Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXII • NR. 3 (245) • 2019 • 20 PAG. • 5 lei

Aurora Speranþa
n NICOLAE MARINESCU
Nr. 3 ((245
245
245)) • 2019
2019
AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Acasã, în Eu-
ropa l 2

MIªCAREA IDEILOR
Alexandru Busuioceanu – un scriitor
Acasã,
polivalent
Coodonator: Mihaela Albu în Europa
a rvantext

Mihaela ALBU: Alexandru Busuiocea-


nu – un nume prestigios al culturii ro-
mâne l 3
Georgeta FILITTI: Români celebri în
ªi a zis Domnul cãtre Moise: le, preocupat sã supravieþuiascã cu un Revista de culturã editatã de
strãinãtate l 4
„Vãzut-am necazul poporului plus de confort ºi de siguranþã, idealurile AIUS Printed
ªtefan Ion GHILIMESCU: Recuperarea
te

meu în Egipt, i-am auzit strigãtul îºi pierd anvergura colectivã ºi strãlucirea
operei lui Alexandru Busuioceanu l 4
de sub apãsarea celor ce-l mun- istoricã, convertindu-se în moneda mãrun-
Dan ANGHELESCU: Poetul Alexan- cesc; da, îi cunosc durerea. M-am tã a timpului mãsurat dupã orarul zilnic al
dru Busuioceanu. Poemul – o rostire a DIRECTOR
pogorât dar sã-l scap din mâna timpului profan, iar uitarea acoperã impon-
sacrului l 5 egiptenilor, sã-l scot din þara derabil clipele de graþie. Redevenim ino-
Nicolae Marinescu
Liliana COROBCA: Alexandru Busu- aceasta ºi sã-l duc într-un pãmânt centele victime ale iluziei mediocre ce ni
ioceanu - Corespondenþã l 6 roditor ºi larg, în þara unde cur- se induce prin apologia preeminenþei ma- REDACTOR-ªEF
Mircea POPESCU: In memoriam – ge lapte ºi miere [...]. Iatã dar cã teriei ºi a pragmatismului, deºi natura în- Petriºor Militaru
Alexandru Busuioceanu l 7 strigarea lor a ajuns pânã la sãºi ne dã sublime lecþii despre Puterea
Alexandru BUSOICEANU: Icoa- Mine, ºi am vãzut apãsarea cu Nevãzutã, ce ne guverneazã cu Legi im-
nã l 7
SECRETAR DE REDACÞIE
care-i apasã Egiptenii. ªi acum placabile trecerea din efemer spre eterni- Maria Dinu
vino sã te trimit la Faraon, regele tate. Cãci un cutremur sau izbucnirea unui
BELETRISTICÃ Egiptului, ºi sã scoþi pe poporul vulcan nu sunt decât atenþionãri asupra
Patrel BERCEANU: Poeme mutilate Meu, pe fiii lui Israel.” limitelor noastre omeneºti, dar ºi un efort REDACTORI
de cenzurã l 8 Biblia cu ilustraþii, Editura Lite- de reechilibrare cosmicã ºi o revelare a tim- Cosmin Dragoste
ra, Bucureºti, 2011, vol. I, Ieºirea, pului sacru, nemãrginit. Cârtitori, ne întu- Marius Cristian Ene
CRONICA LITERARÃ 3; 7 -10 necãm clipa de har, destrãmându-ne în re- Daniela Micu
Ion BUZERA: Opere aproape com- grete mincinoase ºi aºteptãri iluzorii, rãtã- Cristi Nedelcu
plete l 9 cind mãsura Adevãrului.

E
xistã în viaþa tuturor popoarelor, Nãscuþi din inspiraþie Divinã ºi rãtãciþi REDACTORI ASOCIAÞI
ca ºi în aceea a oamenilor, mo- din Eden, suntem condamnaþi sã ne sal-
LECTURI
mente determinante care o pro- vãm prin memorie. ªi de aceea nu avem
Mihaela Albu
ªtefan VLÃDUÞESCU: Receptarea iecteazã în destin ºi a cãror inconfundabi- dreptul sã uitãm clipa de sacralitate ce ni Denisa Crãciun
operei lui Horia Bãdescu în spaþiul cul- lã identitate e aureolatã de preeminenþa s-a dat: Timpul Speranþei. Geo Fabian
tural francofon l 10 Speranþei. O uriaºã forþã ocultã mistuie Silviu Gongonea
Cristian Gabriel MORARU: Un critic aproape instantaneu frontierele aspiraþii- Ioana Repciuc
literar rafinat: Iulian Bitoleanu l 10 lor ºi voinþelor individuale, fãcând mulþi- ªi Moise a zis: „Iatã ce a po- Mihaela Velea
Maria DINU: Cu Mogo pe Styx l 11 mile sã vibreze în numele unui ideal co- runcit Domnul: umpleþi cu manã
Petriºor MILITARU: Un discurs mun, atât de înalt ºi necesar încât chiar un omer, spre pãstrare’n viitor
(ne)îndrãgostit: Ghid de comportare în COLEGIUL DE REDACÞIE
preþul propriei vieþi devine acceptabil pen- urmaºilor voºtri, ca sã vadã pâi-
cãsnicie l 11 tru a fi împlinit. nea pe care aþi mâncat-o în pus- Gabriel Coºoveanu
Adela EFRIM: Copilãria interioarã – Un astfel de moment l-au constituit tie când Domnul v-a scos pe voi Gheorghe Fabian
o fericire din vecinãtatea morþii l 11 pentru români Zilele Revoluþiei din Decem- din þara Egiptului.” Iar cãtre Aa- Viorel Pîrligras
Anca ªERBAN: Ritual lecturii sau brie 1989. ªi, când scriu aceste rânduri, ron a zis Moise: „Ia un vas de aur
despre aceastã Narnia a poeziei... l 12 retrãiesc momentele de graþie în care mii ºi toarnã’n el un omer plin cu CONCEPTUL GRAFIC
Cristina GELEP: Marile ºi micile de- sau zeci de mii de români ne-am solidari- manã ºi pune-l înaintea lui Dum- Lucian Irimescu
talii care conteazã l 12 zat într-un singur glas afirmând izbãvitor, nezeu, ca sã se pãstreze’n el pen-
Geo CONSTANTINESCU: Grigore în faþa TAB-urilor ºi a cordoanelor de mi- tru urmaºii voºtri!” ªi l-a pus Aa- COORDONARE DTP
Caraza – Aiud însângerat l 13 litari înarmaþi: Libertate, te iubim/ Ori în- ron înaintea Mãrturiei, ca sã fie
vingem, ori murim! pãstrat, aºa cum Domnul îi po- Mihaela Chiriþã
ARTE ªi unii dintre noi chiar au murit! runcise lui Moise. Iar fiii lui Isra-
Gheorghe FABIAN: Profesionalism ºi Românii ºi-au cunoscut atunci lamura el au mâncat manã timp de patru- Revista apare cu sprijinul
har interpretativ l 14 sufletului ºi minþii lor, ca ºi în Revoluþia de zeci de ani, pânã ce au ajuns în Societãþii de avocaþi
Geo FABIAN: Orchestra de coarde ºi la 1848, la Unirea din 1859, în Rãzboiul þara locuitã; manã au mâncat
pentru Independenþã de la 1877 ori la pânã ce au ajuns în hotarele þãrii „Sãuleanu ºi asociaþii”
cântatul în grup (tutti) l 14
Cristi NEDELCU: Moº Nechifor Coþ- Marea Unire din 1918. Sãraci ºi bogaþi, ti- Canaanului…
neri ºi vârstnici, bãrbaþi ºi femei, într-o co- Idem., Ieºirea, 16; 32-35 Revista „Mozaicul” este membrã
cariul l 15
pleºitoare majoritate, simþeau cã trãiesc un A.R.I.E.L.
Iolanda MÃNESCU: Cântecul vârste-
lor – un spectacol rãscolitor de poezie eveniment, de la care nu pot lipsi fãrã a-ºi
Partener al OEP (Observatoire

U
popularã l 15 afecta grav ºi definitiv condiþia de om. rmãrind Fata morgana din lãun-
Marius DOBRIN: Teatru în sesiunea trul nostru, încercam sã-i dãm Européen du Plurilingvisme)
de iarnã l 16 chip ºi nume, spre a ne izbãvi
Mihai MURÃREÞU: Idealizarea cãii …toatã obºtea fiilor lui Israel din rãtãcire. ªi Europa ni s-a pãrut potri-
Tiparul: Aius PrintEd
spre imaterialitate prin fotografie. Stu- a ajuns în pustia Sin, …, în ziua a vit, ºi am strigat-o ºi am fugit spre ea cu
diu de caz: Gogu Vorvoreanu l 16 cincisprezecea a celei de-a doua braþele întinse, dar timpul pãrea cã stã în Tiraj: 300 ex.
luni dupã ieºirea lor din þara Egip- loc ºi ne opreºte de la materna ei îmbrãþi-
Magda BUCE-RÃDUÞ: Florin Grãdi- ADRESA REVISTEI:
tului. Aici toatã obºtea fiilor lui ºare. Ne-am îndoit, ºi gândul întoarcerii
naru – armonii artistice l 17 Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
Israel a cârtit împotriva lui Moise ne-a fulgerat ca o boalã ascunsã ºi rea, pe
ºi Aaron. Au zis cãtre fiii lui Israel: care n-o mai vindecã niciun descântec, ºi Tel: 0351 467 471
SERPENTINE
„Mai bine am fi murit bãtuþi de am lãsat fruntea-n pãmânt ºi am vrut sã
Florin COLONAª: Avangarda de la E-mail: mozaicul98@yahoo.com
Domnul în þara Egiptului, când lãsãm lacrimile slobode sã ne aducã ierta-
A la Z. Revista „Liceu” l 17 ºedeam împrejurul cãldãrilor cu rea de neodihnã ºi atunci am vãzut cã ISSN 1454-2293
Carmen POPESCU: Ghidul subtera- carne ºi mâncam pâine pe sãtura- Domnul ne-a binecuvântat cu munþi, ºi
nelor sau katabaza polifonicã l 18 te, decât sã ne fi adus voi în acest dealuri, ºi câmpii, ºi Dunãre, ºi Mare, pe
pustiu pentru ca toatã obºtea care sã le numim Acasã, unde avem rostul
UNIVERSALIA aceasta sã moarã de foame…” ºi odihna noastrã, dacã înãlþãm capul ºi
Lulzim TAFA: Poeme l 19 Idem., Ieºirea, 16; 1-3 aducem slavã Darurilor ce le-am primit sã
Jeton KELMENDI: Poeme l 19 9 771454 229002
le rânduim cu înþelepciune, cu credinþã ºi Responsabilitatea asupra
cu iubire. ªi atunci Lumea va fi iar frumoa- conþinutului textelor revine autorilor.
AVANGARDE

A
poi, treptat, pe nesimþite, viaþa sã ºi Timpul Speranþei ne va lumina, pen- Manuscrisele nepublicate
Petriºor MILITARU: De la revista unu pare cã reintrã în matca ei obiº- tru ca Visul nostru sã se întrupeze la casa nu se înapoiazã.
la anticariatul unu l 20 nuitã, fiecare se întoarce la gri- de unde nu am plecat niciodatã de tot,
jile sale cotidiene ºi la aspiraþiile persona- Acasã! www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019


n MIHAELA ALBU

m iºcarea ideilor
Alexandru Busuioceanu –
un nume prestigios
al culturii române
U
n nume necunoscut lurile dacilor, jugul ºi sãgeþile, au cosmicã, netulburatã ºi neame-
generaþiilor ºcolite în pãtruns chiar în heraldica spanio- ninþatã”.
comunism ºi încã des- lã, adicã în stema regilor catolici. În schimb, încercarea la care
tul de puþin mediatizat astãzi – /…/ Ca fidel discipol al profeso- l-a supus viaþa, desþãrarea, exi-
alãturi de alþi „mari necunoscuþi rului Vasile Pârvan, pe care, iatã, lul, „loc privilegiat al întrebãrii, al
ai culturii române” – este cel al l-a completat în chip surprinzã- torturii de a trãi ºi mai ales de a
lui Alexandru Busuioceanu. (n. 10 tor, Busuioceanu putea fi sigur de nu putea muri”, îi determinã celui
iunie 1896, Slatina – d. 23 martie locul deosebit pe care studiile sale plecat o nouã treaptã în creaþie,
1961, Madrid). daco-hispanice îl vor ocupa la un poezia lui Busuioceanu (re)do-

Alexandru
Plecat din þarã oficial, în 1942, moment dat ºi în cadrul culturii bândind – cum atât de mãiestrit
în calitate de consilier cultural în române. De altfel, încã din 1961, lexical ºtie sã o prindã analistul –
cadrul Legaþiei României la Ma- Mircea Eliade3 l-a recuperat, pla- „tãriile ei primordiale: de arsurã
drid ºi apoi numit în postul de sându-l în tradiþia prozei didacti- ºi rugãciune, de blestem, descân-
profesor de limba românã1 la Uni-
versitatea Complutense (Ma-
drid), unde reuºeºte sã introdu-
cã limba românã printre discipli-
ce a lui Alexandru Odobescu.”
Aprecierea de care s-a bucu-
rat printre conaþionali reiese, prin-
tre altele, din semnalãrile întâlni-
tec ºi þipãt”. Interpretarea ºi exem-
plificãrile ce urmeazã demonstrea-
zã apoi „arsura ºi rugãciunea”,
Ierunca sintetizând adesea,
Busuioceanu –
nele obligatorii, la instalarea co-
munismului în România nu se mai
întoarce în þarã, alegând exilul,
asemenea altor intelectuali ro-
te în revistele exilului, precum ºi
din corespondenþa pe care a pur-
tat-o cu mulþi dintre ei – cu M.
Eliade, cu N.I. Herescu, cu Ierun-
aproape aforistic, principalele
caracteristici: „Toatã poezia lui
Al. Busuioceanu se desfãºoarã
sub semnul întunecimilor” sau
un scriitor polivalent
mâni aflaþi în misiune diplomati- ca, cu Emil Cioran etc., etc. Dar „Existã la Al. Busuioceanu o voin- Coordonator: Mihaela Albu
cã în strãinãtate. poate cel mai edificator exemplu þã de a crea, dar ºi de a suferi su-
Necesitatea cunoaºterii ope- în sublinierea prestigiului sãu (cu ferinþa îndepãrtãrii [...] Þara din
3
rei ºi activitãþii profesorului, po- care a trezit admiraþia intelectua- gând e poate singurul poem în mâne. Având în vedere o atât de Adãugãm spre edificare un frag-
etului, esteticianului, traducãto- lilor români, pe lângã cea a multor care un exilat a vãzut cu adevãrat bogatã activitate ºi o recunoaº- ment dintr-un articol al lui Eliade,
rului Alexandru Busuioceanu nu personalitãþi spaniole) sunt por- chipul þãrii înainte de re-vedere”. tere internaþionalã, nu putem sã publicat în ziarul România (nr. 57/
ar mai trebui demonstratã. Se cu- tretele pe care i le-a consacrat Vir- Publicat în 1962, portretul de nu ne întrebãm cum de este încã 19610): „Alexandru Busuioceanu iu-
bise ºi cunoscuse Spania prin, ºi pen-
vine însã amintit cã el a fost unul gil Ierunca. Acesta, în volumele scriitor al lui Busuioceanu va uneori ignorat astãzi, cum de în tru El Greco. Dar odatã ajuns în Spa-
dintre co-fondatorii prestigioasei Româneºte, Subiect ºi predicat, avea un pandant într-un text ce cunoscuta Istorie criticã a lite- nia, regãseºte Italica, unde se nãscu-
reviste Gândirea (în 1921), cola- Dimpotrivã, aduce în fiecare câte purta simplu doar numele auto- raturii române a lui N. Manoles- se Traian, ºi regãseºte, mai ales, pe
borator totodatã (în interbelic) cu un portret de scriitor sau artist rului, inserat în volumul Româ- cu, de pildã, nu i se acordã nici- Zamolxen, Boruista ºi Dicineo, în
eseuri ori poezie ºi la alte publi- român. Singurul nume care apare neºte, apãrut pentru prima datã un spaþiu ºi cum lipsesc de aici ºi Cronica General a lui Alfonso el Sa-
caþii, cã este autor al volumelor însã repetat în fiecare, consacrân- la editura „Fundaþia Universitarã alte nume importante ale exilului bio, ºi în atâtea alte cronici spaniole.
Figuri ºi cãrþi, 1922; Iser, 1930; du-i-se trei astfel de portrete (cu Carol I” din Paris, în 1964. Îl în- românesc (ca Pavel Chihaia, Al. Ceea ce pãrea cu desãvârºire uitat în
Pârvan gânditorul, 1934; Pre- o nouã trãsãturã definitorie) este tâlnim aici mai aproape pe omul Vona, L.M. Arcade, Vintilã Horia Dacia lui, România de astãzi, trãia în
ziosi, 1935; Andreescu, 1936; La cel al lui Alexandru Busuiocea- Busuioceanu, capabil de pasiu- ori Alexandru Ciorãnescu º.a.). conºtiinþa istoricã a Spaniei. «Mitul
Galerie de peintures de Sa Ma- nu. De aceea credem cã nu putem ne ºi generozitate, înnobilat cu Scriitorul exilat la Madrid, pre- getic» nu murise; se strãmutase, doar,
la celalt capãt al Europei. Tot aºa se
jesté le roi Carol II de Rouma- creiona mai bine pentru cititorul darul ales al prieteniei ºi altruis- cum ºi mulþi alþi intelectuali de va întâmpla ºi cu el, poetul, eseistul,
nie, Paris, 1939; Ethos (articole de astãzi personalitatea sa decât mului, dar ºi pe specialistul de certã valoare trãitori în exil, eroi gânditorul Alexandru Busuioceanu.
ºi eseuri), 1941 – cât timp s-a aflat a fãcut-o cel care l-a cunoscut ºi mare clasã în artã plasticã, muzi- tragici cu un destin determinat de Nu va muri ca scriitor român, nici
în þarã –, precum ºi al volumelor i-a fost prieten. cã, poezie ºi istorie veche. istorie, trebuie cunoscuþi (ºi re- chiar dupã ce va fi ajuns sã fie consi-
Literatura rumana, Madrid, Cea mai importantã trãsãturã Ceea ce pãrea sã depãºeascã cunoscuþi) ca aparþinând culturii derat unul din cei mai de seamã poeþi
1946, Poemas patéticos, Madrid, pe care i-o subliniazã Ierunca este însã toate acestea în definirea româneºti. De aceea, recuperarea spanioli de astãzi. Se va camufla,
1948; Innominada luz (antolo- cea de „autentic poet”, dar ºi des- caracterului sãu ales era „obse- operei lor se cere a fi fãcutã în doar, aºa precum s-a camuflat getul
gie), Madrid, 1949; Mitul Daciei tinul neprielnic care a fãcut ca sia României”, dragostea pentru regim de urgenþã. Buerebista în gotul Boruista. Dar
în istoria ºi cultura Spaniei, mare parte din poezia sa, „ca vrere þara natalã, dar ºi durerea exilatu- „Dosarele” propuse din timp opera lui poeticã nu va muri, chiar
dacã nu mai e înregistratã de istoricii
Madrid, 1952; Proporción de vi- de expresie integralã”, sã aparã nu lui faþã de situaþia în care ajunse- în timp de revista noastrã sunt literari ai «Republicii Populare» de
vir, Colección „Insula“, Madrid, în þarã, ci în exil. În plus, dimensi- se în timpul în care „Cuvântul în „piese” din mozaicul acestei re- astãzi. Ea va continua sã existe ºi sã
1954, precum ºi a numeroase stu- unea patrioticã, românismul sãu libertate nu mai existã”.4 cuperãri. triumfe, în patria lui «miticã»: acolo
dii în reviste spaniole – în exil. era evidenþiat ºi prin dorinþa de a În cel de al treilea volum, inti- unde se nãscuse Traian, ºi unde se
1
A avut aºadar o carierã literarã publica un volum de poeme în lim- tulat Dimpotrivã, este salutatã cu Prin adresa din 8 aprilie 1942, refugiase mitologia þãrii pe care Îm-
importantã – deopotrivã în limbi- ba maternã, „cu puþinã vreme îna- bucurie „recunoaºterea” autoru- ministrul subsecretar de stat, italie- pãratul biruitor o îngenunchease ºi o
le românã ºi spaniolã, publicând inte de a muri”. Imediat urmeazã lui ºi în þarã „dupã îndelungatul nistul Alexandru Marcu, îi comunica colonizase“.
poezie, studii literare, de istoria subliniatã – atât pentru cunoscã- surghiun intelectual al operei ºi acceptarea sa la catedra de limba ro- 4
Rãspunsul lui Busuioceanu la
mânã. Textul se aflã în Arhivele Naþi- întrebarea scriitorului Salvador Perez
artei ºi chiar de istorie. Astfel, în tori, cât ºi pentru necunoscãtori memoriei” sale, prilejuit de publi- onale Centrale ºi este reprodus de
Spania, ºi-a continuat activitatea – calitatea validatã de „poet spa- carea la editura Meridiane a vo- Valiente într-un interviu la Radio Na-
Liliana Corobca, în Jurnalul literar, cional de Madrid era unul lucid ºi tra-
literarã ºi pe aceea de istoric ºi niol”. Pentru a-i apropia cititoru- lumului Scrieri despre artã. Con- 7-12/ 2009. gic în acelaºi timp: „Cuvântul, trebuie
critic de artã, dar l-au preocupat lui român poezia lui Busuioceanu, sideratã „o dreptate postumã”, 2
Într-o scrisoare pe care i-o adre- sã mãrturisim, a murit în România.
ºi legãturile dintre cele douã po- analistul recurge la o raportare cu Ierunca va sublinia mai întâi „im- seazã Cioran în 4 dec. 1953, acesta îi Cuvântul în libertate nu mai existã.
poare, odatã ce se stabilise în o sferã cunoscutã – situându-l „în- portanþa unuia dintre cei mai de apreciazã cele douã studii „pasionan- Literatura româneascã de azi e, în
spaþiul din care venise Traian tre Blaga ºi Voiculescu”, imediat seamã cãrturari ai noºtri, pentru te” primite de la Busuioceanu, scri- patria mea, un imens cimitir, în care
pentru cucerirea Daciei. Preocu- urmând însã diferenþa specificã, care arta înseamnã conºtiinþã, ind în continuare: „Pentru întâia oarã abia mai rãsare un spectru tremurã-
pãrile privind rãdãcinile poporu- reliefatã prin citate semnificative sens ºi semn al adevãrurilor ce în viaþa mea mã simt mândru ºi mã tor, temãtor de lumina zilei. Nu mai
lui sãu l-au condus cãtre o des- ºi sintetizatoare asupra stilului transced orizontul pur al frumo- umflu în pene cã sunt coborâtor din existã altã literaturã românã decât ace-
daci”. (v. „Dialog epistolar”, repro- ea a exodului, aceea a celor care trãim
coperire interesantã. Astfel, aºa acestora. sului”. Spirit complex, cu valenþe dus de Liliana Corobca în Jurnalul risipiþi azi în toate þãrile din lume.”
cum apreciazã Florin Manolescu, Într-o manierã de apropiere în cãtre multe domenii ale culturii, literar, 13-16/ 2003)
„pentru a-ºi înþelege mai bine tre- trepte sau de focalizare cu un spot va insista Ierunca, Al. Busuiocea-
cutul, adicã pentru a-ºi centra în cercuri din ce în ce mai largi, nu a excelat în toate. În acest caz,
identitar genealogia, Busuiocea- urmeazã departajarea temporalã îi este reliefatã cu deosebire latu-
nu a pornit în cãutarea urmelor (ºi cu subînþelesuri valorice!) – ra criticului de artã, volumul edi-
lãsate de Traian ºi de cucerirea poezia scrisã în þarã ºi cea din exil, tat în þarã fiind considerat „un
Daciei în vechea memorie a spa- fiecare cu succinte, dar pertinen- model al genului”, „o lucrare de
niolilor. Nu le-a gãsit, în schimb a te caracteristici diferenþiatoare. referinþã”.
descoperit cã dacii2 sunt cei care Exemplificãrile cu poeme din þarã Datã fiind activitatea sa, deo-
au ocupat mult timp locul acesta. aduc în discuþie „întâlnirea” cu potrivã în þarã ºi în exil, este de la
Nu Traian, ci Zamolxis, Burebis- Blaga ºi nicidecum „influenþa”: în sine înþeles cã Alexandru Busu-
ta, Deceneu ºi Decebal au intrat timp ce la Blaga „fiorii metafizici ioceanu se cuvine receptat drept
în istoria cronicãreascã a Spaniei, îl silesc sã-ºi încarce mitic cuvin- un reper major în literatura noas-
care i-a ºi hispanizat: don Dice- tele”, Busuioceanu (cel din pri- trã ºi, deºi a scris ºi în spaniolã,
neo, don Zamolxen, don Boruis- ma perioadã) are „o rezervã seni- este necesarã o imperativã inclu-
ta. Mai mult, douã dintre simbo- nã (...) motivatã de viziunea lui dere a sa în istoria literaturii ro-

, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019 3


A
ºa l-a caracterizat un ceneu, Burebista) ajunse în formã
exeget pe cel nãscut în n GEORGETA FILITTI goticã la celãlalt capãt al Europei,
1896 la Slatina ºi mort ºi propria condiþie a acestui ro-

români celebri în strãinãtate


m iºcarea ideilor
în exil la Madrid în 1961. Viaþa lui mân, devenit poet spaniol, în pa-
rãmâne o pildã de felul cum se for- tria „miticã” a lui Traian. ªi cerce-
mau odinioarã intelectualii în spa- tãtorii operei sale trag o conclu-
þiul românesc, unde înzestrarea tei Gândirea. Dupã studii de is- socotit un apropiat al regelui Ca- autorul teoriei epifanismului zie neaºteptatã: la 271 (pãrãsirea
personalã era susþinutã de insti- toria artei la Viena, beneficiazã de rol al II-lea. În 1942 pleacã în Spa- (mod de cunoaºtere prin poezie, Daciei de împãratul Aurelian) ºi
tuþiile statului, unde afirmarea se o bursã la Roma (la ªcoala româ- nia unde conduce, pânã la des- cu ajutorul metaforei) ca ºi al no- la 1945 (abandonarea României
fãcea pe temeiul valorii persona- nã de acolo, condusã de profe- fiinþare, Institutul cultural român iunii de „teatru impopular”, pro- în mâna sovieticilor), „Occiden-
le. În plus, ca mulþi alþii, Busuio- sorul Vasile Pârvan). de la Madrid. Concomitent, pre- priu perioadei postbelice, bântui- tul ne-a sacrificat”.
ceanu a rãmas, dupã Al Doilea Publicã în þarã ºi în strãinãta- dã la Universitatea de acolo lim- tã de întrebãri fãrã rãspuns. ªi în cazul lui Busuioceanu
Rãzboi Mondial, în strãinãtate ºi, te, afirmându-se ca un bun cu- ba ºi literatura românã. Nu dã curs Dincolo de aceste aspecte te- revine, obsedantã, întrebarea:
datoritã unui serios bagaj intelec- noscãtor al operei lui El Greco. În somaþiei autoritãþilor comuniste oretice, care îi conferã un statut cum ar fi arãtat creaþia sa dacã
tual, a reuºit sã se impunã în cul- 1937 organizeazã o expoziþie cu de la Bucureºti de a reveni în þarã prestigios în lirica spaniolã, el pu- n-ar fi fost silit sã aleagã exilul?
tura þãrii gazdã (pãstrându-ºi însã opere ale acestuia la Paris. În þarã ºi, din acel moment – 1945 -,viaþa blicã mult în presa exilului româ- Bogata sa corespondenþã, afla-
pânã la moarte cetãþenia românã). publicã un studiu despre portre- i se rostuieºte în mediul spaniol. nesc (lucrãri originale, traduceri) tã în þarã (publicatã parþial de Lilia-
Student la Litere ºi Filozofie, tele lui Mihai Viteazul ºi scoate o Publicã masiv, între altele studii ºi face totodatã cunoscutã crea- na Corobca), traseazã azi, odatã în
editeazã în anii 1915-1916, revis- ediþie criticã din Alex. Odobes- despre artiºtii români Andreescu, þia româneascã în spaþiul iberic (cu plus, imaginea poetului pus alãturi
ta Luminã nouã, unde pledeazã cu, Pseudo Kinegetikos. Apoi Luchian, Pãtraºcu, Brâncuºi ºi în compendiul Literatura românã). de Mircea Eliade ºi Emil Cioran.
pentru pãstrarea tradiþiei ca for- face traduceri, bine primite, din 1950 e ales membru al Academiei Poetul se singularizeazã ºi printr- La Madrid, o placã comemo-
mã de regãsire permanentã a iden- Rilke, Hofmannsthal, Tagore º.a. de criticã de artã de la Madrid. o cercetare de mare originalitate rativã pe casa unde a locuit (av.
titãþii naþionale; apoi are colabo- Ajunge profesor de istoria artei Concomitent, creaþia sa poe- despre mitul dacic pãstrat în cro- General Pardinas), aminteºte tre-
rãri mult apreciate la Arena, Da- la Academia de Belle Arte din ticã e favorabil recepþionatã, ajun- nistica spaniolã. Exegeþii operei cãtorului de acest european vi-
cia, Luceafãrul, iar în 1921 se Bucureºti, dar e îndepãrtat din gând sã figureze în Istoria ilus- sale au fãcut o paralelã între mari- tregit de soartã, poet spaniol ºi
numãrã printre fondatorii revis- post de regimul legionar fiind tratã a literaturii spaniole. Este le nume ale Daciei (Zamolxes, De- cetãþean român pânã la moarte.

n ªTEFAN ION GHILIMESCU


N
oi, românii, trebuie sã
o recunoaºtem, nu
prea avem vocaþia res-
pectului firesc pentru faptele de
bravurã culturalã ºi opera înain-
recuperarea operei lui
taºilor. S-ar zice cã nu ne place
deloc sã ºtergem cum se cuvine
praful uitãrii ºi al ignoranþei ºi sã
facem loc in situ, la locul cuve-
Alexandru Busuioceanu
nit, patrimoniului pe care câino- gã statura culturalã remarcabilã arãtat niciodatã prea încântat de
ºenia vremilor l-a fragmentat sau a câtorva „particulari”, cum Ilea- traducerea în româneºte de cãtre
l-a înstrãinat la un moment dat. na Corbea, Liliana Corobca sau G. C. a unor versuri din Innomi-
Dupã câteva decenii de la aºa- N. Florescu. Nu am pomenit deo- nanda luz. Dar, în fine, cum înce-
zisa revoluþie din decembrie ’89, camdatã aici, în mod deliberat, putul colaborãrii lui Busuioceanu
constatãm nu numai cã statul ro- numele încã unui devot al aces- la Radio Europa Liberã coincide
mân, la nivelul instituþiilor cu atri- tei mari misiuni culturale pentru cu angajarea lui G. Ciorãnescu ca
buþii specifice, nu are cât de cât cã despre una dintre ultimile sale redactor la postul de radio din
o politicã de recuperare ºi resti- cãrþi ºi despre activitatea dom- München, fapt corect sesizat de
tuire a operei exilului, dar pânã ºi niei sale dedicatã aceleiaºi res- Crisula ªtefãnescu, nu mi se pare
ofertelor de donaþii a unor fon- ponsabile misiuni de recuperare prea hazardat sã afirm cã redacto- datã”, profeþie ºi constatare care
duri, arhive, biblioteci etc., veni- ºi valorificare a moºtenirii cultu- rul care i-a propus colaborãri aco- pânã astãzi s-au dovedit cumplit
te din partea foºtilor exilaþi sau rale a exilului va fi vorba într-o lo s-ar putea sã fi fost chiar Geor- de exacte, atâta vreme cât e la în-
unor persoane ºi oraganizaþii cul- mãsurã în continuare. ge Ciorãnescu. demâna oricui sã observe cã, în-
turale din Occident, le întoarce Crisula Stefãnescu, cãci la Structurat pe capitole rezuma- tr-adevãr, numele sãu rãmâne, cel
cu seninãtate spatele. Îmi amin- domnia sa mã refer, este marea ºi tive (Anii de formare; Eseistul; puþin pânã acum, în afara istorii-
tesc mereu cu o dureroasã strân- devotata prietenã a lui Alexandru, Istoricul de artã; Traducãtorul; lor literaturii spaniole.
gere de inimã cum Ministerul George ºi Galatea Ciorãnescu. Istoricul; Omul de acþiune; Po- Deosebit de interesantã ºi de
Culturii a refuzat în 1992-1993 sã Absolventã a Facultãþii de Filolo- exactitate când în româneºte de etul), studiul lui George Ciorã- actualã, graþie mai cu seamã In-
primeascã din Canare celebra Bi- gie a Universitãþii din Bucureºti, G. Ciorãnescu ºi rãmasã, din câte nescu despre Busuioceanu, cu troducerii lui Alexandru Ciorãnes-
bliotecã, cu întreg fondul de ma- ea a lucrat timp de 12 ani, dupã ce se pare, necunoscutã pânã acum. titlul Un poet român în Spania, cu (o sinteticã analizã a configu-
nuscrise, documente, tablouri ºi în 1982 se stabileºte la München, Ediþia de „scrieri” Alexandru este fundamental pentru cunoaº- raþiei întregii poezii a lui Alexan-
fotografii, a savantului Alexandru în redacþia postului de radio Eu- Busuioceanu, alcãtuitã de Crisula terea operei reputatului poet, sub- dru Busuioceanu: Poemas pate-
Ciorãnescu… Îmi stãruie în min- ropa Liberã, în secþia de cercetãri ªtefãnescu, vine în continuarea tilului critic de artã ºi ingeniosu- ticos – 1948; Proporcion de vi-
te iarãºi cu câtã greutate ºi în ce ºi arhivã de sub conducerea, un publicãrii în româneºte, în 2001, sub lui eseist; curajosului profesor vir, care cuprinde ºi Innominada
condiþii a fost donatã Institutu- timp, lui George Ciorãnescu. îngrijirea lui C. Popescu-Cadem, a care, dupã ce în 1942 nu s-a mai luz – 1954), lucrarea invocatã e de
lui Naþional pentru Memoria Exi- În calitatea sa de agent resti- jurnalului inedit (1937-1957) Caie- putut întoarce în þarã, a cerut naturã astãzi sã ne dea o idee atât
lului Românesc corespondenþa tuitor ºi integrator firesc al ope- tele de la miezul nopþii ºi a cores- Universitãþii din Madrid ºi a în- despre înzestrarea poeticã a rafi-
dintre George ºi Alexandru Cio- rei scriitorilor din exil canonului pondenþei, tot inedite (Un roman fiinþat acolo o catedrã de limba ºi natului om de culturã, cât ºi un
rãnescu… E timpul sã spunem cã naþional, Crisula Stefãnescu epistolar al exilului românesc - literatura românã, bãtându-se, în imbold pentru tãlmãcirea ºi resti-
aproape tot ceea ce se întreprin- ne-a dãruit o ediþie, din fãrâme – 1942-1950), ediþie criticã, note ºi tra- acelaºi timp, cu aceeaºi însufleþi- tuirea integralã a poeziei lui. Stu-
de salutar în România de astãzi Alexandru Busuioceanu –, inti- duceri de Liliana Corobca, 2003, re, ºi pentru punerea pe picioare diul lui Busuioceanu Poesia y
în privinþa restituirii ºi valorificã- tulatã Poezie ºi cunoaºtere. Al- ambele apãrute la atât de titrata ºi a Institutului Român de Culturã epifanismo, pentru prima datã ac-
rii moºtenirii culturale a exilului cãtuitã ºi îngrijitã de autoarea harnica editurã „Jurnalul Literar”. din Madrid. Informaþiile lui G. cesibil românilor în limba lor, în-
românesc (am trecut scrupulos în noastrã, care semneazã ºi o apli- Fiºa de observaþie, alcãtuitã de Ciorãnescu despre activitatea cununeazã antologia Crisulei ªte-
revistã în articolul Un misionar catã fiºã de observaþie (Alexan- Crisula ªtefãnescu Scrierilor lui plurivalentã a lui Busuioceanu fãnescu cu unul dintre cele mai
al canonizãrii exilului, publicat dru Busuioceanu în corespon- Busuioceanu, pe baza cercetãrii sunt cu atât mai preþioase cu cât subtile eseuri despre rolul meta-
în urmã cu câþiva ani ºi onorabi- denþa dintre George ºi Alexan- corespondenþei dintre fraþii Cio- ele sunt rare, întrucât provin forei în gândirea ºi logica poeticã,
lele exepþii!) se datoreazã aproa- dru Ciorãnescu), cartea conþine rãnescu, reþine, printre altele, fap- „chiar din gura scriitorului”. Cu- prim element al înãlþãrii artei spre
pe exclusiv iniþiativelor unor exi- versiunea în româneºte (traduce- tul cã ei l-au cunoscut destul de noscându-i romantismul ºi neîn- luminile superioare ale epifaniei.
laþi sau ale fostelor instituþii cul- re Crisula Stefãnescu) a studiu- bine pe Busuioceanu ºi s-au apre- frânata putere de autoiluzionare, Ce rãmâne cercetãtorului sau
turale ale exilului cãrora li se adau- lui în francezã din 1962 a lui Geor- ciat reciproc. Adevãr care poate nu ne surprinde faptul cã G. Cio- istoricului literar dupã primirea
ge Ciorãnescu, publicat sub egi- ar fi meritat unele nuanþãri date rãnescu a putut crede nestrãmu- unui dar cu adevãrat minunat,
da Fundaþiei Regele Carol I: Un fiind „rezervele” exprimate în jur- tat în eticheta pe care au apli- precum acest op de naturã sã în-
Poete Roumain En Espagne; tãl- nalul sãu de Busuioceanu cu pri- cat-o unii critici lui Busuioceanu, tregeascã imaginea ºi opera unui
mãcirea din spaniolã în româneº- vire la versurile lui Al. C. publica- anume aceea de „mare poet cas- prodigiu al culturii române ca Ale-
te a volumului lui Busuioceanu: te sub pseudonimul Mihai Tãcu- tilian (!)”, care îmbogãþeºte poe- xandru Busuioceanu? Nimic alt
Innominanda luz („Opt poeme tu (e drept cã savantul hispanist zia spaniolã, prin Innominada decât sã mulþumeascã proniei cã
din ciclul Nenumita Luminã”), nici nu bãnuia în 15 septembrie luz, cu „o nouã vibraþie, stranie, din rândul poporului sãu, atât de
echivalare ce se datoreºte tot lui 1950 cine se ascundea sub res- a neliniºtii metafizice”. Numai încercat, nu au încetat sã se ridi-
George Ciorãnescu, cu prefaþa lui pectivul nume, ca sã nu mai vor- poetul era sceptic în faþa unor ce intelectuali care, printr-o pre-
Alexandru Ciorãnescu, plus un bim de ironia cu care privea, în asemenea situãri, cãci, aºa cum staþie de mare abnegaþie ºi res-
Alexandru
Alexandru florilegiu de poezii ale marelui
mistic Sfântul Ioan-al Crucii, în
genere, rafinatul critic de artã pa-
siunea Profesorului din Santa
aflãm din jurnalul anilor 1939-
1957, el îi mãrturisea la un mo-
ponsabilitate moralã, au putut
înfrunta ºi dispreþui teribila ere-
Busuioceanu
Busuioceanu traducerea lui Busuioceanu în-
suºi ºi, în final, o încercare de eseu
Cruz pentru Euterpe, muza poe-
ziei lirice…). Asemeni, Busuiocea-
ment dat prietenului sãu, Vicente
Aleixandre, cã va înceta sã mai
zie a vinovatei uitãri a meritului.

un scriitor
–– un scriitor poetic a aceluiaºi (foarte aprecia-
tã printre cunoscãtori !), publi-
nu, ca sã nu mai aducem în discu-
þie amãnuntul cã nu aprecia deloc
scrie în spaniolã, întrucât aceas-
tã activitate nu duce la nimic; „în
(Fragment dintr-un articol
preluat din vol. Vederi ºi
polivalent
polivalent catã în 1949, mai întâi în spanio-
lã, versiune tradusã nu se ºtie cu
pasiunea pentru politicã a lui Geor-
ge Ciorãnescu, se ºtie cã nu s-a
istoria literaturii spaniole niciun
nume strãin n-a fost admis vreo-
atitudini critice, Ed. „Cetatea
de Scaun”, 2013)

4 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019


nul... acestui divorþ dintre lene-
n DAN ANGHELESCU via lumii ºi reabilitarea ei energi-
cã”: „Nu, nu vreau lâncezeala

m iºcarea ideilor
poetul Alexandru Busuioceanu. acestei lumi frumoase/.../ Nu
vreau teroarea de-a fi, de-a nu
fi/ printre mii de obiecte, frumu-
seþi convergente/ a muri-ncet, pe-

poemul – o rostire a sacrului ntuneric, în genunchi/ în aºtep-


tarea-amarã de miracole absen-
te// Insulã-a mea adâncã! O!
Eden adormit/ pãmânt în odih-

Î
n viaþa culturalã a Româ-
niei de dupã ’89, fenome- nã-al uitãrii mele/ goliciune de
nul literar al exilului, cu voluptate-n umbra enormã a
mici excepþii, nu a determinat re- veacului// Somnu-þi în carne, în
flecþiile ºi dezbaterile pe care am fi spirit: moartea ta/ ªi deºtepta-
fost îndreptãþiþi sã le aºteptãm. El rea-n alt paradis, Mare Trup
continuã sã fie ignorat ca ºi cum Leneº/ pentru-a începe fãrã li-
nu ar aparþine istoriei naþionale. niºte-altã viaþã/ cu inima muº-
Despre Alexandru Busuioceanu, catã iar de ºarpele de la-nce-
poet, critic, istoric de artã ºi tra- put.” (Dor mare).
ducãtor nu se vorbeºte aproape Acest mare ºi prelung vaet,
deloc, în pofida faptului cã, apre- persistent în toate aceste poeme,
ciat ºi ca poet de limbã spaniolã izvorãºte deopotrivã din nevoia
(în 1952) era inclus în onoranta imperioasã a regãsirii de sine, dar
Histoire illustrée de la littératu- ºi din imposibilitatea apropierii de
re espagnole, fiind situat la egali- imensitatea Marelui Mister al
tate valoricã cu cele mai strãluci- lumii. Întru semerenie ºi exploziv,
toare glorii din marea poezie iberi- dureroasa disonanþã a cunoaº-
cã: Ruben Dario, Unamuno, An- terii de sine, se insinueazã setea
tonio Machado, Juan Ramon Ji- de comuniune/ comunicare/ cu-
menez, Lorca, Rafael Alberti. Se minecare cu lumea ºi înaltele ei
mai ºtie cã a fost unul dintre im- taine. Cãci a cunoaºte înseamnã
portanþii fondatori ai revistei Gân- La calle del General Pardinas, nr. 32 – locul unde Alexandru Busuioceanu ºi-a consumat tocmai mãsura în care te recu-
direa ºi cã, ulterior, în exil, în 1947, existenþa spaniolã noºti în însuºi chipul lumii: „Lu-
având susþinerea unor Vintilã La Alexandru Busuioceanu os lãsat asupra lumii, iarnã de mea se-nchide asupra mea, um-
Horia ºi Victor Buescu, încerca sã regãsim, fãrã a fi mãrturisitã ca cenuºã ºi fum/ cu-arhangheli brã de cristal/ ºi eu, mister/ sãr-
reînfiinþeze publicaþia, conside- atare, noima poemului ca rostire morþi în ceruri negre...” man mister întunecat/ urmele-mi
rând-o ca unul dintre marile sim- a sacrului. Faptul este de altfel Exilul apare ca o durere, pe- caut în transparenþa pe care
boluri ale culturii române. limpede din chiar titlul ciclului cetluit mereu de gândul apãsã- n-o cunosc./.../ Tu singur între
În peisajul literar al exilului ro- amintit mai sus, Innominada luz, tor al patriei pierdute, al þãrii pe razele-ntre umbrele tale!/ singur
mânesc, Vintilã Horia considera care, evident, trimite cu gândul care încerca sã o pãstreze din- în lumea ta, aurore fãrã chip ºi
cã poemele lui Busuioceanu ating la misterul hipernoetic al majes- colo de orice uitare („þara din fãrã destin/ eu grãunte-al mâi-
culmile modernismului, iar Lilia- tãþii divine, la transcendenþa Lu- gând.., unde mâinile aveau ini- nilor tale/ Doamne-al suflãrii ºi-
na Corobca, în studiul pe care l-a minii neapuse, ceea ce face par- mã bunã/ spicul þi se-nchina la al cãrnii mele/ - unde-mi voi
dedicat poeziei ºi poeþilor exilaþi, te din terminologia pe care o re- drum spunându-ºi numele/ ºi pune buzele/ în Edenul tãu fãrã
arãta cã, prin cultura ºi erudiþia gãseam în lumea ideilor Ortodo- nimeni nu era grãbit sã iasã margini ºi fãrã fruct?” (Aurore
lui, Busuioceanu ºi-a „atras apre- xiei, la Dionisie Areopagitul, V. dintr-o fabulã/..../ Acolo a fost fãrã chip). Sau: „Obscurã peºte-
cierea ºi prietenia elitei spanio- Lossky sau în Antropologia þara/ unde umbra cãdea alãturi rã a timpului Cãdere/ Aripã ºi
le” ºi cã era „apropiat de Euge- apofaticã a pãrintelui André Scri- de om/ unde omul cade-alãturi prãpastie Rãnitã inimã/ Orb su-
nio d’Ors, Ortega y Gasset sau ma ºi, mai cu seamã, în Cursurile de umbrã”.) fletul în tine se scufundã// Frân-
Vincente Aleixandre/..../ (cel care) de misticã ale pãrintelui Stãniloae, Un proces de vizibilã subli- tã e viaþa Nu e drum de-ntoar-
va fi, de cele mai multe ori, primul ºi el unul dintre apropiaþii revis- mare ºi, implicit, singularizare a cere/ Dã-mi mâna înger al pier-
cititor al poemelor...” sale. Înþele- tei Gândirea. Poetul Busuiocea- când în întâia dimineatã înver- liricii lui Busuioceanu, o atinge- zãrii/ voi trece podurile sfãrâ-
gem astfel de ce, în articolul pe nu prilejuieºte astfel ºi o experi- zitã/.../ m-am smuls din întune- re a înaltelor þinuturi de puritate mate ale paradisului.” (Înger
care i-l consacra în Dicþionarul enþã unicã cititorilor sãi prin felul ric/ ºi-n þâºnet de cristal/ cu ale poieticii se fac simþite în ci- înºelãtor). Sau: „Pãmântul ne
scriitorilor români, Marian în care, în fastuosul veºmânt al zvâcnetul de solzi al unei vieþi clurile Timp înalt (1948), Apro- mai þine încã în tãcerea lui/ în
Papahagi sublinia, pe bunã drep- liricii hispanice, rãsãdeºte ecoul pripite/ m-am ivit chiot de rã- ximaþii, Caietele de la miezul miresmele-n rãºinile lui/ leneº
tate, cã acele câteva cãrþi publi- rostirilor unuia dintre marile spi- coare/ în lumina limpede ºi nopþii (intervalul de timp dintre paradis stins/ Dar mâinile mele
cate în spaþiul iberic i-au asigu- rite ale Levantului: Innominada rece/.../ Cu salturi peste pietre- anii 1954-1960), Totul începe din nu se odihnesc/ au ºi atins un
rat o strãlucitã imagine, integrân- luz închide în sine tocmai inefa- le rostogolite/.../ Nebun am nou (1956), Libertate libertate spaþiu invulnerabil/.../ Totul
du-l în ierarhia marilor poeþi spa- bilul acelei „contemplãri a lumi- alergat printre tufiºuri”. Ceva (1953-1955). se-ntoarce la-nceputuri./ lumea
nioli din perioada postbelicã. nii Dumnezeieºti, printr-o vede- aproape amintitor ºi totuºi de- Începând de acum, ceva esen- în cercurile ei/ cerul în numere-
Dintre acestea pot fi amintite Po- re fãrã formã de care se bucurã pãrtat de stãrile din Laudã som- þial din imaginea/ peisajul/ interi- le lui/ tu eu/ – ºi acest nimb de
emas patéticos (1948), Innomina- mintea mai presus de minte în nului distingem ºi într-un poem or al poemelor suportã parcã o necrezut/ ce ne-nfãºoarã-n can-
da luz (1949), Proporción de vi- Duhul Sfânt...”. Este una dintre scris la Roma (datat 1924), secretã metamorfozã: „Ascultam didele scutece/ în scutecele-n
vir (1954) ºi, în traducerea (din marile destãinuiri spirituale pe Noapte liniºte adâncã stele: totul Tot vorbea ªi-ntr-o tãcere/ care ne-am nãscut/ în veacuri/
1963) aparþinând lui George Cio- care lumea credinþei din Estul „...cu umbrele amestecaþi vom fiecare lucru în cuvântu-ºi se în frageda în verdea dimineaþã
rãnescu, cele Opt poeme din ci- european le datoreazã Sf. Grigo- asculta-n tãcere somnul lu- nãºtea/ Nu mai eram în nici o a lumii.” (Nimb).
clul Nenumita luminã (Innomi- re Palamas. mii”, „Noaptea e-naltã ºi sub parte Umpleau alþii golul ce-l Poemele lui Alexandru Busu-
nada luz) publicate la Paris cu o Dar iatã acum una dintre aces- faldurii ei de-ntuneric/ somnul lãsam în umbrã./.../ Eu umblam ioceanu dau mãsura personali-
prezentare de Alexandru Ciorã- te sublime translaþii în rostirea tuturor adie ca un cântec...” singur drumu-mi singur/ Cu tãþii unui foarte mare poet care,
nescu. Aproape în acelaºi timp efectivã a unuia dintre poeme din Într-un ciclu datat din 1947, in- mine ºi cu voi de mânã timpul.” din nefericire, continuã sã nu fie
se tipãrea, tot la Paris, sub îngri- Nenumita luminã:„...fluidã go- titulat Zodii, rostirea poetului O severitate de templu, dar, în readus, aºa cum ar merita, în vi-
jirea ºi cu o prefaþã a lui Virgil Ie- liciune fãrã noapte fãrã trup/ cunoaºte o anume schimbare de acelaºi timp, o anume vibraþie zibilitatea literaturii ºi culturii ro-
runca, antologia intitulatã Fruc- intensitate etericã arzând în tonalitate: „Pe columne înalte misticã, cu acea smerenie, speci- mâne (de azi) pe care, însingurat
tul de a trãi, cuprinzând poeme numele ºi-n numãrul tãu/ nenu- de gând/ între ºapte semne de ficã întrucâtva Ortodoxiei, inun- sub îndepãrtatele ceruri ale ce-
scrise în limba românã. Ea reu- mitã luminã/ strãbãtând în tra- aur/ firmament pitagoric în- dã în retorica acestor poeme. (Vir- luilalt capãt al continentului eu-
neºte creaþii din perioada 1915- iectorie invizibilul ºi purul/ ºi tind/ sãgetat de Centaur”. gil Ierunca o vedea aici o „eco- ropean, le-a slujit cu o exempla-
1928, alãturate celor din perioa- uneori/ consumându-te, fulger Apar sintagme fulgurante: nomie oracularã” a discursului). rã credinþã.
da exilului spaniol de dupã 1945. sau bolid instantaneu,/ în pro- „Dianã iernaticã-n cer/ cu Se face auzit sunetul înalt al unor
pria ta fiinþã...” ogari de zãpadã si fum, Capri- mari dezesperãri, iar discursul
Ciclul cu care se deschide cornului cu copitã de ger, Ta- atinge ceva din dramatismul co-
antologia parizianã, Trepte ui- urul cu ºapte stele-n frunte as- pleºitor al stingerilor universale:
tate, cuprindea o reluare a unor cunzându-se-n cirezi de argint, „O! unora le plac volutele înal-
creaþii lirice (dintre 1915-1928), urmele labelor de Leu”/.../ „...în te/ noru-n rãzboi cu trandafirul
unde parcã întrezãrim ceva din cercuri albastre/ aureole de ºi azurul vântului/ A umbla îmi
aerul îndepãrtat al Poemelor spaþiu ºi timp/ între-nalt roti- ajunge Cuvântul meu e viaþa-mi/
luminii de Lucian Blaga: tele astre/ Nordul îl caut de- ªi totul e exact aici Eu Voi ºi
„...Desculþ strivesc în iarbã argint.” În ciclurile poematice Cartea-mi” .
boabe vii de rouã/ Cu braþe
mari mã-ntind spre soare, ºi-mi
urmãtoare (Înfrângeri,1947), se
intersecteazã stranii viziuni ºi
Pentru Alex. Busuioceanu,
cãderea „Omului” îºi capãtã în-
Alexandru
ascult inima departe-n mãrun-
taiele pãmântului/ Atunci simt
chiar premoniþii apocaliptice:
„soarele taur de foc cu dâre de
tregul tragism din neputinþa de
a-ºi mai apropria misterul. Din
Busuioceanu
Busuioceanu
sufletu-mi cum creºte-n soare”.
Un farmec discret ne atinge ºi
sânge pe cer, Trâmbiþi de-Apoi,
suliþi de-arhangheli, pãsãri de
perspectiva lui V. Ierunca, ceea
ce se întrezãreºte în scrierile lui
– un scriitor
în Cântec de izvor: „...Cred cã
veneam din inima pãmântului/
oþel cu þipete crude ºi gheare
mortale, cerul pântec monstru-
este o neostoitã cãutare a unui
„paradis activ” ºi, mai ales, „chi-
polivalent
polivalent
, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019 5
n LILIANA COROBCA

Alexandru Busuioceanu - corespondenþã1


m iºcarea ideilor

C
orespondenþa profeso- tenul madrilen (Scumpul Pãrinte Mi s-a dat premiul mie. ªi mi-au ceanu, unul dintre cei mai strãlu-
rului ºi scriitorului Al. Busuioc) cu noutãþile pariziene. citit lucrarea la o festivitate, la ciþi români ai secolului XX, eºe-
Busuioceanu se pre- Cu trecerea anilor, prietenia lui Bu- monumentul lui Valera! (au haz cul existenþial pare cu deosebire
zintã în volum ca un vast peisaj suioceanu cu N.I. Herescu devi- spaniolii ãºtia).” (9 iulie 1952) acut ºi îmbracã, fãrã voia eroului,
cultural ºi social al primei perioa- ne tot mai trainicã. Singurãtatea ºi Traduce în româneºte din Sf. semnificaþii simbolice. Precum
de de exil românesc (anii ’50). Ea bolile pun o tulburãtoare ampren- Ioan al Crucii (în urma lecturii imensa majoritate a colegilor sãi
cuprinde informaþii despre impor- tã asupra relaþiei lor: „Îmi ceri sã acestor texte, Herescu, încântat, de suferinþã, ºi poetul de limbã
tante evenimente literare sau ºtiin- nu mã mir de starea în care te voi va afirma cã „supravieþuirea spaniolã Alexandru Busuioceanu
þifice, amãnunte biografice despre gãsi. Îþi întorc aceastã rugãminte: noastrã nu mai are sens decât s-a stins cu visul „reîntoarcerii
cei mai de seamã reprezentanþi ºi ai sã fii impresionat de cât sunt de prin asemenea fapte”). Publicã la fericite” în þarã, despre care ºtia,
operele lor apãrute în strãinãtate, slab ºi de brãzdat pe faþã […]. Dar cele mai importante reviste din cu tristã luciditate, cã nu va mai
despre revistele culturale la care aºa cum suntem, ºi eu, ºi tu, sunt exil ºi colaboreazã la posturile de avea loc.
colaboreazã ºi cu redactorii cãro- sigur cã ne gãsim mult mai bine radio Europa Liberã, BBC ºi Capodoperele romaneºti din
ra Busuioceanu întreþine un prie- decât ne înfãþiºeazã zvonul public, Vocea Americii. Un mare admi- toate literaturile se terminã, de
tenesc schimb de opinii. care ne-a îngropat de mai multe rator al scriitorului madrilen va obicei, în moarte sau eºec. „Ro-
Primul deceniu al acestei co- ori pe amândoi.”(Herescu cãtre deveni Mihai Niculescu, redac- manul epistolar” al lui Alexandru
respondenþe (anii 1942-1950) co- Busuioceanu, 11 februarie 1958). tor la BBC ºi scriitor. Busuioceanu nu face prin urma-
incidea cu formarea exilului româ- Autorul Ovidianei va muri în Mircea Eliade, prezent cu câte- re excepþie.
nesc, a primelor societãþi, comi- 1961, la câteva luni dupã moartea va scrisori, face în aceastã perioa-
tete, asociaþii din pribegie. Spe- prietenului sãu madrilen. Un prie- dã naveta între America ºi Franþa.
1
ranþa ºi entuziasmul perioadei ten devotat s-a dovedit a fi tânã- Vintilã Horia care, prin anii ’47-’50, Textul reproduce Postfaþa la
sunt urmate, mai ales dupã înã- rul Virgil Ierunca. În afarã de scria patetice scrisori de la Bue- prima ediþie a volumului Un roman
buºirea revoluþiei maghiare din schimbul epistolar, el îl viziteazã nos Aires, nu mai apare în acest epistolar al exilului românesc, co-
1956, de neîncredere, scepticism, pe Busuioceanu la Madrid (împre- volum, nu pentru cã nu mai între- respondenþã, 1942-1961, 2 vol.,
(Ediþie, note, traduceri, scrisoare in-
pesimism. „Nici nu sunt destul de unã cu Monica Lovinescu), vizite þine relaþii cu Busuioceanu, ci pen- troductivã, postfaþã de Liliana Co-
convins cã românii din exil repre- care rãmân în memoria amânduro- tru cã se va întoarce în Europa robca), Ed. Jurnalul literar, 2003, Ed.
zintã vreo societate. Preþuiesc mai ra ca momente de neuitat. Aces- dupã un lung sejur în America Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi
mult existenþele individuale româ- tuia îi încredinþeazã profesorul Latinã ºi va sta mulþi ani la Ma- Artã, 2004. Ediþia a doua, revãzutã
neºti, care prin forþe proprii se madrilen manuscrisul cu versuri drid: acesta este motivul tãcerii. ºi adãugitã se aflã în lucru.
afirmã util, renunþând la spiritul spre a fi publicate la editura Fun- Antoaneta Bodisco (nãscutã
gregar”, va afirma autorul Poe- daþiei Regale Universitare Carol I. Iordache, nepoata lui Vladimir
melor patetice într-o scrisoare. Cartea (antologia) se va numi Streinu) este personajul feminin
„Decepþii ºi dezamãgiri, investiþii Fructul de a trãi ºi va apãrea, cãruia Busuioceanu îi acordã o
de valori falimentare, practici po- postum, în anul 1963, îngrijitã ºi atenþie cu totul deosebitã. Cele
litice care speculeazã a la haus- prefaþatã de Ierunca. mai tandre cuvinte ºi cele mai po-
se existenþe nemeritate ºi nejus- Dacã pânã în anul 1950 Al. etice „declaraþii” de dragoste
tificate, uitare, delãsare, nepãsa- Busuioceanu publicase douã îi sunt acordate („În aceastã sãp-
re etc. etc.” (C. Ghidel, 22 august volume de versuri (Poemas pat- tãmânã luminatã încep sã mã în-
1954), iatã una dintre concluziile éticos, în 1948 ºi Innominada luz, drãgostesc de tine a patra oarã”).
asupra exilului în acest volum de în 1949), evenimentul literar al Dar când toþi prietenii îl felicitã
corespondenþã. acestui volum de coresponden- cu ocazia apariþiei noului volum
Un motiv al schimbãrii de ati- de, G. Ciorãnescu, Vintilã Horia, V. þã este cartea de poezii Propor- de versuri, tocmai Antoaneta rã-
tudine a fost ºi neînþelegerea în- Ierunca, C. Amãriuþei etc. Alexan- ción de vivir, apãrutã la Colec- mâne, se pare, destul de indife-
tre oamenii politici care „se cer- dru Busuioceanu va deveni un ción Insula, la Madrid, în 1954. rentã. Dosarul lor de corespon-
tarã, se îmbrâncirã în propriul gu- colaborator permanent (atât cât îi La fel ca primele douã volume, ºi denþã e plin cu fragmente din Pro-
noi, se bãturã pe bani, îºi fãcurã va permite sãnãtatea); corespon- acesta se va bucura de o bunã perþiu pe care-l traducea Antoa-
ºantaj pânã ce scârbirã ºi pe cei denþa sa cu Viºoianu este o dova- primire atât din partea criticii spa- neta, cu poezii ºi nenumãrate
mai imorali politicieni ai Occiden- dã în acest sens. România era, niole, cât ºi a cititorilor români bucãþi de prozã scrise de aceºti
tului”, o spune foarte expresiv se pare, printre puþinele publicaþii (din exil). Prietenii sunt entuzias- doi scriitori. Busuioceanu, extrem
D.N.Ciotori (24 ianuarie 1954) din exil care oferea retribuþie cola- maþi, adresându-i autorului cele de ocupat, citea totuºi cu aten-
Se ºtie cã generalul Rãdescu, boratorilor ei. mai calde felicitãri: „Cum sã-þi þie, retuºa, iar uneori chiar tran-
care îi sprijinea pe intelectuali în Alt motiv de amãrãciune: ati- mulþumesc pentru Proporción scria ceea ce-i pãrea mai reuºit
„defavoarea” reprezentanþilor tudinea Occidentului faþã de de vivir? Sã-þi mulþumesc ºi, tot- din textele Antoanetei, gãsind
partidelor politice, a fost ales pre- soarta þãrilor de dincolo de „Cor- odatã, sã te felicit, din inimã – mereu cuvinte de încurajare.
ºedintele Comitetului Naþional tina de fier”. Pribegii nu mai spe- pentru darurile D-tale, pentru Dacã speranþa de a reveni în
Român în anul 1949. În urma unor rã cã vor ciocni „un ou de Paºti” mãiestria la care, mie (nepricepu- România se micºoreazã cu timpul,
conflicte legate de „fondul naþio- la anul, la Bucureºti (ca în primii tul întru ale poeziei) mi se pare cã dorinþa de a afla veºti despre cei
nal”, generalul se retrage din acest ani de exil). „Numai oamenii prea ai ajuns. Citesc ºi recitesc în fie- rãmaºi acolo este tot mai arzãtoa-
comitet ºi formeazã Liga Români- naivi mai pot crede cã are cineva care noapte un poem de-al d- re ºi chinuitoare. De ani de zile,
lor Liberi. Membru al acestei „ligi” vreun interes pentru o «liberare» tale.” (Eliade); „poemele matale Busuioceanu nu ºtie nimic de fa-
a fost (ºi) Busuioceanu, alãturi de cãreia i se trag clopote mereu mai sunt de o muzicalitate irezistibi- milia lui rãmasã în þarã. Se vede
Eliade, N.I. Herescu, C. Antonia- dogite ºi mai mincinoase. Þãrile lã, mã las pur ºi simplu dus de nevoit sã-i scrie lui Mihail Sado-
de, Vintilã Horia ºi alþii. Dupã moar- prinse în robie sunt azi singurul ele” (Cioran); „este, pentru mine, veanu, oficial, rugând sã fie in-
tea lui Rãdescu (1953), mulþi inte- zãlog care mai garanteazã Ameri- atâta dulceaþã în sâmburele amar format despre soarta celor dragi.
lectuali se vor retrage din activi- cii ºi Occidentului o prosperitate al versurilor tale, atâta transpa- Nu ºtim dacã i s-a rãspuns.
tatea politicã. Noul preºedinte al ºi o precarã pace, la care nu pot renþã în norii care trec pe cerul Existã, fãrã îndoialã, scriitori
Comitetului Naþional va fi, din renunþa. Libertatea noastrã nu tãu” (N.I. Herescu) etc. etc. care, în exil, au realizat mai mult
1955, Constantin Viºoianu. Peste mai poate veni decât prin vreun În aceeaºi perioadã, mulþi din decât ar fi putut întreprinde în
un an va apãrea revista România, accident absolut neprevãzut.” corespondenþi vor primi ºi stu- þarã. Unii, puþini, s-au bucurat de
publicaþie a Comitetului, la care vor (Busuioceanu cãtre Ciotori, 8 mai diile Mitul dacic în istoria ºi cul- aprecierea întregului Occident ºi
colabora (indiferent de „opþiuni” 1959). Vor încerca sã se mulþu- tura Spaniei ºi Utopia geticã. au ajuns la un renume internaþio-
politice) Grigore Nandriº, Emil meascã cu gândul cã aici, în exil, Fascinat de Zamolxe, de mituri, nal, personalitãþi în continuã as-
Turdeanu, Victor Buescu, M. Elia- este „totuºi mai bine decât o duce Busuioceanu lucra la un proiect censiune cãrora exilul nu le-a
generaþia noastrã din þarã.” (Gr. amplu, pe care, din pãcate, nu va frânt traiectoria. Al. Busuiocea-
Nandriº). mai avea putere sã-l termine. Ale- nu s-a bucurat în egalã mãsurã
Spre deosebire de primul vo- xandru Ciorãnescu îºi dãduse de atenþia ºi de prietenia scriito-
lum, care conþinea multe scrisori seama de importanþa demersului rilor spanioli, francezi, români, dar
(cu caracter oficial sau doar ami- ºi de noutatea metodei, iar tema i a fost mereu „în aºteptare-amarã
cal) din partea unor foºti diplo- se pãru de un interes excepþio- de miracole absente”; nu a cãu-
maþi, miniºtri, ataºaþi de legaþie, în nal: „e poate singurul punct […] tat sã obþinã cetãþenie strãinã, a
al doilea prevaleazã scrisorile prie- prin care istoria româneascã ajun- visat mereu sã se întoarcã la Bu-
tenilor apropiaþi. Corespondenþa ge sã se racordeze la Istoria cea cureºti, la Catedra lui de istoria
îndelungatã este ºi o dovadã de mare.” (10 octombrie 1954) artelor. Destinul sãu de exilat a
Alexandru
Alexandru prietenie ºi fidelitate. „Apare” Gri-
gore Nandriº, sfãtos ºi harnic, cu
În 1952 ia un premiu pentru o
lucrare scrisã în limba spaniolã.
fost, cu toate succesele eviden-
te, unul tragic. Romanul episto-
Busuioceanu
Busuioceanu amintiri de pe vremea când învãþa
la Viena, unde ºi Busuioceanu
„Societatea Amicilor lui Juan Va-
lera au premiat o lucrare a mea
lar pe care l-am transcris ºi co-
mentat poartã amprenta unei mari
un scriitor
–– un scriitor studia istoria artelor (prin 1920-
1922). Cele mai lungi scrisori le
intitulatã Una historia romanti-
ca: D. Juan Valera y Lucia Pa-
descurajãri, tonalitate specificã –
în cele din urmã – întregului exil
polivalent
polivalent scrie însã Dimitrie Ciotori care þine
de fiecare datã sã-ºi informeze prie-
ladi. Între autorii care au prezen-
tat lucrãri (14) a fost ºi Azorín.
românesc de dupã al doilea rãz-
boi mondial. În cazul lui Busuio-

6 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019


T
rei scriitori de seamã, sigur probele majore).
care trãiau în exil ºi au n MIRCEA POPESCU Evocând, în fuga tremurândã
dat mereu româneascã a condeiului, activitatea literarã

in memoriam –

m iºcarea ideilor
roadã, ne-au pãrãsit în cursul ace- din exil a celor trei scriitori, de la
luiaºi an 1961, cu marea durere care ne rãmân o moºtenire sacrã
de a nu fi putut revedea, înainte ºi un învãþãmânt de neuitat –
de plecarea pe drumul fãrã întoar- opera lor precedentã e consem-
cere, pãmântul, apele, codrii pa-
triei îngenuncheate.
ALEXANDRU BUSUIOCEA-
Alexandru Busuioceanu natã în istoriile culturii româneºti
–, revista aceasta, apãrutã nu
numai cu colaborarea, dar ºi la
NU, N. I. HERESCU, ARON CO- neam, i-au preferat nesiguranþa, sã-ºi nutreascã sufletul, la care puie, ca sã poatã nega, la ordin, preþiosul, responsabilul lor în-
TRUª au lãsat pentru noi toþi, care suferinþele, umilirile inevitabile ale s-au gândit ºi pentru care au lup- valabilitatea unei literaturi de re- demn, omagiazã memoria unor
le supravieþuim, ºi pentru genera- pribegiei, dovedind în acelaºi timp, tat în permanenþã, e mult mai fugiu (în care, fie spus în treacãt, buni români, care ºi-au închinat
þiile viitoare, o pildã de coerenþã cu exemplul luminos al operei lor profundã ºi subtilã decât anu- de la Ovidiu la Dante, la Victor geniul patriei îndepãrtate ºi „îm-
ºi curaj: încãtuºãrii spiritului de neîntrerupte, cã legãtura cu þara, miþi interesaþi pizari de curte de Hugo, ori de la Miron Costin la pãrãtescului” grai strãvechi, cum
cãtre un regim totalitar ºi strãin de din ale cãrei amintiri au continuat la Bucureºti încearcã sã-ºi închi- Nicolae Bãlcescu, nu lipsesc de- unul din ei definea limba românã.

n ALEXANDRU BUSUIOCEANU
ICOANÃ
Cerul tãu, ca un obraz de copil
între mângâierile sânului tãu
de miresme ºi roade

Trupul tãu, snop de grâu


cu cingãtoare subþire de mac
ºi cicoare

Pãrul tãu, despletit în holde de grâuri


în ape de soare spãlat
ºi de râuri.

Glasul tãu, în buciume lungi


pe ponoare turmele tale chemând
de mioare

Mâinile tale, în podgorii de toamnã


fluturând înfloritele tale nãframe
de doamnã

O! Mândra mea, munþii, apele,


vãile rãsunãtoare,
trupul tãu rãstignit cu braþele în cruce
din zare-n zare.
Slatina 1900, str. Lipscani – locul copilãriei lui Alexandru Busuioceanu

A
LEXANDRU BUSU- moderni. În ultima vreme, pro-
IOCEANU, critic ºi is- iecta, între altele, un teatru „im-
toric de artã, eseist, „Cuvântul a murit în România. Cuvântul în liberta- popular”, de selecþie, pentru
poet, a murit la Madrid, în 23 mar- te nu mai existã, literatura româneascã de azi e în pa- care ºi câºtigase aderenþi.
tie 1961, dupã o lungã suferinþã: tria mea un imens cimitir, în care abia mai rãsare câte Colaborând la numãrul dedi-
nu împlinise încã 65 de ani. Se un spectru tremurãtor, temãtor de lumina zilei. Scriito- cat României, în 1953, de revista
afla din 1941 în Spania, unde fu- „Oriente”, cu ocazia celui de al
sese trimis de Statul român ca rii din þarã, câþi au acceptat cãderea, nu mai sunt azi 19 centenar de la naºterea lui Tra-
profesor de limba românã la Uni- decât niºte suflete moarte, pentru care nu se va gãsi ian, împãratul a cãrui amintire a
versitatea din Madrid ºi consi- un Cicikov sã le rãscumpere Nu mai existã altã litera- cãutat-o cu patimã în cronicile
lier cultural pe lângã Legaþia de turã decât aceea a exodului, aceea a celor care trãim Spaniei medievale, Alexandru
acolo. În 1943 a întemeiat Insti- risipiþi azi în toate þãrile din lume”. Busuioceanu a subliniat, în eseul
tutul Român de Culturã de la „Historia y destino”, permanen-
Madrid, al cãrui director a fost
Alexandru Busuioceanu1 þa legãturilor ancestrale dintre
timp de doi ani. A ales, dupã ace- popoarele român ºi spaniol. Ac-
ea, exilul, ca strãbunul sãu Busu- tivitatea sa din exil, contribuþia la
ioc, din veacul trecut, boier va- stantã, aºa cum promisese în fru- citise, la mormântul sfântului, una primenirea culturii spaniole, moar-
lah ºi scriitor patriot, liberal, ajuns moasa conferinþã despre „Pâr- din cele mai izbutite versiuni în tea în sãrãcie ºi suferinþã la Ma-
ºi el pânã în Iberia, ba chiar mai van, gânditorul”, þinutã la Dalles, limba românã din Ion al Crucii. drid consfinþesc solemn ºi înno-
departe, în Maroc. în 1933, Busuioceanu s-a ocupat În 1950, Alexandru Busuiocea- bileazã aceste legãturi.
Busuioceanu a colaborat la intens ºi cu pasiune, în ultimii ani, nu a reprezentat România la con-
mai toate revistele literare din re- ca ºi când ar fi vrut sã-i fortifice gresul de la Veneþia al Societãþii (Revista Scriitorilor Români,
fugiu, dela „Luceafãrul” apãrut la astfel rãdãcinile etnice, cu „mitul europene de culturã. nr. 1/ 1962)
Paris, în 1948, unde a publicat un dacic în istoria ºi cultura Spa- Douã volume de versuri –
1
interesant eseu cu titlul „Litera- niei”, ajungând la descoperiri „Poemas patéticos” (1948) ºi La fiecare scriitor, pe lângã pre-
turã ºi destin” care ar fi trebuit sã importante ºi la concluzii suges- „Proporción de vivir” (1954), zentarea personalitãþii acestuia, Mir-
serveascã drept introducere la o tive. Strânsese dovezi despre acesta din urmã cuprinzând ci- cea Popescu insereazã ºi un scurt
proiectatã istorie a culturii noas- continuitatea populaþiei autohto- clul „Innominada luz”, publicat citat – definitoriu – din scrisul sãu.
Acesta este textul selectat din scrie-
tre printre strãini, de la „Îndrep- ne în Dacia romanã ºi plãnuia o în precedenþã prin reviste, – rile lui Al. Busuioceanu, text-testa-
tar” la „Caete de dor” ºi „Des- lucrare vastã, pe care o ºi anun- l-au consacrat pe Busuioceanu, ment pentru întreaga elitã a exilului
tin”, cãrora le-a dat poezii ºi stu- þase, se pare, la Gallimard, despre cum criticii iberici cei mai exi- creator românesc.
dii de mare preþ. În „România” de martirii ºi împãraþii romani de ori- genþi au recunoscut-o, poet spa-
la New York, interpretul de odi- gine geto-dacã. niol de întâia mãrime. Se poate
nioarã al lui Pietro Cavallini, Da- Tot pe tãrâm românesc, în afa- spune, apoi, cã el a introdus în
rã de conferinþele de culturã de cultura spaniolã, prin eseuri, ar-
la emisiunile pentru strãinãtate ticole, traduceri publicate în „In-
ale postului de radio Madrid, Bu- sula”, unde a vorbit ºi despre
niele da Volterra, Franco Bolog- suioceanu, care în þarã traduse- prietenul sãu Blaga, în „Platero”,
nese, al lui El Greco, al lui Iser, a se cu mãiestrie din Rilke, von Hof- „Pleamar”, „El Pajaro de paja”,
semnat o serie de cronici plasti- fmansthal, Witman, Tagore, a lã- „Deucalion”, „Algaba”, nume ca
ce (remarcabile îndeosebi cele sat numeroase interpretãri din acelea ale unor Pierre Jean Jou-
despre Pãtraºcu, Andreescu, Lu-
chian, Brâncuºi), iar în „Revue
poezia spaniolã ºi admirabile tra-
duceri din lirica misticã a sfântu-
ve, Jean Paulhan, Joë Bousqu-
et; lansând ºi o teorie esteticã, a Alexandru
Alexandru
des études roumaines” a publi- lui Juan de la Cruz, de care se artei epifanice, a adevãrului ºi
cat, în limba spaniolã, studiul pre-
miat în 1952 cu „Premio Valera”:
apropiase spre sfârºitul vieþii, în cunoaºterii metaforice, ce con- Busuioceanu
Busuioceanu
cãutatea unei consolãri pentru tinuã sã trezeascã interes ºi dis-
„Un historia romantica: Don Juan
Valera y Lucia Paladi”.
spiritu-i neliniºtit ºi însetat de
frumos. Încã din 1952, de altfel,
cuþii în þãrile de limbã spaniolã.
Membru al Academiei critice de
–– un
un scriitor
scriitor
Discipol al lui Vasile Pârvan,
cãruia i-a pãstrat o veneraþie con-
la primul congres spaniol de po-
ezie, din Segovia, Busuioceanu
artã de la Madrid, a scris de ase-
menea despre pictorii spanioli
polivalent
polivalent
, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019 7
nu v-aþi dori altceva
n PATREL BERCEANU nu vã mâhniþi prea tare aºa ceva
nu se va întâmpla

poeme mutilate de cenzurã *


nu bateþi clopotele
nu aºa se gonesc furtunile
când ele sãlãºluiesc în suflet
Viziuni, proverbe,
P
oemele de mai jos au fost publicate în volumele Întâmplarea cea mare
speranþe1 *
b eletristicã

(1984) ºi Poeme în mãrime naturalã (1983) într-o formã prescurtatã faþã de s-au înmulþit peste mãsurã
Fiului meu, Ioan cea pe care am aflat-o în manuscris. Tãieturile au fost, în parte, datorate încercând sã ajungã la mult
unor ezitãri, rãzgândiri sau nemulþumiri, dar am aflat, cu surprindere, cã multe pasaje prin legea puþinului câte puþin
cred (ºi nu ºtiu de ce) cã anul acesta au fost mutilate de cenzurã. Fragmentele aflate doar în manuscris le-am marcat prin
nu va trece oricum bolduire. (Doina Pologea Berceanu) *
mã va mântui de o mare teamã a mai sosit un colet cu anotimpuri
unii au cerut sã se aducã aureola pe numele meu
veºtile vin dinspre apus într-acolo e uºa strãbunã merg sã-l ridic
la mine se intrã cu sufletul în mânã sã-i cerceteze funcþiunile capul sus
de când drumurile s-au ieftinit de tot a mai trecut un an
nu fac rabat *
când a venit între noi n-avea cu el *
* decât amintirile nu vom fi niciodatã acolo unde tainic se
am vrut sã mã înrudesc cu copilãria mea s-a interesat de tot ºi de toate zãmisleºte
ºi uite cã nu s-a putut a mãsurat potecile cu pasul furtuna
fântânile cu ochi cunoscãtor chiar dacã aceasta se întâmplã în noi
* ne-a întrebat de ºtim preþui cum se
în schimb iubita ar vrea sã ºtie mai cuvine *
multe nume de pãsãri ºi flori sãlbatice rãdãcinile adânci sau mânia fulgerului care frânge în douã
aºa ceva se poate ne-a împãrþit opaiþe din seul cel mai bun un frasin
ºi mormintele celor dragi se pot memora apoi am plecat într-acolo de parcã ar fi vrut sã despice
dacã ai sârguinþã deºi e multã înþelesul cuvântului frate
înghesuialã *
în locaºele cu pricina n-aº vrea sã fiþi de faþã la sfatul *
la trei ani fiul meu ºtie douã asemenea unor suflete de rang mic învaþã-mã tu toamnã
morminte de ce nu spune unul din voi cerul cu ce sã-l alint
nu e mult e un bãiat deºtept dar poate fi ºi se repede în odaia de alãturi sã-mi rãmânã alãturi
prea ºi tu depãrtat loc al naºterii
mult cãci ãsta nu-i decât începutul * unde ºi cum cenuºa sã cânt
mi s-a fãcut dor de câmpie ºi unde lacrimi sã plâng
* în copilãrie cerul nostru mi se pãrea
sau tu noapte care ne þii sufletele în a fi foarte gânditor *
palmã câmpie câmpie - femelã cu pântecul la vârstã nouã – suflet nou!
ai de þinut minte atâtea fire de nisip mereu roditor un cer lãuntric fiecãrei zãri
atâtea ferestre cãci altfel cum sã a venit vremea sã-þi numeri fiii
stãpâneºti o lume nici n-au deschis bine gura cã i-a ºi *
noapte bunã – noapte! înghiþit primeºte-mã un ceas în chilia ta
numãrul negru luminoasã rouã de mai2
* acum
nici un martor nu e mai preþios decât * eu sunt episcopul a toatã iarba
mãrturia sa de-aº fi ºtiut care-s lucrurile moarte
drept care m-aþi plãtit ca atare m-aº fi spovedit viului care e unul *
în schimb vouã vi s-a dãruit lumina singur tãlpi bune ºi proaste
ochilor numai voi aþi crezut
ºi mã întreb pentru ce * toate minciunile3 drumului
sunteþi acolo unde carnea se rupe de toate râurile se cautã într-unul singur
carne iarba s-a fãcut fire de iarbã *
ºi se naºte un suflet a sângelui meu sã-i fie mai uºoarã singurãtatea. cândva cuvintele aveau pieptul deschis
acolo unde sufletul spuse adio casei (ca un portofel cu multe despãrþituri) toate culorile sunt luminã însinguratã lesne-i era razei de soare
sale unii mi-ar arunca acolo monezi mai singurã moartea supravieþuieºte tuturor sã le sãrute pe inimã
cu promisiuni atât de puþine mari sau mai mici morþilor
ºi-ar fi mulþumiþi cã ºtiu sã preþuiascã toate cuvintele se viseazã un singur *
* poezia modernã cuvânt pe unde râul îºi croieºte cale
ori de câte ori vine primãvara apare ºi * * vãile nu-s nici bune nici rele
steaua durerii au spus viii cu viii ºi-au început eu sper cã steaua mea ºtie ce face s-a-ncâlcit liniºtea în tremurul plopilor
face ochii mari sã-ºi gãseascã iarba numãrãtoarea pe sãrite acolo unde va fi fiind spune-mi tu cãldurã a amiezii
supusã ea crede cã fac bine acolo tu mi-ai toropit cosaºii?
noapte bunã iarbã atât de supusã stelei * unde voi fi fiind sau tu luminã mironosiþã
ochioase cum faci dumneata de treci prin gardul sper cã cerul n-are fundãturi cu genele rãsfirate-n vãzduh?
ºi atât de trufaºã cu oasele noastre de sârmã în asta vãd speranþa mea mintea cunoaºte, iarba naºte greieri
ghimpatã a întrebat pasãrea vântul de
* searã * *
în schimb bun gãsit depãrtãri! oh e atât de simplu trimit rugina sã-mi o ceaºcã o canã cu apã cinci coli dar tu inimã limbutã ca o privighetoare
ºtiþi voi cã inima mea e-o colinã de-a deschidã calea de scris lampa de carte cu cozorocul hai spuneþi povestea inimã
voastrã? spart ziua de azi ca un rug în amintire va arde
drumurile spre voi s-au ieftinit atât de * încãpãþânata cutie de chibrituri tu spune poveºti inima mea
mult pe nesimþite oraºul m-a nãscut a doua iatã genul de lucruri care cred în mine
încât nu-ºi mai dau osteneala s-ajungã la oarã ele nu fãgãduiesc nimic rãmânã copacii acolo unde ºi-au jurat
capãt sunt dar sunt bune ºi enigmatice rãdãcina
* simplu ºi orb ca zidul de beton ca apa mulþumeascã-se cu putinþa de a privi
praful se aºeazã atât de repede ºi pleacã gândurile mele au învãþat sã se ascundã zarea în ochi
în toate direcþiile ca þevile sub pãmânt *
luaþi aminte speranþe cine vrea sã mã cunoascã sã-ºi de n-ar fi de neînþeles cuvântul „eu” *
pregãteascã aº scrie cel mai lung poem pe jumãtate arºi de focul
* o mare legãturã de chei spaimei dinlãuntrul nostru
cuvintele tale nespuse sunt mai bune oraºul m-a nãscut a doua oarã * pe jumãtate uzi
decât tine am amintiri din douã vieþi ãsta de-aici sunt eu în tinereþe de lacrimi jumãtate plânse
aceeaºi poveste se-ntâmplã cu lacrimile spune omul hãituit de singurãtate pe jumãtate toropiþi de-o viaþã
noastre * ºi împunge cu degetul în cartonul pe jumãtate dusã pân’ la capãt
ei s-au ridicat prin puterile lor fotografiei pe jumãtate rechemaþi din moarte
* pânã acolo unde întunecimea nu poate ºi acolo e o casã de lemn pe jumãtate judecaþi cu vorbe
un lujer de crin a sãrit nici una nici douã fi chematã pe numele ei între patru arbori jumãtate spuse
la gâtul omului sã-i reteze beregata rând pe rând s-au scuturat de privirile ºi tu zici hei cum mai trec anii
asemenea poveºti li se întâmplã noastre
întotdeauna altora mustrãtoare de parcã ar putea fi altfel 1
Poemul a fost scris în 1983. Pare scris de
dar nici noi nu trãim cine ºtie cât într-o zi râurile or sã se întoarcã cu un om care tocmai se desparte de viaþã ºi-ºi
spatele * priveºte ca de undeva de sus trecutul.
* sã nu vadã dar o sã-i aº vrea sã fiu încrezãtor ca
2
Simplã coincidenþã? Poetul va trece la
dacã aº putea sã închid ºi sã deschid spunã malurile spicul în palma care cele veºnice în luna mai...
3
la loc rana rãnilor sau mãcar o singurã l-a semãnat În varianta corectatã de cenzurã: poveº-
arterã * dacã voi aþi putea lua chipul meu tile.

8 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019


n ION BUZERA

c ronica l iterarã
opere aproape complete rãu cã aceºtia din urmã s-au alã-
turat „partidei mele”, mai cu sea-
mã cã erau zgomotos ºi eficient
mai prejos. Bunicul matern, anti-comuniºti, dar eu însumi rã-
Romulus Boldea, e rememorat mâneam mai nostalgic-tradiþiona-
într-un capitol întreg: pp. 70-89. list în sinea mea. Gândul mã duce
Cei doi, tatãl ºi bunicul, seamãnã întruna îndãrãt la Burke ºi la Go-
destul de mult: au contribuit, cum ethe, la Walter Scott ºi la Cha-
s-au priceput mai bine, la specta- teaubriand, la junimiºti ºi la Cer-
culoasa dotaþie a fiului, respec- cul Literar.” – p. 513.) E, de fapt,

E
diþia Virgil Nemoianu de tiv nepotului. (De semnalat, în un program bloomian-wellekian,
la Spandugino a ajuns acest context, ºi paginile despre cu multe nuanþe extrem de per-
la final, adicã la volumul fiul, de data aceasta, al lui Virgil sonale. Ca sã zic ºi eu ca unul din
10: Arhipeleag interior. Eseuri Nemoianu însuºi, Martin, 543- personajele din Simptone: con-
autobiografice; Simptome, 2018, 555: „Aºadar: avea rãdãcini, sen- secvenþa pare radicalism, dacã o
670 p. Editura s-a miºcat bine, de- timentalismul cãminului.” E indu- raportezi la fluctuaþiile lumii (idea-
terminându-l pe autor sã se emo- sã, de-a lungul naraþiunii, ideea tice) înconjurãtoare. Nu scrie, nici
þioneze puþin ºi sã menþioneze unei puternice coeziuni transge- pe departe, „cuminte”, dar nici nu
„aceastã splendidã colecþie” (p. neraþionale.) De cum ajunge în febriciteazã vreodatã: nu e adap-
667). Adevãrul e cã zece volume America, este, de altminteri, pre- tabil în sens minor, ci, eventual,
în ºase ani nu sunt de ici, de colo. ocupat tocmai de pãstrarea pre- ca adecvare la context/e. Nu se
(Dar nici mãcar ele nu includ chiar þioasei moºteniri: „De fapt, însã, supune vreunei „autoritãþi”, în
tot ce a scris.) Cea mai consis- tocmai pericolul pierderii interio- afara celor medicale. Predându-
tentã parte e arondatã Arhipelea- ritãþii (emotiv ºi sentimental defi- le, scriind despre ele, despre ace-
gului interior, care e „definiti- nitã) avea sã-mi dea cel mai mult le valori indenegabile, de felul lui
vat”, îºi adjudecã aproape toate de furcã în anii de asimilare ºi de Faust, circumscriindu-le în mul-
insuliþele. (Cele de pânã în 1989!) tranziþie.” (p. 287). Reglajul posi- te feluri, le-a ºi demantelat întru-
Prima parte apãruse în 1994 (Edi- bilitãþilor, împlinirea treptatã a câtva, cãutându-le, fãrã un scop
tura Amarcord) ºi semnala o dis- vocaþiei, determinaþiile neprevã- în sine, nevralgiile, crispãrile mo-
ponibilitate subiacentã de a se zute þin, toate, de o calm articula- derne, ipotezele inhibate. Dacã
regãsi în temele (academice) pe tã poeticã a autobiograficului. incitaþia este susþinutã (roman-
care lucra: „Asupra acestui lucru, Virgil Nemoianu a gândit ºi tismul, secolul al XIX-lea, în ge-
de care nu prea eram conºtient, gândeºte, din fericire, inclusiv în neral, rãspunsurile ºi stimulente-
mi-au atras atenþia mai toþi co- elaborarea acestor memorii en le literaturii ca „secundaritate”,
mentatorii mei: viaþa mea, cãrã- mietttes, în afara paradigmelor complicitãþile ei bune, neviciate
mizile din care se construia ea au vlãguite ºi a schemelor rigide. (A etc.), mai mult ca sigur cã vom
jucat un rol hotãrâtor în cãrþile refuza orice captivitate epistemi- avea de-a face ºi cu reluãri, adã-
pe care le-am scris. Acestea din cã mi se pare, de altminteri, în ugiri, revizuiri.
urmã se explicã prin factori bio- zona umanistã, un lucru elemen- N-are preþiozitãþi, dar nici pre-
grafici, puºi pe hârtie, fãrã prea tar.) Aºadar: când scria despre judecãþi, autoevaluatorii. Îi mai
multã jenã, de mine însumi.” (p. structuralism, era discret-anti- scapã câte o „micã moºioarã” (p.
10). Idilicul, de pildã, devenea o structuralist, când cerceta roman- 393), dar discursul are fluenþã
categorie extrapolabilã, de folo- tismul subvertea, erudit ºi tacit, persuasivã ºi sonoritate adâncã,
sit, cum se vede în vol. 9 (ºi în o sumã întreagã de convenþii (cli- netremurãtoare. (Neglijenþele lui
aproape toate celelalte), pânã în ºee) exegetice, iar când ajungea stilistice nu se comparã, nici pe
postmodernism: o formã de su- la postmodernism îi uimea pe guri realmente briante, de felul lui Iar Simptome-le (pp. 563-660), departe, de exemplu, cu cele ale
pravieþuire (practic, indiferent de paznicii de far ai acestuia cu o „Ted” Ziolkowski, Louis Dupré, carte apãrutã în 1969 ºi reeditatã lui N. Breban, amintit ºi el cu re-
condiþiile exterioare), fals-închis- întreagã genealogie scoasã la Alvin Platinga.) Mi-a plãcut cum în 1994, sunt dialoguri dezinvol- lativã simpatie.) De fapt, se co-
tatã glorificare ºi intensificare ivealã. Mutatis mutandis, stilul a scris despre Eugen Coºeriu: „Se te, ale unor „mãºti” suficient de recteazã, dacã simte nevoia, pen-
estetice. lui de abordare era similar cu cel numãrã printre puþinii oameni bine precizate, punctate de spe- tru a-i spori, pe cât posibil, ºi pe
Povestea vieþii e scrisã în mai din teza de doctorat a lui Mircea care m-au intimidat, deºi era în culaþii intense ºi observaþii acu- ceilalþi. Virgil Nemoianu e un om
multe feluri, cu varii viteze nara- Cãrtãrescu: descoperea postmo- comportare blajin ºi degajat. To- te, de o fineþe subtil-dezangaja- care înþelege foarte bine postmo-
tive ºi cu alternãri capricios-cal- dernismul de tip radix, opus ce- tuºi, eu m-am fâstâcit, erudiþia lui tã: „Am spune chiar cã ridicolul e dernitatea ºi postmodernismul, cu
culate ale registrelor. Atinge, câ- lui cam apter, rizomatic. Nu lua era copleºitoare, tradiþionalismul termometrul cu care se mãsoarã toate cã s-ar plasa, parcã, în afa-
teodatã, asperitãþi picareºti. Pri- nimic de-a gata, dar refuza, în di- lui metodologic nu-i împiedica pe calitatea unui lucru.” (p. 583); „re- ra lor, având adevãratele surse în
mul segment, uºor rescris, e mai rectã consonanþã cu George Stei- filologi moderniºti (inclusiv Fil- alitatea (oricum ar fi ea) rãmâne ceea ce, de fapt, a preferat: „Ro-
expozitiv, „balzacian”, dar ºi tho- ner, Roger Scruton ºi alþii, tezele lmore, de pildã) sã-l admire gro- incomplet cognoscibã umanu- mantismul meu paseist se bucu-
masmannian, cu insistenþã pe fi- prea agresiv-deconstrucþioniste. zav. Altminteri, pãrea însã un om lui” (p. 609); „Exteriorizarea e o ra din plin din toate acestea ca o
liaþii familiale ºi Bildung, al doi- America a fost asimilatã în mai relativ calm, indiferent chiar, iar sãrãcire continuã.” (p. 654); plantã care înfloreºte sub aver-
lea e mai „sec” (p. 9), adicã mai multe etape, cu o lentoare nu nea- nu unul care sã încerce sã impre- „Dacã puteþi construi un sistem sã.” – p. 511) ºi cu mefienþe/ ne-
accelerat, americãnesc, mai topic, pãrat planificatã, dar riguros de- sioneze ºi sã se impunã.” (p. 508). din implicaþiile unei fraze, aveþi îndurãri neoclasice. (Argumenta-
„pragmatic” în ordinea vehiculã- taliatã acum, în plinã ºi uºor Se bucurã spontan când lucruri- de-a face cu un aforism.” (p. 583); þia sa seamãnã izbitor, câteodatã,
rii informaþiilor. (În orice caz, den- uimitã reconstituire, pânã la acli- le se potrivesc/ s-au potrivit: „Un „Eleganþa este disimularea izbu- cu cea a amintitului Theodor Ziol-
sitatea acestora din urmã, deºi matizarea deplinã, washingtonia- lucru e limpede. Când am fost eu titã a efortului creator.” (p. 608); kowski, din Classicism of the
diferitã, e evidentã în ambele ca- nã. Road map-ul profesional e ºi angajat la Catholic, sistemul de „Clasicismul este o formã dege- Twenties.) Pe cât pare de bonom
zuri.) Imaginea paternã e mai mult el complet. Evocã, între altele, o guvernare era feudal, având o neratã a barocului.” (p. 623); „Vir- ºi de expectant, pe atât de „multi-
decât retenibilã: „Virgil Nemoia- pletorã de cunoscuþi, între care anume intimitate, solidaritate ºi tutea nu este inerþie ºi confor- strategic” se poate dovedi. (Are
nu era un fanatic al unei merito- se remarcã René Wellek, George cãldurã. Când am ieºit, el era ab- mism, ci încãpãþânare ºi revoltã.” ºi o laturã greu de desluºit, „anti-
craþii fãrã limite, realizarea (s. a., Steiner, Paul de Man, René Gi- solutist, alienant, birocratic. Din (p. 643). Plaja tematicã e straniu hermeneuticã”, pe care nu o for-
n. m., IB) fie ea burghezã ºi eco- rard ºi Robert Noziak. (Mai toatã fericire, dupã 1990, eu începusem de reconfortantã, în conformita- þeazã…) ªtie cã literatura se sus-
nomicã, fie ea spiritualã sau inte- floarea cea vestitã a critico-teo- sã mã izolez pas cu pas, deve- te cu acest principiu. „Almador: trage oricãrei formalizãri: cu cât o
lectualã – iatã adevãrata sa divi- riei literare mondiale defileazã prin nind un lup singuratic. Schimba- Sunt un omnivor, cu preferinþe.” „accesezi” mai mult, cu atât (þi)
nitate. Propria sa eficienþã mana- partea secundã a Arhipeleagu- rea s-a datorat faptului cã admi- (p. 655). Puncte de conexiune: se sustrage mai violent. (Impre-
gerialã ºi antreprenorialã era con- lui…: dacã nu ai suficient sânge nistraþia nu mai avea încredere în eseul conversaþional englez ºi, sioniºtii, visãtorii pe marginea ei,
siderabilã. A fãcut avere repede, rece, numele rulate riscã sã te profesorat ºi a început sã se bi- parþial, cãrþile-dialog ale lui Mi- chiar barthesienii, eseiºtii de toa-
avea case în mai multe pãrþi ale copleºeascã: de la Gadamer la zuie pe o birocraþie tot mai nume- hai ªora. Pagina 581, mai ales (dar te formatele etc. sunt perfect com-
þãrii, pâmânt, acþiuni de tot felul, Douwe Fokkema ºi de la John roasã, tot mai apãsãtoare, tot mai nu e singura), pare scrisã de un prehensibili, într-o primã instan-
douã maºini cu ºofer în timpul Barth la Andrei Codrescu…) incompetentã.” (p. 491). Genero- Virgil Nemoianu septuagenar: þã: ei vor sã prelungeascã mult
rãzboiului ºi la sfârºitul acestu- Portretele sunt exacte, uneori aci- zitatea faþã de cititor e indubita- acest tip de anticipare/ reversibi- ceea ce, altfel, le-ar lipsi total.)
ia.” (p. 26). De asemenea: „Acum, de, potenþat-lovinesciene, de o bilã, iar autoscrutãrile periodice litate îi este extrem de caracteris- Volumul, în ansamblul lui, e de o
în 1949 de-abia, începeam sã-l concentrare deloc suavã. Nu e sunt împachetate simplu ºi clar: tic. Testul era, de fapt, unul mul- bogãþie expozitivã, caracterologi-
cunosc direct pe tatãl meu, ca pe cinic, ci direct-constatativ. Virgil „În anumite privinþe, deceniul IX tiplu: unele idei chiar au germi- cã ºi, pe alocuri, chiar epicã „au-
un om cu o carierã frântã ºi cu o Nemoianu surprinde mediocrita- (anii 980) a fost cel mai îmbucu- nat, altele au rãmas în suspensie. togeneratã”, care nu vine din
viaþã marcatã în modul cel mai tea, scurt ºi sarcastic, oriunde s- rãtor din viaþa mea. A fost un fel Opera lui Virgil Nemoianu este nicio presiune. (Nici mãcar a eu-
crud ºi mai iremediabil de prãbu- ar afla. În astfel de situaþii, se ac- de ecloziune, un fel de auto-rea- strãbãtutã de un nonconformism lui auctorial.) Pentru mine, Virgil
ºirea sistemului cãruia îi era or- tiveazã latura swiftian-arghezia- lizare, de îndeplinire a dorinþelor multiform, aparent paradoxal, Nemoianu rãmâne un exponent
ganic ataºat: jumãtate din viaþã nã (cutare era „obez ºi alcoolic, mele, de maturizare deplinã.” (p. dacã îl vedem, cum e, ca mod de de maxim nivel al convingerii cã
ºi-a trãit-o într-un soi de exil, extrem de prost, dar având bunul 510). Figura autoreconstituitã/ manifestare a unui conservato- o gândire criticã autenticã, per-
strãin în propria lui þarã, neîncre- simþ de a-ºi da seama de acest rescrisã are suficientã complexi- rism politico-literar nedezminþit. formantã are avantajul indenega-
zãtor, plin de resentimente, vege- lucru…” – p. 477) a lui: nu sun- tate interacþionalã, pentru a pro- (Nici aici nu au lipsit disensiuni- bil cã priveºte cu seninãtate la
tând mai mult decât trãind.” (p. tem departe de un mic inventar iecta mai multe permutãri existen- le, care au rãmas exterioare: „Mã orice-i anchilozã-n jur: cu precã-
35). Dar nici cea maternã (în spe- goyesc: pp. 471-483. (NB: inter- þiale, atractive ºi fertil-bulversan- necãjea tensiunea dintre paleo- dere, la ignoranþa rapace, dar efe-
cial ca afirmare postbelicã) nu e calat, însã, printre numeroase fi- te, chiar ºi pentru el. ºi neo-conservatori. Nu-mi pãrea merã, a ideologiilor.

, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019 9


receptarea operei
lui Horia Bãdescu
în spaþiul cultural francofon
C
u sfialã încep sã citesc tot” le asociam cu „O, nu mai cred, le poetice vechi, ca pe niºte haine þilor. Cãtre final sunt reproduse 7
cartea Reflexe franco- nu mã mai pot întoarce,/ prea mult, purtate. Mi se pãrea tragic prin studii de sintezã asupra operei lui
fone. Receptarea ope- prea des sînt nãpãdit de frig/ de detaºarea dureroasã faþã de eºe- Horia Bãdescu. În principal, va-
rei lui Horia Bãdescu în spaþiul lacrãmile stelei îngheþate/ sub curi, faþã de greºeli, faþã de insuc- loarea adãugatã a cãrþii constã în
cultural francofon (Cluj-Napoca, care, iatã, sufletul mi-l strig”. Da, cese, faþã de nefericiri trãite zgu- aceea cã „permite o comparaþie
l ecturi

Editura ªcoala Ardeleanã, 2018), Horia Bãdescu, dar cum se numeº- duitor, tragic prin acceptarea des- între modul cum a fost receptatã
ediþie îngrijitã de reputatul pro- te poezia, îmi zic. În loc sã gãsesc tinului cu o revoltã resemnatã: opera lui în spaþiul românesc ºi
fesor Ilie Rad. Dintru început gân- titlul, în vibraþia „sufletul mi-l strig” „Alungã-mi, doamne, umbra din în cel francofon”. Elementele de
dul iese din prezentul lecturii ºi dau, ca douã strãzi proaste una în cetate/ eu sunt acel care s-a rãtã- istorie literarã sunt completate cu în limba francezã, în Belgia.
fuge cu mine cu tot în ecoul unor alta într-alta, da, dau în mintea mea cit”. Pentru mine era o voce poeti- o deosebit de relevantã analizã- Dintre cei care s-au pronunþat
versuri de Horia Bãdescu. Nu de versurile poeziei „Nu mã stri- cã originalã, profundã, recognos- interpretare a operei, din care se despre scrierile acestuia, cei mai
alunec direct spre magistralul stih gaþi” („Nu mã strigaþi, voi fi plecat cibilã în peisajul liricii. desprind articulaþiile esenþiale ale apropiaþi de valoarea ºi relevanþa
ce amprenteazã acum Clujul poe- un timp”) ºi de cele ale poeziei „Epi- Las de o parte resuscitarea ad- universului liric ºi principalele operei, aºa cum le gândesc eu, cei
tic ºi meditativ: „e toamnã nebun taf pentru o iubire” („ªi se va stin- miraþiei ºi mirãrii faþã de acest contribuþii epice, eseistice ºi de mai eleganþi, mai delicaþi ºi com-
de frumoasã la Cluj” („De juven- ge numele tãu pur/ într-o neoste- mare poet al vârstei mele epuiza- poeticã ale lui Horia Bãdescu. prehensivi mi se par Max Alhau ºi
tute”, din volumul Cântece de nitã destrãmare/ (...)/ de veºnicia te ºi, temperat, intru în casa sem- Profesorul Ilie Rad este de pãre- Jean Poncet. Aceºtia, de altfel,
viscol, 1976). urselor aproape/ (...)/ mi se va pier- nificaþiilor cãrþii. În prefaþã ºi în re cã Horia Bãdescu este un „scri- spun pe scurt ce spune despre
Las ecourile, le amortizez ºi re- de sufletul pe ape”. Gata, ºtiu: este nota asupra ediþiei, profesorul Ilie itor polivalent ºi complex, afirmat Horia Bãdescu cartea pe larg:
vin abrupt la Horia Bãdescu. Acest volumul „Nevãzutele urse” (1975). Rad explicã ce conþine, cum se în mai multe genuri literare”. Aces- „Horia Bãdescu este o voce majo-
lucru nu l-am uitat: a fost un poet Ca sã identific titlul caut caietul de structureazã ºi ce valoare adãu- ta a inventat ronsetul (sintezã de rã deopotrivã în poezia românã ca
modelator al adolescenþei ºi tine- lecturi din 1975-1976; vãd selecþii gatã aduce volumul. Sunt inclu- rondel ºi sonet), iar creaþia sa poe- ºi în cea francezã” (Max Alhau),
reþii mele. Ai, ai, ai! Cum de-am pier- din „Luminã cît umbrã” (1973) ºi se „în ordine cronologicã, toate ticã stã „sub semnul a trei mari ob- „e un poet tragic” (Jean Poncet).
dut admiraþia, cum de m-au pãrã- „Spaþiul de graþie” (1976) de Da- cronicile (71 la numãr) apãrute în sesii – timpul, erosul ºi cosmosul”. Printr-un efort admirabil, pro-
sit entuziasmul ºi mirarea. Cum niela Crãsnaru, din „Luminile ora- spaþiul francofon, la 13 dintre Parcurgerea cãrþii mã face sã fesorul Ilie Rad ne dã posibilta-
l-am rãtãcit pe Horia Bãdescu?! ºului” (1975) de M. F. ªandru… în volumele lui Horia Bãdescu (po- fiu bucuros cã în tinereþe nu tea sã ne bucurãm cã un scriitor
Uite, aºa, cum mi s-a întâmplat cu sfârºit, „Nevãzutele urse” (1975). ezie, prozã, eseu), tipãrite în Fran- mi-am ocupat fãrã noimã memo- român are o asemenea anvergu-
alte multe elemente esenþiale ale Da, titlul poeziei este „Vade retro”. þa ºi Belgia ºi datorate unui nu- ria cu versuri de Horia Bãdescu. rã ºi se situeazã în plan extern la
existenþei, m-au lãsat pe drum, Mã gândesc cã „Nu mã mai pot mãr de 46 de critici literari ºi po- Mai mulþi cririci literari francofoni o asemenea altitudine. Dacã ast-
s-au întunecat pur ºi simplu… La întoarce”, dar ºi cã mã încânta acea eþi, „printre cei mai reprezentativi înregistreazã ca excepþionale fel de cãrþi s-ar publica ºi despre
17-18 ani, stihurile eminesciene poezie prin tonul elegiac grav, prin din arealul francez”. În conexiu- aceste stihuri: „Cum vreþi sã-mi alþi mari scriitori români, literatu-
„Astãzi chiar de m-aº întoarce/ prospeþimea limbajului ºi a ideati- ne cu cronicile sunt reþinute 14 fie fricã/ de moarte/ dacã nu m-am ra românã ar arãta altfel.
A-nþelege n-o mai pot.../ Unde cii lirice ce respingeau cuvintele scrisori ºi 8 e-mailuri primite de înspãimântat/ sã trãiesc?” din vo-
eºti, copilãrie,/ Cu pãdurea ta cu ponosite ºi aruncau la gunoi idei- autor ca ecouri ale publicãrii cãr- lumul „Fierul spinilor”, publicat n ªtefan Vlãduþescu

Î
narmat cu uneltele criticii
literare profesioniste, Iuli-
an Bitoleanu radiografiazã
un critic literar rafinat: logie în regia lui C. Moraru – are
un orizont mai larg reunind poe-
ziile celor mai reprezentativi po-
în volumul de cronici literare Me-
ridiane critice (Ed. Tipoalex, Ale-
xandria, 2014, colecþia „Drum, se-
rie nouã, nr. 9), într-o manierã ele-
Iulian Bitoleanu eþi roºioreni din ultimii 150 de ani
(…) Se precizeazã ºi criteriile care
au stat la baza reþinerii textelor:
Originalitatea, debutul editorial,
gantã, pertinentã ºi pe alocuri, 1998), semnatã de Viorica S. Con- literaturã se scrie ºi dincolo de criteriul estetic… Notele biobi-
chiar muºcãtoare, 33 (numãr sim- stantinescu, despre care Iulian graniþele þãrii, în Republica Mol- bliografice – corecte, concise,
bolic!) de cãrþi publicate, în pe- Bitoleanu, impresionat, declarã dova sau în Bucovina ucrainea- echidistante, complinite prin cita-
rioada 1998-2014, în spaþiul cultu- încã de la bun început: „O exege- nã, la Cernãuþi, în prim-plan te, opinii pertinente, autorizate.
ral teleormãnean, naþional sau zã riguroasã, de mare densitate aflându-se, de astã datã, poetul 27 de poeþi stãpâni pe meºte-
chiar occidental. Cartea d-lui Iu- ideaticã, pedantã chiar, cu linii de român din Ucraina, Vasile Tãrâ- ºugul lor, unii chiar membri ai
lian Bitoleanu, intitulatã sugestiv forþã ºi detalii uluitoare genereazã þeanu care „… cu al sãu op liric, Uniunii Scriitorilor, îºi expun pro-
Meridiane critice, are o structurã impresia de exhaustivitate. Este Dinafarã, impune simþirea româ- ducþiile onorabile ticluind un arc
tripartitã. În primul capitol, Univer- ceea ce se întâmplã cu cartea Vio- neascã dincolo de orice grilaj peste timp spre domeniul Frumo-
sitaria, sunt interpretate cãrþi apar- ricãi S. Constantinescu…” (p. 16). ideologic ce ar submina fiinþa sului (p. 98). În finalul volumului
þinând, aºa cum reiese ºi din titlu, Mai sunt investigate ºi alte opuri naþionalã.” (p. 49). descoperim ºi cinci referinþe cri-
unor critici universitari români ºi universitare: Semiostilistica (Ti- În opul sãu critic, Iulian Bito- tice despre opera lui Iulian Bito-
francezi, autorul trãdându-ºi astfel miºoara, Editura Excelsior, 1998), leanu comenteazã ºi cartea Ten- leanu semnate de Liviu Comºia,
pasiunea pentru estetica literarã ºi semnatã de prof. univ. dr. Ileana taþia scrisulu (Editura Eikon, Florea Burtan, ªtefan Vida Mari-
literatura comparatã. Oancea, Stilul publicistic emines- 2011) a dezinvoltului eseist Olim- nescu, Lucian Paraschivescu ºi
O primã carte luatã în vizor în cian (Suceava, Editura Universi- piu Nuºefelean, care i se pare „o Horia Gârbea, care i se potrivesc
aceastã secþiune criticã este L’art tãþii din Suceava, 2004), de Vasile carte vie, plurivalentã, cu multe acestuia ca o mãnuºã. În volu-
contemporain (Editions du Ca- Ilincan, Conºtiinþã criticã ºi vi- idei îndrãzneþe de esteticã, de fi- mul Meridiane critice, gãsim,
valier Bleu, 2008), semnatã de re- ziune tragicã în publicistica emi- Horia Gârbea, cel din volumul de lozofie a artei, cu o frazare sufi- aºadar, o serie de cronici literare
putatul critic de artã Isabelle de nescianã (Universitaria, 2005), tablete Raþã cu portocale (Edi- cient de agreabilã.” (p. 54). Flo- – unele mai vechi, altele mai noi
Maison Rouge, despre care criti- semnatã de Rodica Magdalena tura Premier, 2002), este perceput rea Burtan este unul dintre cei mai – care reliefeazã apetenþa criticu-
cul Bitoleanu noteazã, în debu- Baciu, Vivre la communication ca un scriitor realist, pragmatic, valoroºi poeþi teleormãneni con- lui pentru literaturã ºi esteticã li-
tul cronicii sale, cã „...umple un (Chronique sociale, Lyon, 2008). dar cã opera sa dezvoltã ºi alte temporani. În cronica despre Ate- terarã, discursul sãu fiind unul
vid în bibliografia româneascã Din capitolul Eminesciana se re- trãsãturi precum: „stilul sprinþar, lierul de tâmplãrie, Iulian Bito- coerent, pertinent, fãrã stridenþe
privitor la domeniul frumosului marcã Eminescu ºi Teleormanul, dezinvolt, structura ingenioasã, leanu îl calificã pe acesta drept sau extravaganþe stilistice, în
de la cumpãna secolelor al XIX- lucrarea istoricului literar Stan V. imprevizibilã ºi fronda, criticismul un „prozator iscusit ºi inteligent.” care diagnosticheazã corect per-
lea ºi al XX-lea” (p. 5). Despre Cristea, ajunsã în 2014 la a treia devastator la adresa imposturii, Cu un mare interes se opreºte formanþele estetice ale cãrþilor
cartea Dinspre sud-est (Editura ediþie, care, apud Iulian Bitolea- carierismului, fanfaronadei, mer- Iulian Bitoleanu asupra debutu- citite, urmãrind ºi reuºind sã im-
Libra, 1999), a lui Mircea Muthu, nu, îl confirmã pe autorul ei „drept cantilismului.” (p. 35). lui editorial al lui Liviu Comºia în punã un canon critic echilibrat ºi
cercetãtor al balcanismului, Iulian un documentarist de rasã ºi ca Despre cartea Destinul poeziei domeniul criticii literare. Este vor- original în peisajul cultural con-
Bitoleanu opineazã încã de la în- veritabil eminescolog.” (p. 28). moderne (Timiºoara, Editura Bru- ba, desigur, despre volumul Scri- temporan. În concluzie, Iulian
ceput: „universitarul Mircea Secvenþe critice, al treilea ca- mar, 2008), semnatã de eseistul itori roºioreni (Editura Tipoalex, Bitoleanu ni se revelã în cvadru-
Muthu considerã cã între sudul pitol al cãrþii, ºi cel mai consis- piteºtean Virgil Diaconu, criticul 2008), unde destoinicul ardelean plã ipostazã: dascãl cu temeinice
ºi estul Europei se stabilesc con- tent (însumeazã în jur de 25 de ne mãrturiseºte cã este „În esen- comenteazã 52 de cãrþi aparþi- studii filologice, poet neoroman-
tacte cultural-artistice derulate la cronici), ne poartã paºii prin ge- þã, o carte de criticã de frondã, cum nând unui numãr de 24 de scrii- tic, înclinat spre meditaþie ºi vi-
patru paliere facilitând vehicula- ografia literaturii române, de la ne-am mai dori sã parcurgem…” tori din Roºiorii de Vede în inter- sare, critic literar rafinat, respec-
rea unor concepte ca balcanism, Horia Gârbea, V. Tãrâþeanu, Mi- (p. 48), iar autorului ei, îi remarcã valul temporal 2003-2008. tiv descoperitor ºi îndrumãtor de
orientalism, bizantinologie, bi- hai Merticaru, Dan Puric, Virgil în cuprinsul aceleiaºi cronici: „un Iulian Bitoleanu radiografiazã tinere talente.
zantinism.” (p. 12). Diaconu, Tudor Opriº pânã la rarisim simþ critic, intuitiv, impli- succint ºi antologia Lira lui Or-
Urmeazã cartea de literaturã Olimpiu Nuºfelean, Florea Miu, cat efectiv în defriºarea tenebre- feu, realizatã de profesorul, poe- n Cristian Gabriel
comparatã, Exotismul în literatu- Florea Burtan, Constantin T. Ciu- lor cuvântului scris.” (p. 45). tul ºi criticul literar roºiorean Cris- Moraru
ra românã din secolul al XIX-lea botaru, Liviu Comºia, Stan V. Cris- Mai departe, criticul literar Iu- tian Gabriel Moraru: Lira lui Or-
(Editura Universitãþii „Al.I. Cuza, tea, Domniþa Neaga º. a. Astfel, lian Bitoleanu declarã cã o bunã feu (Ed. Tipoalex, 2013) – o anto-

10 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019


n MARIA DINU poetree of life

cu Mogo pe Styx
te cu ordinea lumii de dincolo. ziua canicularã, ci ºi de moartea ghe ºi ªiþa, sprijinitã de marginea
Mecanismul scriiturii suprapune, celui numit „mogo”, autoreferen- sicriului), trupul în descompune-
deci, trei niveluri ale realitãþii ºi, þialitatea postmodernistã fiind ex- re ºi muºtele adunate în jurul lui
de aici, polifonia volumului: pri- plicitã în procesul scriiturii („fire- orienteazã poemele în direcþia
mul este spaþiul existenþei mun- al dracului mogo/ nu ne-ajungea esteticii urâtului, imaginea celui
dane, al doilea, zona de tranziþie cã e cald!”, 2). Tipologia umanã decedat amintind de Ion Ion din
Alexandru Mogoºeanu, În sau graniþa dintre viaþã ºi moar- grotescã e completatã de preotul poemul arghezian omonin.
derivã pe Styx, Editura MJM, te, în care, pentru o vreme, sufle- lipsit de evlavie, încãlþat în „niºte O apariþie misterioarã, de o
Craiova, 2018. tul rãmâne captiv ºi, în cele din ºlabi roz/ cu o floare albastrã/ în- mare puritate ºi martorul ipocri-

l ecturi
urmã, cãlãtoria spre celãlalt tre degetele de la picioare” (10). ziei omeneºti este corbul, de alt-

D
acã pânã acum ne obiº- „tãrâm” al vieþii veºnice, în barca Înmormântarea reuneºte, deci, fel, pasãre cu o bogatã simbolis-
nuiserãm cu ideea cã, lui Charon. o adunãturã pestriþã de aºa-ziºi ticã mitologicã ºi motivul central
în general, viaþa este Viziunea parodicã ne plaseazã apropiaþi ºi cunoºtinþe ale prota- al celebrului poem Corbul de E.
un spectacol, în volumul de ver- într-o lume postsorescianã a lim- gonistului decedat care mimeazã A. Poe, recurent în poezia sim-
suri al lui Alexandru Mogoºea- bajului ironic, acid, cu inflexiuni durerarea, compasiunea ºi amici- boliºtilor români (Traian Deme- cepþii despre moarte, cea creºti-
nu, În derivã pe Styx, aveam de-a argotice ºi orale, a narativitãþii ºi þia, simþindu-se datori sã-l laude, trescu, George Bacovia). În vo- nã, ironizatã, fãrã substrat în lu-
face cu spectacolul morþii ºi al ri- a inserþiilor metafizice, toate evi- sã-i evidenþieze calitãþile, când, lumul lui Alexandru Mogoºeanu, mea contemporanã, ºi cea de sor-
tualurilor sale de trecere desacra- denþiind esenþa tragicã a condi- de fapt, dacã nu veniserã pentru corbul semnificã materializarea ginte greacã, precreºtinã, care
lizate, transformate în simulacru. þiei umane. Personajele par ºi ele colivã, aceºtia erau cu gândurile sufletului în planul mundan, dar întreþine speranþa regenerãrii spi-
Numerotate, dând impresia de desprinse din galeria sorescianã la propriile probleme. Moartea este ºi o ipostazã protectoare ºi, rituale dupã încheierea vieþii.
tablouri ale unei reprezentãri dra- – mã refer aici la cele din volume- celuilalt se dovedeºte un eveni- mai ales, o întrupare a cunoaºte- Însã o altã perspectivã se des-
matice, poemele pun în scenã o le La Lilieci –, doar cã, în poe- ment oarecare, fãrã vreun impact rii. Datoritã prezenþei sale, versu- chide la finalul volumului: nu atât
ingenioasã dedublare a sufletu- mele lui Alexandru Mogoºeanu, asupra cursului vieþii celor pre- rile capãtã inflexiuni gotice, în sufletul celui decedat este în de-
lui desprins de trup care, pe de-o tuºele definitorii sunt groteºti, zenþi: „când începi sã nu mai fii/ rezonanþã cu tematica morþii ºi rivã, ci existenþa însãºi, distructi-
parte, înregistreazã într-o cheie din cauza degradãrii lor morale. E oamenii se poartã repede/ nu ca misterul ei odatã cu trecerea su- vã ºi îndepãrtatã tot mai mult de
parodicã desfãºurarea propriei vorba Gheorghe, beþivul satului ºi cum ai fi murit/ ci ca ºi cum/ nu fletului în lumea de dincolo. esenþa sacrã, ameninþând sã fie
înmormântãri, pe de altã parte, ºi de ªiþa, femeia depravatã, ipos- te-ai fi nãscut/ nici mãcar o datã” Volumul În derivã pe Styx de înghiþitã de apele infernale ale
rãtãceºte între cele douã lumi taza decãzutã a bocitoarei, care (8). Degradarea umanã (vezi ºi Alexandru Mogoºeanu se aflã la Styxului.
pentru ca, ulterior, sã se confrun- intrã în curte, iritatã nu doar de „episodul” amoros dintre Gheor- intersecþia, aºadar, a douã con-

n PETRIªOR MILITARU
un discurs (ne)îndrãgostit:
Ghid de comportare în cãsnicie
Alexandru Mogoºeanu, Ghid ºeanu creeazã, sub o formã inci- în prim-plan apare ºi mama nara- în funcþie de comportamentul
de comportare în cãsnicie, Edi- tantã ºi umoristicã, personaje ºi torului, dar conform propriilor meu, de atac. De aceea, cel puþin
tura MJM, Craiova, 2019. situaþii inspirate din viaþa cotidia- mãrturisirii ea „nu se comparã nici pe parcursul efectuãrii temelor,
nã. Fiecare dintre „personaje” pe departe cu extraordinara soa- sunt un tatã iubitor ºi liniºtit”),

S
criitor, jurnalist ºi cunos- are, desigur, un nume menit sã îi crã” – alias Nuþi, mama Cruellei, bãtaia cu bulgãri, postul Paºtilor
cut om de radio, Alexan- trãdeze esenþa: soþia este Cruel- deoarece „sã-þi iubeºti soacra în- („De Paºti Cruella þine post. Prin
dru Mogoºeanu a lan- la, cea mai minunatã fiinþã din seamnã sã ai cel mai frumos ca- ce chinuri trece nu pot sã vã
sat de curând cea de-a ºasea car- lume, dupã mama sa: „în secret, racter din lume”. Structura volu- spun. ªi-a luat douã parfumuri,
te a sa: Ghid de comportare în soþul ei o botezase Cruella. De mului nu urmeazã cursul crono- trei rochii, patru perechi de pan-
cãsnicie. Deloc întâmplãtor, vo- unde? De la blândeþea, înþelege- logic obiºnuit al evenimentelor, tofi ºi n-a folosit, n-a purtat ni- personaj mogoºenesc ce amin-
lumul de prozã comico-satiricã rea ºi sentimentalismul de care ci mai degrabã sunt alese situaþii mic. Dar duminicã…”). Tanþa, teºte într-un fel de tiplologia plu-
s-a lansat de Ziua Îndrãgostiþi- dãduse dovadã în atâþia ani, de tipice vieþii familiale în care ac- Adrian, Aura, Gabi (al nostru), tonierului Cãpºunã sau de oltea-
lor la Librãria Cãrtureºti din Elec- la vocea cristalinã… De la tanþii se desfãºoarã, evolueazã ºi Cristi de la B, jandarmul încrun- nul plutonier Garcea. La finalul
troputere Mall Craiova – fiindcã film…”. Fiul este nimeni altul de- îºi manifestã umorul voluntar: tat în uºã, cârtiþele – sunt perso- volumului, Alexandru Mogoºea-
este vorba despre o declaraþie de cât Prinþul Caspian, curajosul ºi ziua Cruellei, familia în concediu naje secundare care fie ºi (doar) nu a scris ºi o serie de „Scrisori
dragoste. Însã, una a rebours ce îndrãgitul personaj care s-a întors („Cruella… Prinþul Caspian… prin rezonanþa numelui lor spo- adresate celor care au vrut sã le
pune faþã în faþã valorile vieþii de din Narnia ca sã punã stãpânire adorm… adorm… ºi mã visez la resc umorul de situaþie. Secþiu- citeascã”, „Scrisori de la radio
familie ºi principalii ei actanþi, cu ºi pe tãrâmul familial; „Fata avea serviciu… la serviciu… Dar n-am nea medianã a volumului cuprin- vacanþa”, „Scrisori cãtre violeto,
farmecul pe care îl au fiecare din- ºi ea un copil. Care, tot în secret, ce sã fac... trebuie sã stau în con- de proza Cine a fost, cum a trãit fata tatii”, „Scrisori de la copii”.
tre aceºtia (soþia, fiul, mama ºi, fusese botezat Prinþul Caspian, cediu…”), temele din clasa a ºi cum va muri agentul secret Spiritul ludic, luciditatea ºi umo-
ca în orice familie respectabilã, pentru comportamentul lui de III-a ale Prinþul Caspian („el îºi amedeu bleambã – memorii dic- rul, (auto)ironia ºi sarcasmul tem-
soacra), fie cã sunt luaþi împreu- luptãtor de wresling, care la nu- face temele cu sabia alãturi. Sa- tate structuratã în opt capitole perat sunt calitãþile care dau un
nã, fie cã sunt descriºi separat. mai unsprezece ani, are numai bia este un element ajutãtor cu (începând cu ultimul capitol ºi farmec specific scriiturii lui Ale-
Scriitorul Alexandru Mogo- cincizeci de kilograme”. Alteori, valenþe de apãrãtor ºi, eventual, terminând cu capitolul întâi) un xandru Mogoºanu.

n ADELA EFRIM
copilãria interioarã – o fericire
din vecinãtatea morþii
cuvinte atent alese, de o esenþã a galbene feþe de sfinþi” (strada), unui rid” (lumina zilei), alteori tul e perfect...” (frig ºi curat).
covârºitoare) pe care îþi vine sã doar „un ochi neverosimil de mi- spaþii largi, cadre generoase de- Nucleul volumului Fericirea
le subliniezi cu un evidenþiator nuscul mã absorbea aºa cum pe scrierii unui vulnerabilitãþi avide, din vecinãtatea morþii, punctul

V
olumul lui George Nina forforescent ca sã þi le aduci amin- cel aflat în agonie îl absoarbe ru- ofensive a realitãþii „am încercat din mijlocul cercului, în care se
Elian Fericirea din ve- te: „Femeie, câtã plecare e în mer- gãciunea din urmã” (analogie). sã-i mai învãþ pe alþii ceea ce eu roteºte ca într-un carusel ameþi-
cinãtatea morþii (Edi- sul tãu!...” (secvenþã). Existã o autoanalizã care instru- însumi n-am ºtiu niciodatã: sã di- tor cel care fixeazã o posibilã
tura Aius, 2018) este o simbiozã În poemele lui George Nina menteazã complex, vindecãtor, gra- vaghez savant despre golul gân- dislocare a lumii interioare, rãmâ-
minuþios clãditã, deloc frugalã, în Elian, renunþarea nu este defini- dual trecerea: „ce este un om? un dirii, despre felul fascinant în care ne copilãria, la care poetul revi-
care regãsim, pe de o parte, un tivã, golul „undele lacurilor nu soi de pergament fãcut sul, desfã- cade apa de la streºini în bocancii ne ciclic, un refresh necesar des-
existenþialism puternic conturat, mai oglindesc nici o stea” este cut, scrijelit ºi iarãºi rãsucit de câ- drumeþului adormit dupã o noap- coperirii de sine, o sãpare adâncã,
decantat de trãiri, emoþii de o ten- imediat catalizat de puterea de ab- teva ori pe zi” (manualul de isto- te ºi vise paralelipipedice” (lasci- exactã, concisã pentru o defriºare
siune dramaticã, purificatoare, sorbþie a zborului „doar pãsãrile rie), cuvintele devin uneori flash- vitatea petalelor de lalea, floarea asumatã: „ca-n strãfundul miezu-
iar, pe de altã parte, geneza lu- sunt, aici, libere ca-ntotdeauna” uri, fulgere scurte, dar extrem de morþii), „la marginea realitãþii nin- lui pietrei mã adunasem în noapte
crurilor de o simliplitate purã, pe- (când totul se reîntoarce), ascen- intense – „întâia oarã când am zã- ge întruna e mereu alb, mereu frig, (cu genunchii la gurã, ca-n pânte-
netrantã, ca în poemele într-un denþa gãsindu-ºi identitatea în rit-o era atât de subþire, firavã în- frig ºi curat atâta doar cã nu se cul mamei) ºi adormisem aºa: ima-
vers (uimitoare concentrare de prezenþa sacrului „strada mirosea cât semãna izbitor cu începutul poate trãi: la marginea realitãþii to- ginându-mi cã mã nasc” (aºa).

, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019 11


C
el mai recent volum de
poezie al Mihaelei n ANCA ªERBAN
Albu (Armoarul cu
poeme, Editura Timpul, Iaºi,
2018) se dechide cu douã versuri
din Tudor Arghezi: „Tu, care ºtii,
deschide ºi descuie cu o ºoaptã/
ritual lecturii sau despre
Eºti mai presus de mine, de meº-
ter ºi de faptã.” – versuri ce, de
fapt, trãdeazã, la nivel tematic, ca-
racterul metapoetic al textelor cu-
aceastã Narnia a poeziei...
Pragul), Carlos Drumond de Marea Întrebare/ a trecerii”, Da- lumini/ cobor valea”, Solitudine),
prinse aici. Mai precis, avem de a Andrade („nu-ºi aminteºte primã- þi-mi vin…), ªtefan Baciu („Pla- Mariana Marin („Era o sindrofie
face cu o poezie despre poezie, vara/ nu are memoria frunzei cã- neta asta bãtrânã/ îºi va aminti de neuitat atunci/ […] Tot mai
în care însuºi actul lecturii devi- zãtoare”, Exist), Lucian Blaga vreodatã/ numele meu?”, Auto- mereu o musicã-n surdinã/ De la
ne ritual, însã cel ce vrea sã pã- („Þi-am luat numele în stãpânire/ portret), Ilarie Voronca („Apa nu orchestra oaselor bãtrâne”, Sin-
trundã pe tãrâmul poeziei sã fie […] L-am gãsit într-un târziu/ cunoaºte anotimpuri/ doar câr- drofie în surdinã) etc.
deja iniþiat fiindcã altfel nu va ºti purtat de vânt departe/ pe frunza maci iscusiþi”, Corabia), Angela Armoarul cu poeme reprezin-
l ecturi

sã „deschidã” ºi sã „descuie” (în dusã-n pustiu// Jocul se pre- Marinescu („Acum însã/ mã tã, în acelaºi timp, ºi memoria
timp ce primul verb desemneazã schimbase-n moarte”, Numele), opreºte din drum/ amintirea ace- poeþilor pe care i-am citit ºi care într-o laicã împãrtãºanie a celor
dorinþa de a avea acces la cu- Fernando Pessoa („Hai daþi-mi o lei dupã-amieze de noiembrie/ ne-au rãmas dragi, textele la care mai frumoase descoperiri pe care
noaºterea poeticã ºi actul de a cupã de culoarea chihlimbarului/ fãrã cutezanþa începutului”, No- (in)conºtient ne raportãm în mod fiecare dintre noi le-a fãcut pe
deschide fizic o carte, cel de al [,..] Sã-mi desluºeascã ne-înþele- iembrie), Ileana Mãlãncioiu constant, ni le aducem aminte ºi, aceastã Narnie personalã ce o
doilea se reflectã strict la capaci- sul/ ºi…poate…/ rãspunsul/ la („Singurã în marea de umbre ºi de ce nu, le share-uim cu ceilalþi reprezintã tãrâmul poeziei.
tatea cititorului de a pãtrunde în
tainele textului, de a exersa ceea
ce latinii numeau prin termenul
de comprehénsio). Triada care
participã la acest ritual ºi îl face
posibil sunt eul poetic („meº-
ter”), opera („faptã”) ºi cititorul,
cel care prin calitãþile sale de ne-
ofit urmeazã sã pãtrundã dincolo
de litera textului („Tu, care […]/
Eºti mai presus de mine”).
De fapt, calitatea definitorie a
volumului de faþã este capacita-
tea poetului de a intra în dialog
cu alþi poeþi, motiv pentru care
tonul este adesea confesiv, stilul
uºor epistolar ca în niºte rilke-ene
scrisori cãtre un tânãr cititor: „îþi
scriu mereu scrisori – în gând”
(Îþi scriu…). Printre poeþii cu care
Mihaela Albu intrã în dialog se
numãrã Gabriela Melinescu (Du-
lapurile de poezii) – din creaþia
cãreia izvorãºte ºi titlul prezen-
tului volum („ªtiu/ cã numai tu
poþi depozita/ toate dulapurile
de poezii/ cu poezii/ nescrise
vreodatã/ dar totdeauna visa-
te…”, Cartea), Nichita Stãnescu
(„Am uitat curând de teoriile lite-
rare/ de modernism, de postmo-
dernism/ Am început cu avânt/
sã recitãm din clasici”, O poveste
neºtiutã), Spiridon Popescu
(„Cândva scriai despre lada cu
îngeri/ metafora ascundea/ des-
coperea incredibilul”, Lada cu
îngeri), Rainer Maria Rilke („Ne-
am lãsat la uºã/ neamintirea”, Florin Grãdinaru

marile ºi micile detalii care conteazã


V
olumul de prozã scur- vede oameni ca el, ancoraþi în co- a privit fulgii mari de zãpadã fie singurã toatã vara ºi privirea
tã al lui Augustin Cup- tidian, care suferã ºi se bucurã, care, în dreptul ferestrei, se fã- unui trecãtor i-ar fi fãcut bine.”
ºa, Marile bucurii ºi iubesc ºi au nevoie de iubire, sunt ceau roºcaþi. Ce-i drept, bãiatul (p. 147)
marile tristeþi, reuneºte unspre- nesiguri ºi au nevoie de stabilita- a sunat-o dupã ce ea adormise, Proza în care scrisul este cel
zece texte scrise cu delicateþe, cu te, îi ajutã pe alþii ºi se ajutã ºi pe sprijinitã cu capul de faianþã de mai asumat ºi în care naratorul
o tristeþe neostentativã, percep- ei. La mai multe lecturi descoperã pe perete ºi s-a scuzat cã nu mai pare cel mai sincer, cred cã este
tibilã prin cuvinte simple ºi tãioa- chestiuni foarte fine de psihanali- poate sã ajungã.” (p. 33) cea care dã ºi titlul volumului.
se. Textele au consistenþã, fiind zã, care oferã rãspunsuri ºi pun Marile bucurii ºi marile tris- Este acolo e un amestec de triste-
scrise de o mânã sigurã, atentã la probleme, care se pot soluþiona teþi este un volum despre oameni, þe, de nostalgie ºi de cãutare a
detalii. Realitatea e disecatã, e sau nu, pentru fiecare altfel. aºa cum sunt ei, cum ar vrea sã unei protecþii, a cãldurii umane, a
analizatã prin lentile care vãd fra- Dramele oamenilor simpli exis- fie, cu trãirile lor, cu nevoile lor unei anumite candori uitate, care
gilitãþi, rupturi, fracturi umane, tã în spatele unui geam al unei de îmbrãþiºãri, cu aniversãrile lor nu poate decât sã transmitã foar-
sentimentale, dar percep ºi can- case de bilete ºi la tot pasul. Do- nefericite. Este un volum în care te mult cititorului: „Apoi am ador-
doare, jovialitate, o bucurie de a rina, personajul prozei Toþi avem chiar ºi erotismul mi se pare tra- mit. Lãsasem geamurile deschise
trãi ponderatã. Totul este cum nevoie de o îmbrãþiºare, are evi- tat cu seriozitate, exprimã fragili- ºi spre dimineaþã în casã se fãcu-
grano salis, adicã ni se înfãþiºea- dent nevoie de afecþiune, doar tate ºi senzualitate: „Aici, un pic se rãcoare ºi-am început sã dâr-
zã un stil matur, simplu, consis- cã nu vrea sã admitã acest lu- mai jos, într-o searã a vãzut la dãi. M-am lipit cu spatele de fra-
tent, care spune ºi transmite mult, cru. Daria, femeia care lucreazã geam o femeie tânãrã care îºi dez- te-meu, i-am simþit cãldura care
pe mai multe paliere. la poºtã, îºi trãieºte ºi ea proprii- brãca furoul. Strada zãcea întu- ieºea din spinarea lui latã ºi mi-a
Perspectiva care ni se dezvã- prozã scurtã e un univers bine clã- le-i nefericiri în proza Ce-o sã necatã, femeia lãsase perdeaua fost mai bine. Totuºi când l-am
luie e uneori cinematograficã, am- dit, cu articulaþii abrupte ºi plane, se-ntâmple când mor: „Ei nu îi trasã într-o parte intenþionat par- vãzut pe stradã în Bucureºti pes-
plã, largã, dar ºi consistentã prin cu umbre ºi zone de luminã. venea niciodatã sã sarã într-un cã ºi lumina din tavan aprinsã, te câteva sãptãmâni, nu l-am stri-
detalii mici, aparent banale, dar Intereseazã marile bucurii pe picior, sau nu în ultimii ani ºi în aºa cã fiecare detaliu se vedea gat. Mergea pe celãlalt trotuar
atât de importante în economia plan personal, dar ºi marile neîm- niciun caz în februarie, când a limpede. Potra s-a oprit lângã un încet ca ºi cum nu s-ar fi grãbit
textului. O analizã psihanaliticã se pliniri, toate redate în maniera unui fãcut 31 de ani ºi a stat ca o stâlp de electricitate ºi ºi-a termi- nicãieri. L-am urmãrit cu privirea
impune, iar autorul se trateazã el scriitor conºtient de sine ºi de proastã, singurã în bucãtãrie, cu nat þigara în liniºte, deºi un ghem pânã a dispãrut în intersecþie prin-
însuºi prin scris, e o terapie com- scrisul sãu, de ceea ce spune, de o sticlã de vin pe masã ºi o lu- de sârmã ghimpatã i se învârtea tre ceilalþi oameni.” (p.171)
plexã ºi dureroasã, dar eliberatoa- ceea ce vrea sã spunã cu adevã- mânare veche, pe jumãtate to- prin stomac ºi emoþia îl fãcea, ca
re. Curba marilor bucurii ºi ma- rat ºi de ceea ce ar dori sã se înþe- pitã, aºteptându-l pe Laurenþiu ºi acum, sã înghitã în sec. Femeia n Cristina Gelep
rilor tristeþi e sinuoasã, fiecare leagã. La o primã lecturã, cititorul sau mãcar un telefon de la el, ºi era probabil singurã ºi avea sã

12 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019


Grigore Caraza – Aiud însângerat Abonamente la revista
Mozaicul
O
terifiantã carte de mãr- stã”. Au strãbãtut de mai multe
turisiri despre propria ori strada, ºi, în final, prietenul
istorie trãitã ne-a lãsat ºi-a dat seama de domiciliul fami- Abonamentele se fac: 58) Marian-Jean Marinescu - 1 an
fostul deþinut politic al regimului liei sale, vãzând doi copaci cres- 1) prin virament bancar pentru: 59) Emanuela Buºoi - 1 an
Aius Printed S.R.L. Craiova, jud. Dolj 60) Emil Stanciu - 1 an
comunist, Grigore Caraza (în vo- cuþi la poartã din puieþii sãdiþi de
- CUI RO2307037, Nr. înreg. Reg. 61) Claudia Strâmbeanu - 1 an
lumul Aiud însângerat, Ediþie el înainte de a fi smuls din sânul Com: J16/2389/1991. Cont bancar 62) Teatrul pt copii ºi tineret Colibri
electronicã, Apologeticum, 2005). acesteia. RO23RNCB0134041636180001 Craiova - 1 an
E vorba despre un om care a fost Dar coºmarul lui Grigore Ca- deschis la BCR Craiova. 63) Geo Constantinescu - 1 an
închis de autoritãþile statului to- raza nu se sfãrºeºte aici. Securi- 2) cu mandat poºtal pe adresa: 64) Silviu Gongonea - 1 an
talitarist vreme de 21 de ani, atât tatea îl urmãrea pas cu pas, iar în Aius Printed S.R.L., Str. Paºcani, 65) Ileana Fabian - 1 an
în regimul Gh. Gh. Dej, cât ºi în 1970, când a oferit la ºcoala unde nr. 9, Craiova, jud. Dolj, 200151 66-69) Mario Ovidiu Oprea - 1 abon.
cel al lui Nicolae Ceauºescu. îºi continua studiile mult întârzia- 3) direct la redacþie. pers. 1 an + 3 abon. 1 an pentru ªc.
Desigur, autorul nu a dorit sã te o explicaþie persoanlã despre Preþul abonamentului pentru ci- gen. nr. 24 „Sf. Gheorghe”, CN „Ca-

l ecturi
lase urmaºilor sãi o carte cu vir- vise, a fost din nou încarcerat ºi titorii din România: rol I”, Facultatea de Electrotehnicã
tuþi eminamente estetice. De fapt, dus tot la închisoarea Aiudului, - pentru 6 luni - 42 lei Craiova
nici un memorialist nu urmãreºte construitã de Maria Tereza, pen- - pentru 9 luni - 63 lei 70-72) Nicolae Giugea - 1 abon. pers.
acest lucru. El îºi povesteºte via- tru a-i schingiui pe românii care Preþul abonamentului pentru ci- 1 an + 2 abon. 1 an pt Teatrul Naþio-
þa pentru a transmite niºte valori se ridicau pentru drepturi când titorii din strãinãtate: nal Craiova ºi Primãria Mun. Craio-
ale propriilor trãiri, care i s-au bisericã improvizatã, unde ome- erau încã socotiþi în propria lor - pentru 6 luni - 25 euro (30 USD); va
pãrut demne de a fi consemnate. nii credinþei îºi duceau la împlini- þarã ca o naþiune toleratã. Iatã cã - pentru 9 luni - 38 euro (45 USD). 73) Ion Jianu - 6 luni
Grigore Caraza se orienteazã în re misiunea fãrã a pretinde ceva a fost bunã ºi în vremea lui Ceau- Preþul abonamentului include ta- 74) Elena Pîrvu - 1 an
mãrturisirile sale spre exterior, de la credincioºi. Dar cum aceas- ºescu, tot pentru românii însetaþi xele poºtale. 75) Laurenþiu Ivanovici - 1an
spre lumea care, începând cu in- tã comunitate a surghiunului ºi a de libertate, chiar atunci când Pentru detalii legate de adresa de ex- 76) Mihai Soare - 1 abon. 1 an pt.
vazia sovieticã dupã fatidicul 23 muncii aspre începuse sã devinã „...þipa în toatã lumea cã în Ro- pediere a revistei ºi alte informaþii ne LT „H. Coandã”
august 1944, strãbãtea o crizã exemplu de curãþenie fizicã ºi mânia nu mai sunt deþinuþi poli- puteþi contacta la tel: 0351 467471, 77) Drîgnei Daniel - 1 an
profundã. Dupã un rãzboi înde- moralã pentru înseºi comunitãþi- tici. În ciuda acelui fapt circa 240- 0722 214373 sau e-mail editura.aius@ 78) Primãria Predeºti (primar Flori-
lungat pentru reîntregire, dus cu le câmpiei pe care le crezuserã 250 deþinuþi politici erau încã în gmail.com. an ªerban) - 1 an
cerbicie de oamenii simpli, îndrã- obediente ºi supuse, autoritãþile zarca Aiudului, cea mai grea în- 79) ªtefan-N. Dumitrescu - 1 an
gostiþi de glia strãbunã, Þara este au organizat o nouã vânãtoare. E chisoare din þarã”. Lista abonaþilor: 80) Carmen Fãgeþeanu - 1 an
drept, între timp avusese loc re- Aici a stat acest martir al nea- 1) Nicolae Pârvulescu - 1 an 81) Flavius Sirop - 1abon. 1 an pt.
consideratã ocupatã. La acestea 2-6) Madlen ªerban - 5 abon. 1 an LT „H. Coandã”
se adaugã seceta din anii 1946- volta de la Budapesta împotriva mului românesc pânã la 1 septem-
utopiei ºi terorii bolºevice (1956), brie 1976, când a declarat oficiali- 7) Fanty Group - 1 an 82-83) Primãria Seaca de Câmp (pri-
1947 care a produs mai multe vic- 8) Carspeed Expedition - 1 an mar Iulicã Bãloi) - 2 abon. 1 an
time decât rãzboiul. Autorul con- în þarã se întâmplaserã manifes- tãþilor abuzive cã refuzã sã mai iasã
din temniþã. Spune autorul: 9) Daniela Micu - 1 an 84) Turecons Proiect - 1 an
semneazã cu obidã: „În acea pe- tãri de solidaritate cu acestia, iar 10) Dan Gabriel Mogoº - 1 an 85) ªtefan Vlãduþescu - 1 an
rioadã sovieticii luau tot, înce- comunitatea din Rãchitoasa îºi „Acest refuz se datoreazã faptu-
lui cã trecusem pe al 20-lea an de 11-13) Mogoº Med - 3 abon. 1 an 86) Vasile Ghirã - 1 an
pând cu fãina din sac ºi grâul de cultiva, într-o libertate provizo- 14) Lucia Budicã - 1 an 87) Sorina Micaela Popa - 1 an
pe câmp, pânã la tot ce e aliment- rie, valorile omenescului pur. Ast- temniþã într-o þarã unde nu fãcu-
15) UNPR Oltenia (Uniunea Natio- 88) Anca ªerban - 1 an
legume, fructe, vite, oi, inclusiv fel, la 19-20 septembrie 1958 s-au sem decât numai bine ºi unde fa- nala a Patronatului Român) prin dl 89) Ctin. V. Duþulescu - 1 an
lemnul din pãdure ºi petrolul produs din nou arestãrile: „Ne milia mea, din moºi strãmoºi se Marin-Viorel Dica - 1 an 90) Ionel Buºe - 1 an
pentru care fãcuserã conductã imputau infracþiuni care nici nu jertfise pentru þarã”. Totuºi, pe 18 16) Avram Cezar - 1 an 91) Mircea Eleanor - 1 an
pentru Galaþi-Prut-Reni, în Basa- fuseserã comise ºi care nu erau iulie 1977, Ceauºescu a dat acel 17) Polisea S.A. - 1 an 92) Gabriel Nedelea - 1 an
rabia. Au lãrgit ecartamentul de susþinute de vreun cod, astfel ca decret de graþiere a deþinuþilor 18) Marin Neghina - 1 an 93) Aurel Petrescu - 1 an
cale feratã sã corespundã cu cel aruncarea noastrã încã o datã în politici, dar, din nou hãrþuit, auto- 19) Sofia Corneanu - 1 an 94) Cristian Gabriel Moraru - 1 an
din Rusia...”. temniþã sã aibã justificare”. rul ºi-a propus sã plece din þarã. 20) Magda Buce-Rãduþ - 1 an 95) Mircea Pospai - 1 an
De aceea tânãrul din Poiana La Securitatea din Constanþa Obþinând viza pentru Stalele Uni- 21) Gela Enea - 1 an 96) Tania Teica - 1 an
Teiului se orienteazã cãtre lupta unde se desfãºurau interogato- te ale Americii a fost de douã ori 22) Mihaela Geamãna - 1 an 97) Antoniu Zamfir - 1 abon. an pt.
deschisã cu duºmanul atentator riile (20 septembrie 1958-16 iunie victima încercãrilor de asasinat. O 23) Ion Ionicescu - 1 an Opera Românã Craiova
la însãºi esenþa fiinþei neamului. 1959) cãpitanul Rusu „dupã ce ne datã, salvându-se la limitã de o 24-26) Marian Vasile - 1 abon. pers. 98) Luciana Ionescu Avram - 1 an
Se înscrie în „frãþiile de arme”, la lega pe o rangã, acest satrap tur- maºinã care îl urmãrea permanent 1 an + 2 abon. 1 an LT Auto ºi Cole- 99) Gabriel Colþan - 6 luni
numai cinsprezece ani, îmbrãþi- bat ne bãtea sistematic pânã ºi o cunoºtea foarte bine ºi a doua giul Univ. „Spiru Haret” 100) Ion Bogdan Lefter - 1 an
ºând latura mesianicã, ideologi- când corpul se învineþea, cerân- oarã chiar în avionul cãtre Roma, 27) Soc. Prof. Notarialã Ilie Victor 101) Spiridon Popescu - 1 an
cã ºi purã a luptei celor simpli ºi du-ne sã recunoaºtem lucruri pe când a refuzat mâncarea oferitã cu Florea - 1 an 102) Adrian Paleolog - 1 an
oneºti contra comunismului aca- care nu le fãcusem”. Ca urmare a generozitate suspectã de o steoar- 28) Marius Dobrin - 1 an 103) Eugen Petre Sandu - 1 an
parator al fiinþelor ºi conºtiinþe- unui proces falsificat tânãrul din dezã româncã. Fusese avertizat în 29) Mihai Racu - 1 an 104) Florina Ungureanu - 1 an
lor, pentru aproape o jumãtate Poina Teiului a mai primit 23 de prealabil de cineva sã nu se atin- 30) Aurora Dumitrescu - 1 an 105-154) SPARL Sãuleanu & Asoc.
de secol. ªi va plãti pentru ani de muncã silnicã ºi 7 „ani de gã de nimic oferit de autoritãþile 31) Ion Munteanu - 1 an - 50 abon. 1 an
române, pe teritoriul lor. E vorba 32-34) Andreea Simona Marinescu - 155-156) CT C.D. Neniþescu - 2 abon.
aceasta cu 21 de ani din viaþã în degradare civicã”. Iar de acolo au
de aceleaºi autoritãþi ce vor refu- 3 abon. 1 an pentru CN „Elena 1 an
închisorile din Piatra Neamþ, Ba- plecat în lanþuri. Spune autorul: Cuza” Craiova 157) Horia Dulvac - 1 an
„Am purtat aceste lanþuri bleste- za în final clauza naþiunii celei mai
cãu, Iaºi, Vãcãreºti, Jilava, Târ- 35) Centrul de Studii ºi Cercetãri de 158) Maria Cristina Gelep - 1 an
mate timp de 106 zile, din iunie favorizate din partea Statelor Uni-
gu-Ocna ºi Aiud. te, pentru înfometarea propriului Drept Privat Ion Dogaru - 1 an 159) Iulian Bitoleanu - 1 an
La prima arestare din 1949 a pânã în octombrie când m-au 36) Baroul Dolj - 1 an 160) Cristian Liviu Burada - 1 an
transferat la Jilava”. ªi tot el adau- popor chiar dupã achitarea dato-
primit 8 ani de închisoare corecþi- riilor ºi supravieþuirea în acest fel 37) Lucian Bernd Sãuleanu - 1 an 161) Carmen Mihai - 1 an
onalã ºi 6 ani de deposedare de gã: „La Jilava am stat circa o lunã, 38-39) Horaþiu Buzatu - 2 abon. 1 162) Mioara Iana - 1 an
dupã care a doua oarã intram pe a unui regim despotic.
drepturi catãþeneºti. Acolo a cu- Dupã pensionarea în Statele an pt. CN „Fraþii Buzeºti“ ºi CN 163-164) Manpres Distribution - 2
noscut floarea elitelor spirituale, porþile Aiudului”. „Nicolae Titulescu“ Craiova abon.1 an
Aici a cunoscut celebra ree- Unite unde a muncit ºi a fost per-
politice, cele ale literaturii ºi ºtiin- manent în fruntea afirmãrii în plan 40) Mihaela Berceanu - 1 an 165) Origen Bunescu - 1 an
þei româneºti, în circumstanþe de ducare a colonelului Gheorghe 41) Ovidiu Bãrbulescu - 1 an 166) Aurora-Speranþa Cernitu - 1 an
Crãciun, pradã cãreia au cãzut politic ºi cultural a comunitãþii ro-
grele încercãri fizice ºi psihice, în mâneºti din þara liberã, autorul s-a 42) Mariana Montegaza - 1 an 167) Victor Chiriþã - 1 an
condiþii de foame, frig ºi umilinþe mari conºtiinþe, mari oameni pre- 43) Daniel Guþã - 1 an 168) Ctin. Bazãverde - 1 abon. 1 an
întors în spaþiul natal, dar desti-
de neimaginat. Acolo a învãþat sã gãtiþi altãdatã pentru a edifica o 44) Nicoliþa Bulgaru - 1 an pt Lic. „C.S. Nicolãescu-Plopºor”
nul i-a fost curmat, în anul 2014,
lupte, în primul rând cu sine în- lume mai bunã ºi mai trainicã pe 45) Olimpia Zdrenghea - 1 an Pleniþa
nu de rãmãºiþele regimului cu care 46) Smaranda Belciug - 1 an 169) Emil Boroghinã - 1 an
suºi când trupul firav, strivit de aceste plaiuri româneºti. Autorul s-a luptat, ci de un obscur alienat
bãtãi, înfometat, bolnav ºi urgisit îi menþioneazã pe Victor Biriº, care 47) Marian Rada - 6 luni 170) Marilena Tiugan - 1 an
mintal, rodul – poate al aceluiaºi 48) Emil Godeanu - 6 luni 171) Mircea Bârzanu - 10 luni
cãuta zadarnic o razã de speranþã, cedeazã, dar în libertate nu su- regim sãlbatic al groazei.
sã nu se prãbuºeascã definitiv în portã supliciul conºtiinþei ºi se 49-53) Andreea Camelia Ciobârcã - 172) Emilian ªtefârþã, Aedilia Pro-
Cartea lui Grigore Caraza nu se 5 abon. 6 luni pt CN „Carol I“ iect - 10 luni
neant. ªi tot acolo a învãþat depre sinucide, dar ºi pe cãlugãrul Va- vrea a fi o operã literarã. Autorul
arte, ºtiinþe, ºi-a însuºit limbi strãi- leriu Anania, conducãtorul revol- 54) Gabriel Coºoveanu - 1 an 173) Nicolae Cojocaru -10 luni
nu ºi-a propus acest lucru. El a 55-56) MALIQ - 2 abon. 1 an 174) Muzeul de Artã Craiova - 10 luni
ne ºi mai ales a memorat 10 000 de tei studenþilor români din Cluj cu notat cu conºtiinciozitate ceea ce
ocazia asasinatelor ungureºti de 57) Laurenþiu Sandu - 1 an 175) Angi Melania Cristea - 10 luni.
versuri ale lui Nichifor Crainic, a trãit, cu o acurateþe ºi o limpezi-
Radu Gyr ºi ale celorlalþi poeþi ai la Caminul Avram Iancu, din 1946, me de cristal. Însã prin însãºi tre-
închisorilor, pentru a le salva de la care, supunându-se ideilor fos- cerea în cuvânt a acestei vieþi
pieirea pe care o dorea cu ardoare tului legionar intrat în rândurile exemplare, opera Aiud însângerat
regimul scelerat. Securitãþii, Gheorghe Crãciun, i-a se citeºte ca un mare roman al unei
Ieºind pentru prima datã din- fost asiguratã mai apoi misiunea vieþi suferinde ºi al unei epoci is-
tre zidurile acelei închisori pe 23 „de a dãrâma pe episcopul Bise- torice în crizã profundã. Deci, iatã
ianuarie 1957, are parte de domi- ricii Ortodoxe Române din State- cum istoria pe care regimul comu-
ciliu obligatoriu la Rãchitoasa, în le Unite ale Americii ºi Canada, nist criminal ar fi dorit-o uitatã se
Bãrãgan. Acolo reîntâlneºte ce- Valerian Trifa”. Eliberat printre întoarce cãtre conºtiinþele înseta-
rul, întinsul câmpiei, ascultã creº- ultimii în 1964, nemaiºtiind dacã te de cunoaºtere ale generaþiilor
terea firului de iarbã ºi regãseºte ai sãi mai existã, se duce la fratele prezente ºi viitoare, pentru o mai
comunicarea cu oameni urgisiþi sãu la Bucureºti. Cum ºi acesta bunã preþuire a libertãþii ºi a ome-
ca ºi el, dar capabili de iubire, ºi-a schimbat de mai multe ori nescului din noi, chiar atunci când
eforturi fizice, împlinire a unor domiciliul, merge la colegul de crizele continuã sã se succeadã
datorii mai înalte decât cele faþã suferinþã, Marin Dumitrescu, dar în jur cu repeziciune.
de sine. ªi mai ales descoperã co- constatã cã ºi acesta „dupã 16
municarea cu Dumnezeu într-o ani de arestare nu mai ºtia unde n Geo Constantinescu
Florin Grãdinaru

, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019 13


profesionalism ºi har interpretativ
L
a Filarmonica „Oltenia” impresie ne-a produs vâlceanca cã o partiturã în care solistul ºi iova) ºi Rapsodia pe o temã de nic. Regizorul Arabela Tãnase a
anul 2019 a început sub E. Rotomeza pe viola ei de maes- orchestra cântã cot la cot îl obli- Paganini de Rahmaninov, solist configurat distribuþia reprezen-
semnul unui repertoriu trul Philippe Girardin (Elveþia); gã pe dirijor sã „puncteze” dis- fiind tânãrul pianist braºovean taþiei de aºa naturã încât fiecare
tot mai diversificat, având ca nu- sunet rotund, penetrant, în toate cursul de aºa naturã încât filonul Botond Szöcs (temperament vul- personaj în parte ºi scenele de
mitor comun lucrãri mai puþin sau registrele. Programul serii a mai melodico-armonic sã fie audibil canic, talent remarcabil). ansamblu sã confere desfãºurã-
deloc cântate în ultimele stagiuni. cuprins lucrãri semnate de Keith ºi curãþat de „surplusul” ce um- rii cea mai verosimilã expresie,
Într-un concert (18.01.2019) cu Goodman, A. Piazzolla/G. L. Zam- breºte esenþa. Simfonia lui Franck * bun gust artistic, vioiciune spe-

O
artiºti din Italia (dirijor Simone pieri, Haydn. Italiano-argentinia- ne-a fost înfãþiºatã de Al. Iosub pereta Voievodul þiga- cific operetisticã.
Valeri), am ascultat alãturi de nul Giovanni Panella a dirijat con- într-un demers firesc, pe mãsura nilor de J. Strauss-fiul Dirijorul oaspete al ORC, Ale-
Uvertura Coriolan beethovenia- certul (01.02.2019) în care solist a uriaºei popularitãþi a muzicii com- a fost de la început xander Frey (SUA/Germania) a
nã ºi Uvertura Rienzi de Wag- fost violonistul-concertmaistru pozitorului belgiano-francez. compusã pentru orchestrã mare, contribuit decisiv la buna presta-
ner, douã opusuri concertante: Gabriel Niþã, unul dintre cei mai Sub conducerea aceluiaºi di- cu o distribuþie numeroasã, tea- þie muzicalã a soliºtilor, corului ºi
Mozart – Concertul pentru valoroºi muzicieni ai Craiovei. În rijor a avut loc concertul (22.02. tral cu o coregrafie atractivã ºi orchestrei, izbutind o sincroniza-
flaut, K. 313 (solist Giuseppe rar cântata lucrare a lui T. A. Vi- 2019) în care am reascultat una costume de efect. Acest opus de re de elevatã prestanþã.
Nese), Mendelssohn – Concer- tali (orchestraþia O. Respighi), dintre cele mai sublime pagini vârf al operetei clasice vieneze Cântat ºi vorbit în limba ger-
tul în Mi major pentru douã pia- Ciaccona în Sol minor, G. Niþã a vocal-simfonice: Requiem-ul de beneficiazã de atmosferã vie, tem- manã, spectacolul craiovean a
a r te

ne (soliste Gemma di Batista, evoluat cu egalã susþinere tehni- G. Fauré, în tãlmãcirea coralei peramentalã ºi de o coregrafie în excelat în punctele sale cele mai
Marilena Liso). Noutatea serii a cã ºi expresivã pe parcursul în- academice ºi orchestrei simfoni- care mãrºãluirea pe scenã a ºiru- „vizibile”: regie, coregrafie ( Lau-
reprezentat-o, fãrã îndoialã, du- tregului discurs, impresionându- ce ale Filarmonicii „Oltenia” (ma- lui de husari în uniforme de un renþiu Nicu), scenografie, distri-
blul concert al autorului Simfo- ne prin uimitoarea uºurinþã cu estru de cor Pavel ªopov) ºi a roºu strãlucitor capaciteazã spec- buþie (soliºti vocali, actori, cor,
niei neterminate, o lucrare foar- care face muzicã, cântã cu plãce- soliºtilor Renata Vari (sopranã), tatorii. balet), orchestrã (concertmaistru
te rar abordatã de pianiºtii con- re ºi supremã eleganþã. În pro- Ioan Cherata (bariton). Acest Dintre artiºtii distribuiþi în re- Dan Bozgan); corul, un veritabil
certiºti, însã nu lipsitã de frumu- gramul serii au figurat ºi lucrãri Requiem, în opinia noastrã, este prezentaþia din luna februarie personaj, excelent pregãtit de
seþi sonore nebãnuite. Cele douã de C. Franck/G. Panella, Ceaikov- cel mai „cuminte”, ca sonoritate; 2019 a Operei Române Craiova Lelia Candoi. Au contribuit la
soliste, profesoare de pian la ski (Simfonia nr. 5). de aceea este „religios” sutã la remarcabili au fost soprana Re- succesul reprezentaþiei, în roluri
Conservatorul „N. Piccini” din Dirijorul permanent al Filarmo- sutã, pretabil de a fi cântat în bi- nata Vari, în rolul Saffi, a cãrei de substanþã: baritonul Ioan
Bari, specialiste în cântatul la nicii, Alexandru Iosub ºi solistul sericã. Mai mult decât în orice alt culturã vocalã ºi de actorie s-a Cherata (în Homonay), actorul
patru mâini sau douã piane, ne- concertist permanent al Filarmo- requiem, orga îndeplineºte un rol situat pe aceeaºi lungime de undã Laurenþiu Nicu (Cornero, debut),
au convins cã ºi un desen muzi- nicii, pianistul Mihai Ungureanu, deosebit, conferindu-i-se impor- cu aceea a mezzosopranei Asineta tenorul Alessandro D‘Acrissa,
cal mai puþin „atractiv” poate fi au fost protagoniºtii concertului tante spaþii de afirmare a somp- Rãducanu (Braºov), în rolul þi- Italia (Barinkay), soprana Noemi
pus în valoare prin profesiona- (08.02.2019) axat pe douã lucrãri tuozitãþii sonore. Corina Stãnes- gãncii Czipra. Ambele cântãreþe, Modra (Arsena), mezzosoprana
lism ºi acurateþe interpretativã. monumentale ale repertoriului cu (orgã) a evoluat cu seriozita- îndeosebi în timbralitatea ºi con- Mihaela Popa (Mirabela), teno-
Într-un alt concert (25.01.2019) simfonic: Concertul nr. 2 de tea ºi sensibilitatea artistului au- ducerea vocilor, au corespuns rul Bogdan Lupea, din Bucureºti
dirijorul italiano-craiovean Gian Rahmaninov, Simfonia de Franck. tentic, creând o stare de comuni- optimal cerinþelor pretenþioase (Ottakar, debut) º.a.
Luigi Zampieri a invitat sã evalu- Pianistul craiovean, unul dintre care elevatã. Cei doi soliºti vo- ale rolurilor solistice. Dan Cor- Nu poate fi trecutã cu vede-
eze, alãturi de el, doi tineri instru- cei mai prolifici pe plan naþional cali craioveni, R. Vari ºi I. Chera- nescu este tipul ideal pentru ro- rea nici aprecierea arãtatã repre-
mentiºti deosebit de talentaþi: (ºi nu numai), ne-a propus „aglo- ta, au dovedit reale însuºiri de tip lul lui Zsupan – plin de talent, de zentaþiei de publicul numeros,
Andrei Stanciu (vioarã), Emma meratul”, sonor, Concert în Do „oratoriu”, relevând calitãþi mu- „neastâmpãr” actoricesc. care a aplaudat îndelung presta-
Rotomeza (violã), care în Simfo- minor, partiturã ce pune în faþa zicale de o evidentã maturitate Ne-au impresionat costume- þia întregului ansamblu ºi a pro-
nia concertantã, K. 364, de dirijorului (a orchestrei) nu puþi- artisticã. Programul serii a mai le realizate de Rãsvan Drãgãnes- tagoniºtilor sãi.
Mozart, ºi-au etalat înaltele vir- ne probleme în a reliefa ceea ce cuprins ªapte cântece populare cu: materialul, croiala ºi culorile
tuþi de virtuozi ai instrumentelor este semnificativ în text de ceea ruseºti de A. Liadov (probabil, sunt gândite în „rezonanþã” de- n Gheorghe Fabian
pe care le mânuiesc. Excelentã ce este „de umpluturã”, pentru prezentate în primã audiþie la Cra- plinã cu subiectul ºi cadrul sce-

orchestra de coarde ºi cântatul în grup (tutti)


A
cþiunea de ansambla- tocontrolul individual; el aproxi- tã alegerea instrumentelor care ar
re a grupurilor instru- meazã configuraþia sunetului, fãrã trebui sã fie prin culoare ºi forþã
mentelor cu coarde ºi a avea controlul auditiv deplin. sonorã compatibile. Sunetul plã-
arcuº în cadrul unei orchestre de Automatismele mâinii stângi ºi cut al filarmoniºtilor vienezi, de
profil are o specificitate ce poate mâinii drepte pot contribui la so- exemplu, este posibil datoritã in-
fi desluºitã doar printr-o incursiu- noritãþi mai curate, mai bine into- strumentelor de acelaºi fel, pro-
ne în intimitatea ei. Factorii impor- nate, realizând un ton calitativ. Cu venite de la ºcoala lutierã viene-
tanþi ai acestui demers privesc: cât trãsãtura de arcuº este mai zã. Cât de important este acest
cultivarea sunetului, desenul de precisã, cu atât întregul grup cân- aspect o demonstreazã, tot ca
unicat al ritmului ºi articulaþiei, tã mai ritmic. Interpretul depinde exemplu, interpretarea Dublului
execuþia tehnicã precisã în cântul de gestul dirijorului, ca atare nu concert de J. S. Bach, unde unul
instrumental ºi capacitatea maxi- este permis sã manifeste pasivi- dintre soliºti ar cânta pe o vioarã
mã de adaptare, „simþul de grup” tate în pãstrarea tempo-ului. Diri- calitativã italianã, iar celãlat, pe o
în menþinerea individualitãþii. Ale- jorul e bine sã fie maleabil, sã nu vioarã nouã, de serie.
gerea muzicienilor de orchestrã nu þinã, în permanenþã, „în captivita- Consistenþa sunetului este
este atât de uºoarã, cum pare la când dirijorul pare „întârziat”, fi- tre ele constrã în faptul cã, stând te” interpreþii pe linia cursivitãþii dependentã, în esenþã, de unita-
prima vedere. Pe lângã însuºirea ind nevoit sã accepte sonoritatea la pupitru, interpreþii nu aud pe ºi bunei execuþii. tea ritmicã; prin omogenitatea
tehnicii perfecte, sunt de luat în deja conturatã. cei care cântã la pupitrul din faþã, O altã deficienþã a muzicianu- execuþiei se multiplicã. Sunetul
seamã anumite trãsãturi ale instru- Componenta de bazã a discur- ci doar pe interpreþii din spate. Prin lui de orchestrã o constituie pier- nu trebuie sã fie de evindentã
mentistului care nu pot fi intuite sului muzical, în cadrul orchestrei aceasta, pulsaþia ritmicã nu se derea controlului auditiv asupra calitate doar cantilenã, ci e nece-
la o simplã participare la concurs de coarde, o reprezintã ritmul, care transmite de la pupitrele din faþã interpretãrii în pianissimo. Mulþi sar sã influenþeze, prin frumuse-
pentru ocuparea unui loc în or- a cunoscut un parcurs îndelun- spre cele din spate, ci invers. În interpreþi sunt cantonaþi în cânta- þea sa, o anume rotunjime în pãr-
chestrã. Una dintre cele mai im- gat pânã sã ajungã definitoriu stare „neauzibilã” se pot afla, ade- tul mai sonor pentru ca prin aceas- þile tehnice; în detaché, spicca-
portante însuºiri ale interpretului pentru cântatul în grup. Interpre- seori, cel mult trei pupitre, din care ta sã se poatã controla mai uºor. to, determinantã este lungimea
de grup (tutti) o reprezintã desã- þii sunt înzestraþi cu însuºiri dife- al doilea ºi al treilea nu-l aud pe Reacþia dirijorului constã în a cere trãsãturii arcuºului. Detaché ºi
vârºita acomodare de a cânta îm- rite, naturale, de la individ la indi- primul, cel de al treilea, desigur, sã se pãstreze dinamica stabilitã. spiccato au o lungime de arcuº
preunã cu colegii sãi, disponibili- vid, care în faºã perturbã unicita- nu-l aude pe al doilea. Primul pu- Interpretul cu o micã experienþã specialã, adãugând fiecãrei trã-
tatea de a se adapta voinþei dirijo- tea ritmicã a grupului. Diferenþele pitru îl aude pe al doilea ºi în parte de orchestrã, are tendinþa natura- sãturi un contur expresiv. Aºa-
rului, memorarea subtilitãþilor de de gândire ºi de caracter (impul- pe al treilea, doar în cazul neadec- lã sã „slãbeascã” sonoritatea. dar, în lungimea ritmicã a fiecãrei
expresie, pãstrarea ideii de stil, ritm siv, indisciplinat etc.), înclinaþia vãrii intensitãþii sonore sau de Dacã acest fapt reiese din pregã- trãsãturi se gãseºte desãvârºita
ºi sunet la nivelul partidei. Inter- spre lejeritate (fãrã încordare ºi grup. Un inconvenient îl reprezintã tirea tehnicã precarã, se ajunge la configurare a cântatului ºi frumu-
pretul sã aibã disponibilitatea ne- atitudine participantã) deranjeazã ºi relativa distanþã dintre primul situaþia de a nu putea sã þinã pa- seþea tonului.
cesarã în a „acoperi” cu brio re- discursul. Diferite deprinderi în- pupitru ºi ultimul (uneori pânã la sul cu grupul, ceea ce contribuie Practica orchestralã presunpu-
prezentãrile dinamice, de frazare nãscute, confuze, în ºcoalã nu în- 8 metri). Interpreþii fãrã experienþã la instaurarea unui complex psi- ne cunoaºterea repertoriului con-
ºi agogice; sã fie actor, în sensul deajuns corectate, provoacã dis- ar trebui aºezaþi la pupitru lângã hic, greu de înlãturat. Pe altã par- sacrat, aptitudinea cultivatã de
cã joacã de unul singur, dar în ace- funcþionalitãþi la nivelul cântatu- cei experimentaþi, grãbind astfel te, muzicianul cu virtuþi solistice, interpretare în grup. Doar cel care
laºi timp se încadreazã în discipli- lui în grup. La o maximalã execuþie asimilarea lor în angrenajul gene- atunci când evolueazã în grup, ºtie sã se „înregimenteze” în cur-
na actului artistic, îºi adapteazã ritmicã trebuie sã ajungã cât mai ral al partidei. poate trãi o depresie, neacomo- sivitatea ritmicã, de ton ºi intona-
propriile idei, se apropie de ale mulþi interpreþi. Reuºita ritmicã a Dirijorul trebuie sã aleagã pen- dându-se situaþiei. þie, poate fi considerat un auten-
celuilalt, uneori împotriva percep- frazei nu este un lucru de precizie tru fiecare fragment al unei lucrãri Vigoarea ºi calitatea sonorã a tic profesionist. A fi instrumentist
þiei sale, formându-ºi astfel o soli- matematicã; se aflã la baza înfãp- tempo-ul adecvat ca expresie, orchestrei depind de câþiva fac- într-o orchestrã de camerã (de
dã idee de unitate. Aceastã însu- tuirii actului artistic la nivelul indi- structurã ºi inteligibilitate. Nive- tori. Amintim, la început, premisa coarde) este o îndeletnicire extrem
ºire este obligatorie în acþiunea de vidului ºi grupului. lul intensitãþii sonore (forte, for- materialã pentru un ton de calita- de pretenþioasã, iar cântatul „uni-
a se stabili versiunea finalã în dru- Interpretarea de grup are une- tissimo) pe care îl produce între- te. La instrumentele de coarde ºi sono” vizeazã perfecþiunea!
mul spre calitate, chiar ºi în cazul le specificitãþi acustice. Una din- gul grup împiedicã, adeseori, au- arcuº este deosebit de importan- n Geo Fabian
14 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019
n CRISTI NEDELCU
A
lexandru Dabija ºi Iureº. Am mai scris despre plã-
Marcel Iureº îºi con- cerea lui de a redescoperi lumea
tinuã excursia în lumea
lui Ion Creangã, pe care o aduc
pe scenã. Un pariu riscant, pen-
Moº Nechifor Coþcariul satului, din care provine, dar
ceea ce mi-a atras acum atenþia
este faptul cã, venit din lumea
tru cã textele lui Creangã au fost Olteniei, el redescoperã satul lui
scrise în cu totul altã epocã, în- Creangã. Ceea ce ne aratã cã, da,
tr-o lume care nu doar cã s-a dus, Blaga a avut dreptate, ºi dinco-
dar pânã ºi amintirea ei începe sã lo de orice diferenþe de termeni
se estompeze. Iar sensibilitatea (care pot fi savuroase) sau de
celor de atunci s-a modificat su- mentalitãþi, existã o fãrâmã de
ficient de mult faþã de cea a con- eternitate care se regãseºte în
temporanilor noºtri încât sã orice sat românesc.
transforme o astfel de acþiune Jocul lui Marcel Iureº este sa-
într-o adevãratã aventurã. Dacã vuros, ºi modul în care exploa-
în „Absolut!” (dupã „Ivan Tur- teazã valenþele aluzive ale textu-
bincã”) sau în „N-ai tu treabã” lui, folosind mijloace artistice mi-
Foto: Albert Dobrin

(dupã „Dãnilã Prepeleac”) existã nime, dar de efect, face deliciul


câteva „cârlige” care trag textele sãlii. Replica îi este datã de

a r te
cãtre situaþii familiare spectatori- Ruxandra Maniu, a cãrei partitu-
lor de azi (Ivan Turbincã este un rã nu este atât de ofertantã, dar
soldat ce pare ieºit din armata care pune în valoare nu doar si-
anilor 80, iar povestea lui Dãnilã tuaþia, ci ºi comicul de limbaj.
Prepeleac este transpusã într-un De altfel, ºi scenografia mini-
mediu corporatist, cu un aer de malã are acelaºi rol – de a con-
conferinþã TED), povestea lui velã româneascã de atmosferã”, de mulþi scriitori care au abordat dublu înþeles. Tocmai de aceea, centra atenþia spectatorului asu-
„Moº Nechifor Coþcariul” este un fel de act fondator al nuvelisti- tema infidelitãþii – o cãlãtorie pre- nuvela lui Creangã are un poten- pra relaþiei dintre cele douã per-
spusã fãrã astfel de artificii. Ale- cii moderne româneºti, iar capaci- lungitã de „un accident”. (amin- þial dramaturgic, exploatat de Ale- sonaje, reliefatã în special prin
xandru Dabija mizeazã aici doar tatea ei de a subjuga cititorul rezi- tesc doar pe Alberto Moravia sau xandru Dabija, iar decizia de a nu limbajul aluziv.
pe caracterul subversiv-licenþios dã în personajul principal, Moº pe Alain Robbe-Grillet). Dar nu face niciun recurs la contempo- Un spectacol care aduce în
al textului. Nechifor Coþcariul, ºi în dublul aceasta este importantã, când raneiate, aici trebuie cãutat. atenþie comicul ca element al fon-
Alegerea acestei poveºti este limbaj pe care el îl foloseºte. modul cum este ea exploatatã, Desigur, spectacolul este axat dului nostru profund ce poate fi
în sine un act de curaj. George Subiectul, în sine, este aproa- într-un nesfârºit joc de cuvinte, (la fel ca ºi în celelalte cazuri recunoscut indiferent cât s-a
Cãlinescu o considera „întâia nu- pe banal iar tema a fost folositã în care tot ce se spune are un amintite) pe evoluþia lui Marcel schimbat societatea.

n IOLANDA MÃNESCU

cântecul vârstelor –
un spectacol rãscolitor
de poezie popularã
R
ecitalul actorului Emil de a doua, „Pe-un picior de plai”
Boroghinã „Cântecul sau „Vârstele umanitãþii”, ilustra-
vârstelor” a fost o pre- rea temelor majore din lirica po-
mierã a teatrului craiovean ce reu- pularã: baladele „Mioriþa”, „Cio-
neºte unele dintre cele mai fru- bãnaºul”, „Toma Alimoº” ºi
moase ºi emoþionante creaþii din „Meºterul Manole”.
poezia popularã. Dupã recitaluri- Pe fundalul sonor generator de
le alcãtuite din marea poezie de atmosferã propice, actorul apare
dragoste a lumii începând cu po- discret ºi curgerea versului încãr-
emul biblic „Cântarea cântãrilor”, cat de magie începe ca un izvor
din poezia cultã româneascã, din limpede, plin de prospeþime, cu
operele lui Ovidiu, William Shake- invocarea doinei, cântecul ce îl
speare, Mihai Eminescu ºi pânã însoþeºte pe om în toate momen-
la Eugene Ionesco, recitaluri cu tele vieþii sale, de la naºtere pânã
care a încântat de câþiva ani la moarte, în bucurie sau în dure-
încoace spectatori din întreaga re, în colectivitate sau în singurã-
lume, Emil Boroghinã se întoarce tate. Incantaþia susurã apoi evo- speranþã ºi cu gingãºie: „Barbã- fond sinteza marilor aspiraþii ale proiecteazã imagini pline de sem-
la rãdãcinile ancestrale ale geniu- când copilãria de la cântecul de bãrbãrie,/ gurã-gurãrie,/ nas-nãsã- umanitãþii”. nificaþie, ilustrând cu discreþie ºi
lui popular ºi prezintã, timp de leagãn pânã la jocurile inocente luc,/ ochi-bazaochi,/ sprâncene- Prin mãiestria actorului Emil rafinament frumuseþea artei po-
aproape o orã ºi jumãtate, neîn- de chemare a primãverii, dragos- coþofene,/ frunte-vãlãtuc,/ hop de Boroghinã, care îºi doreºte în pri- pulare, sub direcþia de scenã a
trerupt, o întreagã istorie a par- tea de naturã, dragostea ºi dorul. þuþuluc!...” mul rând sã punã în valoare fru- Alinei Hiristea, colaboratoarea
cursului omenesc pe pãmânt, de Registrul se schimbã apoi, pe mã- Dacã prima parte a spectaco- museþea ºi nemurirea versului, constantã a lui Emil Boroghinã
la naºtere pânã la moarte, ilus- surã ce etapele vieþii devin din ce lului urmãreºte evoluþia omului de poeziile populare prind viaþã, ca- în proiectele legate de promova-
trând, în prima parte, „Vârstele în ce mai complexe. Curgerea ver- la leagãn la mormânt, cea de a pãtã consistenþã ºi, mai presus rea teatrului de poezie. Coloana
omului”, etapele majore ale vieþii sului se învolbureazã, vocea ac- doua parte, „Pe-un picior de plai” de toate, îºi dezvãluie valoarea video este semnatã de Ciprian
ce includ copilãria, legãtura cu torului acapareazã din ce în ce mai sau „Vârstele umanitãþii” ne in- extraordinarã, prea puþin promo- Duicã, iar fundalul muzical este
codrul înfrunzit, iubirea adoles- puternic spectatorii care urmãresc troduce în lumea arhetipurilor, a vatã ºi propagatã altminteri. Spe- asigurat de marii artiºti Gheorghe
centinã, cãtãnia, ciobãnitul, via- cu respiraþia tãiatã lamentaþia eroilor de legendã din marile ba- ranþa, iubirea, tristeþea, cântul ºi Roºoga ºi Mariana Bãlãnescu,
þa prenupþialã, nunta, viaþa con- omului smuls din lumea lui pentru lade ale românilor, prezentaþi într- jocul, revolta, deznãdejdea se ale cãror voci se împletesc cu
jugalã, plugãritul, rãzboiul, singu- a fi dus în cãtãnie, apoi cântarea o succesiune a trãsãturilor defi- împletesc într-un recital regal de sunetul unic al naiului lui Gheor-
rãtatea, legãtura cu codrul des- ciobãnitului cu implicaþiile sale nitorii fundamentale ale poporu- etalare a profunzimii sentimente- ghe Zamfir.
frunzit, bãtrâneþea. spirituale, precum ºi invocarea lui român, de la omul contempla- lor ºi trãirilor ce ating culmile dar Astfel, spre sfârºit de februa-
Emil Boroghinã a lucrat timp jocului ca trãsãturã definitorie a tiv din „Mioriþa” ºi „Ciobãnaºul”, ºi abisurile gândirii filosofice ºi rie, dupã o searã densã de vraja
de mai mulþi ani la alcãtuirea aces- omului, indiferent de starea în care la cel de acþiune din „Toma Ali- estetice ancestrale. creatã de harul actorului Emil Bo-
tui recital iar rezultatul este impe- se aflã. Momentele senine ale vie- moº” ºi la cel creator în „Meºte- Montarea sobrã, în alb ºi ne- roghinã, spectatorii au pornit spre
cabil – scenariul este structurat þii aduc versuri pline de bucurie rul Manole”. În „Viziunea lumii în gru, recurge la elemente esenþia- destinaþiile lor mai bogaþi sufleteº-
pe douã pãrþi, în prima parte inti- închinate evenimentelor fericite, poezia popularã” esteticianul Li- le ºi este conceputã în aºa fel în- te, mai încãrcaþi de fior poetic, mai
tulatã „Vârstele omului” urmãrin- nuntirea ºi viaþa de familie. O du- viu Rusu afirmã „cã aceastã linie cât atenþia spectatorului sã se pãtrunºi de complexitatea versu-
du-se parcursul omului pe dura- ioºie aparte se transmite când este de la ‘homo contemplativus’ la poatã concentra preponderant lui popular ºi poate mai mândri de
ta întregii vieþi surprinsã în mo- evocatã apariþia copiilor în viaþa ‘homo activus’ ºi de aici la ‘homo asupra bogãþiei versului popular. comoara de frumuseþe ºi spiritua-
mentele sale esenþiale, iar în cea cuplului, primitã cu dragoste, cu constructivus’, reprezintã în Pe ecranul din spatele scenei se litate lãsatã de strãbuni.

, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019 15


Î
n micul studio al Departa- dezinvoltura unui Casanova, dar
mentului de Arte, profe-
soarele studenþilor din
anul II, Haricleea Nicolau ºi Edith
Mag, au þinut sã precizeze cã nu
teatru în sesiunea de iarnã exact timiditatea îl face sã rezone-
ze partenerei sale, Elena Andre-
evna. Alexandru Lãzãrescu por-
neºte ezitant ca Serebreakov însã
vom vedea un spectacol ci un îmi pare a avea abilitãþi de bun
examen construit cu fragmente imitator, creativ în emularea unor
din diferite piese. Sesiunea aces- caractere.
tui februarie a început cu douã Mobilã ºi durere a pornit ca
acte din Livada de viºini, a con- un workshop condus de tânara
tinuat cu Unchiul Vania, Dom- regizoare Diana Tãnase, care a
niºoara Julia ºi Nora, pentru ca impresionat în varã cu un spec-
în a treia zi sã vedem, în interpre- tacol ionescian, fiind definitivat
tarea celor din anul III, Mobilã sub conducerea lui Remus Vlãs-
ºi durere. ceanu. Un text capricios, cu sin-
Examen sau nu, ceea ce vedem tagme care azi nu spun nimic pu-
la Studio este, totuºi, spectacol, blicului crescut în libertate, dar
cum nu poate fi vãzut la Naþional. ºi cu trãsãturi de caracter univer-
Apropierea spectatorilor de spa- sale, totul scris într-o logicã in-
þiul de joc este premisa amplificã- versã. Ionuþ Botoroagã este foar-
a r te

rii emoþiei. Sesiunea pentru anul te bine în rol, are umor de sitcom
II a fost foarte bine organizatã, ºi un bun control al relaþiilor de
oferind atât structura de specta- scenã. Teodor Vasile se impune,
col, în care este implicatã toata ca de fiecare datã, face un perso-
distribuþia, cât ºi scene cu 2-3 ac- naj consistent, e aºteptat de pu-
tori, permiþând fiecãruia sã-ºi ara- timare de plan secund. Prima re- Dobre a fost Ranevskaia într-o gãsit o cheie ºi l-a personalizat cu blic. Acum ºi cu un accent de in-
te acumulãrile. Livada de viºini a plicã aparþine Ioanei Stama, o ipostazã cu stil ºi cu o dozã de har. Ca soþ al Norei, este o copie terlop de peste Prut. Dãnuþ Li-
fost un succes ºi mã bucur cã va Charlotta cu voce din off, având mister. Þinuta ei, dansul cu Lo- fidelã a unui caracter din ziua de hoacã este argint viu, se pliazã
fi întregit spectacolul ºi se va mai ºi grija ritmului scenelor. Scena pahin, au creionat bine persona- azi, inclusiv prin comicul falsei pe partener, nu precupeþeºte nici-
juca. Haricleea Nicolau a valorifi- cãrþilor de joc a anunþat ceea ce jul. Ca Sonia a fost mai aproape bravuri. Darko Huruialã este un un efort. Rãmâne de depãºit o
cat spaþiul, a avut ideea ilustraþiei interpretarea domniºoarei Julia, de accentul tristeþii, cu o cãldurã Lopahin „cuminte”, cu creºtere în barierã de o anume rigiditate în
sonore prin prestaþiile personaje- de a doua zi, a confirmat. Prestan- discretã, dar sigurã. intensitate, cu o cuceritoare invi- legãtura dintre gesturi. Cãtãlin
lor care nu sunt active în scena þã ºi privire de sus cãtre ceilalþi, Cãtãlina Vânãtoru mi s-a pãrut taþie la dans ºi cu acel mic mono- ªerban calcã pe urmele Rodicãi
respectivã. Marea familie din Li- în prima parte, urmând o emoþio- tonicã în toate rolurile ºi, din log de final, bine dozat. Apoi, Va- Popescu-Bitãnescu, tot mai stã-
vadã este geometric alcãtuitã, cu nantã sensibilitate în partea a postura personajelor sale, mi s-a nia fiind, s-a afirmat cu dezinvol- pânã pe mijloacele ei. Alina Pãun
simetrii de joc ºi de imagine. Per- doua. De altfel, dacã datele per- pãrut cã se dovedeºte extrem de turã, cu o paletã largã de stãri, de e într-o desfãºurare de resurse,
cepþia principala este de reuºitã a sonale sunt asortate jocului cu utilã prin suportul pe care-l oferã, la comica intrare cu flori pentru într-un trend ascendent al diver-
ansamblului. Unchiul Vania este acea aroganþã a privirii dincolo compensând slãbiciuni ale vreu- Elena Andreevna ºi pânã la revol- sitãþii modurilor de exprimare.
un punct fix din pregãtirea studen- de interlocutor, felul în care a nei secvenþe. Un punct de sprijin ta faþã de cumnatul sãu sau la ama- Ioana Andone este cu mãiestrie
þilor, pe care-l urmãresc mereu transmis vulnerabilitatea Juliei esenþial într-un spectacol. În Nora rul unei neîmpliniri. Are forþã. An- la locul cerut de regie iar Christel
având în minte toate instanþierile dovedeºte consistenþa calitãþii reuºeºte sã emoþioneze, deºi are drei Stanciu ºtie sã scoatã efecte Noaþã este prea cuminte.
de-a lungul timpului. Anul acesta actoriceºti. Revelaþia sesiunii a atât de puþin timp la dispoziþie, în comice, când este Trofimov, din Ceea ce dominã scena este
a fost o versiune mai sobrã (s-a fost Gloria Bucãtaru, care a cu- Domniºoara Julia este atât un scurta sa incursiune scenicã, pen- ilustraþia muzicalã, linia manelis-
râs târziu, la Astrov, apoi la Va- cerit în Varia, care a dovedit atri- pilon al interpretãrii psihologice, tru ca apoi, când este Jean, sã aco- ticã definitorie pentru lumea lui
nia). O surprizã plãcutã a fost ale- bute native ºi un perfect control cât ºi o punte de legãturã cu pu- pere o gamã largã de expresivitãþi: Gore de azi. Dincolo de acest prim
gerea celor douã texte nordice, al gesturilor ºi vocii, naturaleþea blicul. Simona Grîcleanu este ºi oportunist ºi loial, ºi punctând nivel se simt trimiterile acide la
absente din teatrul craiovean. O comutãrii pe rostirea în limba rusã Ania, cu sensibilitate ºi cu un joc lucid realitãþi sociale, dar ºi cuce- caractere reprobabile. Din nou,
montare pe structurã clasicã, dar a câtorva replici, modul în care a bine susþinut al mâinilor, urmând ritor acolo unde nu te-ai aºtepta. „alte mãºti, aceeaºi piesã”.
cu un joc care a trimis farã echi- intrat în relaþia de joc atât cu Lo- ca la final sã construiascã forþa de Vlad Burduºel iese în evidenþã în
voc la lumea noastrã de azi, cu pahin cât ºi cu Ania. A doua zi, în afirmare a Norei, o alternativã din Nora ºi o face cu maturitate, cu Cu drag,
noile redefiniri sociale. Elena Andreevna, mi s-a pãrut perspectiva prezentului. Alexan- apetenþã pentru clasic. Robert al vostru spectator,
ªi dacã este rostul examinatoa- mai puþin prezentã, mai prudentã dru Purcaru se impune cu un Firs Vladu are un aer adolescentin, n Marius Dobrin
relor sã puncteze conform crite- faþã de celelalte personaje. Va fi foarte personal. O provocare sã cucereºte simpatie prin aerul uºor
riilor didactice, eu îmi asum o es- de urmãrit mai departe. Mihaela joci la aºa vârstã pe Firs, dar i-a stângaci, ce se vrea mascat cu

idealizarea cãii spre imaterialitate prin fotografie.


studiu de caz: Gogu Vorvoreanu
O
biect de reflecþie pen- personajul pare cã doarme, evo- cea mai de seamã fotografie a
tru cei care trãiesc, fo- luþia imaginilor ducând apoi spre acestei maniere de exprimare în
tografiile celor trecuþi o distanþare de subiect ºi aºeza- þara noastrã, la începutul secolu-
în lumea celor drepþi reprezintã rea acestuia în poziþii „naturale”, lui XX.
un subiect de cercetare sensibil ca ºi când ar fi în viaþã. Ultimele Dacã privim în zilele noastre
chiar ºi în zilele noastre. Realiza- astfel de imagini au fost repre- la o astfel de fotografie, e cert cã
te mai ales în epoca victorianã, în zentate relativ târziu de „grupul ea trebuie sprijinitã de o naraþiu-
vestul Europei ºi în America, fo- funerar”, cu familia în jurul celui ne spiritualã ºi înþeleasã prin pris-
tografiile post mortem au gãsit un drag, adunatã pentru o ultimã ma celor care au realizat-o în epo-
teren fertil de proliferare pânã aducere aminte. Poate cã cel mai cã. Astfel de imagini s-au gãsit în
spre 1900, în special datoritã in- bun exponent al acestui din urmã Europa ºi în America, în special
fluenþei creºtinismului evanghe- gen, la nivel mondial, a fost foto- la familii avute, care ºi le puteau
lic, prin idealizarea tranziþiei line graful român Costicã Acsinte. permite, circulând de obicei în
ºi paºnice spre viaþa de apoi. Spre Imaginile post mortem cu „gru- cercul restrâns al rudelor ca o ul-
deosebire de picturã, acest gen puri funerare” realizate de el sunt timã amintire a celui pierdut.
de fotografie avea sã se confrun- numeroase, atent studiate ºi în- Sensibil ºi greu de abordat, cu
te cu o realitate de multe ori durã, cadrate perfect în acest mod de o oarecare depãºire a barierelor
greu de mascat prin tuºe de pe- exprimare fotografic. religioase ºi culturale chiar ºi în
nel, ca în cazul tablourilor. O astfel de fotografie, rarã ºi epoca modernã, acest stil foto-
Considerat un iniþiator al aces- cu totul ineditã, este cea alãtura- grafic avea sã apunã spre finalul
tui tip de artã prin lucrarea „Fa- tã acestui text, cu o mare perso- primei jumãtãþi a secolului XX.
ding Away” de la 1858, Henry nalitate a Craiovei de odinioarã: Descoperirea unei imagini
Peach Robinson avea sã intre în Gogu Vorvoreanu. Imaginea este Memento Mori la Craiova ºi
istoria fotografiei prin faptul cã valoroasã din mai multe puncte având un personaj atât de impor-
imaginea respectivã, cumpãratã de vedere, ea fiind, în primul rând, tant pentru istoria acestui oraº
de prinþul Albert, a plãcut reginei una dintre puþinele în care apare este, fãrã îndoialã, una din rarele
Victoria care, la moartea prinþu- Gogu Vorvoreanu, precum ºi una ocazii în care putem privi oare-
lui, a comandat o fotografie cu el din singurele imagini din Româ- cum detaºaþi ºi cu o justificatã
pe patul de moarte. nia reprezentative pentru acest curiozitate, printr-o fereastrã a
Stilurile fotografice post mor- tip de artã, din perioada mijlocie timpului, o intimitate a unei lumi
tem – pentru ca ºi aici vorbim de a proliferãrii fotografiilor Memen- care în zilele noastre se lasã mai
stiluri - au diferit ºi ele de-a lun- to Mori (cum erau ele denumite). greu înþeleasã.
gul anilor. În perioada de început Imaginea are toate elementele
gãsim capturi de aproape, în care pentru a o putea încadra drept n Mihai Murãreþu

16 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019


n FLORIN COLONAª
Avangarda de la A la Z

revista „Liceu”
N
u ºtiu de ce, dar titlul (primul numãr 27,5). Numerele au Câte proiecte viitoare ascund pa-
acesta declanºeazã pe apãrut în timpul vacanþei ºcolare ginile, cele opt, ale revistei. Acest
cortexul meu o sinap- a tinerilor absolvenþi, la început triumvirat alcãtuit din foºti colegi,

s er pentine
sã care mã face sã mã gândesc la de august ºi, apoi, în luna sep- convivi la masa presei, talentaþi
un film românesc al Epocii de Aur tembrie. Pe prima paginã a numã- intraþi în istoria literaturii noas-
în care un biet absolvent de liceu rului de debut figureazã poema lui tre, constituie un exemplu cât se
este batjocorit de cãtre un mito- Cocoi Taalat, Mobila mare vine’n poate de simpatic ºi prea puþin
can. Fiindcã în momentul respec- ex concert din care citãm cea de-a cunoscut în istoria avangardei
tiv avea un rol de conducere, i se treia strofã: româneºti. În cuprins ne întâlnim
adresa cu apelativul „Bãi, Li- „Spuneþi-mi elsa aveþi un krach? cu textul lui ªuly – UGHI – po-
ceu!”… Aºa cum ne aminteºte Dã-ne geloasã epoca’ntîia veste cu câteva funde ºi câteva
antetul revistei editate la Constan- pe unde umblã bromul cu rîia tumbe care pe laterala dreapta are
þa, ea este scrisã de cãtre cocoi fãcînd oficiul fixului Bach.” un slogan vertical scris cu ma-
taalat, glauco Pena ºi ºuly. Este Acelaºi autor mai semneazã ºi juscule asemãnãtor titlului TU,
vorba chiar de un trio de foºti li- textul Fodor care începe cu fraza BERCULEAI UN TUBERCULDE
ceeni de pe malul Pontului Euxin, „Afarã de 5 bãnci amuzante, cla- OS, TUBERCULOSULE. Tot pe
care au scos douã numere ale re- sa noastrã a dat o nonºalantã ras- verticalã este scris ºi textul, în
vistei cu titlul susmenþionat. Este sã de foot-balliºti.”, proza în- zigzag, din laterala stângã a pa-

Florin Grãdinaru vorba de trei colegi de la Liceul


„Mircea cel Bãtrân”, care se as-
cund sub pseudonime. Devoalân-
du-i, aflãm cã pe cel dintâi îl chea-
cheindu-se incendiar: „Oh, dom-
nule profesor, ºi pulile noastre
îmbolnãvite de graþii”.
Glauco Pena, la rândul lui,
ginii cu poezia Grade inferioare
semnatã de cocoi taalat: COCOI
ΪI FACE ARMATA. Citãm din
ultima strofã a poemului numai

– armonii artistice mã Virgil Teodorescu, pe cel de-al


doilea Mircea Pavelescu (viitorul
comandant al distrugãtorului
semneazã douã poezii, iar pe ulti-
ma paginã fiecare redactor îºi
aduce obolul la rubrica în care
douã versuri:
„Seara ejaculãm la cantinã
cu lakerdã slabã ºi fumãm mult,
„Închis – deschis, o trecere compoziþii muzicale ºi din marea „Mãrãºeºti”) – care în cel de-al Taºcu Gheorghiu are o filipicã la ah mult.”

Virgil Teodorescu 110


melodicã printre griuri” este ge- literaturã: Mihai Eminescu, Petre doilea numãr al publicaþiei sem- adresa traducerilor din Baudelai- Câte exemplare au fost oare
nericul sub care tânãrul artist Ispirescu sau William Shake- neazã cu numele din actul de iden- re ale lui Philippide… editate din aceastã publicaþie care
Florin Grãdinaru ºi-a expus lucrã- speare. Putem aminti câteva titluri titate. Pe cel de-al treilea membru Numãrul al doilea, în care Pa- este atât de rarã în zilele noastre?
rile pe simezele foaierului Filar- sugestive ale lucrãrilor expuse: al redacþie îl gãsim în Dicþionarul velescu apare în dublu rol – ade- Oricum, textul de faþã este o
monicii „Oltenia” din Craiova. „Portret de compozitor – Giaco- Scriitorilor sub numele de Taºcu vãratul ºi psedonimul, debutea- palidã schiþã a unor texte pline
Florin Grãdinaru este absolvent al mo Puccini”, „Dottore Dulcama- Gheorghiu. zã cu o Scrisoare deschisã lui de subtilitãþi adolescentine care
Liceului de Arte „Marin Sorescu” ra – Avanti, avanti tutti”, din ope- Fiecare dintre cele douã nume- Cincinat Pavelescu adresatã necesitã o disecþie amãnunþitã.
din Craiova, al Facultãþii de Geo- ra „Elixirul dragostei”, „Hamlet ºi re ale revistei are patru pagini, for- unchiului, semnatã de nimeni al- Punct!
grafie a Universitãþii din Craiova, Duhul - rãmâi cu bine-acum, cãci matul fiind puþin diferit, 31,3x22,5 tul decât… Mircea Pavelescu.
iar în prezent student la secþia de licuriciul vesteºte-apropierea di-
picturã a Facultãþii de Teologie mineþii”, „Unicorn & Centaur –
din cadrul aceleiaºi universitãþi. între copite”, „În Pãdurea de Ar-
Printre profesorii sãi se aflã gint”, „Înþelepciunea ºi Nebunia
nume prestigioase ale artelor cra- în Valea Plângerii” sau dupã „Ti-
iovene: George Ciuchete, ªtefan nereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã
Brãdiceanu ºi Mihail Trifan. de moarte”, „Dragostea, Nebunia
Din bogatul sau CV artistic ºi un Demon – dupã „Calin Ne-
putem aminti participarea, înce- bunul”, „O cãlãrire în zori”, „Um-
pând din anul 2001, la evenimen- bra mistreþilor”, „Bivoli trecând
te artistice importante: Salonul Oltul”, „Arlechinul ºi ºoarecele”,
Artiºtilor Olteni de la Muzeul de „Visul din Juvelnic”, „Mãgarii de
Arta din Craiova, Saloane ºi ex- la Stoieneºti”, „Galopând pe în-
poziþii personale la Galeria de Arta serat”, „Visul viscolit”, „Inocen-
„Vollard”, la Galeria „Arta” a ta înaintea furtunii”, „Mon seul
UAPR-Craiova, la ediþiile „Noap- desir”, „Ursa Major – Diana, pen-
tea Albã a Galeriilor” din Craio- tru ce vor sã se rãzbune?!”, Mircea Pavelescu
va, la Filarmonica „Oltenia” Cra- „Christ” º.a.
iova, la Festivalul Internaþional Pentru creaþia ºi viziunea ori-
„Shakespeare” al Teatrului Naþi- ginalã, filosoficã, chiar documen-
onal Craiova, Expoziþia Naþiona- tarã a abordãrii subiectului de-
lã „Desenul post Brâncuºi” la scriptiv, putem aminti una dintre
Galeria UAPR - Târgu Jiu, Salo- ultimele lucrãri: „Cornul poºtalio-
nul Naþional de Artã „Atitudini nului”, realizatã în 2019. Subiec-
Contemporane” - Iaºi, Expoziþia tul lucrãrii este inspirat din viaþa Virgil Teodorescu
„Metamorfoza” la Biblioteca Na- ºi creaþia lui W. A. Mozart, care,
þionalã a României - Bucureºti º.a. copil fiind, a cãlãtorit alãturi de
A participat, de asemenea, la ex- mama sa cu poºtalionul, compu-
poziþii internaþionale (în Croaþia): nând pe aceasta tema serenada
„L’arte per la Pace in Europa e cu acelaºi nume. Tehnica mixtã
nel Mondo”, în Mondovi ºi cãrbune ºi acrilic, în alb ºi negru
Roma - Italia, „Art and Us Today” – „închis ºi deschis” pe hârtie
la Galeria Dobrich din Bulgaria, maruflatã caºeratã pe lemn cur-
„D’Effetto” la Cassa dei Carraresi bat, este încercarea artistului de
Treviso, în Veneþia - Italia, „Le a accentua dinamismul miºcãrii
voyage de l’art” - Nimes, Franþa. elementelor narative, care se în-
Recent, a participat la expoziþia scrie în liniile de forþa compoziþi-
centenarã „Craiova acum 100 de onale, dar ºi în decupajul manual
ani” ºi „2019 – Aniversare emi- al suportului.
nescianã”. Lucrãrile expuse de Florin
Expoziþia „Închis – deschis, o Grãdinaru ne transpun într-o
trecere melodicã printre griuri” lume speciala: a lirismului, visã-
este de fapt o trecere retrospec- rii, evadãrii în armonia muzicii, a
tivã prin activitatea de creaþie a poeziei, a formelor ºi a culorilor, a
lui Florin Grãdinaru, cu lucrãri frumuseþii ºi a desãvârºirii. Teh-
realizate în diverse tehnici ale ar- nicile dificile ºi mixajul lor origi-
telor bidimensionale – graficã ºi nal contribuie la crearea acelei
picturã: ulei pe pânza, acrilic, cre- atmosfere, acelor stãri pe care le
ion, cãrbune, tuº, decupaj, mo- transmite adevãrata artã, semn cã
delare, tehnici mixte. Temele fas- ne gãsim în faþa unui artist plas-
cineazã prin diversitatea ºi inedi- tic care îºi atinge maturitatea cre-
tul lor, regãsind în expoziþie: atoare.
portrete ºi autoportrete – „Selfie”,
compoziþii alegorice, scene din n Magda Buce-Rãduþ

, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019 17


ghidul subteranelor sau katabaza polifonicã
Ion Fercu, Prin subteranele alegerile insului care cautã spe- prin scriitura romanescã aºa cum seul acesta fiindu-i catalizat ºi de
dostoievskiene, Iaºi, Editura Ju- ranþa, trecând prin purgatoriul o practicã Dostoievski poate ex- taoism dar ºi de muzica lui Bach.
nimea, 2018, 621 p. suferinþei” (p. 60). Acuzaþia de plica de ce Camus este un filosof Tot în legãturã cu ortodoxia, sunt
misoginism la adresa scriitorului (fie ºi unul nesistematic), deºi detaliate influenþele filocalice ºi

I
on Fercu, scriitor bãcãuan este consideratã complet neînte- refuza aceastã titulaturã, aºa cum isihaste, pe filiera stareþilor de la
s er pentine

multiplu premiat pentru meiatã, ca ºi cea de antisemitism o refuza pe cea oficialã de exis- Optina, pe care Dostoievski îi frec-
cãrþile de poezie ºi prozã, sau chiar de anticatolicism (p. tenþialist; protagoniºtii scriitoru- venta. Surprinzãtoare sunt afir-
se afirmã în aceastã carte ca un 89). Mai multe capitole sunt de- lui rus sunt condamnaþi la liber- maþiile despre statutul de precur-
redutabil exeget „enciclopedic” dicate lãmuririi „chestiunii evre- tate, asemenea eroilor lui Sartre sor al deconstrucþiei, atribuit lui
(cu termenul inspirat al lui Liviu ieºti” („reductio ad Hitlerum” nu (p. 113). Oreste din Muºtele lui Dostoievski. Dincolo de similitu-
Antonesei) al copleºitoarei ope- l-a cruþat nici pe Dostoievski, bi- Sartre, Marquez, Cioran, Coelho dinile cu Derrida pe care le inven-
re dostoievskiene. Aceasta în- neînþeles), într-o manierã nuan- ºi Marcuse sunt aduºi împreunã, tariazã, diferenþele sunt probabil
seamnã cã obiectul de studiu þatã de care acest subiect nu prea alãturi de protagonistul din Nopþi ºi mai pregnante, ºi ar fi meritat
este atacat din mai multe un- are parte, în epoca noastrã de re- albe dar ºi cel din nuvela Smeri- evidenþiate. Cred cã Dostoievski
ghiuri, cu preferinþã pentru abor- gretabile polarizãri ideologico- ta, pornind de la tema singurãtã- e mult prea „logocentric” pentru
darea psihologicã ºi cea filosofi- politice. O altã categorie a deni- þii, într-unul din cele mai bune a putea fi asimilat lui Derrida.
cã (Ion Fercu are de altfel pregã- gratorilor este întruchipatã de capitole din carte (pp. 165-171). Receptarea lui Dostoievski în
tire filosoficã, profesând în do- Vladimir Nabokov, care în Cur- „Metafizica strigãtului”, a „dispe- România este o altã problemã
meniu, dupã cum aflãm din indi- surile de literaturã rusã îl „de- rãrii” generatã de conºtiinþa sin- studiatã in extenso. L-a citit Emi- veleazã asemenea unui caleido-
caþiile bibliografice). mitiza” pe compatriotul sãu cu ar- gurãtãþii poate fi consideratã, nescu sau nu pe Dostoievski? scop cu infinite faþete. Numeroa-
Elementele de context (al pro- gumente prioritar estetice: Dos- dupã Ion Fercu, „întemeietoare a Cãlinescu s-a dovedit obtuz faþã sele analogii literare sau filosofi-
ducerii dar ºi receptãrii) sunt re- toievski nu are gust, e sentimen- existenþialismului” (p. 171). În de scriitorul rus, ca ºi Camil Pe- ce nu diminueazã, ci dimpotrivã,
constituite prin intermediul capi- tal ºi dezlânat, abuzeazã de pate- secþiunile intitulate Interferenþe trescu, Nichifor Crainic a fost un evidenþiazã ºi mai mult caracte-
tolelor despre tribulaþiile biogra- tic ºi de misticism etc. Dacã pri- ºi prãpãstii, Dostoievski este exeget entuziast (ºi la fel ºi Cezar rul idiosincratic ºi ireductibil al
fice ale scriitorului, unul din cei vim mai cu atenþie, ºi aceste re- apropiat de (ºi pus în contrast cu) Petrescu), iar Marin Preda a fost edificiului narativ dostoievskian.
mai încercaþi, în plan personal, proºuri pretins estetice sunt tot Nietzsche, Schopenhauer ºi Des- un mare admirator, dar nu fãrã Aº mai remarca ºi claritatea ar-
dintre toþi scriitorii lumii, mai ales ideologice (e clar cã lui Nabokov cartes, Dante, Cervantes, Tolstoi, rezerve. Alte conexiuni sunt cu gumentaþiei critice, dar ºi calitã-
dacã luãm în considerare con- îi displace profund devotamen- Turgheniev, Bulgakov, Gluc- Eliade, Cioran sau Þuþea. Dosa- þile estetice ale stilului, cu ade-
damnarea la moarte, suspendatã tul faþã de ortodoxie al lui Dosto- ksmann, Coetzee, Besançon º.a. rul receptãrii autohtone este vãrat demne de un scriitor. De-
ºi comutatã în ocnã ºi exil. Tra- ievski, dar ºi ceea ce percepe a fi În contextul unor interesante completat prin consistenta sec- spre Smerdeakov, ucigaºul tatã-
gediile personale (moartea a doi naþionalismul acestuia). consideraþii despre parabola lite- þiune finalã, în care Ion Fercu face lui sãu, autorul monografiei spu-
copii din cei patru), epilepsia ºi Interesat de psihologia indi- rarã (p. 134), intertextul biblic este o analizã exhaustivã a referinþe- ne: „Viaþa sa pare o permanentã
dependenþa de jocul la ruletã vidualã, Dostoievski era atras ºi detaliat pentru fiecare dintre ma- lor la Dostoievski din ediþia digi- veºtejire. Este un fel de lumpen-
constituie un background trau- de explorarea mentalului colectiv rile romane: bobul de grâu care talizatã a revistei Gândirea. În titular al subteranei” (p. 214). Iov
matic pe care se proiecteazã radi- sau al maselor, ca ºi de acele teme trebuie sã moarã ca sã rodeascã perioada interbelicã, raportarea este „un Sisif care nu-l sfideazã
ografia romanescã a suferinþei care azi graviteazã în domeniul (Ioan 12: 24) pentru Fraþii Kara- aproape obsesivã la reperul Dos- pe Dumnezeu” (p. 492). Aseme-
universale propusã de Dostoiev- antropologiei culturale sau ima- mazov, învierea lui Lazãr pentru toievski era o adevãratã „modã” nea lui Midas, care transforma
ski. Cariera scriitorului poate fi gologiei (De ce mint ruºii, de ce Crimã ºi pedeapsã, „pruncia” în discursul critic (p. 540). Scrii- totul în aur, Dostoievski „îmbol-
mai bine înþeleasã ºi prin studie- sunt suspicioºi?). „Ospãþul” idei- spiritualã ca o condiþie a intrãrii torii contemporani fascinaþi de nãveºte” de frumuseþe metafizicã
rea „sociografiei oraºului Peters- lor celor mai diverse ºi contradic- în Împãrãþia Cerurilor pentru Idio- Dostoievski au ºi ei capitole de- orice problemã abordatã (p. 122).
burg”, care ocupã un loc atât de torii constituie însãºi substanþa tul (în combinaþie cu intertextul dicate în carte: Liviu Antonesei, Aºadar, Ion Fercu adaugã, in-
important în opera lui. De aseme- discursului dostoievskian. Dar quijotic) ºi episodul despre Ga- Leo Butnaru,Emil Brumaru, Ma- discutabil, prin acest studiu ma-
nea, prin examinarea lecturilor lui referinþele la filosofi din Jurna- dareni din Luca 8, 32-37 pentru rin Sorescusau Nichita Danilov siv ºi solid, o contribuþie de mare
ºi a preferinþelor literare explicit lul de scriitor nu sunt doctrina- Demonii. Lectura lui Dostoiev- sunt câþiva dintre autorii la care importanþã la exegeza dostoiev-
formulate în jurnal ºi în scrisori. re (p. 101). Eroii romanelor sunt ski a fost crucialã pentru conver- intertextualitatea cu scriitorul rus skianã autohtonã, plasându-se în
De la Biblie la romanul gotic, tre- ei înºiºi „cugetãtori cu fibrã de tirea americanului Eugene Rose este frecventã ºi ofertantã. compania unor Ion Ianoºi,Valeriu
când prin Scott, Dickens, Hof- filosofi” (p. 103). Ei întruchipea- (mai târziu ieromonahul Serap- Privitã din multiple unghiuri, Cristea sau Elena Loghinovski.
fmann sau Schiller, Dostoievski zã ceea ce Mihail Bahtin numea him) de la protestantism (practic inclusiv tematologic (libertatea,
emerge ca un devorator de cãrþi „voci ideologice”; de altfel, poli- de la ateismul ºi nihilismul lucife- crima, sinuciderea, iubirea, dublul n Carmen Popescu
din canonul occidental dar ºi ca fonia postulatã de Bahtin este un ric nietzschean) la ortodoxie, tra- etc.) opera lui Dostoievski se re-
un lector critic. Era un admirator alt mod de a vorbi despre filoso-
fervent al lui Cervantes, dar ºi al fia artistã, neacademicã, nesiste-
lui George Sand. maticã a lui Dostoievski. Ion Fer-
Felul în care autorul se aplea-
cã asupra lui Dostoievski este ºi
empatic, chiar pasional, am pu-
cu îl integreazã aºadar între scri-
itorii-filosofi (de aceeaºi pãrere
erau ºi Nikolai Berdiaev sau B.
ocheanul întors
tea spune, urmãrind o comuniu- Fundoianu), alãturi de Goethe,
ne intersubiectivã de un tip foar- Kafka ºi Camus. Trebuie sã þinem
te special, la care aspirã în gene- cont ºi de faptul cã, în opinia cri-
ral scriitorii, mai mult decât criti- ticului, filosofii construiesc lumi în povestiri (cu un Cuvânt înain- du-se la sfârºitul revistei. Rubri-
cii. Romancierul rus este cel pe posibile (p. 109), asemenea auto- te de E. Uricaru) sau cea aparþi- ca „Asterisc”, cu care se deschi-
care Ion Fercu mãrturiseºte cã l-ar rilor de ficþiune, ºi cã Dostoiev- nând lui C. Crãciun despre „ine- de propriu-zis publicaþia orãdea-
lua cu el pe proverbiala insulã (p. ski este în primul rând un „filosof ditele” lui Eugen Lovinescu, ed. nã include aforisme semnate de
105). Dostoievski este caracteri- al Suferinþei ºi al libertãþii” (Ibi- îngrijitã de Dan Gulea; Adrian Gh. Grigurcu, inserate sub un ti-
zat, în aceastã carte, ca un „ar- dem), care demonstreazã cum Þion ne trimite la o „întoarcere în tlu inspirat – „Donjuanismul lec-
heolog al spiritului” (p. 72) dar ºi suferinþa ne face „sã dãrâmãm zi- Revista Contemporanul (nr.
2/ 2019) acordã – pe bunã drep- timp”, comentând volumul Tribu- turii”, care trimite, metaforic, la o
ca un „mare risipitor de suflet”(p. durile subteraniste din noi” (pp. na ºi tribuniºtii de C. Cubleºan, dragoste specialã – cea pentru
36). Aceste aprecieri sunt cu atât 115-116). De aici, importanþa co- tate – un spaþiu larg omagierii
scriitorului Nicolae Breban, la iar Ion Radu Zãgreanu sublinia- cãrþi, cãci, se înþelege, „mariajul
mai binevenite cu cât scriitorul pleºitoare pe care o are problema zã dedicaþia lui Aurel Podaru faþã cu o singurã carte poate fi teri-
nu a dus lipsã de critici acuza- teodiceei în opera lui, concen- aniversarea a 85 de ani. Textele
semnate de M. Platon, I. Boldea, de opera lui Pavel Dan, el reuºind bil”. Remarcãm ºi rubrica de cro-
tori, printre care Freud (dincolo trându-se în obsesia lui Ivan Ka- restituirea acestei opere prin al- nici „Poeþi cu cãrþi”, în care poe-
de faptul cã îi recunoºtea geniul ramazov pentru „suferinþa omu- ªt. Borbely, Aura Christi, Ioan
Aurel Pop º.a. scot, fiecare, în cãtuirea unei ediþii integrale, edi- tul Ioan Moldovan prezintã douã
vizionar în privinþa abisurilor in- lui în genere”. tând acum, într-o ediþie anastati- volume de poezie – cel al Anei
terioare), dar ºi Lev ªestov, sub Focalizarea „subteranei”, încã evidenþã un aspect al creaþiei
sale, dar toþi îi subliniazã valoa- cã, douã nuvele semnate de Pa- Blandiana, Variaþiuni pe o temã
anumite aspecte, care îi reproºa din titlu, nu este doar pentru vel Dan. Din nou regretãm cã datã, ºi cel al unei debutante, Iri-
de pildã slavofilia (adãugând efect, iar multiplele analogii ºi rea incontestabilã a operei. Re-
marcãm dialogul Mihaelei Hel- spaþiul rubricii nu ne permite sem- na-Roxana Georgescu, intitulat
observaþia cã naþionaliºtii ruºi nu asocieri întãresc anvergura aces- nalarea tutror cronicilor ºi artico- Noþiuni elementare, cronicarul
sunt nici mãcar originali, pentru tui simbol katabasic: „Cu subte- muº cu scriitorul, cu regretul cã,
din motive de spaþiu, nu putem lelor, dar îndemnãm cititorii sã ci- încadrând-o „în categoria poete-
cã preiau concepte de la ger- ranistul lui Dostoievski apar cã- teascã aceastã revistã foarte bo- lor veritabile”. Recomandãm de
mani); Turgheniev îl compara cu utãtorii de Frumuseþe ºi Bine în reproduce fragmente din rãs-
punsurile marelui romancier. În gatã în conþinut. asemenea rubrica „Interogaþii”,
Sade (p. 37), Gorki îl considera sufletul nostru. Subteranistul în care Ion Simuþ propune clasa-
un „talent veninos” (p. 88). În re- este unul dintre marii pioneri ai total – un numãr de colecþie ce
meritã citit ºi pãstrat. mente proprii asupra „cãrþii anu-
alitate, aºa cum argumenteazã cugetãrii care striveºte paradig-
lui 2018” – roman, poezie, prozã
autorul studiului: „Problematica mele infestate de banal. Socrate, scurtã, teatru, ediþii critice, revis-
dostoievskianã este profund Descartes sau Nietzsche, la ine-
ªi în ediþia din februarie, Tri- te literare etc.
moralã ºi axiologicã. [...] Pe de o vitabila voroavã cu el, ar putea fi Familia (numãrul din ianuarie Se cuvine subliniat omagiul pe
parte, existã un determinism na- uneori ºi invidioºi” (p. 126). Me- buna se deschide cu editorialul
semnat de Mircea Arman. Ne re- 2019) se deschide cu fotografia care redacþia Familiei îl aduce
turalist; pe de altã parte, se im- toda comparatistã este privilegia- lui Liviu Ioan Stoiciu, câºtigãto- marelui poet Emil Brumaru, prin
pune, violent, liberul arbitru. Pe tã în analiza lui Ion Fercu: subte- þin atenþia cronicile de „cãrþi în
actualitate”, printre acestea fiind rul de anul acesta al Premiului reproducerea pe coperta IV a
un taler al balanþei îºi face men- rana este ºi peºtera lui Platon dar Naþional „Mihai Eminescu”, de- poemului „Cântec obosit”.
drele fatalismul, generând frus- ºi o precursoare a Gulagului de- cea semnatã de A. Lesenciuc la
cartea Ninei F. Gherman, China taliile asupra concursului gãsin- (MihaelaAlbu)
trare, pe celãlalt se zvârcolesc scris de Soljeniþîn, filosofarea

18 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019


Ai adormit sub lunã
n LULZIM TAFA
timpurile
Doar unghiile au rãmas unghii
Ziua de mâine ne aduce ceva nou
poeme
Când voi muri nu plânge, soro,
Cu cea de ieri ne-am însângerat.
Calul în ploaie
Galopez pe calul lui Gherghi1 Ai dormit sub lunã
Peste valurile mãrii...
Câte picãturi te-au bãtut în acea zi,
Când veneau ºi alþi cumpãrãtori, Nu þi-e milã de mine?

u niver salia
Când voi muri nu plânge, mamã, Nu cumva soarele þi-a rãnit ochii?
Vânzãtori de struguri ºi bostani
Doar alãpteazã Ai dormit sub umbra lunii
Pentru a schimba destinele.
Aceste ªi nevrând te-am ascuns în cântec.
El îºi ridica privirea spre cer,
Metafore De ce plângi?
Soarele n-avea de gând sã apunã
Melancolice, Nu þi-e milã cã ochii
Nici azi
Ca pe mine cândva... Vor veni în cântecul tãu
Ploaia se va opri într-o zi,
Într-o zi, da, într-o zi. ªi voi uita calea-ntoarcerii?
Se spune cã ploaia nu topeºte calul, Din vaietul rãutãcios,
Calul care zace în ploaie Teoria explicaþiei viselor Din visul cel negru,
Lulzim Tafa este unul din cei mai tra-
ªi se usucã în adierea vântului, Te rog, nu plânge,
Dacã ai vãzut în vis ªarpele, Nu þi-e milã de mine, copilo? duºi poeþi albanezi în lume. S-a nãscut la 2
Calul fãrã numãr
Cineva þi-a oprit jocul. februarie 1970, în Lipian, aproape de Priº-
Fãrã frâu
tina. Aparþine generaþiei poeþilor anilor ’90.
Fãrã Dumnezeu,
Dacã ai vãzut în vis Libertatea, Urmeazã ºcoala elementarã ºi liceul în Li-
Calul înflãcãrat în ploaie.
Cineva cocheteazã cu Robia ta.
Duminicile nu mã strigã pian, iar studiile juridice la Facultatea de
Drept, de la Universitatea din Priºtina.
Duminicile nu mã strigã, Concomitent cu cãrþile de specialitate este
Dacã ai vãzut în vis ochii mei,
Poeþii Cineva te-a înºelat.
Se poate sã nu mã trezesc, autorul a numeroase lucrãri din domeniul
Pe veci rãmãnând în somnul morþii. literaturii.
Când se supãrã zeii Nu uita momentele îngheþate, Lulzim Tafa este membru a Academiei
Se nasc poeþii. Þi-am spus, încãpãþânato,
Doar duminica se alege ziua ta. Europene de ªtiine ºi Arte din Salzburg.
La primul semn de viaþã Þi-am spus,
Pentru tine, când voi muri Scrie poezii ºi piese de teatru, dar ºi criticã
Se revoltã împotrivã propriului stãpân. Nu dormi,
Dupã ºapte munþi, voi cãuta numele tãu. literarã ºi publicisticã. Actualmente este
Protesteazã Fiindcã visele îþi scot
Ah! cum de nu mai vii în celelalte zile! Rector al Universitãþii AAB din Priºtina.
Când cresc, Iubirea din tine...
Devin ºtrengari, Bibliografie selectivã:
Împrãºtie afiºe Teuta
Împotriva lor, Drumurile Sângele nu devine apã (1993);
Ca demonstranþii prin oraº. N-au început nici sfârºit, Disearã te chem, Teuta, Metafora tristeþii (1997);
„Copilul în plus al oricãrei mame Existã drumuri fãrã cap, Sã mergem la cârciuma Otrava, Planeta Babilonului (1999);
Devine poet”... Sunt drumuri Pe care limba ta o scoate. Mai am încã douã cuvinte (2011);
Ce se intersecteazã, Ochii tãi – prevestitori de gheaþã, Treabã de Diavol (2011);
Existã drum fãrã drum, În ramura spartã Expoziþie cu vise (2012);
Când voi muri Dar drumul A destinului mut. Du somnade under månen (2012);
Se gãseºte Teuta, Terrible songs (2013);
Întotdeauna. Þie þi se-nchinã zeii. La theorie de l’explication des reves
Când voi muri,
Porneºte tu, (2013);
Nu plânge, iubito,
Hai, Traumenausstellung (2013);
Te-am trãdat
Drum bun!... 1
Gjergj Elez Alia, personaj mitologic Pachetarea plictiselii (2017).
Cu fecioarele unei alte planete.

n JETON KELMENDI
Lucrurile noastre Sunt tot mai aproape de tine.
Eu ºi tu visãm împreunã.
Tu
Îmi imiþi dorinþa.
le-am gãsit acolo Eu te visze pe tine ºi tu pe mine Devii suflet
ªi astfel timpul merge În sufletul meu.
Pe dealul unde bate vântul, Înºirând zilele ºi nopþile. Sau
Câteva urme rãmãseserã cândva, Aºteptãm, aºteptându-ne unul pe Dorinþa, care este aidoma þie.
Douã nopþi de toamnã ºi sãruturile celãlalt, În privirea-mi cãtre tine,
noastre, Pânã când ne fug sufletele. Vor creºte încã multe gânduri.
Împãturite dincolo de uitare. Astfel ne priveºte timpul, Departe suntem, foarte departe
De atunci ºi pânã azi, ªi ne mãsoarã depãrtãrile De asemãnãri, iubito.
Câte vânturi ºi nopþi Cu zi ºi noapte. Mãsoarã ºi
Au trecut! Acolo, trãiþi tu ºi gândurile mele. Diferenþele:
S-a nãscut în oraºul Peja din Kosovo, Cine numãrã zilele? Crede în eul tãu!
în anul 1978. Iar lucrurile noastre din nou
Le-am gãsit acolo. Disearã, cu o noapte mai aproape Pe mine mã ai la poarta sufletului.
Este absolvent al Universitãii din Priº- suntem, Treci peste gardul tãcerii!
tina, specializarea Comunicare ºi mass- Lângã vânt, unde fusese dealul,
Amintirea de neuitat Mai aproape de gânduri. Ieºi în partea mea!
media, ulterior urmeazã studii de securita- Cum se iubeºte întreaga lume. Nimeni nu poate observa
te ºi relaþii internaþionale la Universitatea ªi lipsa de searã.
Ne priveam faþã în faþã. Cum se vede, Asemãnãrile.
Liberã din Bruxelles. Obþine un master în Eu ºi tu, iubito,
diplomaþie. Celãlalt deal de dincolo,
Ca martor al unui proces, Avem o lume Bruxelles, 26 februarie 2012
Desfãºoarã o bogatã activitate cultu- Cu totul alta...
ralã, politicã ºi literarã, devenind membru Ce trebuie reluat
al Asociaþiei Jurnaliºtilor Profesioniºti din Cu suflet strãlucitor de înger,
Bruxelles, 20 iunie 2012
Ne întâlnim acolo
Europa, al Academiei Europene de ªtiin- Dar aici se ascunde natura
Unei iubiri Hai sã ne odihnim acolo,
þe, Artã ºi Literaturã din Paris; membru al
Academiei de ªtiinþe ºi Educaþie a Ucrai- ªi cântecul care trebuie cântat. Ieºi în partea mea În vârful gândurilor, printre stele,
Peste dorinþele noastre.
nei, Doctor Honoris Causa al Institutului Aici ºi acolo,
O virgulã-n mijloc A imagina înseamnã Acolo, deci, unde este locul,
de Studii Ucrainiene ºi Caucaziene din ca-
ªi cuvântul continuã: a desena un curcubeu Ne putem privi în ochi.
drul Academiei Ucrainiene de ªtiinþe. Este ªtiu cã e cale lungã.
laureat al Premiului „Nicolai Gogol“ Ei, codrul este acolo în cotidianul tãu!
Unde a fost. Ruth Mayer Eu voi porni cu tine,
(Ucraina); al Premiului „Alexandru cel Sub lumina Soarelui.
Mare“ (Grecia, 2013); al Premiului „Mai- Cautã acum noaptea ta ºi noua
Întâlnire a noastrã. Cumva, A cãlãtori de unul singur
ca Tereza“ etc. Nu se mai face.
Foarte asemãnãtoare cu tine,
Suedia, 24 decembrie 2009 Este una din dorinþele mele. Sunt multe planete, multe galaxii,
Îþi pot spune orice gând Multe ceruri, ce ne aºteaptã în lumina
Bibliografie selectivã:
Pe care îl am despre tine. vieþii.
The Century Promises (1999); Porneºte, iubito, drept spre tine!
Beyond Silence (2002); Prescurtarea Dar e atât de puin.
Ia aceastã privire Ne vom întâlni acolo,
Fatherland pardon me (2005); departãrilor ªi mãsoarã tot ce avem. Cãlãtorind împreunã spre viaþã!
Time when it has time (2009); Dincolo de aceastã noapte, Dealtfel,
Wandering thoughts (2010); Ziua de mâine e bucuroasã. Numai respiraþia mea Den Haga, Olanda, 29.11.2012
The baptize of spirit (2012); Dincolo de mâine, ªtie sã te-nþeleagã
I call forgotten things (2013); Din nou o altã noapte. Cât de mult ne asemãnãm.
Prescurtarea depãrtãrilor (2016). Traducere de Baki Ymeri

, serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019 19


n PETRIªOR MILITARU

de la revista unu la anticariatul unu


L
a iniþiativa lui Florin expoziþie este cumva ºi un fel de aceasta ocazie se numãrã: Feme- exponate care fac deliciul cunos- În plan secund, au fost expu-
Colonaº – neobosit ºi avanscenã a Galeriei Dada care ia de aer de Constantin Nisipea- cãtorilor ºi datoritã faptului cã, la se, de asemenea, ºi câteva lu-
entuziast explorator al urmeazã sã se deschidã, în Bu- nu, Bust (1930) de Dan Faur (vo- vremea lor, erau considerate ade- crãri inedite ale artistului plastic
avangardei de pe toate continen- cureºti, la mijlocul lunii aprilie ºi lum ce se aflã în centrul unui film vãrate atentate la bunele mora- contemporan ªtefan Pelmuº,
vangarde

tele –, anticariatul unu din Bucu- atunci va avea loc ºi o expoziþie documentar intitulat „Bustul unui vuri: Poemul invectivã de Geo majoritatea fiind de tip ready-
reºti (Str. Academiei 4-6 sau pe dedicatã lui Victor Brauner…”, a avangardist” realizat de George Bogza, revista Pulã, antetul revis- made, dar pictate cu elemente
a vangarde

internet la adresa web: www.an- declarat Florin Colonaº la finalul Radu Serafim), Moartea vie a tei Muci, un desen cu substrat li- specifice universului artistic al
ticariat-unu.ro) a organizat o ex- alocuþiunii ce i-a familiarizat pe Eleonorei (1930) de Stephan Roll, cenþios de Dan Faur ºi Perahim creatorului nãscut la Valea Cã-
poziþie dedicatã avangardei ro- cei prezenþi cu importanþa ºi sem- Sadismul adevãrului (1936) de sau Cul glacé de Victor Brauner. lugãreascã.
mâneºti cu prilejul împlinirii a 90 nificaþia volumelor, fotografiilor, Saºa Panã, Paradisul statistic
de ani de la înfiinþarea revistei documentelor etc. expuse cu (1926) de Ion Cãlugãru, Odihna
unu ºi a grupului ce a gravitat în acest prilej. neagrã (1936) de Ion Sofia Ma-
jurul acesteia, avându-l ca lider Printre exponatele pe care vi- nolescu, Metamorfoze (1934) de
pe Saºa Panã. zitatorii le-au putut admira în vi- Constantin Nisipeanu, Abecedar
Expoziþia a fost deschisã în trinele de la anticariatul unu s-au de povestiri populare (1930) de
seara de 19 februarie 2019 ºi a numãrat: fotografia lui Urmuz (cu Ion Cãlugãru, Primele poeme
putut fi vizitatã pânã pe data de o dedicaþie sentimentalã cãtre un (1934) de Tristan Tzara, Cãlãto-
26 februarie. La serata omagialã prieten) alãturi de interviul luat rie cu funicularul (1934) de Saºa
dedicatã revistei unu ºi editurii de Florin Colonaº lui Saºa Panã Panã, Repertoriu (1935) de Mol-
omonime au participat Florin Co- despre Urmuz (în 1970), numãrul dov, Cuvântul talisman (1933) de
lonaº, Cãtãlin Davidescu, Vasile 10 al revistei unu, douã fotogra- Saºa Panã, dar ºi un exemplar de
Mureºan Murivale, Viorel Pîrli- fii originale cu Constantin Nisi- lux din volumul Brancusi, Tzara
gras, membrii redacþiei revistei peanu, o mapã cu linogravuri de und die Rumanische Avantgarde
Sud ºi publicul pasionat de avan- Vasile Dobrian inspirate de uni- de Michael Ilk (ce cuprinde ºi o
gardã care a fãcut sã parã cã spa- versul poetic al lui Saºa Panã. gravurã originalã de Perahim) etc.
þiul era neîncãpãtor. „Aceastã Dintre volumele rare expuse cu O vitrinã aparte cuprindea câteva
Mapa cu linogravuri
Florin Colonaº de Vasile Dobrian

Fotografia lui Urmuz ºi o dedicaþie

20 , serie nouã, anul XXII, nr. 3 (245), 2019