Sunteți pe pagina 1din 20

www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIV • NR. 9 (155) • 2011 • 20 PAGINI • 3,19 lei

avantext
n CONSTANTIN M. POPA

„portrete ºi
controverse”
E
xistã vreo legãturã între tã este preocupat de problema di-
Adrian Marino, Petre vinaþiei ºi de viitoarea fuziune a
Pandrea ºi V.G. Paleolog? artelor umanitãþii”. Notaþia sigu-
Întrebarea pãstreazã nu un rãs- rã, pregnanþa detaliului (sã spu-
puns inclus, neutralizând diferen- nem cã odatã cu trecerea timpu-
þele, ci, mai degrabã, disponibili- lui „pãlãria cu boruri largi” va fi
tatea armonizãrii contrastelor în- înlocuitã de o fastuoasã bascã),
tr-o rezolvare vitalã ºi deschisã materia împrãºtiatã a livrescului
cãtre aflarea acelei dezirabile for- trãdeazã influenþa ºcolii cãlines-
mule unificatoare de scriiturã. ciene, dar ºi tentaþia fragilei ab-
Febra cercetãrilor macedon- soluitãþi. Nu lipseºte din acest
skiene îl apropie pe Marino de „zaiafet discuþionist”, cum ar
spaþiul cultural al zaverei, de spune Petre Pandrea, piperul
esenþã avangardistã (în opinia anecdotic. Ni se destãinuie ast-
sa), pentru a descoperi senten- fel cã, himericul poet al rozelor,
þiozitatea barocã a stilului din dedicat soþ de familie, a nutrit
Pomul vieþii, „jurnalul intim” al sentimente puternice de afecþiu-
lui Pandrea (recenzat în „Naþiu- ne faþã de „inspiratoare” precum
nea” , nr. 219, 1946), ºi luxurianþa Marie Dupont („avusese chiar
burlescã a paginilor semnate de intenþia de a se despãrþi de soþia
V.G.Paleolog. Logica riguroasã a sa Ana”), Aristiþa Romanescu
demonstraþiilor din perioada (într-o „revãrsare de pasiune ºi
„exerciþiilor de ascezã” a viitoru- senzualitate”, poetul va cheltui
lui hermeneut, spirit voltairian „vreo 10.000 de lei: flori, cadouri,
aspirând spre totalitate, nu-l escapade la Snagov”), Gilda de
transformã într-un enciclopedist Puglio...
placid ºi uscat. Luciditatea, „dis- Se rãsfaþã, în toate acestea,
ciplina intelectualã”, reacþiile po- referinþele unui biografism ge-
lemice ºi crizele de mizantropie nuin, cu sugestii fertile pentru
structuralã îl fortificã în „citade- proiectata hermeneuticã existen-
la” literaturii, pãrãsitã rareori ºi þialã (Viaþa lui Alexandru Mace-
numai în beneficiul cãrþilor fun- donski) ce va vedea lumina tipa-
damentale. rului abia în 1966.
Un episod surprinzãtor: Un duh al aventurii în necu-
Marino în ipostaza reporterului noscut, un imbold spre imposi-
care ºtie sã asculte, convorbind bil, ca ºi dorinþa afirmãrii orgo-
cu V.G.Paleolog. Citez, dupã ex- lioase a prioritãþilor înfioarã deo-
celenta ediþie recuperatorie reali- potrivã scrierile lui V.G.Paleolog,
zatã de Aurel Sasu (Adrian Mari- primul exeget al lui Brâncuºi,
no, Culturã ºi creaþie, Ed. Eikon, Petre Pandrea, „ideologul pãti-
Cluj, 2010), portretul preliminar maº” ºi aspru, ori opera singula-
(bijuterie literarã ce contrazice fla- rului ideocritic Marino.
grant acuza „lipsei de stil”) pe „Materialul dicteazã metoda”,
care tânãrul critic ºi istoric literar afirmã Pandrea. ªi stilul, aº adãu-
(suntem în anul 1945) îl face ori- ga eu. Analiza „metodei de lucru”
ginalului gentilom de þarã euro- a lui Brâncuºi, întreprinsã de cã-
pean: „Imaginaþi-vã o mascã hir- tre Petre Pandrea în volumul
sutã, hasdeianã, o privire cu lu- Brâncuºi. Amintiri ºi exegeze
ciri neobiºnuite, care þâºnesc de (1967), porneºte tocmai de la
sub douã sprâncene groase, un aceastã aserþiune. „Brâncuºi a dat
trup enorm, tãiat parcã din roca bãtãlia cu materialul de lucru. A
cea mai rezistentã (s.m. – CMP), reluat în exclusivitate «tãietura
peste care hainele de abia suge- directã», consideratã ca adevã-
reazã o linie rotunjitã. Impresia ratul drum al sculpturii, dar ºi cel
fizicã este de forþã elementarã, de mai greu ºi mai rãu drum pentru
masivitate, gesturile fiind largi,
poruncitoare, iar vocea profun-
dã, puternicã. Pe stradã, mergând
în bãtaia vântului, cu pãlãria cu
cei care nu ºtiu sã meargã. A în-
depãrtat facilitatea.”. În cea mai
transparentã formã poþi sã citeºti
chemarea inteligibilului cuprins în
Franz Hodjak
boruri largi, cu barba rãvãºitã,
imaginea sa devine de un pito-
materie. Este necesarã însã ini-
þierea, descifrarea esenþelor, re-
n Stefan Sienerth
resc deosebit ºi oarecum straniu.
Cãci, încã o datã, este profund
zistenþa în faþa ornamentelor
uºor coruptibile ºi a insolenþei ar-
n Réka Sánta-
original profilul moral ºi fizic al
acestui discipol macedonskian,
tificiului, convertirea fiecãrei ex-
perienþe în inflexiuni de destin.
Jakabházi
cãlãtorit în Franþa ºi Anglia, care
scrie studii despre Brâncuºi, se
ªi, mai presus de toate, consec-
venþa în inconformism, acea tãie-
n Olivia Spiridon
intereseazã de problemele sines-
teziei, elaboreazã plachete despre
turã directã, proprie rostirii forja-
te de incandescenþa spiritului po-
n András F. Balogh
muzica lui Erik Satie dar care face,
în acelaºi timp, figurã de gentle-
lemic. Aici cred cã este de gãsit
formula convergentã dar atât de
n Daniela Micu
man-farmer în comuna Corlate, personalizatã a scriiturii celor trei
Dolj, unde creºte porci ºi totoda- cãrturari invocaþi la început.

Emil Paºcalãu - Hoþul


able of contents

No 9 ((155
155 20111
155)) • 20

In this issue:
AVANTEXT
Constantin M. POPA: Portrete ºi con-
troverse
In his article Constantin M. Popa
seeks to find a link between scholars like
Adrian Marino, Petre Pandrea and V.G.
Paleolog presenting some common ele-
ments of their personality. l 1
Revista de culturã editatã de
MIªCAREA IDEILOR AIUS PrintEd
ªtefan SIENERTH: Franz Hodjak: de
la lector al Editurii Dacia, la autor al în parteneriat cu
Editurii Suhrkamp Casa de Culturã
ªtefan Sienerth speaks about the per- a municipiului Craiova
sonality of Franz Hodjak, and on its way „Traian Demetrescu”
to becoming a writer. l 3
Réka SÁNTA-JAKABHÁZI: Proza de Revista apare cu sprijinul
tinereþe a lui Franz Hodjak Administraþiei Fondului Cultural Naþional
Réka Sánta-Jakabházi presents in his
article some of the main features of Franz
Hodjak’s youth prose. l 4
Olivia SPIRIDON: Ipostaze (con)figu-
rative ale lui Parzival în romanul Gren-
zsteine, de Franz Hodjak DIRECTOR
In his novel Grenzsteine (1995), Franz Nicolae Marinescu
Hodjak places a milestone in fiction of
German expression in Romania, proces-
sing literary experiences from events and REDACTOR-ªEF
circumstances specific to post-December Constantin M. Popa
Romania. l 5
András F. BALOGH: Umor ºi ironie REDACTOR-ªEF ADJUNCT

Emil Paºcalãu - Paradisul pierdut


amarã: Franz Hodjak Gabriel Coºoveanu
Franz Hodjak describes a multicultural
country, but his life’s experience brings a
unique style of presenting Romania’s be- SECRETAR DE REDACÞIE
cause his texts were born of conflicting Xenia Karo-Negrea
circumstances of the system, which often
resembled a kind of farce, even the cir- COLEGIUL DE REDACÞIE
cumstances were real. l 6 Marin Budicã
Daniela MICU: Singuraticul Horia Dulvac
In Romania, Franz Hodjak wrote and
published more and was awarded many Mircea Iliescu (Suedia)
prizes, but his vision was a loner, never Lucian Irimescu
had the feeling of belonging to any group, Ion Militaru
both as man and as writer. l 7 Adrian Michiduþã
Marin BUDICÃ: Dumitru Toma – logy in the analysis of the play Vicontele Sorina Sorescu
CRONICA LITERARÃ Umbra ºi fumul by Eugène Ionesco. l 17
Ion BUZERA: Alt fel de istorie a lite- In his article Marin Budicã analyzes the REDACTORI
raturii new book of poetry Umbra ºi fumul ARTS Cosmin Dragoste
In his review, Ion Buzera analyses the signed by Dumitru Toma which he consi-
first volume including an alternative his- George POPESCU: Emil Paºcalãu – Silviu Gongonea
ders a poet with unsuspected resources sensul dilematic ºi captaþia dualului
tory of literature written by Mihai Zamfir, of expression, able to renew and deepen In his article George Popescu speaks
Petriºor Militaru
book that he considers being a gesture of his own lyrical register. l 12 Luiza Mitu
synchronization for Romanian criticism in about the last exhibition of the artist Emil
Paºcalãu recently held in The History Rodica Stovicek
a European context. l 9 SERPENTINE Museum of Alexandria. l 18 Mihaela Velea
Ilarie HINOVEANU: Un destin fabu- Viorel PÎRLIGRAS: Imaginile tande-
LECTURI los. V.G. Paleolog – Magul de la Corlate mului
Petriºor MILITARU: Ion Pop, omul ºi In his article Ilarie Hinoveanu presents COORDONARE DTP
After the fascinating photographic ex-
opera a bio-bibliographical record of V. G. Pale- hibition “Craiova eterna”, “Traian Deme- Mihaela Chiriþã
On the occasion of his seventy years, olog and quotes a series of testimonies trescu” Culture House and “Mircea Fa-
friends and colleagues have written a vo- about it. l 13 ria” Photoclub from Craiova offer a se-
lume about Ion Pop (coordinated by ªte- Revista „Mozaicul” este membrã
V. CHIRIÞÃ BÃLCEÞEANU: Cona- cond nice summer surprise through the
fan Borbély). This book shows respect cul ºi biblioteca de la Corlate A.R.I.E.L.
exhibition “About world & life” by Mihai
and friendship that bind them, but also In his article V. Chiriþã Bãlceþeanu Diaconu and Dan Horaþiu Buzatu. l 18
the academic qualities of literary critic and speaks of the mansion V. G. Paleolog at Cãtãlin PRAJA: Început de stagiune Partener al OEP (Observatoire
the sensibility and originality of his poe- Corlate, Dolj County, but also describes la Teatrulescu Européen du Plurilingvisme)
tical resources. l 10 the fabulous library of the Romanian As usual we have over the time, in this
Silviu GONGONEA: Mai sunt încã scholar returned from Paris. l 15 new theatrical year I could not remain in- Tiparul: Aius PrintEd
antologii – mai sunt Cãtãlin GHIÞÃ: Altfel despre istoria different to rumours about the news and
In his review Silviu Gongonea writes lumii decided to approach a discussion Vlad Tiraj: 1.000 ex.
about “Alexandru Macedonski” Poetry This article focuses on Mel Brooks’s Drãgulescu, Association President I.S.
Festival anthology that includes six win- tongue-in-cheek parody, History of the ADRESA REVISTEI:
Drãgulescu, about the artistic programs
ning young poets which participated at World: Part I (1981), which is interpreted of his drama promoting association. l 19 Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
this poetry festival organized between 8 in terms of a humourous socio-political George MITRICOF: Sezon estival la Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
and 10 May by Cultural House of Stu- satire. l 15 „foc continuu”
dents of Craiova. l 11 Adrian MICHIDUTA: Constituirea E-mail: mozaicul98@yahoo.com
In his article George Mitricof make a
Mihai GHIÞULESCU: Politica, scum- terminologiei filosofice româneºti survey of artistic events that took place ISSN 1454-2293
pã doamnã... In his article Adrian Michiduþã explains Craiova Lyric Theatre and he describes
The article „Politics, dear lady” reviews Romanian philosophical terminology also a list of artistic programs that will take
the book The political force of women, development in the modern time. l 16 place in Craiova in the near future. l 19
edited by Andreea Paul (Vass), which gat- Luiza MITU: O aplicaþie a terþului in-
hers the contributions of several succes- clus în piesa Vicontele de Eugène Ionesco The poems published are signed by 9 771454 229002
sfull Romanian men and women, aiming (II) Franz Hodjak, translated by Cosmin Dra- Responsabilitatea asupra
to provide a picture of the political parti- In this second part of her essay, Luiza
cipation of women in post-communist goste. In its “Translations” column we conþinutului textelor revine autorilor.
Mitu applies transdisciplinary methodo- present the work of Marco Oletti, transla- Manuscrisele nepublicate
Romania. l 11 nu se înapoiazã.
ted by Elena Pârvu.

2 , serie nouă, anul XIV


IV,, nr
XIV nr.. 9 ((155
155 ), 20
155), 20111
Franz Hodjak
un autor al interogaþiei
identitare
N
ãscut pe 27 septembrie 1944 la Sibiu, Franz Hodjak este
unul dintre scriitorii de prim-rang ai literaturii de expresie
germanã din România. Poet ºi prozator, înzestrat cu un
uluitor ºi rafinat simþ al observaþiei realului ºi al transcenderii acestu-
ia, a pãrãsit România în 1992, stabilindu-se în Germania. Valoarea
scrierilor sale îi este atestatã de numeroasele premii literare obþinute,
dar ºi de faptul cã Hodjak a publicat în Germania la Editura Suh-
rkamp, una dintre cele mai prestigioase case editoriale europene. Din
1970 pânã în 1992 a fost lector al Editurii clujene Dacia, fãcând posi-
bilã, cu riscurile de rigoare aferente epocii, apariþia a numeroase pu-
blicaþii de calibru ale scriitorilor de expresie germanã din România. În
acelaºi timp, este unul dintre cei mai activi traducãtori ai literaturii
române în germanã. Operele lui Franz Hodjak, caracterizate printr-o
vitalitate ºi actualitate remarcabile, au ca referent central interogaþia
identitarã, atât de actualã într-un context globalizant problematic ºi
problematizant. Fuga de identitate, pluriidentitatea, jocurile rolurilor,
tribulaþiile unui Picaro dezorientat într-o lume a cãrei principalã legi-
tate este anomia, absurdul ca echivalent existenþial cotidian, imposi-
bilitatea definirii reperelor, naraþiunea în ramã proliferantã, stilul sa-
vuros, sunt combinate cu o mãiestrie unicã, ce-i conferã autorului o
aurã individualã clar definitã. Revista Mozaicul are bucuria ºi onoa-
rea de a gãzdui, în paginile sale, un grupaj dedicat lui Franz Hodjak,
unul dintre cei mai interesanþi scriitori ai literaturii europene contem-
porane. Semneazã, în cadrul grupajului, Stefan Sienerth (director al
Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas din
München), Olivia Spiridon (conducãtor al Departamentului de ªtiin-
þe ale Literaturii din cadrul Institut für Donauschwäbische Geschic-
hte und Landeskunde, Tübingen), András F. Balogh ºi Réka Sánta-
Jakabházi (Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca), Daniela Micu
ºi Cosmin Dragoste (Craiova).
C.D.

Franz Hodjak
n PROF. DR. DR. HC.STEFAN SIENERTH
director al Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas e. V. an der
Ludwig-Maximilian-Universität München, Germania

de la lector al Editurii Dacia,


la autor al Editurii Suhrkamp
N
u-i uºor sã te obiºnu- rilor României, sã se sfârºeascã sentimentului de grup afiºat de bosit interes faþã de lumea în care tematicã – „blânde viziuni a unei
ieºti cu gândul cã anii vreodatã. saºii ardeleni, de care el se dis- trãia, dar mai ales o curiozitate mici pãrþi din sfârºitul lumii.”
trec ºi peste scriitorii Dar nu numai datoritã compa- tanþa. Deschiderea cãtre diver- inepuizabilã pentru forme de ex- Sã te impui pe una dintre cele
germani din România, care, pânã niei sale plãcute, a profunzimii genþe de opinii, liberalitate ºi to- presie artisticã noi ºi pentru ino- mai bogate pieþe de carte din
nu demult fãceau parte dintre ti- sale analitice, a voinþei sale întru leranþã erau ºi sunt pentru el con- vaþii ale literaturii contemporane lume, e orice altceva decât facil –
nerii autori rebeli de limbã ger- adevãr ºi independenþei sale spi- diþiile de bazã ale existenþei uma- au devenit, de acum încolo, cre- lucru pe care, atunci când a
manã din România – ºi din cauzã rituale le plãcea tinerilor literaþi ne ºi intelectuale. Franz Hodjak a zul sãu poetic. În ciuda deschi- schimbat þãrile, îl ºtia foarte bine
cã aceastã literaturã nu are ur- germani din România sã petrea- rãmas – ca ºi protagoniºtii roma- derii pentru ofertele, ocoliºurile Franz Hodjak, dotat cu un simþ
maºi. Când, în anii ’80, stãteai la cã alãturi de Franz Hodjak, chiar nelor sale – atât ca scriitor, cât ºi ºi riscurile vieþii, literatura a con- treaz al realitãþii ºi lipsit de iluzii,
un pãhãrel de vin cu Franz Hod- dacã unele dintre întâlniri luau ca om, un singuratic, în ciuda prie- stituit un element central al bio- în ciuda debordantei sale fante-
jak – de obicei, se alãturau, în aspecte groteºti, din cauza can- teniei ºi seriozitãþii, nicio grupa- grafiei sale. Scrisul însemna pen- zii scriitoriceºti. Prin perseveren-
Cluj, Peter Motzan, în Sibiu, Joa- titãþilor de alcool consumate. Ori re nu i-a putut oferi vreodatã sen- tru el o meditaþie asupra lumii ºi a þã ºi hãrnicie ºi nu în cele din urmã
chim Wittstock – discuþia se în- de câte ori el era prezent, lucruri- timentul apartenenþei. sa, însemna muncã asupra textu- datoritã talentului sãu literar, a
drepta, vrând-nevrând, în direc- le erau interesante ºi pline de haz. Tânãrul Franz Hodjak a fost lui concentrat, iar lãrgirea capa- reuºit, nu dupã mult timp, sã ajun-
þia lui Nicolae Ceauºescu. Dupã Hodjak vorbea pe ºleau, fãrã me- îndemnat sã înceapã studiul Fi- citãþii modulatorii lingvistice era gã la o editurã la care viseazã cei
a doua sau a treia sticlã – cine sã najamente despre lucrãrile cole- lologiei la Cluj ºi sã scape de în- obiectivul central al activitãþii sale mai cutezãtori scriitori, nu doar
le mai ºtie numãrul în acei ani, gilor de breaslã germani din Ro- gustimea provincialã a Sibiului scriitoriceºti. cei germani din România. Între
când jumãtate din þarã îºi îneca mânia, din când în când ºi despre natal nu doar de pregãtirea pen- Astfel, treptat, dupã termina- timp, au apãrut opt cãrþi (volume
amarul de zi cu zi în þuicã ºi vin propriile-i temeri ºi îndoieli, vani- tru viitoarea meserie, ci ºi de o rea facultãþii, în 1970, pe lângã ac- de versuri, romane, povestiri ºi o
botezate, iar consumul de alcool tãþi ºi slãbiciuni, iar în cercul de curiozitate neostoitã ºi de voinþa tivitatea de lector, au luat naºtere monodramã) la Editura Suhrkamp,
fãcea parte din refugiile spiritua- prieteni apropiaþi, se exprima foar- de autodezvoltare, el cunoscând, o mulþime de cãrþi, poezie, prozã, care deja din 1990 – Hodjak trãia
le dintr-o viaþã publicã acaparatã te critic referitor la conducerea ca soldat în armata românã ºi ca traduceri – imposibil de enumerat pe atunci încã în România ºi fu-
complet de dictaturã – Franz du- dictatorialã. Era vorba, mai ales, salahor, realitatea socialismului aici – care i-au consolidat poziþia sese distins cu premiul landului
cea paharul la gurã, sorbea o în- despre argumentele expuse me- pe tipar românesc. Relaþiile cu lui Franz Hodjak nu numai pe sce- Kärtnen la concursul Ingeborg
ghiþiturã, îºi netezea barba, în care reu cu stringenþã logicã, ce-i im- tovarãºii de idei ºi aura culturalã na literarã germanã din România, Bachmann – publicase volumul
începeau sã se zãreascã cele din- presionau pe tinerii literaþi, de ale specialã a cunoscutului oraº stu- din ce în ce mai redusã, dar ºi pe Siebenbürgische Sprachübung.
tâi fire cãrunte ºi, apoi, spunea cãror cãrþi se ocupa în calitate de denþesc transilvan, în care ºi pu- cea românã sau maghiarã, ba chiar Cu siguranþã vor urma ºi alte-
aproape în treacãt: „Tatã, o sã lector la editura Dacia ºi pentru þinii intelectuali germani se pu- ºi în strãinãtate, în þãrile de limbã le. Franz Hodjak, a cãrui credinþã
apucãm curând ziua în care ãstu- talentele cãrora avea un nas fin, teau face remarcaþi pe lângã mult germanã, mai ales în RDG, care, în eficacitatea scriitorilor într-un
ia îi vor pune ºtreangul de gât.” argumente total diferite de fan- mai numeroºii români ºi maghiari, pe atunci, se înscria printre lãuda- spaþiu public multimedial s-a re-
Nouã, auditorilor uluiþi, nu mai era doseala azi demult uitaþilor inte- l-au maturizat ca scriitor. La înce- bilele excepþii. dus, dar nu ºi credinþa în literatu-
nevoie sã ne explice cine era lectuali germani din România ai put cam reþinut ºi nesigur, apoi, Chiar dacã fãrã un ataºament rã, are datoria de a „pohetiza” (ca
„ãsta”. Ne priveam încremeniþi, acelor ani. Tot ceea ce se apropia odatã cu trecerea anilor, cu o spo- patriotic, emigrarea germanilor sã folosim unul dintre cuvintele
mai întâi tãceam, apoi îl contrazi- de vãlul ideologiei era conside- ritã forþã de exprimare poeticã ºi din România, cãreia i s-a alãturat preferate ale lui Hodjak) lumea,
ceam vehement, fiindcã nu ni se rat de el ca fiind o limitare a gân- cu o impresionantã productivita- ºi el abia în 1992, datã pânã la care chiar ºi în „spaþiile libertãþii”
pãrea posibil, din cauza puterii dirii libere, indiferent dacã se as- te, Franz Hodjak ºi-a adjudecat care, cu una sau douã excepþii, în care el se miºcã acum, este im-
absolute strânse în mâna „Con- cundea sub masca comunismu- unul dintre locurile de frunte pe toþii prietenii literaþi pãrãsiserã perfectã, dar ºi omul, care, con-
ducãtorului”, mai ales cãtre sfâr- lui încã vestit cu surle ºi trâmbi- scena literarã germanã din Româ- þara, a lãsat urme recognoscibile form lui Friedrich Hebbel, este o
ºitul stãpânirii sale, ca acest re- þe, sub cea a naþionalismului ro- nia uimitor de vie ºi în anii ’70 ºi în opera sa. El însuºi ºi-a numit „menajerie completã.”
gim, urât de majoritatea locuito- mânesc manifestat agresiv sau a la începutul anilor ’80. Un neo- nenumãratele poeme cu aceastã

, serie nouă, anul XIV


XIV 155
nr.. 9 ((155
IV,, nr ), 20
155), 20111 3
n ASIST. DRD. RÉKA SÁNTA-JAKABHÁZI
Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

proza de tinereþe a lui Franz Hodjak


O
datã cu uºoara destin- întrepãtrund adesea. Pe de altã tre pretenþia individualã ºi posi- reiese clar din text, chiar dacã
dere politicã ºi cu libe- parte, adjectivul semifantastic bilitãþile obiective10 ; b. texte ne- voalat. Libertatea (de opinii) in-
ralizarea politicii cultu- aratã cã, în cazul acestor texte, se mijlocit narative, în care „apar in- dividualã este puternic îngrãditã
rale a României, proza scurtã a poate vorbi despre o hibriditate divizi cu realitatea lor existenþia- în societãþile represive conform
autorilor germani din România ficþionalã, care se întinde de la lã”, iar observaþiile sociale sau unor idei prestabilite, istoriile
cunoaºte, la sfârºitul anilor ’60 ai texte ficþional-fantastice pânã la cele istorice nu sunt prezentate care trebuie povestite sunt exila-
secolului 20, o dezvoltare semni- documentãri fidele realitãþii. pregnant abstract, dar care cu te în sertare (sau, ca aici, pe raf-
ficativã. Mulþi autori tineri, care, Cele mai multe dintre „textele atât mai mult verbalizeazã con- turi). Pe de altã parte, prin inter-
pânã atunci, publicaserã prepon- frapant de nestilizate”6 ale volu- sternarea. mediul acestei întrebãri la care nu
derent liricã, se îndreaptã cãtre mului, ce relateazã dintr-o per- Ca exemplu pentru aºa-numi- se oferã rãspuns, se face referire
aceastã specie, deoarece, spre spectivã narativã schimbãtoare tele „texte semifantastice” poate indirect la rolul jucat de Adolf
deosebire de poezie, care, în con- întâmplãri ciudate, ba „incredi- servi mai ales povestirea care dã Meschendörfer în cadrul celui de
cizia ei, „concentreazã, cu un uz bil”, „fantastic”, ba chiar supra- titlul volumului, das maß der „Al Treilea Reich”, lucruri despre
lingvistic minimal, o problemati- realist, sau foarte familiar, obiº- köpfe, care descrie o întâlnire care, în perioada postbelicã, nu
cã extinsã pe spaþii reduse”1 , pro- nuit, într-un limbaj frust, dar, în suprarealistã între doi colegi de s-a vorbit deschis.
za scurtã poate zugrãvi întrebãri acelaºi timp, prezintã evenimen- breaslã scriitoriceascã, germani În literatura germanã din
pluristratificate, contexte comple- te apropiate de realitate, apar ade- din Transilvania, Franz Hodjak ºi România de dupã 1945 se gãsesc
xe, dezvoltãri, procese ºi succe- sea ca reflectãri autobiografice Adolf Meschendörfer. nenumãrate trimiteri la operele lui
siuni.2 ale autorului, sau, dupã cum ob- Singur, adâncit în propriile-i Meschendörfer (mai ales la Sie-
Aceºti tineri scriitori voiau sã servã foarte pertinent Richard gânduri ºi în bãuturã, naratorul benbürgische Elegie ºi la Die
se rupã de tradiþia epicã a realis- Wagner într-una dintre primele re- la persoana întâi aude o voce rã- Stadt im Osten14 ), el fiind consi-
mului socialist ºi de concepþiile cenzii ale volumului, ca niºte „cur- guºitã: „Sunt eu, Adolf.” Dupã derat unul dintre cei mai impor- în vreme ce, în das maß der
rigide despre artã. Ei experimentau riculum vitae cercetate”.7 Pe lân- ce se liniºteºte de pe urma spe- tanþi autori ai acestei zone. Prin köpfe, prioritate aveau absurdul
noi forme literare, prea puþin gã parabole scurte, în care influ- rieturii, iese la ivealã faptul cã activitatea sa scriitoriceascã ºi vizionar ºi oniricul, în celelalte
cunoscute pânã atunci în literatu- enþa lui Brecht este indubitabilã, persoana care vorbeºte, la înce- publicisticã a exercitat o influen- douã volume menþionate Hodjak
ra germanã din România. Astfel se volumul este alcãtuit din însem- put invizibilã, nu este acel Adolf. þã deosebitã asupra dezvoltãrii se îndreaptã preponderent cãtre
explicã faptul cã operele în prozã, nãri diaristice, descrieri de voiaj Recitându-ºi propriile versuri, literaturii germane din România problemele sociale: un alt rol im-
care au luat naºtere în acea perioa- personal-lirice, legende parodia- vorbitorul necunoscut dovedeº- din perioada postbelicã ºi era un portant în aceste povestiri îl joa-
dã, prezintã o pronunþatã diversi- te, protocoale literare, farse. Mul- te cã este Adolf Meschendörfer, model pentru mulþi autori tineri. cã problema identitãþii protago-
tate formalã: de la povestiri cu ca- te texte conþin încã din titlu, res- care doreºte sã fie eliberat. La Cu toate acestea, Franz Hodjak, niºtilor, care a fost formatã, res-
racter parabolic, pilde epigramate, pectiv subtitlu, indicaþii privind modul simbolic, el este prizonier în a cãrui întreagã operã predo- pectiv influenþatã de viaþa trãitã
aforisme, fabule ironic-abstracte apartenenþa la specie: der kater pe raftul de cãrþi, sub cele 20 de minã tendinþa de deconstrucþie a în comunism.
pânã la prozã documentarã, schiþe (ein traumprotokoll), auszug volume ale lui Lessing. În cele din miturilor eroice, atinge subtil ºi
sau eseuri literare. aus einem tagebuch, die legen- urmã, îºi face loc în faþã ºi îi rela- ironic în acest text problema po- (traducere
Primul volum de prozã al lui de vom brunnen, ein kapitel jen- teazã mai tânãrului coleg scriitor ziþiei dubitabile a marelui „clasic” din limba germanã de
Franz Hodjak, das maß der seits (eine burleske) oder klei- o poveste nescrisã. Este o para- al literaturii germane din Româ- Cosmin Dragoste)
köpfe3 (1978), conþine 28 de „tex- ne kriminalgeschichte 8 sunt bolã a societãþii în care „civiliza- nia în perioada celui de „Al Trei-
te”, dintre care unele fuseserã exemple în acest sens. Unele tex- þia se spune cã ar fi ajuns în punc- lea Reich”, fãrã a-i pune însã la 1
Axmann, Elisabeth: „Dieses
deja publicate în diferite periodi- te trebuie citite ca eseuri, în alte- tul culminant.” îndoialã meritele artistice. Auf-der-Grenze-Gehen“. Inter-
ce. Intervalul în care au luat naº- le predominã tonalitatea liricã Comicul absurd, grotescul viu. În: Neue Literatur 23 (1972),
tere textele poate fi situat (con- (besinnliche stunde, reisen, hoc- deci dupã cum spune întu- suprarealist strãbat textul der Nr.8, pp. 39-42, aici p. 40.
form lui Peter Motzan4 ) între 1968 hsaison, reiseintermezzo9 ). Aici necata legendã, […], secretul kater, al cãrui subtitlu, ein traum- 2
Franz Hodjak în dialog cu
ºi 1977. Au luat naºtere, aºadar, pot fi regãsite atât cugetãri filo- acestei trepte unice de civili- protokoll, trimite la o specie lite- Annemarie Schuller: „Der ewige
în prima perioadã de creaþie a sofice, cât ºi scurte povestiri re- zaþie era totala egalitate în rarã încã nestabilitã. Aici, citito- Vorwurfs des Epigonentums.“ În
autorului, sub certa înrâurire a lui aliste. Walter Fromm observã sã drepturi a tuturor capetelor, in- rul gãseºte o þesãturã intertextua- Reichrath, Emmerich (ed): Refle-
Brecht ºi a scriitorilor germani ai textele se pot împãrþi în douã ca- diferent dacã erau cilindrice, lã pluristratificatã: se pot face xe II. Cluj: Dacia 1984, pp. 74-77,
modernismului. tegorii, dupã procedeele utiliza- conice, ca un ou, ca o bilã sau analogii cu Motanul încãlþat, cu aici p. 75.
Subtitlul cãrþii – halbphantas- te: a. „texte semifantastice”, care ca un cub.”11 Murr, motanul lui E.T.A. Hof- 3
mãsura capetelor (n.t.)
tische texte5 – se referã ironic la constituie, ca „literature in dis- fmann, sau cu Behemoth, pisoiul 4
cf. Motzan, Peter: „Zwischen
apartenenþa problematicã a „tex- quise“, un act de balans între Decãderea acestei civilizaþii a din Maestrul ºi Margareta al lui gezielter Phantastik und realistis-
telor” la o specie. În întreaga cre- cerinþa primarã de gãsire ºi dez- început odatã cu venirea la pute- Bulgakov. cher Konkretion“. În: Neuer Weg
aþie literarã a lui Hodjak se poate vãluire a adevãrului, pe de o par- re a celor cu capete în formã de Un alt tip de text (realist) este 23.09.1978.
observa constanta variere a ale- te ºi condiþiile prezente concrete cub, „mai întâi cu mijloace subti- reprezentat de ein halbes semes- 5
texte semifantastice (n.t.)
gerii speciei: speciile literare se ale scrisului, pe de altã parte, în- le, apoi în mod violent”. Se recu- ter sommer15 , care seamãnã cel 6
Wagner, Richard: „Der wan-
noaºte fãrã doar ºi poate parale- mai mult cu o schiþã, prin intrarea delbare und der wetterwendsiche
la dintre aceastã societate fictivã directã în subiect, zugrãvirea re- Mensch.“ În: Karpatenrun-
ºi societãþile represive, este o tri- alitãþii imediate, prin întorsãturi- dschau 08.09.1978.
mitere concretã atât la teoria le interesante ºi surprinzãtoare, 7
ibidem, p. 5.
rasialã a naþional-socialismului prin finalul deschis ºi clar: Hod- 8
motanul (protocol oniric),
(cititorul asociazã numele perso- jak îºi introduce cititorul în sfera extras dintr-un jurnal, legenda
najului fictiv Adolf, a cãrui utili- privatã a unei studente libertine fântânii, un capitol de dincolo
zare, la începutul povestirii crea- ºi neliniºtite, un fel de „Picaro (o farsã) sau schiþã criminalã
zã voit confuzie, cu Adolf Hitler), feminin”16 , care, din cauza indi- (n.t.)
cât ºi la egalitarismul comunist.12 ferenþei ºi blazãrii sale, a lipsei de 9
orã liniºtitã, cãlãtorii, plin
Chiar ºi arta ºi ºtiinþa sunt supu- sociabilitate faþã de ceilalþi, ar sezon, intermezzo de cãlãtorie
se uniformizãrii: putea fi consideratã o precursoa- (n.t.)
re a personajului romanesc Ha- 10
Fromm, Walter: „Die Betrof-
pânã ºi-n artã se lucrau ele- rald Frank (Grenzsteine17 ). fenheit und ihre Formen“. În:
mente cubice, iar ºtiinþa îºi dã- Caracteristica cea mai frapan- Karpatenrundschau, 03.11.1978.
dea toatã silinþa sã-ºi susþinã tã a volumului o constituie gra- 11
Hodjak, Franz: das maß der
cubic cu argumente cubice te- fia. Toate substantivele ºi cuvin- köpfe, p. 18.
zele dispuse în forme cubice. tele de la începutul propoziþiilor 12
cf.ºi Spiridon, Olivia: Un-
Totul trebuia sã dobândeascã sunt scrise cu minusculã, numai tersuchungen zur rumänien-
formã cubicã ºi sã se argumen- numele de persoane ºi toponime- deutschen Erzählliteratur der
teze cubic. Chiar ºi gãinile, care le sunt evidenþiate prin majuscu- Nachkriegszeit. Oldenburg: Igel
nu fãceau ouã cubice, erau le. Ca ºi în lirica lui Hodjak din 2002, p. 200.
stârpite cu otravã.13 aceastã perioadã, lipsesc semnele 13
Hodjak, Franz: das maß der
de punctuaþie, oferindu-se, ast- köpfe, p. 20.
La final, mai rãmâne doar o fel, multiple posibilitãþi interpre- 14
Elegie transilvanã ºi Ora-
singurã întrebare nelãmuritã, pe tative. ºul din Rãsãrit (n.t.)
care naratorul la persoana întâi ªi urmãtoarele volume ale lui 15
o jumãtate de semestru de
i-o adreseazã autorului mai în vâr- Hodjak conþin texte semifantas- varã (n.t.)
stã: de ce n-a scris el aceastã po- tice. În 1984 apare volumul An 16
Motzan, Peter: Zwischen
veste, pe care tocmai i-a spus-o? einem Ecktisch18 , în 1987 urmea- gezielter Phantastik und realistis-
ªi Meschendörfer rãspunde zã Friedliche Runde19 ºi, în 1991, cher Konkretion. În: Neuer Weg,
enigmatic: „de ce, da, de ce, asta la editura Suhrkamp din Frank- 23.09.1978.
vor întreba mulþi mai târziu, spu- furt, volumul de povestiri Zah- 17
Pietre de hotar (n.t.)
se el, se strânse din nou pânã ce ltag20 , în care au fost publicate 18
La o masã din colþ (n.t.)
ajunse la dimensiunile unei foi ºi vechile povestiri (unele cu com- 19
Cerc paºnic (n.t.)
zburã înapoi pe raft.” Rãspunsul pletãri ºi corecturi minime). Însã, 20
Scadenþã (n.t.)
Horaþiu Buzatu - Basorelief la Ankor

4 , serie nouă, anul XIV


IV,, nr
XIV nr.. 9 ((155
155 ), 20
155), 20111
n DR. OLIVIA SPIRIDON
Conducãtor al Departamentului de ªtiinte ale
Literaturii din cadrul Institut für donauschwäbische
Geschichte und Landeskunde, Tübingen, Germania

ipostaze (con)figurative ale lui Parzival


în romanul Grenzsteine, de Franz Hodjak
C
u romanul sãu publicat Graalul este þelul ºi împlinirea vie- se mai repetã pe parcursul roma- dut orice strãlucire metafizicã,
în 1995, Franz Hodjak þii sale. În afarã de aceasta, Graa- nului. Instanþa narativã exprimã credinþa în Gral ºi în mântuirea prin
aºazã o piatrã de hotar lul înseamnã pentru el intrarea pierderea credinþei lui Frank el nu mai este posibilã.
în literatura epicã de expresie ger- într-o nouã comunitate utopicã, într-o dezvoltare istoricã poziti- Romanul semnaleazã despãr-
manã din România, preluând lite- ce se deosebeºte de cercul cava- vã prin mijloacele absurdului ºi þirea de idealul centrat pe uma-
rar experienþe ºi motive din Ro- lerilor lui Arthur ºi de cavalerii grotescului. La finalul romanului nism ºi progres, care legitimeazã
mânia postdecembristã. În Der Orientului (reprezentaþi de frate- predominã mijloacele artistice su- toate revoluþiile din istorie drept
Fuchs war damals schon der le vitreg al lui Parzival, Feirefiz) prarealiste. câºtiguri, recâºtiguri ºi renaºteri.
Jäger (1992) al Hertei Müller, pe- prin legãtura nemijlocitã cu Dum- Visul recrutãrii continue, care „Pesimismul m-a învãþat cinismul,
rioada de dupã 1989 este înglo- nezeu2 . La Parzival, rãtãcirea este se repetã, prezentarea iubirii ca ca autoprotecþie împotriva pesi-
batã oarecum superficial ºi doar parte a devenirii sale, succesul îi înºelãciune, trãirea vremurilor de mismului. Cred cã cinismul este
în capitolul final. pare predestinat de la bun înce- transformãri din postura de per- cel mai productiv principiu. Acest
În ciuda faptului cã nu þine put, pentru cã, pe parcursul for- dant (dupã al Doilea Rãzboi Mon- principiu poate ºi trebuie folosit
cont de ordinea cronologicã a mãrii sale, este adesea recunos- dial, dupã 1989) se contopesc, în numai paºnic, ca o contravarian-
evenimentelor, romanul urmãreº- cut ca fiind cel ales. Distanþat de roman, în alegoria stagnãrii, a im- tã la un posibil luminism.”3
te drumul devenirii unui german aventurile medievale ale lui Par- posibilitãþii dezvoltãrii pe plan
din România pânã în anii de dupã zival sunt prezentate rãtãcirile est- social ºi personal, cu imaginile (traducere
Revoluþie. Harald Frank a cres- europeanului Harald Frank. Ca ºi izolãrii dorite ºi nedorite. Fãcând din limba germanã de
cut în dictatura româneascã. Încã Parzival, Harald Frank este obli- parte din minoritatea germanã, în Cosmin Dragoste)
din copilãrie i-a lipsit un model gat sã acþioneze într-un cosmos absenþa unor modele notabile, perioada postbelicã el a fost ex-
personal ºi social. Fãcând parte social influenþat de mentalitãþi ºi ceea ce face din principiu ca dru- pus multor experienþe de margi- 1
din minoritatea germanã, încear- direcþii comportamentale neobiº- mul iniþiatic sã fie imposibil. În nalizare prin învinuirea colectivã Harald Frank vorbeºte ºase
nuite. Dar drumul devenirii lui limbi, dar, cu toate acestea, nu poate
cã sã se desprindã atât de mode- vreme ce greºelile lui Parzival îºi din partea autoritãþilor statului. pricepe, în „autoritatea consularã”,
lul generaþiei pãrinþilor ºi bunici- Harald Frank se dezvãluie încã de au originea tocmai în urmãrirea Dupã 1989, este discriminat ca limbajul funcþionarilor, deoarece aceº-
lor (bunicul este prezentat ca un la bun început ca fiind o farsã. În acribicã a scopului sãu, obþine- cetãþean român, prin lipsa libertã- tia vorbesc „limba funcþionarilor”.
simpatizant disciplinat al Germa- ciuda rãtãcirilor sale, Parzival a rea Graalului, Frank se gândeºte þii de a cãlãtori. Titlul romanului Astfel, în „þara funcþionarilor”, co-
niei naþional-socialiste), cât ºi de parcurs un drum iniþiatic, în vre- cu cinism la imposibilitatea de a devine astfel metafora atât pentru municarea nu se poate realiza.
structurile statului totalitar româ- me ce, în universul lui Frank, lip- avea un þel existenþial. Idealul lui excludere, cât ºi pentru limitare. 2
cf: Ostermann, Friedrich (ed):
nesc. Drumul devenirii sale este sesc premisele de bazã pentru o Frank este acela de a avea un ide- Deja prima transformare socia- Parzival. Nach der Übertragung von
marcat de permanentul refuz al dezvoltare: visul sãu de libertate al pe care „sã se poatã piºa.” lã trãitã în copilãrie îl convinge Friedrich Knorr und Reinhard Fink.
modelului educaþional autoritar eºueazã în arestarea simbolicã de (p.58) Negarea sistematicã a ori- pe Frank de imposibilitatea sce- Ferdinand Schöningh, Paderborn,
cãtre structurile militar-dictatoria- cãrui sens provine din înþelege- nariilor istorice progresiste pozi- München, Wien, Zürich, 1982, p. 110
ºi de respingerea acceptãrii tute- 3
Franz Hodjak: Von der Suche
lei de cãtre individ. Se salveazã le ºi în graniþele stabilite din ex- rea faptului cã, din toate pãrþile, tive. Perioada de dupã 1989 nach einem Ort. „Stefan Sienerth în
de educaþia strictã a bunicului în terior. În afarã de asta, Parzival în drumul devenirii sale au fost confirmã experienþa din copilãrie. dialog cu Franz Hodjak. În: Stefan
singurãtatea unei insule de pe râu. trebuie sã-ºi gãseascã locul în puse pietre de hotar. Orice schimbare socio-politicã are Sienerth: Daß ich in diesem Raum
Dupã evenimentele din 1989, structuri sociale deja formate. La început, romanul face apel consecinþe catastrofale pe plan hineingeboren wurde“, Südostdeut-
când þara sa nu-l mai þine prizoni- Eºecul lui Frank este cauzat de la motivul lui Parzival, pentru a individual ºi se dovedeºte a fi o sches Kulturwerk, München, 1997,
er, „autoritãþile consulare” îi re- imaturitatea ºi lipsa generalã de sugera o posibilã poveste a dez- aventurã în lipsa þelurilor ºi în pre- pp.269-286, 273 ºi urm.
fuzã plecarea. Dupã ce Frank a orientare din societate, dar ºi de voltãrii. Trimiterile la Parzival nu zenþa absurdului. Lumea ºi-a pier-
fost la dispoziþia dictaturii, dupã
1989 aterizeazã într-o þarã a func-
þionarilor1 . Libertatea dobânditã
este una aparentã, Europa rãmâ-
ne pe mai departe împãrþitã ºi
Frank se distanþeazã acum ºi de
conceptul de democraþie vest ºi
est-european. Nu se dã bãtut,
continuã ºirul de proteste ºi, în
faþa „autoritãþilor consulare”,
fondeazã un stat independent
într-un cort, având ca valutã pro-
prie „piþula de cort”.
Încã din primele pagini, acþiu-
nea este întreruptã pe neaºtep-
tate de o intercalare din Parzi-
val. Parzival o întâlneºte pe Jes-
chute (p.14), apoi este învãþãcel
la Gurnemanz, care îl iniþiazã în
codul cavaleresc (p.16). Prin in-
termediul lui Jeschute ºi Gur-
nemanz se fac trimiteri la etapele
iniþierii lui Parzival.
Ce l-a determinat pe narator sã
facã aluzie la Parzival într-un ro-
man care prelucreazã experienþe-
le unui est-european dupã cãde-
rea blocului rãsãritean?
Dupã despãrþirea de mama sa,
Parzival trebuie sã-ºi gãseascã
locul în deja formatele instituþii
laice ºi religioase ale lumii sale.
Utilizarea greºitã a celor învãþate
ºi naivitatea lui fac ca drumul de-
venirii sale sã semene, la început,
cu un model trial-and-error. Chiar
dacã, într-o primã fazã, cunoºtin-
þele sale teoretice nu pot face faþã
complexitãþii lumii ºi, fãrã sã ºtie,
devine vinovat, se descurcã în
realitatea necunoscutã lui.
Etapele vieþii lui Parzival sunt
susþinute de conþinutul ideatic al
drumului sãu interior; toate aces-
tea conduc la o existenþã com-
plexã, împlinitã. Pentru Parzival, Emil Paºcalãu - Mister

, serie nouă, anul XIV


XIV 155
nr.. 9 ((155
IV,, nr ), 20
155), 20111 5
n PROF. UNIV. DR. ANDRÁS F. BALOGH
Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

umor ºi ironie amarã: Franz Hodjak


A
utorii germani originari ameninþaþi de organele de secu- cauzat un haos. Acest haos – Se aºazã la coadã, aºteaptã mai jele descrise, oamenii din popor,
din România prezintã ritate. În aceastã situaþie fiecare haosul anilor ’90 – a fost numit multe zile, locuieºte între timp politicienii, militarii sunt prelua-
o gamã foarte largã de cetãþean încerca sã se aranjeze de Hodjak drept „Kasperlespiel”, într-un lagãr de corturi în grãdi- te din cotidianul românesc. Hod-
metode literare pentru prezenta- cumva cu puterea comunistã, fie- un teatru de pãpuºi medieval în na consulatului, dar tot nu pri- jak nu doreºte sã transpunã ro-
rea plaiurilor natale. Dar – dacã care om dorea sã gãseascã o care normalitatea existã numai ca meºte formulare de cerere vala- manul sãu într-un loc oarecare
vrem sã fim epigramatici – putem modalitate de a trãi pentru a su- un ideal, dar nu ºi ca realitate. bile. Frank trãieºte cotidianul enigmatic sau fantastic, ci leagã
sã le prezentãm punctat, metoda pravieþui: Hodjak a criticat literar Romanul Grenzsteine este un unui om care aºteaptã la coadã, textul de România prin nume pro-
lor de scris poate fi redusã la o aceastã mentalitate de oportu- astfel de Kasperlespiel modern, pânã când evenimentele se pre- prii româneºti, prin vorbe ºi pro-
singurã formulã, pentru a eviden- nism ºi a descris urmãrile acestui deoarece cu protagonistul se în- cipitã. Locuitorii lagãrului ºi cei verbe româneºti, uneori chiar
þia accesul unic ºi special al au- mod de viaþã în romanul sãu tâmplã tot felul de ciudãþenii. Via- care stau numai temporar la coa- prin înjurãturi româneºti groso-
torului la regiunea natalã: astfel Grenzsteine1 (Pietre de hotar). þa ilogicã, haosul ºi situaþiile ab- dã pentru vizã îºi pierd rãbdarea lane. Întregul roman apare ca o
Hans Bergel (n. 1925) a mitizat Romanul a apãrut în anul 1995, surde sunt întruchiparea senti- ºi înfiinþeazã statul lor liber, din exagerare miraculoasã, unde se
regiunea carpaticã, Eginald dar tema ºi contextul istorisirii mentului de alienare, pe care au- dorinþa unei politici proprii cu pot întâmpla cele mai imposibile,
Schlattner (n. 1933) multicultura- sunt anii de tranziþie din socia- torul îl poartã cu sine încã din anii care sã intre mai repede în pose- ºi în imposibilul lor, cele mai amu-
lizeazã þinuturile sale natale, lism în economia de piaþã. socialismului. Hodjak ironizeazã sia vizei. Harald Frank devine ºef zante evenimente. Un exemplu
Franz Hodjak (n. 1944) ironizeazã Ideea de bazã a romanului este situaþia ºi eul se autodemontea- de stat, dar mandatul sãu nu va fi este acela în care consulatul cere
viaþa care se desfãºoarã în o farsã, un banc: cei care stau la zã cinic. Integritatea persoanelor lung, întrucât intervine poliþia ºi de la fiecare persoanã care do-
România, Richard Wagner (n. coadã în faþa unei ambasade pen- se desfiinþeazã. Romanul Grenz- dizolvã „statul” nou. El trebuie reºte sã cãlãtoreascã o invitaþie:
1952) reabiliteazã Balcanii ºi Ro- tru a obþine o vizã de turism de- steine este un bun exemplu pen- sã fugã: reuºeºte, dar este luat indiferent de la cine, de la per-
mânia distrusã de socialism, iar cid sã fondeze un stat propriu, tru stilul de ironizare al autorului. drept un soldat dezertor ºi beat, soane istorice sau de la obiecte
Herta Müller (n. 1953) vede ºi pentru a mãri ºansele lor de reu- Harald Frank, protagonistul ro- datoritã uniformei sale. În ares- naturale, de la principele Carl
descrie situaþii radicale din viaþa ºitã în obþinerea vizei. Ca stat, ar manului – de fapt un anti-erou – tul garnizoanei îi cunoaºte pe August din secolul al 18-lea, sau
ruralã ºi civicã. putea trata de la egal la egal cu nu se orienteazã dupã niºte va- funcþionarii statului, care îi po- chiar de la Vezuviu. Harald Frank,
Toþi autorii prezintã în roma- statul ambasadei, unde stau ac- lori puternice, nu are aspiraþii, vestesc cele mai imposibile isto- ajuns la închisoare, devine pro-
nele lor o þarã multiculturalã. Nici tualmente la coadã. Dupã procla- identitate, nu are un vis despre rii despre statul dizolvat ºi despre priul sãu paznic, poate sã-ºi ia ºi
Franz Hodjak nu procedeazã alt- marea statului se dezvoltã un joc viitorul propriu, nu se fereºte de activitatea preºedintelui. Frank, un concediu, iar la final este in-
fel, ºi el descrie o þarã multicultu- nostim, deoarece se formeazã un societate, nu laudã ºi nu criticã „preºedintele” statului noi ºi di- stigat sã fure, chiar de cãtre va-
ralã, dar experienþa lui de viaþã guvern cu prim-ministru ºi cu un mediul sãu: el dã fiecãruia drep- zolvat stã în închisoare dar toþi meºii de la frontierã, care ar tre-
aduce un stil aparte de a prezen- ministru de finanþe care, în viaþa tate ºi se lasã purtat de val. Ha- cred cã el e în libertate, se nasc bui, de fapt, sã fie responsabili
ta viaþa din România. Hodjak nu normalã, este un biºniþar apt de rald Frank este o persoanã lipsi- zvonuri amuzante despre el ca de urmãrirea legilor.
a mai trãit anii rãzboiului ºi urmã- puºcãrie. Se elibereazã o valutã tã de valori. Nici mãcar strãin nu premier. Dupã ce este eliberat, se Micile poveºti ironice ºi ban-
rile nemijlocite ale acestuia, el oficialã, „piþula de ºatrã”, se com- poate fi, pentru cã nu are o iden- încumetã sã facã pasul cel mare: curile din roman sunt în final o
s-a socializat deja în anii socia- pune un imn ºi se face un steag. titate, în consecinþã, nu poate sã se deghizeazã în femeie ºi ia pri- criticã a societãþii: Hodjak ºtie cã
lismului, astfel romanele lui Hod- Dar poliþia aresteazã „cetãþenii” simtã nici alienarea. Dar aliena- mul tren pentru a putea pãrãsi ar fi mult prea mult de criticat,
jak aratã un alt tip de multicultu- statului nou ºi cei care pot o iau rea este prezentã în scriitor, care þara. Dar nu poate trece graniþa, astfel cã preferã sã se amuze de-
ralitate. Textele lui Hodjak s-au la fugã ºi, astfel, ajung în vâltoa- trãieºte într-o societate haoticã nu are la el documentele necesa- spre tot ºi toate. Amuzamentul
nãscut din circumstanþele contra- rea unor noi aventuri. Hodjak cri- fãrã ºansa de a schimba mersul re astfel cã este trimis înapoi. Pe sãu este amar: eroul romanului
dictorii ale sistemului, care se ticã, de fapt, prin jocul acesta lucrurilor. drum spre acasã însã se rãtãceº- sãu recunoaºte cã nu are identi-
asemãnau de multe ori unei farse absurd, urmãrile mentalitãþii Povestea lui Harald Frank nu te ºi greºeºte direcþia trecând un tate, nici nu ºtie de ce doreºte sã
– dar, totuºi, erau reale. Se ºtie cã oportuniste moºtenite încã din este una obiºnuitã, deºi romanul câmp, ºi ajungând în Ungaria, cãlãtoreascã, nu are pãreri privi-
din anii ’70 ºi ’80 nici conducãto- comunism. Hodjak ne sugereazã debuteazã sub auspiciul norma- unde adoarme ºi viseazã despre toare la naþiunea românã sau la
rii þãrii nu mai credeau în ideile cã în societatea românã funcþio- litãþii: protagonistul doreºte sã vremuri fãrã viitor. cultura acesteia, dar nici mãcar
comunismului, oamenii de rând neazã paralel douã sisteme de cãlãtoreascã în strãinãtate cu Romanul lui Franz Hodjak pen- despre minoritatea germanã nu
ºi mai puþin, totuºi persoanele reguli: regulile legislaþiei, deci ale scopuri pur turistice ºi culturale. duleazã între realitate ºi inciden- are vreo idee. Totuºi Harald Frank
care au avut curajul sã spunã puterii ºi regulile oamenilor de Pentru aceasta are nevoie de vizã þe umoristice. Fantezia autorului nu este un om primitiv, din când
acest lucru sau care ºi-au expri- rând. Ideile sobre ºi oportunis- de la consulat, astfel pleacã spre se inspirã în primul rând din Ro- în când povestitorul face afirma-
mat o opinie contradictorie co- mul creau douã sisteme paralele capitalã, unde o mulþime imensã mânia: în anii ’90 erau cozi imen- þii cã acesta este un intelectual,
munismului erau în pericol, erau care – funcþionând paralel – au a îngrãdit clãdirea consulatului. se în faþa consulatelor; persona- un alter ego al autorului, care se
fereºte de prostie ºi inumanism
prin umor ºi cinism. Totuºi, po-
vestea absurdã, glumele ºi deta-
liile picante amuzã cititorul.
Hodjak scrie fraze amuzante,
dar concomitent ºi tragice: un
bãrbat vârstnic insistã sã moarã
în statul din cort, deoarece „Mein
Glück ist, daß ich mich an die
Fahne dieses Staates klammern
kann, in dem ich nicht Zeit hatte,
ein Fremder zu werden.“ (Noro-
cul meu este, cã mã pot agãþa de
steagul acelui stat, în care nu am
avut timpul necesar sã devin un
strãin.)2 În opera lui Hodjak, sta-
talitatea în Balcani se dizolvã,
deoarece omul nu-ºi gãseºte lo-
cul în acest stat. În aceastã ordi-
ne de idei, mai putem afirma cã,
în romanul lui Hodjak, atât pro-
pria persoanã a autorului, cât ºi
protagonistul, dar ºi Eul literar se
dizolvã. Cititorul cade într-un
nihilism profund.3

1
Franz Hodjak: Grenzsteine.
(Pietre de hotar) Frankfurt am
Main: Suhrkamp 1995.
2
Idem, p. 48.
3
Cercetarea care stã la baza aces-
tui articol a fost finanþatã prin pro-
iectul ªtiinþele socio-umaniste în
contextul evoluþiei globalizate –
dezvoltarea ºi implementarea pro-
gramului de studii ºi cercetare post-
doctoralã, cod contract: POSDRU/
89/S/1.5/61104, proiect cofinanþat
din Fondul Social European prin Pro-
gramul Operaþional Sectorial Dez-
voltarea Resurselor Umane 2007-
2013.
Emil Paºcalãu - Unde se adunã apele

6 , serie nouă, anul XIV


IV,, nr
XIV nr.. 9 ((155
155 ), 20
155), 20111
Franz Hodjak: Ein Koffer voll ficant sunt cele patru vise. În pri-
Sand, Suhrkamp, 2003

Franz Hodjak (n. 1944, la Si-


biu) este considerat unul dintre
singuraticul mul îºi ia la revedere de la el în-
suºi („În noaptea aceea am avut
o ceartã aprigã cu Bernd Burger,
care era de pãrere, cã mã amestec
marii sibieni alãturi de personali- nalismul” sau ca cea în care mã- mul fusese pentru ea ca o stare prea mult în viaþa sa.”), în cel
tãþi precum Emil Cioran, Mircea tuºa sa de treizeci ºi trei de ani, de comã, odatã trezitã îºi doreºte de-al doilea îºi ia la revedere de
Ivãnescu sau Lucian Blaga. În observând cã adolescentul sã uite ºi sã se bucure de lucruri- la familie, mulþumindu-i fratelui
România a scris ºi a publicat Bernd Burger se uita la ea prin le mãrunte. În acest schimb de sãu mort la naºtere, cã i-a dat via-
mult, i s-au decernat numeroase gaura cheii când fãcea duº, lasã replici este loc mereu ºi de un þã (pãrinþii îºi doreau doar doi co-
premii, printre care ºi Premiul uºa de la baie crãpatã pentru a strop de cinism, se citeºte pânã pii, el este cel mai mic), în cel de-
Uniunii Scriitorilor din România putea fi privitã mai bine. Alcoo- la urmã o limpezime ºi maturitate al treilea vis se desparte de locul
(1976), însã în viziunea sa a fost lul este cel care reuºeºte sã-i mai a relaþiei dintre cei doi: „- Bernd unde a trãit („locul este rulat ca
un singuratic, nu a avut nicioda- alunge din amintiri. ce stai atât la baie, ce este de râs, un covor ºi este desfãcut din nou
tã sentimentul de apartenenþã la Melitta, soþia sa, este un fel citeºti ziarul, a întrebat soþia lui într-un peisaj necunoscut”) ºi în
vreun grup, atât ca om, cât ºi ca de Charon dezorientat, care-l Bernd Burger. - Nu. - De ce râzi cel din urmã Bernd a avut un vis
scriitor. În 1992 pãrãseºte Româ- plimbã pe Acheronul fãrã graniþe atunci? - Ah, Melitta, pur ºi sim- în care „întâmplãrile obiºnuite
nia pentru a se stabili în Germa- pentru a-l conduce la destinaþia plu. - Bernd, pot sã râd cu tine? - erau minuni”, el devine Iona, care
nia. Nu a durat mult pânã sã se finalã, fãcând între timp o analizã Nu. - De ce nu, Bernd. - Pentru cã refuzã în timpul potopului pri-
impunã pe piaþa literarã de limbã timidã, abia perceptibilã, a lumii. am terminat.” mordial sã se urce pe arca Gene-
germanã. Prestigioasa editurã Schimbul de replici dintre soþi Bernd Burger este un stoic. El ralului de Securitate ºi alege sã
Suhrkamp i-a publicat volumele este când dur ºi repezit, când se supune sorþii, însã fãrã a re- intre în burta balenei, ºi astfel se
de poezie, romanele ºi povestiri- blând ºi plictisit, soþia sa se aratã nunþa sã fie un cãutãtor. Nu cau- salveazã de potop. Ele reprezintã
le, care încã îºi aºteaptã traduce- însã un partener de nãdejde care, tã oameni, nici locuri, nici sã se purificarea ce urmeazã exfolierii
rea în românã, pânã atunci capo- involuntar, face exact ceea ce gãseascã pe sine. El cautã senti- cu nisip, nisipul care este lipsit
doperele sale rãmân un privile- este întârziat), iar destinaþia nu-l Burger îºi doreºte, întârzie sosi- mentul de paralizie ºi ne-sens, de de „termeni”, iar el are nevoie de
giu al germaniºtilor. În strãinãta- face sã se simtã acasã. Din aceas- rea la destinaþie, ºtie când sã-l ne-naºtere, de ne-aparþinere, de mult nisip „pentru a se putea fre-
te, literatura germanã din Româ- tã situaþie tragicã, Hodjak reuºeº- lase singur ºi nu este insistentã libertate. Cinismul este un filtru ca cu lipsa de semnificaþie”. Dacã
nia este cunoscutã prin exotis- te sã creeze un comic grotesc ºi în dorinþa de a avea relaþii intime care separã realitatea de atroci- nu existã semnificaþie, nu existã
mul sãu – povestirile despre ex- fascinant în acelaºi timp, tocmai cât dureazã cãlãtoria, deºi primul tãþile din timpul vieþii româneºti identitate, de aceea Bernd Burger
perienþa comunistã sunt cele care pentru cã are conºtiinþa de sine. lucru pe care îl face când trece ºi de paradoxurile vieþii în afara va duce cu el peste tot un gea-
au atras, iar limba germanã din Întâlnim ºi în Ein Koffer voll graniþa este sã-ºi cumpere nenu- graniþei, ºi aceastã separare per- mantan plin cu nisip.
România este cea care a asigurat Sand aceeaºi greaþã premergã- mãrate desuuri pe care le probea- mite conservarea sãnãtãþii minþii
succesul acestor scriitori (ca toare singurãtãþii ca ºi în roma- zã în faþa soþului sãu. Comunis- ºi spiritului. Un alt detaliu semni- n Daniela Micu
drept dovadã Premiul Nobel a nul sãu Sängerstreit: „Greaþa
revenit unuia dintre ei). Ea se este prima etapã a singurãtãþii”.
deosebeºte de limba germanã din Greaþa aceasta îl urmãreºte aºa
vest prin faptul cã nu existã gra- cum o fac ºi fantomele comunis-
tuitatea cuvintelor. Limbajul este mului: „dintr-o datã l-a durut pi-
concentrat, polisemantic, alune- ciorul stâng, operat, ºi s-a spe-
cos, asta, în principal, datoritã riat la gândul cã Securitatea i-ar
contextului istoric. Cenzura nu fi instalat în timpul operaþiei pen-
ocolea scrierile într-o limbã strãi- tru totdeauna un microfon în pi-
nã, iar autorii trebuiau sã se des- cior”. Amintirile, remarcile cinice,
curce cu singura lor unealtã, lim- cicãlelile soþiei, care îi reproºea-
bajul, care s-a dovedit a fi un bun zã aproape la fiecare dialog cã are
aliat – le-a fost permisã publica- „chef de ceartã”, o fiicã prezentã
rea ºi au reuºit sã creeze o limbã doar ca recuzitã, care vorbeºte
germanã înnoitã. doar atunci când îi este foame sau
Romanul Ein Koffer voll Sand vrea sã meargã la toaletã, poves-
(Un geamantan plin cu nisip) a tirile groteºti, alcoolul ºi þigãrile
apãrut în 2003 la editura Suh- se prind toate într-un vârtej fas-
rkamp. Acesta urmãreºte viaþa cinant. Toaleta ºi balconul, nea-
personajului principal, care se pãrat orientat spre nord, sunt
identificã în mare mãsurã cu via- porþi de trecere cãtre alte lumi ºi
þa autorului: mai întâi Bernd situaþii precum cea în care un
Burger pãrãseºte România împre- funcþionar la cãile ferate schim-
unã cu soþia ºi fiica pentru a se bã pietrele ºi crucile de pe mor-
stabili în Germania, aºa cum fã- mânt, pentru cã fiecare trebuie sã
cea ºi Franz Hodjak acum nouã- se roage pentru morþii altora, „nu-
sprezece ani. Mai departe întâl- mai aºa se instaleazã internaþio- Mihai Diaconu - Corabia speranþei
nim un personaj singuratic („Însã
el era un om singur, atât de sin-
gur încât spunea, dacã mã nu-
mesc Jontschi sau Pischto sau
Janosch, ºi aºa nu schimbã ni-
mic”), care se confruntã cu pro-
ocheanul întorssrotnî lunaehco
„nori ºi ceaþã londonezã” ºi unde, a formulãrii mesajelor fundamen- cãrþi lansate pe piaþã de editori în
blema identitãþii, problemã pe cuprinsã de mirare, se întreabã: tale ºi surâsul superior ironic la debutul toamnei. Este imposibil
care o recunoaºte ºi omul Franz „Cum sã visez în Anglia în limba adresa subculturii capitaliste. sã nu îþi vinã poftã mãcar sã rãs-
Hodjak într-un interviu luat în ARGEª românã?”. Descoperind izvoare- Concret, el se manifestã printr- foieºti câteva ore o carte, atât de
centrul Sibiului. El spune cã este Nr. 8 / 2011 le sângelui, aurului, luminii sau un dispreþ rezidual faþã de teatrul frumoasã este atmosfera creatã.
un om fãrã patrie, cã asta îi face Fericitul Paul. Sã nu se crea- nopþii, Eva – Maria este o verita- de consum. Considerat un gen Multe liste, multe nume, multe ti-
plãcere ºi nu-ºi doreºte sã ajun- dã cã Paul este un prinþ al Biseri- bilã prinþesã a visului, iar Paul minor, el nu ar avea ce cãuta în tluri, frisoanele premiilor! Loren
gã în „Ithaca”. Bernd Burger la cii, deºi fervoarea credinþei lui Aretzu un fericit cu asupra de repertoriile teatrelor al cãror rost Malka trece în revistã apariþiile
rândul sãu se bucurã de lipsa de atinge, de multe ori, incandescen- mãsurã. (C.M.P.) e, nu-i aºa, unul major. Cu toate din zona literaturii tinere, pe care
orientare a soþiei sale, iar Ithaca þa extazului, iar înfiorarea religio- astea, cei mai mulþi directori de le considerã relevante ºi ne co-
devine un motiv recurent: „- Nu zitãþii se transmite revelator prin teatru le cer regizorilor noºtri municã. Dacã pânã acum tinerii
putem merge la nesfârºit prin cuvintele sale mereu binefãcã- «ceva uºor, mai de public». Dar scriitori „nu apãreau bine cã se ºi
acest þinut cu paºapoartele noas- toare. El este un condeier înzes- CULTURA tentativa lor de a se deschide vedeau asociaþi cu marile obse-
tre apatride. - De ce nu? - Totuºi trat cu har (poetic) ºi dãruit cu o www.revistacultura.ro spre spectacolul de consum nu sii ale societãþii”, anul acesta se
cândva trebuie sã avem o identi- fiinþã angelicã (nepoþica sa) din Minor? Major? IQ? Victor face decât sã le înceþoºeze ºi mai poate vorbi de o „tendinþã de elu-
tate”. Amânã aceastã stabilire a a cãrei candoare imaginativã în Scorades publicã un „manifest” mult identitatea”. Preluãm ºi noi dare a curentelor modernitãþii”:
identitãþii, în acelaºi timp, familia faþa vieþii se ivesc poveºti bizare – mãcar din titlu – „Vrem teatru ºi semnalãm intervenþia, având „Familie, naturã, identitate ºi
are o imagine miticã despre des- ºi mirifice viziuni. Eva – Maria, de consum!” – în care încearcã memoria încã bulversatã de ceva- amintirea înaintaºilor sunt teme-
tinaþie, dar ea va fi spulberatã în chintesenþã a onomasticii femi- sã atragã atenþia (nu reiese deloc urile uºoare ºi mai de public fãrã le atemporale care dominã reve-
momentul în care ajunge ºi dã nine, dã glas puritãþii îmbogãþind a cui atenþie este vizatã) asupra public pe care le tot vedem/citit/ nirea din septembrie. Plictisiþi,
peste un portar „românesc”, stã- lumea cu oameni ce devin fluturi haosului semantic de care nu mai auzim de când o prezenþã indefi- pare-se, de autoficþiune ºi de oco-
pân pe bariera sa, care face pro- ºi urºi ce se transformã în flori. O scãpãm în veci, asupra „urechis- nitã (helas!) a început sã fie în- luri în jurul propriului eu, tinerii
priile reguli. Pânã la urmã cãlãto- lume în care cãrþile se citesc sin- mului” genetic. Nemulþumirea în- trezãritã de cealaltã parte a crea- scriitori cautã sã-ºi lege poveºti-
ria aceasta nu-l ajutã la nimic. gure, în timp ce Dumnezeu-omul dreptãþitã a autorului este îndrep- þiei – el, publicul! (XKN) le de marea istorie, sã mediteze
Ajunge inevitabil la destinaþie ºi vegheazã miracolele de fiecare zi tatã asupra asimilãrii consumeris- asupra schimbului de generaþii,
spune resemnat cã abia acum în- ºi de fiecare noapte. Uimirile o mului teatral cu nonvaloarea: asupra posibilului transfer între
cepe rãtãcirea. El rãmâne prins la însoþesc pretutindeni, chiar ºi în „...teatrul românesc a rãmas cu un LE MAGAZINE LITTERAIRE vechi ºi noi ºi sã-ºi construiascã
mijloc – drumul nu alungã dorin- spaþiul britanic unde, odatã ajun- rictus în care se contopesc în- www.magazine-litteraire.com drumurile iniþiatice ale persona-
þa de a avea o casã, de a aparþine sã, întâlneºte „calul lui Dumne- cruntarea condamnãrii duºmanu- C’est la rentrée! Se ºtie, „la jelor în cãutarea revoltei. ªi se
la ceva (cãci pânã la urmã acesta zeu”, animal fabulos hrãnit cu lui de clasã, seriozitatea ritualicã rentrée” presupune un val de revoltã”. (XKN)
este scopul cãlãtoriei, chiar dacã

, serie nouă, anul XIV


XIV 155
nr.. 9 ((155
IV,, nr ), 20
155), 20111 7
Poezia de la ora 21: 35 n FRANZ HODJAK
uºoara sperieturã când te trezeºti,
te duci la cutia poºtalã, la budã, o þigarã,
copilãreasca prostealã de a aprinde
lumina.
poeme
sticlele goale, obiectele banale,
telefonul plecat în voiaj. scãrile duc la aceleaºi mirosuri
ºi conversaþii pe sub umbrelele de soare ponosite
ºi-ncerci sã vezi lumea cu ochii
eletristică

dacã mãcar pereþii n-ar fi acolo atât de trec în depãrtare bãrcile de pescari
lunii, care goneºte
pe o motocicletã definitiv
dacã mãcar mugurii-ar exploda dacã timpul mai funcþioneazã e
pe tâmplele tale august la ºcoli am mers
dar martie
e ca-ntotdeauna dupã ’44
Poezia de la ora 21:54 de sub plapuma de omãt se strecoarã rãzboaiele cotidiene se duc
femei însãrcinate câteva strãzi mai încolo mai concludente decât toate societãþile
e-o noapte caldã ºi luminoasã, unde-s membru
care nu-þi aduce aminte de nimic, ci pur pisici grase-l spioneazã pe mãcelarul de
la colþ aici doar fumul de þigãri mai urcã spre sunt, cred,
ºi simplu existã, cer cãrþile mele
caldã ºi luminoasã. la chioºc au venit ziarele de ieri
mâini tatuate mângâie cu arcuiri vesele pios ºi oniric
stai-ntins pe pat, priveºti în tavan ºi contacte mai strânse am cu
corpul îþi e relaxat ca o panã ruptã. liniile de troleibuz
dumnezeu aruncã morcovi în cuºca cu în jurul meselor, numeroºi precum iluminismul, peisajele marine, cu iluziile
totu-ºi urmeazã mersul, iscoadele, pierdute
cinematograful, petrecerile, progresul, maimuþe
restul timpului ºi-l petrece rãtãcesc câini
arta, vorbãria, seara ascult ºtirile
uimirea, dezlegând cuvinte-ncruciºate
lumea se-ntinde pânã-n al treilea al un nebun oferã castraveþi muraþi chiar mã intereseazã situaþia politicã
sudoarea, din când în când spune adevãrul
înþelegerea sporeºte, nu, rãbdarea, patrulea sat
sau de la pat pânã la ecranul am domiciliu stabil doar în calitate de
viaþa devine obiºnuinþã. rododendronii seamãnã tot mai mult destinatar al facturilor de curent, ziare
sã-þi iei inima-n dinþi televizorului
copiii ºed înfãºuraþi în concepte cu beþivani notorii onorarii
ºi sã desfaci o bere? sau sã pleci în citaþii
cãlãtorie? abstracte
cu pumnii adu-þi aminte, uitã –
sau sã adormi ºi sã fii pe de-a-ntregul autosuficienþa expune râgâind în ce cred? nu în preafericirea
fericit? adânc bãgaþi în buzunarele paltoanelor
lozinci înarmãrii sau în cea a învierii
pui un disc oarecare, fumezi
ºi tare-þi vine chef vedeþi dumneavoastrã, orizontul este
sã omori ºoricelul de pe raftul cu cãrþi, 27.09.81 Discurs funerar nebulos
dar treacã de la tine ºi te gândeºti, la treizeci ºi cinci de ani mi-am fumat la fel ca imaginea dumneavoastrã
sã faci ceva util. ultima þigarã generaþia noastrã? un lucru mãcar despre mine
ºi-þi suni o prietenã, da’ asta a fost ceva mai târziu, mai întâi e sigur: putem renunþa la cuvintele
care nu face pe curajoasa pompoase
ºi ce uºurare
am fost ºi eu copil
ºi la coroanele de lauri Telegramã-n lumea
ningea, credeam din tot sufletul în
sã nu-þi faci iluzii puterea basmelor sau la onoruri de dincolo
când am început sã pun întrebãri, mi s-a entuziasmul, dragi participanþi, era mare
Dor de rachiu astupat delicat totul arãta altfel
timpul avea o altã vitezã
lui Bertolt Brecht
de smochine gura cu un saxofon
ºi eu, ca toþi ceilalþi, mi-am fumat cea Brecht mãrºãluia în frunte cu þigara cine vorbeºte aici despre toleranþã
dintâi þigarã la budã fumegândã ºi, mai ales, cine vorbeºte?
trage curentul prin camere ºi oase, tot ceea ce se fãcea sau nu se fãcea
galben cerul de iunie, zilele în bisericã mã holbam la sânii fecioarei
ºi, pentru cã dumnezeu nu mã ajuta, mã avea un scop precis greutatea decoraþiilor smulge din când
ajutam pânã ºi frizura era politicã în când câte un oftat
se duc precum nesfârºite poeme, calmul nimic nu trezea familiara impresie din piept
alterneazã cu prudenþa, dupã nori de ºi eu cum puteam
de obicei, duminica ploua cã nu s-ar putea schimba nimic
fum vin ciocneam paharele, lucizi ºi angajaþi alcool curge pe gâtlejuri
la demonstraþiile din luna mai mã
procopseam poºtaºul aducea lumea-n capete
nori de fum, ziarul face tot ce-i stã-n discuþiile se tot lungeau ºezlongurile stau la soare mereu
putinþã, nimic cu guturai
când m-au prins citind din Hölderlin, m- dar de fiecare datã când aveam impresia în cel mai favorabil unghi
nu-i altfel decât te-ai aºtepta. te holbezi cã putem atinge viitorul
am gândit
acu’ mã bagã la zdup braþul era prea scurt nicio boare n-adie
la cuþitul de pâine, în chiuvetã, pe dãdeam colþul oarecum jenaþi nici un deget nu se clinteºte
canapea ani de zile am hoinãrit prin parcuri
mã simþeam cam bãtrân lucrurile arãtau deodatã
ºi te-ntrebi ce-are de-a face dorul de ca niºte aripi frânte privirea adastã pe tufa de soc
rachiu de smochine m-am fãcut mare
zilele se depãnau ca articolele de ziar întrebãrile se-adunau ziare, saci de ciment, propria burtã
se descriau doar experienþe nicicând telefonului doctorului Marx suna mereu
cu persistenta impresie ocupat fãrã incertitudine, fãrã emoþie,
cã deºertul Gobi nu-i mai mare fãcute
cumva totul o lua cândva de la capãt nopþi în ºir stãteam în faþa radioului fãr’-a sufla o vorbuliþã
am oprit radioul, am coborât jaluzelele începeam sã ne aducem aminte
decât o camerã. iei unii îºi ostoiau dezamãgirile punctual
o þigarã, priveºti în jos totul pãrea mult prea simplu
vara dispãream din viaþa mea cu ajutorul micilor chelnãriþe ca-ntotdeauna
la urma urmei eram fermecat de bãrbile alþii erau prezenþi oricând ºi oriunde apare poºtaºul –
în curþi, pe stradã, e ca-ntotdeauna, ºi ãºtia ºi erau bufonii noºtri preferaþi sumele de bani dau rãspunsuri
trecãtorii merg fiecare în altã clasicilor
ºi trezirea la realitate îmi dãdea restul alþii stãteau în faþa cinematografelor întrebãrilor poeþilor
ceea ce urma, era o cursã contra alþii, la serviciul paºapoarte
lipsã de direcþie, cea din urmã veste alþii n-aveau nimic împotrivã
care ajunge la tine e-nchiderea uºilor. cronometru
cu frica de a nu leºina alþii o dãdeau pe tras din pipã
(traducere din limba germanã de Cosmin
ºi-oboseºti aºteptând, când ºi ceea ce era de fãcut Dragoste. Poeziile fac parte din volumul
nu-i nimeni care sã-þi spunã e mult, e puþin? înaltã instanþã
câþi ani de libertate îmi daþi pentru asta? s-a dus de râpã-n Flieder im Ohr / Liliac în ureche,
flencãnealã apãrut în 1983, la Editura Kriterion)
ce
Savonarola
Nr. 247 cât de tãcut cad verdictele! autobiografie
poate cã, în vreme ce tu citeºti candid
o farfurie cu peºti ziarul, tovarãºe, ce sã Poºtaaaaaa!
nisipul din urechi în jurul gleznelor tale se strâng deja declar?
luminile vapoarelor ieºite-n larg nevãzute belciuge. Mozaicarii aºteaptã textele tinerilor scri-
durata ploii m-am nãscut pe vremea itori talentaþi (cu vârsta cuprinsã între 14
ºi goliciunea ta, care dã sens rosteºte-þi a gândurilor direcþie! întunericului ºi a graniþelor închise ºi 35 de ani), care doresc sã publice alãturi
modelului din covor ºtii cã doar ca adversar eºti puternic. de noi.
liniºtea ciopleºte cruci, la scurt timp dupã aceea, casa a fost Sub titlul „Azi primim poeme pe
Cartofi în frac ºi, încet-încet, iarba-þi creºte-n gurã. naþionalizatã e-m@il”, instaurãm poºta redacþiei, unde
prietenilor mei vom citi cu entuziasm texte originale, vã
cu siguranþã cã mai important decât vom scrie impresiile noastre, ca împreunã
þiganii la despãrþire trecutul rudelor este faptul cã
Cafenea la malul mãrii îmi plac expresioniºtii
sã promovãm literaturã de calitate.
e ca ºi cum ar fi aºa sau sânii opulenþi Vã dãm întâlnire în numãrul din
viitorul îºi dã continuu naºtere orizontul din rãsãrit ca ultim fruntariu octombrie. Pânã atunci, scrieþi-ne pe
sieºi blândã cãderea zmeielor mozaicul98@yahoo.com.
în lumina amiezii

8 , serie nouă, anul XIV


IV,, nr
XIV nr.. 9 ((155
155 ), 20
155), 20111
n ION BUZERA

alt fel de istorie a literaturii


priu-zise), reuºeºte – din fericire originalã e respectatã cu stricte-
– sã fie mai mult decât ceea ce þe, nu doar pentru cã exactitatea
ºi-a propus, avantajul pe care ºi semanticã poate fi urmãritã pânã
l-a creat autorul fiind acela de a la detaliu, ci ºi pentru cã traducã-
porni de la „nucleul dur” al litera- torul face concomitent operã de
ritãþii, dar ºi de a nu rãmâne aco- exeget: sensurile obscure ale tex-
lo. De aceea, destul de rar (ca în tului au fost descifrate cu ajuto-
cazul analizei Scrisorii pierdute rul comentariilor ilustre, iar ter-

O
abordare precum cea a lui Caragiale, pp. 292-294) abor- menul românesc la care traducã-
propusã de Mihai darea dominantã mi s-a pãrut re- torul s-a oprit reprezintã deseori
Zamfir era absolut ne- almente inhibitivã pentru inter- rezultatul unei întreprinderi her-
cesarã în cultura noastrã: Scurtã pretarea de ansamblu a unui au- meneutice.” (p. 377); „E ciudat
istorie. Panoramã alternativã a tor. Un citat care meritã convo- sã observi cã, într-o varã bucu-
literaturii, volumul I (Cartea Ro- cat in extenso este urmãtorul: reºteanã înãbuºitoare, în vara lui
mâneascã, Polirom, 2011, 448 p.) „Criteriul esenþial enunþat mai sus 1900, un poet român [ªtefan Pe-
Dupã cum am mai spus, în ulti- [al selectivitãþii, n. m., IB] s-a cu- ticã, n. m., IB] cu nervii excitaþi la
mele decenii s-a creat la noi un plat în mod natural cu metodolo- maximum se calma aºternând pe
clivaj foarte puternic între istoria gia acestei sinteze: cartea este o hârtie pagini care sunau straniu,
literaturii ºi istoria literarã. Dacã istorie stilisticã (s. a., n. m., IB) a asemãnãtoare paginilor scrise
în aceastã din urmã zonã, prin cele literaturii române. Asta înseam- peste câþiva ani de Georg Trakl.
mai bune lucrãri, suntem perfect nã un lucru clar: m-am bazat pe Forma prozasticã adoptatã este
sincronizaþi metodologic, atitudi- faptul cã doar stilul determinã identicã, iar principala problemã
nal, mental etc., indiferent de de- valoarea ultimã a unui scriitor ºi stilisticã întâmpinatã de ambii
cupaje (de la „primul romantism” cã doar originalitatea stilisticã îi scriitori pare sã fi fost disciplina-
– Paul Cornea pânã la cel mai „i- asigurã acestuia perenitatea. Iar rea, în fraze armonioase, a unei
mediat” postmodernism – Ion stilul unui autor poate fi redus în viziuni prin excelenþã poetice asu-
Bogdan Lefter), în privinþa isto- cele din urmã la o formulã lingvis- pra lumii.” (p. 431) etc. Cred cã la
riei literaturii cei care au „perfor- ticã. Tot ceea ce, aparent, þine de mijloc e ºi un foarte subtil sub-
mat” nu au reuºit (ºi asta în cel un univers de infinitã bogãþie terfugiu: Mihai Zamfir porneºte
mai bun caz!) sã depãºeascã ni- (sub aspectul lumilor înfãþiºate, de la consideraþii strict stilistice
velul unui simplu epigonat cãli- al ingeniozitãþii invenþiei, al viziu- sau pare sã le aibã prioritar în
nescian. Se pot identifica aici di- nii filozofice, al experienþei bio- vedere, pentru a ajunge la o
verse seturi de justificãri, de la grafice etc.) este reductibil la un rescriere generalã a stilului isto-
„imposibilul” depãºirii modelului, cifru lingvistic ºi se închide în el. riografiei noastre literare, pe cât
a cãrui gravitaþie „perfectã” a ac- Dacã reuºim sã-l identificãm, de calmã, pe atât de hotãrâtã. (κi
þionat orbitor, trecând prin mate- sã-l descriem ºi sã-l apreciem, foloseºte, altfel spus, la maximum,
ria cu totul diferitã (cantitativ, în atunci am atins miezul unei ope- române. detaliile – filogeneza continenta- atu-ul investigativ, acela care –
primul rând) cu care se confrun- re literare, individualitatea ei ulti- Iatã un alt citat-presupoziþie cu lã.” (p. 13) Et pour cause! Sub prin el însuºi, prin simpla lui pro-
tã istoricul literaturii ºi ajungând mã; în cãutarea lui, a cifrului as- care sunt completamente rezo- diferite forme, în mai multe rân- punere – nu ar fi putut garanta
la inevitabilele sufocãri ale de- cuns, se aflã toate monografiile nant: „Dar aceastã situaþie expli- duri, am susþinut idei similare. Mã nimic sigur.) În acest sens, con-
mersului provocate de excesele autorilor din volum.” (p. 5). Sunt cabilã istoric a comportat ºi o la- intereseazã, aºadar, brevetarea statarea de la p. 6 poate fi înþe-
(totdeauna ridicole ºi în acest tip premise (neo-spitzeriene, în prin- turã fecundã, de multe ori trecu- unor moduri de analizã ºi sintezã leasã mai bine: „Pânã la urmã,
de cercetare) ale subiectivitãþii. cipiu) expuse cu mânã sigurã, tã cu vederea. Autarhia ºi izola- performante, actualizate ºi adec- galeria mea de portrete s-a trans-
Volumul lui Mihai Zamfir face un prin recursul la un sistem foarte rea ne-au obligat la nutrirea cu vate, care sã þinã cont, wellekian format într-un fel de roman (post-
prim pas, decisiv, pe drumul amin- eficient de reducþii, deºi oarecum substanþã proprie. Cultura româ- ºi auerbachian deopotrivã, de modern, fireºte!) având 36 de
titei sincronizãri: un pas mic poa- înºelãtoare. Concilierea celor nã s-a vãzut silitã sã refacã pe denivelãri ºi înãlþimi, de obstaco- personaje principale ºi sumede-
te pentru alte literaturi, un salt douã axe (stilisticã ºi diacronicã, cont propriu experienþele funda- le ºi þâºniri creatoare, de multitu- nie de personaje secundare.” El
uriaº pentru modul în care este structuralistã ºi poststructuralis- mentale ale lumii moderne. Ten- dinea, în fine, nu prea conºtienti- se va folosi, de câte ori simte ne-
practicatã (ºi înþeleasã) istoria li- tã, a rigorii analitice extreme ºi a dinþele gândirii europene, miºcã- zatã, de forme cu care se confrun- voia, pentru a dinamiza ºi a face
teraturii în spaþiul carpato-danu- proiecþiei acesteia pe ecranul mult rile artistice continentale, curen- tã parcursurile literaturii române. atractivã povestea, de elemente
biano-pontic. mai lat ºi, inevitabil, cel puþin 3 D tele literare ºi plastice s-au refor- Iar oferta lui Mihai Zamfir rãspun- biografice, tematice, comparatis-
Discursul lui Mihai Zamfir al istoricitãþii) este, poate, cea mai mulat, toate, prin mijloace proprii, de multor astfel de cerinþe aºa- te. Reducerea la minimum a refe-
merge, într-adevãr, la þintã, aºa valoroasã mizã pusã în joc. Toc- uneori în variante ingenioase, de zicând intrinseci. rinþelor induce o claritate aproa-
cum ºi-a propus, se bazeazã pe o mai pentru cã o astfel de sintezã frapantã noutate. Dupã re-conec- Foarte multe formule critice, pe neverosimilã a expunerii pen-
precizie la care þin mult, are o tã- nu e la îndemâna oricui, volumul tarea la lumea romanicã ºi occi- caracterizante sunt percutante, tru un astfel de tip de discurs.
ieturã foarte finã ºi foarte adân- rezultat este unul extrem de in- dentalã, acest specific local ca- retenibile în sine, cu toate cã nu (Depistez, din felul în care anali-
cã, în acelaºi timp. Chiar dacã structiv, la care ne putem raporta pãtã pregnanþã, vizibilitate ºi neapãrat ºi sustenabile necondi- zeazã mai multe opere, de ex. Ale-
pare uneori unilateral (riscând sã fãrã probleme de acum înainte, merge crescând pe mãsura avan- þionat: „La nivelul performanþei xandru Lãpuºneanul – p. 117
transforme în monotonie meritul profund ºi revelator, pe alocuri sãrii în secolul al XIX-lea, pe mã- individuale însã, la nivelul pur ºi sau O scrisoare pierdutã – p.
ei principal, dar asta aproape nu- comprehensiv-„epifanic”, facili- sura europenizãrii Principatelor. simplu al romantismului poetic, 293, idealul unui neoclasicism li-
mai în privinþa declaraþiilor de in- tând o înþelegere diferitã (nu nea- Etnogeneza noastrã culturalã a el [Ion Heliade Rãdulescu, n. m., terar formal-ideatic, neo-eliotian,
tenþie, nu în cea a scriiturii pro- pãrat insolitã) a istoriei literaturii refãcut – în filigran, dar cu toate IB] ocupã în literatura noastrã un pe care îl preia ºi discursul isto-
loc aflat în spendidã izolare ºi pe riografic propriu-zis.) Pe cât de
care nimeni nu i-l poate dispu- profunde sunt ideile critice vehi-
ta.” (p. 66) „Cu Anton Pann, sur- culate, pe atât de limpid e textul
prizele nu se sfârºesc niciodatã” care le susþine. Numai o erudiþie
(p. 97); „Cifrul personalitãþii lui „localã” foarte sigurã pe ea, acu-
Bãlcescu îl reprezintã, cred, spi- mulatã pe parcursul a mai multe
ritul monahal cu care istoricul decenii (filtratã simultan de foar-
s-a identificat complet, convins te buna cunoaºtere a câtorva mari
tot mai mult cã Divinitatea i-a în- literaturi europene ºi de interiori-
credinþat o misiune specialã.” (p. zarea exigentã a câtorva dintre
133) ; „De aceea, noutãþile înre- sistemele critico-teoretice care au
gistrate de literatura noastrã oda- dominat de-a lungul secolului 20)
tã cu Macedonski ºi cu simbolis- putea sã conducã la un astfel de
mul nu l-au mai interesat pe man- rezultat. Ideea cãlinescianã a „sin-
darinul înfãºurat în propria sa glo- tezei epice” este spectaculos re-
rie; Maiorescu s-a oprit la roman- funcþionalizatã, adusã la zi, în plin
tismul târziu ºi nu s-a mai miºcat context istoriografic-literar con-
de acolo.” (p. 247); „În timp ce temporan.
Eminescu închide un imens ciclu Grila stilisticã a fost folositã
de culturã dispus pe milenii, de Mihai Zamfir cu rezultatele
Rimbaud deschide un alt ciclu, maxime la care putea spera. (Cu
sugerând cum va arãta cultura atât mai mult cu cât nu-ºi ascun-
europeanã dupã 1870, adicã dupã de virtuþile expansioniste!) Dacã
data afirmãrii lui ºi, concomitent, autorul ar fi reuºit o combinatori-
a lui Eminescu.” (p. 270); „În va- cã ºi a altor metode, chiar cã nu
rianta Coºbuc, Divina Comedie ai fi avut ce sã-i reproºezi. Mai
se apropie de idealul unei tradu- ales cã, dintr-un anumit unghi,
Mihai Diaconu - Asta-i pohta ce-am pohtit-o! ceri. Nu doar pentru cã prozodia greul de-abia acum începe.

, serie nouă, anul XIV


XIV 155
nr.. 9 ((155
IV,, nr ), 20
155), 20111 9
n PETRIªOR MILITARU cã literatura românã existã” ºi
continuã tradiþia eforturilor enci-
clopedice ardeleneºti începutã cu

Ion Pop, omul ºi opera dicþionarele lui Ioan Budai-De-


leanu ºi continuatã de Mircea
Zaciu ºi Marian Papahagi sau de
Adrian Marino. Aducând o nouã
cu se numãrã printre cei mai ti- Ilarie Voronca), cât ºi poezia din perspectivã asupra subiectului
neri absolvenþi ai Literelor cluje- a doua jumãtate a secolului XX cercetat, Virgil Podoabã realizea-
ne, însã confesiunea ei este cel sunt o preocupare constantã în zã un „dialog echinoxist” cu „Ma-
puþin la fel de intensã ca a senio- activitatea sa criticã. Pornind de estrul Ion Pop” ºi cu alþi disci-
rilor: de la mitica întâlnire din li- la cele douã ipostaze ale criticu- poli de-ai sãi despre postmoder-
ceu cu numele universitarului lui clujean – cea „avangardistã” nismul poeziei lui Aurel Pantea,
clujean în orele de pregãtire pen- din cartea cu care debuteazã în dialog ce ia forma unui eseu de
tru tezele la românã, la cursurile critica literarã ºi cea „cuminte” pe criticã a criticii.
despre Bacovia cel „postmodern, care o regãsim în chiar titlul vo- Pe de altã parte, Ioan Pintea
ecturi

ªtefan Borbély (coord.), Ion fragmentar ºi afazic”, la Voronca lumului de debut în poezie –, Iri- se opreºte asupra poetului Ion
Pop. ªapte decenii de melanco- ºi Fundoianu, poeþi pe care Ion na Petraº ia ca exemplu cãrþile Pop: „am fost fascinat de faptul
lie ºi literaturã, Editura Eikon, Pop îi scotea din rutina predãrii, Gellu Naum. Poezia contra lite- cã poezia poate fi o stare narati-
Cluj-Napoca, 2011. generând o rupere a „unei conti- raturii (2001), Poeþii revistei vã, o poveste în numele unor
nuitãþi comode de depozitare ºi Echinox (2004) ºi Dicþionar ana- simþiri felurite cu vorbire ºi cu-
„La ºapte decenii de viaþã, de înþelegere” a poeziei. litic de opere literare româneºti vinte de toatã ziua…”. Plecând
Ion Pop emanã o tinereþe În seria portretelor memorabi- (1998-2003), pentru a evidenþia de la antologia Descoperirea
cuceritoare.” le, de un rafinament remarcabil, calitãþile de hermeneut ale lui Ion ochiului (2002), ce cuprinde po-
Vasile Fanache se înscriu textele lui Adrian Po- Pop, cum este, de exemplu, capa- eme din primele cinci volume de
pescu („Ion Pop are ceva din în- citatea de a scoate în evidenþã versuri, ºi ajungând la Litere ºi

C
u ocazia împlinirii a þelepciunea metodicã a lui G. Di- valoarea Operei, ci nu pe cea a statã cã în 1969 când apãrea pri- albine (2010), Mircea A. Diaco-
ºaptezeci de ani, Ion miseanu ºi din apetitul teoretic al autorului, a Sensului, ci nu a de- ma sa carte despre avangardism, nu afirmã cã douã dintre imagini-
Pop, criticul ºi istoricul lui Mircea Martin, dar e mai liric.”), taliului biografic. Vasile Fanache gestul lui Ion Pop era atât un act le complementare ce definesc
literar, poetul ºi traducãtorul, uni- Dan C. Mihãilescu („Un om pe analizeazã contribuþia lui Ion Pop de curaj cât ºi un semn de liber- universul liric al lui Ion Pop sunt
versitarul ºi redactorul-ºef al ce- care, cu ochii minþii, îl vãd foarte în planul poeziei interbelice (prin tate într-un stat totalitar; studiile imaginea ferestrei ºi aceea a pro-
lebrei reviste clujene „Echinox”, bine cosind pe o coastã maramu- studiul Jocul poeziei, 1985), a ce- apãrute ulterior nu au fãcut de- priilor margini, concluzionând cã
este sãrbãtorit de colegii de reºanã ºi tãifãsuind cu Tzara la o lei avangardiste (Tristan Tzara, cât sã confirme cã este „cel mai în poemele sale „melancolia în-
breaslã ºi de prieteni printr-un cafenea din Zurich…”), Constan- Saºa Panã, Ilarie Voronca, fin ºi avizat cercetãtor în dome- senineazã ºi neliniºtea evocã
volum care îºi propune sã subli- tin Cubleºan („Jean Pop era un ªtefan Roll, Gellu Naum) la care niul atât de sinuos al avangar- timpuri armonice”. Pentru Aurel
nieze complexitatea personalitã- caracter. Aºa a fost ºi a rãmas toatã se adaugã poeþii generaþiei ‘60 din dismului, pãstrându-i intacte Pantea, autorul volumului Gra-
þii creatoare a unuia dintre cei mai viaþa…”), Petru Poantã („Jean [...] Poezia unei generaþii (1973), fãrã rectitudinea ºi eleganþa, dobân- maticã târzie (1977) este „depar-
importanþi critici literari contem- în mediul sãu a devenit un model, a trece cu vederea lucrãri consa- dite în vremurile, nu tocmai uºoa- te de orice retorisme, spiritul sãu
porani. Despre Ion Pop ca model cu o autoritate coagulantã ºi ca- crate precum Nichita Stãnescu – re, de odinioarã”. De asemenea, poetic cântã «cântece simple», în
etic ºi profesional scriu atât Olim- taliticã…”) sau Constantin M. spaþiul ºi mãºtile poeziei (1980) Dorin ªtefãnescu observã trece- care ºoptesc intensitãþile”. În
piu Nuºfelean, cât ºi Ion Urcan, Popa („excelenþa esteticã a unei sau Lucian Blaga – universul li- rea de la „intima reflexie” la „re- timp ce Sanda Cordoº (ea însãºi
care evocã perioada în care a con- opere – critice sau poetice – e o ric (1981), ceea ce ne aratã cã flexivitate” în analiza pe care cri- fiind simultan coordonatoarea
dus ca redactor-ºef revista „Echi- funcþie a caracterului moral al ar- „domeniul predilect al criticului ticul clujean o aplicã celor 11 ele- celuilalt volum dedicat universi-
nox” (1969-1973), împreunã cu tistului”). ªtefan Borbély realizea- Ion Pop este poezia”. Mircea gii stãnesciene. Constantina Ra- tarului clujean, intitulat Ion Pop
Marian Papahagi ºi Ion Vartic, zã un portret interior al lui Ion Pop Popa, într-o prezentare de ansam- veca Buleu subliniazã cã tipãri- 70) remarcã tonul atic ºi vibrant
contribuind astfel la formarea a pornind de la nexus-ul cãrþilor sale blu a operei critice, surprinde ºi rea volumelor Ore franceze al poemelor despre „vulnerabili-
câtorva generaþii de scriitori de criticã literarã. Astfel „omul faptul cã antologiile tematice ale (1979) ºi Ore franceze II (2002) a tate, spaimã ºi moarte”, Emanue-
(„…ucenicii sãi de acum treizeci problematic” care nu mai are ac- lui Ion Pop cuprind note ºi trimi- avut un rol important în disemi- la Ilie va reþine, referindu-se la
ºi ceva de ani, nu mai suntem ti- ces la realitatea fundamentalã teri bibliografice ale unor autori narea ideilor puse în circulaþie de volumul de poeme publicat în
neri. Dar domnia-sa ne are în faþa înþeleasã ca ordine cosmicã din aproape uitaþi, dar fermecãtori elita culturalã francezã (Maurice 2010, ºi semnele „canonice ale
ochilor pe toþi, de la mic la mare cartea consacratã poeziei blagi- (precum avangardistul craiovean Nadeau, Roland Barthes, Roger trecerii spre o vârstã de bronz a
ºi de la bãtrân la tânãr, pânã în ne sau „plãcerea încântatã” (Eu- Victor Valeriu Martinescu), care Caillois, Paul Ricoeur, Jean eului poetic” în care „de la albine
ziua de azi. Ne-a îndrumat la în- gen Fink) din Jocul poeziei de- nu fac decât sã ateste rafinamen- Rousset, Jean Cassou, Georges poetul poate învãþa cum sã îºi
ceputuri, ne-a vegheat drumul vin sintagme „care-l trãdeazã” pe tul ºi documentarea iscusitã a Poulet, Jean Starobinski etc.) în resusciteze vigoarea existenþialã
de-a lungul anilor, ne-a ajutat sã autor, însã ne apropie de „progra- cercetãtorului. Dacã Al. Cistele- spaþiul intelectual românesc. sau dinamismul creator”.
ne finalizãm ori sã ne tipãrim cãr- mul sãu existenþial”. can scoate în evidenþã cu remar- Dicþionarul analitic de opere li- Despre prietenul Ion Pop scriu
þile, a scris ºi scrie despre ele, Cornel Ungureanu subliniazã cabilã acurateþe actualitatea stu- terare româneºti, ale cãrui patru atât Ana Blandiana (Ion Pop a
dãruindu-se pentru noi unei consecvenþa inegalabilã a criti- diului Poezia unei generaþii, volume au apãrut între 1998- fost primul coleg de studenþie
munci de o viaþã.”). Asupra acti- cului de a aprofunda subiectele Dumitru Chioaru semnaleazã „au- 2003, dar a cãrui ediþie definitivã „faþã de care am avut sentimen-
vitãþii sale publicistice ca „inte- alese pe termen lung: atât avan- toritatea inegalabilã” a lui Ion s-a realizat în 2007, este, în viziu- tul apartenenþei la aceeaºi gene-
lectual angajat” se va opri Ilie garda (fie cã este vorba de studii Pop în domeniul avangardei ro- nea Mihaelei Ursa, „o bazã de raþie”), cât ºi Romulus Rusan
Rad într-un articol elaborat ºi ample, fie de monografii dedica- mâneºti ºi europene. În aceeaºi date, un fel de colac de salvare (Ion Pop „a parcurs, cu o rãbdare
convingãtor. Adriana Teodores- te unor poeþi ca Gellu Naum sau ordine de idei, Paul Aretzu con- preapocaliptic, care stã dovadã de benedectin, drumul atâtor in-
telectuali strãluciþi care – în alte
împrejurãri, în perioada interbeli-
cã – au ridicat la cote academice,
talentul aflat în matricea ruralã.”).
Pentru poetul Mircea Petean, Ion
Pop este „acel prieten exigent de
care orice creator are nevoie, mai
ales la început [...], dar ºi Poetul
fascinat de fragilitatea fiinþei, care
nu poate scrie un rând fãrã a privi
peste umãr la cel ce scrie…”.
Cãlin Stegerean evocã realizarea
expoziþiei Avangarda din Româ-
nia în colecþii particulare (2006)
la Muzeul de Artã clujean, împre-
unã cu profesorul Ion Pop care a
oferit el însuºi câteva exponate
din colecþia sa personalã de
avangarda istoricã. De aseme-
nea, amintim aici ºi interviul am-
plu despre „avangarda discretã”
(dar ºi despre cãlãtoria în Franþa,
cenzurã, ºedinþele „Echinoxului”,
postmodernism etc.), condus cu
mãiestrie de Ovidiu Pecican.
Volumul coordonat de ªtefan
Borbély, Ion Pop. ªapte decenii
de melancolie ºi literaturã, re-
prezintã un semn de autenticã
preþuire al colegilor ºi prietenilor,
un prilej de cunoaºtere a profe-
sorilor-model pentru studenþii de
la Litere ºi un semn de normalita-
Horaþiu Buzatu - Un cap luminat te, de început de maturitate pen-
tru cultura noastrã.
10 , serie nouă, anul XIV
IV,, nr
XIV nr.. 9 ((155
155 ), 20
155), 20111
n SILVIU
n
n SILVIU GONGONEA
SILVIU GONGONEA
GONGONEA

mai sunt încã antologii –


mai sunt
Poeme de Mai devreme (Ed. vã multe din neplãcerile unei pri- foarte bine coordonatele margi-
Sim Art, Craiova, 2011) reuneºte, me orientãri. Gabriel Nedelea a nalitãþii într-un oraº „de stepã fier-
cum altfel, textele participanþilor ieºit, între timp, în faþa cititorilor binte“, dar un poem ca „trãiam o
la prima ediþie a Festivalului de cu un volum de versuri indivi- vreme când tristeþea“ este expo-
Poezie „Alexandru Macedonski“, dual, Peisaj cu întâlnire (Ed. nenþial pentru a reda candoarea
care a avut loc anul acesta între 8 Aius, Craiova, 2011), ºi este un ºi fragilitatea femininã. La Danie-

ecturi
ºi 10 mai, fiind organizat de Casa pariu câºtigat. Amorsa suprarea- la Micu eul poetic, sub bagheta

S
-a înrãdãcinat tradiþia, de Culturã a Stundenþilor Craio- listã pe care a ºtiut sã o dozeze ludicului sec ºi a absurdului, cap-
mai ales în ultimul dece- va. O dublã motivaþie ar fi de gã- dã poemelor sale o imagisticã teazã cu o luciditate neobiºnuitã
niu, când concursurile sit într-un titlu cãutat, care mar- bogatã ºi o dinamicitate neobiº- datele unei realitãþi denaturate.
literare au cunoscut un avânt ne- cheazã elanul tineresc ºi grabni- nuitã. Ana Donþu, poate mai Cu versurile din acest grupaj, Ele-
maiîntâlnit, dupã fiecare ediþie, sã ca revendicare a unui loc cât mai aproape de formulele ultimilor ani, na-Gabriela Lazãra traseazã deja
fie scoasã ºi o plachetã care sã în faþã pentru cei care vin din îºi expune cu delicateþe sensibi- liniile unei poetici personale. ªi,
reuneascã textele participanþilor. urmã în literaturã, dar despre litatea femininã. Poezia pe care o nu în ultimul rând, Mihai Ene, in-
Valoarea lor variazã în funcþie de aceasta, cât ºi despre unele de- scrie este a spaimelor abia între- clus în cadrul programului de lec-
prestigiul pe care ºi l-a câºtigat talii organizatorice, vorbindu-ne zãrite, a „micilor frici“ care „se turi publice cu poeþi contempo-
respectivul concurs, de membrii în prefaþã Petriºor Militaru. preling pe obiecte acoperindu-le rani, vine sã închie lista poeþilor
juriului ºi, nu în ultimul rând, de Fãrã a urma neapãrat ierarhia cu un strat/ opac ºi subþire“. incluºi aici. Dosarul de presã, din
valoarea intrinsecã a textelor tri- din paginile volumului (chiar Aleksandar Stoicovici îmbinã ultimele pagini, surprinde ecouri-
mise. Pentru combatanþii veniþi sunt necesare ierarhizãrile în po- onirismul cu datele unei mitolo- le pe care le-a avut evenimentul.
din anonimat este o pistã de lan- ezie?), putem spune cã se prezin- gii în care un filon important îl Cât de inspiraþi au fost cei aflaþi
sare, pentru cei care au acumulat tã o selecþie valoroasã, din dife- reprezintã arheologia copilãriei. în juriu rãmâne de vãzut. Poeme
un palmares literar, un bun prilej rite zone ale sensibilitãþii poeti- (ex. poeme ca „asta era copilãria de Mai devreme ar putea deveni
de confirmare. ce. Din fericire, fiecare participant noastrã“ sau „peºtele din Iago- Poeme de citit Mai târziu.
este însoþit de un CV care rezol- dãrie“). Maria Martelli intuieºte

Andreea Paul (Vass) (volum decât cu ceea ce sunt sau doresc


coordonat de), Forþa politicã a
femeilor, Ed. Polirom, Iaºi, 2011,
400 pp.
politica, scumpã doamnã... sã fie autoarele noastre. A o ale-
ge ca model înseamnã a te dedi-
ca jocului politic informal, a rata
vorbi serios despre democraþie cific feminine, sintagma femeie ºansa „emancipãrii” ºi, implicit, a

E
greu sã vorbeºti despre dacã mai mult de jumãtate din politician „sugereazã din start un da apã la moarã imaginarului mi-
femei fãrã a fi taxat drept cetãþenii României rãmân în afa- complex de inferioritate, cantona- sogin. Din fericire, cred cã nu e
sexist. E greu sã vor- ra reprezentãrii politice” (Zoe rea în «liga micã» a unui joc ac- vorba de o asumare serioasã, ci
beºti despre politicã fãrã a fi ta- Petre, p. 163) sau cã „ignorând ceptat ca eminamente masculin” doar de un amestec de ignoran-
xat drept partizan. Îmi asum du- jumãtate din populaþia þãrii, igno- (Miruna Munteanu, p. 271), iar þã, miraj istoric ºi emfazã.
blul risc. În plus, sunt subiecte la rãm jumãtate din plusvaloarea cu „acceptarea includerii într-o Una peste alta, Forþa politi-
care mai toatã lumea pretinde cã care contribuim la bunãstarea substructurã [organizaþia de fe- cã a femeilor ilustreazã nivelul
se pricepe. Îmi permit sã mã ex- societãþii” (Rovana Plumb, p. mei, n. M.G.] este un prim pas spre discuþiilor privind raporturile de
prim ºi eu, considerând, fãrã (com- 171). Schimbând categoriile, am izolare” (Monica Tatoiu, p. 298). gen în România. Lamentaþii, ridi-
plet) falsã modestie, cã „inocen- putea arãta cã multe alte jumãtãþi Ideal ar fi ca femeile sã activeze cãri de ton, încordãri de muºchi,
þa ignoranþilor poate pune într-o sunt ignorate. În democraþie însã, politic „în calitate de cetãþeni in- teoretizãri seci ºi exemplificãri
luminã nouã domeniile acapara- reprezentativitatea priveºte nu teresaþi de cei care i-au ales, indi- exotice. Dar nici din acestea prea
te de specialiºti” (Valeriu Stoica, caracteristicile diverselor persoa- ferent dacã sunt femei sau bãr- multe! Rar câte un discurs serios
p. 340). ne, ci voinþa lor. Dacã nu ar fi aºa, baþi” (Aurora Liiceanu, p. 251). (vezi contribuþiile dnei Mihaela
Forþa politicã a femeilor îºi componenþa organismelor repre- Dovadã stau exemplele persona- Miroiu), care sã îþi dea de gândit
propune sã ofere o imagine a par- zentative nu s-ar stabili prin vot, litãþilor celor mai frecvent aminti- îndelung! Am, ca de atâtea ori,
ticipãrii politice a femeilor în Ro- ci prin eºantionare. te ca modele, Margaret Thatcher senzaþia tout(e) est pris(e) à la
mânia postcomunistã. Andreea Cei mai mulþi autori bãrbaþi nu ºi Golda Meir, ºi ale tuturor ce- légère.
Paul (Vass), a adresat o serie de însã cu adevãrat în astfel de vor- considerã necesarã vreo cotã, ba lorlalte prezentate în Epilog.
întrebãri – privind cariera, diferen- be ºi, mai ales, câþi/câte se pot chiar unii vãd în idee un „sub- Ajuns aici, nu pot sã nu reþin frec- PS. Aflãm cã (ºi) din punct de
þele dintre politicieni ºi politicie- ghida, în mod consecvent? strat stângist, aducând o per- venþa invocãrii personajului Re- vedere al reprezentãrii politice a
ne, „modele ºi antieroi” etc. – câ- Pe parcursul cãrþii, mi-a zbu- spectivã totalitarã” (Teodor Ba- gina Maria. Fãrã a-i minimaliza femeilor, România se situeazã la
torva zeci de femei implicate poli- rat de mai multe ori gândul la o conschi, p. 300) sau o „exagerare în vreun fel rolul istoric, trebuie coada Uniunii, având în urmã
tic într-un fel sau altul, la un nivel replicã din Titanic Vals: „Politi- comunistoidã” (Kelemen Hunor, conºtientizat faptul cã nu mai doar un vecin, care însã, de data
sau altul, ºi unor „doamne de eli- ca, scumpã doamnã, are legile ei p. 330). Ironia face ca majoritatea poate funcþiona ca model. Muta- asta, nu e Bulgaria (vezi pp. 17,
tã” din domenii extra-politice. La fixe... ca cele ale gravitãþii univer- susþinãtoarelor sã fie membre ale tis mutandis, are mai multe în 362).
final, un capitol al bãrbaþilor, ase- sale... Ca sã fructifici trebuie sã unor partide a cãror denumire in- comun cu eroina lui Muºatescu
mãnãtor unui drept la replicã, ºi depui”. Asta îi spunea un „baron clude cuvântul liberal. n Mihai Ghiþulescu
un Epilog, în care sunt prezenta- local” interbelic Daciei, soþia can- Existã ºi o minoritate femininã
te situaþiile din diverse alte þãri. didatului Spirache Necºulescu, care îºi exprimã, cu moderaþie,
Rãspunsurile prezintã o mare încercând sã stoarcã ceva bani. reþinerea. Se cuvin sesizate douã
varietate stilisticã ºi ideaticã. În- Au trecut decenii, femeile nu mai nuanþe. Pe de o parte, se consi-
tâlnim destule naivitãþi – multe sunt condamnate sã facã politi- derã cã, deºi necesarã, reprezen-
texte au aerul autoprezentãrilor cã din umbrã. Au obþinut posibi- tarea femeilor nu trebuie sã fie
de la concursurile de miss –, hei- litatea fireascã a implicãrii direc- impusã prin lege, ci „sã vinã ca
rupisme – de genul „femeia, pro- te ºi, odatã cu ea, a apãrut iluzia urmare a cererii” (Adriana
motoarea noii ere” (p. 66) – sau unei noi „legi fixe”, aceea a „co- Sãftoiu, p. 185). Altfel spus, nu e
defulãri. Misoginii de orice grad tei obligatorii de reprezentare suficient cã femeile au „proble-
vor gãsi materie pentru a-ºi hrãni politicã de gen” (p. 14). Ideea me ºi interese specifice”, aºa cum
copios prejudecãþile. Îi rog sã nu este susþinutã de cea mai mare afirma o „activistã feministã” de-
scape din vedere, pe de o parte, parte a autoarelor. Dacã la claratã (Oana Bãluþã, p. 216) (cele
cã nici bãrbaþii nu sunt feriþi de Muºatescu sofismul era evident, mai multe semnatare se feresc,
„derapaje”, iar pe de alta, cã mul- în cazul nostru, statistica ºi bio- mai mult sau mai puþin, de cuvân-
te femei au atitudini „aºezate”. logia îl fac mai greu de perceput: tul feminism). Trebuie sã con-
Impresia mea este cã, oricât femeile reprezintã atât la sutã din ºtientizeze aceste probleme/inte-
ne-am considera de maturi, atunci populaþie, deci trebuie sã le revi- rese ºi sã doreascã rezolvarea/
când vorbim în termeni de gen, nã tot atât la sutã din mandate. E realizarea lor prin politicã. Pare
avem tendinþa de a ne comporta normal ºi dacã nu se întâmplã dificil, numai dacã observãm cã
copilãreºte. Calea dreaptã ar fi sã aºa este pentru cã unii ºi chiar una dintre ideile recurente este
acceptãm cã nu mai e cazul „sã unele se opun normalului. Se aceea a lipsei de solidaritate – eu-
raportãm politica la o problemã respinge interpretarea cotei ca o femistic vorbind – a româncelor.
de gen” (Norica Nicolai, p. 149) formã de discriminare pozitivã. O Pe de altã parte, existã tendinþa
ºi cã „profesionalismul ºi integri- logicã periculoasã, care poate de respingere a oricãrei deose-
tatea nu þin de gen” (Andreea duce la concluzii catastrofiste biri de gen. Din aceastã perspec-
Paul (Vass), p. 158). Câþi/câte cred precum aceea cã „nu se poate tivã, nu existã teme politice spe- Mihai Diaconu - Aºteptare

, serie nouă, anul XIV


XIV 155
nr.. 9 ((155
IV,, nr ), 20
155), 20111 11
n MARIN BUDICÃ

spre zarea care spintecã


care relevã cu sagacitate liniile plânsu-þi/ Ce-a stârnit disperarea exprimã fragilitatea ºi perisabili-
directoare ale lirismului care ca- de-a rãmâne tu însuþi …” tatea condiþiei umane” ºi în care
racterizeazã poezia lui Dumitru Îi urmeazã alte nouã poeme „cãile de acces la cunoaºtere
Toma, „un poet al dificultãþilor înfãþiºând drama „când fiinþa converg spre filosofia Unului sau
învinse ºi asumate, care scrie o se-atinge de nefiinþã ºi-i gata sã Unicului, din Upaniºade ºi din
liricã interiorizatã ºi deliberat crip- se împlineascã desfacerea sufle- filosofia greacã eleatã (…), care
ticã, de reflecþie filosoficã.” tului de trup”, ºi pe care Dumitru apare ºi la Eminescu, în memora-
Cartea lui Dumitru Toma se Velea le grupeazã în poeme care bilul vers: „cãci toate erau unul
deschide cu o excepþionalã poe- ilustreazã jocurile („Ia aºea- ºi una erau toate.” Antologice în

D
upã Fereastra din
ecturi

spre lume (Ed. SimArt, zie, intitulatã „Dumnezeu sã te zã-Te-ntr-o rînã/ Sã vezi, Tatã, acest sens sunt poemele „Umbra
Grupul Editorial ajungã”, una dintre poeziile em- cum mã joc –// Iau din rouã ºi din ºi fumul” (care dã titlul volumu-
AIUS, Craiova, 2009), Dumitru blematice pentru acest volum, în foc/ Pentru capul de þãrânã,// Fur lui), remarcabilã ºi pentru tonul
Toma publicã, la nici doi ani de la care Dumitru Velea vede, pe bunã din zare ºi din prund/,/ În vede- elegiac: „Ascult cum greierii cân-
apariþia acestui volum, o nouã dreptate, relaþia dramaticã dintre re-i pun cicoare,/ Iar din Tine rup tã-n cãlcâie./ Ce-a fost ºi n-a fost
carte de poezie, menitã sã con- om ca fiinþã ºi Dumnezeu, fiindcã ºi-ascund/ Un copac, un miez, între noi sã rãmâie/ ªi ce nu s-a
solideze convingerea cã ne aflãm „omul I-a alunecat din braþe, din ºi-o floare. …[…]”//, încercãrile spus nicicând sã aparã/ Cu aripi
în faþa unui poet cu nebãnuite vinã fãrã vinã, dar dupã rãtãcire („Spune, Doamne, ce gând ai,/ albastre la vreme de searã,/ ªi
resurse de exprimare, capabil ºi încercare trebuie sã revinã, sã Dacã rãului mã dai./ Spune de chipuri cuminþi ce nu-s ale noas-
sã-ºi înnoiascã ºi sã-ºi adânceas- I se întoarcã în braþe.” Într-ade- ce-ai început/ Sã Te joci seara în tre,/ Când florile sting petale în
cã registrul liric, în aceeaºi notã vãr, poezia trebuie sã fie citatã în lut/ ªi n-ai început în zori/ Sã mã astre,/ Iar crinii rãstoarnã cupe în mul ºi ca umbra de subþire;/ În-
de originalitate, semnalatã la apa- întregime, nu doar pentru tensi- fereºti de rãcori…[…], rugile cer/ Cu cele ce sunt în cele ce frãþite dintru oarã, niciodatã nu
riþia primului volum. unea ideaticã, dar ºi pentru înºe- („Fã-mã, Doamne, mai uºor/ ªi pier/ Ca toate s-adoarmã tãcute se rup/ De când Este Cel Ce Este
Cartea a apãrut în 2010 la Edi- lãtoarea simplitate, marcã a crea- dã-mi aripi ca sã zbor,/ Sã prijon în Unul,/ De unde ne-ajunge doar cuibãresc la mine-n trup.// ªi ce-
tura AIUS din Craiova, fiind în- þiei autentice: „Povârniºul e lung din ochii tãi/ Când îngrop adânc umbra ºi fumul.”, dar, mai ales, nuºã, ºi þãrânã, una-ntr-alta îºi
soþitã de un adevãrat studiu in- ºi urcuºul e greu,/ Cât albastru în vãi// Zarea care spintecã/ Tot „Se întorc din nou pe fus”, meta- face nod/ ªi ca scaiul prins în lânã
troductiv intitulat Umbra ºi fu- sã fie ºi sã curgã mereu,// Sã te- ce timpul vindecã…[…].” forã care vorbeºte despre fragili- trec cu mine peste pod./ ªi um-
mul sau despre trecerea ºi pe- ntorci în mãduva luminoasã ca Subliniind „apariþia de excep- tatea fiinþei umane: „Ori din- brindu-mi luminiºul pentru care-
trecerea omului, datorat lui Du- paiul/ Întru jocul de-a lutul, de-a þie în climatul literar actual” a tr-Una, ori dintr-Unul,/ Nu se ºtie am fost adus/ Amândouã se fac
mitru Velea, poet ºi eseist preo- Grãdina ºi Raiul…// Dumnezeu sã volumului de debut – Fereastra dintru care s-au fãcut umbra ºi una ºi se-ntorc din nou pe fus.”
cupat de metafizica fiinþei, pre- te-ajungã sã Îi fii pe aproape/ dinspre lume – Ovidiu Ghidirmic fumul./ Ori dintr-Unul, ori din- Într-adevãr, Ovidiu Ghidirmic
cum ºi de o prezentare pe coper- Când din mânã toiagul va fi gata constatã cã al doilea volum „este tr-Una sau, poate dintr-amândo- are dreptate când afirmã cã „Du-
ta a IV-a a cãrþii (realizatoarea sã-l scape,// Sã te-aprinzi ºi sã arzi structurat pe douã motive cen- uã/ S-a iscat un titirez ºi-a þâºnit mitru Toma rãmâne unul dintre cei
copertelor ºi a ilustraþiilor fiind pe colinele vrerii/ ªubrezirea sã-I trale, recurente ºi obsedante: luminã nouã…// ªi de-atunci, mai valoroºi poeþi ai generaþiei
Roberta Ionescu) a cunoscutu- rezemi pe toiagul puterii.// N-o sã «umbra» ºi «fumul», de largã cir- ºi-acum se trage pentru noi din sale, ajunsã, astãzi, la o deplinã
lui critic literar Ovidiu Ghidirmic, fii niciodatã împroºcat pentru culaþie în literatura universalã, ce miez de Fire/ Suciturã cum e fu- maturitate creatoare.”

(Urmare din pagina 20)

un vis în lumea baschetului


antrenor, emoþia ºi panica pe care
cu acest subiect se reducea la le încercam de fiecare datã când
prezenþa intermitentã a fiului sãu echipa mea începea încãlzirea de
pe bancã, adicã printre rezervele dinaintea meciului, confuzia to-
echipei. apãra starea de privacy a ºefu- Perspectivele erau puþine ºi plinã formã, purta un costum al- talã când trebuia sã fac alegeri
În ce mã priveºte, nu avuse- lui. Aceasta nu fãcea excepþie. deja avusesem propuneri de ma- bastru închis de bunã calitate. neaºteptate, mânia cauzatã de
sem încã ocazia de a-l cunoaºte Mergea înaintea mea pe cori- nager general de la douã echipe Maxilarul puternic, fruntea înaltã neputinþã, care genera dispute
personal. dorul scurt care ducea la acel bi- de valoare. ºi ochii albaºtri fãceau din el un interminabile cu arbitrii ºi care
În timp ce mã gândeam la aces- rou pe care îl cunoºteam atât de În acel moment al vieþii mele prototip de frumuseþe nord eu- fãcea sã plouã din plin cu faul-
te lucruri, am realizat cã trecuse bine. De câte ori fusesem în acel trebuia sã fac alegerea corectã. ropeanã. La 50 de ani, în deplinã- turi tehnice.
aproximativ o orã ºi, cu cât trecea loc pentru a vorbi cu bãtrânul Prins cu aceste gânduri, aproa- tatea maturitãþii sale, semãna mai N-aº mai antrena niciodatã,
timpul, cu atât se reduceau spe- Carboni, câte discuþii, câte spe- pe nu mi-am dat seama cã secre- mult cu o divinitate saxonã decât pentru nimic în lume.
ranþele mele într-o reînnoire a im- ranþe ºi câte deziluzii! tara, deschizând uºa biroului, mã cu un om de afaceri brianzol. Dar munca mea, munca aceas-
plicãrii familiei în sectorul sportiv. Cu câþiva ani în urmã reuºise- anunþa cu voce metalicã: „Dom- Mi-am amintit apoi cã mama sa ta, mã entuziasma ºi voiam sã
Secretara a intrat în timp ce rãm sã ducem echipa Virtus în nule inginer, pot sã-l las pe dom- provenea dintr-o familie de indus- continui sã o fac. ªtiam însã cã în
priveam încã pe fereastrã ºi în- seria A2. Dar atunci costurile nu nul Cassini sã intre?”. triaºi germani cu care domnul Ar- seria C nu va fi loc pentru mine: o
cercam sã identific profilul în rui- erau atât de mari ºi chiar ºi câte- Nu am auzit rãspunsul, dar tot minio colaborase în primii ani ai echipã din categoria aceasta nu
nã al palatului sporturilor, cu sla- va echipe mai mici puteau ajun- am intrat. Paolo Carboni vorbea aventurii sale antreprenoriale. îºi putea permite un director teh-
be rezultate, cum era ascuns de ge în campionatul cel mai impor- la telefon ºi, în acest timp, îmi fã- Convorbirea telefonicã se ter- nic cu salariul meu.
un lung ºir de hale, edificii ºi ma- tant. Acum, lumea aceea se cea semn cu mâna sã mã aºez pe minase, dar l-am vãzut formând „Aº vrea de la dumneavoastrã
gazine. Vocea ei m-a fãcut aproa- schimbase profund, sponsorii unul dintre cele douã fotolii care, un numãr intern: „Carmen, pen- o pãrere obiectivã despre aceastã
pe sã tresar. „Domnule Cassini? lipseau ºi proprietarul nu putea împreunã cu o mãsuþã ºi o cana- tru cel puþin o jumãtate de orã nu echipã ºi despre baschet în gene-
Domnul inginer Carboni vã aº- sã-ºi permitã sã menþinã o echi- pea, constituiau un mic salon pri- vreau sã fiu deranjat, numai dacã ral. Mi-o puteþi da, nu-i aºa?”. A
teaptã în biroul sãu”. pã, de unul singur, la acel nivel. vat. nu telefoneazã persoana aceea formulat întrebarea privindu-mã
Secretarele preºedinþilor sunt Astfel, an dupã an, retrogradare Am cercetat-o pe persoana de pe care dumneavoastrã o cu- fix, interesat, dar mereu cu acel
toate la fel, frumoase, dar nu foar- dupã retrogradare, cãzuserãm în care depindea viitorul meu. Nu noaºteþi. Ok? Bine, bine”. surâs stereotip pe buze.
te frumoase, profesionale, ele- seria C. semãna deloc cu tatãl sãu. Era Apoi mi s-a adresat mie: „Ar fi multe de spus ºi ºtiu cât
gante, reci ca niºte automate ºi Sincer, nu ºtiam nici eu ce sã- blond, cu pãrul des ºi bine piep- „Bunã ziua, domnule Cassini, ce sunteþi de ocupat. Dacã doriþi, vã
agresive precum Cerberul în a mi doresc de la acea întâlnire. tãnat ºi, pe un corp care pãrea în mai faceþi?”. Vorbind astfel, s-a scriu un raport pe aceastã temã.
ridicat, arãtând o staturã foarte Mâine deja aº putea sã vi-l trimit”.
respectabilã ºi a venit sã se aºe- „Nu – a rãspuns – prefer sã o
ze în faþa mea. aud direct de la dumneavoastrã,
„Bine, domnule inginer, des- dacã nu vã displace. O jumãtate
tul de bine”. de orã, cu totul, v-o pot acorda.
„De cât timp vã ocupaþi de Încercaþi sã sintetizaþi”.
echipa noastrã de baschet?”, a Mã pusese în dificultate.
întrebat în timp ce mã scruta cu Aº fi preferat sã gândesc bine
ochii aceia albaºtri moºteniþi de la ceea ce spuneam, sã reflectez,
la mamã. în schimb, eram constrâns sã
„Ei bine, pentru exactitate, eu vorbesc imediat. Eram sigur cã
am început acum 16 ani, ca antre- starea mea emoþionalã îmi va face
nor, dar, în mod evident, nu era glume proaste. Dar asta era, ºi
serviciul meu. Tatãl dumneavoas- atunci, încercând sã fiu cât mai
trã, însã, a vãzut în mine calitãþile calm posibil, m-am strãduit sã-mi
unui team manager ºi mi-a dat exprim gândurile cu sinceritate.
ºansa, dupã acel an dezastruos, Dacã trebuia sã aparã un re-
sã mã reciclez în aceastã funcþie. laþie de încredere între noi, meri-
Din acel moment am fãcut numai ta sã fiu corect. Dacã, dimpotri-
asta”. vã, el nu mai avea intenþia sã
În timp ce vorbeam, mi-am susþinã echipa, mãcar fãceam o
amintit zilele dificile petrecute ca impresie bunã.
Horaþiu Buzatu - Geoanã Pe Cer E

12 , serie nouă, anul XIV


IV,, nr
XIV nr.. 9 ((155
155 ), 20
155), 20111
n ILARIE HINOVEANU
120 de ani de la naºtere

un destin fabulos
V.G. Paleolog – magul de la Corlate
l Traducãtorul lui Da Vinci l Exegetul lui Brâncuºi l
Doctorandul lui Einstein l Prietenul lui Joyce
1891 septembrie 23. Se naº- La plecarea din þarã, pe coto-
te în Craiova, str. Primãverii nr. 3, rul actului ce i s-a eliberat a fost
suburbia Obedeanu, Basilie trecut ºi numele Paleolog, pe
Gheorghescu, fiu al lui Bade care, prescurtat, îl purta mama sa
Gheorghescu, funcþionar, ºi al (Paleo). De aici provine ºi opþiu-
Mãriei Bade Gheorghescu, mena- nea lui de a semna scrierile cu nu-
jerã, conform actului de naºtere mele Vasile Georgescu Paleolog.
înregistrat la nr. 910 al Registru- 1911. Urmeazã liceul la Paris
lui Stãrii Civile pentru Nãscuþi din ºi îºi dã bacalaureatul în 1911.
Craiova. Scapã de poliþia francezã, care îl
1898-1908. Urmeazã primele surprinsese într-o adunare de
trei clase primare la ªcoala Obe- „anarhiºti”, dar, de fricã, nu se mai
deanu din Craiova, continuã la întoarce la hotelul unde locuia.
ªcoala „Sfinþii Voevozi” ºi la κi gãseºte un loc ieftin pentru a
Liceul „Sfântul Sava” din Bucu- înnopta în atelierele „fragile” ale
reºti, unde face douã clase, iar pictorilor ºi sculptorilor din Mont-
dupã decesul tatãlui, revenind în parnasse, 14, Vila Falguière,
Craiova, studiazã la Liceul „Ca- avându-i vecin pe Modigliani
rol I”, pânã în 1908, la sfârºitul care, dupã un timp, îl prezintã lui
anului VI, când este eliminat din Brâncuºi. Continuã studiile ºi
toate ºcolile din þarã. face doi ani de Drept la Paris.
1908. Dupã eliminare, pãrã- 1913. Scrie câteva rânduri
seºte imediat Craiova ºi se duce despre Brâncuºi în cotidianul
la Bucureºti, însoþit de curajoasa „Paris-Midi”. Începe sã editeze,
lui prietenã, „o tânãrã elveþianã la Paris, revista „La Roumanie
care, pe acele vremuri, educa co- Latine”. Se cãsãtoreºte cu Cécile-
piii unui important bancher din Louise-Hanriette Lauru, de origi-
localitate”. ne francezã, pe care a cunoscut-
1908-1909. Ajutat de marele o la Leipzig, unde V. G. P. venise
actor Petre Liciu, ajunge funcþio- sã facã doctoratul cu Wundt, dar
nãraº al vãmii din Vârciorova ºi, eºueazã deoarece nu s-au înþe-
apoi, al celei din Burdujeni, pânã les asupra temei.
la întâlnirea cu doi foºti colegi ai 1914. Sfãtuit de profesorul
clasei a IV-a de liceu, ºi ei elimi- Schiemann sã facã doctoratul cu
naþi din ºcoalã: Felix Aderca, scri- Einstein, se duce la Zurich, unde
itorul de mai târziu, ºi Mihai Buri- celebrul savant era profesor,
leanu, devenit directorul unui ziar acesta îl acceptã la doctorat, dar
de scandal ºi socrul marelui dra- proiectul înceteazã din cauza rãz-
maturg Eugen Ionescu. Fostul boiului, izbucnit la 2 august 1914.
coleg de liceu, Menelas Gher- 1916. În luna ianuarie se aflã
mani, îl duce în cenaclul lui Ale- la Roma, de unde îi scrie lui
xandru Macedonski. Lucreazã la Brâncuºi, informându-l de naºte-
ziarul „Viitorul” ca reporter de rea fiului sãu Tretie.
noapte, dupã care, recomandat 1916-1918. Este delegat al
de Al. Macedonski, pãtrunde la Guvernului român pe lângã Ami-
ziarul „Vocea dreptãþii” din ralitatea Fortului Lorient, unde se
Bucureºti ºi la „Biruinþa”, jurnal îmbarcau sãptãmânal mii de tone
editat de petroliºtii din Ploieºti, de muniþii pentru România. În
în care publicã versuri. aprilie 1917 se naºte, la Paris, fiul
1909 toamna. Sub influenþa sãu, Preda.
tatãlui sãu, un admirator al lui 1919. Este ataºat al României
Alexandru Ioan Cuza, ºi a resen- pe lângã Conferinþa de Pace de
timentelor antidinastice ale lui Al. la Paris.
Macedonski, scrie ºi dã tiparului 1920-1921. Se aflã cu familia Victor Boldâr - Vasile Georgescu Paleolog
cãrþulia de profeþie Sfârºitul în Italia. În 1921, se întâlneºte cu
României (Tip. Fulgerul, 1909), Brâncuºi la Blevio, sat pe malul iova, prima carte în lume despre Rãdulescu-Motru, Ramuri, Craio- „The Little Review” din New
fãrã ºtirea poetului, „maestrul” lacului Como, în apropiere de Constantin Brâncuºi. Cartea cu- va. Apare cartea Visiunea ºi au- York, un amplu eseu care va fi de
aflat în admiraþia sa, cu care se Milano. În iulie 1921 se naºte la prinde eseul C. Brâncuºi apãrut diþia coloratã sinestesicã la referinþã în bibliografia operei
înrudea, mamele lor fiind surori Blevio, fiul sãu, Dyspré. în revista „Arhivele Olteniei”, un Alexandru Macedonski, Ed. Va- brâncuºiene. Apare cartea Intro-
vitrege (se numeau Paleo). 1922. Revine în România cu rezumat în limba francezã, un „în- tra, Bucureºti. Este numit membru ducere în „Cartea despre pictu-
1910. În iarna începutului de familia ºi se instaleazã la Corlate- ceput Bibliografic Brâncuºi” ºi o în Comitetul de Direcþie al Tea- rã” a lui Leonardo da Vinci, In-
an, Al. Macedonski îi face lui Dolj, unde îºi înalþã un conac („cas- notã. Toamna, este vizitat la Cor- trului Naþional din Craiova, prin stitutul de Arte Grafice „Lucea-
V.G.P. „darul rar al destãinuirii”. telaº”, cum îl numeºte Sanda Geor- late de Constantin Brâncuºi. înaltul Decret Regal nr. 2319/1944. fãrul”, Bucureºti.
Primãvara, de teama urmãrilor ati- gescu, nepoata sa). Aici începe o 1940. Apare cartea Introdu- 1945. Apare cartea Despre 1948. Îi sunt naþionalizate pã-
tudinii sale antidinastice din Sfâr- nouã viaþã ca profesor secundar cere la studiul critic al operei Erik Satie ºi noul muzicalism, Ed. mântul ºi casa de la Corlate.
ºitul României (cartea a fost opri- ºi plugar, o vreme este ºi primar, picturale de la Sf. Gheorghe Vatra, Bucureºti. 1957. Se desparte la 31 ianua-
tã din circulaþie), s-a hotãrât sã întemeiazã o bibliotecã impresio- Nou din Craiova, Ramuri, 1946. Apare cartea Sinestesie. rie, prin divorþ, de Cécile Louise
pãrãseascã þara. Are asupra sa nantã, editeazã ziare, scrie cãrþi, Craiova. Cuvânt întors spre dovedirea Hanriette Lauru. La 16 martie
trei recomandãri ale lui Al. Mace- instaureazã un climat de elevatã 1943. Se implicã în „campa- D-lui prof. ªerban Cioculescu..., moare marele sãu prieten Con-
donski cãtre George Eckoud, Ed. viaþã cultural-artisticã etc. nia” pentru impunerea operei lui Ed. Scrisul Românesc, Craiova. stantin Brâncuºi.
Sansot ºi F.T. Marinetti. Se îm- 1927. Împreunã cu C.S. Brâncuºi în expoziþia din cadrul 1947. Apare cartea Brâncuºi, 1958. Dupã despãrþire, Cécile
barcã în Grecia pe un vapor, care Nicolãescu-Plopºor, scrie ºi edi- „Sãptãmânii Olteniei”, publicând în limba francezã, Ed. Forum, Bu- Lauru pleacã în Franþa. Moare la
se scufundã în apropierea Sici- teazã ziarul „Redeºteptarea”, care eseul Despre C. Brâncuºi în pri- cureºti, care se bucurã de suc- Paris într-un accident de maºinã
liei, se salveazã ºi porneºte spre se tipãreºte la Pleniþa. ma ediþie a Catalogului Expozi- ces pe plan internaþional, fiind ºi este înmormântatã în Cimitirul
Rotterdam (unde câºtigã foarte 1937. Publicã în revista „Ar- þiei..., dar care este „cenzurat” ºi prima ºi singura monografie pu- Père Lachaise.
bine ca vãtaf de hamali), apoi plea- hivele Olteniei” din Craiova am- eliminat din ediþia a doua. Trimi- blicatã în timp ce Brâncuºi era în 1962. Este numit de consãtea-
cã spre Bruxelles (unde îl întâl- plul eseu „Constantin Brâncuºi”, te eseul respectiv lui C. Rãdules- viaþã, cu acordul sculptorului. nul sãu Ilie Murgulescu, minis-
neºte pe George Eckoud), trece între ilustraþii aflându-se ºi ma- cu-Motru, care îi rãspunde printr- Între alþii, cartea a fost elogiatã trul învãþãmântului, profesor de
prin Londra (de unde ia o reco- cheta „Porþii Sãrutului”, cu expli- o scrisoare. de marele poet american Ezra francezã la ªcoala Medie din Cor-
mandare pentru Jean Grave, din caþia poarta din Parcul Tg.-Jiu”. 1944. Apare A doua Carte Pound, „savantul poliglot”, prie- nu, recent înfiinþatã. Aici a pus
redacþia revistei „Libertaire”) ºi 1938. Publicã, pe cheltuiala despre Constantin Brâncuºi, ten ºi admirator al lui Brâncuºi, bazele unui muzeu ºcolar. ð
continuã drumul spre Paris. sa, în tiparniþa „Ramuri” din Cra- având prefaþã scrisoarea lui C. care scrisese, în 1921, în revista

, serie nouă, anul XIV


XIV 155
nr.. 9 ((155
IV,, nr ), 20
155), 20111 13
1965. Se stabileºte cu domi-
ciliul în Craiova, într-un bloc de
locuinþe din centrul oraºului, str.
A.I. Cuza, nr. 9, sc. II, etaj III.
1966. Este angajat de priete-
amprenta V. G. Paleolog
nul sau, directorul C.S. Nicolães-
cu-Plopºor, cercetãtor-colabora- Adrian Marino Geo Bogza
tor al nou înfiinþatului Centru din
Craiova al Academiei Române. În 1
O contribuþie macedonskianã Horstul
aceastã calitate întemeiazã Infor-
matica biobibliograficã „C. Brân-

S P
ub o copertã extravagantã, amintind cele mai ortodoxe pu- entru cã Brâncuºi este de multã vreme un mit, pentru cã
cuºi”, pe care o înfiripase încã blicaþii dadaiste, într-un stil ameþitor ºi haotic, d. V. G. Pale- mulþi care s-au aflat fatã de el la distantã de ani luminã,
din anul 1921. olog, cunoscut prin Cãrþile sale despre Brâncuºi, comuni- trãiesc acum din substanþa acestui mit, vorbind, scriind,
Participã împreunã cu Petre cã pentru cunoaºterea esteticei macedonskiene un document de pri- dialogând, conferenþiind, fotografiind, filmând, comentând, teoreti-
Pandrea la manifestarea „Omagiu mã importanþã. Imaginea poeticã coloratã la Alexandru Macedon- zând, ºi tot ce se mai poate face despre un om ºi o operã, când orice
lui Brâncuºi”, organizatã în ca- ski, pagini manuscrise colorate ºi inedite din „Calvaire de feu” (Buc., vorbã pe care el a rostit-o devine oracol, când fierãstrãul ºi toporul
drul „Serilor Ramuri”, în data de „Vatra”, 1944), plachetã elegantã, destinatã, ºi prin conþinut ºi prin lui sunt privite ca uneltele unui demiurg, mi se pare ciudat cã la uºa
6 februarie. facturã de prezentare, unei circulaþii restrânse, cuprinde descrierea lui V. G. Paleolog – unul dintre primii apologeþi ai lui Brâncuºi pe
1967. În Catalogul Brâncuºi, ºi comentarea unui ms. oferit autorului în 1910, de cãtre Al. Mace- tãrâmurile noastre, unul dintre primii care i-a închinat o carte – nu-i o
editat de Muzeul de Artã din Cra- donski, în semn de omagiu amical ºi comuniune spiritualã. nãvalã de oameni care sã asculte nemaipomenitele-i amintiri. „Modi-
iova cu prilejul inaugurãrii cabi- Este vorba de un caiet totalizând 35 de file, scris în întregime de gliani trãgea cu coada ochiului la Brâncuºi, dar într-o zi i-am spus:
netului Brâncuºi, când s-au come- poet, într-o manierã originalã; pentru mentalitatea esteticã româneascã – Sculptura nu-i de tine. Apucã-te de picturã!” I-a spus? Nu i-a
morat 10 ani de la moartea sculp- a timpului, cu desãvârºire revoluþionarã. Preocupat de problema spus? S-ar putea sã-i fi spus. Cert este cã acest om, care acum trãieº-
torului, semneazã eseul Note corespondenþelor dintre cuvânt, culoare ºi sunet, de sugestia artis- te la Craiova – dupã ce mai înainte rãtãcise cu o ºaretã trasã de un
despre cinci opere, aflate în patri- ticã totalã, de emoþia esteticã ab- cald prin diferite sate ale Olteniei,
moniul muzeului respectiv. solutã ºi globalã, de sinestezii, Al. spre a preda copiilor de þãrani lim-
Participã la Colocviul Interna-
þional Brâncuºi, 13-15 octombrie,
Macedonski îºi transcria pagini-
le din Thalassa cu cerneluri dife-
„Antichitatea rãmâne ba francezã – l-a cunoscut bine
pe Modigliani, cert este cã amin-
Bucureºti, unde prezintã comu-
nicarea Carte sinopticã de iden-
titate privind structurile frazeo-
rite (o paginã este facsimilatã spre
edificare), diferitele capitole sau eternitatea omenirii...” tirile lui reînvie, din cel mai lãun-
tric unghi, o întreagã epocã, un
episoade tinzând la anumite to- ev al artei, a cãrui amintire se stin-
logice folosite de Brâncuºi pen-
tru definirea mesei rotunde.
nalitãþi specifice. V.G. Paleolog ge chiar pe malurile Senei. […]
Documentul produs ridicã o ªi tot el l-a auzit pe Brâncuºi,
Apare cartea Tinereþea lui serie întreagã de probleme esteti- când Pogany plecase de mult din
Brâncuºi, Ed. Tineretului, ce, de interes poetic maxim, un studiu viitor trebuind sã readucã în Paris, spunând într-o searã, cu voce înãbuºitã: – Mã, sã ºtii cã am
Bucureºti, cu un Cuvânt înainte discuþie, cu aparatul necesar ºi cu o economie ceva mai mare de vorbe, iubit-o!
de Petru Comarnescu. toate aceste aspecte inedite, încã literaturii noastre, pline de interes Vineri, 27 aprilie, 1973
1968 - 7 iunie. Este ales mem- teoretic ºi istoric. D. V. G. Paleolog, alãturi de pagini prea abundente,
bru al Uniunii Artiºtilor Plastici divagante (un capitol se intituleazã: „Când vorbele s-au vãzut”), are
din România. A devenit membru însã ºi un numãr de intuiþii surprinzãtor de juste. Domnia sa vorbeºte
al Asociaþiei Internaþionale a Cri- de sensurile simbolice ale colorilor, de accepþiuni totemice, de „forþele Marin Sorescu
ticilor de Artã, din Paris. A fost oculte ºi magice care stau în coloare”, legând doctrina sinesteziei de
decorat de Consiliul de Stat al mentalitatea primitivã ºi deci de legea participaþiei. Atelierul2
României cu Ordinul Meritul Cul- Cã simbolismul, cu respectivele sale „corespondente”, în linii ge-
tural clasa I.

V
nerale este comentat acum cu ajutorul datelor psihologiei primiti- . G. Paleolog este mai tânãr decât noi toþi. Numai Entuzias-
1970. Dupã 48 de ani, face o vilor, faptul n-ar constitui nimic inedit, asociaþii de acest fel fiind deja mul ºi barba vijelioasã de vrãjitor a moºului de la Craiova
vizitã la Paris, constatã cã Atelie- fãcute de o serie de esteticieni strãini. Esenþialã era perceperea origi- au putut smulge, cu o clipã înaintea pierderii în neant,
rele lui Brâncuºi nu fuseserã de- nalitãþii intuiþiei macedonskiene ºi de aceasta autorul dã din plin câteva vestigii din atelierul lui Brâncuºi aducându-le la Craiova. Când
molate, propune Spitalului dovadã. Raportãrile dintre anumite fragmente din Calvaire de Feu, totul era parcã pecetluit, atelierul mutat, restul dãrâmat se constatã
Necker (proprietarul terenului pe erotism magic, accepþiunile sexuale gãsite în alternanþa colorilor ne- cã în 69-70 atelierele încã mai dãinuiau. Aºa ia iniþiativa recuperãrii
care erau clãdite) ºi ambasadei gru ºi roº ºi focul, privit ca simbol sexual, sunt de asemenea intere- câtorva din lemnele aflãtoare în atelier. Cã bârnele au aparþinut într-
noastre de la Paris, demolarea lor sante, în notã psihanaliticã, pãrând a fi derivate din Ch. