Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXIII • NR. 3 (257) • 2020 • 20 PAG. • 5 lei

Aurora Speranþa
„ NICOLAE MARINESCU

dincolo de
Nr. 3 (257) • 2020

AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Dincolo de
aparenþe z 2

MIªCAREA IDEILOR
aparenþe
Patru prozatori craioveni
Coodonator: Nicolae Marinescu
Ion MUNTEANU: Despre oceane ºi
a vantext

femei z 3
Florin LOGREªTEANU: Misterul co-
morii din turn z 4

Î
Cornel Mihai UNGUREANU: Iubirea n urmã cu puþin timp, un vechi prie-
Gretei z 5 ten cu excelentã carierã profesio- Revista de culturã editatã de
r te

Mariana DOBRICÃ: „Vã place nalã, universitar format în preajma


Brahms?”; Lord z 6 unor maeºtri pe care i-a venerat, îºi mãrtu- AIUS Printed
risea dificultatea de a înþelege viitorul so-
cietãþii evoluând atât de rapid, încât expe-
rienþa generaþiei anterioare pare indiferentã DIRECTOR
celei mai noi. Alte condiþii de formare, alte
tehnologii, alte valori par sã facã dialogul Nicolae Marinescu
între generaþii anacronic, formal ºi inefi-
cient. Studierea clasicilor, din orice dome- REDACTOR-ªEF
niu de activitate, a istoriei ar fi receptate
de tineri ca o pierdere de vreme, fãrã legã- Petriºor Militaru
turã cu nevoile presante ale zilei.
Nu m-am grãbit, potrivit naturii mele, SECRETAR DE REDACÞIE
cu un rãspuns optimist, cãci împrejurãrile de grâne în Câmpia Dunãrii ºi exportatoa-
re în Europa – care îºi educa copiii în cul- Maria Dinu
pe care le trãim îmi ridicã ºi mie semne de
întrebare. Sigur, mi-am zis cã, de când lu- tul muncii, dar ºi al învãþãturii la ºcoli te-
mea, dupã rãspunsuri vin alte întrebãri! meinice, cum erau ºi ªcoala Primarã „Ion
CRONICA LITERARÃ Eliade Rãdulescu” sau Colegiul „Carol I”,
Privind însã retrospectiv, adicã în istorie REDACTORI
Geo CONSTANTINESCU: Onisifor – iatã, bunã ºi ea la ceva – putem observa urmate ºi de Gabriel Bratu. Pe acest temei
Ghibu– în vîltoarea revoluþiei ruseºti de muncã ºi învãþãturã, Bãnia s-a impus Cosmin Dragoste
cã nu toþi cei care îºi pun întrebãri oferã ºi
z7 rãspunsuri, dar ºi cã nu pot exista rãspun- ca un spaþiu european, dezvoltând insti- Marius Cristian Ene
suri fãrã întrebãri. Mulþi sunt doar benefi- tuþii prestigioase de învãþãmânt, un me- Daniela Micu
INTERVIU ciari ai dilemelor care neliniºtesc puþini. diu favorabil economiei ºi înfloririi culturii Cristi Nedelcu
Niculina STOICAN: „Ansamblul Ma- O lecturã recentã mi-a încurajat însã ºi artelor.
ria Tãnase,brand ºi reper cultural în zona optimismul. Clepsidra cu minutare. ªi, spre mai buna înþelegere a unor ast-
Gabriel Bratu. 85. (Cluj-Napoca, 2019). fel de rosturi, propun spre reflecþie Craio- REDACTORI ASOCIAÞI
folcloricã Oltenia”
Interviu de Gheoghe Fabian z 8 Cartea cu prieteni este un „mozaic” alcã- va de acum mai bine de 100 de ani, care, Mihaela Albu
tuit din 85 de „semnãturi” dedicate de con- cu nivelul tehnicii de atunci, având o po- Denisa Crãciun
fraþi, ad-hoc sau în diverse împrejurãri, pulaþie de numai cca. 60 000 de locuitori,
LECTURI construia din fonduri publice un Palat de Geo Fabian
concetãþeanului nostru craiovean Gabriel
Anca ªERBAN: Farmecul literaturii Bratu, ilustru caricaturist, grafician ºi om Justiþie (1890-1894, actualul sediu al Uni- Silviu Gongonea
virtuale z 9 de culturã, pentru a omagia peste 70 de versitãþii), un Palat Administrativ (1907- Ioana Repciuc
Horia DULVAC: Un poet încã insufi- ani de activitate artisticã, recunoscutã în 1913, sediul de azi al Prefecturii ºi Consi- Mihaela Velea
cient hermeneutizat z 10 România ºi în lume. liului Judeþean Dolj), dar ºi Parcul Bibes-
Doru-Andrei POPA: Stanislavski – un Dupã un debut de caricaturist la 13 ani, cu/ Romanescu (1900-1903, cu o suprafa-
cu peste 250 de expoziþii locale, regionale þã de 96 ha. +4 ha. luciu de apã ºi 20 ha. COLEGIUL DE REDACÞIE
gigant al pedagogiei teatrale z 11
Elena BÃLêANU: „Croitorul” de ºi naþionale ºi peste 125 de expoziþii inter- hipodrom), neegalat dupã 100 de ani. Exis- Gabriel Coºoveanu
naþionale în peste 25 de þãri ale lumii – de tau Teatru Naþional, spectacole de operã Gheorghe Fabian
poveºti z 11 la Tokio la Montreal ºi de la Aalborg la ºi filarmonicã susþinute de un public bur-
Mircea DOREANU: Tatonând viito- ghez fidel. Nu mai vorbim de artiºti plas- Viorel Pîrligras
Ancona, via Havana ºi Ierusalim ori Tel
rul z 12 Aviv, prezent în reviste de umor sau în tici care au fãcut istorie, de la Constantin
albume de graficã ºi caricaturi din þarã ºi Lecca la Teodor Aman ºi alþii. Toate aces- CONCEPTUL GRAFIC
SERPENTINE din strãinãtate (Londra, Moscova…) – tea ºi multe altele aratã ce înseamnã civili- Lucian Irimescu
Florin COLONAª: Manometre z 13 s-a impus conºtiinþei publice ca perso- zaþie, viziune ºi eficienþã, întemeiate pe
nalitate excepþionalã, consacratã ºi de muncã ºi educaþie.
breaslã prin alegerea ca vicepreºedinte Gabriel Bratu este un exponent al aces- COORDONARE DTP
BELETRISTICÃ tei lumi burgheze, pe care puþini ºi-o mai Mihaela Chiriþã
al Asociaþiei Caricaturiºtilor Profesio-
Vyacheslav KUPRIYANOV: Poeme niºti din România, prezidatã chiar de ce- imagineazã. Off-urile acestui La Bruyere
z 14 lebrul Popa Popa’S, aflat în Cartea Re- oltean, veritabil „puiºor de craiovean”, îºi
Alexander SHURBANOV: Poeme cordurilor. au originea în mentalitatea ºi moralitatea
Celui cãruia îi datorãm acest omagiu, ei – distrusã de bolºevism, dar conservatã Revista „Mozaicul” este membrã
z 14
iniþiatorul ºi coordonatorul volumului, în mintea ºi inima acestui creator a cãrui A.R.I.E.L.
Cornel Udrea, el însuºi bine cunoscut om întreagã existenþã este legatã de oraºul pe
ARTE care nu l-a pãrãsit nicicând. Chiar dacã, fi-
de culturã, grafician-caricaturist, scriitor
Gheorghe FABIAN: Donizetti la Ope- ºi realizator de emisiuni radiofonice la Cluj- zic, obligaþii sociale l-au dus, temporar, în Partener al OEP (Observatoire
rã, Beethoven ºi Rahmaninov la Filar- Napoca, îi exprimãm recunoºtinþa noastrã altã parte. Într-un Credo din inspiratoarea Européen du Plurilingvisme)
monicã z 15 pe aceastã cale. Carte cu prieteni, artistul se mãrturiseº-
Geo FABIAN: Vioara în prim-plan: Dincolo de bogata informaþie asupra te: „Craiova este oraºul sufletului meu, ºi
pagini concertante alese (II) z 15 vieþii ºi activitãþii artistului, omului de cul- cu toate cã am avut multe ocazii de a ple- Tiparul: Aius PrintEd
Marius DOBRIN: Twelfth night rock turã ºi animatorului Gabriel Bratu, pe care ca, nu am putut s-o fac, iar atunci când am Tiraj: 300 ex.
z 16 cartea o pune la dispoziþie cititorilor sãi, primit titlul de «Cetãþean de Onoare» al
încerc nevoia sã împãrtãºesc câteva re- urbei în care trãiesc, mi-au dat lacrimile.” ADRESA REVISTEI:
Marius TIÞA: Povestea de picturã a
flecþii inspirate de relaþia mea, oarecum Pentru toate celelalte multe de ºtiut Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
lui Aurel Petrescu z 17 specialã, cu acesta. despre Gabriel Bratu, nu ezitaþi sã citiþi
Clepsidra cu minutare. Gabriel Bratu. Tel: 0351 467 471
Gabriel Bratu este, ca ºi mine, un craio-
BELETRISTICÃ (poezie) vean de pe Lahovari/ România Muncitoa- 85. Cartea cu prieteni (Cluj-Napoca, E-mail: mozaicul98@yahoo.com
Andrei VELEA: galaþii / cum sã con- re (din 1948), cu tatãl meºteºugar – þesã- 2019). Dar ºi cartea Gabriel Bratu. O mo-
trazici o poezie de odinioarã z 18 tor, ca ºi bunicul meu – croitor, cu casele- nografie (Craiova, Aius, 2017), pe care i-a ISSN 1454-2293
ateliere ºi prãvãlie, la câteva zeci de metri dedicat-o, cu admiraþie ºi afecþiune, Dodo
distanþã unul de altul. A fost coleg de cla- Niþã, istoricul Benzii desenate româneºti.
UNIVERSALIA Îmi rãmâne bucuria ºi onoarea de a fi
sã ºi prieten cu un frate mai mic al tatãlui
Arild NYQUIST: Poeme meu, Titu (Grecu!). Ca ºi bunicul ºi tatãl dat ºi eu un vot pentru „Cetãþeanul de
Traducere din limba norvegianã de meu, tatãl domniei-sale odihneºte în ve- Onoare” al Craiovei Gabriel Bratu, „ve-
Eliza Maria Voinea z 19 chiul cimitir al oraºului, Ungureni, unde, cin” de pe „România muncitoare”, care – 9 771454 229002
cu îndreptãþitã solidaritate, vom merge, la cu aceeaºi modestie genialã ca ºi Emil
ARTE momentul potrivit, ºi noi. Boroghinã – a dus numele oraºului nostru Responsabilitatea asupra
De ce fac aceste menþiuni? Mai întâi în lume! conþinutului textelor revine autorilor.
Petriºor MILITARU: Cu Aurora Spe- Manuscrisele nepublicate
ranþa în „zori de zi”; „Plantele de leac” pentru a readuce în memorie aceastã micã La mulþi ani cu sãnãtate ºi la fel de cre-
ativi, Maestre! nu se înapoiazã.
ale Gabrielei Boangiu z 20 burghezie craioveanã, activã, muncitoare
ºi creativã, întemeietoare a oraºului – con- Cu dragoste,
turat de boierimea olteanã producãtoare Nicolae Marinescu www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020


„ ION MUNTEANU

m iºcarea ideilor
despre oceane ºi femei
(Fragment de roman)
...Rãvãºitoare, scurta lui lungi ºi liniºtite de weekend. scaune ºi pe podele, amestecat
histoire d’amour cu aceastã Citind jocul nervos al mâinilor lui cu gãinaþul lor moale, verzui ºi
femeie anxioasã îi amintea de ca pe o ameninþare iminentã, alburiu... Dar ce-l îngrozise cu
pescãruºii din Bretania, deºi dintr-o datã pescãruºii îºi luaserã adevãrat era un alt spectacol la
pãsãrile îi pãreau delicate litere zborul, croncãnind a nemul- care devenea pãrtaº, de fapt o
desprinse dintr-o poezie a þumire, atraºi poate ºi de nemãr- luptã îndârjitã între pãsãri, pe
solitudinii, pe coala albãstruie a ginirea oceanului care trebuie sã-i orice puteau ele sã înghitã. La
cerului, înstrãinate benevol spre fi chemat ori de câte ori erau miºcãrile lui de braþe, haotice,
a se reuni curând în acelaºi poem alungaþi de oameni. încercând sã le scoatã afarã, ca
elegiac. Pescãruºii îi mai aduceau Era clar cã dupã o asemenea pe muºte, ele deveneau ºi mai
în memorie ºi romantismul sperieturã nu mai putea dormi. agresive, refuzând sã pãrãseascã
vacanþelor de la Marea Neagrã, Nici n-a mai încercat, de altfel, încãperea, cu toate protestele lui
din anii studenþiei, ºi mirajul simþindu-se reconfortat de aerul verbale ºi gesturile de boxer în
rãsãritului de soare pândit de pe rãcoros ce venea dinspre þãrm, devenire care se consumau
plajã, dintre pãturi, în compania prin geamul, de-acum, larg des- ineficient în aer. Nu ajungea la nici
unor femei dacã nu întotdeauna chis. Dupã spectacolul pãsãrilor, una, pentru cã afurisitele pãsãri
foarte frumoase, atunci musai dintr-o datã bine dispus, el zburau imediat ce se apropia de
tinere, curioase ºi îndrãzneþe... intrase sub duº, unde începu ele, dar nu afarã, cum s-ar fi
Nu ºtie cât a dormit în acea sã-ºi dreagã vocea masacrând un aºteptat, ci doar pe cerul mãrginit,
dimineaþã, în casa doctorului. În fragment dintr-o arie de Puccini, însã destul de înalt al bucãtãriei,
orice caz era destul de târziu când de fapt nu mai mult de douã, trei pentru a se arunca din nou
a început asaltul... Sã fi fost ora versuri pe care le tot repeta nu asupra prãzii... ªi iar se atacau
nouã, zece?... L-a trezit zgomotul pentru cã îi plãceau la nebunie, unele pe altele, furându-ºi mân-
unor tobe asurzitoare care ci pentru cã nu mai ºtia altele, spre carea din cioc, pentru a o înghiþi
anunþau atacul iminent asupra a mai zãbovi apoi în faþa oglinzii cu o rapiditate nemaivãzutã, ºi a
oraºului unde el rãmãsese captiv, sã-ºi dea jos barba ºi sã-ºi ajus- zbura apoi spre coºul cu pâine
atacatorii, rãi ºi urâþi, cu proteze teze mustaþa, gândind cã era o de pe frigider sau spre cel de
murdare, din tot soiul de cârpe la ocazie bunã de a porni singur, gunoi pe care-l descoperiserã
ochi, probabil piraþi, ameninþând dupã aceea, în redescoperirea într-un dulap cu uºa întredes-
de pe corãbiile lor cã se vor oraºului. chisã, de sub chiuvetã. Dobo-
rãzbuna, culcând la pãmânt cu Noul vuiet, parcã ºi mai râserã ºi împrãºtiaserã totul în jur,
tunurile clãdire dupã clãdire. Iar strident, trebuie sã fi venit de la pregãtite sã înghitã aproape
zdrãngãnitul armelor adeverea cã balamalele neunse ale uºii aparta- orice: hârtii, resturi de mâncare,
nu era de glumit, începutul mentului. Cu siguranþã se întor- buretele de spãlat vase... Tot pe
rãfuielii depinzând doar de seserã de la cumpãrãturi gazdele aragaz, într-o tavã teflonatã,
ordinul comandantului... Gândi cã lui, aºa cã nu a luat în seamã nici rãmãseserã de la cinã, ca într-o
piratul ºef, negreºit cu un picior zgomotele pe care trebuie sã le fi picturã suprarealistã a lui Gustav

patru prozatori
de lemn, lucrat grosolan de un scos sticlele cu vin sau cu bere Klimt, câteva straturi de cartofi
meºter nepriceput ori foarte lãsate pe gresie, pe hol sau în preparaþi la cuptor, asezonaþi cu
grãbit, nu era nimeni altul decât bucãtãrie, înainte de a fi puse în rondele de morcov, dar ºi cu mãrar
bãrbatul care-i luase femeia, frigider. κi încheiase toaleta de verde ºi boabe de mazãre, ºi vreo

craioveni
femeia lui temãtoare, alimen- dimineaþã, nemailuând în seamã câteva aripi ºi copane de pui, încã
tându-i vulnerabilitãþile border- vacarmul ce venea acum, pro- fierbinþi asearã ca sã fie puse la
line, adicã acel fante cu mânã babil, de la maºina de spãlat frigider. Vasul era acum uscat
moartã, prelungitã de o protezã vase, amuzat ºi dornic sã precum Sahara, curãþat cu rafinat
din fier care se încovoia la capãt povesteascã familiei doctorului meºteºug de ciocurile acestor
ca un cârlig. Cu palma sãnãtoasã despre spectacolul dat de pãsãri, gunoieri gãlãgioºi. Doar pe un os
ridicatã deasupra capului, el era asemenea unui concert de tobe mare de pui se mai luptau doi Coodonator: Nicolae Marinescu
cel care trebuia sã dea semnalul ºi de tamburine africane. Chiar dintre ei, pânã când, exact ca în
atacului, însã nu se ºtia dacã se intenþiona sã le atragã atenþia înþelepciunea popularã, al treilea
rãzgândise sau, pervers, doar copiilor chirurgului, sfãtuindu-i a câºtigat, apãrând de niciunde l-a atins, însã mãtura din fire de Cât a rãmas oaspetele docto-
amâna deznodãmântul, amplifi- sã-i dezveþe pe gãlãgioºii lor ca sã le fure prada ºi sã zboare cu tãtar, cu ºuieratul ei scurt, mai rului descoperea cã îndrãzneþii
când panica ºi îngrijorarea. prieteni de dimineaþã de obiceiul ea pe geam... mult i-a speriat pe agresori, pescãruºi, sãtui sau poate plic-
Asediatul nostru sãrise bui- neruºinat de a veni la fereastrã, Cu puþin noroc, reuºise sã înþelegând pânã la urmã cã nu mai tisiþi sã mai caute pe lângã þãrm
mac din pat, dintr-o parte a nemaidându-le mâncare, pentru prindã un pescãruº mai moale în era de glumã... Când ultimul peºti, moluºte ºi crustacee, nu se
visului în cealaltã, sau dintr-o cã, iatã, nu numai cã le speria miºcãri, dolofan, cu aripile de un animal de pradã, pentru cã de dãdeau înapoi de la a fura
realitate într-alta mai sãracã, de musafirii, cazul lui, dar ar putea alb murdar, curios mai mult sã-l atunci ºi-a schimbat impresia aproape orice, chiar ºi îngheþata
mâna a doua, în ceea ce i se sã le spargã ºi geamul, ceea ce ar cerceteze de aproape. Însã obiec- despre pescãruºi, nemaiconside- din mâinile turiºtilor, pe stradã
pãruse la început armura lui fi pentru ei un deranj mult prea tul lui de studiu, panicat, începu rându-i nicidecum pãsãri gingaºe, sau pe plajã, uneori ei întor-
medievalã, de fapt în pijamaua de mare. Ca sã nu mai vorbim de sã se zbatã, fluturându-ºi aripile a zburat pe geam, s-a repezit la cându-se brusc la cei deja
mãtase, cu flori discrete, mov, pe pagubã... Însã în casã nu întâlni ºi ciupindu-l de mâini. Scotea fereastrã ºi a închis-o brusc. pãgubiþi, înainte ca aceºtia sã se
care acasã o þinea într-un loc sigur, þipenie de om, înþelegând niºte sunete ascuþite, destul de Într-o luminã tare, care amplifica trezeascã din uimire, ºi sã le fure
pregãtitã pentru concedii. Nu catastrofa ce tocmai se desfãºura puternice, ce-i aminteau de dezastrul, venind de la soarele de ºi cornetul rãmas gol... Tocmai de
înþelegea unde se afla ºi ce anume imediat ce intrã în bucãtãrie. Vã cântecul femeii lui temãtoare, în peste umãr, se întoarse sã pri- aceea comercianþii stradali îºi
trebuia sã facã pentru a-ºi scãpa amintiþi cã tocmai vã spuneam pat, în puþinele ei momente de veascã ce-au lãsat prãdãtorii în þineau produsele securizate în
pielea... Sau pentru a salva cum, adineauri, înainte de a dãruire totalã. Era destul de greu, urmã, având exact imaginea din tonete cu geam gros, arãtând ca
lumea... Încã împleticindu-se, se ajunge în baie, omul nostru cu cât îºi îndesase în guºã, dar coºmarul de dimineaþã, cu oraºul niºte maºinãrii blindate, pentru a
îndreptase grãbit spre bucãtãrie, lãsase geamul deschis... Nu-ºi pânã sã-l ducã la fereastrã, sã-i doborât piatrã cu piatrã de piraþii evita falimentul pe care pescã-
de acolo de unde veneau cãuta o scuzã, pentru cã într- dea drumul pe calea nesfârºitã a lui Barbã Surã, ai lui Mânã ruºii puteau sã-l aducã cu ei....
zgomotele infernale ce-i topeau adevãr nu-l uitase, ci îl lãsase pur cerului, agresorul i-a aruncat pe Moartã sau ai nu ºtiu cui... Nimic Asistase ºi la o scenã pe falezã,
coºmarul cu piraþi în laminorul ºi simplu la perete, da, cu intenþie, piept tot ce înghiþise în fugã: ouã nu mai era la locul lui, iar printre într-o zi oarecare, când un turist
rece ºi strâmt al stãrii de veghe. dacã s-ar gãsi cineva sã-l judece, fierte, moi, caºcaval, salatã de cioburi de farfurii, ibrice cu smal- bine intenþionat, urmãrind sã
Bandiþii nu erau decât vreo cinci, însã dintr-un motiv întemeiat: sã roºii... Derutat, omul l-a ºi scãpat þul sãrit, zaþ de cafea ºi gãinaþ de aºeze pe o stâncã mai înaltã un
ºase pescãruºi aºezaþi pe pervaz, iasã mirosurile de mâncare, din mâini, pasãrea fãcând o pescãruº în care cãlcase cu tãlpile pui ce tocmai cãzuse din cuib,
mari, precum curcanii de Paºti, neimaginându-ºi vreo clipã cã spiralã în aer, în faþa ferestrei, goale, întinzându-l în toatã casa fusese atacat din direcþii diferite
puºi la îngrãºat, tupeiºti din cale bucãtãria s-ar putea umple cu dupã care s-a întors din nou în ca pe un strat de var lavabil scurs de trei pescãruºi agresivi, fiind cât
afarã ºi agitaþi de le cãdeau fulgii, pescãruºi care îi furaserã micul bucãtãrie, pe deasupra capului de pe pereþi, sub masã îºi desco- pe-aci sã-i scoatã omului ochii...
care bãteau cu ciocurile lor dejun lãsat de gazde pe masã, pe lui, sfidându-l pur ºi simplu... perea telefonul fãcut praf, dobo- Pe femeia anxioasã o cunos-
puternice în geam, gata sã-l un platou acoperit cu un prosop Reveni în baie, unde vãzuse rât de pe raftul unde-l lãsase cuse cu un an în urmã, pe aceeaºi
spargã. Cerºeau mâncare, dupã de hârtie. Îi bãuserã ºi cafeaua, arma: o mãturã cu coadã din lemn, seara, la încãrcat. Aparatul deve- plajã, primind-o în viaþa lui fãrã
cum pricepu imediat, aºa cum de fapt îi rãsturnaserã ibricul pe cu care s-a întors pe câmpul de nise inutil, piesele care cãzuserã rezerve, ca pe un dar al oceanului.
probabil îi învãþaserã copiii aragaz, lichidul maroniu împrãº- luptã, începând s-o roteascã din el fiind înghiþite una câte una Un dar ce s-a dovedit foarte
doctorului, mai ales în dimineþile tiindu-se peste tot, pe masã, pe deasupra capului... Pe unul chiar de natura înaripatã ºi dezlãnþuitã... curând a fi, însã, otrãvit...

, serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020 3


„ FLORIN LOGREªTEANU

misterul comorii din turn


m iºcarea ideilor

C
ãlugãrul îºi fãcu de trei le ºi bântuit de diavol – versiu- ºite de vise haotice, el însuºi a
ori semnul crucii ºi se nea cãlugãrului. Altfel, de ce nu început sã se îndoiascã de fan-
întinse peste pajiºtea s-a clintit de pe el nicio piatrã?... tasmele care-l vizitau în pustieta-
uscatã de la piciorul turnului. Era De ce, în jurul lui, nu creºte iarba te, încurajându-l sã creadã în pu-
prea obosit sã înceapã imediat ºi pãmântul are culoarea cãrbu- rificarea prin abstinenþã de la lu-
urcuºul. Plecase de cu searã din nelui ?... Oierii au râs, dar nu l-au crurile lumeºti. Nu dintr-o datã.
sihãstria lui aflatã la poalele Cea- luat în batjocurã. Era monah ºi-l La început, a hoinãrit fãrã mãsu-
hlãului însoþit de doi câini pe ju- respectau, în felul lor... ªi-au vã- rã în sine însuºi. Pe urmã, s-a rã-
mãtate sãlbãticiþi ºi sprijinind pe zut de poveºtile auzite, ignorân- tãcit. Epuizat de drumul ce-i fu-
spinare o desagã în care înghe- du-l... Oierii, vecinii lor de dinco- sese singura þintã în sihãstrie, s-
suise câteva fructe ºi bucãþi de lo de munte, îºi înmulþiserã tur- a decis sã nu-l strãbatã pânã la
pâine. La lãsarea întunericului, mele, înfruptându-se din comoa- capãt...
continuase sã urce fiindcã cunoº- ra din turn. Nu conta cine le-o Se lumina de ziuã. Curând,
tea potecile. ªi mai erau ºi câinii scosese în cale: Dumnezeu sau putu desluºi ce cuprindea roton-
care-i alergau dinainte, mai fami- dracul... da din vârful turnului. Observã
liarizaþi cu drumurile de munte În cele din urmã, cãlugãrul în milocul încãperii cripta din pia-
chiar decât omul lui Dumnezeu. hotãrî sã-ºi încerce norocul. trã pe care îºi întinsese peste
Omul lui Dumnezeu!... Simþi Iatã-l, urcând muntele anevoie; noapte mãdularele obosite de
fiorul fricii, privind petecul de cer iatã-l, fãcându-ºi gânduri cã îi vor urcuº. O criptã?... Nu putea fi un
iluminat puternic de stele, între trebui câteva ceasuri bune sã mormânt, turnul nu avea nicio
douã culmi. Nu se mai putea numi reauºeascã sã urce scãrile prãbu- legãturã cu sacrul, dupã câte ºtia.
astfel din momentul în care se ºite ale turnului, mai mult târân- Comoara?... Speranþa îi muie pi-
hotãrâse sã-ºi pãrãseascã firida du-se în genunchi printre sfãrâ- cioarele. Când reuºi sã deschidã
din stâncã care-i þinuse de adã- mãturile de piatrã ºi þãrâna care cripta, dezamãgirea aproape îl
post atîþia ani; din adolescenþã umplea aerul cu un praf cenuºiu paralizã. Scotoci printre gunoa- fani din vãgãunile Ceahlãului cre- lepãdaþi de legea creºtinã. Le în-
sau tinereþe, nu-ºi mai aducea la fiecare atingere. Era însã hotã- iele dinãuntru, dar în afarã de deau cã este zeiþa pãdurii, a far- credinþase o comoarã cu porun-
aminte... N-avea tovarãºi. Cãlu- rât sã nu se dea bãtut. Trebuia sã vreascuri, în parte distruse de foc, mecelor ºi a lunii, învãluindu-l cu cã s-o apere de lotrii care s-ar fi
gãrii ceilalþi, câþi mai rãmãseserã, urce... nu aflã nimic. Cineva, înaintea lui, o privire neliniºtitã. aventurat în pustietate. Dacã o
se oploºiserã la mânãstirea din Lãsã traista în voia câinilor, îºi aflase probabil adãpost vre- „Îngrozeºte-te! râse sardonic. vor face bine, cu timpul îi va pu-
cãldarea Ceahlãului, în chilii zidi- care n-aºteptarã ca el sã se înde- melnic în turn. Tulburat, se gândi Ceea ce ai vãzut a fost o eclipsã tea ierta ºi aduce în cetate. Sur-
te în pripã. Nu i-a urmat. Auzise pãrteze. O hârtãnirã, în cãutarea sã coboare, când descoperi într- de soare. Ceea ce nu ºtii este cã ghiunit el însuºi peste Prut, tur-
cã sunt batjocoriþi ºi exploataþi bucãþilor de pâine, al cãror miros o deschidere spre afarã a zidului eclipsele aduc cu ele rãzboaie, nul trecuse în uitare; ca ºi promi-
de un stareþ bãtrân, îndemânatic stârnise în ei foamea. Bãtrânul un obiect ciudat. Se apropie ºi cutremure ºi calamitãþi naturale... siunea fãcutã proscriºilor; ca ºi
la vorbe ºi iute la mânie... Prefe- cãlugãr le fãcu cu mâna. Poate recunoscu un telescop minuscul, Deschide ochii înainte de a jude- ameninþarea lotrilor cãrora nu le
rase sã rãmânã în firida lui, în într-o altã zi le va oferi ºi altceva asemãnãtor cu acela prin care ca ceva ce mintea ta nu poate sã trecuse prin minte cã vor putea
apropierea stânelor de oi, hrãnin- în afarã de pâine... Începu urcu- pãrintele stareþ Isailã de la Cea- priceapã!...” afla comori într-un turn pãrãsit de
du-se cu pâinea cãpãtatã ºi fruc- ºul... hlãu se jura cã vede carele sfinþi- Cãlugãrul îi ascultã sfatul, pre- oameni... Cãlugãrul auzise po-
tele pãdureþe, aflate îndestul. De În mod deliberat, pânã la mie- lor. O fãcea noaptea, când stelele cipitat ºi nesigur... Nu-i fu greu vestea, dar n-o crezuse. Femeia
laptele ºi brânza dãruite de oieri zul nopþii nu se opri mãcar sã-ºi însoþeau carele, ferindu-le de sã înþeleagã: visase un vis negru în negru îl vizitase în vis ºi în si-
nu s-a atins niciodatã. Omul lui tragã rãsuflarea. O voinþã puter- agresiunea Dihorului Diavolului, pe care mulþi alþii îl trãiserã în som- hãstria crucii. Semn bun! inter-
Dumnezeu, cum i spunea ºi cum nicã, pe care nu ºi-o bãnuise nici- ce pândea momentul prielnic sã nul din turn. Dormise câteva ore pretase el puþinele cuvinte pe care
credea cã este... odatã pusese stãpânire pe el. le dijmuiascã... bune în iarba uscatã de la poalele ºi le mai amintea, trezit din som-
Ispita se ivise dupã mai bine Ceva mai presus de credinþa în Cãlugãrul crezuse ºi nu crezu- turnului ºi abia acum avea sã-i nul nopþii...
de doi ani de singurãtate. Fraþii Dumnezeu; în singurãtate; ceva se povestea. Acum, umbra Sele- treacã pragul ºi sã urce spre vârf. Înainte ca el s-o ajungã, feme-
sãi de la mânãstire încetaserã sã-l mai presus de lepãdarea de oa- nei întârzia sã disparã. Scãlda în- Dacã era adevãrat cã în turn se ia aºezã în cripta de sub cupolã
mai vadã ºi sã încerce sã-l deter- meni, când alesese pustietatea tinderile de cenuºã ale cerului ascunde o comoarã, de ce n-ar fi un cufãr din lemn de salcie. Pe
mine sã li se alãture. Stareþul avea munþilor. Visa comoara. Îl aºtep- care puteau fi orice: ceea ce mai el norocosul?... urmã, se fãcu nevãzutã, lãsând
toane, dar, pânã la urmã, te ta în micul amfiteatru circular din rãmãsese din noaptea abia petre- Se hotãrî sã urce. Se cãþãrã în urmã doar o boare rece cu spi-
obiºnuieºti cu toate. Iar zeama vârful turnului. Habar nu avea în cutã sau urzeala norilor, rãzbu- anevoie pe treptele abrupte, igno- cuiri de gheaþã. Semn bun! gândi
caldã cu varzã ºi ceapã – meniul ce consta. Cuvântul, auzit în gura nând-o, ameninþând cu ostilita- rând colþarii ieºiþi din pereþii negri cãlugãrul, încercând sã-ºi amin-
aproape zilnic – nu este de lepã- oierilor, nãscuse în el un fel de tea lor soarele... Pipãi telescopul ºi umeziþi de apa ce izvora din porii teascã mãcar una dintre semnifi-
dat. Nu l-au convins... magie cu efecte miraculoase ºi pe toate pãrþile. Întâmplarea îl aju- deschiºi ai pietrei. Nu se îndoia caþiile favorabile ale arborelui.
Ispita a coborât la poalele Cea- aproape de neînfrânt. Nu ceruse tã: o luminiþã clipoci, încredinþân- cã e semn de la Dumnezeu. În Femeia dispãruse, dar nu ea îl is-
hlãului odatã cu turmele. lãmuriri. Ar fi trezit suspiciuni, iro- du-l cã instrumentul optic fuse- pustietãþile nebântuite nici de pitise. Cu siguranþã cã ºi ea îi în-
Într-o searã, la una din stâni, oie- nii, îndoieli. Învãþãturile lui, se reactivat. κi lipi privirile de animale ale þelesese simþurile ºi dispãruse,
rii povestirã cã unul de-al lor, menite sã provoace iluminare sãl- oglinda concavã pe care se pro- Ceahlãului, el ºi fraþii sãi îºi poto- grãbitã, în noapte... Se apropie
dintr-un sãlaº de dincolo de mun- baticilor pãstori, ar fi fost luate în filaserã primele semne; un desen liserã adesea setea din apa ceru- ºovãind, încercat de o emoþie
te, le vorbise despre comoara din derâdere. Dar comoara exista. neclar, în miºcare. Habar n-avea lui ascunsã în frunze, în scorbu- puternicã. Iatã cufãrul... Nu era
turn... Un turn dãinuind de seco- Dupã zile de tãceri ºi nopþi rãvã- cã atinsese bãierile cerului... rã de copac ºi chiar în cãuºul ars lãcãtuit, cum bãnuise. Mâinile îi
Înconjurat de ecouri, pe care, de soare al stâncilor... tremurau când îl atinserã. Ridicã
inexplicabil, nici nu le lua în sea- Între muchiile fostei ferestre, acoperitoarea din ramuri ºi frun-
mã, cãlugãrul avu revelaþia unei zãri luceafãrul purtând peste chip ze tinere ºi rãmase înmãrmurit:
hierofanii inepuizabile: miºcarea o nãframã din mãtase cenuºie, cufãrul era gol. Un damf de aer
ritmicã a aºtrilor, norii în conti- care-i estompa destul de serios stãtut îl învãlui... Gânduri rele îi
nuã miºcare, furtunile, trãsnetul, strãlucirea, ºi creând o ciudatã trecurã prin minte... Închise ochii
meteorii, curcubeul alcãtuiau o impresie de agonie. ªi totuºi, în ºi vãzu, sub diferite forme ciuda-
lume halucinantã. Scormonind turn, lumina nu venea de la lu- te, suferinþa, durerea, ura, boala
din memorie învãþãturile patristi- ceafãr ºi nici de la stele. Ridicã ºi neputinþa infirmului; moartea
ce, avu credinþa cã i se reveleazã privirile ºi zãri în punctul cel mai ºi multe altele ale cãror nume nu
însuºi Dumnezeu, blajin, somno- îndepãrtat o flacãrã mai strãluci- le putea desluºi... ªi-n cele din
lent, adresându-i-se: Pocãieºte- toare decât tot ce vãzuse pânã urmã, speranþa... Se agãþã de ea
te, cãci s-a apropiat Împãrãþia atunci. Aºteptã... Primul gând se ca naufragiatul de firul de pai, în
cerurilor !... Trupul cãlugãrului opri la o credinþa mai veche, de- mijlocul mãrii. Înþelesese, în
se scuturã, cuprins de friguri ciu- prinsã în pustietatea Ceahlãului: schimb, cã speranþa ºi deºertã-
date. Brusc, îi trecu prin minte cã comorile sunt pãzite de diavol. ciunea purtau acelaºi chip...
s-a lepãdat de sihastria cãreia îi Demonul iadului le indicã locul, Se afla din nou pe platoul din
jurase credinþã pentru comoara te atrage spre el ºi-þi câºtigã su- faþa strãvechiului turn, dupã o a
din povestea crescãtorilor de fletul... Cãlugãrul simte în spina- doua zi de ezitãri. Nu renunþase
mioare ºi berbecuþi sacrificaþi în re baia de transpiraþie rece. Pãrã- la comoarã, chiar dacã nu se în-
ritualurile de împãcare cu Dum- sindu-ºi fraþii pentru comoara din cumetase încã sã urce treptele
nezeu. Revelaþie neagrã... Îi urmã turn, a fost, cu siguranþã, pãrãsit pânã sub cupola unde i se arãta-
un alt gest necugetat: smulse te- la rându-i de Dumnezeul rasei se în vis cã fusese ascunsã. Dar
lescopul din chinga putredã care- sale. Cui sã se mai roage?... Sã venea noaptea ºi trebuia sã se
l fixa în peretele turnului ºi-l prã- coboare?... În acelaºi timp, flacã- hotãrascã. κi simþea trupul greu,
vãli în gol. Nu auzi bufnitura in- ra scãzu, se domoli ºi continuã ca de plumb, iar în urechi, puiul
strumentului zdrobit la atingerea sã pâlpâie numai pe rotonda din de vânt coborât din grotele de
Aurora Speranþa

solului. În schimb, vãzu soarele turn. În cadrul de luminã, obser- sus ale Ceahlãului, îi urla tot mai
în douã culori: partea luminoasã vã femeia îmbrãcatã în negru. O agresiv. În sihãstrie, le numise
ºi, suprapusã, jumãtatea obtura- visase cu o noapte înainte ºi nu simplu: încercãrile diavolului.
tã, întunecatã. Nu înþelegea. ªi se îndoise c-o va întâlni în turnul Acum, dupã ce renunþase la rasa
atunci o vãzu pe Bendis, zeiþa pãrãsit de însuºi voievodul mol- monahalã, înþelegea cã nu era
dacã, despre care þinutaºii pro- dav care-l hãrãzise proscriºilor decât neliniºtea încolþitã în el ca

4 , serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020


un pui de cancer, ameninþând sã
i se reverse în tot corpul, imobili- „ CORNEL MIHAI UNGUREANU
zându-l. Aºadar, când totul nu era

iubirea Gretei

m iºcarea ideilor
încã pierdut, trebuia sã urce...
O fãcu anevoie timp de douã
nopþi ºi tot atâtea zile. Constatã

E
cã aºtrii nu-i mai erau de folos
nici ziua ºi nici noaptea. Pereþii ra o searã de joi, dar la miraculoase care-i ajungeau din
turnului, tapetaþi cu oglinzi mi- fel de bine putea fi mier- urmã, se risipea, iar traiul împre-
nuscule, iradiau propria luminã ºi curi sau vineri, luni ori unã se întrevedea aproape con-
de pe trepte dispãruse mâzga rece sâmbãtã, duminicã, marþi. Încer- jugal, fad, rutinier. Filip prefera
ºi alunecoasã care îi primejdui- case sã schimbe singurãtatea în zilele fãrã mizã, de pace a lumii
serã înaintarea în încercãrile pre- pisicã pufoasã – „îþi faci coada ºi calm interior, lipsite de con-
cedente. Cu toate astea, înãlþa- colac ºi torci”: întârziase sub duº, flicte, zbateri, frãmântãri. Pu-
rea se prelungi. I se pãrea cã bâj- îºi tãiase vârfurile, aranjase tran- teau chiar sã nu se vadã sau doar
bâie pe linia unul cerc care-l va dafirii uscaþi în vaza de sticlã, cer- sã se plimbe, el sã tacã solemn
þine prizonier la nesfârºit, neofe- cetase bolul cu pietre aduse de ºi sã se simtã confortabil: „Ce
rindu-i mãcar un reper nesemni- pe dealurile de acasã, de la Cra- bine ne înþelegem, nici nu mai
ficativ. Când disperarea îl cuprin- iova – nu apucase sã le ducã îna- avem nevoie de cuvinte!”. Sau sã
se, surprinzãtor, fu eliberat. La poi pentru cã nu mai ºtia exact aparã în vizite de-alea: „Hai cã
sfârºitul celei de a doua zile, se care din ce loc anume este, nu-ºi vin pânã la tine, sã bem un ceai!”,
afla sub cupola turnului, la un notase; le spãla la douã-trei zile, ca într-o prietenie clasicã, cu
singur pas de comoara aºteptatã cã se punea praf. dâre de afinitãþi ºi potenþial de
ºi visatã în nopþile de mirean. Adela Corbu pendula între mai cangrenare. „Sã ne acomodãm
Descoperi în cripta de piatrã multe feluri de scufundãri, cea unul cu altul, sã ajungem la o
athanorul alchimiºtilor, minuscu- mai la îndemânã fiind aceea în anume stabilitate” – stabilitatea
lã, înnegritã de timpul reversibil, care simþea cã a ratat, pentru cã era indispensabilã, numai astfel
dar conservându-ºi, nealteratã, era singurã, la 35 de ani, fãrã iu- el se simþea la adãpost. Porniri-
forma ºi duritatea pereþilor, gra- bit, fãrã copil ºi, mai nou, fãrã le ei de altãdatã, când îºi ascu-
þie timpului ireversibil. Conserva- serviciu. Plecase de la firmã ca sã þea în gând cuþite, sãbii ori to-
rea lumii e o perpetuã creaþie, îi nu se mai simtã prinsã în capca- poare ºi îºi numãra banii de tren, realitate era în spatele acelor iu- sã-l vadã redus la un cadavru, dar
trecurã prin minte cuvintele lui nã, sã nu mai depindã de un pro- în zori, gata sã se ducã peste el, biri ºi a personajelor feminine, i se pãrea de prost gust ca întâl-
Platon, dând la spate dezamãgi- gram, se gândise la toate lucruri- erau mai rare, dar sã-l spioneze mereu principale ºi reuºite. nirea sã fie cu public. Ar fi fost o
rea de a nu fi aflat în athanorul le pe care le-ar putea face pentru de la distanþã nu renunþase. Avea Ieºi pe culoar, deschise gea- trãdare ºi faþã de el sã joace un
dinaintea lui nimic preþios în afa- ea în orele multe pe care le „iro- un progrãmel pentru psihopaþi, mul ºi privi ceferiºtii veseli de pe rol, ca la teatru, sub privirile unor
rã de câteva litere din plumb, rã- sea” la muncã, dar libertatea de- pe care-l folosea din când în peron, jandarmul ce mesteca spectatori mai mult sau mai puþin
tãcite pe fundul acestuia. Pãreau venise alienantã, iar ceea ce tân- când, la ore mici din noapte. gumã, maidanezii, rândunicile, emoþionaþi, dar curioºi: „Iatã fiica
aparþinând unui alfabet necunos- jise sã împlineascã ºi nu putuse, κi puse muzicã, alese pentru femeia invalidã, cu cãciulã mov, îndureratã! Ce va face? Îi va sãru-
cut pe care fostul cãlugãr, ape- pentru cã era prea ocupatã, se mai târziu un film prost, dar amu- fumând în cãruciorul ei, „bun ta mâna? Fruntea? Va izbucni în
lând la ºtiinþa sa, încercã sã reali- dovedise a nu fi cu putinþã, încã, zant, ºi tocmai dãduse peste un abur” – litere pe un vagon, lacrimi?” Nu voia sã dea tonul al-
zeze dacã aparþinuse învãþãturi- din alte cauze. Aºa cã, dupã câ- documentar suedez despre desig- chioºcurile de ziare ºi de rãco- tor hohote de plâns, mai ales ce-
lor dintâi ale lui Dumnezeu, date teva luni de lenevealã, începuse neri, când auzi soneria de la ºoa- ritoare, gardurile rupte ºi pãsã- lor ipocrite, nu ar fi suportat s-o
oamenilor, ori celor de pe urmã, sã-ºi caute din nou de lucru, fãrã recele mic, cu butoane, în care ºi rea alb-negru pe care mult timp vadã pe Elvira înlãcrimatã, scena
prin care diavolul îi ispitise pe grabã, avea ceva economii, lucra, vorbea uneori. În seara asta nu nu ºtiuse cum o cheamã, tot Pe- era deja falsã, regizatã prost, nu
aceºtia. Oricât se strãdui, revela- într-un fel sau altul, de la 17 ani, avea curiozitãþi, dar nici cel care tre fiind acela care o lãmurise: avea ce sã caute acolo.
þia nu-l ajutã. Mireanului i se re- când, dupã fiecare ceartã mai stri- apela nu era politicos. Renunþa coþofanã. Apoi toate astea rãma- Ajunsese devreme. Se plimbã
fuza iluminarea fostului monah. dentã cu Elvira, înþelesese cã nu pentru o clipã, dar revenea parcã serã în urmã, dar ea continuã sã alene prin parcul din ce în ce mai
Nu încercã nici frustrare ºi nici poate sã aibã dispute pe picior mai determinat. Iar ºi iar. ªi iar. contemple ce-i oferea fereastra: aglomerat, se opri puþin pe malul
satisfacþie. I se pãreau absurde de egalitate cu ea, dacã o poate Nu se oprea. Adela îºi puse cãº- sate sãrace, case pãrãginite, rufe lacului, urcã la Castelul Fermecat,
ºi una ºi alta. Purta peste chip condiþiona cu banii. κi permitea, tile ºi dãdu volumul tare, dar me- întinse la uscat în curþi, cârduri podul suspendat era în renova-
masca sub care adevãrata sa faþã aºadar, sã mai aºtepte, a gãsi un lodia telefonului i se insinuase în de gâºte pe uliþe, halte cu vagoa- re, trecu în cele din urmã pe lân-
e mâncatã, în aceeaºi mãsurã, de serviciu era mai degrabã un joc creier ºi o auzea fie cã intrusul ne ruginite parcate pe bãtrâne gã grãdina zoologicã, ferindu-se
lepra îndoielii ºi dorinþa de a afla de care uneori se prefãcea cã nu continua sã o sune sau nu. În- linii secundare cu traverse de sã priveascã animalele chinuite
comoara ascunsã în turn. Nu con- mai ºtie. Alteori se posta în faþa vinsã, glisã ecranul aparatului. lemn, fumul galben ieºind din ºi, în splendida ºi senina dimi-
ºtientiza ce i se întâmplã, jucân- calculatorului ºi îºi alegea „locul Avea un apel de la Elvira ºi 14 de grãmezi de frunze, pescari pe neaþã târzie de varã, intrã în cimi-
du-se, involuntar, cu literele de de muncã ideal al sãptãmânii”, iar la tanti Marta. Tot de la ea, un malul unei bãlþi mici, parcele tir, pe aleea mãrginitã de serele
plumb a cãror prezenþã, acolo, nu câteodatã chiar aplica pentru mesaj: „A murit taicã-tu! I-a poc- brãzdate de drumuri de þarã pe celor de la Spaþii Verzi. Femei cu
ºi-o explica. Pãtrunse astfel într- vreun post cu ºtaif. N-o sunase- nit inima, în somn. A explodat, a care staþionau maºini vechi sau flori ºi lumânãri trebãluiau pe lân-
un labirint care nu era nici turnul rã decât de la o multinaþionalã zis doctorul. Înmormântarea e cãruþe trase de mãgari, oameni gã morminte, un planor plutea pe
din Ceahlãu ºi nici chilia sa rece care deschidea un magazin într- sâmbãtã. Slujba, la biserica Hagi care lucrau pãmântul, turme de cerul albastru. Fãrã copaci-para-
din mânãstria ascunsã undeva, un orãºel din Slovacia. Mulþi Enuº, la 12. Apoi la cimitir, la Un- oi ºi combine ce-ºi fãceau de van, razele soarelui deveniserã
în cãldãrile muntelui. bani, dar... slovaci la sate? Mai gureni. Maicã-ta a rupt în faþa cap în lanurile pârjolite de floa- fierbinþi. Planul Adelei era simplu
În labirint, cauþi ieºirea, eva- rãu era cã aceastã lipsã de oferte mea testamentul pe care þi l-a lã- rea soarelui. ºi îl duse la îndeplinire întocmai:
darea sub diferite feluri; la întâm- o fãcuse sã se simtã la fel de ief- sat Petre. Dacã o dai în judecatã, La Videle ºi Roºiori de Vede îºi alese un loc strategic, lângã
plare, fiindcã nici raþiunea ºi nici tinã ca o tipã care îºi pune poze sunt gata sã depun mãrturie! Nu unii pasageri coborârã, alþii le lua- un cavou în spatele cãruia se
imaginaþia nu te ajutã. Cãlugãrul în costum de baie pe facebook ºi o lãsa! Capra asta nu a înþeles rã locul, dar Adela nu se miºcã putea ascunde, la câteva rânduri
n-o face. Precum odinioarã, nu îi dã nimeni like. Ea, care cre- nimic din tot ce-a fost el!”. de pe culoar. Mecanicul de pe distanþã de locurile de veci ale
Dante, bâjbâind în infern, îºi în- dea cã are un creier minim cupa locomotivã pãrea cã vrea sã ajun- familiei Corbu. Stãtu la pândã
chipuia imagini spectaculoase D ºi cã meritã frecvent un telefon *** gã din urmã un nor a cãrui margi- pânã când vãzu convoiul apro-
despre care pãrintele stareþ i-a de genul „Ce te-aº angaja!”. În compartiment erau coji de ne se zãrea la orizont ºi, prins în piindu-se ºi rãsfirându-se în ju-
bãgat în cap cã sunt purã realita- κi aduse laptopul în pat ºi ci- seminþe aruncate pe jos, iar to- aceasã cursã, gonea nebuneºte rul gropii, aºteptã douã minute ºi
te, de astã datã rãtãceºte prin la- tea tâmpenii: Anne Rice, reviste varãºii de drum – doi pensionari prin câmpiile nesfârºite. Deveni- porni în curmeziº cãtre grupul
birintul sãu alãturi de cel a cãrui online despre jocuri ºi vampiri, cu dinþi rari ºi galbeni ºi trei mun- se ºi competiþia ei, participa tot numeros de persoane îndoliate,
operã a citit-o pe ascuns, în chi- pagini din Golda Meir – exem- citori vorbãreþi, ce purtau blugi mai implicatã, cu capul scos pe pentru a face joncþiunea pe ne-
lia sa de sub stânca Ceahlãului. ple de demnitate, voinþã, forþã ºi turceºti – nu promiteau o cãlãto- geam ºi, în cele din urmã, dupã observate. În timp ce pãºea aten-
Se numeºte Baudelaire ºi-i expli- succes, care în lumina stãrii ei i rie tihnitã, lipsitã de conversaþie. ce trecurã de Caracal, trenul prin- tã printre morminte, la un moment
cã de ce a ratat deocamdatã se pãreau science-fiction din Adela voia sã fie singurã. Nu se norul din urmã. Când intrarã dat observã surprinsã, nu depar-
descoperirea comorii aflate în cea mai stranie specie. Nu mai neapãrat cu gândurile ei, simple, în gara Craiova, ploua. Vântul te, în partea dreaptã, o femeie care
turn. Fantezia, ghidatã de inte- suporta filmele americane de la de altfel: îºi iubise tatãl, chiar dacã rãsucise murdarele steaguri trico- îi furase ideea: urmãrea, din spa-
lect, este producãtoare de ireal televizor, iar cãrþile, cu excep- Elvira avusese grijã s-o influen- lore pe beþe ºi-i furase ºapca im- tele monumentului funerar al unei
ºi cea mai ºtiinþificã dintre toate þia unor pdf-uri cu fizica pe în- þeze, când era micã, cãutând s-o piegatului. Bãrbatul, grãsuþ ºi vechi familii de boieri craioveni,
facultãþile. Devine agent al þelesul blondelor, erau prea facã sã-l priveascã prin ochii ei: chel, îºi îndemna picioarele sã cum decurge înmormântarea lui
realului pe care-l configureazã ºi- lungi. Gãsise curajul, de câteva un visãtor, un scriitor (cuvinte alerge mai repede. Nu era deloc Petre. Adela se opri o clipã, pen-
l explicã în acelaºi timp; un mod ori, de a merge la teatru, dar ple- rostite cu dispreþul necesar), in- tristã. tru cã dacã ar mai fi înaintat, ºi-ar
de-a gândi labirintic. Neiniþiaþii în case din salã de plictisealã ºi capabil sã facã bani, sã-ºi întreþi- fi dat de gol prezenþa. Prea târziu,
acest fel de gândire rateazã greaþã. Prefera cumpãrãturile nã familia ca orice bãrbat normal. *** însã. Doamna aceea, cu ochelari
ieºirea din impas. Nici raþiunea ºi sau, când o apucau instinctele de „ªi nu e vorba numai de bani! Nu Dupã câteva secunde de liniº- de soare, batic ºi bucle blonde
nici fantezia nu devin, fiecare în cuib, colindatul alene prin ma- a dat niciodatã nimic!”. Petre se te, taximetristul porni radioul. Se ce-i acopereau figura, o vãzu ºi,
parte, revelaþie. Vreau soluþia gazinele de mobilã, cu priviri retrãsese în scrisul lui, dar fuse- simþi uºuratã, nu avea chef de imediat, se întoarse pe cãlcâie ºi
gândirii tale! implorã cãlugãrul lungi, melancolice, în acelaºi se mereu un tatã minunat, empa- vorbã, chiar dacã omul pãrea de- se îndepãrtã grãbitã. O siluetã
în chiar momentul când constatã timp însã cercetãtoare ºi prac- tic, gata sã o asculte, fãrã preten- cent – avusese parte ºi de ºme- elegantã, ce se îndepãrta cu mers
cã e singur, nu în labirintul visat, tice, aruncate exponatelor. Via- þii autoritare, sfaturi ori istorioa- cheri care întind capcane – „Dom- sprinþar, dar nesigur, care îi trãda
ci pe lespedea de piatrã, lângã at- þa ei imaginarã cu Filip devenea re cu tâlc. Adela îi citea, din ado- niºoarã, am ºi eu o întrebare. (:) vârsta. „O admiratoare, probabil”,
hanorul alchimiºtilor... atunci, pentru câteva clipe, nu lescenþã, fiecare nouã carte, îi Pot sã þi-o pun?”. La Universitate zâmbi Adela.
Mai trecu o zi, timp în care el doar posibilã, dar ºi clarã, cu lux plãcea aura de tainã din poveºti- nu mai ploua, iar în faþa Parcului
dormise profund. de detalii, ca un studiu de pro- le lui, nu îndrãznise sã o risipeas- Romanescu, unde coborî, asfaltul (Continuare în numãrul
iect. Visul ei aventuros, cu în- cã prin întrebãri directe, deºi o era uscat. Adela hotãrâse sã nu urmãtor)
tâmplãri vechi, misterioase ºi rodea sã afle câtã ficþiune ºi câtã meargã la bisericã. Nu s-ar fi ferit

, serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020 5


„ MARIANA DOBRICÃ

„vã place Brahms?”


m iºcarea ideilor

D
imineaþa limpede de spui condoleanþe, îþi mulþumeºte întrebi ce vârstã are, 50 plus/mi-
august, goana trenu- ºi mai degrabã simþi decât vezi nus?, mai mult plus decât minus,
lui, conductorul care îi câteva lacrimi în colþul ochilor al- nu, 60, îþi rãspunde chiar ea la în-
spune unui cãlãtor cã ar trebui baºtri, observi cã avea niºte cer- trebarea nerostitã, asta era o pro-
sã prindã trenul pe care îl avea cei argintii, cu pietre albastre ova- blemã, fiindcã ºoferul ei, care fã-
din Bucureºti cãtre Iaºi, dar cãl- le, mai albastre decât ochii, era cea curse internaþionale, era mai
dura, ºi calea feratã proastã, ºi tunsã scurt ºi vopsitã roºcat, un tânãr, mult mai tânãr decât ea, 45,
accidentul de pe un viaduct de roºcat ºters, iar un zâmbet lumi- o diferenþã de 15 ani, zâmbea, zâm-
acum câteva zile, toate astea dã- nos care te nedumereºte ºi mai bea, zâmbea, nu ºtiai ce sã zici, te
duserã mersul trenurilor peste tare, când îþi spune cã îl iubise pe zãpãcea de-a dreptul cu zâmbete-
cap, lanuri de floarea-soarelui, soþul ãla al ei, dar o dusese rãu, îi le alea ºi te fãcea ºi pe tine sã zâm-
gãri, poduri, niºte nori cumulus, fugeau ochii dupã altele, le adu- beºti, era mai tânãr, dar era mai urât
ca niºte ghemotoace de bumbac, cea acasã, a stat cu el pentru co- decât ea, la început s-au ascuns
povestea pe care o spunea feme- pii, ºi au dus-o aºa pânã s-a îm- de ceilalþi, se mutau când la ea,
ia din faþa ta, poveste pe care in- bolnãvit, ºi l-a îngrijit, fiindcã l-a când la el, nu ºtia cum sã le spunã
sista sã þi-o spunã, parcã simþea iubit, cu toate amantele lui, alt bãieþilor, a dus-o la Orºova ºi s-au
nevoia sã o spunã cuiva, ai în- zâmbet, þi se pãrea incredibil ca plimbat cu vaporaºul, ºi la Hercu-
cercat sã o opreºti, deschizând femeia aia cu bluza roz-pal ºi mul- lane, sã admire natura, „siropos
cartea pe care o þineai în mânã ºi te zâmbete sã meargã la pomana ca o inimã brodatã”, nu, niciun
citind câteva rânduri, Cortázar ºi soþului ei, îþi arunci din nou privi- „siropos ca o inimã brodatã”, te
„62. Model de asamblare”, poate rea pe cartea rãmasã deschisã pe întrebi ce viaþã dusese femeia aia
cã, dacã în locul tãu în tren ar fi picioarele tale – „siropos ca o ini- de 60 de ani care se comporta ca o
stat altcineva, povestea nu ar fi mã brodatã”, o comparaþie unde- puºtoaicã îndrãgostitã, dacã niº-
fost spusã, sau ar fi fost spusã va pe o paginã -, dar trecuserã te plimbãri de la Severin la Orºova
oricum, pentru cã trebuia spusã. toate astea, zicea femeia, trebuia ºi Herculane i se pãreau de vis, Trenul pleacã, priveºti locul nã pânã s-a oprit ploaia aia de
Conversaþia începuse firesc, sã se gândeascã la viitor, ºi s-a ºoferul ei i-a cumpãrat un telefon gol din faþa ta, nu o sã ºtii nicio- varã, apoi aþi colindat prin oraºul
un salut, un zâmbet, întrebarea gândit, s-a dus sã dea acatiste, nou, la care sã vorbeascã doar cu datã cum se va sfârºi povestea în care începeau sã se aprindã
unde mergi, ea cobora mai devre- pentru ea ºi pentru bãieþi, mai el, nu prea ºtia cum sã îl foloseas- dintre femeia cu bluzã roz-pal ºi luminile, îþi aminteºti atât de bine
me, într-un orãºel, de acolo trebu- mergeau douã femei de la ea de la cã, ºi trebuie sã o sune, ºi chiar a ºoferul mai tânãr ºi mai urât, nu înserarea aia, parcã melancolia
ia sã ia un alt tren, care ar fi dus-o serviciu, ºi s-au dus cu unul cu sunat-o, a cãutat în geanta bej te- crezi în happy-enduri, dar ai vrea poveºtii de dragoste de pe ecran
într-un sat, alt zâmbet luminos, maºina, cã erau vreo 20 de kilo- lefonul ºi þi l-a întins, ai rãspuns sã fie, alte gãri, alte poduri, alte v-a însoþit dincolo de sala întu-
purta o rochie albastrã cu florice- metri de la Severin pânã la mãnãs- tu ºi i l-ai înapoiat, ºi da, ºi nu, ºi lanuri de floarea-soarelui, alþi nori necatã, cu câþiva spectatori, din-
le albe, pe deasupra o bluzã trico- tire, ºi când s-au întors ºoferul i-a nu încã, ºi zâmbete, ºi emoþie, ºi cumulus, ºi cirrus, ºi stratus, ºi colo de uºile cinematografului
tatã, cu nasturi, de un roz-pal, era spus cã s-a îndrãgostit de ea, o eu, ºi tu, ºi noi, ºi voce caldã, ºi cumulonimbus, ºi cum or mai fi pãrãginit unde rulau filme vechi,
rãcoare atunci când plecase ea, priveºti contrariatã, cum sã treci zâmbete, trenul se apropia de orã- ei, nu te-ai priceput niciodatã peste un timp cinematograful s-a
trebuia neapãrat sã ajungã în sa- aºa, în douã minute de la soþul ºelul în care trebuia sã coboare, îi prea bine la nori… închis, clãdirea a fost dãrâmatã,
tul ãla, la pomana soþului ei, muri- mort, pe care îl iubise, chiar dacã arãþi pe fereastrã gara, întrerupe („Vã place Brahms?”, „Aimez- acum e alta nouã, Tudor a plecat
se de ºase luni, ar fi trebuit sã vinã avusese amante, la acatiste ºi la discuþia pe care o auzeai fãrã sã vous Brahms?”, „Goodbye în alt oraº ºi tu ai schimbat cana-
ºi bãieþii, avea doi, dar unul pleca- un ºofer îndrãgostit?, ºi îþi dai sea- vrei, zâmbeºte iar toatã, îºi ia gean- Again”, te gândeºti cã ultima lul tv atunci când, într-o noapte,
se în strãinãtate, la muncã, ºi celã- ma cã de fapt asta a vrut sã spunã ta bej, iþi spune drum bun ºi co- datã ai vãzut filmul într-o varã cu ai dat peste film aiurea, tocmai la
lalt lucra la patron, ºi la patron lu- de la început, zâmbetele care o boarã, o urmãreºti pierzându-se Tudor, el zisese sã vã duceþi, secvenþa aia în care Anthony
crai ºi sâmbãta, ºi duminica, ºi la luminau, bluza roz-pal cu nasturi, printre oameni, cu bluza ei roz-pal când aþi ieºit de la film afarã plo- Perkins o întreabã pe Ingrid Berg-
12 noaptea, dacã aºa voia ãla, îi toate astea erau despre iubire, te ºi cu fericirea ei. ua, v-aþi adãpostit sub o streaºi- man „Vã place Brahms?”.)

Lord
N
u te mai gândi la asta, ºtiu, Lord plecase de pe trotuar, scara aia, un om ºi un câine, i-am
Nu mã mai gândesc, era în mijlocul strãzii, se uita la vãzut apoi de câte ori am trecut
seara, masa din bucã- cel întins pe jos, dar nu îndrãz- dimineaþa pe acolo, ºi în timpul
tãrie, farfuria ta platã, galbenã ºi nea sã se apropie, fetiþa în palto- zilei uneori, prin zonã, omul nu
pãtratã, ºerveþelele albe, furculi- naº roz din faþa mea îºi lipise ca- cerºea, Nu te mai gândi la asta,
þa ºi cuþitul din mâinile tale, ju- pul de geam ºi se uita cu avidita- Nu mã mai gândesc, sunt doar doi
mãtatea de ºniþel din farfuria gal- te la ce se întâmplã, fredona Jin- cerºetori pe acolo, un orb care nu
benã, paharul cu apã de lângã, gle bells ºi privea moartea cu o e orb la agenþia de voiaj ºi cel cu
sticla cu apã platã de lângã, co- curiozitate înspãimântãtoare, picioarele amputate, care târãºte
ºul de pâine cu trei felii, bolul avea prins în piept un mãrþiºor, a dupã el un scãunel, pe la pasaj,
verde cu salatã verde, cutia de plecat tramvaiul, am coborât la din dimineaþa aia geroasã ºtiu cã
bomboane din faþa mea, bomboa- prima, nu mai suportam Jingle îl cheamã Lord, Nu te mai gândi la
na din mâna mea, Nu te mai gândi bells, de-aia am întârziat ºi am asta, Nu mã mai gândesc, Hai în
la asta, Nu mã mai gândesc, îl ajuns dupã tine, am mers douã pat, Þine-mã în braþe, strâns,
cheamã Lord, e un câine mare ºi staþii pe jos, Nu te mai gândi la strâns, dimineaþã, plecarea ta cu
are o blanã scãmoºatã de culoa- asta, Nu mã mai gândesc, de di- sãruturi, cãmãºi albe ºi cafea, ple-
rea ceaiului de tei, Mi-ai spus cã mineaþã erau la chioºcul de ziare, carea mea, doar cu cafea, tramva-
îl cheamã Lord, Da, cred cã da, Lord alerga în jurul lui zãnatic ºi iul aglomerat, curba largã în care
Plec devreme mâine, pe la 5.00, bãrbosul ãla cu ochi senini avea mereu am senzaþia cã o sã zboare
trebuie sã ajung la Iaºi, mã întorc în mânã o cafea ºi vorbea cu vân- de pe ºine ºi o sã se opreascã
poimâine, Ok, Îmi trebuie douã zãtorul, Nu te mai gândi la asta, într-un bloc, alte fizionomii, alte
cãmãºi albe, Ok, sunt cãlcate, Nu Nu mã mai gândesc, e înfrigurat voci, staþia cu accidentul, unde
mai mânca atâtea bomboane, o începutul ãsta de primãvarã, trebuie sã cobor, nu ºtiu de ce fac
sã þi se facã rãu, mãnâncã ºi alt- acum o lunã, când a nins, am co- asta ºi urc la urmãtoarea la întoar-
ceva, Mai iau una, nu mi se face, borât din tramvai ºi nu puteam cere, doamna din metal cu
Lord, aºa îl cheamã, stãtea pe tro- sã merg, era patinoar pe trotuar, umbrelã nu mai avea umbrelã, iar,
tuar, m-am mirat cã l-am vãzut am luat-o pe lângã, prin zãpadã, rãmãsese fãrã ea de vreo trei ori
acolo, singur, cineva l-a împins cã nu aveam chef sã cad, ºi am de când o puseserã acolo sã se
cu piciorul, nu a mârâit, nu s-a ajuns la scara aia exterioarã de uite imobilã, impasibilã ºi cenuºie
repezit la piciorul ãla, m-am uitat lângã magazinul cu undiþe din la tramvaie, maºini ºi accidente,
din tramvai la oamenii opriþi pe apropiere de pasaj, atunci s-a re- cornul cu mac de la toneta de
trotuar, dar nu l-am recunoscut pezit un câine lãtrând la mine, lângã casa de bilete, aerul limpede
pe bãrbosul ãla cu ochi senini parcã þi-am zis, Da, mi-ai zis, ºi rece, o bãtrânã cu ghiocei, scara
care era stãpânul lui, tramvaiul nu M-am speriat, nu aveam chef nici exterioarã, Lord, cu blana lui scã-
mai pleca din staþie, avusese loc de antirabice, sunt aºa dure- moºatã, fãcut covrig pe cimentul
un accident, salvare, poliþie, si- roase, Nu te mai gândi la asta, de sub scarã, niciun pled, niciun
rene, circulaþie blocatã, cineva Nu mã mai gândesc, Lord, nu mai carton, niciun bãrbos cu ochi
întins pe asfalt cu faþa în jos, într- lãtra, mã, bãiatule, o voce de sub senini, doar cimentul gol, Ce faci,
o poziþie nefireascã, lângã trece- niºte cartoane ºi pleduri de sub tu, mã bãiatule, mã?, Cine o sã îþi
rea de pietoni, alte câteva persoa- scarã, Nu mai lãtra, mã, bãiatule, mai dea sã mãnânci?, Cine o sã te
ne în jur, Muri, maicã?, am întors Lord s-a oprit la un metru de mine mai mângâie?, Pe cine o sã mai
capul, o bãtrânã numai riduri ºi cu un aer de pe aici nu se trece, pãzeºti?, Cine o sã te mai
oase, cu haine mirosind a naftali- nu a mai lãtrat, mi-am continuat iubeascã, prãpãditule?, Tu pe
Aurora Speranþa nã, medicamente ºi bãtrâneþe, Nu drumul, era frig, frig, dormeau sub cine o sã mai iubeºti?

6 , serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020


„ GEO CONSTANTINESCU

c ronica l iterarã
Onisifor Ghibu – în vîltoarea revoluþiei ruseºti
„Însemnãrile zilnice” ale lui peau sã silabiseascã. Ciubuc Onisifor Ghibu s-a reîntors în
Onisifor Ghibu, martor ocular al s-a uitat, mirat, la Istoria lui Basarabia, acolo a organizat în-
revoluþiei ruseºti din anul 1917 Xenopol. Cei mai mulþi spun cã vãþãmântul de toate gradele, le-a
în capitala de atunci a Basarabiei, nu ºtiu româneºte, numai moldo- compus ºi tipãrit manuale. Ceea
aflatã de mai bine de un secol sub veneºte” (op. cit, p. 102). Iatã cã ce este interesant în acest jurnal
plocatul deznaþionalizãrii pro- aberaþia cã ar exista o limbã mol- este reprezentarea simplã ºi
gramte a Imperiului Rus, consti- doveneascã diferitã de românã fireascã a realitãþii vii a patrio-
tuie ºi azi un viu document isto- nu este doar o gãselniþã politicã tismului românesc în vremuri de
ric dar mai ales uman, politic ºi a bolºevicilor, cum se tot spune, cumpãnã. Cum luptãtorul arde-
naþional. Jurnal publicat pentru ea era utilizatã ºi de Imperiul Rus, lean pentru drepturile de veacuri
prima oarã de-abia în anul 1993 cu mentalitãþi pur medievale, cu ale provinciei sale se întâlneºte în
(cu titlul În vîltoarea revoluþiei consecvenþa unui veac de igno- Basarabia cu o situaþie mult mai
ruseºti, Însemnãri din Basara- ranþã, cu scopul clar al deznaþio- durã pentru fiinþa neamului, pe
bia anului 1917, la Editura Fun- nalizãrii Basarabiei. Ei nu au fã- care o re-deºteaptã „dintr-un coº-
daþiei Culturale Române) deci cut decât sã continue legenda ºi mar de-un secol”.
dupã mai bine de ºapte decenii ºi sã-i dea amplitudine ideologicã Desigur, situaþia de-acum din
jumãtate cuprinzând insemnãri asurzitoare ºi mai ales aparenþã Basarabia e diferitã. Se ºtie cã,
febrile, fãcute cu acurateþea ºi sforãitoare pur stalinistã de pse- dupã 1990, politicieni luminaþi de
mai ales cu conºtiinþa valorii lor, udo-ºtiinþã. dincolo de Prut au propus guver-
cartea re-creazã atmosfera acelui Dar omul politic Onisifor Ghi- nului post-comunist din Româ-
fast moment de redeºteptare na- bu nu s-a descurajat. El a cobo- nia unirea. Situaþia internaþiona-
þionalã a provinciei româneºti rât la sufletul acestor înstrãinaþi, lã era propice pentru aceasta, dar
greu încercate de terorea „Impe- le-a vorbit de la inimã la inimã ºi preºedintele bolºevic din acea
riului de Rãsãrit”, aflat ºi el în- le-a cerut sã fie cei ce sunt. ªi vreme s-a opus. Fost nomencla-
suºi în pragul sfâºierilor lanþuri- toate acestea i-au dovedit cã sân- turist, cu studii în Uniunea Sovie-
lor nesfârºite de crime ale utopiei gele apã nu se face. Ei au rãmas ticã, poate cu mai multe angaja-
bolºevice. În aceste condiþii pa- români în adâncul fiinþei necon- mente din acea perioadã, Ion
triotul ardelean vine cu experien- taminate de neadevãrurile urma- Iliescu s-a eschivat de la aceastã
þa de luptã a provinciei sale ºi-ºi ºilor lui Ivan cel Groaznic. Iatã ce cutezanþã istoricã. S-a întâmplat
conduce acþiunile politice ºi so- afirmã în însemnãrile din 24 iunie ºi rãzboiul din 1992 de peste Nis-
ciale fãrã istov spre reunirea for- 1917: „Nimeni nu mai protestea- tru, armata a 14-a bolºevicã a apã-
þelor naþionale româneºti ºi crea- zã acum cã n-ar fi români: nimeni sat pe trãgaci ºi a omorât mulþi fii
re a condiþiilor unirii Basarabiei nu se fereºte de noi, dimpotrivã, ai neamului. România a tãcut,
cu Patria Mamã. toþi aleargã la noi… Astãzi, dupã Europa a tãcut. Astfel, Imperia-
Fiind el însuºi refugiat, împre- cursul despre Samuil Clain au lismul Roºu ºi-a re-legitimat stã-
unã cu familia, datoritã faptului cã venit mulþi la mine sã-mi mulþu- pânirea. Cel puþin peste o parte
Imperiul Austro-Ungar îl conside- mescã. O învãþãtoare în vârstã mi- din Republicã. Iar noi am rãmas
ra trãdãtor, alãturi de toþi fruntaºii a zis: „Domnule, eu nu pot sã as- în continuare scindaþi în douã þãri
ardeleni care militau pentru uni- cult lecþiile dumitale fãrã sã mã de limbã românã cu graniþa trasã
rea cu Þara ºi-i urmãrea pretutin- rea revoluþiei ruseºti…, Editura din 20 mai 1917: „Revista lunarã a porneascã lacrimile. Mata aºa dureros „peste genunchi”.
deni, Onisifor Ghibu simte nevoia Fundaþiei Culturale Române, peroþilor, Luminãtorul, pe mai, a frumos spui despre suferinþele De aceea – poate – cartea de
sã acþioneze aºa cum fãcuse în Bucureºti, 1993, p. 94). Or, pen- îmbrãþiºat programul naþional ºi neamului, încât nu-mi pot stãpâni însemnãri a lui Onisifor Ghibu a
Transilvania iubitã. Dar dacã în tru revoluþia naþionalã era nevo- publicã o mulþime de ºtiri politice plânsul” (op. cit., 168). devenit mai actualã ca niciodatã.
Ardeal miºcarea naþionalã era ve- ie de toate clase sociale. Învrãj- reproduse din Cuvântul moldo- Activitatea lui Onisifor Ghi- Acþiunea, fapta istoricã trebuie
che ºi destul de bine organizatã birea de clasã, esenþa utopiei venesc (organul Partidului bu în Basarabia a marcat doar în- realizatã atunci când trebuie.
pânã la rãzboi, în provincia de la socialiste ºi comuniste nu fãcea Naþional Moldovenesc, n. n.)” – ceputul. I-a strunit pe politicieni, Când sunt condiþiile propice pen-
marginea Imperiului Rus forþele decât sã compromitã afirmarea de op. cit., p. 113. i-a potolit pe radicalii socialiºti tru aceasta. Iar când nu sunt, tre-
naþionale erau dispérsate, limba sine a neamului împilat. Pentru ªi asta când la primele reu- ºi a organizat clasele luminãtoa- buie provocate. Iar acest lucru se
românã izgonitã de amare decenii aceasta Onisifor Ghibu fondeazã niuni ale preoþimii întâlnise mulþi re ale neamului: pe preoþi ºi pe face când este inimã ºi minte. ªi
din ºcoalã, administraþie, bisericã, Partidul Naþional Moldovenesc, slujitori ai bisericii reticenþi la þi- învãþãtori. Le-a adus din regat mai ales când este chemare pen-
iar ideología internaþionalismului pledând la acea orã pentru auto- nerea slujbelor în limba românã, cãrþile în limba strãmoºeascã, le- tru aceasta. Dar când omul politic
proletar ºi a anarhiei bolºevice nomie în cadrul Imperiului ºi mai ei neavând nici un fel de cãrþi re- a dat tipografie cu caractere lati- rãmâne orb ºi surd la chemarea
acþiona în continuare, cu aceeaºi apoi pentru independenþã ºi ligioase în limba natalã. ne, le-a fãcut organe de presã istoriei un neam întreg suferã ºi
furie devastatore, împotriva fiin- unire. Pentru aceasta Partidul are Aceeaºi situaþie a întâlnit-o ºi naþionalã. Fiind nevoit sã plece se zvârcoleºte. Destinul acelui
þei româneºti. nevoie de clasele bogate, pentru la învãþãtori. Noteazã autorul în în august 1917, aceºtia nu s-au neam nu vine de la sine, ci se cu-
În aceste condiþii, intelectua- finanþarea întreprinderilor ziua de 30 aprilie 1917: „E intere- dezis, i-au urmat exemplul, au cereºte. Cu mari sacrificii. Altmin-
lul transilvan simte nevoia sã politice, are nevoie de emulaþia sant sã-i vezi pe profesori iscã- realizat în mod curajos Unirea cu teri, nu-i rãmâne decât ceea ce
uneascã aceste forþe, sã por- tuturor românilor pentru recâºti- lind ruseºte statutul ºi sã-i vezi Þara. Tocmai în focarul degrin- meritã: stima de sine sau umilinþa.
neascã în primul rând o revolu- garea drepturilor fiinþei naþionale. cu câtã teamã puneau mâna pe goladelor morale ºi crimelor Alternative nu prea se aratã.
þie naþionalã ºi de-abia mai apoi În momentul când radicalii cãrþile româneºti, din care înce- bolºevice. Cum ºtim, dupã unire
pe cea economicã ºi socialã, socialiºti propun în statutul Par-
mai aproape de voinþa poporu- tidului împroprietãrirea þãranilor
lui. Desigur, o provincie emina- ca muncitori ai pãmântului fãrã
mente agrarã, rãmasã mult în despãgubiri faþã de foºtii proprie-
urma Europei industriale, cu tari, politicianul ardelean se opu-
peste nouãzeci la sutã populaþie ne ºi cere ca statul însuºi sã facã
þãrãneascã fãrã pãmântul nece- acest lucru, pentru a-i cointeresa
sar subzistenþei, avea nevoie de pe toþi în aceastã întreprindere
proprietatea obiectului muncii naþionalã. ªi are încredere cã se
sale. Dar pânã atunci trebuia re- va putea face. Afirmã el: „Þãra-
alizatã autodeterminarea naþio- nii, dacã ar fi fost lucraþi în direc-
nalã. Lucru pe care internaþio- þia moderatã, ar fi fost mulþumiþi
naliºtii bolºevici nu-l luau în ºi cu o formulã mai puþin extre-
seamã, proferându-ºi demagogia mã, ar fi putut servi cauza naþio-
ºi utopiile fãrã înetare ºi fãrã nalã” (op. cit., p. 128).
noimã. Ce observã autorul încã Onisifor Ghibu face apel la pre-
de la început în atitudinea frun- oþimea care îºi uitase scrierea cu
taºilor basarabeni: „Îmbibaþi caractere latine ºi chiar limba na-
pânã în gât de idei socialiste in- þionalã, la învãþãtorii moldoveni
ternaþionale ºi ºovãitori ca niº- care erau nevoiþi sã predea în ru-
te plute în bãtaia vântului, ei n- seºte, la studenþii care reprezen-
au nici o înþelegere adevãratã tau viitorul românesc al provin-
pentru ideea naþionalã ºi n-au ciei. Pe toþi aceºtia îi organizea-
nici un principiu conducãtor pu- zã, le creazã organe de exprimare
Gabriela Boangiu

ternic. Iatã, la ºedinþa de ieri, a dorinþelor, le aduce cãrþi din


Costin, care a stat patru ani în România, ºi prima tipografie cu
Elveþia ºi Franþa ºi ºase ani în caractere latine.
România, s-a reîntors în þara lui Astfel, ajunge sã uneascã toate
nu ca moldovean, ci ca socia- forþele româneºti în jurul idealului
list” (Onisifor Ghibu, În vâltoa- naþional. Afirmã el în însemnãrile

, serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020 7


Niculina Stoican: „ansamblul Maria Tãnase,
brand ºi reper cultural în zona folcloricã Oltenia”
Folclorul nostru nu pentru a deveni membri ai an-
numai cã e sublim, dar samblului. ªtiu cã aveþi în or-
te face sã înþelegi to- chestrã un caz mai special.
tul. – George Enescu N.S.: Am reuºit sã conving un
tânãr care cânta la vioarã sã în-
Gheorghe Fabian: Manuale- veþe braci, spunându-i: Dacã eºti
le de educaþie muzicalã din ºcoli bãiat isteþ, cu vioara cânþi la
abordeazã ºi problema folcloru- evenimente private ºi câºtigi niº-
nter viu

lui. D.G. Kiriac spunea, cu te- te bani. Ca angajat într-o insti-


nterviu

mei, faptul cã soarta muzicii ro- tuþie, vei avea o carte de muncã,
interviu

mâneºti se hotãrãºte în ºcoalã. o poziþie socialã, pentru cã e


Niculina Stoican: Din câte altceva sã activezi în cadrul
ºtiu, folclorul face parte din pro- unei instituþii care are un mesaj
grama ºcolarã, ca domeniu de cultural, care are o anumitã
studiu ºi ca element identitar. poziþie în societate. Te structu-
Important este ca tineretul sã-ºi rezi ca om în societate, te for-
caute identitatea, sã-ºi caute ori- mezi, ai altfel de relaþii, altfel
ginile; copiii nãscuþi în mediul socializezi cu oamenii. El provi-
urban nu mai au nicio legãturã ne din Gorj; acolo existã un anu-
cu viaþa de la þarã. Exerciþiul aces- mit fel de a cânta la braci. Este un
ta este necesar, de întoarcere în timp ºi un contratimp. Gorjul mai
timp, de a vedea de unde îºi trag are un singur bracist, care este în
originea bunicii ºi strãbunicii lor. vârstã, cred cã are aproximativ 70
De exemplu, dacã mama e moldo- de ani. Într-o orchestrã, existã
veancã ºi tata, oltean, sã încer- anumite specificitãþi de a cânta.
cãm sã aflãm de unde e bunica. E Pentru cântecul popular este
mozaikul întreabã

din Bucovina, de exemplu. Ce în- foarte important sã-i fie pãstrat


seamnã Bucovina? Oare eu, ca stilul de interpretare specific zo-
persoanã tânãrã, mã regãsesc nei sau subzonei din care îºi tra-
undeva? Ca formã de manifesta- ge originea.
re, ca gusturi... pentru cã fiecare G.F.: Una dintre marile iniþia-
zonã a þãrii are obiceiurile ei, se tive ale managerului Niculina
manifestã într-un anumit fel ºi Stoican o reprezintã, din câte
lucrurile acestea se leagã socio- am aflat, atelierele muzicale. În
logic ºi antropologic. Nimic nu ce constau ele?
este întâmplãtor. Toate sunt le- N.S.: Ansamblul „Maria Tãna-
gate de glie ºi pot fi explicate. se” este un brand, cel mai mare
Constantin Brãiloiu afirma cã prin brand folcloric al Olteniei, ca an-
aprofundarea folclorului, popoa- samblu profesionist de muzicã
rele ºi-ar putea regãsi copilãria. popularã. Acest brand trebuie
G.F.: În ce stadiu se aflã, la vândut cât mai scump, nu ieftin,
ora actualã, colaborarea insti- în niciun caz. Am reuºit sã impli-
tuþiei dumneavoastrã cu ºcoa- cãm pe participanþii la atelierele
la, cu profesorii de muzicã? muzicale (soliºti vocali, dansatori)
N.S.: Legãtura dintre instituþii în activitãþile noastre. De exem-
este foarte importantã. Suntem un plu, cu prilejul zilei de 1 iunie, în
popor cu o bazã spiritualã destul le mari ale þãrii au subzone de in- într-un ansamblu profesionist. G.F.: În zilele noastre, una spectacolul pe care îl susþinem
de bunã ºi ar fi necesar ca insti- terferenþã. De exemplu: Oltenia ºi Persistã ideea cã, ardeleanul este dintre marile probleme nerezol- în Parcul „Nicolae Romanescu”,
tuþiile care contribuie la educaþia Banatul. Zona de nord din Me- cel mai bun ºi cel mai aprig pãs- vate este amplificarea, adicã la Teatrul de Varã, în exclusivita-
artisticã sã colaboreze mai mult. hedinþi este o zonã de interferen- trãtor al românismului. Este ºi nu regia de sunet. te cu atelierele de folclor. Normal
Nu doar între ele, ca instituþii ge- þã între aceste douã regiuni. Gra- prea. Din punct de vedere al tra- N.S.: Într-adevãr, constatãm, este sã le arãtãm celor care parti-
neratoare de mesaj cultural, ci ºi iul este bãnãþean, iar spiritul, diþiilor, ardelenii sunt cei mai po- cu regret spun, cã nu existã o for- cipã ºi plãtesc pentru cursuri cum
cu ºcolile ºi liceele. Ansamblul melodiile ºi structura muzicalã luaþi în domeniul folclorului. ªi mã de a specializa tehnicienii se pregãteºte un spectacol, ce
„Maria Tãnase” are un partene- sunt olteneºti. Tinerii vor con- mã refer la zonele Cluj, Alba Iulia. noºtri. Ar trebui, în opinia mea, trebuie sã facã pe scenã... chiar
riat cu Universitatea din Craio- ºtientiza cã tot ceea ce þine de Cu cât te duci cãtre nord, spre sã aibe, în primul rând, studii sã-i promovãm la televiziune. Fac
va, unde se studiazã instrumen- tradiþie necesitã un studiu apro- Maramureº, Þara Lãpuºului, cei muzicale, o ureche exersatã, pen- parte din viaþa noastrã artisticã.
te muzicale tradiþionale, în cadrul fundat, îndelungat. de acolo sunt pãstrãtori de tradi- tru a pãstra un echilibru de so- Au devenit interesaþi de costu-
Departamentului de Arte. Este G.F.: În ceea ce priveºte acom- þii pentru cã sunt total diferiþi. noritate, suficient de bine dozat. me populare. Ca urmare, au înce-
cunoscut faptul cã, încet-încet, paniamentul orchestral, se ob- Sunt iarãºi zone de interferenþã ªtiu cã amplificarea fãcutã în gra- put sã caute costume tradiþiona-
instrumentiºtii mai vechi din or- servã, la ora actualã, o anume ºi, cumva, coboarã cãtre partea bã este în defavoarea soliºtilor, a le pe la þarã, la prieteni, la vecini,
chestrã vor ieºi la pensie; ca ur- tendinþã de cromatizare în ex- de sud a Ardealului, iar cei din ansamblului. Ori orchestra este la rude, pe oriunde. La ora actua-
mare, trebuie sã ne îngrijim de ces a execuþiei. nord, probabil ºi pentru faptul cã prea tare, ori solistul este prea lã, toþi au costume personale,
schimbul de mâine. Trebuie cre- N.S.: În opinia mea, dacã pri- sunt situaþi la graniþã, au þinut cu amplificat ºi deranjeazã auzul chiar de valoare. Sunt integraþi
at un cadru, o pepinierã, în parte- vim interpretarea, la modul gene- înverºunare sã îºi pãstreze tradi- spectatorului. Toate concertele în mediul nostru profesionist. Le
neriat cu instituþii de învãþãmânt, ral, desigur existã anumite exage- þiile. Ardelenii sunt foarte comer- ansamblului beneficiazã de su- insuflãm dragostea pentru tradi-
cu Liceul de Arte, cu Universita- rãri pe care este bine sã le oco- ciali. La ei, s-au pãstrat foarte portul regiei de sunet. Cântãm în þiile zonei noastre folclorice; la
tea. Sã cointeresãm aceste insti- lim. În Banat, de exemplu, se re- bine ºi s-au conservat cântecele diverse sãli, mai mari sau mai mici, cursurile de dansuri populare
tuþii pentru ca tinerii sã facã prac- simte o tendinþã de a simfoniza, patriotice, care nu se regãsesc în mod obligatoriu, cu concursul participã persoane de la 6 ani la
ticã la noi în ansamblu, sã afle, pornind de la faptul cã, într-o or- nicãieri în þarã. Olteanul nu este celui aflat la butoanele sonorizã- 80 de ani. Sunt cadre militare,
de la faþa locului, ce înseamnã chestrã de muzicã popularã, în din calea afarã de patriot, în cân- rii. De aici, importanþa unei astfel medicale, angajaþi ai bãncilor.
cântecul popular. Sã afle cã nu ziua de azi, instrumentiºtii trebu- tec. Ardelenii poartã la brâu tri- de îndeletniciri. Participã chiar o persoanã care
este aºa de simplu sã diferenþiezi ie sã aibã studii superioare. Nu colorul. La olteni, nu s-a pãstrat G.F.: Vorbeaþi despre pregã- face naveta de la Bucureºti pen-
zonele folclorice, pentru cã zone- se mai poate cânta dupã ureche o asemenea tradiþie. tirea instrumentiºtilor tineri tru a învãþa sã danseze. Aceste

8 , serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020


farmecul
literaturii virtuale
V olumul lui Cãtãlin
Ghiþã, intitulat Por-
nind de la literatura
virtualã. Ipostaze ale actului
critic 3 cuprinde câteva dintre tex-
tele publicate între 2009 ºi 2012
sub forma unui blog, denumit su-
gestiv cocobanbebukan ºi câte-
va dintre postãrile publicate pe
Facebook între anii 2018 ºi
2019, toate fiind în egalã mãsu-

l ecturi
rã savuroase ºi impregnate de un
spirit critic erudit cu accente pre-
dominant ludice. Fãrã a neglija
valoarea intervenþiilor de pe Fa-
cebook, trebuie sã recunosc cã
textele extrase din blog, care
ocupã trei sferturi din economia
volumului, sunt cele care mi-au
atras atenþia, însã nu în sensul cla-
cursuri sunt conduse de anga- care þinem seama. Statutul de pro- tãþim look-ul orchestrei, având în sic al ademenirii spre locuri pri-
jaþi din cadrul instituþiei, prin con- fesionist îl respectãm cu stricte- vedere cã este formaþia cu cea mejdioase, ci în sensul cãlãtoriei pe mãturã, vrând sã imite perso-
tract de colaborare, în afara ore- þe. Spectacolele noastre sunt în mai mare vizibilitate ºi prezenþã spre o realitate multifaþetatã pri- najul din film, iar mama îi spune
lor de program. Sectorul de dan- primul rând bazate pe cercetare, în desfãºurarea unui spectacol. vitã prin lentilele unui intelectual cã nu poate, cã nu este vrãjitoa-
suri al acestor ateliere este con- pe actul folcloric autentic pe care Fiind un ansamblu profesionist, prins în mrejele cotidianului. re, chiar dacã se numeºte Kiki:
dus de doi specialiºti ºi de tot îl transformãm în act artistic când desigur, se impune ca artiºtii Autorul porneºte de la un text „Eºti Kiki, dar nu eºti vrãjitoare.
atâþia în ceea ce priveºte soliºtii îl punem în scenã. noºtri, fie cã sunt instrumentiºti, publicat pe 14 aprilie 2009, Vrãjitoare te naºti, nu te faci.“
vocali. Ceea ce fac eu acum, ca G.F. În repertoriul unor soliºti dansatori sau soliºti, sã aibã la atunci când Clara împlineºte 2 ani Un alt episod demn de evo-
manager, nu se va vedea mâine regãsim ºi anumite cântece fa- bazã o temeinicã pregãtire de ºi se încheie cu un text de pe 30 cat este cel în care Kiki constru-
sau poimâine. Se va vedea peste bricate, în special în ceea ce pri- specialitate. Soliºtii vocali sã noiembrie 2012, când Kiki îl aº- ieºte cu ajutorul unor bucãþi de
ani, când toatã strãdania mea de veºte textul acestora. aibã o puternicã ºi recunoscutã teaptã nerãbdãtoare pe Moº Crã- lemn castelul unei vrãjitoare pe
acum se va rãsfrânge asupra par- N.S. Nu pot sã neg acest lu- personalitate artisticã. De exem- ciun. Aceastã parte dedicatã evo- care o numeºte Manamonia. Ea
ticipanþilor la aceste ateliere. cru, având în vedere cã unii so- plu, dacã vii din zona Vaslui tre- luþiei Clarei, în sensul cel mai dã dovadã de o înþelepciune sui
G.F.: Am urmãrit, recent, spec- liºti vizeazã cu tot dinadinsul buie sã cânþi ca la Vaslui; nu vii profund al cuvântului, are struc- generis, care o face sã afirme:
tacolul Cântecul e moºtenire! ºi succesul, neglijând, fãrã sã-ºi de la Vaslui, te îmbraci ca în Banat tura unui Bildungsroman, având „Castelul vrãjitoarei Manamonia
am vãzut cã în salã erau foarte dea seama, probabil, în ce situa- ºi cânþi ca în Ardeal. Total greºit. inserþii de facturã autobiografi- este atât de mare, încât ajunge
multe rude ºi cunoscuþi ai tine- þie jenantã se aflã în ceea ce pri- Un ansamblu profesionist trebu- cã, ce provin din intimitatea fa- într-o lume în care nu mai e ni-
miliei, precum rostirea primelor mic.” (pag. 126)
rilor soliºti. veºte autenticitatea demersului ie sã fie un reper, iar „Maria Tãna- Felul în care reflecteazã asu-
cuvinte sau descoperirea realitã-
N.S.: Toþi ºi-au cumpãrat bile- lor artistic. Repet, instituþiile de se”, îmi place sã cred, cã este un pra lumii este desprins ºi deprins
þii cu toate implicaþiile ei fizio-
te. E adevãrat cã, atunci când pro- culturã sunt cele care trebuie sã reper! Recent, am angajat un tâ- logice ºi gnoseologice. Autorul din mediul familial, care îi po-
duci culturã, nu ar trebui sã fie facã educaþia publicului, iar in- nãr ºi talentat dirijor, Nicolae Drã- aduce în prim plan un modus vi- tenþeazã astfel de reflecþii, fã-
pus în discuþie beneficiul finan- terpretul profesionist este che- ghia, un muzician ambiþios, recep- vendi al familiei intelectuale con- când-o sã tragã concluzii în egalã
ciar, ci doar valoarea culturalã. mat sã respecte în permanenþã tiv, dedicat profesiei. Este din Dro- temporane, preocupate de evolu- mãsurã surprinzãtoare ºi matu-
Noi trãim într-o societate în care, tradiþiile noastre, þinând cont cã beta Turnu-Severin, absolvent de þia propriului copil, de formarea re: „Sã fii deºtept nu înseamnã
din pãcate, cultura se mãsoarã ºi folclorul este un fenomen viu, conservator ºi cântã la nai. Îl con- lui într-un mediu favorabil, neîn- sã ºtii multe lucruri, înseamnã
în bani. Nici la spectacolele pre- care se transmite de la o genera- sider, de pe acum, un urmaº al re- corsetat ºi nealterat de un coti- sã ai grijã de tine.“
mierã nu oferim gratuitãþi. Desi- þie la alta pe cale oralã. În folclor, gretatului maestru Nicu Creþu dian ce stã sub semnul autosufi- Textele de pe blog pe lângã
gur, existã ºi excepþii. Este vorba existã variante pentru un cântec care, dupã cum ºtim, a contribuit cienþei ºi limitãrii. faptul cã sunt niºte extrase din re-
de evenimentele pe care le susþi- sau altul. De exemplu, Foaie ver- în mod decisiv la ridicarea nivelu- Deºi cititorul este conºtient alitate au ºi aspectul unor poves-
nem la cererea Primãriei Munici- de-a bobului/ Lung îi drumul lui artistic al orchestrei. de elementele de naturã biogra- tiri cu tâlc de tip asiatic, care au
piului Craiova. Sunt spectacole Gorjului/ Da-i mai lung al do- G.F.: Printre soliºtii vocali ai ficã din aceste texte, Cãtãlin în centru personaje de sorginte
speciale, dedicate unor impor- rului. Existã varianta înregistra- ansamblului regãsim nume de Ghiþã reuºeºte sã facã din per- orientalã, care trãiesc cumva sub
tante evenimente istorice ºi con- tã de Maria Lãtãreþu, pe care noi rezonanþã în viaþa culturalã a soane personaje individualizate semnul unei spiritualitãþi de tip
temporane. o ºtim ºi o ºtie toatã þara, pe care urbei, a Olteniei ºi a þãrii. Mã cu nume simbolice ºi reacþii oriental. Înþelepciunea Clarei
G.F.: Ansamblul ºi-a creat în a cântat-o ºi Maria Tãnase. Vã refer la Constantin Enceanu, semnificative, sã se obiective- este vizibilã atât în ochii materni,
ultima vreme un public fidel ºi dau ºi a doua variantã, de Mehe- Petricã Mâþu Stoian, Mariana ze, ceea ce apropie aceste ex- cât ºi în ochii paterni, tatãl afir-
cunoscãtor al fenomenului. Aþi dinþi. Este minunãþia care existã Ionescu Cãpitãnescu ºi, nu în trase de sfera ficþiunii de tip bi- mând într-un mod cât de poate de
ografic. El aduce banalul coti- semnificativ cã BB este ca un
reuºit de aproape 3 ani sã im- în folclor, faptul cã o piesã poate ultimul rând, Niculina Stoican. Buddha. El reitereazã un episod
dian la nivel de artã. Abu, aºa este
presionaþi printr-o eficientã trece peste timp prin variante. N.S.: Folcloric, atât eu, cât ºi ce îi aminteºte de biografia lui
numit tatãl de cãtre mamã,
strategie managerialã. Dacã dintre soliºtii instituþiei, unii Petricã Mâþu Stoian reprezentãm relateazã momente cu puternic Buddha, când Siddharta descope-
N.S.: Important este sã þinem vin cu texte fãcute de un textier zona Mehedinþi, Mariana Iones- impact existenþial, în centrul rã moartea. Atunci când Kiki îi
pasul cu vremea. Sã putem sen- neinspirat, cu o linie melodicã cu Cãpitãnescu reprezintã Vâl- cãrora se aflã copilul, numit relateazã cã a vãzut o pisicã
sibiliza omul de astãzi, care trã- fabricatã, datoria mea, ca mana- cea, iar Constantin Enceanu, Bebukan sau BB, însã care ulte- moartã: „Abu când am ieºit azi
ieºte vremuri complicate, cu un ger, este de a-i îndruma ºi de a le Oltul. Sunt cei patru soliºti vocali rior se identificã cu numele din casã am vãzut o pisicã moar-
ritm de viaþã stresant. Nu avem sugera ce trebuie sã facã. Res- emblematici pentru instituþia Kiki. Acest nume trimite proba- tã. De ce era moartã?“.
rãgazul necesar de a ne bucura ponsabilitatea de a promova noastrã. Ansamblul are o imagi- bil ºi la filmul lui Myazaki, Ki- Pe lângã aspectul înþelept
de un spectacol ºi de a comunica aceste cântece le aparþine. ne pe deplin conturatã, apreciatã ki’s Delivery Service, în care moralizator al textelor, se poate
unii cu alþii. Rolul unei instituþii G.F.: Ansamblul folcloric de iubitorii de folclor. Ca mana- personajul principal este repre- observa umorul ºi ironia/autoiro-
de culturã este complex, speci- „Maria Tãnase” are o tradiþie ger, promovez ansamblul în mod zentat de o micã vrãjitoare care nia celor relatate, care prind con-
fic, iar mesajele trebuie gestiona- ºi o istorie impresionante. S-a constant în rândul autoritãþilor livreazã pachete, folosindu-se tur sub paºii siguri ai pãrinþilor ºi
te corect. Mã refer la ceea ce þine afirmat ca un colectiv artistic de locale, negociind cu primãriile din de abilitatea sa de a zbura pe ai copilului, a cãrui personalitate
de noi, ca artiºti. Sã nu punem în real nivel profesional. În puþine judeþ ºi nu numai, realizând, ast- mãturã, ºi care trece printr-o se cristalizeazã gradual. Kiki ma-
scenã cãluºul în mod greºit, ci cuvinte, în ce stadiu se aflã în fel, importante venituri pentru serie de peripeþii cu scop iniþia- nifestã curiozitate cu privire la
doar pornind de la faptul cã dan- zilele noastre din punctul de instituþie. Sunt cele mai mari sume tic. Deloc întâmplãtoare pare felul în care Abu, tatãl, ºi-a petre-
sul este ritualic. Dacã îl scoatem vedere al resurselor umane, al negociate din istoria ansamblu- aceastã identificare a Clarei cu cut copilãria, rugându-l sã-i po-
din context, nu mai este un dans configurãrii fiecãrui comparti- lui, datorate, în primul rând, celor Kiki, în mod inconºtient, deoa- vesteascã cum ºi-a spart capul
tradiþional, ci devine un act artis- ment al ansamblului? patru soliºti amintiþi, adevãrate rece vrãjitoarea reprezintã un pe când era copil. Latura ludicã a
potenþial în fiecare fetiþã. (Cum tatãlui este uºor observabilã atât
tic propriu-zis; el trebuie sã pãs- N.S.: Orchestra ansamblului capete de afiº. Am avut în vede- prin maniera de scriere cât ºi prin
te cheamã? Bebukanul rãs-
treze creuzetul de unde provine; este formatã din unsprezece in- re întotdeauna ca mesajul cultu- cele relatate. De exemplu jocul
punde: Kiki, pag. 47)
adicã sã nu fie un costum care strumentiºti (nu puþini, ci foarte ral al manifestãrilor noastre sã fie Cu toate cã autorul mãrturi- avioanele care se încheie cu o
este kitsch, sã nu fie o coregrafie puþini), compartiment care nece- literã de lege, sã nu abdicãm de seºte cã detestã anime-urile, în cãdere aviaticã. (pag. 63-64)
care este kitsch. Nu începem sã sitã o îmbunãtãþire numericã ºi la calitatea artisticã. Este vorba universul Clarei, de la un anumit Cartea lui Cãtãlin Ghiþã aduce
dãm din buric (cum se spune) în calitativã. Trupa de dansatori, la despre identitatea noastrã ca punct, apar ºi anime-urile, la su- în faþa lectorului un volum origi-
cazul acestui dans, pentru cã ni rândul ei, ar trebui mãritã ºi întine- neam, care se reflectã de la cân- gestia maternã, anime-uri pre- nal rezultat din experienþa perso-
se pare nouã cã publicul ar gusta ritã. În ceea ce priveºte pe cei 12 tec, de la text, de la linia melodi- cum Prinþesa Mononoke sau nalã ºi dintr-o reflecþie criticã asu-
acest lucru. Nu publicul este cel soliºti vocali pe care îi avem la cã, de la dans popular, de la ima- Lumea secretã a lui Arriety. Re- pra lumii ºi existenþei, arãtând la-
care imprimã linia artisticã; noi ora actualã, consider cã ºi aici ar gine ºi costume. venind la imaginea lui Kiki de- tura umanã a intelectualului, care
suntem cei chemaþi sã facem edu- fi loc de o mai bunã redirecþio- spre sine, gãsesc semnificativã penduleazã între mediul familial
caþie publicului. Ca manager mã nare ºi reanalizare a contribuþiei Interviu realizat de discuþia ei cu mama pe baza fil- ºi cel academic, ambele reprezen-
asigur cã fiecare punere în scenã fiecãrui artist la diversificarea ºi Gheorghe Fabian mului Kiki’s Delivery Service, tând o formã de evoluþie conti-
are la bazã o documentare serioa- ridicarea calitãþii interpretative. atunci când copilul îºi exprime nuã a sinelui în raport cu ceilalþi.
sã ºi amplã. Avem niºte reguli de Cred cã ar fi necesar sã îmbunã- sine-qua-non dorinþa de a zbura
„ Anca ªerban
, serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020 9
„ HORIA DULVAC

un poet încã insuficient hermeneutizat


Adrian Bodnaru, O varã în- care ºtie sã îl facã în jurul cuvin- încã insuficient hermeneutizat. temperanþã liricã care
treagã sau mai multe la rând, telor (desfãºoarã în acest timp un Prima impresie a lecturii din O acompaniazã un ape-
Editura Eikon, 2018, lector Mar- arsenal poetic învãluitor), se în- varã întreagã sau mai multe la tit poetic proteic, bine
cel Tolcea, redactor Alina Mazilu ghesuie imediat sã izvorascã fe- rând este datã de apetitul ludic, dezvoltat. Proiectarea
lurite înþelesuri. Nu îþi poþi da sea- paradox, capacitatea de con- într-o (ceremonioasã
Trimiteam periodic roluri în ma dacã asta se datoreazã unei strucþie polifonicã, multi-instru- uneori) obiectivitate a
travesti/…/ aptitudini înnãscute spre o her- mentalã; trimiteri vizuale în jocuri eu-lui auctorial confe-
cu menþiunea clarã de a se meneuticã dilatatã a cotidianului, lingvistice, sonore: „Locul în rã poeziei lui Adrian
juca cu moartea sau uneia dintre cele mai perfor- care m-am nãscut a fost compus Bodnaru un soi de
mante abilitãþi stilistice pe care le de genunchi,/ pe o biologie tul- aseptizare abstractã,

A
drian Bodnaru este poþi întâlni în poezia româneascã bure, în octombrie:/ avusese o uneori barbianã. Nu
l ecturi

unul dintre poeþii con- de azi. alee care ducea la capãtul lu- de puþine ori, impresia
temporani greu-înca- Ai fi tentat sã înclini spre cea mii,/ din ciment întãrit înainte e întãritã de aerul in-
drabili. La prima vedere, univer- de-a doua, dar e foarte probabil de trezire/.../ Dupã aceea, am as- cantator, ritual (amin-
sul sãu liric pare a fi cantonat în ca simpla dispoziþie asupra in- cultat românã analiticã/ în apa- tind vag de sonorita-
cotidian. Cu toate acestea, el (co- strumentarului stilistic sã nu poa- ratele descompletate dar folosi- tea vechilor simbo-
tidianul) este prelucrat ºi tratat tã fi suficientã sã alimenteze o toare,/ cum începuserã sã-mi liºti): „Fusesem para-
cu un asemenea meºteºug stilis- poeticã atât de convingãtoare, placã lucrurile la þinuta brita- ºutat dupã prima
tic, încât se proiecteazã într-o fãrã mobilizarea unui plan secund nicã/ pe are o purtasem mereu treime a toamnei,/
lume a semnificaþiilor ºi sensuri- al sacrului bine camuflat, practic stagiar:/ francezã, demult” (pag. când ploaia lovea
lor submerse, neaºteptate, noi. invizibil, ºi fãrã o dispoziþie de 5-7). Atenþiile ieºirii din închide- orice þintã civilã/ me-
Poetul pare cã deþine o baghetã pathos necesar. În orice caz, Adri- rile operate de propria stilisticã morasem piese de te-
magicã cu care, dacã atinge pre- an Bodnaru pare a fi poetul cu ar fi putu face ravagii (de manie- atru întregi în ritmul Aurora Speranþa
zentul, acesta începe sã clipeas- cea mai nativã competenþã sã rism sau mal-praxisuri stilistice) picãturilor/ ºi puteam
cã din ochi, sã vibreze recunos- ocoleascã locurile comune, pro- în discursul oricãrui alt poet – nu sã o fac uºor mai departe,/ pen- dice, retragerea autorului din pro-
cãtor. Aºa se face cã, deºi com- puneri stilistice de abandonat ale e cazul la Adrian Bodnaru care tru cei care vin.// Trimiteam pe- pria poeticitate nu cumva sunt
unei întregi generaþii. Asta se pare a fi nãscut cu aptitudini na- riodic roluri în travesti/ pentru cãlcâiul lui Ahile al acestei poe-
poate vedea ºi în impresionantul tive sã le depãºeascã: „M-am femei ºi bãrbaþi,/ cu menþiunea tici. Dar cu atâta rafinament ºi
sãu bagaj de instrumente ale cre- nãscut atât de trist,/ încât nu clarã de a se juca cu moartea/ performanþã, poezia lui Adrian
ativ-writing-ului uzitate. Iatã de eram lãsat sã urc singur în pânã la depunerea jurãmântu- Bodnaru nu ºi-a gãsit încã un ci-
pildã câteva argumente desprin- avion:/ mi se spunea cã nu se lui/ (pag. 14).“ Aºa se face cã titor care ar întrezãri déja vu-ul
se din cartea sa de poeme O varã poate desprinde/cu mine de poezia lui Bodnarul, deºi polifo- unui loc comun; nici un apuci
întreagã sau mai multe al rând, pãmânt./ / La cel mai mare cu- nicã, desfãºuratã pe registre mul- bine sã te întrebi dacã þi se pare,
apãrutã la editura Eikon, în anul tremur/am salvat blocul fiindcã tiple ºi imprevizibile, are totuºi nu apuci sã te dumireºti asupra
2018 (lector Marcel Tolcea, redac- stãteam acasã,/ în ciuda unui propria carnalitate, uneori baro- unor lumi sau frumuseþi care ai
tor Alina Mazilu). film la care se putea/plânge cã, declamativã, autoparodicã, vrea sã îþi devinã familiare, cã
Înainte de toate, trebuie spus mãcar“ (pag. 8-9). sau în orice caz o expresivitate acest poet te proiecteazã cu ener-
cã deºi este vorba de a zecea Ieºirile din propriu lirism ca o tuºã plasticã foarte perso- gie într-un alt univers , în care te
carte de poezie (a debutat cu a sunt deseori acompaniate de nalã, marcã a unei identitãþi lirice reconstruieºte pe tine însuþi, unul
bodnaru ºi alte verbe (editura tuºa vizualã tare, expresionistã, în ultimã instanþã. nou: „Am avut în sânge/ urme de
Marineasa 1994), continuând cu purtatã pe valul deschiderii plas- Una în care relaþia cu cuvinte- muºeþel pe calea feratã,/ dar ce-
noi ºi purtate (1996, aceeaºi edi- tice – un poet care pare cã îºi le simple ale cotidianului nu e lelalte analize îmi ieºeau/ ca ale
turã), toate drepturile rezerva- construieºte singur capcana, atât de netradiþionalistã ºi decon- unei milionare singure,/ ce-ºi lasã
te, inclusiv Suedia ºi Norvegia aproape ireproºabil, pentru ca structivistã cum pare a fi la prima toatã averea statului,/ cu
(editura Brumar 2000), Versuri ºi apoi sã izbuteascã sã iasã în ul- vedere – când citeºti un text al condiþia sã I se toarne în memo-
plet absente, conotaþiile metafi- alte forme fixe (Brumar 2002), tima clipã din ea. „La câþiva ani/ lui Bodnaru vorbind despre rie/ o pisicã din caloriferul de
zice – altminteri frecvent supãrã- Ziua de apoimâine, (Brumar dupã primul transplant de ini- moarte, de un lirism ce îºi decon- fontã/ al camerei cu vedere la
toare la unii optzeciºti (poetul nu 2004), O legãturã de chei (Car- mã,/ am îmbrãcat o rochiþã:/ nu spirã tensiuni metafizice, te în- plajã// Nu mi-a plãcut albastrul,/
face pozã de grup nici cu post tea româneascã, 2010), Dictando mai putea sã mã certe nimeni/ trebi dacã nu cumva ai fost mani- din cauza paltoanelor la fel”.
nouãzeciºtii) sunt activate ºi (Diacritic 2012), POLIversuri (Dia- cã vin acasã murdar ºi plin de pulat magistral pânã atunci: „Am Douã ore pe noapte/ urcam în
puse sã lucreze într-un registru critic, 2012), Cifra latinã (Diacri- transpiraþie./…/ Am terminat þinut singurãtatea cu sfinþenie,/ apartamente cezariene/ ºi furam
neaºteptat, chiar paradoxal. Pri- tic 2013), deºi este un autor de repede numele de bãieþi/ ºi am ca pe o curã de slãbire lucioa- copii ca sã-i facem poeþi:/ îi creº-
ma lecþie pe care o înveþi de la succes ºi prezent activ cu rubrici trecut la cele de fete,/ pe care sã,/ adusã cu greutate din Vest./ team atei,/ îi învãþam sã nu crea-
Adrian Bodnaru este austerita- de poezie în prestigioase reviste le-am repetat în voie.// Pânã la …/ Moartea era ca mersul pe bi- dã-n Eminescu/ºi sã-ºi arunce-n
tea. În ea pare cã se aflã toate literare, critica sistematicã a poe- urmã toate valurile s-au numit cicletã,/ una care se învârtea aer/ centurile blugilor/ din dra-
începuturile: chiar dacã de cele ziei lui pare destul de sãracã, ceea la fel,/ o varã întreagã/sau mai greu,/ de parcã ar fi avut/dina- goste veºnicã/…/ Închideam
mai multe ori debordeazã de ex- ce alimenteazã suspiciunea cã multe la rând.“ Acest escape din mul pus la roata din faþã/sã-ºi ochii/ doar când se cãsãtoreau:/
presivitate, dezvoltarea ludicã a avem de-a face cu un poet care, propria textualitate ar putea fi facã singurã luminã mai întâi/ în Sextinã/ ei ºi doi ºoareci/ cu o
discursului poetic rãmâne marca- atent sã iasã din propriile închi- cumva marca/tehnica proprie, …/ Primisem o uniformã special pereche de persane albe în spa-
tã de aceastã esenþialitate, stilis- deri devine ubicuu ºi greu de fi- abil uzitatã a poetului – rezulta- pentru asta“ (pag.27). Uneori te te/ era tot ce puteam duce”
ticã în primul rând. În vidul pe xat critic, paradoxal, un poet tul e, printre altele, un soi de întrebi dacã disponibilitãþile lu- (pag.67)

Abonamentele se fac: 102-103) Primãria Seaca de Câmp


1) cu mandat poºtal pe adresa Aius
Printed S.R.L., str. Paºcani, nr. 9,
Abonamente la revista Mozaicul (primar Iulicã Bãloi) – 2 abon.
104-105) LT „C.D. Neniþescu” – 2 abon.
Craiova, jud. Dolj, cod poºtal 200151 8) Nicolae Pârvulescu 39-40) Magda Buce-Rãduþ – 2 abon. 67) Eleonora Gheorghiu 106-108) Marian Vasile (1 abon. pers. +
2) prin virament bancar, pentru 9) ªtefan Vlãduþescu 41) Anca ªerban 68) Emilian Mirea LT Auto + Colegiul Univ. „Spiru Haret”)
Aius Printed S.R.L. Craiova, jud. Dolj, 10-12) MOGOS MED – 3 abon. 42) Ansamblul Folcloric „Maria 69) Iulian Bitoleanu 109) Cornelia Mândreci
CUI RO2307037, Nr. Înreg. Reg. 13) Mihaela Berceanu (pt. JIUL SA) Tãnase” 70-74) Nicolae Giugea – 5 abon. 110) Claudia Strâmbeanu
Com. J16/2389/1991, cont bancar 14) Cezar Avram 43) Spiridon Popescu 75-76) Horaþiu Buzatu – 2 abon. 111) Clara Tãnasie
RO23RNCB0134041636180001 15) TURECONS PROIECT 44) Emanuela Buºoi 77) Camelia Radulian 112) Nicoleta Bulgaru
deschis la BCR Craiova. 16) Ion Ioanicescu 45) Cornelia Bodîrnea 78) Firmilian Calotã 113) Stanciu Cristina
3) direct la redacþie. 17) Ileana Fabian 46) Nicoleta Ionescu 79) Stan V. Cristea 114) Mariana Montegaza
Preþul abonamentului pentru citi-
18) Emil Stanciu 47) Teatrul pentru copii ºi tineret 80) Florina Mirea 115) Dana Curcã
torii din România este:
19) FANTY GRUP „COLIBRI” Craiova 81) Antoniu Zamfir – Opera Românã 116) Daniela Vlãdescu
- pentru 6 luni - 49 lei
- pentru un an - 98 lei 20) Ana Paraschivescu 48) Gabriel Colþan - 1 abon. 6 luni Craiova 117) Mirea Lavinia
Preþul abonamentului pentru citi- 21) Daniela Micu 49) Origen Bunescu 82) Paul Drãcea 118) Emil Boroghinã
torii din strãinãtate este: 22) CARSPEED EXPEDITION 50) Mircea Bârzanu 83) Luciana Ionescu Avram 119) Cãtãlin Davidescu
- pentru 6 luni - 25 euro (30 USD) 23) Sandu Silvia (pt. ROMWARD 51) Uniunea Nationalã a Patronatului 84) Laurenþiu Ivanovici 120-122) Gabriel Coºoveanu (1 abon.
- pentru un an - 50 euro (60 USD) IMPEX) Român - UNPR Filiala Dolj 85-86) Mihai Soare (LT Henri Coandã personal + 2 abon. Fac. de Litere)
Preþul abonamentului include taxe- 24) MALIQ 52) Mihai Firicã + Lic. Teologic Adventist) 123) Teicã Tania
le poºtale. 25) Mihai Racu 53) Carmen Mihai 87) Daniel Drîgnei 124-125) Mirela Mitu (2 abon.)
Pentru detalii legate de adresa de 26) Laurenþiu Sandu 54) Mioara Iana 88-89) Flavius Sirop (1 abon. pers. + 126) MANPRES DISTRIBUTION SRL
expediere a revistei ºi alte informaþii 27-30) Mario Ovidiu Oprea (1 abon. 55) Ionel Buºe LT Henri Coandã) 127) Florina Ungureanu
ne puteþi contacta la tel. 0351 467 471, personal + ªc. gen. nr. 24 „Sf. 56) Sofia Corneanu 90) Florin ªerban (pt. Primãria Predeºti) 128) Sandu Eugen Petre
0722 214 373 sau e-mail Gheorghe” + CN „Carol I” + Facult. 57) Maria Marica Sima (Suedia) 91) Marian Jean Marinescu 129-134) SPARL Sãuleanu ºi
editura.aius@gmail.com. de Inginerie Electricã Craiova) 58) Constantin Bazãverde (pt. Lic. Pleniþa) 92) Eleanor Mircea asociaþii – 6 abon.
Abonamente pentru 2020: 31) Carmen Fãgeþeanu 59) Mircea Pospai 93) Gabriel Nedelea 135) Emil Lãzãrescu
1) André Paleologue (Franþa) 32) Soc. Prof. Notarialã Ilie Victor Florea 60-61) Marius Dobrin (1 abon. personal 94) Muzeul de Artã Craiova 136) Aurora Speranþa Cernitu
2) Lucica Bianchi (Italia) 33) Constantin Duþulescu + Teatrul „I.D. Sîrbu” Petroºani) 95) AEDILIA PROIECT
3) Cristian Gabriel Moraru 34) Vasile Ghirã 62) Ion Jianu - 1 abon. 6 luni 96) CCPTP Dolj Revista noastrã distribuindu-se
4) Dan Gabriel Mogoº 35) Geo Constantinescu 63) Ion Munteanu 97) Daniel Guþã exclusiv prin abonament, nu ezitaþi
5) Marilena Tiugan 36) Ovidiu Bãrbulescu 64) Aurel Petrescu 98-99) SENIOR ART - 2 abon. sã o recomandaþi prietenilor care pot
6) Elena Pîrvu 37) Mihaela Geamãna 65) Toma Grigorie 100) Ion Bogdan Lefter dveni membri ai Clubului „Mozaicul“!
7) Ramona Bãdescu 38) Liviu Budicã (pt. FIBALCO Segarcea) 66) Ion Deaconescu 101) Sorin Enii Cu gratitudine, Nicolae Marinescu

10 , serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020


U Stanislavski – un gigant
na dintre cele mai re-
cente reeditãri ale Edi-
turii Nemira, Munca
actorului cu sine însuºi, vol. I
de Konstantin Sergheevici Sta-
nislavski, a revãzut lumina tipa-
rului în 2018, dupã o primã apa-
riþie cu cinci ani în urmã. Atât
al pedagogiei teatrale
structura primului volum, cât ºi imaginezi alte întâmplãri care ar tru ani ºi i s-a înmânat o surcicã „Cioara nu naºte porumbei”, iar
a celui de-al doilea urmeazã putea decurge din cele douã ele- pe care trebuia sã se prefacã doar „urzica nu face trandafiri”.
modelul manualului de actorie mente. Acest „dacã”, în mãsura cã o aruncã în foc. Micuþului nos- Am ales sã amintesc despre
al lui Stanislavski propus de Jean în care este utilizat corect, permi- tru actor i se pãrea o acþiune lip- cele douã noþiuni – „dacã” ºi ac-
Benedetti care s-a apropiat fidel te actorului sã acþioneze în pie- sitã de sens. Ce s-a întâmplat apoi þiunea transversalã pentru cã re-
de intenþiile autorului printr-o lea ºi cu sufletul personajului. poate fi dedus cu uºurinþã din prezintã începutul ºi sfârºitul ori-
traducere meticuloasã a textelor Orice este posibil prin „dacã”. substantivul subcapitolului – în- cãrei acþiuni. Dar, de la magicul
din An actor prepares (aici, Vol. Pânã ºi fantasticul este privit cu cãpãþânãri. A întins surcica spre „dacã” pânã la acþiunea transver-
I) ºi Building a character (Vol. alþi ochi. Mai puternic decât un flacãrã, declanºând un incendiu. salã este drum lung: trebuie înþe-
2), denumitã An Actor’s Work: „dacã” al actorului este doar „ca Din fericire, sfârºitul nu a fost lese „situaþiile scenice date”; di-

l ecturi
The diary of a student. Existã ºi cum ar fi” al copilului, deose- acelaºi ºi la exerciþiul fãcut cu letantismul de tip cliºeic ºi meº-
ºi unele ediþii sub titlul An Ac- bindu-se de primul prin faptul cã Torþov. teºugãresc; emoþia actoriceascã fie sau nu absentã. Potrivit pri-
tor’s Work on Himself, variantã cei mici, odatã ce au însufleþit un Necesarã pentru activitatea – concept care, în ciuda impre- mei ipoteze, când conºtiinþa este
pe care o urmeazã ºi Editura Ne- rol, fie cã este al pãpuºii, dãdacei teatralã este ºi „acþiunea trans- siei pe care o lasã, este o adapta- absentã, totul se deruleazã într-
mira ºi pe care o consider, la ºi aºa mai departe, cu greu se mai versalã” care urmãreºte sã adap- re greºitã faþã de ceea ce ar tre- un mod bizar. Nu existã nicio
rândul meu, a fi cea mai potrivi- pot întoarce la monotonia teze în limba românã un cuvânt bui sã se trãiascã pe scenã; „ca- trãire ºi nici nu se poate obser-
tã pentru un asemenea tip de normalitãþii. Mãiestria teatralã a din rusã aproape intraductibil. Pe nalul navigabil”, „eliminarea min- va vreo încercare de a anima ce
„manual”. Publicarea acestui jur- lui „ca ºi cum ar fi” se degradea- scurt, ea constã într-o aspiraþie ciunii ºi a cliºeelor”, „acþiunea fi- se întâmplã. Este ca ºi cum în
nal de actorie, prin prezenta edi- zã treptat din perioada timpurie a creatoare ce îl poartã pe actor de zicã justificatã pe deplin ºi pânã interiorul actorului lucrurile se
þie, se datoreazã Ralucãi Rãdu- vieþii pânã la maturitatea deplinã la începutul actului de creaþie la capãt”, precum ºi multe altele. întâmplã potrivit unei voinþe
lescu, fiind o iniþiativã salutarã când se instaleazã mecanicitatea, pânã la sfârºit în „viaþa sufletului Dar aici intervine necesitatea strãine cu un motiv ce rãmâne
nu doar pentru regizori ºi stu- revenindu-i acestui magic „dacã” omenesc al personajului” ºi are unei lecturi complete. Nu este o necunoscut în persoana sa. În
denþi ai facultãþilor de teatru ºi rolul restaurator. În copilãrie, exis- la bazã triumviratul minte-voin- muncã uºoarã, cum nu este nici celãlalt caz, în care conºtiinþa
film, ci ºi pentru cei care vor sã tã fascinaþia jocului, ea fiind sin- þã-sentimente. Se formeazã prin munca actorului cu sine însuºi. este parþial prezentã, dar care,
pãtrundã în misterul din spatele gura care poate sã dea impulsul identificarea supratemei unei Dar meritã încercatã. Preþul pe din nou, reprezintã un caz de
unei execuþii scenice autentice. unei acþiuni autentice ºi sincere. opere ºi prin capacitatea aceste- care cineva trebuie sã îl plãteas- mecanicitate, avem acþiuni de
De altfel, exemplarele vechi Ea naºte credinþa în adevãr ºi ia de a absorbi în ea atât temele cã nu este altul decât abandonul tipul „iubirii de dragul iubirii”,
apãrute în perioada fostului re- sprijinã „viaþa sufletului omenesc mici ºi mari de acþiune pe care mecanicitãþii ºi începutul unei „geloziei de dragul geloziei”, ce
gim prin 1958, la Editura Car- al personajului”. actorul trebuie sã le însufleþeas- munci conºtiente cu sine. Men- nu reprezintã decât forme ale
tea Rusã, deveniserã o raritate, Într-una din zilele de muncã ale cã. Este nevoie ca el sã aducã la þionez cã, deºi ne-am referit la un activitãþii „în general”. Deºi
ca sã nu mai vorbim cã stadiul actorului cu sine însuºi, Stani- viaþã personajul interpretat. Asta „sistem”, el nu existã de fapt. Nici existã o încercare conºtientã de
de conservare al acestora nu toc- slavski îi cere celui care îi avea în înseamnã, dupã cum spunea Sta- Stanislavski nu pretindea acest a acþiona, ea se fixeazã asupra
mai prietenos, îngreuna lectura. grijã pe studenþi, Torþov, sã îl nislavski, sã pui în tine sufletul lucru. Este mai mult o anamnezã rezultatului ºi se pierde tot par-
Cine este Stanislavski? Îmi supunã unui exerciþiu de imagi- personajului. Dacã acþionezi gre- a unor lucruri ce þin de natura cursul afectiv.
place sã îl privesc ca pe zãmisli- naþie spre a-i testa înþelegerea. I ºit, ajungi la un rezultat greºit. omului ºi care sunt pierdute pe Scopul ultim este revelarea
torul unui „sistem”, ce permite se cere sã aprindã focul. nesimþite. Dar cât de greu este sã „subconºtientului prin con-
cultivarea unei vieþi interioare, ºi Constatând cã nu existã redevii natural... ºtient”. Atunci apare sentimen-
ca pe un înverºunat luptãtor îm- niciun chibrit prin apro- Se cuvinte o ultimã precizare. tul numit de Stanislavski „eu
potriva cliºeelor actoriceºti. Pe piere, merge din nou la Se va putea lesne observa cã Sta- sunt”, „a fi”, nu „a pãrea”. Plas-
scurt, un reformator. Practica te- Torþov pentru a face rost nislavski aminteºte destul de des tic vorbind, poþi termina o acþiu-
atralã are la bazã aceeaºi acþiune de unul. Reacþia acestu- de mecanicitate. ªi o face sub o ne fãrã sã o duci întru totul la
despre care se vorbeºte ºi în Ge- ia este nu doar amuzan- dublã formã. Mai întâi vorbeºte capãt. Este ceea ce Gurdjieff nu-
nezã: Fiat lux! Unde sã se facã tã, ci ºi spiritualã:„Foar- despre o mecanicitate de tipul mea parcurgerea octavei pânã la
luminã? Pe scenã. ªi nu numai. te mulþumesc! Dar ºemi- automatismului, cum ar fi în ca- Si. Acest Si ar fi, în sistemul lui
Este nevoie de luminã ºi în su- neul este de carton, e bu- zul succesiunii logice a acþiunii Stanislavski, acþiunea transver-
fletul actorului. Creaþia artisticã taforie. Sau vrei sã dai de a mânca. Sau, sub o formã uºor salã. Saltul din Si în noul Do, într-
se clãdeºte pe mecanismele cre- foc teatrului?!”. În cele diferitã, mai este vorba de un exer- o nouã octavã, reprezintã tocmai
aþiei originare. Actorul poate fi din urmã, elevul întreve- ciþiu care, prin constanþã, devine efectul transdisciplinar al acþiu-
el însuºi creator, care presupune de nevoia folosirii unui principiu ºi este asimilat de cãtre nii expus de Basarab Nicolescu,
transpunerea în interior a sufle- chibrit imaginar. Umorul actor. Devenind o a doua naturã producerea unei mutaþii interioa-
tului viu al personajului. constã ºi în aceea cã în- a sa, nu mai este nevoie sã se re. Stanislavski o numeºte acþiu-
Dar mai înainte ca toate aces- tâmplarea este una recu- intervinã direct asupra acþiunii nea supra-transversalã. Prin re-
tea sã se întâmple, este nevoie rentã. Debutul pe scenã de fiecare datã pentru a fi redi- zultatul ei spectatorii nu doar cã
de existenþa unei situaþii-premi- despre care autorul vor- recþionatã spre un anumit scop. vor fi fascinaþi, ci vor gusta ºi
sã. Stanislavski îi spune magicul beºte în subcapitolul În- Natura însãºi va lucra de la sine. dintr-o nouã stare de spirit, care,
„dacã”. Este motorul nãscociri- cãpãþânãrile mele din Aici, aparenta mecanicitatea la unii dintre ei, poate sã se per-
lor care aduce în faþa spectatori- Viaþa mea în artã amin- este, de fapt, un produs al efor- manentizeze. Este o percepere a
lor o acþiune vie, captivantã ºi în teºte o întâmplare cel pu- turilor conºtiente. impresiei care se produce nu fi-
acelaºi timp realã. Procedeul con- þin asemãnãtoare, dacã Apoi, avem al doilea tip de zic, mental sau afectiv, ci cu tota-
stã în a pleca de la o anumitã si- nu chiar identicã, pe mecanicitate referitor la o acþi- litatea fiinþei.
tuaþie datã sau obiect ºi sã îþi când avea doar trei-pa- Aurora Speranþa une în care conºtiinþa poate s㠄 Doru-Andrei Popa

„croitorul” de poveºti
Cristian George Brebenel,
Mãrturisirea ºi alte povestiri, tãiat alãturi de pescarul Liptos
Ed. Junimea, Iaºi, 2019 care îi împãrtãºise soarta: „Di-
mineaþa Niarhos ºi Liptos pes-

D
upã volumele Despre rificare, pânã la deschiderea animal nocturn.” Întâlnirea carul aveau gâturile tãiate. Din
fiinþã, Editura Crater, simþurilor. Cãlãtorul simte aceasta îi va schimba viaþa lui trupul smochinit al grecului cur-
1998 (eseu), Guvernã- acum „dincolo de ceea ce se Adam. Ibrahim Croitorul îi dã în sese sânge puþin. Mâna-i încre-
mântul General al Genezei, Edi- poate pipãi, spirite tãcute ieºind pãstrare o vestã pentru care se menise strângând peºchirul ne-
tura Cartea Româneascã, 2003 din stele ºi din pãmânt”. Cãlãto- va întoarce peste 10 ani. Dupã pãtat încã. Sub el n-au gãsit
(roman) ºi Paºaport pentru zile ria se terminã cu întoarcerea la plecarea lui Ibrahim, încep frã- Scripturile. Le ºtiuse pe de rost.
de ceremonie, Editura Brumar, matcã dupã lungi cãutãri ºi pe- mântãrile pentru Adam care Era un mic chivot de argint în
2012 (poezie), lui Cristian George regrinãri, cu imaginea copilului creºte, se îmbogãþeºte nesperat chip de templu umplut cu ºuviþe
Brebenel îi apare, în 2019, vo- pe care îl zãreºte sãpând mor- ºi uzeazã cât poate de puterea de pãr ºi cenuºã. Pescarul muri-
lumul de prozã scurtã Mãrturi- mântul unui trup îmbãtrânit. vestei, însã când se apropie cei se greu strângând în mânã toia-
sirea ºi alte povestiri. În Croitorul, Adam Rainer, un zece ani, hotãrãºte sã fugã ºi sã gul de corn al lui Niarhos.”
Cartea cuprinde douãspreze- tânãr pitic din Graz cãruia i se pre- nu o returneze, lucru care îl va O trãsãturã aparte a prozei lui
ce povestiri ce stau în mare mã- zisese cã îºi va gãsi norocul în înfuria pe Ibrahim. Dorind sã îl Cristian George Brebenel o repre-
surã sub semnul fantasticului ºi cele din urmã, este vizitat, într- pedepseascã, acesta îi va da un zintã felul în care acesta reuºeºte
miraculosului, acestea având ca o noapte ploioasã, de Ibrahim ceas din aur ce face ca timpul sã sã contureze personaje comple-
punct comun încercarea de a par- Croitorul, „un bãrbat masiv, treacã cu repeziciune. xe ºi situaþii-limitã care îmbinã
curge un labirint spiritual, în care greoi ºi uriaº chiar. (…) Capul, Alte douã povestiri, Misiunea reminescenþe ale discursului
protagoniºtii povestirilor se afun- care se pierdea în umbra deasã lui Niarhos ºi Mãrturisirea, pe mitic ºi religios, uºor de identi-
dã cu bunã ºtiinþã cãutând rãs- vestire, Cãrarea, pãºeºte pe o aruncatã de arcadã, apãru mon- lângã un mesaj religios, prezin- ficat într-o arhaicitate bine de-
punsuri la întrebãri ºi încercând cãrare „ieºitã din timp”, o cãrare struos, îndesat într-un bicorn na- tã cruzimea. Memorabilã este finitã, suprapus unuia specific
sã desluºeascã fenomene ce de- aridã cu iarbã tãioasã ce îi pãtrun- poleonian vechi, imens, de sub scena în care Niarhos, ce îºi spu- realitãþii moderne.
pãºesc puterea lor de înþelegere. de „printre degete ºi crãpãturile borul cãruia, cu tot întunericul, nea preot al Evangheliilor este
Astfel, cãlãtorul din prima po- picioarelor”, ce sfâºie pânã la pu- impuneau doi ochi lucitori de gãsit într-o dimineaþã cu gâtul „ Elena Bãlãºanu

, serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020 11


P tatonând viitorul
oezia lui Iulian Caragea
este una specialã, cu
care trebuie sã te înveþi
– nu sã te obiºnuieºti, dar sã îi
descoperi treptat structurile pen- dinii autorului vizavi ºi versus în care el se raporteazã la cuvânt. contemplu chipul –/ pãpuºi de
tru a-i resimþi farmecul. Nu pen- cititor; fireºte ºi un clin d’œil. De aceea, adaug ºi întãresc, vi- tutun”
tru cã nu ar fi spectaculoasã, ci Rima, când apare, este ºi ea zionarism nu înseamnã a da cor- ªi ultimele secvenþe, în care
pentru cã spectacolul se petrece arbitrarã, cade pe unde ºi când poralitate himerelor, ci a obþine apare panideea, barbarismul se
în adâncimea textului. ªi a macro- vrea ºi adaugã noþiunii de vers victorii aparente în lupta mereu ciocneºte cu barbarul, ºi acelaºi
textului. Poezia Addenda (p. 11, liber ºi pe cea de rimã liberã: „era pierdutã cu duhul tremurãtor ºi barbarism devine, în dislocarea
Aria clopotarului nebun, Ed. un neîntrecut actor/ ºi juca roluri metamorfic, invincibil al formei. topicã, simultan adjectiv ºi ad-
Genessa 2002, Craiova) este pla- de lavã de piatrã/ de urcuº de bici/ La acest poet încã neomologat verb: „lapoviþã peste drumeag/
satã prin titlu în secundar, fãrã a / de jale fulgeratã ninsã din sla- pe deplin lupta este mai vizibilã, printre dinþii norilor cade fleºcãi-
aparþine, prin locul din carte, se- vã/ îi plãcea sã-l vorbeºti de bine/ terenul mai ofertant. Pentru cã a tor/ ºi cu bufnet trupu-mi noroi//
cundarului. O a doua contradic- ºi îl încerca o mare ruºine/ dar cel debutat fãrã ezitãri, când era pe trecãtorii poartã sub braþ în loc pãtoare)/ le-au retezat grosier/
þie este intrinsecã: „Lângã bara mai frumos înainte de zori/ te în- deplin conºtient de ºtiinþa ver- de/ umbrele pempanþi lãncii (co- lungimea vieþii/ mama/ tremurã la
de bãtut covoare/ fierbe o bãtrâ- vãþa cum sã mori” (poveste ºuie). sului, fãrã tatonãri (nici publicis- pil fiind plângeam adesea neºti- colþul strãzii/ învelitã în cuponul
l ecturi

nã un cazan/ Ceaþa chiaguri de Când Nicolae Manolescu ob- tice), cu versuri ca acelea citate, ind ale cui sunt mâinile mele)”. de pensie/ (sacoºa de rafie)/ Blo-
nori / grea placentã de scârbã// serva despre un autor cã scrie cu temeinic ºi liniºtit cioplite ºi acum Surpriza lipsei oricãrei surprize (la curi cu/ balcoane de staniol/ În
Paºi ºovãielnici/ Numai pisica pe mai multe mâini, acela putea înþe- abia se retrage în pãrelnice stân- sãrbãtorile poeticeºti e lucru rar, spaþiul viran/ aºteptam marea/
acoperiº/ ronþãie un ºoarece” lege cã seamãnã cu alþi câþiva sau gãcii, bâlbâieli, autisme patetice, a progresa în regresul dereglãrii Lumina venise/ prea multã/ Fãrã
Cititorul dornic de efecte s-ar cã, superlativ rar atins, reuºeºte deoarece regreseazã de la volutã lingvistice ºi gestuale în care eu depãrtãri/ fãrã speranþe/ Plãcutã”
fi aºteptat la o minimã poetizare sã creeze în moduri diferite, dar înspre expresivitate, de la dibã- poetic ºi auctorial se suprapun (un principat de ocazie).
în finalul textului pentru a-i da un proprii. Nu conteazã la cine se cie cãtre experiment. Din ultima ºi se despart, iar în cartea de mij- Parafrazele de tip postmoder-
sens aºteptat, cu atât mai mult referea criticul, cãruia îmi permit carte: „o ceaºcã de marghiloman/ loc, cea care menþine dezechili- nist sunt o luare în deriziune a
cu cât obiectul poetic este mini- sã îi preiau enigmatica expresie parcatã ca o pãlãrie// mi-am luat brul, cubist-deconstructivele postmodernismului; un titlu: ve-
mal el însuºi. Avem de-a face cu ºi sã o coroborez cu un adevãr porþia zilnicã de kafka/ cu zaþul ei transmutaþii materiale ºi peisagis- niþi bã cã ete privighetoarea.
surpriza lipsei de surprizã, un pro- exprimat rãspicat (de mirare lu- îmi cãnesc pãrul rar/ ultima zãpa- tice: „iatã pãrinþii mei:/ domnii cu Aici oboseala poate ivi, cum se
cedeu întâlnit în textele poetice cru!) de Heidegger: ceea ce con- dã a lunii martie/ panglici de nuntã foarfece (nu le folosesc/ numele, ºtie, energii nebãnuite: „Scorneº-
sau prozastice ale lui Dumitru teazã pentru un poet este modul fâlfâie din hornuri/ în bãltoacã îmi el seamãnã foarte clar/ cu o scui- te perle ºi le pierde intenþionat în
Crudu, de pildã, cu care scrisul ierburi/ ca sã aibã toatã noaptea
lui Caragea nu are în rest ºi în ce cãuta” Poemul este dealtfel
esenþã nimic de-a face. Critica de destul de lung. Când animismul
denominare ar fi categorisit permanent, constând la Iulian
Addenda ca poezie de notaþie. Nu Caragea în comunicarea cu obiec-
o voi categorisi nicicum, dând tele prin numire, îºi atinge culmile,
curs intenþionalitãþii auctoriale: autorul, consecvent esteticii
fiecare poem îºi cautã tiparul in- imperfecþiunii, stricã finalul la
dividual, spre gloria diversificã- propriu memorabil, ca în ultimul
rii ºi diversitãþii dorite. Cititorii drum al cheferistului (citez altfel
profesioniºti de poezie nu pot aici din raþiuni tipografice, origina-
nega cã operele multor autori lul fiind prea larg spaþiat): „merele
consacraþi suferã de monotonie; de aur din livede/ mãtãsos/ au
dacã nu, volumele lor sunt prea cãzut/ timpul meu a trecut/ cu icnet
expansive ºi extinse, din dorinþa sec de câine cãzut din vagon/ ori
omeneascã de a se întregi pânã ca luminile/ ierbii// mã duce înspre
la pacostea excesului ºi protube- moarte/ dosarul cu ºinã”.
ranþei; ori numai din nesiguranþã Caragea adaugã (sau supra-
sau aproximaþie; oricum, excesul, pune) un remember, doar pentru
oricât ar fi stilul de pertinent, a contraria obiºnuitul, norma pu-
duce la eroare de comunicare în nerii la patru ace a poemului cu
faþa lectorului nemilos, iritabil, un vers fericit, o gãselniþã ºi îºi
pradã uºoarã plictiselii. Un poem vede de drumul nedesãvârºirii.
poate vieþui, adicã rãmâne valid Deviind foarte româneºte, neo-
estetic ºi în aerul firescului, lip- bosit, de la standardele impeca-
sindu-se de apoteoze de un fel bilului: „eram cineva/ un ridicul/
sau altul. Alt poem scurt, Pe stra- un cadavru al milei/ un supleant
dela 6 iulie: „Doamne stelele tale al zilei/ o prelungire artificios-
sunt singure/ Iar mâinile tale în inerþialã a/ senzului/ cum îndeob-
crucea/ nopþei/ iar fluieratul meu ºte civilizaþia/ egal contravenþia”
în/ sãminþe// ar trebui sã ai altã / (raliu). Panidolia ar fi o eroare
mãsurã alte fântâni/ alt întuneric fericitã de percepþie vizualã întâi
alþi câini// tu nu mã iubeºti/ tu// de toate, creaþie a receptorului,
mã amâni” nu a unui artist, deoarece artistul
Textul evolueazã spre o ambi- este natura sau industriile, am-
guizare simplã (vorba vine), prin bientul ad largo. Farurile unei
care sensul se bifurcã astfel: tu maºini, de exemplu, pot fi ochii
mã amâni = mã îngãdui, îmi întâr- sau sânii, printr-o coincidenþã
zii dispariþia; mã pedepseºti, ne- fericitã. Man Ray ºi Lucian Bla-
oferindu-mi rãsplata, victoria ime- ga au avut viziunea femeii-vioa-
diatã. Perseverenþa folosirii de la rã, sau pe-acolo, violoncel. Eman-
început (Aria menþionatã) prin ciparea privirii are acest tip de
Biciclistul sãlbatic (Tracus Arte, efecte, când animiste când reifi-
2012) ºi ultima carte de pânã acum cante ºi la Iulian Caragea: „ce fru-
(Poveste de adormit maturii, moºi au crescut ciulinii/ legãnân-
Diacritic, Timiºoara, 2015) a punc- du-ºi armura ca un accident al
tuaþiei arbitrare aratã determina- istoriei/ demnitatea ciuntã înþe-
rea vieþii interioare de a impune patã de propriii ghimpi/ bunã di-
un sistem lectural: a asculta ver- mineaþa/ adãpând crucea de pe
surile simultan cu citirea lor. În spinãrile mãgãruºilor/ înaintea
fond fiecare autor este, indiferent taversãrii mãrii de secetã” (bunã
de retoricã, un mic/mare dictator dimineaþa).
care îºi profeseazã retorica dând- Sunt convins cã poetul din
o ascultatã ºi urmãritã de supuºi. Piscu Vechi l-a întâlnit intuitiv ºi
Prin punctuaþia arbitrarã a dicta instinctiv pe Fernando Pessoa –
în sens (ºi) didactic acest joc programa curricularã a filologiei
emitent- receptor este la fel de anilor optzeci nu se lãsa insulta-
strãveziu, dobândind un plus de tã cu asemenea nume. Vãd în ceea
subtilitate prin mulþimea de fal- ce la o privire rudimentarã poate
duri. Sã ne gândim numai la co- fi luat drept bâlbâialã cu totul alt-
notaþiile auditive ale productului ceva: o tatonare diversificatoare
ultim, Poveste de adormit matu- a formelor care îl va mobiliza pe
rii, cu sofisticarea concordantã autor pânã la sfârºitul operei;
fonic a producãtorului, cu nume- dacã nu va pãcãtui fixându-se pe
le transferat din Iulian, în Julien una dintre ele.
Caragea. Transferul este adecvat
ºi semnificã o clarificare a atitu- „ Mircea Doreanu
Aurora Speranþa
12 , serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020
Î
n lunga serie a publicaþii- decât un mare poet”. Dacã în
lor de avangardã apãrute Avangarda de la A la Z primul numãr apare o poezioarã
în Franþa, se înscrie ºi pu- fãrã autor, în cel de-al doilea, în
blicaþia lyonezã „Manometre”,
apãrutã între iulie 1922 ºi ianua-
„ FLORIN COLONAª aceeaºi manierã, ni se prezintã
una în germanã, de aceastã datã
rie 1928, în total ieºind de sub
tipar nouã numere cu 156 de pa-
gini, în formatul 25x18,5. Fon-
datorul publicaþiei a fost un me-
manometre semnatã de Hans Arp. Le redãm
în forma lor originalã:

Paul a rencontré Paulette


dic sprijinit ulterior de soþia sa mãrul 2 al revistei (Les Ecluses
de la pensée, Le Nain dans son Paulette a rencontré Paul
care era, de asemenea, medic. În
Paul a rentré Paulette

s er pentine
aceste condiþii, nici nu este de cornet ºi Chaque ampoule con-
mirare cã ºi-a ales drept titlu al tient mon systeme nerveux, în Paulette a tré Paul
revistei o noþiune din fizicã, cu numãrul din octombrie 1922) ºi Paul a Paulette
aplicabilitate în medicinã. Nu în numãrul 3 (poemul Herbiers Paulette a
este frecvent acel act medical al des jeux et des calculs, în nu-
mãsurãrii tensiunii arteriale? Or mãrul din octombrie martie die schwalhenhode
aceasta nu se realizeazã cu ten- 1923) ºi poemul Préalable în
siometrul? Instrumentul devenit numãrul din februarie 1924, dar
ºi un eseu cu titlul Carnage der purzelbaum
aproape banal în evaluarea ten-
abracadabrant în „Manome- besteht ausden
siunii arteriale a pacientului ºi,
eventual, în stabilirea diagnos- tre”, numãrul 7 din 1925. Repro- den purzelblättern
ticului, a servit drept titlu aces- ducem mai jos unul dintre aces- den purzelzweigen
tei publicaþii. În avangardã, avem te poeme: den purzelästen
suficiente exemple de slujitori dem purzelstamm
und den purzelwurzeln
ai lui Hippocrate care au jucat
un rol important în aceastã miº-
Herbier des jeux
care modernistã, în diferitele ei et des calculs Un studiu-poem aparþinând
ramuri artistice. Este suficient lui Ludwig Kassak intitulat
sã-l numim pe André Breton ºi immobile dans son désir inquiet Bildarchitektur îl întâlnim în nu-
câþi alþi francezi, iar la noi, în- mon amie mãrul al treilea dupã poemul lui
cep cu Saºa Panã ºi continui cu lance le cercle de sa vue Emile Malespine – Montparnas-
Aurel Baranga, Paul Pãun, Ion abondante se, în care „Reves aéroplanes pi-
Vitner, Paul Celan. Émile Ma- sur les carrés des rendez-vous quent/ vers l’électre-aimant” în
lespine avea o culturã biologicã alternatifs care apar ºi cuvinte germane sau
remarcabilã ºi o aplecare cãtre les fenetres des levres ouvrent chiar ruseºti. Kassak scrie: „Ce
ºtiinþele matematice. Era un ad- leur bruit valoare poate avea viaþa astãzi,
mirator al lui Freud ºi-l încân- dacã prin existenþa noastrã nu
taserã analizele acestuia privi- formule la nuit amere ornée de putem ajuta cu ceva lumea?”,
toare la studiile clinice ale ce- ta pensée pentru ca, în final, sã continue:
lebrului neurolog Jean-Martin en grappes de balustrades de „noua artã este simplã precum
Charcot. Urmãrea cu mare inte- raisins
res conferinþele ºi rezultatele lui bunãtatea copilului, categoricã ºi
le silence confus rempli de victorioasã în toate registrele”.
I.P. Pavlov în legãturã cu refle- ronces et d’arbustes
xele condiþionate. Adept al unei Un poem de Benjamin Péret,
mais le coup éclate sec se casse Mort du cygne dedicat lui Renée
teorii îndrãgite a lui Breton, en faïence glacée a travers la
„détournement de fond”, a cãu- Gauthier îl întâlnim în numãrul
sonnerie du rire cinci al seriei.
tat sã plieze ºtiinþa pe faþetele
creaþiei artistice. De aceea, Iar în cel de-al ºaptelea numãr
courtoise serrée délicate (februarie 1924), Vicente Hui-
acesta era spiritul în care el ve-
nea þinta esteticã în „Manome- l’ambition dobro semneazã poemul La ma-
tre”, utilizând la modul simbo- joue avec des instruments telotte din care citãm finalul:
lic un termen ºtiinþic pentru a connus L’océan l’océan le fare
etalona gândirea ºi a pune teh- glissons l’archet sur l’élévateur nuit s’unit a la nuit et les nuits” et la farine
nica în slujba imaginaþei crea- de sentiments sau „La vie s’unit nostalgique de Pleure mon beau marin sur la
toare, potenþându-i, astfel, va- et sur la pente des sourcils la nuit”. Apoi, alãturi de o xilo- marine
lenþele constitutive. Ca artist désaccordés gravurã a lui Norah Borges, se L’océan l’océan
plastic ºi „tachistes” la „Expo- une caresse de lit défait dans care era atunci la numãrul 63 din întâlneºte o casetã în limba Voila mon seul drapeau
ziþia suprarealistã internaþiona- ton demi-raisonnement surpris cele 102 de apariþii, în timp ce croatã a lui Ljubomir Miciæ, su- Chiffonné de bateaux
lã” de la Fundaþia Maegh (1947) fait fleurir les pierres des „Punct” încetase sã aparã de fletul publicaþiei „Zenith”, des- Déchiré dans les plages
Malespine a expus alãturi de un merveilles échevelées nouã luni, din martie 1925. In- toinic luptãtor pentru ideile noi Mon drapeau naturel est
numãr de artiºti precum Sophie spirat s-a dovedit a fi întemeie- în artã ºi în societate. Tot în ace- troué de naufrages
Tauber-Arp, Robert Delaunay ºi je passe mon temps a compter torul revistei în privinþa invita- laºi numãr (trei), regãsim poe-
al Soniei Delaunay. S-a cunos- Existã ºi un studiu despre po-
les rayons du soleil þiei adresate colaboratorilor, fi- mul Hélices semnat de Guiller- litonalitate (evoluarea concomi-
cut cu acel animator al avangar- et les cheveux de tes paroles indcã cu toþii s-au dovedit a fi mo de Torre în care autorul
dei sud-americane – Vincente tentã, adicã pe plan armonic ºi
l’arbre du squelette couvert de personaje puternice, care astãzi puncteazã etapele devenirii sale. polifonic, a douã sau mai multe
Huidobro. Ca intelectual anga- feuilles et de printemps sunt socotite embleme ale miº- Spirit critic, avizat, fin observa-
jat, a participat în Rezistenþã ca voci în tonalitãþi ori moduri di-
tourne au fond de la mer avec cãrii înnoitoare, modernizatoa- tory, parcurgând calea de la Rim- ferite) care este semnat de Cesar
mai toþi intelectualii francezi de les valses bleues re a mijloacelor de expresie ar- baud la Dada, exemplificarea zu-
marcã, Malespine înscriindu-se Geoffray. Emile Malespine
l’attrait de ton visage tisticã. Un prim exemplu, Her- grãveºte integral personalitatea publicã al sãu „Manifest al supra-
în Partidul Comunist Francez,
apoi pãrãsindu-l… envahit la fin de la partie warth Walden, cel care a fost poliedricã a scriitorului prezent idealismului” în care sintetizeazã
În afara succesului reviste d’échecs propietarul galeriei berlineze ºi în alte nume ale publicaþiei. conºtientul ºi inconºtientul:
„Manometre”, a mai existat o „Der Sturm”, al editurii ºi publi- Faþã de primul numãr care „trebuie sã identificãm aceºti doi
publicaþie care a rãmas la numã- Revistele de avangardã culti- caþiei cu acelaºi nume, el însuºi abordeazã în mare parte subiecte termeni în termenul supraidea-
rul 0. Malespine s-a preocupat vau colegialitatea de breaslã ºi, literat, compozitor ºi exigent preluate sau relucrate de Emile lism”. Tot în numãrul ºapte apare
de teatru, scriind cronici drama- deci, toate introduceau reclame critic de artã, care semneazã o Malespine, urmãtoarele numere ºi „Manifestul suprarealismului”
tice. Împrenã cu soþia sa, a rea- ale publicaþiilor prietene, fiind poezie, în cadrul cãreia alternea- se bucurã de colaboratori de pri- al lui André Breton, ce este
lizat o serie de filme despre un fel de tipãrituri înrudite. Ace- zã versurile în germanã cu cele mã mãrime. În numãrul doi, în- analizat de acelaºi Malespine:
avangardã. Am þinut sã evidenþiez laºi lucru era valabil ºi în cazul în francezã, transpuse de însuºi tâlnim o recenzie la volumul „Manifestul nu este un manifest.
câteva linii ale portretului aces- revistelor noastre avangardiste. Emile Malespine: „Entre vivre et Répétitions al lui Paul Eluard Manifestul este o manifestaþie.”
tui personaj de þinutã, amator de Un singur exemplu: revista mourir silence fleurissent/ Le realizatã de Philippe Soupault Ultimul numãr al revistei este
savoare enciclopedicã în jocul „Punct” publicã în cele 16 nu- mourir entre le vivre plus silen- din care citãm: „Din Répétitions dedicat teatrului care „este din-
continuu în directã prelungire a mere de cel puþin ºase ori o ca- cieusement fleurissent” sau „La nu descoperim nimic altceva
progresului înregistrat pe dru- totdeauna reflectarea mentalitã-
setã cu „Manometre”, alãturi de þii epocii.” În acelaºi registru de
mul de la bomba Dada la supra- alte nume de publicaþii româ-
realism, evidenþiind sinceritatea preocupãri se încadreazã ºi con-
neºti sau strãine de notorietate. ferinþele de la Teatrul Donjon din
care ocupã primul plan al planu- În publicaþia lyonezã, în numã-
lui estetic. La o asemenea an- Lyon susþinute de Malespine.
rul 7, apare alãturi de „Block” Totodatã, gãsim textul piesei su-
vergurã a publicaþiei, este nor- (Varºovia), „Merz” (Hanevra),
mal sã întâlnim colaboratori de praidealiste într-un act, „Cerul
„Disk” (Praga), „Het Overzicht” nu este încã albastru”. Spre fina-
primã mãrime cum ar fi: Hans
Arp, Jean Cocteau, Vicente Hui- (Anvers), „Du Stijl” (Haga), ma- lul publicaþiei, observãm o foto-
dobro, Pierre Laurant, Borges, rea noastrã mândrie „75 HP” ºi grafie a Atelierelor ºi Cãminului
Lajos Kassák, Serge Charchou- bineînþeles „Punct”. În urmãto- studenþilor de la Bauhaus (Des-
ne, Benjamin Péret, Piet Mon- rul numãr alãturi de „Der Sturm” sau) realizatã de maestrul Walter
drian, Philippe Soupault, László (Berlin), „Plural” (Madrid), Gropius. Astfel, se încheie peri-
Moholy-Nagy sau Jozef Pee- „Mavo” (Tokyo), „Proa” (Bue- plul acestor pagini dense de text
ters. La toþi aceºti valoroºi oa- nos-Aires) ca ºi celelalte nume ºi imagine, cu atâþia maeºtri care
meni de litere ºi excelenþi ar- amintite anterior, apare, din nou, au conlucrat la profunzimea pu-
tiºti vizuali, se adaugã ºi Tristan „Punct”, dar ºi publicaþia nu mai Clãdirea cabinetului medical a lui Emile Malespine (imobilul nr blicaþiei „Manometre”.
Tzara care are colaborãri în nu- puþin celebrã „Contimporanul” 49, artera Gambetta, Lyon, arondismentul 7

, serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020 13


„ VYACHESLAV KUPRIYANOV „ ALEXANDER SHURBANOV
poeme
de cantitatea de creier
per persoanã
O CREANGÃ
La fereastra mea
b eletristicã

de cantitatea de idei tremurã cu disperare.


per creier Înainte de a privi eu
acolo fusese o pasãre.
de cantitatea de pãreri
per idee

de cantitatea de zvonuri
ÎMPÃRTêIND
per pãrere Femeia îmbrãþiºã
bãtrânul copac uriaº,
de cantitatea presându-si trupul strâns de el,
de minciuni vorbind cu el
per cantitate continuu, încrezãtoare.
de adevãr În liniºte -
doar cu buzele.

A
Copacul stãtea tãcut

V
fiþi mai interesaþi lexander Shurbanov (Sofia,
yacheslav Kupriyanov s-a nãs- de schimbarea cantitãþii ºi asculta.
cut în Novosibirsk în anul 1939. 1941) a publicat multe volume
în calitate. de poezii ºi câteva colecþii de
Primele sale lucrãri publicate au 1980 eseuri. Patru dintre antologiile sale poe-
fost traduceri poetice din limba germa-
nã (Hölderlin, Novalis, R.M.Rilke, Hof- IARNÃ. PEISAJ. CIOARÃ. tice au apãrut în traducere în limba en-
glezã, multe dintre poeziile sale fiind
mannsthal, B.Brecht, G.Grass, Enzen- E îngropatã sub zãpadã autostrada, publicate ºi în alte limbi. El este tradu-
sberger, Hans Arp, Erich Fried) ºi engle-
MASS MEDIA ca ºi cum nici nu ar fi acolo, cãtorul bulgar al Povestirilor din Canter-
Festivalul „Mihai Eminescu” 2020

zã (Walt Whitman, Carl Sandburg). ca ºi cum ar fi doar un vis. bury scrise de Chaucer, al Paradisului
Kupriyanov a studiat discipline tehni- Continuãm sã ne miºcãm, Pierdut al lui Milton, al poeziei ºi prozei
ce la Înalta ªcoalã de Marinã din Lenin- Gunoi
global încetiºor, uºor, lui Coleridge, al poeziilor lui Dylan Tho-
grad (1958 - 1960) ºi a absolvit în anul maºinã dupã maºinã - mas ºi Ted Hughes. Tot el a tradus în lim-
1967 Institutul de Limbi Strãine de la Mos- traerseazã
marele ocean ca niºte copii ºugubeþi, - ba bulgarã ºi poveºtile scrise de Beatrix
cova (în prezent Universitatea Lingvisti- plini de speranþã cã autostrada Potter, precum ºi tragediile de maturita-
cã ), secþia de Lingvisticã matematicã ºi este acolo sub noi. te ale lui Shakespeare. A mai tradus si pie-
Germanã (1967). El este strategul princi- Nonsens sele de teatru ale contemporanilor lui
intercontinental Un copac izolat,
pal al poeþilor Ruºi de versificaþie liberã tot alb ºi somnoros, Shakespeare, cum ar fi Marlowe ºi Ben
din Rusia. Este scriitor independent atât circulã între Jonson. De peste patru decenii Shurba-
est ºi vest pe marginea drumului,
membru al Uniunii Scriitorilor din Mosco- ne aratã nov predã literatura englezã, fiind profe-
va, cât ºi al Uniunii Scriitorilor Sârbi. A cã acolo este un câmp. sor la Universitatea din Sofia. A publicat
obþinut Premiul European pentru Litera- Magistrale de mai multe carþi de criticã literarã atât în
neînþelegeri În pom
turã în 1988, Premiul „Branko-Radice- vedem o cioarã cocoþatã. þara sa cât ºi în strãinãtate. El este câºti-
vic-Prize”, 2006, Serbia, Premiul „May- traverseazã gãtorul unor prestigioase premii, atât ca
toate graniþele Neagrã ca smoala,
akovsky-Prize”, 2011, Rusia. A fost nu- ºi scriitor cât ºi ca traducãtor ºi savant.
neatinsã de albeaþã,
mit „Poetul anului 2012”, Rusia. În anul Este Doctor honoris causa al Universi-
Moderaþia aºteaptã sã trecem toþi. tãþilor Kent ºi Surrey din Regatul Unit.
2018 a obþinut Premiul „European Atlas Oamenii întotdeauna trec.
of Poetry”, în Republica Serbia, premii- întregii lumi
le: Yugra, Khanty-Mansijsk, în Rusia ºi este într-o transatlanticã
Premiul Naji Naaman pentru Literaturã, transã. ºi sã le las aºa cum sunt,
2018. 1980 REGATUL UMBRELOR oricât de scumpe mi-ar fi -
cãci ºi altul va avea nevoie de ele.
În pasajul subteran, sub umeraºele
GEOGRAFIE hainelor de la reduceri,
OPTIMISTÃ DRAGOSTE umbrele se întind ca niºte câini
vagabonzi.
VIZITÃ NEROMANTICÃ
America de Nord OMENEASCÃ Vânzãtoarea cu cearcãne adânci sub ochi LA CASA LUI
încã nu s-a împodobit
cu America de Sud Îngrozitoarea atracþie e prea obositã sã priveascã în sus, afarã.
Un tânãr cu înfãþiºare intelectualã îºi
WORDSWORTH
spre necunoscuþi Ce a mai rãmas din nemuritorul poet
trezeºte flautul
Asia Majorã aºa cum prinþul o trezeºte pe frumoasa în afarã de casa sa, în care cu prietenii
încã nu a zdrobit Frica povarã a cinat cu multi ani în urmã,
de a nu ºti adormitã - cu un sãrut.
Asia Minorã ºi Centralã Eu trec fãrã a observa ceva. în care ºi-a mângâiat soþia -
cum sã fii casa e asaltatã acum de turiºti
Ar fi trebuit sã fi lãsat un bãnuþ sã cadã
Europa nu a cãzut încã cu cel iubit hoarde barbare,
în golul cutiei sale ieftine de carton.
prin Mediterana Dar acesta este un pasaj subteran. Hai, ce iau scãrile cu nãvalã,
în Africa liberã. O solemnã certitudine cotrobãind prin cotloane,
cât timp mai putem,
a plantelor! pipãind zidurile -
sã ieºim înapoi la lumea de sus,
Africa încã a cãrei muzicã erupe cãutând ce a fost de mult furat -
nu a fost înghiþitã Dragostea lor ca materia misterioasã
au încredinþat-o în fântâni de argint sub candelabre de aur,
de Sahara ºi doar în somn - ca o genune tãcutã - ce odatã îmbrãca oasele goale
insectelor ale dinozaurului
se ridicã întunecat regatul umbrelor.
Icebergurile Antarticii pãsãrilor din Muzeul Regal de ªtiinþe ale Naturii?
nu au reuºit ºi vântului
sã fuzioneze cu gheaþa 1985
Groenlandei.
LUCRURILE ACESTEA Ce a mai rãmas din poet
în afarã de scaunul pe care stãtea
Lucrurile acestea nu pot fi cumpãrate: odinioarã
Fortele gravitaþiei PRIAMIDELE ciocãnitoarea ce mi-a trecut pe deasupra ºi haina demodatã ce-i aruncatã pe el,
încã depãºesc
orice
EGIPTENE cu chipiul ei rosu ºi jobenul ºi bastonul,
cu care obiºnuia sã meagã la plimbare
ºi jacheta de muºchi proaspãt de pãdure,
forþã armatã ce-ºi preseazã strâns pieptul de copac agale de-a lungul malului marelui lac
Piramidele Egiptene în vantul umed,
acele bunkere (continuã, continuã, tot înainte!)
Harta politicã a lumii prima brizã de primãvarã pe crengile privind norii de departe
nu a fost distrusã pentru mumiile de stat ºi trestia de langã el?
s-au ridicat înmugurite -
de harta fizicã. ca o mângâiere,
2000 împotriva cataclismului Ce a mai rãmas din poet
ºi zâmbetul timid al unei fete
necunoscute, în afarã de ochelarii din vitrinã -
bieþii bãieþi cu aceleaºi rame
nu au înþeles castana ce-mi atrage degetele în
STATICIENILOR cã ciudaþii lor descendenþi iarbã, ce lasau urme roºii dupã urechi
dar cãrora le lipsesc acum ochii din
i-au fãcut de mult exponate dar vai, în mâna mea
Fiþi mai interesaþi în curând îºi pierde lustrul spatele lor?
de cantitatea ºi se zbârceºte ca faþa unui om bãtrân.
de suflet în muzee lipsite de apãrare A mai e ºi versul lui, desigur -
1989 E timpul sã mã obiºnuiesc cu gândul
pe cap cã nu pot cumpãra aceste lucruri - versul lui.
de locuitor trebuie sã trec pe lângã ele
„ În româneºte de Larisa Caramavrov

14 , serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020


„ GHEORGHE FABIAN

Donizetti la Operã, Beethoven ºi


Rahmaninov la Filarmonicã
P
robabil, cea mai celebrã buþia la succesul unui spectacol, loncel ºi pian. Cu siguranþã, ur-
tragedie a lui G. Doni- în opinia noastrã, memorabil, în meazã ca Filarmonica, pânã la fi-
zetti, opera „Lucia di care orchestra (concertmaistru nalul Anului Beethoven, sã ofere
Lammermoor” a fost prezentatã, Meda Stanciu) corul (maestru de publicului din Bãnie ºi alte întâl-
recent, de Opera Românã din Cra- cor Lelia Candoi), baletul (într-o niri muzica Titanului de la Bonn.
iova, pe scena Cercului Militar, „firavã” apariþie) ºi-au fãcut da- Într-unul din concertele Filar-
într-o distribuþie de înaltã valoare toria pe deplin. monicii din luna februarie l-am
artisticã. Referindu-ne la creaþia Cum era de aºteptat, Filarmo- ascultat, evoluând alãturi de Sim-
lui Donizetti, maestru neîntrecut nica „Oltenia” cinsteºte, în buna fonicul craiovean, pe tânãrul pia-
al belcanto-ului, putem spune cã tradiþia a instituþiei, când vorbim nist braºovean Botond Szõcs, în

a r te
asistãm, în ultimele decenii, la o despre aniversãri, cele douã se- Concertul nr. 2 în do minor de Se-
veritabilã renaºtere a muzicii ma- cole ºi jumãtate care se vor îm- ghei Rahmaninov; demersul sãu
relui compozitor italian. Pe lângã plini anul acesta de la naºterea pianistic a fost încununat de suc-
consacratele titluri, încep sã-ºi Demiurgului: Lugwig van Beetho- ces. El cântã cu o dezinvolturã ºi
gãseascã locul în repertoriile sce- ven, compozitor învãluit în le- aplomb evidente la fiecare pas,
nelor lirice pe plan internaþional gende. I s-au dedicat nenumãrate este convingãtor, pledeazã cu acu-
tot mai multe din cele peste ºap- studii ºi cãrþi; viaþa lui este oglin- rateþe ºi nonºalanþã. Acest con-
tezeci de opere mai puþin cunos- ditã într-o bogatã documentaris- cert, de o robusteþe „înºelãtoare”,
cute, în primul rând, opere buffe. ticã (scrisori, desene, mãrturii cu o dinamicã fãrã astâmpãr, mo-
De menþionat este ºi faptul cã ope- ale personalitãþilor epocii în care toricã, în versiunea lui Botond
rele sale exceleazã prin cânt, prin a trãit). În primele douã luni ale Szõcs a avut strãlucire; partene-
aportul vocilor de primã linie. Aºa anului 2020, Filarmonica a pro- riatul cu orchestra (dirijor Emil
cum a fost ºi în cazul spectacolu- pus melomanilor craioveni un Viºinescu), în limitele bunei con-
lui la care ne referim. repertoriu beethovenian ce a cu- lucrãri. Bis-ul acordat, gest neaº-
Din distribuþie, s-a detaºat Mariana Bulicanu (foto Cãtãlin Obreja) prins Simfoniile nr. 1 ºi nr. 3 teptat, binevenit, o versiunea fas-
soprana Mariana Bulicanu, ofe- (Eroica), Concertul nr. 3 pentru cinantã pentru pian solo a nemu-
rindu-ne unul dintre cele mai buniei, o imagine veridicã a Lu- constând dintr-o progresie voca- pian, Missa în Do major, Integra- ritoarei Balade pentru vioarã de
bine conturate personaje ale ro- ciei cu o jumãtate de orã înainte lã (din 2 în 2): porneºte de la duet la celor cinci sonate pentru vio- Ciprian Porumbescu.
lului titular, o demonstraþie de de propria ei execuþie. (Enrico – Edgardo), se transfor-
tehnicã vocalã ºi actorie. Marele Dirijorul Dumitru Cârciumaru ma în cvartet (Lucia – Raimondo)
solo al Luciei, abordat într-o con- a conferit orchestrei donizettie- ºi, apoi, în sextet (Alisa–Arthuro);
vingãtoare „imponderabilitate ne rolul partenerului egal în cre- intrarea corului, „rotunjeºte” so-
psihicã”, a creat o atmosferã de ionarea situaþiilor dramatice, a noritatea ansamblului. Bine cân-
intimã comunicare artisticã. Dia- fost factorul suveran, stãpân tatã a fost ºi aria lui Edgardo din
logul cameral al Luciei cu flautul peste întreaga acþiune muzicalã. actul întâi de cãtre tenorul spa-
ne-a amintit de sunetele sclipi- Evident, steaua cãlãuzitoare a niol David Baños. În Raimondo,
toare ale clopoþeilor de altãdatã. spectacolului a fost Mariana Bu- reputatul bas craiovean Sorin
Melismele sopranei în tonuri licanu care, cu extraordinarea sa Drãniceanu ne-a impresionat prin
înalte de coloraturã (paginã de tehnicã vocalã ºi fineþea interpre- vocea sa de excepþie. Ioan Che-
belcanto autentic), siguranþa tãrii scenice, a conferit rolului, rata, pãstrând nota obiºnuitã a
execuþiei în supraacut, pianissi- situat la graniþele impresionante- evoluþilor sale, în rolul lui Enrico,
mele ºi apogiaturile, ne-au con- lor sale agilitãþi de coloraturã, a fost mai mult decât convingã-
vins cã ne aflãm în faþa unei per- pregnanþa detaliilor ºi reliefarea tor. Depãºind dimensiunea unor
formanþe de adevãratã acrobaþie „glasului interior”. Remarcãm, roluri secundare, Bogdan Olaru
vocalã. Un maximum absolut, re- totodatã, sextetul de la finalul (Arthuro), Corina Vlada (Alisa)
gizoral ºi interpretativ, poate fi actului doi, moment muzical de ºi Petriºor Efrem (Normanno)
apreciatã scena finalã, scena ne- senzaþie în cadrul acþiunii operei, ºi-au adus, la rândul lor, contri- Botond Szõcs

vioara în prim-plan: pagini concertante alese (II)


matic, supus unui travaliu destul treme ºi a elevatului elan al miº-
...de o jumãtate de de elaborat în prima parte (Alle- cãrii lente (Antoine Goléa).
veac, el (Bach, n.n.) gro); partea a doua (Andante) Când vorbim despre creaþia pen-
este pâinea mea de toa- constã dintr-un dialog dintre or- tru vioarã semnatã de cantorul
te zilele, iar muzica sa chestrã ºi instrumentul solo. Ulti- din Leipzig, nu putem ocoli So-
este muzica sufletului ma parte (Allegro assai) este, în natele ºi Partitele pentru vioarã
meu, în care îºi are un fapt, un vechi dans francez, o Gigã, solo, Sei Solo a Violino senza
loc cu totul deosebit, preluat din suita preclasicã. În Basso accompagnato, care ocu-
un loc imens. Concertul în Mi major, J.S. Bach pã un loc central în dezvoltarea
(George Enescu) este mult mai determinat de a îm- execuþiei pentru vioarã pe plan
bogãþi ideile muzicale ºi a fi mai internaþional. Este fãrã egal ceea

J
ohann Sebastian Bach precis în construcþie. Partea so- ce a realizat, aici, J.S. Bach, în
(1685-1750). Unul dintre listicã este mai bine structuratã domeniul inventivitãþii debor-
cei mai mari muzicieni ai în ceea ce priveºte dualitatea dante, al expresiei ºi înþelepciu-
tuturor timpurilor, compozitorul, vioarã-orchestrã. În prima parte nii arhitecturale. În secolul
organistul ºi improvizatorul ger- (Allegro) ambele grupuri sono- XVIII ºi chiar în cel urmãtor,
man a studiat vioara în copilãrie ºi re sunt puse în valoare printr-un interpreþii vremii n-au izbutit sã
a scris concerte pentru acest in- dens contrapunct. Partea media- punã aceste lucrãri la adevãrata
strument. Doar douã, în La minor nã a concertului (Andante), în to- lor valoare. Violonistul Joseph
ºi Mi major, datând din anul 1871, nalitate minorã, constã dintr-un ce personalitãþi, atrage atenþia tre care unul dublu) figureazã, ºi Joachim (1831-1907) are me-
s-au pãstrat în versiunea origina- dialog între vioarã ºi grupul in- îndeosebi prin partea lentã. Par- în zilele noastre, în repertoriile ce- ritul de a le fi cântat în sãlile de
lã. Concertele lui J.S. Bach nu au strumentelor grave. Finalul (Al- tea medianã (Largo ma non tan- lor mai cunoscuþi maeºtri ai arcu- concerte. Autorul reuºeºte în
nimic în comun cu forma clasicã a legro assai) degajã veselie, bunã to) constã dintr-un dialog al vio- ºului. Complexa þesãturã poli- aceste sonate ºi partite, cu mij-
genului în care instrumentul so- dispoziþie, într-un rondo cu spe- rilor soliste (acompaniate de fonicã faciliteazã atât dialogul loace minimale, specifice vio-
list dialogheazã cu orchestra. J.S. cificitate preclasicã. orchestrã). Este o muzicã deo- caracteristic genului concertu- rii, sã dea la ivealã, în chip ma-
Bach a gândit partea solisticã pre- Concertul în Re minor pen- sebit de atractivã. Partea I (Vi- lui, cât ºi suprapunerea parti- gistral, o tehnicã componisticã
ponderent ca o voce a întregului. tru douã viori (1871) este unul vace), deosebit de bine pusã în delor, astfel încât jocul dinamic, desãvârºitã. Dificultãþile de
Concertul în La minor se situea- dintre opusurile lui J.S. Bach de paginã; finalul (Allegro) tumul- suplu al imitaþiilor sã alterneze strictã tehnicã instrumentalã pri-
zã pe linia trãsãturilor statornicite acest tip care, asemeni celor tuos, electrizant. Din punct de cu densitatea simultaneitãþii te- vesc îndeosebi mânuirea arcuºu-
de A. Vivaldi, cu un plus în ceea douã menþionate mai sus, ºi-a vedere strict muzical, J.S. Bach melor, cu rotunjimea sonoritãþii lui ºi anume acordurile de trei
ce priveºte abordarea ºtiinþificã a pãstrat pânã în zilele noastre a extins limitele tradiþionale ale de ansamblu (Antigona Rãdules- ºi patru sunete, imposibil de cân-
contrapunctului, legând pãrþile forma iniþialã; alte concerte du- genului, pornind de la specificul cu); ele (concertele pentru vioa- tat aºa cum este scris în partitu-
solistice de cele orchestrale care ble s-au pãstrat în transcripþie muzicii de camerã ºi încheind rã, n.n.) îºi pãstreazã admirabil rã (cãluºul rotunjit modern re-
în concertele vivaldiene apãreau pentru douã piane. Concertul, pe cu travaliul dens ce evidenþiazã locul lor alãturi de marile con- prezintã o stavilã, în acest sens).
individualizate. Tutti-ul introduc- care cineva îl caracteriza ca fi- detaliile, forþã de expresie. Cele certe romantice prin splendida
tiv dezvãluie întregul material te- ind romantismul unei puterni- trei concerte pentru vioarã (din- vigoare ritmicã a miºcãrilor ex- „ Geo Fabian

, serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020 15


C
u premiera la alte do-
uãsprezece zile dupã a „ MARIUS DOBRIN tei neîmpãrtãºite. De altfel avem
parte de exemplificarea goanei

twelfth night rock


douãsprezecea noapte unuia dupã altul, Viola, Orsino,
a sãrbãtorilor de Crãciun, spec- Olivia, secvenþã emblematicã pe
tacolul creat de Radu Tudosie care o uitãm imediat în propria
reuºeºte sã fie în stilul producþii- viaþã. Orsino, în interpretarea
lor shakespeare-ane de acum pa- Astfel Sir Toby ºi Sir Andrew îºi are ºi el ceva din tipologia bufo- rã, are un joc care impune ºi du- uºor mai reþinutã a lui Dorin Cea-
tru sute de ani. Oferind publicu- inverseazã alurile tradiþionale. nului. Dacã s-a ocupat de core- ioºie din partea spectatorului pe goreanu, poartã roºul dragostei
lui, adunat în numãr mare în jurul Mai mult, unchiul Oliviei apare grafia spectacolului, cu multe care-l amuzã. În inedita scenã în în costumaþie, îºi tapeteazã un pe-
scenei, o poveste care sã-i sus- în costum de piele, rocker vechi. scene în care miºcãrile actorilor care cheflii irump în salã, Mihai rete cu portretele Oliviei (scenã
cite interesul ºi sã-l pãstreze alã- Silueta lui, mereu fracturatã din sunt grãitoare, apoi el însuºi ‘de- Alexandru are de strãbãtut un în care proiecþia video de prim
turi mai bine de douã ore, cu un pricina stãrii bahice, polarizeazã seneazã’ permanent cu picioare- rând întreg printre spectatori, plan devoaleazã chipul real al Vio-
text de calitate ºi un joc fermecã- simpatia precum solistul vocal al le sale lungi, cu braþele ce se ro- mulþi ridicându-se în picioare spre lei) ºi totuºi conservã o dozã de
tor. De data aceasta ºi cu o muzi- unei trupe rock. Îl putem ‘vedea’ tesc mereu prin aer. Trupul sãu a-i face loc, prilej de replici im- luciditate în baza cãreia comutã
cã interpretatã live – din acest pe Mick Jagger electrizând sala. este într-un permanent discurs provizate ºi de reacþii spontane. prompt destinatara sentimentu-
punct de vedere se înscrie în Pe când cel care cântã cu scenic: cade, se târãºte, se roteº- Face un cuplu bun cu Sir Toby, lui. Corina Viºinescu a mizat to-
trendul momentului, când avem adevãrat, Alexandru Cazan, este te, se întinde punte ºi, invariabil, afiºând inocenþã (multe gaguri în tul pe o anume nervozitate a ges-
multe musicaluri, fiind însã mult liderul, cel care conduce, oarecum se clatinã. Transmite ºi caracte- care este ecoul gesturilor aces- turilor, de aici ºi un contrast între
mai dedicat cuvântului rostit. discret, cursul firesc al lucrurilor. rul personajului, de a nu-ºi pier- tuia, situaþii în care se vede rãtã- fragilitatea dragostei ºi fermita-
Muzica originalã, semnatã de „Sã fii nebun, ce greu mai este”, de deºteptãciunea în ciuda bãu- cit fãrã protectorul sãu, copil te- tea ordinelor. Dinamicã, cu alurã
a r te

Petru Damºa, imprimã nota între- refrenul sãu discret dar remanent, tului fãrã pauzã („decât o zi de ribilist care prinde curaj când e princiarã ºi cu voce care taxeazã
gului spectacol, una de tinereþe, deschide o fereastrã spre firul mahmurealã/ mai bine încã o pi- sprijinit). Þinta tuturor ironiilor orice inadvertenþã în jur, se aratã
de vitalitate. Deºi moda în artã filosofiei din piesã. Feste joacã lealã”). ªi chiar dacã pe lenjeria acide este, desigur, Malvolio, ju- interesatã de atributul estetic
este aproape o condiþie obliga- rolul unei raisonneur prin prisma lui de rocker inima roºie e plasatã cat în tuºe mai groase de Sergiu când e vorba de un mesager ºi
torie, rock-ul la care s-a apelat atribuþiilor de bufon. Pãlãria lui cu pe fund, simte dragostea pentru Fîrte (el semneazã ºi partea de preþuieºte inteligenþa din replici-
acum are ºi apanajul actualitãþii, ºapte moþuri deschide ºi închide Maria inclusiv prin admiraþia in- video-design), care trece de la ri- le celor care o înconjoarã. Dialo-
prin sound ºi ingredientele spectacolul. Alexandru Cazan teligenþei acesteia. Flavia Perºa giditatea alb-negru a începutului, gurile despre dragoste ale celor
specifice unui concert (lumini, mizeazã pe blândeþe ºi empatie, pe este o Colombinã care se ridicã prin momentul dezbrãcãrii de hai- trei fac sã se audã ºi poezia, dar
miºcare) dar ºi patina unei isteþime ºi dreaptã perspectivã, de din postura de observatoare a ne ºi de bunul comportament, oferã ºi prilejul sancþionãrii unor
clasicizãri galonate. Muzica aici ºi popularitatea. jocurilor pânã la iniþiatoarea unei prin ridicolul vanitãþii (cu jartie- prejudecãþi privind trãirile dra-
devine unul dintre pilonii spec- Montarea are multe elemente farse inteligente ºi diriguitoarea rele încruciºate) pânã la cãderea gostei la bãrbati ºi femei. Rezol-
tacolului, aducând publicul tânãr de commedia dell’arte ºi acest carnavaleºtilor întâmplãri. Nuan- în spaimele recluziunii. Acest epi- varea clasicã, venitã din afarã,
în stare de bunã receptare, Arlechino se face simpatic nu þa inimii de pe turul pantalonilor sod al unei pseduo-exorcizãri, cu prin apariþia lui Sebastian (Viktor
urmând ca textul sã furnizeze po- doar pentru cã taxeazã (ºi tapea- lui Toby (diminutivul Tobiþã îmi accente tragice, este, cumva, Hegheduº, inspiratã soluþie, tru-
ezia lui Shakespeare. zã) pe mai toatã lumea, ci prin pare estompant) este aceeaºi cu strãbãtut de stridenþe. Rock-ul badurul de la colþ de stradã, por-
A douãsprezecea noapte, replicile inteligente, acoperind a faldurilor rochiei sale. De la metal este parazitat de puþin gro- nind cu chitara în spate în cãuta-
propus de Radu Tudosie, aflat la astfel segmentul de la înþelepciu- mustrarea chefliului, dintr-o es- tesc ºi o mai puþin explicatã farsã rea împlinirii destinului), cu o re-
primul sãu proiect regizoral con- nea popularã pânã la filosofia chivã este sãgetatã de Cupidon jucatã de falsul pãrinte Topaz calibrare unde era nevoie, lasã,
tractat într-un teatru profesionist, pitagoreicã. Baladist, el însoþeº- ºi de aici flirtul cu multe înþepã- (Alexandru Cazan cu o mostrã de totuºi, un suflet nemângâiat. An-
devine o mostrã de cum poate fi te cu acelaºi cântec atât bufo- turi ºi îngrijiri materne. abilitãþi în comutarea bine ritmatã tonio, jucat cu haz de Laurenþiu
pus în valoare un text clasic. nada (melancolia cântecului este Segmentul comicului din între mai multe caractere). Regi- Vlad, trece prin scena sado-maso
Replici celebre, sintagme dublatã de hãrmãlaia celor trei acest spectacol este întregit de zorul dã, în cele din urmã, o ºansã cu aer disco (Daniel Cergã ºi
inteligente ºi versuri frumoase petrecãreþi ce se dedau la cele mai cei pe seama cãrora se râde, personajului, schimbând ame- Gheorghe Stoica sunt minuþioºi),
sunt perfect puse în valoare în triviale gesturi), cât ºi jocul motivat, din pricina propriilor ninþarea rãzbunãrii cu interogaþia mereu încurajându-se: „Fie ce-o
economia spectacolului. Se aud dragostei (ºi al sorþii) (Orsino: atitudini: Sir Andrew ºi Malvo- „De ce?”, capabilã de recuperare. fi, te-ador, cu tine-n gând, mã voi
limpede într-un moment sau altul, „Vreau muzicã. Cezario, s-ascul- lio. Primul, care primeºte porecla Segmentul romantic al spec- distra pericole-nfruntând”, o
într-o atmosferã propice deplinei tãm cântecul vechi, pe-acela de Moacã, o adaptare a numelui tacolului inventariazã câteva ti- alternativã la absenþa unui
receptãri. Muzica încãlzeºte, asearã, pãrea cã-mi picurã în su- original, încã un prilej de calam- puri de abordare a dragostei. Din- happy-end.
umorul alungã asperitãþile ºi flet mir, mai mult ca melodiile de- bururi (ca în telefonul fãrã fir: tre toate, cel al Violei este cel mai Delia Tãrcãoanu ºi Mihai Sima
rostirea cu har a actorilor aºeazã acum, cu ritmuri ameþitoare”/ Vio- „ucigã-l toaca/ toacã?/ androma- cald ºi consistent. Amelia Toa- completeazã eficient echipele lor,
cuvintele lui Shakespeare la: „Chiar face sã rãsune-acel cã/ Moacã”). Mihai Alexandru xen reuºeºte ca într-o proiecþie cu gaguri ºi replici prompte. De
precum o bijuterie în cutia ei. Sau, locaº, unde se aflã dragostea”). are un rol greu ºi parcã ºi costu- rapidã sã motiveze travestiul ºi altfel inventivitatea este o carac-
poate, mai bunã ar fi metafora Acestea sunt amprentele con- maþia e o povarã de purtat, de la aprinderea sentimentului, sã co- teristicã a acestui spectacol des-
sãdirii unor seminþe ce vor rodi sistente ale spectacolului. pelerina ca de cruciat ºi pânã la mute între îndeplinirea datoriei de fãºurat într-un acelaºi decor me-
cu siguranþã. Se simte farmecul Comicul se revarsã în valuri cizmele înalte. Dar stârneºte râ- mesager ºi propria simþire. Are tamorfozat prin lumini. Irina Chiri-
unei traduceri clasice îmbinatã cu dintr-o cavalcadã de gaguri bine sul din gesturi simple, de la miº- cãldurã în glas când rosteºte cu- lã a imaginat un set de platforme
una modernã (Mihnea Gheorghiu, conduse regizoral, cu o seamã de carea de picior într-un rãspuns vinte din suflet, are aerul adoles- dispuse în careu, cu diferenþe de
Violeta Popa, George Volceanov), surprize ºi de referinþe, cu aluzii de dans pânã la rigiditatea impu- centin când trebuie sã facã faþã nivel valorificate ºi pentru apoariþii
ambalatã în limbajul tineresc al din prezent ºi, mereu atent la asta, sã de ghipsul venit în urma ine- maliþiozitãþilor unor bãrbaþi puºi surprizã a unor personaje. Podium
prezentului de cãtre regizor. cu o tuºã a umanului în care se vitabilelor accidente care, desi- pe harþã. „Mi-aº face-un adãpost de concert transformat în drum ºi
Adaptarea a þinut seamã ºi de regãseºte fiecare. Raul Hotcaº gur, numai lui i se pot întâmpla. la tine-n poartã” rosteºte în faþa încãpere, dublat pe douã laturi cât
distribuþia avutã la îndemânã. este acel rocker fãrã vârstã care Þintã a glumelor ºi victimã sigu- Oliviei, în acest carusel al dragos- sã creeze câte un mic hãu de
traversat, decorul se schimbã din
jocul de lumini, culorile reconfi-
gurând spaþiul potrivit cheii unui
episod. Spre culise ºi spre public
câte o înclinare, alunecarea fiind
ºi pentru ieºirea din scenã ºi
pentru contactul cu publicul.
Precum la final, când Feste
spune acolo ultima replicã ºi, pe
tãcerea ce se instaleazã, dând
ghes aplauzelor, face semn cã mai
urmeazã ceva. Cântecul bufonu-
lui a fost ani îndelungaþi doar cel
al lui Dan Andrei Aldea, stins re-
cent. Acum într-o versiune de
pop-rock ca pentru fixarea cunoº-
tinþelor.
Pentru cã meritul fundamen-
tal al acestui spectacol îmi pare a
fi taman câºtigarea tinerilor de
partea teatrului de calitate. Iar
dintre atâtea expresii cu substrat,
care se aud pe tot parcursul ce-
lor douã ore, o aleg pe aceea care
m-a surprins prin aplicarea ei la
zilele noastre:
„Ce timpuri trãim! O frazã nu-i
decât o mãnuºã din piele de cã-
prioarã. Acu-i pe faþã, acu-i pe
dos!”

P.S. O confirmare a calitãþii


spectacolului vine prin nomina-
lizarea lui Radu Tudosie la pre-
miul UNITER pentru debut.

