfel încât, la executarea tratamentelor se are în vedere
alegerea atentă a fungicidelor, evitându-se pe cât posibil, ca după intrarea în
pârgă să se sisteze aceste fungicide. Soiul răspunde foarte bine la aplicarea
îngrăşămintelor cu P şi K , dar şi la irigare.
Maturarea strugurilor are loc la circa trei săptămâni după soiul
Chasselas doré, când în boabe se acumulează peste 200 g/l zaharuri şi o
aciditate de 5‰.
Greutatea medie a unui strugure este de 140 grame, iar producţia
variază de la 8 t/ha la Drăgăşani, la 11 t/ha la Pietroasa. Soiul Tămâioasă
românească are un potenţial de acumulare a zaharurilor mare, putând
ajunge în anii favorabili la 260-290 g/l. Dintre lucrările şi operaţiile în verde cu
caracter special, se recomandă desfrunzitul parţial eşalonat înainte de
recoltat, care de asemenea este de preferat să se realizeze eşalonat pentru
că şi strugurii se maturează şi se supramaturează în etape.
Variaţii şi clone. Fiind un soi vechi, în cadrul populaţiei au fost
observate două biotipuri: un biotip cu boabe de mărime mijlocie şi cărnoase;
un biotip cu boabe zemoase şi mai puţin aromate.
Din cadrul populaţiei, au fost obţinute trei selecţii clonale:
- clona 36 Pietroasa omologată în anul 1982;
- clona 104 Drăgăşani omologată în anul 1982;
- clona 4 Pietroasa omologată în anul 1989.
93
Vinul de Tămâioasă românească este un vin plin de dulceaţă,
considerat un vin de desert, cu aromă de miere, a cărei aromă persistă şi se
menţine timp de 7-8 ani.
Zonare. Soiul are o plasticitate ecologică restrânsă, cultivându-se
doar în arealele de la: Pietroasa, Cotnari, Drăgăşani şi Ştefăneşti.
MUSCAT OTTONEL
Origine - Soi originar din Franţa, obţinut în anul 1852 de către Robert
Moreau, dintr-un amestec de seminţe provenite din fecundări libere. După
ultimele cercetări s-ar părea că soiul Muscat Ottonel este rezultatul hibridării
dintre Muscat de Saumur şi Chasselas doré
Caractere ampelografice. Rozeta este scămoasă, verde-roşiatică.
Vârful lăstarului este pufos, verde-gălbui. Lăstarul este scămos, verde cu
striuri roşietice. Inflorescenţa este de formă conică. Floarea este
hermafrodită normală. Polenul este fertil. Cârceii sunt verzi cu scame rare.
Frunza adultă este mijlocie, rotundă, netedă, glabră, cu 3-5 lobi de culoare
verde deschis. Marginile frunzei sunt îndreptate către faţa superioară astfel
încât formează o mică pâlnie la punctul peţiolar. Sinusurile laterale
superioare sunt destul de profunde, închise, cu lumen elipsoidal la fel ca şi
sinusul peţiolar. Nervurile sunt verzi şi prezintă peri rigizi pe partea inferioară.
Dinţii sunt mărunţi, cu marginile convexe şi mucronaţi. Peţiolul verde-roşcat
este mai scurt decât nervura mediană. Strugurele este mijlociu, de formă
conică, uneori aripat, compact. Bobul este sferic, mijlociu, cu pieliţa colorată
galben-verzui, cu multă pruină care îi imprimă o nuanţă albicioasă. Miezul
este semi-cărnos şi prezintă aromă de muscat. Sămânţa este mijlocie spre
mare, de formă ovală, cu marginea ridată, iar rostrul este evident.
Însuşiri agrobiologice.
Soiul are o perioadă de vegetaţie mijlocie, 165-175 de zile şi cerinţe
termice reduce, 2500-2900 grade C bilanţ termic activ; vigoarea de creştere
mijlocie.
Soiul Muscat Ottonel prezintă o mare plasticitate ecologică, preferă
zonele ceva mai răcoroase din Transilvania – în această zonă aciditatea
rămâne la parametri normali, iar aroma caracteristică de muscat nu se
degradează. Este un soi de vigoare mijlocie şi cu o maturare timpurie a
strugurilor (la două săptămâni după soiul Chasselas doré).
Manifestă toleranţă la ger, până la -22ºC, dar este sensibil la secetă.
Are rezistenţă şi la mucegaiul cenuşiu şi la atacul moliilor, mai ales în sudul
ţării şi în arealele mai secetoase. Fertilitatea soiului Muscat Ottonel este
bună, formează peste 75% lăstari fertili.
În ultimii ani, soiul Muscat Ottonel s-a dovedit a fi sensibil la putregaiul
acid al inflorescenţelor, manifestat prin brunificarea unor părţi a
inflorescenţelor după legarea boabelor.
Particularităţi agrotehnice.
Preferă soluri scheletice, calcaroase şi dă foarte bune rezultate pe
terenurile în pantă. Datorită vigorii de creştere, se comportă foarte bine pe
forma de conducere semiînaltă, iar în ceea ce priveşte încărcătura de ochi
medie lăsată pe m2, aceasta este de 16-20 ochi/m2 repartizată pe cordiţe sau
94
coarde de 12-14 ochi. În arealele sudice cum ar fi podgoria Murfatlar,
răspunde foarte bine la irigare prin sporuri de producţie.
Caracteristici tehnologice.
Precocitatea sau timpurietatea de maturare (epoca a III-a) a soiului
Muscat Ottonel accentuează aptitudinea mare de supramaturare a acestuia.
În mod normal, soiul acumulează 220 g/l zaharuri putând ajunge şi la 260 g/l
în anii favorabili. Greutatea medie a unui strugure este mică (65-95 grame),
dar datorită fertilităţii ridicate se obţin producţii care variază de la 8 t/ha la
Blaj, la 14 t/ha la Odobeşti.
Aciditatea mustului este cuprinsă între 4,8-5,3 ‰, cu o scădere în
arealele sudice. Datorită caracteristicilor de calitate ale bobului (miez semi-
cărnos, aromă de muscat) soiul este cunoscut ca având însuşiri mixte (soi
bun de consum în stare prospătă şi soi pentru vin).
Vinurile obţinute sunt vinuri de calitate superioară aromate, de culoare
blond-auriu, în care se simt diverse arome florale (lămâie, floare de salcâm
etc.).
Variaţii şi clone. La S.C.V.V. Blaj a fost obţinută clona Muscat Ottonel
12 Blaj, omologată în 1995, care prezintă o anumită sensibilitate la
accidentele climatice din perioada înfloritului şi are un nivel scăzut al acidităţii
la maturitatea deplină.
Zonare. Datorită plasticităţii ecologice ridicate se cultivă în aproape
toată ţara şi ocupă cea mai mare suprafaţă pentru direcţia de producţie în
care se încadrează (vinuri albe aromate de calitate superioară).
10.2. Soiuri de struguri pentru vinuri roze aromate de calitate
BUSUIOACĂ DE BOHOTIN
Sinonime - Muscat rouge de Frontignan, Muscat fioletovâi, Muscat
violet cyperius.
Origine - Se pare că provine din Grecia de unde s-a răspândit în
principalele ţări vestice ale Europei. La noi în ţară a fost descoperit şi înmulţit
în anii 1926-1928 de profesorul Hogaş în localitatea Bohotin.
deschis cu nuanţă liliachie.Vârful lăstarului este pufos, verde-gălbui. Lăstarul
este scămos, verde cu striuri roşietice. Inflorescenţa este cilindro-conică, de
mărime mijlocie. Floarea este hermafrodită normală de tipul 5. Cârceii sunt
verzi. Frunza adultă este mijlocie, cu 3-5 lobi cu scame rare pe faţa
inferioară, existente mai ales pe nervuri. Sinusurile laterale superioare sunt
înguste cu lumen elipsoidal, iar sinusul peţiolar este uneori închis prin
suprapunerea lobilor, alteori în formă de liră. Liziera este caracteristică şi
este formată din dinţi cu margini drepte, cu mucroni de culoare gălbuie.
Nervurile sunt verzi cu o coloraţie uşor roşietică spre bază, iar peţiolul este
roşietic, mai scurt decât nervura mediană. Strugurele este foarte compact,
cilindric. Bobul este sferic, mijlociu, cu pieliţa colorată violet închis cu nuanţe
vineţii, miezul crocant şi cu o aromă puternică de muscat. Sămânţa are în
medie 6 mm lungime şi 3 mm lăţime, fiind de culoare cafenie deschisă, cu
şalaza ovală, proeminentă şi rostrul subţire, retezat oblic.
95
Însuşiri agrobiologice. Soiul Busuioacă de Bohotin are cerinţe mari
faţă de factorii ecopedoclimatici, de unde rezultă şi plasticitatea sa ecologică
foarte mică, comparativ cu soiurile Tămâioasă românească şi Muscat
Ottonel. Se remarcă şi prin sensibilitate mai mare la boli şi dăunători dar şi la
intemperii, respective la grindină.
Busuioaca de Bohotin este un soi cu cerinţe şi mai restrictive faţă de
factorii ecologici. Are perioadă mijlocie de vegetaţie (170-175 zile), vigoare
mai slabă de creştere şi fertilitate mai mare (60-70% lăstari fertili).
Caracteristici agrotehnice şi tehnologice.
Soiul este adaptat condiţiilor ecoclimatice din NE Moldovei, cele mai
bune rezultate obţinându-se pe terenurile în pantă, cu expoziţie sudică,
însorite, cu fertilitate mijlocie. Se pretează la conducerea pe semitulpină,
cordon bilateral, cu tăiere în elemente mijlocii, sarcina de rod fiind de 16-18
ochi/m²
Maturitatea deplină a strugurilor are loc începând cu cea de a doua
decadă a lunii septembrie. La maturitate acumulează 185-200 g/l zaharuri,
având totuşi un potenţial de acumulare al zaharurilor mai scăzut decât soiul
Tămâioasă românească; aciditatea echilibrată, 4-5 g/l H2SO4. Faptul că este
foarte sensibil la atacul de putregaiul cenuşiu, cu greu poate fi supus
supramaturării. Soiul realizează producţii mici, 7-9 t/ha.
Acumulează şi puţine substanţe colorante, de aceea vinurile au o
culoare roşie vineţie, cu nuanţe cărămizii, aromă specifică şi zaharuri
reziduale, însă culoarea rămâne deficitară. Vinul obţinut este un vin aromat,
de culoare rubinie cu diferite nuanţe şi se încadrează atât în categoria
vinurilor de calitate superioară demi-dulci cât şi dulci.
Variaţii şi clone.
În cadrul S.C.D.V.V Pietroasa, în anul 2000, a fost omologată clona
Busuioacă de Bohotin 26 Pt., care depăşeşte populaţia printr-un spor de
producţie ridicat şi o aromă mai pregnantă de muscat.
Zonare.
Soiul se caracterizează printr-o plasticitate ecologică mică, întâlnindu-
se în cultură în trei centre viticole: Bohotin (jud. Iaşi), Huşi (jud. Vaslui) şi
Pietroasa (jud. Buzău).
1. Enumerați soiurile de struguri pentru vinuri roze aromate de calitate.
Soiuri de struguri pentru vinuri roze aromate de calitate sunt:
Busuioacă de Bohotin.
2. Care sunt biotipurile soiului Tămâioasă românească?
În cadrul populaţiei au fost observate două biotipuri: un biotip cu
boabe de mărime mijlocie şi cărnoase; un biotip cu boabe
zemoase şi mai puţin aromate.
1. Enumeraţi principalele soiuri de struguri pentru vinuri aromate.
2. Specificaţi originea soiurilor aromate.
3. Caracterizaţi pe scurt conform schemei ampelografice soiul Busuioacă
de Bohotin.
4. Care dintre soiurile enumerate are însuşiri mixte?
96
PRINCIPALELE SOIURI DE STRUGURI CREATE IN

