„Junimea” a reprezentat, inițial, un curent literar care s-a concretizat prin cenaclul

omonim, ce a luat naștere în perioada cuprinsă între iarna anului 1863 și primăvara anului 1864.
Reprezentat de numeroși tineri intelectuali, „Junimea” și-a asumat rolul de stabilire a valorilor
prin care cultura, în special limba și literatura, să reprezinte poporul român.

În opinia mea, „Junimea” reprezintă fundamentul culturii române din zilele noastre, care,
prin inițiativa decisivă de a oferi contur limbii și valorilor literare, a grăbit și a îmbogățit formarea
unei identități naționale în rândul românilor.

În primul rând, limba română a semnificat pentru junimiști centrul de interes al activității
lor în cadrul cenaclului, asupra căreia și-au adus individual părerile și propunerile. Întrucât
perioada anilor 1860 aducea în lumină discuția despre introducerea alfabetului chirilic în limba
română scrisă, „Junimea” și-a susținut cu tărie argumentele împotriva acestei încercări.
Titu Maiorescu, figura emblematică a cenaclului, s-a declarat adept al scrierii fonetice în
lucrarea ,,Despre scrierea limbei române”. Totodată, a insistat că alfabetul latin și neologismele
sunt necesare unei limbi române curate, care să își demonstreze originea prin sine. În consecință,
douăzeci de ani mai târziu, Academia Română a aprobat afirmațiile „Junimii”, fapt care
dovedește întâiul progres spre unificarea limbii literare, funcționând după reguli bine stabilite.

În al doilea rând, efortul „Junimii” de a educa poporul prin literatura de calitate s-a
manifestat prin concentrarea unui număr bogat de intelectuali raționali, cu studii în străinătate, în
rândurile sale. Astfel, au apărut figuri de un deosebit talent – Eminescu, Alecsandri, Creangă,
Caragiale – care să reprezinte puterea unei națiuni de a-și dezvolta cultura.
În mod cu totul interesant, principiul „Junimii”, conform căruia membrii erau primiți
printre celelalte personalități, era ,,Entre qui veut, reste qui peut”. Această deviză subliniază
deschiderea către toți tinerii capabili, dar și dorința de a transforma cenaclul într-o elită a
scriitorilor, care să fie model pentru poporul român din secolul XIX și cele ce vor urma.

Așadar, având în vedere cele scrise mai sus, „Junimea” simbolizează temelia unificării
culturale a poporului român, care, prin idealurile înalte și prin viziunea intelectualilor săi, a reușit
să contribuie colosal la progresul națiunii pe care o reprezentăm astăzi.