16 , serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020


povestea de picturã a lui Aurel Petrescu
S
imþim puternic o schim- sonalitãþi iscoditoare, creatoare
bare de paradigmã, în din pasiune care duce aceastã
creaþia pictorului Aurel pasiune la nivel de operã artisti-
Petrescu, odatã cu expoziþia sa cã în care cãutarea este o perma-
Lupta I de la Sala Artelor a Cer- nenþã, este vie, pune totul – ta-
cului Militar Naþional din Bucu- lent, observaþie, descoperire, in-
reºti, deschisã la sfârºitul lui 2019. spiraþie – într-o matrice esenþialã
Din fericire, însã, nu se pune de ºi originalã.
vreo revoluþie cu orice preþ. Este Sinceritatea acestui demers
un proiect nou, bine conturat ºi personal mã îndreptãþeºte sã îm-
intens susþinut de artist, îi recu- pãrtãºesc senzaþia cartograficã
noaºtem gândirea ºi simþirea, îi pe care o trãiesc. Vãd adevãrate
admirãm discursul. Întotdeauna, hãrþi în noile pânze ale lui Aurel
artistul se exprimã cu maximã sin- Petrescu. Pânã în ziele noastre,
ceritate, pornind de la o sensibi- hãrþile deþin numeroase elemen-

a r te
litate aparte care îi permite sã te grafice speciale, estetice iar cu
punã atâta culoare ºi luminã în ani ºi secole în urmã, o hartã era
creaþia sa încât îmi amintesc cã la o adevãratã enciclopedie desfã-
prima zãrire a pânzelor sale am cutã pe perete, cu capitole ºi ob-
spus cã picteazã cu lavã, puter- servaþii, cu accente ºi desene. Nu
nicã ºi liniºtitã, stãpânã pe pre- pot ºi nici nu vreau sã-mi reprim
lingerea sa ziditoare. o astfel de desfãºurare cartogra-
În Lupta, Aurel Petrescu îºi Criticul de artã Marius Tiþa ºi pictorul Aurel Petrescu la vernisajul expoziþiei ficã, plinã de accente picturale,
dizolvã conturul într-o dezbatere cu multe imagini realist contura-
ancestralã, cu semne ºi însemne Pictura de iz etnografic, nouã, tualitatea unui popor. coduri estetice personale ºi o ui- te, într-un cadru de abstract apa-
câte-n lunã ºi-n stele, cu sensuri abordatã de Aurel Petrescu, Inevitabil uimit de Þuculescu, mitoare opþiune artisticã, pe un rent ºi sugestiv. Este una dintre
primordiale prinse într-un dans spune poveºti vechi, mitologice, personalitate emblematicã a pic- cont propriu profund ºi de mare sugestiile noii concepþii pictura-
cromatic ce se cere studiat cu de ritualuri vechi, de tradiþii care turii, dupã cum îl recunosc craio- sinceritate. Este un discurs des- le, atât de intense, adusã cu na-
mare atenþie. Tehnic, pe o laturã ne învaþã ºi ne pun în destin. Ora- venii, pictorul Aurel Petrescu este chis, la care participãm implicit, turaleþea unui spirit puternic, pe
a pânzei apare o bandã specialã litatea picturii sale se împleteºte mai puþin atras de expresia tote- implicat, pentru cã nimic nu ni se prestigioase simeze bucureºtene,
de astfel de rune personale, de în adevãrate armonii muzicale ce micã a determinantelor etnogra- refuzã în apropierea de arta pic- de pictorul craiovean Aurel Pe-
ideograme inventate ºi asumate, învãluie demersul expoziþional. fice adunând aceastã vibraþie în torului care, sã recunoaºtem, a trescu.
în care ar trebui sã desluºim un Lupta I este, de fapt, un astfel de construcþii personale ce fac apel început primul, a lansat provo-
discurs propriu, ca o bandã de discurs unitar ºi susþinut, precum la subiecte mitologice, fantasti- carea cu firescul evoluþiei unei „ Marius Tiþa
sunet pe o defilare graficã iniþia- paginile unui eseu de filosofie a ce ºi puternice ca simbol ºi tradi- opere artistice. Este nivelul atins
toare de dinamism ºi cineticã. frumosului, al perenului în spiri- þie. Regãsim propriile încifrãri, de demersul artistic al unei per-

Luptã inegalã

Tropism - acrilic-pânzã

Agresivitate - acrilic-pânzã Imanenþa luptei - acrilic-pânzã

, serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020 17


„ ANDREI VELEA
galaþii / cum sã contrazici
o poezie de odinioarã
b eletristicã

* care pluteau deasupra dunãrii de smoalã de dialog


existã martori sau poate cã nu nici pix nu ºtiu dacã aveam, iar telefonul probabil cã asta-l supãrase ºi pe poetul
doar umbre pe fundalul unei existenþe afiºa strident un buchet de plante barbu nemþeanu,
despre care nu pariazã nimeni cã s-a carnivore oraºul ãsta face ce face, dar te trezeºte la
împlinit vreodatã te provocam, probabil, erai atât de realitate
biþi pe internet, click-uri la nimerealã frumoasã mã bântuia gândul cã voi scrie poemul
dar ai zis, da, s-a auzit clar, ai zis sau poate cã teama de a contrazice un dar nu þi-l voi arãta niciodatã
sau poate cã mi s-a pãrut, dar era de poem de-acum un secol îl vei gãsi împopoþonat sau cine mai ºtie
parcã ai fi zis efectiv te fãcea frumoasã contrariant ca un oraº din care nu poþi
ºi cum poetul dã mereu afarã din casã pe malul celãlalt þi-am zis ieºi niciodatã
sunt anul trei la stomatologie printre smârcuri ºi boschete rãsfirate, ºi chiar e ciudat oraºul ãsta, poate cã
sunt din galaþi, adicã nu-s, fac aici doar printre bãlegar ºi plante cãþãrãtoare, barbu nemþeanu avea dreptate,
facultatea printre pietre ºi dune de nisipuri doar aici poþi întâlni frumuseþi
nu-mi place deloc oraºul miºcãtoare care n-au înþeles nicio poezie
erai atât de frumoasã þi-am zis niciodatã
poate te deranjeazã gropile, am zis, câinii priveºte oraºul, ºtii te / poem intens despre amanþi le-ar putea aduce la suprafaþa
fãrã stãpân frumuseþea e în ochii privitorului, la
sau poate cã dunãrea a înghiþit praful propriu, * noi doi am urinat pe toate convenþiile
din trãirile noastre asta n-a înþeles poetul barbu nemþeanu ne-am privit, ne-am distilat intens din sociale ca rimbaud pe poemele proaste
ºi azi e prea murdarã m-ai ascultat timidã sau poate nu m-ai ochi ºi ne-am sãrutat pe ascuns vorbeam orice, recitam, scriam, prizam
nu, reveneai, nu e asta, e altceva, ai zis, ascultat în toate barurile comuniste, în care nu versuri scrise direct pe trup
câinii fãrã stãpân n-au nicio vinã totul era un fel de imaginaþie intens s-a mai servit o cafea de câteva secole am spus atâtea, am delirat, am imaginat
atunci fac un portal, am zis, un fel de distilatã pierduþi în atingeri incerte pe sub feþele încât aº putea asfalta drumul dintre
breºã în spaþiu ºi timp dar am vãzut ºi am simþit cum ochii tãi de mese pãmânt ºi soare cu fanteziile toate
vei putea savura o cafea într-un oraº s-au fãcut imenºi deodatã ne-am avut pe toate acoperiºurile pe
paralel mega-radare militare care a plouat vreodatã nu, nu ne ceream explicit nimic, nu
în care existã metrou pe sub dunãre sau oglinzi ale sufletului, dar nu ale pretindeam, nu aºteptam nimic
ºi apa e atât de curatã sufletului tãu aruncaþi în cãutarea de sine cu eºarfe pe nimicul e o pasãre cuprinsã de flãcãri
încât ai zice cã s-a urinat o cohortã de ci ale tuturor sufletelor din oraºul de ochi care ne striga încontinuu
îngeri la izvoare peste dunãre cãutând insistent un drum care nu figura nu era schimb, nu era troc, nu era iubirea
nu, nu, ai zis, chiar nu e asta care acum se reflecta în ochii tãi pe nicio hartã a sufletului mea pentru iubirea ta, gestul meu pentru
tu eºti poet, dar eu trãiesc în realitate dunãrea se limpezise brusc, cerul am rãsfoit împreunã cãrþi care luau al tãu
mi se pare un oraº plictisitor devenise o fotografie de înaltã rezoluþie singure foc noi doi ne-am cunoscut pe cea mai
în care nu poþi face foarte multe ºi stoluri întregi de porumbei desenau tu despre iubire, tu despre iubire, eu uºoarã dintre toate frunzele trecãtoare
majoritatea bãtrâni, tinerii din ce în ce mãiastra lui brâncuºi deasupra furnalelor despre misticã, sex ºi revolte sociale
mai aroganþi, de la combinat ne-am tras-o ºi-ntr-un bob de strugure
ai zis, turnul de televiziune îþi brãzda iriºii ca o nu pronunþam cuvintele pânã la capãt, înainte de-a deveni vin,
mentalitate proastã sãgeatã spuneam doar „te...” într-un bob de grâu înainte de-a fi pâine,
dacã mã gândesc, aº mai putea gãsi priveam atent, notam ceea ce e denumit existã, poate fi arãtat ne-am avut ºi-n ultimul cuvânt, cel mai
ºtii poezia despre galaþi, am zis, aia nu mai ºtiu pe ce notam, dar luam aminte cu degetul, ºtiam din filosofie cuminte, cel mai vulgar
de-acum o sutã de ani ºi un pic? mã tot apropiam ºi mi-era teamã cã vei între noi totul era viaþã, pasiune, trãire, singurul care, dintr-o timiditate
barbu nemþeanu crede cã vreau sã te sãrut, dar eu priveam numai denumire nu, nu, nu denumire neînþeleasã, n-a încãput în dicþionar
nu, ai zis în ochii tãi oraºul
galaþi, oraº cumplit de negustori,/ la era o-ncrengãturã de strãzi care plecau ne-am tras-o în toate maºinile din dar nu ne ascundeam, nu, nu ne
tine stã poetul ca-n Sodoma! din pupilele tale parcare ascundeam
aºa începe, uite link faleza era jos, aproape pleoapã figuram pe toate camerele de înregistrare ne afiºam în locurile pe care nu le
ºi ai citit, ai tot citit, nu þi-a plãcut, ºi dunãrea se confunda cu albastrul ca siluete ale unei noi erotici urbane bântuia privirea, spectacol, mut
ai zis cã þi se pare împopoþonatã ochilor tãi în toate mansardele în care se asculta spectacol
dar stai erai atât de frumoasã chopin când se adunau norii în ne respingeam, ne atrãgeam irezistibil în
oricum stãteai în ce oraº superb locuiesc, aº fi zis dacã primãvarã acelaºi timp, ºtii, contradicþiile,
îþi dã dreptate, zice oraº nelegiuit, realitatea era realitate n-am ezitat sã ne-o tragem sfidând contradicþiile, da, contradicþiile, adicã
mai zice ºi spuneam ceva din budism, cum cã bãtãile în þeavã din vecini ambigui, interesaþi ºi vii
copiii tãi þin ochii-n jos mereu/ ei nu galaþiul n-ar exista
cunosc nici cerul urbei tale! dacã n-ar fi ochii tãi sã îl vadã, nu, nu, nu, noi n-am înºelat pe nimeni ne-am tras-o în toate amintirile bântuite
ºi uite ce fain începe henry miller un roman te apreciam enorm pentru curajul de-a-mi niciodatã, de lecitinã, aproape toate, ca sã fiu exact
new-york-ul e o cloacã împuþitã fi permis sã contrazic o poezie era împlinire, cãutare, nevoie de confirmare valuri de sticlã pe care se aºeza bruma,
s-ar putea zice aºa despre galaþi ºi nici nu mai conta dacã ai fost sau nu din morala noastrã se auzea un fel de niciun chelner care ne servise nu ne ºtia
dar uite, uite, stai, ai fost lângã mine rock alternativ sârbesc pe nume
oricum stãteai ãsta e un detaliu, îl vor clarifica istoricii alcoolul se prefãcea într-o libaþie pe care niciun hotel nu ne avea în registre ºi
îþi propun altceva literaturii sexul tãu n-o refuza niciodatã staþia de autobuz în care ne întâlneam
ºtii, frumuseþea e în ochii privitorului, îþi în iriºii tãi era cel mai frumos oraº care bãnuia cã suntem cei mai indiferenþi
spuneam fãcând pe interesantul a existat vreodatã te admirai în oglindã dupã ce fãceam strãini care s-au nimerit vreodatã
la propriu, sã experimentãm asta, hai ce ros de invidie trebuie sã fi fost poetul dragoste, împreunã
sã-l contrazicem copios pe barbu barbu nemþeanu din femeie maturã deveneai studentã, îþi
nemþeanu, am o idee, hai sau poate cã era înglodat în datorii ºopteam, îþi spuneau toate prietenele dar am fugit, da, ne-am ascuns în nuci
ºi-am luat un bac ruginit ca o lingurã de ori se îndrãgostise de o fatã care nu i-a asta, din petale topite
tablã uitatã în ploaie rãspuns niciodatã cele mai frumoase fotografii ale tale sunt telefoanele pot fi uitate, conturile de pe
era doar cãpitanul vaporului, avea e un oraº sublim, am remarcat de atunci reþelele virtuale ºterse, redenumite
mai multe perechi de ochi ºi coastele pe eºti atât de frumoasã niciodatã nu vei fi mai frumoasã, ºtiai ºi n-am zis, n-ai zis, n-am mai, n-ai mai
dinafarã încât mi-e teamã cã vei exista vreodatã mã sãrutai, ºtiai asta fluturi care viseazã plumb
un fel de pãianjen, o arãtare diformã ºi va trebui sã te admir, sclav, în loc sã
a trebuit sã te iau în braþe scriu poeme lungi ºi sticloase te-am avut în toate toaletele publice ºi în nu, m-am, nu n-ai, nu, n
erai atât de frumoasã aici o dai pe poezie, ziceai, eºti într-o altã toate parcurile din oraº, da, da, da, d
de smoalã devenise dunãrea, cerul zonã pe faleza dunãrii sau închiºi într-un lacãt d, d, d, n
nãclãit de tunete ºi nori eºti stãpâna oraºului, spuneam, totul se cu ochi de cristal nu, nu, nu, nu, n
nici nu-mi dãdeam seama ce culoare miºcã dupã toanele tale, ne-am tras-o cu sete, cu foame, cu poftã,
aveau ochii tãi, înfloresc teii de pe strada domneascã dizolvând trupuri, frustrãri, întrebãri în fântânile în care n-a plouat niciodatã
erau negri atunci când priveai în jos, atunci când faci tu dragoste a fi înseamnã sã dansezi pe o gheaþã nu are rost sã inventezi izvoare
albastru neclar atunci când ridicai privirea chiar ºi iarna, e notat în cartea subþire transpirat de adrenalinã, a simþi lustruite sunt, ca o þeavã de revolver din
erai atât de frumoasã recordurilor asta care abia s-a tras, ca un pai
dar frumuseþea e în ochii privitorului deviam, derapam, mã furase dunãrea sau toate atenþiile de la tine le-am ascuns ca un fluier uscat, iar deasupra buzele
la propriu, am zis, la propriu, versul într-o cutie prãfuitã, tale ºuierând gol
îl vom contrazice pe poetul barbu o dãdeam pe poezie ºi îþi era clar, într-un buncãr subteran în care nici zeus atât de multe e-mail-uri în spam încât nu
nemþeanu, am un plan pierdusem realitatea nu s-ar mai putea strecura þi-am mai scris niciodatã
nici nu-mi era clar dacã ai venit cu e tare târziu ai zis, poeþii nu dorm sã se împreuneze cu pãmântence, le-am
adevãrat sau poate cã de la aburii de niciodatã? ascuns
alcool ºi ai închis rece ºi politicoasã fereastra mai jos, mai jos, mai jos decât orice izvor

18 , serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020


„ ARILD NYQUIST

poeme
Atâta timp cât existã pãstrãv, Aþi mirosit dumneavoastrã cã strãnut pe peste pãmântul cald.
existã speranþã, Arild dumneavoastrã? Aºteaptã un pic, am zis eu ºi am arãtat
(Sa lenge det er orret, Aþi observat dumneavoastrã cã cioara spre el cu creionul meu. Nu funcþioneazã
er det hap, Arild) are o glandã în urechea stângã? în felul ãsta zãdãrnicit. Trebuie în orice

u niver salia
Începutul (Begynnelsen) Ciudat. caz sã vã înscrieþi ºi dumneavoastrã în
acea asociaþie a bãncilor pentru snobi, la
1. Eu sunt aici. fel ca toþi ceilalþi. Dar eu nu îmi permit, a
De neconceput. E de neconceput cã eu Aºtept în spatele perdelei. ºoptit el ºi a început sã plângã. Aici
stau întins aici. E de neconceput faptul Stau liniºtit ºi þin o saltea cu aer ºi un puteþi vedea ºi dumneavoastrã, am zis
cã porcii au urechi de porc ºi nu au mic pahar cu miere pentru mama. eu ºi am închis fereastra din nou.
picioare de înotat sub burtã. E de Vãd oameni venind.
neconceput faptul cã existã atâtea Ei vin printre nori, printre frunze – ei vin
scaune pe care e incomod sã stai, când în maºini, în autobuze – ei au lopeþi ºi 2.
sunt atât de multe scaune pe care e gãuri cu ei. Ea cãra un teanc de facturi în poºetã,
incomod sã stai. Sã fiu sincer, nu înþeleg Încep sã cerceteze grãdina mea. mici, dulci lucruri la un loc. El era un
nimic. De ce rãsar legumele cu rãdãcini Trag pantalonii în sus. mister cu ochi rãi. Era soarele acolo sus
în pãr? De ce e viaþa mea despre douã Taie copacii, scuipã pe flori, spânzurã departe? Bineînþeles, câinele a alergat
potcoave? E trist sã ieºi pe stradã. E trist gãinile în sus de gheare, mãnâncã toþi dupã apã. Nu a putut sã-ºi gãseascã
sã ai terci de ovãz în mâncare. E trist sã iepurii drãguþi ºi mici. laba stângã, de aceea a sãpat mai
fumezi pipã. Vacile aleargã sub mari, albe umbrele în departe cu cea dreaptã în timp ce alerga.
De ce sunt zilele mele despre alte zile timp ce urlã: salveazã-ne, domnule De-o parte s-a oprit sub cel mai mare
decât despre acele zile însele? De ce Panseluþã – dacã poþi! copac posibil. Era un fel de adânciturã în
sunt nopþile mele despre mai multe nopþi Eu stau liniºtit. jurul bãtrânei rãdãcini, de parcã cineva
decât despre frigider? Nu, încã nu Nu ridic un deget. ar fi furat nisip de acolo timp de mulþi ani
înþeleg nimic. ªi chiar dacã pisica are Perdelele mã ascund. – alb, fin nisip de mare – ºi dupã aceea
nouã vieþi, nu pricep de ce ea ºi le Totul e liniºtit. l-ar fi transportat pe stradã din nou cu
foloseºte exact aºa cum eu îmi uzez ajutorul unui imens trombon. Bunica
ºtrampii. Pisica ar putea în schimb sã ºi Ieri s-au întors iar. mea fuma pipã. Ea stãtea în fotoliul
le vândã, nu-i aºa? O viaþã nu costã Preotul era ºi el acolo – un nenorocit moale de piele – croºeta, vorbea ºi
extraordinar de mult în zilele noastre, dar bãtrân ºi trist cu pelerinã neagrã ºi barbã. râdea. Arãta înspre micii gemeni siamezi
câþiva bãnuþi în plus tot ar face, nu-i aºa? El ºi-ar fi dorit tare mult sã încerce cu ce aveau modele în pãr. Ce ciudat
grapefruit, a zis el deschizând o cutie. arãtau! Ce nasuri lungi aveau, mai lungi
Aþi auzit dumneavoastrã ceva? Imediat dupã aceea a sãrit trei paºi decât andrelele de croºetat! Ce dinþi
Aþi auzit dumneavoastrã cã vã privesc? înainte ºi înapoi – ºi a stropit sucul subþiri aveau, mai subþiri decât micile
biblii roºii! ªi bunica în acel fotoliu
moale – croºeta, vorbea ºi râdea.
Ale cui erau aceste mânuºi? am întrebat
eu politicos. Ar fi trebuit ca geamãnul

A
stâng sã le primeascã? Sau erau pentru rild Nyquist a fost un scriitor
cel drept? În cele din urmã, omul în norvegian ce a trãit între anii
pelerinã de ploaie s-a trezit – s-a 1937-2004. Acesta a debutat în
strecurat prin gaura cheii ºi a fãcut baie 1963 cu un roman pentru copii, relativ tra-
într-un copac rotund. Girafa din sticla de diþionalist, Ringer i et sommervann (Cer-
lapte a întins gâtul ºi a vrut sã curi în apa de varã). Cu toate acestea,
vorbeascã. Cangurul din colþul Nyquist a devenit treptat unul dintre pri-
canapelei ºi-a întins piciorul peste mii autori contemporani ce au scris o lite-
celãlalt picior ºi a frumat nonºalant. raturã experimentalã. Nyquist a combinat
Gãina din cuibar ridica fãrã încetare stilul naiv, suprarealist ºi satiric. Crea-
pietre grele pânã la gazon. O sã þiile sale includ o multitudine de forme
construiesc o casã, a spus ea. Dar ce o ºi genuri literare, autorul având numeroa-
sã faci cu douã case atunci, tu care deja se creaþii printre care se numãrã episto-
ai o casã construitã? O sã am douã, a le, poeme, nuvele, romane, dar ºi piese
spus ea – o casã de varã ºi o casã de de teatru. Acesta a publicat o serie de
iarnã. Ca sã pot cânta la pian în una ºi la cãrþi pentru copii ºi tineri, dar a ºi lansat
orgã în cealaltã. mai multe piese, interpretând propriile
Nu a înþeles nimic girafa, bineînþeles, ºi texte acompaniat de o trupã rock. Tipic
s-a dus departe. stilului sãu este utilizarea personificarii,
Bãrbatul, din potrivã, care a tãiat autorul abordând un stil jucãuº de a jon-
pelerina de ploaie în bucãþi subþiri ºi le-a gla cu expresii ºi cuvinte. Nyquist a dat
agãþat în pomul cu pere – spunea cã naºtere multor discuþii, fiind criticat pen-
acum vrea sã ajungã la sfârºit. Era vorba tru poemele aºa-zise „lipsite de sens” din
doar de a se unge cu puþinã rãbdare, a volumul de debut publicat în 1972, Na
spus el râzând cotcodãcit. Dacã nu er det jul igjen! og andre dikt (Acum
merge azi, atunci o sã meargã într-o altã este Crãciun din nou! ºi alte poeme). În
zi. Din potrivã, ar putea sã se întoarcã acelaºi stil este ºi volumul de poeme Fra
spre post-împuternicitul. Chiar dacã nu „Feriehuset September” (De la „Casa de
erau prieteni atunci, le plãcea sã vacanþã Septembrie”). Primul sãu volum
mãnânce mere împreunã. Acesta e mãrul de poeme a creat un subiect de dezbatere
meu, a spus cel dintâi cãtre al doilea. în Norvegia în ceea ce priveºte apariþia
Poþi, bineînþeles, sã îl þii în mânã un pic, unui tip de soppellitteratur (literaturã de
a spus al doilea cãtre cel dintâi. Dacã îl gunoi). În ciuda discuþiilor, Nyquist a
mãnânci, însã, s-ar putea sã îl umplu cu primit susþinere din partea statului, poe-
rumeguº pe al tãu, a spus al doilea. Au mele sale fiind atât reamintite, cât ºi dis-
stat unul lângã altul în soarele tomnatic cutate sau citate în Parlament. Mai târziu,
o orã întreagã. A fost acea zi când apa acesta a publicat volumele Kelner! (Chel-
era curatã ºi pluteau carapace de crab pe ner! Din 1972), Havet. Et dikt om livet og
sub poduri. Ghearele încetaserã de mult doden (Marea. Un poem despre viaþã ºi
sã ciupeascã, ochii semãnau cu mari moarte din 1985) ºi Host i august (Toam-
avioane de hârtie. nã în august din 1992), acestea conþinând
Au mestecat fiecare propriul mãr. poeme ce abordeazã teme mai serioase.
Au stat unul lângã altul, nu au zis nimic. Sa lenge det er orret, er det hap, Arild
Ce ar fi putut zice oricum? reprezintã o colecþie aleasã de autor în urma
Crabii, de-asemenea, erau morþi. creaþiilor sale realizate pe parcursul a peste
Avioanele de hârtie au chicotit ºi au treizeci de ani de activitate literarã. Volu-
plecat departe. mul este ilustrat de Nyquist însuºi, inclu-
zând fotografii personale, desene ºi pic-
Traducere din limba norvegianã turi realizate în acuarelã. Acesta a adus la
de Eliza Maria Voinea un loc, în acest volum, povestiri, discuþii
de dezbatere, poeme, fragmente de prozã
ºi reþete culinare.
Aurora Speranþa

, serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020 19


„ PETRIªOR MILITARU

cu Aurora Speranþa în „zori de zi”


P
e 3 februarie 2020, la ora noi – rochiþa galbenã a persona-
18.00, Aurora Speranþa jului pare sã ne ducã cu gândul
ºi Gabriela Boangiu au tocmai la solaritatea ºi strãluci-
deschis, la Galeria „Arta” din rea acestei perioade de basm din
Craiova, cea mai recentã expo- viaþa noastrã. Lângã fetiþa-soa-
ziþie a lor intitulatã „Zori de zi”. relui se aflã tabloul în care Au-
Expoziþia, dacã este sã o privim rora Speranþa ne prezintã un
de la stânga la dreapta, se des- Adam al cãrui gând zboarã pre-
chide cu o vioarã însufleþitã de cum calul nãzdrãvan ºi ale cãrui
prezenþa unei mici pãsãri: zo- puteri îºi trag sevele din apele
rii de zi care pentru om sunt nãzdrãvane ale Începutului unde
anunþaþi de cele mai multe ori peºtii fabuloºi înoatã aproape
prin sunetul pãsãrilor par sã nevãzuþi. Apoi, Fata din leagãn
aminteascã lemnului din care e care pare aproape de pragul ado-
a r te

fãcut trupul viorii de o viaþã an- lescenþei ºi se leagãnã între li-


terioarã în care el aparþinea vie- berate ºi responsabilitate, între
þii vegetale. Pasãrea cântãtoare copilãrie ºi maturitate. Cãluþul
astfel înfãþiºatã ar putea fi chiar roºu prezent în trei lucrãri (în
sufletul viorii sau cântecul care una dintre ele chiar are soarele
ne însufleþeºte dimineþile, re- auriu pe piept) este poate toc-
prezentat în plan vizual. Dupã mai întruchiparea extravertitã a
cum se poate observa, zidul cel impulsului inocent spre nãzbâ-
mare al expoziþiei stã sub sem- tie, spre misterul a ceea ce încã
nul a douã triptice în care per- nu cunoaºtem la acea vâsrstã,
sonajul principal este unicor- spre necuprinsul imaginaþiei ºi
nul specific universului artistic al poveºtilor care, în felul lor,
al Aurorei Speranþa în dublã ne pregãtesc pentru viaþã. (De
ipostazã: într-o parte se aflã altfel, cele douã personaje fe-
Inorogul în ipostaza sa noctur- minine au ca model douã fete
nã, lunarã, iar în partea cealal- care au fost prezente la verni-
tã, Inorogul este înfãþiºat în saj.) În plus, un lucru remarca-
regim diurn, învãluit într-un bil la expoziþiile celor douã ar-
roºu ce evocã energia începu- tiste este faptul cã, de fiecare
turilor, energia Berbecului, ro- datã, ele sunt construite pe prin-
ºul primordial pe care îl regã- cipiul vaselor comunicante:
sim ºi în alte tablouri cum ar fi, dacã anul trecut Gabriela Boan-
de exemplu, cele în care este giu ne prezenta o versiune sim-
înfãþiºat cãluþul, ce ne evocã lu- bolicã, pe trei niveluri, ale ce-
dicul ºi candoarea copilãriei lor douãsprezece zodii, de
neastâmpãrate. aceastã datã, Aurora Speranþa ne
Un loc aparte în expoziþie îl prezintã împrejurul celor doi
ocupã Fetiþa cu cãluþul roºu stâlpi simbolici de la Galeria de
care, prin gestica sa, evocã pu- Artã, propria versiune asupra
ritatea sufleteascã a copilãriei, strãvechiului zodiac.
vârsta de aur a fiecãruia dintre

„plantele de leac” ale Gabrielei Boangiu


D
in altã perspectivã, pu- plantele de leac, ca ºi apa neînce-
tem spune cã vioara putã, se culeg în zori de zi. Printre
care trimite la viaþa plantele tãmãduitoare, care par
vegetalã, feeria ºi inorogii magici luate din bucãtãria bunicii sau din
ai Aurorei Speranþa ne pregãtesc cãmara Sfintei Vineri, se numãrã:
pentru ierburile ºi vrãjile de dra- Busuiocul (care, dupã cum bine
goste pe care ni le dãruieºte ºtim, în tradiþia româneascã se
Gabriela Boangiu în partea a doua pune la icoane), Lavanda, Coada-
a expoziþiei. Nu întâmplãtor, prima ºoricelului etc., ele fiind însoþite
lucrare care deschide seria de ier- de fiecare datã de un descântec
buri vrãjite este Roua cerului (o înscris pe tablou de mâna artistei
plantã carnivorã care se hrãneºte din culegerile de descântece
cu mici insecte!) ºi ne-am putea culese de folcloristul Simion
gândi cã ea este puntea care lea- Florea Marian: „Apucai pe o po-
gã „zori de zi”, din prima parte a tecã necãlcatã/ Pe rouã nescutu-
expoziþiei, de ceea ce va urma. ratã,/ Dragoste adunând/ Pe mine
Cu siguranþã, antropologul aruncând.”; „Lunã, lunã,/ Vârgo-
Gabriela Boangiu s-a gândit cã lunã,/ Tu eºti mândrã ºi frumoa-
sã,/ Tu eºti a nopþii crãiasã,/ Tu
cal ai,/ Dar frâu n-ai./ Na-þi þie brâul
meu/ ºi fã-l frâu/ calului tãu/ ºi
mergi dup-ursitul meu.”; „Rãsai
soare, frãþioare,/ Cu 44 raze
arzãtoare/ 40 þine-þi-le,/ 4 mie dã-
mi-le:/ 2-nfrunte, mai mãrunte/ 2
mai scânteietoare peste ochi ºi
þâþiºoare/ Soare luminos, cât eºti
de rãzos/ Cât eºti de frumos,/ Aºa
sã fiu ºi eu de frumoasã, rãzoasã,
luminoasã/ În ochii mândrului
meu.” Sau „Apã, apã rouroasã,/
Fã-mã mândrã ºi frumoasã/ ca
grâul ales pe masã/ ca Sfântul
Soare/ când rãsare/ ca busuiocul
când e-n floare,/ câtã dragoste-i
pe lume/ toatã sã o pui pe mine
anume!”
Putem sã conchidem cã, dacã
preludiul acestei expoziþiei stã
sub zodia pãsãrilor pure ºi gãlã-
gioase din zori, spre final ne îm-
bãtãm cu ierburile descântate
care ne învãluie la drum de sea-
rã, când ne îndreptãm spre casã,
încãrcaþi cu frumuseþea ºi mi-
reasma unei dimineþi sufleteºti.

20 , serie nouã, anul XXIII, nr. 3 (257), 2020