ROMANIA PENTRU PRODUCEREA VINURILOR ALBE
Cuvinte cheie: soiuri de vin, create, vin alb, producţie, calitativă
Rezumat
Creaţiile româneşti de soiuri pentru struguri de vinuri albe este bine
reprezentată, fiind omologate 31 de soiuri de struguri pentru vinuri, din care
pentru vinuri albe, 17, astfel:
- 6 soiuri pentru vinuri albe de masă: Aromat de Iaşi, Astra, Băbească
gri, Crâmpoşie selecţionată, Mioriţa, Unirea.
-11 soiuri pentru vinuri albe de calitate: Alb aromat, Blasius, Columna,
Donaris, Furmint de Miniş, Golia, Ozana, Raluca, Selena, Şarba, Vilarom.
11.1. Soiuri de struguri create în Romania pentru vinuri albe
ALB AROMAT
Soiul a fost obtinut la Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru
Viticultura si Vinificatie Pietroasa. Este un hibrid natural al soiului Tamaioasa
romaneasca. Autori: Ispas Sofia si Gresoi Virgil.
Caracterizare:
-vigoarea butucului este mijlocie;
-floarea este hermafroditã, normalã, fiziologic si functional, soiul fiind
autofertil;
-strugurii sunt cilindro-conici, uniaxiali, de mãrime mare, având o
greutate medie de 275 g;
-bobul este mijlociu (2.8 g), sferic, cu pielita de culoare verdeãlbuie,
rumenita la soare, subtire, Pulpa este semizemoasã, suculentã, cu aroma
slaba de tamâios;
-maturarea strugurilor se realizeazã în epoca a IV-V-a.
Principalele însusiri de productie si calitate ale soiului Alb aromat în
conditiile centrului viticol Pietroasa :
Lastari fertili -62.5 %
Productia de struguri la butuc- 4.9 Kg.
Productia de struguri la hectar - 16.6 t
Greutatea strugurelui -275 g
Greutatea a 100 boabe -280 g
Continutul mustului în zahar -187 g/l
Continutul mustului în aciditate exprimata în 3.6 g/l H2SO4
97
Soiul a fost zonat în centrul viticol Pietroasa si se recomanda a fi
extins în alte areale cu conditii asemãnãtoare din podgoria Dealu Mare.
Calităţi: Aroma slabă tamiioasă.
AROMAT DE IAŞI
Soiul a fost obtinut la Statiunea de Cercetari Viti-Vinicole Iasi, prin
hibridarea libera a soiului Tamâioasa româneasca. Autori: D. Danulescu, G.
Sandu-Ville, Gh. Popescu.
Caracterizare:
- vigoarea butucului este mijlocie-mare;
- florile sunt hermafrodite, normale morfologic si functional, soiul fiind
autofertil;
- strugurii sunt de forma cilindro-conica-alungita, cu boabe putin
compacte pe ciorchine;
- bobul este rotund, zemos, de culoare galbena;
-`Intervalul maturitatii depline este cuprins între 10.VIII-30.VIII (epocile
II-III) în conditiile de la Iasi.
Principalele caracteristici agroproductive si tehnologice ale soiului
Aromat de Iasi în conditiile centrului viticol Iasi:
Lastari fertili 49 %
Productia de struguri/butuc 3.9 kg
Productia de struguri/ha 14.9 t
Greutatea strugurelui 170 g
Greutatea 100 boabe 224 g
Continutul mustului în: zahar 187 g/l; aciditate 4.4 g/l (H2SO4).
Este recomandat pentru cultura în podgoria Iaşi şi alte areale cu
condiţii asemănătoare din nord-estul Moldovei. Este un soi cu calități mixte.
Calităţi: Timpurietate
ASTRA
Soiul de a fost obtinut la SCDVV Blaj, prin hibridarea sexuată a
soiurilor: Feteasca regala x Pinot gris. Autori: Moldovan Sergiu Dan, Cristea
Stefan, Bacila Simion Alexandru.
Caracterizare:
-vigoarea soiului este mare;
-soiul are o comportare buna la ger, pierderile de ochi sunt în medie
24 % ;
-florile sunt hermafrodite, functional normale, soiul fiind autofertil;
-strugurele este cilindro-conic, uniaxial, uni- sau biaripat, de marime
de la mijlociu la mare ;
-bobul este mijlociu, sferic, cu pielita groasa, de culoare verde galbui ,
uniforma, acoperita cu un stat mijlociu de pruina, pulpa este zemoasa ;
-maturitatea strugurilor se realizeaza în epoca V-VI.
Principalele însusiri de productie si calitate ale soiului Astra în
conditiile centrului viticol Blaj :
Rezistenta la ger (ochi vii) 76 %
Lastari fertili -69 %
Productia de struguri la butuc -6.2 Kg.
Productia de struguri la hectar-25.8 t
98
Continutul mustului în zahar - 175 g/l
Continutul mustului în aciditate exprimata în H2SO4- 6.2 g/l.
Soiul este recomandat a fi extins în podgoriile Transilvaniei.
Calităţi: Rezistenta buna la seceta si ger, producţii ridicate si
constante an de an.
BÂBEASCÂ GRI
Soiul a fost obtinut la Statiunea de Cercetãri Viti-Vinicole Odobeşti,
fiind o variaţiune muguralã a soiului Bãbeascã neagrã, fixatã prin înmultire
vegetativã. A fost omologat în anul 1975. Autori : Gh.Popescu, M.Oşlobeanu,
I.Poenaru, Margarita Bãdiţescu.
Caracterizare:
-vigoarea butucului este mijlocie-mare;
-florile sunt hermafrodite, normale, morfologic si functional;
-strugurii sunt rãmurosi, cu rahisul putin flexibil;
-bobul este sferic, usor turtit, de culoare gri-fumurie, cu pruinã densã;
-intervalul maturitãţii depline a strugurilor la Odobesti este cuprins între
25.IX – 20X.
-lãstari fertili -65,6 %
- greutatea strugurelui -184 g
- greutatea a 100 boabe -231 g
Soiul a fost zonat în podgoria Odobesti si în alte areale cu conditii
asemãnãtoare din judetul Vrancea fiind destinat producerii de vinuri albe de
consum curent si distilate învechite de vin.
Calităţi: Producţie ridicatã.
BLASIUS
Soiul a fost obtinut la Statiunea de Cercetari Viti-Vinicole Blaj, prin
încrucisarea hibrizilor (Traminer x Iordana) x (Raisin de Saint-Pierre x Perla
de Csaba), fiind omologat în anul 1994. Autori: St. Cristea, S.D. Moldovan,
Al. Bacila.
Caracterizare:
- vigoarea butucului este mijlocie la fel ca martorul Feteasca regala;
- florile sunt hermafrodite, normale morfologic si functional;
- strugurii sunt mari pentru soiurile de vin, cilindro-conici si se desprind
usor de pe coarde;
- bobul este rotund acoperit cu o pruina intensa, de culoare verde-
galbui, pulpa este zemoasa si gustul franc;
-maturarea deplina a strugurilor are loc în epoca a V-a (16-30.IX).
Blasius în conditiile centrului viticol Blaj
Lastari fertile- 64%
Continutul mustului în: zahar 196 g/l; aciditate 5.8 g/l (H2SO4).
99
Calităţi: Acumulari mari de zaharuri, producţii constante an de an.
COLUMNA
Soiul a fost obtinut la Statiunea de Cercetari Viti-Vinicole Murfatlar,
prin hibridare sexuata a soiurilor Pinot gris x Grasa de Cotnari. Omologarea a
avut loc în anul 1985. Autori: A. Ionescu, M. Oslobeanu.
Caracterizare:
- vigoarea butucului este mare; creştere erectã a lastarilor .
autofertil;
- strugurii sunt semilacsi, mici ca marime, de forma cilindro-conica;
-bobul este rotund de culoare alb-verzuie sau galben-aurie, cu punct
pistilar evident si miezul suculent;
-intervalul maturitatii depline este cuprins între 16.IX -30.X în conditiile
de la Murfatlar (epoca V-a).
Columna în conditiile centrului viticol Murfatlar :
Lastari fertili - 76 %
Productia de struguri/butuc- 3.3 kg
Productia de struguri/ha -15.2 t
Greutatea strugurelui g 125
Greutatea 100 boabe g 228
Continutul mustului în: zahar 183 g/l ; aciditate 5.3 g/l (H2SO4)
Soiul a fost inclus în sortimentul podgoriei Murfatlar.
Calităţi: Creştere erectã a lastarilor.
CRÂMPOŞIE SELECŢIONATÂ
Soiul a fost obţinut la Staţiunea de Cercetãri Viti-Vinicole Drãgãşani,
prin hibridarea liberã a soiului Crâmpoşie fiind omologat în anul 1972.
Autori : Em.Popescu, M.Neagu, P.Banitã, D.Iordache, M.Mãrculescu.
Caracteristicile soiului:
- florile sunt hermafrodite, normale, morfologic si functional;
- strugurii sunt de formã cilindro-conicã sau conicã, de mãrime
mijlocie, fãrã boabe meiate sau mãrgeluite;
- bobul este de culoare galbenã , fãrã pete ruginii pe pielitã, rotund, de
mãrime micã, cu gust echilibrat;
- maturarea strugurilor are loc la Drãgãsani în epoca a VI-a (1- 15
octombrie)
Principalele caracteristici agroproductive şi tehnologice ale soiului
CRAMPOSIE SELECTIONATA în condiţiile centrului viticol Drãgãsani:
Lãstari fertili - 67,3 %
Producţia de struguri la butuc - 4,22 Kg
Producţia de struguri la ha - 16,0 t
Greutatea strugurelui – 221g
Greutatea a 100 boabe – 270 g
Continutul mustului în: zahãr 195 g/l; aciditate 4,5 g/l (H2SO4).
100
Soiul este inclus în sortimentul podgoriei Drãgãsani, înlocuind în
culturã soiul autohton Crâmpoşie.
Calităţi: lipsa meierii.
DONARIS
Soiul a fost obtinut la Statiunea de Cercetari Viti-Vinicole Greaca, prin
hibridare sexuata a soiurilor Bicane x Muscat de Hamburg. Omologarea a
avut loc în anul 1985. Autori: Gh. Gorodea, I. Boian, Zamfirita Lumânare.
Caracterizare:
- vigoarea butucului este mijlocie;
- strugurii sunt uniaxiali, conici uni sau biaripati de marime mijlocie si
cu boabe potrivit de dese;
- bobul este sferic cu pielita galben-verzuie, cu pruina densa si gustul
aroma fina de muscat;
-intervalul maturitatii depline este cuprins între 03.IX – 25.IX (epoca
IV-V);
Donaris în conditiile centrului viticol Greaca:
Lastari fertili 76%
Continutul mustului în: - zahar 194 g/l; aciditate 5.3 g/l (H2SO4).
Prin calitatile sale soiul Donaris completeaza conveierul varietal al
soiurilor cu însusiri mixte fiind destinat pentru obtinerea de vinuri superioare
semiaromate.
Este recomandat pentru plantare în podgoria Dealu Mare si podgoriile
din judetul Vrancea.
Calităţi: Potenţial ridicat in zaharuri.
FURMINT DE MINIŞ
Soiul a fost obtinut la Statiunea de Cercetari Viti-Vinicole Minis, ca o
mutanta fenotipica a soiului Furmint. Omologarea a avut loc în anul 1988.
Autori: Maria Oana, St. Popescu, S. Ciutina.
Caracterizare:
- florile sunt hermafrodite normale, soiul fiind autofertil (spre deosebire
de soiul clasic Furmint care are flori cu constitutie defectuoasa morfologic si
functional);
- strugurii sunt cilindrici, uniaxiali, uniaripati, mijlocii ca marime (191 g)
cu boabele asezate des;
- bobul este scurt eliptic, mijlociu (2.47 g) cu pielita de culoare verde-
galbuie, mijlociu pruinata, subtire, neaderenta la pulpa; pulpa este albverzuie,
zemoasa cu gust franc (neutru)
-maturarea deplina este între 16.IX - 10.X (epoca V-VI);
Furmint de Minis în conditiile centrului viticol Minis :
101
Productia de struguri/butuc -4.83 kg
Productia de struguri/ha- 22.2 t
Greutatea 100 boabe -247 g
Continutul mustului în: - zahar g/l 188; aciditate (H2SO4) g/l 5.07
Soiul poate înlocui în perspectiva soiul Furmint.
GOLIA
A fost obtinut la S.C.V.V. Iasi, prin hibridarea sexuata între soiurile
Sauvignon x Sarba. Autorii: D. Danulescu, Gh. Calistru, Doina Damian, AI.
Cracana.
Caracterizare:
- vigoarea de crestere a soiului este mijlocie;
- floarea hermafrodita, functional normala;
- productia de struguri realizata 3.65 kg/butuc,respectiv 13.8 t/ha;
-acumuleaza in medie 180 g/1 zaharuri si 5,7 g/1 aciditate totala,
exprimata in H2SO4;
- se remarca prin rezistenta genetica sporita la ger, in anii cu
temperaturi minime absolute de -20,8…..-27,7°C, a avut peste 50% muguri
viabili;
- maturitatea tehnologica a strugurilor are loc in epoca IV-V(10-20 IX);
Golia în conditiile centrului viticol Iasi :
Continutul mustului în: zahar 180 g/l; aciditate 5.7 g/l (H2SO4)
Este recomandat pentru podgoriile cu resurse termice deficitare.
MIORIŢA
Soiul a fost obtinut la Statiunea de Cercetãri Viti-Vinicole Odobesti, rin
hibridarea liberã a soiului Coarnã albã. A fost omologat în anul 1980. Autori :
Gh.Popescu, Margareta Bãditescu, N.Varga, Victoria Zaharia.
Caracterizare:
- vigoarea butucului este mijlocie spre mare;
- florile sunt hermafrodite, normale, morfologic si functional;
- strugurii sunt conici sau cilindro-conici, mari, aripati;
- bobul este oval, cu pielita groasã albã verzuie, usor auritã pe partea
expusã la soare. Este acoperit cu o pruinã groasã;
- intervalul maturitãtii depline a strugurilor la Odobesti este cuprins
între 25.IX – 10 X.
MIORITA în conditiile centrului viticol Odobesti:
Lãstari fertili -66%
Productia de struguri la butuc -5,307 Kg
Productia de struguri la ha- 20,1 t
102
Continutul mustului în: - zahãr -165 g/l; - aciditate -5,1 g/l H2SO4.
Soiul a fost zonat în podgoriile Odobesti si Cotesti fiind destinat
producerii vinurilor albe de consum curent si distilatelor învechite de calitate
superioarã.
OZANA
polenizarea libera a soiului Coarna neagra. Omologarea a avut loc în anul
1982. Autori: D. Danulescu, G. Sandu-Ville, Gh. Popescu.
Caracterizare:
- vigoarea butucului este mijlocie spre mare;
autofertil;
- strugurii sunt potrivit de desi în boabe, de forma cilindro-conica, rar
aripati bobul este rotund cu pielita de culoare galbena, zemos;
-epoca de coacere a II-a (1-15 august).
Ozana în conditiile centrului viticol Iasi:
Lastari fertili -76 %
Productia de struguri/ha -12.0 t
Continutul mustului în: zahar 200 g/l; aciditate 4.6 g/l (H2SO4)
Este introdus în cultura în podgoria Iasi si în alte areale viticole cu
conditii asemenatoare din nord-estul Moldovei.
Calităţi: Timpurietate.
RALUCA
hibridarea libera a soiului Pinot gris. Omologarea a avut loc în anul 1994.
Autori: D. Danulescu, Gh. Calistru, Doina Damian, Al. Cracana.
Caracterizare:
- strugurii sunt cilindro-conici multiaxiali si ramurosi, mici ca marime si
compacti;
- bobul este rotund, mic, cu pielita subtire, de culoare verde-galbuie
acoperit cu un strat gros de pruina, gustul este franc;
- maturarea deplina a strugurilor are loc în epoca a V-a (16 – 30.IX).
Raluca în conditiile centrului viticol Iasi:
Productia de struguri/butuc -99 kg
Productia de struguri/ha – 5,05 t
Greutatea 100 boabe - 187 g
103
Continutul mustului în: zahar -171 g/l; aciditate - 4.8 g/l H2SO4
Este recomandat pentru podgoriile cu resurse termice deficitare.
Calităţi: Productie mare si constanta.
SELENA
Soiul a fost obtinut la SCDVV Blaj, prin hibridarea sexuata a soiurilor :
(Iordana x Traminer) x (Raisin de Saint Pierre x Perla de Csaba). Autori:
Cristea Stefan, Moldovan Sergiu Dan, Bacila Simion Alexandru.
Caracterizare:
-vigoarea soiului este mijlocie ;
-soiul are o comportare buna la ger, pierderile de ochi sunt în medie
21 % ;
-florile sunt hermafrodite, functional normale, soiul fiind autofertil;
-strugurele este cilindro-conic, ramificati sau aripati, de marime
mijlocie;
-bobul este mijlociu, sferic, cu pielita groasa, de culoare verde galbui,
uniforma, acoperita cu un stat mijlociu de pruina si asezate rar pe ciorchine;
pulpa este zemoasa ;
-maturitatea strugurilor se realizeaza în epoca V;
Principalele însusiri de productie si calitate ale soiului Selena în
conditiile centrului viticol Blaj :
Rezistenta la ger (ochi vii) 79 %
Productia de struguri la butuc 4.17 Kg.
Productia de struguri la hectar 17.4 t.
Greutatea a 100 boabe 156 g
Calităţi: Productie mare si constanta, struguri mari, ramificati.
ŞARBA
Soiul a fost obtinut la Statiunea de Cercetari Viti-Vinicole Odobesti,
prin hibridarea libera a soiului Riesling italian, fiind omologat în anul 1972.
Autori: Gh. Popescu, M. Oslobeanu, I. Poenaru, Margareta Baditescu.
Caracterizare:
- strugurii sunt mijlocii si mari, aripati, tronconici cu boabe dese;
- bobul este sferic, de culoare galbena, cu pielita groasa, cu pruina
deasa, miezul zemos, aromat;
- epoca de coacere a V-a (16-30 septembrie).
Sarba în conditiile centrului viticol Odobesti :
Productia de struguri/ha- 18.8 t
Greutatea strugurelui- 180 g
Continutul mustului în: zahar 176 g/l ; aciditate 5.0 g/l (H2SO4)
104
Soiul face parte din sortimentul arealelor viticole situate în sudul
Moldovei (judetele Vrancea si Galati) fiind destinat producerii vinurilor albe de
calitate superioara, semiaromate.
UNIREA
Soiul a fost obtinut la Statiunea de Cercetãri Viti-Vinicole Iasi, prin
hibridarea soiurilor Crâmposie cu Muscat Ottonel, fiind omologat în anul
1989. Autori : Gh.Popescu, D.Dãnulescu, Al.Crãcanã, Gh.Calistru, Doina
Damian.
Caracterizare:
-vigoarea butucului este mijlocie;
-floarea este hermafroditã, normalã, soiul fiind autofertil;
-strugurii sunt cilindro-conici,uniaxiali, de mãrime mijlocie, având o
greutate medie de 281 g, cu boabe asezate des;
-bobul este mijlociu spre mare (3.45 g),sferic, cu pielita de culoare
verde-gãlbuie, pruinatã, subtire, neaderentã la pulpã. Pulpa este
semizemoasã, suculentã, cu gust de franc (neutru);
-maturarea strugurilor se realizeazã o datã cu a soiului Aligote, 16-31
IX (epoca a V-a), în conditiile centrului viticol Iasi;
UNIREA în conditiile centrului viticol Iasi:
Productia de struguri la butuc -5,52 Kg
Productia de struguri la ha -20,92 t
Continutul mustului în zaharuri- 175,1 g/l ; aciditatea mustului 6,49 g/l
(H2SO4).
Soiul Unirea urmeazã sã fie înmultit si extins în productie în podgoria
Iasi. Pentru completarea arealului se fac verificãri si în alte areale destinate
producerii vinurilor albe de consum curent (Odobesti, Bujoru etc).
VILAROM
Soiul afost obtinut la SCDVV Dragasani, prin retroincrucisarea elitei 3-
2317 [(Muscat de Hamburg x Cramposie) x Muscat Ottonel 436] cu soiul
Muscat Ottonel. Autori :.Mircea Marculescu.
Caracterizare:
-florile sunt hermafrodite, normale, morfologic si functional ;
-strugurii sunt de marime medie: cilindrici, uniaxiali,compacti ;
-bobul este rotund, de marimea mijlocie, pielita verdegalbui,pulpa
suculenta, consistenta mijlocie, gust de muscat, aroma puternică de muscat.
-are o slaba rezistenta la ger
-manifesta un potential de productivitate foarte ridicat, egaland si chiar
depasind martorul Muscat Ottonel;
-maturarea strugurilor se realizeazã în decada II – III a lunii
septembrie.
Principalele însusiri de productie si calitate ale soiului VILAROM în
conditiile centrului viticol Dragasani:
105
Productia de struguri la butuc- 2.44 Kg.
Productia de struguri la hectar -12.2 t.
Continutul mustului în zahar -220 g/l
Continutul mustului în aciditate exprimata în H2SO4 -3,8 g/l.
Soiul este recomandat a fi extins în cultura în podgoria Dragasani.
1. Cum a fost obţinut soiul Băbească gris?
Soiul Băbească gris a fost obţinut din fixarea unei mutaţii valoroase, a
soiului Băbească neagră, practice o variaţie mugurală a acestuia.
2. Care dintre aceste soiuri au însuşiri mixte?
Dintre soiurile amintite mai sus, două dintre acestea prezintă însuşiri
mixte şi anume: Aromat de Iaşi (obţinut din fecundarea liberă a soiului
Tămâioasă românească) şi Donaris (Bicane x Muscat de Hamburg.)
1. Enumeraţi principalele soiuri de struguri pentru vinuri create în
Romania.
2. Specificaţi soiurile româneşti pentru producerea vinurilor albe cu
maturitate timpurie.
3. Enumeraţi soiurile româneşti pentru producerea vinurilor albe
aromate?
4. Care este soiul cel mai rezistent la ger?
5. Cum a fost obţinut soiul Babească gri, dar soiul Furmint?
106
PRINCIPALELE SOIURI DE STRUGURI CREATE IN

ROMANIA PENTRU PRODUCEREA VINURILOR ROŞII
Cuvinte cheie: soiuri de vin, roşii, producţie, de masă, de calitate
Rezumat
Creaţiile româneşti de soiuri pentru struguri de vinuri este bine
reprezentată, fiind omologate 31 de soiuri de struguri pentru vinuri, din care
pentru vinuri roşii, 14, astfel:
- 8 soiuri pentru vinuri roşii de masă: Amurg, Arcaş, Balada, Codană,
Cristina, Haiduc, Pandur, Şirian
-6 soiuri pentru vinuri roşii de calitate: Alutus, Olivia, Mamaia, Negru
aromat, Negru de Drăgăşani, Novac.
12.1. Soiuri de struguri create în Romania pentru vinuri roşii
ALUTUS
Soiul a fost obţinut la S.C.V.V. Drăgăşani prin hibridarea sexuată a
soiurilor Băbeacă neagră şi Saperavi şi a fost omologat în anul 2003. Autor:
Mircea Mărculescu.
Caracteristici: Floarea este hermafrodită normală. Frunza adultă este
mică-mijlocie, întreagă sau trilobată, cuneiformă, cu scame rare pe partea
inferioară. Strugurele este uniaxial, biaripat, semicompact. Bobul este mic,
sferic, cu pieliţa de grosime mijlocie colorată negru-albăstrui, miez zemos,
nearomat şi incolor.
Soiul se caracterizează prin vigoare mijlocie şi o bună comportare la
ger, fertilitate bună, 65-70% lăstari fertili. Alutus îşi maturează strugurii în a
doua jumătate a lunii septembrie (epoca V-a) şi are un potenţial ridicat de
acumulare a zaharurilor, 185-230 g/l şi o aciditate totală de 4,4-5,7 g/l.
Soiul Alutus îmbogăţeşte sortimentul de soiuri pentru vinuri roşii de
calitate în podgoriile Drăgăşani şi Sâmbureşti.
AMURG
Soiul a fost creat la S.C.V.V. Blaj prin hibridarea sexuată intraspecifică
între soiurile Muscat de Hamburg şi Cabernet Sauvignon de către Csavossy
Gh. şi omologat în anul 1989.
rotundă, mare, cu 3-5 lobi, slab scămoasă pe faţa inferioară. Strugurele este
de mărime mijlocie, cilindro-conic, aripat, compact. Bobul este ovoidal, uşor
alungit, de culoare roşie-albăstrie şi are miez zemos.
Soi de vigoare mijlocie spre mare, cu maturarea strugurilor în epoca a
V-a.
Fertilitatea soiului este mijlocie, 34% lăstari fertili.
107
Greutatea medie a unui strugure este de 260g, greutatea a 100 de
boabe este cuprinsă de 261 g; potenţialul de acumulare a zaharurilor este de
183g/l, cu o aciditate a mustului de 5,1‰.
Producţia de struguri obţinută este în medie de 18t/ha, din care se
obţine un vin care se poate folosi şi ca materie primă pentru vinuri spumante
de culoare roz.
Calităţi: Producţie mare, constantă şi prezintă rezistenţă bună la boli şi
ger.
ARCAŞ
Origine - A fost creat la S.C.V.V. Iaşi prin hibridarea sexuată între
soiurile Cabernet Sauvignon şi Băbească neagră de către un colectiv de
cercetători condus de Vârnă P., şi a fost omologat în 1985.
Caracteristici: Floarea este hermafrodită funcţional normală. Frunza
adultă este mijlocie ca mărime, pentalobată şi uneori septalobată, glabră.
Sinusurile laterale superioare sunt închise, adesea cu pinteni în lumen
(caracter luat de la Băbească neagră). Strugurele este mic, de formă conică,
lax. Bobul este mic, sferic,cu pieliţa colorată roşu închis.
Soiul Arcaş are o vigoare medie de creştere şi îşi maturează strugurii
în epoca V-a. Manifestă toleranţă la temperaturile scăzute din timpul iernii,
până la minus 22°C.
Fertilitatea este bună, formează un procent de 58-77% lăstari fertile.
Greutatea medie a unui strugure - 100-185 g, greutatea a 100 de
boabe este cuprinsă între 100-120g, iar potenţialul de acumulare a
zaharurilor este de 170g/l, însoţite de o aciditate a mustului de 5,6‰.
Producţia de struguri obţinută este mică, în jur de 6t/ha, din care se obţine un
vin roşu de masă.
Calităţi: Producţie constantă şi o rezistenţă mai bună la putregaiul
cenuşiu comparativ cu genitorii.
BALADA
Soiul a fost creat prin hibridare sexuată din soiurile Băbească neagră x
Pinot noir la S.C.V.V. Odobeşti, de către Margareta Bădiţescu, Varga N.,
Zaharia Victoria, Coman Gh., a fost omologat în 1994.
Caracteristici: Floarea este hermafrodită funcţional normală.
Strugurele este mijlociu, uşor aripat, conic, de compactitate medie. Bobul
este mic, sferic, cu pieliţa de culoare neagră, de grosime mijlocie şi cu miez
suculent.
Soiul are vigoare mijlocie de creştere, perioada de vegetaţie este de
150-170 de zile şi îşi maturează strugurii în epocile a V – VI. Fertilitatea
soiului este bună.
Greutatea medie a unui strugure între 150 g la Odobeşti, 205 g la
Ştefăneşti, greutatea a 100 de boabe variază de asemenea între 170 -180 g,
potenţial de acumulare a zaharurilor este între 201 - 206g/l, cu o aciditate a
mustului de 5,6‰ – 6,3‰.
Producţia de struguri obţinută este mare, 15-16t/ha, din care se obţine
un vin roşu de masă şi în unii ani vinuri de calitate .
Calităţi: Producţie constantă şi ridicată.
108
CODANĂ
Soi obţinut la S.C.V.V. Odobeşti prin hibridare sexuată între Băbească
neagră şi Fetească neagră de un colectiv condus de Popescu Gh. şi
omologat în anul 1975.
adultă este de mărime mijlocie, pentalobată, uşor scămoasă, iar pe partea
inferioară prezintă smocuri de peri rigizi pe nervuri. Ca şi particularitate, în
lumenul sinusurilor laterale sau în cel peţiolar se întâlneşte câte un dinte,
caracter preluat de la genitorul, Băbească neagră.
Strugurele este de mărime mijlocie, de formă conică, cu primele
ramificaţii mai bine dezvoltate, compact. Bobul este sferic sau uşor discoidal,
mijlociu ca mărime, cu pieliţa groasă, colorată roşu închis.
Soiul are vigoare mare de creştere, cu maturarea strugurilor în epoca
a VI-a. Are toleranţă mare la ger (până la minus 24ºC. Fertilitatea soiului este
bună, peste 60% lăstari fertile. Productivitatea ridicată şi randamentul ridicat
în must sunt tot două caracteristici pe care le-a preluat de la Băbească
neagră. Cu soiul Fetească neagră se aseamănă prin timpurietate şi toleranţă
bună la principalele boli criptogamice.
Greutatea medie a unui strugure între 132 g la Odobeşti, 170g la
Bucureşti, greutatea a 100 de boabe între 163 -280 g, iar acumulările în
zaharuri sunt de 175-182g/l, cu o aciditate a mustului de 5,9‰ – 6,1‰.
Producţia de struguri obţinută este mare, 12-20 t/ha, din care se obţine un vin
roşu de masă
Calităţi: Producţia obţinută se remarcă prin constanţă şi prin cantitate.
CRISTINA
A fost creat la S.C.V.V. Murfatlar prin hibridarea sexuată a soiurilor:
Chardonnay şi Băbească neagră, de către Ionescu A. şi Oşlobeanu M. şi
omologat în 1993.
de mărime mijlocie, cuneiformă, pentalobată. Strugurele este uniaxial,
cilindro-conic, uneori aripat, de mărime mică-mijlocie şi de compactitate
medie. Bobul este sferic, mic-mijlociu, cu pieliţa colorată roşie-violet
(culoarea fiind neuniformă), groasă, cu punct pistilar aparent, miez zemos,
necolorat.
Soi de vigoare mijlocie, cu maturare în epoca a V-a. Manifestă
toleranţă la temperaturile scăzute din timpul iernii, până la minus 22°C.
Mărgeluieşte destul de mult, aproximativ -20% din totalul boabelor normale.
Fertilitatea soiului este mijlocie, peste 58% lăstari fertili,
Greutatea medie a unui strugure- 176 g (V. Călugărească) - 191g
(Murfatlar); greutatea a 100 de boabe este între 151-154g,
Potenţialul de acumulare a zaharurilor este de 196g/l; aciditatea
mustului de 5,8‰.
Producţia de struguri obţinută este în medie de 12-15t/ha, din care se
obţine un vin roşu de masă, uneori vinuri de calitate superioară (12,2% vol.
alcool) .
109
Calităţi: Producţie mare şi de calitate, dar sensibil la făinare.
HAIDUC
Soiul a fost obţinut la Universitatea Agronomică din Craiova de către
prof. Zăvoi Aurel şi prof. Gheorghiţă M., prin hibridare sexuată între soiurile
Roşioară şi Cabernet Sauvignon şi a fost omologat în anul 1988.
adultă este de mărime mijlocie, pentalobată, de culoare verde închis,
scămoasă, cu peri scurţi pe nervuri. Lăstarii au creştere erectă. Strugurele
este cilindro-conic, aripat, compact. Bobul este mic, troncovoidal, cu pieliţa
colorată negru-albăstrui şi cu miez zemos, slab colorat.
Soiul are vigoare mijlocie de creştere; se maturează în epoca V-a.
Fertilitatea soiului este bună.
Greutatea medie a unui strugure-113 g Sâmbureşti, 180 g la
Bucureşti; greutatea a 100 de boabe variază între 150 -152g, iar cantitatea
de zaharuri acumulată între 184-193g/l, însoţite de o aciditate a mustului de
4,0‰ – 5,4‰.
Producţia de struguri obţinută este mare, 24 t/ha, din care se obţine un
vin de masă, cu o tărie alcoolică de 10,6% vol. alcool şi o intensitate
colorantă ridicată.
A fost introdus în sortimentul din zona nisipurilor din sudul Olteniei
(date I.S.T.I.S.).
Calităţi: Producţie mare şi constantă. Are o rezistenţă bună la ger şi
prezintă o creştere erectă a lăstarilor.
MAMAIA
Soiul a fost obţinut la S.C.V.V. Murfatlar prin hibridarea intraspecifică
între Merlot şi (Băbească neagră x Muscat Ottonel), de către Ionescu A. şi
Oşlobeanu M. şi a fost omologat în anul 1991.
glabră, cu peri erecţi pe nervuri, mijlocie, pentagonală şi pentalobată, de
culoare verde închis. Strugurele este mic spre mijlociu, cilindro-conic,
compact. Bobul este mic, sferic, cu pieliţa de grosime mijlocie, colorat roşu-
violet, cu miez zemos, necolorat, gust franc.
Soiul Mamaia are o vigoare mijlocie - mare de creştere, cu maturarea
strugurilor în epoca a V-a.
Fertilitatea soiului este bună, 60% lăstari fertili.
Greutatea medie a unui strugure este de 135g la Murfatlar, 193g la
Valea Călugărească, greutatea a 100 de boabe nu depăşeşte 213g;
acumulările în zaharuri - 194/l, cu o aciditate a mustului de 4,4‰ – 4,7 ‰.
Producţia de struguri - 13t/ha. În anii favorabili se obţin vinuri de
calitate superioară (14,6% vol. alcool). Poate fi utilizat ca materie primă în
obţinerea vermuturilor.
Calităţi: Soi pentru vinuri aromate cu producţii ridicate, dar sensibil la
făinare.
NEGRU AROMAT
110
Soiul a fost omologat de I.C.V.V. Valea Călugărească în anul 1987 şi
a fost obţinut de un colectiv sub conducerea acad. Gherasim
Constantinescu, din fecundarea liberă a soiului Cabernet Sauvignon.
de mărime mijlocie, pentalobată, cu profil revolut. Strugurele este mic,
compact, uniaxial, cilindric, uniaripat, de compactitate mare. Boabele sunt
neuniforme ca mărime, mici, sferice. Pieliţa este groasă, rezistentă, colorată
roşu-violaceu, iar miezul este zemos, necolorat, cu aromă specifică.
Soiul are vigoare mijlocie de creştere şi îşi maturează strugurii în
epoca a VI-a. Are o fertilitate mijlocie, 60% lăstari fertili.
Greutatea medie a unui strugure este de 136g, la Valea
Călugărească, 155 g la Bucureşti, greutatea a 100 de boabe - 152 -160g;
acumulările în zaharuri - 207-220g/l, cu o aciditate a mustului -4,5‰ – 4,8‰.
Producţia de struguri obţinută este destul de ridicată pentru categoria
din care face parte soiul (vinuri de calitate superioară) din care se obţine un
vin roşu de calitate, aromat, demidulce sau dulce.
Calităţi: Producţie ridicată, de calitate care permite obţinerea unor
vinuri intens colorate.
NEGRU DE DRĂGĂŞANI
Origine - Soiul a fost obţinut la S.C.V.V. Drăgăşani prin hibridarea
sexuată a soiurilor Negru vârtos şi Saperavi şi a fost omologat în anul 1993.
Autori: Mircea Mărculescu şi Mircea Vlădăşel.
mijlocie, pentalobată, scămoasă, gofrată, cu profil involut. Strugurele este
uniaxial, bi sau triaripat, gros la bază, mijlociu ca mărime, semicompact.
Bobul este mijlociu, sferic, cu pieliţa de grosime mijlocie colorată negru-
albăstrui, miez zemos, nearomat şi incolor.
Soi de vigoare mijlocie, cu maturarea strugurilor în epoca a V-a.
Fertilitatea soiului este bună, 65-75% lăstari fertili.
boabe este cuprinsă între 129-152g; potenţialul de acumulare a zaharurilor
între 195 -199 g/l, cu o aciditate a mustului de 4,7‰.
Producţia de struguri - 11-15t/ha
Calităţi: Producţie relativ ridicată şi constantă, cu un conţinut ridicat în
polifenoli.
NOVAC
A fost obţinut la S.C.V.V. Drăgăşani prin hibridare sexuată între
soiurile Negru vârtos şi Saperavi şi a fost omologat în anul 1987; autor: M.
Mărculescu.
glabră, de mărime mijlocie, pentalobată.
Strugurele este mijlociu spre mare, conic, compact, cu bobul mijlociu
ca mărime, obovoidal, clorat negru-albăstrui şi cu gust ierbos.
Soi de vigoare mare, cu maturarea strugurilor în epoca a V-a.
Manifestă toleranţă mijlocie la ger (rezistă la -22°C), are o rezistenţă destul
de bună la bolile criptogamice.
Fertilitatea soiului este mijlocie, 57% lăstari fertili.
111
boabe - 210-264g, conţinutul în zaharuri este cuprins între 212-215 g/l cu o
aciditate a mustului de 5,2‰-5,8 ‰.
Producţia de struguri obţinută este mare -13 t/ha la Valea
Călugărească, 17 t/ha la Bucureşti şi 24 t/ha la Drăgăşani.
Calităţi: Producţie constantă şi ridicată şi coloraţie intensă a vinului.
OLIVIA
A fost creat la S.C.V.V. Valea Călugărească, prin hibridarea sexuată
dintre elita (Băbească neagră x Pinot noir) x Pinot noir de către Valeria
Culcea şi colab. şi omologat în anul 2003.
Caracteristici:
Floarea este hermafrodită normală.
Frunza adultă este de mărime mijlocie spre mare, uşor cuneiformă. Pe
faţa superioară este colorat verde verde clar, iar pe faţa inferioară este slab
scămoasă.
Strugurele este uniaxial, cilindro-conic, uneori aripat, de mărime mică-
mijlocie, de compactitate medie. Bobul este mic, sferic, cu pieliţa groasă, de
culoare neagră azurie, cu miez zemos, necolorat.
Soi de vigoare mijlocie, cu maturare în epoca a V-a, în ultima parte a
lunii septembrie.
Este un soi puternic atacat de făinare.
Fertilitatea soiului este bună, 65-75% lăstari fertili.
Recomandat în completarea sortimentului pentru vinuri roşii de calitate
în podgoriile Dealu Mare şi Ştefăneşti - Argeş.
PANDUR
Origine - Soiul a fost obţinut de către prof. Zăvoi Aurel prin hibridarea
sexuată a soiurilor Roşioară x Cabernet Sauvignon la Universitatea
Agronomică din Craiova şi a fost omologat în anul 1988.
Caracteristici: Floarea este hermafrodită normală.
Frunza adultă este de mărime mijlocie, pentalobată, cu contur
pentagonal.
Strugurele este uniaxial, de formă cilindro-conică, de compactitate
medie. Bobul este mic, ovoid, de culoare neagră-albăstruie.
Soiul Pandur are o vigoare mijlocie - mare de creştere, cu maturarea
strugurilor în epoca a V-a. Are o toleranţă bună la ger (până la minus 24ºC),
rezistă bine la secetă şi la boli, din care amintim: foarte bună rezistenţă la
putregaiul cenuşiu şi bună la mană şi făinare.
Fertilitatea soiului este bună.
Greutatea medie a unui strugure este de 103g, greutatea a 100 de
boabe variază între 146 -164g.
Conţinutul în zaharuri între 178-205g/l, cu o aciditate a mustului de
4,6‰ – 6,4‰.
Producţia de struguri obţinută este mare, 20 t/ha, din care se obţine un
vin roşu de masă.
Calităţi: producţie mare şi constantă şi o rezistenţă bună la ger şi la
putregaiul cenuşiu.
112
ŞIRIAN
A fost obţinut prin hibridarea sexuată dintre soiurile Roz de Miniş şi
Alicante Bouschet, la SCDVV Miniş, autori Duma M. şi colab. şi a fost
omologat în anul 2006.
Caracteristici:
Floarea este hermafrodită normală.
Frunza adultă este de mărime mijlocie, pentalobată, cu contur
pentagonal, cu peri scurţi pe partea inferioară a limbului.
Strugurele este uniaxial, conic, foarte compact. Bobul este mic, sferic,
de culoare negru-violaceu, acoperit cu un strat gros de pruină, cu pulpa
colorată şi zemoasă, cu gust plăcut.
Soi de vigoare mijlocie, care îşi maturează strugurii în epoca a V-a.
Are o ferilitate bună, 65% lăstari fertile.
Producţiile obţinute sunt mijlocii, 12-16t/ha, cu acumulări în zaharuri
de 180-200 g/l.
Soiul este recomandat pentru diversificarea sortimentului din
principalele centre viticole ale Regiunii viticole a Dealurilor Banatului.
1. Enumeraţi principalele soiuri de struguri pentru vinuri roşii de masă
create în Romania.
Soiurile noi obţinute în România pentru vinuri roşii de masă, sunt:
Arcaş, Balada, Codană, Cristina, Haiduc, Pandur, Şirian.
2. Precizaţi care dintre soiuri roșii de calitate create in România au cel
mai mare potenţial de acumulare a substanţelor colorante?
Cele mai mari acumulări de substanţe colorante (polifenoli) le
înregistrează soiurile Negru aromat, Negru de Drăgăşani, Novac.
1. Enumeraţi principalele soiuri de struguri pentru vinuri roşii de
calitate create în Romania.
2. Care dintre soiurile amintite are cel mai mare potenţial de
acumulare în zaharuri?
3. Care sunt calităţile soiurilor Mamaia şi Haiduc?
4. Defectele soiurilor Olivia şi Cristina?
113
HIBRIZII DIRECT PRODUCÃTORI
Cuvinte cheie: hibrizi, direct producători,clasificare, particularităţi
Rezumat
Hibrizii direct producători fac parte din categoria viţelor roditoare şi
poartă această denumire deoarece sunt rezultatul încrucişării speciilor de viţe
americane (Vitis riparia, Vitis labrusca, Vitis aestivalis etc.) cu soiurile de viţă
europeană (Vitis vinifera) şi pot fi cultivaţi direct pe rădăcini proprii.
13.1. Consideraţii generale
Hibrizii direct producători (H.P.D) fac parte din categoria viţelor

roditoare şi poartă această denumire deoarece sunt rezultatul încrucişării
speciilor de viţe americane (Vitis riparia, Vitis labrusca, Vitis aestivalis etc.)
cu soiurile de viţă europeană (Vitis vinifera) şi pot fi cultivaţi direct pe rădăcini
proprii, fără a fi altoiţi.
Din punct de vedere tehnologic, valoarea hibrizilor direct producători
este mai scăzută decât a viţelor nobile europene; producţiile sunt mai mici,
acumulează mai puţin zahăr, au gust neplăcut (foxat), iar vinurile rezultate
sunt inferioare calitativ.
În Europa, primii hibrizii au fost aduşi la sfarşitul sec. al XIX-lea din
America, ca măsură de refacere a plantaţiilor distruse de filoxeră.
În România, HPD au pătruns odată cu importul de viţe portaltoi din
Franţa, 1888-1890. Începând cu anul 1909, odată cu înfiinţarea pepinierelor
viticole, HPD s-au extins foarte mult în cultură, astfe încat suprafaţa ocupată
cu ei era egală sau o depăşea pe cea a soiurilor nobile, ca urmare au fost
necesare măsuri ferme pentru restrângerea suprafeţei ocupate cu hibrizi
producători: Legea apărării viticulturii, 1936 - care interzicea cultura hibrizilor
direct producători; Legea privind defrişarea hibrizilor direct producători din
1941; lucrările de raionare a viticulturii din 1954-1962. Colectivizarea şi
măsurile juridice dezastruoase luate au făcut ca ţăranii pentru apărarea micii
proprietăţi au preferat să cultive viţă de vie, în special hibrizii direct
producători, crezându-se că acestea nu se vor colectiviza. Astfel, suprafeţele
ocupate cu hibrizi direct producători a ajuns la 64% în anul 1960.
Odată cu extinderea proprietăţii statului, suprafeţele cu hibrizi direct
producători au scăzut, ajungându-se în anul 1990 să fie de doar 28% din
suprafaţa ocupată cu vii pe rod.
Aplicarea Legii 18/1991 şi restituirea proprietăţii terenurilor agricole
vechilor proprietari, fără mijloace materiale şi financiare, a făcut ca noile
114
plantaţii viticole să fie înfiinţate cu hibrizi direct producători, ajungând în 1998
la 44%. În anul 2002 din totalul suprafeţelor viticole pe rod (242 700 ha),
hibrizii direct producători ocupau 50,4%, adică 122471 ha.
Intrarea în UE şi pretenţiile consumatorilor din punct de vedere
calitativ prevede ca suprafeţele ocupate cu HPD să se diminueze până la cca
36%.
13. 2. Clasificarea hibrizilor direct producători
După originea genetică:

- hibrizi direct producători vechi americani;
- hibrizi direct producători vechi europeni;
- hibrizi direct producători actuali înnobilaţi (soiuri cu rezistenţă
biologică complexă)
Hibrizii vechi americani s-au format în America, prin hibridare
naturală între speciile de viţe roditoare autohtone (Vitis labrusca, Vitis
aestivalis, Vitis cinereae) sau din încrucişarea viţelor americane cu cele
europene. Aceştia au fost aduşi în Europa în perioada filoxerică, mulţi
cultivându-se şi astăzi: Isabelle (Căpşunică), Noah (Fragă albă), Othello
(Fragă neagră), Delaware (Delavară), Lidia, Herbmont, Jacquez, Concord
etc.
Principalele caracteristici ale acestora: rezistenţă bună la filoxeră, la
boli şi ger, au maturare timpurie a strugurilor, au însă producţii mici, strugurii
au gust foxat, vinurile sunt slab calitative.
Hibrizii vechi europeni s-au obţinut ulterior în Europa, în perioada
postfiloxerică, din încrucişarea soiurilor de viţă roditoare europeană cu viţele
americane folosite ca portaltoi (Vitis riparia, rupestris, berlandieri) sau cu
hibrizii vechi americani. Scopul acestor încrucişări a fost obţinerea de soiuri
la care calitatea strugurilor şi a vinului să fie la nivelul soiurilor de viţă de vie
europene. Cele mai valoroase creaţii sunt ale francezilor: Couderc, Seibel,
Terras, Castel, Baco şi alţii. La noi, cei mai cunoscuţi sunt cei care aparţin lui
Terras (Poamă tirază), a lui Seibel (Zaibăr) şi ai lui Couderc (Poamă).
Aceşti hibrizi au următoarele caracteristici biologice şi tehnologice:
rezistenţă mijlocie la filoxeră şi ger comparativ cu cei americani, absenţa
gustului foxat, producţii mici de struguri şi acumulări reduse de zahăr. Se
cultivă în sudul ţării, la câmpie.
Hibrizii actuali înnobilaţi au apărut după 1930, dar mai mult în
ultimele decenii. Ei au origine complexă (polihibrizi), fiind rezultatul
încrucişărilor şi reîncrucişărilor dintre hibrizii vechi americani sau europeni cu
soiurile de viţă roditoare (Vitis vinifera). Scopul urmărit a fost de a obţine
reprezentanţi cu producţii superioare celor vechi, iar calitatea cât mai
apropiată de cea a soiurilor vinifera, cu rezistenţe biologice ridicate la ger,
filoxeră şi boli criptogamice.
Creaţiile care s-au impus au fost:
➢ creaţiile Seyve-Villard din Franţa;
➢ Brumăriu, Purpuriu, Radameş, Andrevit, Valeria, Admira,
Argessis – România;
115
➢ Perla de Zala, Muscat de Pölöskey - Ungaria,
➢ Moldova, Frumoasă albă, Flacăra, Viorica, Luminiţa- R.
Moldova.
Aceşti hibrizi direct producători işi maturează strugurii în epocile II-VII,
dar majoritatea sunt tardive. Producţiile sunt între 15-20 t/ha, acumulează
mai mult zahăr, strugurii nu au gust foxat. Din punct de vedere al
rezistenţelor biologice, infuzia însuşirilor moştenite de la Vitis vinifera a
determinat scăderea rezistenţei la filoxeră, astfel necesită altoire, a diminuat
rezistenţele faţă de agenţii patogeni, unii dintre ei necesitând 2-3 tratamente
împotriva bolilor criptogamice (Frumoasă albă, Perla de Zala, Valerien).
Cu toate acestea cultura este economică şi avantajoasă datorită
aspectelor:
- nu necesită protejare peste iarnă;
- se pot conduce în forme semiînalte şi înalte;
- tratamentele fitosanitare sunt reduse;
- producţiile sunt mari şi relativ de calitate;
- valorifică bine terenurile improprii viţelor altoite nobile.
Toate acestea au făcut ca suprafeţele cultivate cu ei să crească, fiind
avizaţi la înmulţire pentru gospodăriile populaţiei, pentru plantaţii artizanale.
13.3. Caracteristicile biologice şi tehnologice ale hibrizilor direct

producători
Hibrizii direct producători se caracterizează prin:

➢ rezistenţă la filoxeră, ger şi boli criptogamice (mană);
➢ au vigoare mare de creştere;
Hibrizii încrucişaţi cu Vitis labrusca sunt mai rezistenţi la temperaturile
scăzute, ca şi o parte dintre cei înnobilaţi la care pierderile de ochi se
situează între 0-20%.
Datorită rezistenţei la filoxeră se înmulţesc prin butaşi simpli
înrădăcinaţi sau neînrădăcinaţi, fapt ce a permis răspândirea rapidă în
cultură.
Hibrizii direct producători înnobilaţi (Perla de Zala, Brumăriu,
Moldova) datorită slabei rezistenţe la filoxeră necesită altoirea. Alţii manifestă
sensibilitate la atacul filoxerei, forma galicola (Garonnet), iar rezistenţa la
Cochylis şi Eudemis este superioară faţă de cea a soiurilor europene.
Datorită rezistenţei la bolile criptogamice cultura lor este economică,
deoarece nu necesită aplicarea de tratamente fitosanitare, excepţie fac
hibrizii înnobilaţi care necesită 2-3 tratamente, mai ales împotriva manei şi
făinării.
Fertilitatea hibrizilor direct producători este superioară majorităţii
soiurilor europene, prezentând peste 90% lăstari fertili, cu 2-3 inflorescenţe
pe lăstar, dar productivitatea rămâne scăzută. Excepţie fac hibrizii înnobilaţi
care au struguri mijlocii sau mari, având producţii de 15-25 t/ha.
Din punct de vedere tehnologic acumulează mai puţin zahăr,
aciditatea musturilor este excesivă sau deficitară; soiurile negre au mustul
colorat intens şi acumulează în pieliţa boabelor cantităţi mari de substanţe
116
diglucozidice (malvidină), astfel că vinurile nu rezistă la păstrare şi depun
uşor culoarea. Datorită pieliţei groase şi pulpei semicărnoase, randamentul la
prelucrare este scăzut, 60-65%.
Vinurile rezultate au tărie alcoolică scăzută 8-9% volum alcool, sunt
alb extractive, cu un conţinut ridicat în alcool metilic.
Hibrizii înnobilaţi au însuşiri tehnologice apropiate de cele europene:
acumulează 180-190 g/l zaharuri, strugurii nu au gust foxat, au conţinut mic
de substanţe diglucozidice, iar vinurile sunt apropiate calitativ de cele
rezultate din soiurile europene.
Hibrizii cu însuşiri specifice soiurilor de masă sunt mai puţini şi inferiori
calitativ soiurilor provenite din Vitis vinifera (defectele: grosimea pieliţei,
gustul foxat, compactitatea strugurilor, maturarea tarzie). În schimb se
remarcă hibrizii înnobilaţi cu caracteristici specifice soiurilor de masă: Dattier
de Saint Vallier, Muscat de Poloskey, Moldova etc.
13.4. Particularităţi de cultură ale hibrizilor direct producători
Dintre acestea amintim :

- Distanţele de plantare sunt mici: 1,2-1,0/1,0 m, astfel densităţile
sunt de 8000-10000 butuci /ha;
- Conducerea viţelor se face în formă joasă, cu braţe scurte de 60 cm,
mijloacele de susţinere sunt aracii sau fără mijloace de susţinere, caz în care
la tăiere se lasă cepi de rod de 2-3 ochi, iar lăstarii se leagă deasupra
butucului.
- Particularitatea lor de cultură este că rodesc pe lemn de 1 an
indiferent pe ce lemn este amplasat, motiv pentru care tăierile sunt foarte
simple (scurtarea coardelor de 1 an normal dezvoltate, în cepi, cordiţe sau
coarde de rod). Odată cu tăierea de rodire se face şi toaleta butucului
(eliminearea lemnului uscat, a coardelor nedezvoltate normal, braţele
epuizate), de asemenea butucii se copcesc (eliminarea rădăcinilor
superficiale).
- Hibrizii înnobilaţi sunt mai viguroşi şi se conduc pe tulpini sau
semitulpini, cordon uni sau bilateral, cu tăiere în elemente scurte de rod (cepi
de 2-3 ochi) sau cordiţe de 4-6 ochi; distanţele de plantare 1,5-1,8/1,3 m sau
2-2,2/1,2-1,4 m, iar sistemul de susţinere este reprezentat prin spalier vertical
înalt de 1,7-2,0 m cu 3 rânduri de sârme duble.
- Se recomandă fertilizarea hibrizilor direct producători cu doze
moderate de gunoi de grajd bine descompus, compost din gospodăriile
populaţiei sau cu îngrăşăminte minerale N50P100K100.
- Protectia fitosanitară este foarte economică, deoarece ei sunt
rezistenţi la boli şi dăunători, cu exceptia câtorva (Purpuriu, Perla de Zala
etc.) care necesita 2-3 tratamente pentru mană şi făinare, în anii cu condiţii
favorabile evoluţiei agenţilor patogeni;
- Lucrările agrotehnice de întreţinere a solului (arătura de toamnă,
afânarea solului, erbicidare) se efectuează asemănător cu cele din plantaţiile
nobile.
117
1. Care sunt principalele grupe de hibrizi direct producători rezultate în
urma clasificării acestora după originea genetică?
După originea genetică: hibrizi direct producători vechi americani;
hibrizi direct producători vechi europeni; hibrizi direct producători
actuali înnobilaţi (soiuri cu rezistenţă biologică complexă)
2. Cum este fertilitatea la hibrizii direct producători, dar productivitatea?
Fertilitatea hibrizilor direct producători este superioară majorităţii
soiurilor europene, prezentând peste 90% lăstari fertili, cu 2-3
inflorescenţe pe lăstar, dar productivitatea rămâne scăzută.
1. Cum au apărut hibrizii direct producători?

2. Clasificarea hibrizilor direct producători, scurtă caracterizare a
fiecărei clase.
3. Care sunt caracteristicile biologice şi tehnologice ale HPD?
4. Precizaţi particularităţile de cultură ale hibrizilor direct producători.
118
PRINCIPALII HIBRIZI DIRECT PRODUCÃTORI
Cuvinte cheie: hibrizi, direct producători, americani, europeni,

înnobilaţi
Rezumat
Principalii hibrizi direct producători sunt: hibrizii americani (Isabelle,
Noah, Delaware, Othello); hibrizi europeni (Terras 20, Seibel 1, Seibel 1000
etc.) şi hibrizii înnobilaţi (soiuri cu rezistenţă biologică complexă: colecţia SV,
Brumăriu, Chambourcine, Purpuriu, Radameş, Andrevit, Valeria, Admire,
Argessis, Vlad, Rosina, Rubin, Perla de Zala, Muscat de Poloskey, Moldova,
Frumoasă albă ).
14.1. Hibrizii americani
ISABELLA - Căpşunică, Izabelă

Este un hibrid natural obşinut din Vitis labrusca.
Prezintă strugurii de dimensiuni mijlocii, aspectuoşi, de formă cilindro-
conică, cu boabe mijlocii ca mărime, aşezate potrivit de des pe ciochine,
sferice, de culoare roşie violacee, acoperite cu un strat gros de pruină şi cu
gust puternic foxat.
Producţii mici, de 5-6 t/ha, cu maturare în epoca a IV-V-a.
NOAH - Căpşunică sau Fragă

Hibrid între Vitis labrusca şi Vitis riparia.
Strugurii sunt de mărime mijlocie, de formă cilindrică, deşi în boabe,
cu bob rotund, de culoare alb-verzuie, cu pieliţă groasă şi miez mucilaginos,
gust foxat.
Producţiile obţinute sunt de 7-8 t/ha, cu maturare în epoca a IV-V-a,
iar vinurile au grad alcoolic scăzut.
DELAWARE - Delavară roză, albă.

Hibrid natural între Vitis labrusca şi Vitis aestivalis şi Vitis vinifera.
Are strugurii mici, în formă cilindrică, deşi în boabe, cu bob mijlociu,
rotund, de culoare alb sau rozie, pieliţa subţire, cu gust slab foxat. Meiază şi
mărgeluieşte puternic.
Producţiile sunt ridicate, 10 t/ha, necesită 1-2 tratamente în anii ploioşi
deoarece este sensibil la mană.
OTELLO - Fragă neagră

Hibrid natural între Clinton şi Black Hamburg.
119
Strugurii sunt mijlocii, cilindrici, deşi în boabe, cu boabe mijlocii,
ovoide, de culoare neagră-violacee, cu pieliţa groasă acoperită de un strat
gros de pruină, cu gust puternic foxat, pulpa mucilaginoasă.
Producţiile obţinute sunt de 9-10 t/ha, iar vinul este intens colorat, cu
gust puternic foxat şi depune culoarea uşor.
14. 2. Hibrizii europeni
TERRAS 20 - Poamă tirază

A fost obţinut în Franţa, în urma hibridării între Alicante Bouschet şi
Vitis rupestris.
. Strugurii sunt mijlocii, cilindrico-conici, rar în boabe, cu boabe mici,
sferice, de culoare roşu violaceu, cu pieliţa subţire, pulpă zemoasă, cu gust
plăcut.
Producţiile obţinute sunt de 5-6 t/ha, iar vinurile de slabă calitate, puţin
colorate şi cu gust neplăcut.
SEIBEL 1 –Zaibăr
Hibrid natural între Jaeger 70 (Vitis rupestris şi Vitis lincecumii) x Vitis
Vinifera.
Strugurii sunt mici, trnconici, deşi în boabe, cu boabe mici, uşor
ovoide, de culoare neagră-violaceu, cu pieliţa subţire, pulpă zemoasă, cu
gust plăcut.
Se remarcă prin creşterea erectă a lăstarilor. Necesită 2-3 tratamente
pe an în anii ploioşi, datorită slabei rezistenţe la mană şi la putregaiul
cenuşiu. Este sensibil şi la antracnoză şi la cloroză.
Producţiile obţinute sunt de 5-6 t/ha, iar vinul este de slabă calitate,
puţin colorat şi cu gust erbaceu.
SEIBEL 1000
Hibrid natural între Vitis Vinifera x Vitis lincecumii x Vitis rupestris.
Strugurii sunt mici, cilindrico-conici, potrivit de deşi în boabe, cu boabe
sferice, de culoare roşie-violacee, cu pieliţa subţire şi pulpă zemoasă.
Producţiile obţinute sunt de 5-6 t/ha, cu maturare în epoca III-IV, insă
vinul este de slabă calitate.
14.3. Hibrizii înnobilaţi (soiurile cu rezistenţă biologică complexă)
ADMIRA
Origine - Soiul este obţinut la S.C.H. Cluj-Napoca, având ca genitori
hibridul francez Villard noir şi soiul vinifera Perlã de Csaba, omologat în anul
1996, autor St. Oprea şi colab.
Frunza adultă este mijlocie, cuneiformă, întreagă sau trilobată, cu
sinusul peţiolar deschis în formã de “V” şi mai rar în formă de “U”. Strugurele
este mijlociu, cilindro-conic, de compactitate mijlocie. Bobul este de mărime
mică-mijlocie, rotund, verde-gălbui, acoperit cu un strat de pruină fină. Pulpa
este suculentă, de consistenţă mijlocie.
120
Prezintă vigoare mijlocie de creştere, a perioadei de vegetaţie mijlocie,
care îşi maturează strugurii în epoca a V-a. Fertilitatea este bună, 70% lăstari
fertile. Prezintă o rezistenţă bună la mană, făinare şi Botrytis. Se comportă
bine la temperaturile scăzute din timpul iernii.
La maturitatea deplină, acumulările de zaharuri ajung până la 190 g/l
iar în aciditate de 4,5 g/l. Producţiile obţinute în condiţiile centrului viticol
Valea Călugărească este de 13 t/ha. Vinul obţinut din acest soi este un vin
armonios, prezintă fructuozitate şi o aromă fină, particulară.
ANDREVIT
Origine - S.C.H. Cluj–Napoca în anul 1994 şi are ca genitori SV 23-18
şi Regina viilor, omologat în 1994, autori St. Oprea şi B. Olaru.
Frunza adultă este mijlocie, trilobată, cu marginile convexe. Sinusul
peţiolar este închis cu lobii suprapuşi şi baza în ascuţită în forma literei “V”.
Strugurele mare, lax, de formă cilindrică, bobul este mare, ovoid, cu pieliţa de
grosime mijlocie şi de culoare galbenă-verzuie, auriu pe faţa însorită. Pulpa
este crocantă, cu gust franc, dulce-acrişor, plăcut.
Soiul are vigoare mijlocie şi ajunge la maturitatea deplină în epoca a
IV-a, cu o o durată a perioadei de vegetaţie mijlocie, 180 zile. Fertilitatea este
bună, 65% lăstari fertili. Are rezistenţă bună la ger, la mană, la făinare şi mai
sensibil la putregaiul cenuşiu.
Soiul obţine o producţie de struguri de 14-16 t/ha, producţia marfă fiind
de peste 80%. La maturitatea deplină conţinutul în zaharuri este de 165-175
g/l, iar în aciditate de 5,5 g/l H2SO4.
ARGESSIS
Origine - Soiul a fost obţinut la S.C.D.V.V. Ştefăneşti-Argeş, prin
încrucişarea soiurilor Moldova şi Augusta şi a fost omologat în anul 2002.
Frunza adultă este de mare, cuneiformă, întreagă - trilobată, de
culoare verde-închis, uşor gofrat, pe partea inferioară este glabră, sinusul
peţiolar este deschis în formă de liră. Strugurele este mare (450g), cilindro-
conic, de compactitate medie. Bobul este mare, ovoid, epicarpul este gros,
rezistent şi uniform colorat în negru-albăstrui şi acoperit cu un strat dens de
pruină, cu miezul semicrocant, cu gust franc, dulce-acrişor, plăcut.
Soiul are vigoare mare de creştere, fertilitate bună, 60% lăstari fertili.
Prezintă rezistenţă bună la ger, secetă, toleranţă la bolile criptogamice. Se
pretează foarte bine la forma de conducere semiînaltă şi înaltă, pergole şi
bolţi. Maturarea are loc în epoca a III-a, acumulează la maturitatea deplină
150-155 g/l zaharuri, cu o aciditate totală de 3,5-3,7 g/l H2SO4.
Producţia obţinută este între 18-20 t/ha şi este destinată pentru
consum în stare proaspătă.
BRUMĂRIU
Soiul a fost obţinut la S.C.D.V.V. Blaj, din soiul vinifera Saint Emilion şi
hibridul Rayon d’or, a fost omologat în 1983, autori M. Toader şi colab.
Frunza adultă este mijlocie, de formă cuneiformă, trilobată, de culoare
verde închis, gofrat, involut, scămos pe faţa inferioară, cu sinusul peţiolar
închis ovoidal. Strugurele este mic, cilindrico/conic, aripat, semicompact.
121
Bobul este mic, sferic, cu pieliţa colorată în alb-verzui, cu nuanţe de roz şi
este acoperit cu un strat gros de pruină.
Soiul prezintă o vigoare mijlocie de creştere, cu o durată a perioadei
de vegetaţie de 194 zile ajungând la maturitatea deplină în epoca a VI-a.
Fertilitatea este foarte bună, cu 75% procent de lăstari fertili. Prezintă o
rezistenţă bună la mană şi făinare şi foarte bună la Botrytis pe frunze, iar la
atacul putregaiului cenuşiu pe boabe prezintă rezistenţă mijlocie. Are o bună
rezistenţă la temperaturile scăzute din timpul iernii.
La maturitatea deplină, acumulările de zaharuri ajung până la 160-170
g/l zaharuri, iar aciditatea înregistrează valori cuprinse între 6-7 g/l exprimată
în H2SO4. Producţia medie este de 12-17 t/ha. Vinul obţinut este de masă,
utilizat şi ca materie primă pentru distillate învechite din vin.
PURPURIU
Origine - Soiul a fost obţinut la I.C.V.V. Valea Călugărească din soiul
vinifera Ceauş alb şi hibridul francez Villard blanc, omologat în 1985, autori
Elena Negreanu şi colab.
Frunza adultă este mijlocie, cuneiformă, tri sau pentalobată, verde
intens pe faţa superioară a limbului. Sinusul peţiolar este deschis în formă de
liră, cu baza în “U” sau “V”. Strugurele este mijlociu, de formă conică, uneori
multiaxial. Bobul este mijlociu, ovoid cu pieliţa de culoare roşie-închisă.
Soiul Purpuriu are o vigoare mijlocie de creştere, cu perioadă de
vegetaţie mijlocie şi maturitate deplină în epoca a V-a. Procentul de lăstari
fertili este de 60-75%. Manifestă rezistenţă bună la mană, dar este sensibil la
fãinare, deci sunt necesare 1-2 tratamente în anii foarte secetoşi. Prezintă
rezistenţă foarte bună la Botrytis pe frunze şi bună la atacul instalat pe
boabe. Are o bună rezistenţă la temperaturile scăzute din timpul iernii.
Soiul acumulează la maturitatea deplină în medie 170 g/l zaharuri,
însoţite de o aciditate totală de 4-6 g/l H2SO4. Soiul înregistrează o producţie
medie de 12,8 t/ha în condiţiile centrului viticol Valea Călugărească şi 17 t/ha
în condiţiile podgoriei Iaşi. Vinul obţinut este necorpolent, neechilibrat.
RADAMEŞ
Soi obţinut la S.C.P.V.V. Blaj, din Traminer roz şi o descendenţã
hibridã Regina viilor x Villard blanc, omologat în 1994, autori S.D. Moldovan
şi colab.
Frunza adultă este mijlocie, pentagonală, tri sau pentaobată, de
culoare verde-închis, lucios, glabru, cu sinusul peţiolar deschis în formă de
liră. Strugurele este de mărime mijlocie, de formă cilindro-conică, aripat, de
compactitate mijlocie. Bobul este mijlociu ca mărime, ovoid cu epicarpul de
culoare roz-roşietică, cu pulpă zemoasă, nearomată.
Soiul are vigoare mare de creştere, cu perioadă de vegetaţie mijlocie,
fertlitate bună, cu peste 60% lăstari fertili şi ajunge la maturitatea deplină în
epoca a V-a. Prezintă rezistenţă bună la mană, făinare şi putregaiul cenuşiu.
Rezistă bine la temperaturile scăzute din timpul iernii, însă manifestă
sensibilitate la filoxera radicicolă.
La maturitatea deplină acumulează 170-180 g/l zaharuri, iar aciditatea
este de 6-7 g/l exprimată în H2SO4. Producţia este de 20 t/ha la Blaj, iar în
122
condiţiile centrului viticol Valea Călugărească aceasta nu a depăşit 11 t/ha.
Vinul obţinut este un vin de masă, sec.
ROSINA
Origine - Soiul a fost obţinut la I.C.D.V.V.Valea Călugărească prin
hibridarea sexuată interspecifică dintre Garonnet şi Fetească albă, a fost
omologat în 2003, autori Valeria Culcea şi colab.
Frunza adultă este mijlocie-mare, trilobată sau pentalobată, cu sinusul
peţiolar deschis în formă de liră. Strugurele este mic-mijlociu (100-170g), de
cilindro-conic, de compactitate medie. Bobul este mic, sferic, cu pieliţa verde-
gălbui cu nuanţe de roz, cu pulpa zemoasă şi suculentă şi cu gust franc.
Soiul are vigoare mijlocie de creştere, perioadă de vegetaţie mijlocie şi
o fertilitate bună, 60-65% lăstari fertili. Se remarcă prin rezistenţă mijlocie la
secetă şi ger, manifestând sensibilitate în special la îngheţurile târzii de
primăvară. Prezintă toleranţă bună la mană, este sensibil la făinare şi este
tolerant la putregaiul cenuşiu al strugurilor.
Strugurii se maturează la sfârşitul lunii septembrie (epoca a V-a de
maturare), acumulează între 175-200 g/l zaharuri la maturitatea deplină şi o
aciditate de 3,8-4,8 H2SO4. Producţia obţinută este între 13-15 t/ha, destinată
pentru obţinerea vinurior albe de masă, a mustului concentrat şi pentru
băuturile slab alcoolice.
RUBIN
Soiul a fost obţinut la S.C.D.V.V. Blaj, prin hibridarea interspecifică a
soiului Traminer roz cu elita hibridă (Villard vlanc x Regina viilor ) şi a fost
omologat în anul 2007, autor S.D. Moldovan.
Frunza adultă este mijlocie, întreagă sau trilobată, cu sinusul peţiolar
deschis în formă de liră, cu baza ascuţită. Strugurele este mic-mijlociu (100-
150g), cilindric, uneori aripat, de compactitate medie. Bobul este mic, sferic,
cu pieliţa colorată în roşu violaceu, cu pulpa zemoasă, incoloră şi cu gust
franc.
Are vigoare mijlocie de creştere, perioadă de vegetaţie mijlocie, 170-
175 zile, fertilitate bună-foarte bună, 70-75% lăstari fertili. Prezintă rezistenţă
bună la ger, toleranţă la bolile criptogamice.
Maturarea deplină a strugurilor are loc în epoca a IV-a, acumulează
170-195 g/l zaharuri, cu o aciditate de 4,5-5,5 g/l H2SO4.Producţia obţinută
este destul de mare, 14-18 t/ha şi este destinată pentru obţinerea vinurior
albe de masă, seci sau pentru obţinerea vinurilor materie primă pentru
distilate învechite din vin.
VALERIA
Origine - soiul a fost obţinut la I.C.V.V. Valea Călugărească în anul
1994 din elita hibridă Saint Emilion x Rayon d’or şi hibridul Perlă de Zala, cu
selecţie în generaţia F1, autor Valeria Culcea.
Frunza adultă este de mărime mică-mijlocie, de formă cuneiformã,
pentalobată. Limbul este culoare verde-închis, glabru, uşor gofrat. Sinusul
peţiolar este deschis, cu baza ascuţită în formă de “V”. Strugurele este de
mărime mijlocie, de formă cilindro-conică şi compactitate mijlocie. Bobul este
123
sferic, mijlociu, colorat verde-gălbui, ruginiu pe partea însorită, pulpa este
semicrocantă.
Soiul Valeria îşi maturează strugurii în epocile II-III, este un soi de
vigoare mijlocie, cu durata perioadei de vegetaţie de 176 zile. Fertilitatea
soiului este foarte bună, 70-80% lăstari fertili, prezintă o rezistenţă bună la
mana, la făinare şi putregaiul cenuşiu. Faţă de temperaturile scăzute din
timpul iernii prezintă o rezistenţă mijlocie, …-200C.
Soiul prezintã o producţie bună de 12,2 t/ha, având de asemenea,
producţia marfă ridicată (82%). La maturitatea deplină conţinutul în zaharuri
înregistrează valori de 184 g/l, iar aciditatea de 5,1 g/l H2SO4 .
VLAD
Origine - Soiul a fost obţinut la S.C.H. Cluj Napoca, prin hibridarea
interspecifică dintre soiul Petit Sauvignon şi Seyve Villard 23510 şi a fost
omologat în anul 1995, autor St. Oprea.
Frunza adultă este mijlocie, orbiculară, întreagă - trilobată, verde
intens, glabră pe partea inferioară şi cu sinusul peţiolar variabil ca formă -
închis ovoidal sau deschis în forma literei U. Strugurele este mijlociu (170-
200g), cilindro-conic, de compactitate medie. Bobul este sferic, mic-mijlociu,
alb-verzui, cu pulpa zemoasă, cu gust franc, plăcut.
Are vigoare mijlocie de creştere, cu o perioadă de vegetaţie mijlocie şi
fertilitate bună, 65-70% lăstari fertili. Se remarcă prin rezistenţă bună la ger,
secetă şi la bolile criptogamice.
Soiul îşi maturează strugurii la sfârşitul lunii septembrie (epoca a V-a
de maturare), acumulează circa 170-200 g/l zaharuri la maturitatea deplină,
cu o aciditate totală de 4,3- 5,5 H2SO4. Producţia obţinută este între 16-18
t/ha şi este destinată pentru obţinerea vinurior albe de masă.
MOLDOVA
Soiul a fost obţinut la I.V.V. Chişinău, prin hibridarea dintre Guzali kara
şi Villard blanc.
Frunza adultă este mare, orbiculară, cu limb verde intens, lucios,
glabru, cu sinusul peţiolar închis ovoidal.
Strugurele este mare, cilindro-conic, lacşi. Bobul este mare, ovoid, cu
pieliţa groasă, colorată în negru-roşcat, cu pulpa cărnoasă şi crocantă şi cu
gust plăcut.
Are vigoare mare de creştere, perioadă de vegetaţie lungă, 180-190
de zile, fertilitate bună, 65-70% lăstari fertili. Prezintă rezistenţă bună la ger,
secetă şi la bolile criptogamice.
Maturarea deplină a strugurilor are loc în epoca a V-VI-a, acumulează
140-150 g/l zaharuri, cu o aciditate de 6-6,5 g/l H2SO4.
Producţia obţinută este destul de mare, 18-20 t/ha, din care producţie
marfă peste 90%. Se remarcă prin rezistenţă bună la transport, durată lungă
de conservare pe butuc şi de păstrare peste iarnă.
124
1. Enumeraţi hibrizii înnobilaţi.
Hibrizii înnobilați sau soiurile cu rezistență bilogică sunt: Admira,
Andrevir, Argessis, Moldova, Vlad, Valeria, Rubin, Radames,
Rosina, Brumăriu, Purpuriu
2. Enumeraţi hribrizii americani.
Hibrizii americani sunt: Isabelle, Noah, Delaware, Othello
1. Enumeraţi hribrizii americani şi precizaţi caracteristicile cele mai

importante.
2. Enumeraţi hribrizii europeni şi descrieţi pe scurt doi dintre
aceştia.
3. Precizaţi soiurile rezistente destinate producerii strugurilor pentru
masă.
4. Descrieţi soiul rezistent Moldova.
5. Care sunt soiurile cele mai timpurii dintre hibrizii înnobilaţi, dar
cele mai tardive?
125
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Alleweldt G.,1987 - The Genetic Resources of Vitis Bundesforschung-

sanstalt for benzuchtung Geilweilerhof, Sielbeldingen
2. Baniţă P.M., 1983 – Viticultura pe nisipuri. Editura Ceres, Bucureşti
3. Bernaz Gh., 2001 – Alegerea soiurilor de struguri pentru masă. Revista
Hortimform, nr.4
4. Calistru Gh. şi colab., 1982 - Soi nou pentru struguri de masă cu
coacere mijlocie: Silvania. Cercetarea în sprijinul producţiei. Viticultură
şi vinificaţie
5. Calistru Gh., Damian Doina, 1989 – Clona de viţă de vie Chasselas
doré 20 Iş. Revista Horticultura nr. 10
6. Calistru GH., Ciutina S., Oana Maria, 1994 – PRECOCE – Soi nou de
portaltoi. Recomandări ale cercetării ştiinţifice în domeniul viticulturii,
37-39
7. Calistru Gh., Damian Doina, 1999 – Gelu - soi valoros pentru struguri de
masă. Lucrări ştiinţifice, vol.1 Iaşi
8. Cazacu M., 1982 – Din experienţa Fermei nr. 4 a IAS Ostrov în
obţinerea de producţii ridicate de struguri pentru masă la hectar.
Revista Horticultura, nr. 9
9. Constantinescu Gh. şi Indreaş Adriana, 1976 - Ampelologia soiurilor
apirene, Editura Academiei RSR, Bucureşti
10. Cotea Victoria, Cotea V.V., 1996 - Viticultură, ampelografie şi oenologie.
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
11. Damian Doina, 1996 - Ameliorarea prin selecţie clonală a soiului de viţă
de vie Chasselas rose. Teză de doctorat, USAMV Iaşi.
12. Damian Doina, Calistru Gh., Stoica Carmen, Savin C., 2004 –
Comportarea unor soiuri de struguri de masă, cu rezistentă genetică
sporită, în condiţiile Podgoriei Iaşi. Anale ICVV Valea Călugărească,
vol. XVII
13. Dobrei A. şi colab., 1997 - Cercetări privind comportarea soiurilor de
struguri pentru masă în condiţiile centrului viticol Recaş. Cercetări
Ştiinţifice -Horticultură. Editura Agroprint, Timişoara
14. Dobrei A., Iova Gh., Dobrei Carmen, Dărăbuş Rodica, 2001 –
Comparative research regarding the behavoir of grapes for current
consumption and vine in the conditions of S.D. Timişoara. Cercetări
Ştiinţifice -Horticultură.Editura Agroprint, Timişoara
15. Dobrei A., Iova Gh., Iancu Gabriela, Drăgunescu Anca, 2002 –
Cercetări privind comportarea unor soiuri noi de struguri pentru masă
în condiţiile S.D. Timişoara Cercetări ştiinţifice, seria VI-a, Editura
Agroprint, Timişoara
16. Dobrei A., 2003 – Soiurile de struguri pentru masă. Editura Agroprint,
Timişoara
17. Dobrei A., Rotaru Liliana, Morelli S., 2008 – Ampelografie, Editura
Solness, Timişoara
18. Drăgunescu Anca, Lăzureanu A., 2006 – Influenţa lucrărilor şi operaţiilor
în verde asupra producţiei de struguri de masă la Statiunea Didactică
Timişoara, Cercetări ştiinţifice, Editura Agroprint, Timişoara
126
19. Drăgunescu Aneta Anca, 2007 – Comportarea unor soiuri de struguri
pentru masă la Staţiunea Didactică Timişoara, în condiţii de
agrotehnică diferenţiată, Teză de doctorat, USAMVB Timişoara
20. Drăgunescu Aneta Anca, 2010- Ampelografie-viţele portaltoi, soiurile de
struguri pentru masă- Editura Eurobit, Timişoara
21. Drăgunescu Aneta Anca, 2022- Tehnologii horticole- Editura Agroprint,
Timişoara
22. Drăgunescu Aneta Anca, 2022- Ampelografie-notițe de curs IFR
23. Galet P., 1988 - Precis d′ampelographie practique. Imprimerie DEHAN,
Montpellier
24. Gheorghe Glaman, Liviu Dejeu, Elena Brinduse, Adrian Serdinescu,
Marian Ion, 2018 – Ampelografia Romaniei IX- Editura Ceres
25. Gorodea Gr., Toma Otilia, 1974 - Cloni valoroşi din soiul Muscat
Hamburg obţinuţi la Staţiunile Greaca şi Pietroasa. Anale ICVV Valea
Călugărească, vol.V
26. Grecu V. şi colab., 1994- Soiuri de viţă de vie rezistente admise în
cultură, Revista Hortinform, nr.2, Bucureşti
27. Grecu V., Drăgunescu Anca, Grecu C., Ioniţă Ioana, Culcea Valeria,
1997 – Situaţia actuală şi de perspectivă a sortimentului de struguri
din România. Revista Hortus, 02
28. Grecu, V., 1998 - Soiurile noi de viţă de vie. MAA, ASAS, ICVV Valea
Călugărească
29. Grecu V., Boian I., Băicoianu Floarea, 1998 – Soiurile noi de viţă de vie.
Editura Genuine, Bucureşti
30. Grecu V., Drăgunescu Anca, Grecu C., Băicoianu Floarea, 1998 –
Chemical pollution in viticulture and diferent means of reducing
it.Lucrări ştiinţifice – sesiunea omagială de 50 de ani de la înfiinţarea
Facultăţii de Horticultură din Bucureşti
31. Hidalgo L., 1991, Resultantes vegetativas de la afinidad intrinseca de
portainjertos y vinifera en la red nacional de campos comercales de
contraste de patrones.
32. Indreaş Adriana, Georgescu Magdalena, 1980 - Studiul agrobiologic al
unor soiuri pentru struguri de masă din sortimentul mondial. Lucrări
ştiinţifice - Horticultura XXIII, IANB Bucureşti
33. Indreaş Adriana, 1994 - Curs de ampelografie. USAMV Bucureşti
34. Indreaş Adriana, Vişan Luminiţa, 2000 – Principalele soiuri de struguri
pentru masă cultivate în Romania, Editura Ceres, Bucureşti
35. Ion M., Varga N., Şerdinescu A., Pîrcălabu Liliana, 2004- Portaltoiul -
factor de optimizare a cantităţii şi calităţii recoltei de struguri , Editura
Ceres, Bucureşti
36. Manzo P., Tamponi G., 1979 - Monografia di cultivar di uva da Tavola,
Roma
37. Martin T., Oşlobeanu M., Gorodea Gr., Martin Dorina, 1974 - Strugurii
de masă. Editura Ceres, Bucureşti
38. Messegue M., 1998 - Strugurii. Editura Venus, Bucureşti
39. Oana Maria, 1980 – Silvania - un soi nou recent omologat. Cercetare în
sprijinul producţiei, vol.II, Arad
40. Oprea A., Indreaş Adriana, 2000 - Viticultura. Editura Ceres, Bucureşti
127
41. Oprea Şt., 1980 - Soiuri noi pentru struguri de masă. Cercetarea în
sprijinul producţiei
42. Oprea Şt., Moldovan S.D., 2007 – Ameliorarea viţei de vie în România,
Editura Poliam, Cluj Napoca
43. Oşlobeanu M., Macici M., Georgescu Magdalena, Stoian V., 1991 -
Zonarea soiurilor de viţă de vie în România. Editura Ceres, Bucureşti
44. Petrescu M., 1983 – Caracteristicile principalilor portaltoi ai vitei de
vie cultivati în România, Prod. Veget. Hortic., 7, 40-46
45. Petrescu E., 2002 – Terapia cu struguri şi vinuri naturale. Editura
Polirom, Iaşi
46. Rotaru Liliana, 2009 – Soiuri de viţă de vie pentru struguri de vin,
Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi
47. Teodorescu I.C., Teodorescu Şt., Mihalca Gh., 1967 -Viţa de vie şi vinul
de-a lungul veacurilor, Editura Agrosilvică, Bucureşti
48. Ţărdea C., Rotaru Liliana, 2003 – Ampelografie, volumul I , II, Editura
Ion Ionescu de la Brad, Iaşi
49. Vişan Luminiţa, Oprea A., Indreaş Adriana, 2000 – L‫׳‬amelioration du
conveyeur pour la creation de nouvelle varietes a raisin de table
roumaines. Al XXV Congres Mondial de la Vigne et du Vin din 19-23
iunie
50. Vişan Luminiţa, 2000 – Studiul unor soiuri de viţă de vie cu rezistenţă
biologică şi posibilităţi de valorificare, Teză de doctorat, USAMV
Bucureşti
51. *** Catalogul Oficial al Soiurilor de Plante de Cultură din România.,
2022 ISTIS.MAPDR Bucureşti
52. www.agriculture.md/invv/
53. www.mapam.ro
54. www.faostat
128
Anexa 1
Explicarea simbolurilor utilizate
- Rezumate. Simbolul indică prezentarea în rezumat a conţinutului

unităţii de învăţare
- atenţie. Acest simbol vă indică mărirea atenţiei asupra paragrafului

sau imaginii unde este întâlnit.
- observă. Acest simbol indică observarea cu atenţie a imaginii.
- concepte şi noţiuni de reţinut. Simbolul indică prezentarea unor

elemente de bază ce trebuie studiate cu atenţie şi reţinute.
- test rezolvat. Simbolul indică întrebări la care este dat şi răspunsul.
- întrebări. Încercaţi să daţi răspuns la aceste întrebări.
Bibliografie
129

Text Ampelografie II

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Text Ampelografie II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE VIEȚII “Regele Mihai I” din TIMIŞOARA

FACULTATEA DE INGINERIE ȘI TEHNOLOGII APLICATE

STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ

PROGRAMUL DE STUDII: HORTICULTURĂ I.F.R.

Şef lucrări dr. Aneta Anca DRĂGUNESCU

Suport autoinstruire pentru studenţii IFR

Editura Agroprint Timişoara

Prof.dr. Alin Dobrei

Unitatea de învăţare 1. Principalele soiuri de struguri pentru masă cu

Unitatea de învăţare 2. Creaţii româneşti de soiuri nobile pentru struguri

Unitatea de învăţare 3. Principalele soiuri de struguri pentru masă cu

Unitatea de învăţare 4. Soiurile de viţă de vie apirene 38

Unitatea de învăţare 5. Soiurile de viţă de vie pentru struguri de vin 47

Unitatea de învăţare 6. Principalele soiuri de struguri pentru producerea 54

Unitatea de învăţare 7. Principalele soiuri de struguri pentru producerea

Unitatea de învăţare 8. Principalele soiuri de struguri pentru producerea

Unitatea de învăţare 10. Principalele soiuri de struguri pentru

Unitatea de învăţare 11. Principalele soiuri de struguri create in

Unitatea de învăţare 12. Principalele soiuri de struguri create in

Unitatea de învăţare 13. Hibrizii direct producători 114

Unitatea de învăţare 14. Principalii hibrizi direct producători 118

Bibliografie selectivă 126

PRINCIPALELE SOIURI PENTRU STRUGURI DE MASĂ

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

1.1. Soiuri pentru struguri de masă cu maturare mijlocie

Fig. 1.1. Soiul CHASSELAS DORÉ

Caractere agrobiologice. Este un soi de vigoare mijlocie, cu fertilitate

Fig. 1.2. Soiul MUSCAT DE HAMBURG

Caractere agrobiologice. Pentru încheierea ciclului de vegetaţie

Însuşiri agrobiologice. Este un soi de vigoare mijlocie-mare, cu

Fig. 1.4. Soiul MUSCAT DE ADDA

Însuşirile biologice. Este un soi mult mai viguros, cu creşteri

CREAŢII ROMÂNEŞTI DE SOIURI NOBILE PENTRU

Cuvinte cheie: creaţii romaneşti, soiuri, struguri de masă, mijlocie

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

2.1. Creaţiile nobile româneşti pentru struguri de masă cu

PRINCIPALELE SOIURI PENTRU STRUGURI DE MASĂ

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

3.1. Soiuri pentru struguri de masă cu maturare tarzie

Fig. 3.1. ALPHONSE LAVALLÉE

Insuşiri agrobiologice. Este un soi viguros care asigură producţii

Fig. 3.2. Soiul AFUZ ALI

Caractere ampelografice. Rozeta este glabră, lucioasă, de culoare

Fig. 3.3. Soiul COARNĂ NEAGRĂ

Particularităţi de cultură. Datorită polenului steril, în plantaţii are

Fig. 3.4. Soiul COARNĂ ALBĂ

Însuşiri agrobiologice. Este un soi cu creşteri foarte puternice, îşi

Fig. 3.5. Soiul Italia

Particularităţi de cultură. Forma de conducere recomandată este

Fig. 3.6. Soiul BICANE

Bobul este mare (4-7 g) oval, cu pieliţa de culoare galben-verzuie,

3.2 Creaţiile romaneşti pentru struguri de masă cu coacere tarzie

COARNĂ NEAGRĂ SELECŢIONATĂ

SOIURILE DE VIŢĂ DE VIE APIRENE

Cuvinte cheie: soiuri, apirene, nobile, creaţii româneşti

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

4.1. Clasificarea soiurilor apirene

4.2. Particularităţi morfologice şi de cultură ale soiurilor apirene

La soiurile apirene, formarea boabelor se realizează partenocarpic

4.3. Soiuri apirene din sortimentul mondial

În ţara noastră soiurile apirene au fost introduse în 1952 de prof. I.C.

Fig. 4.1. Soiul KIŞMIŞ ALB

strugurilor şi bună la secetă.

Fig. 4.2. Soiul KIŞMIŞ NEGRU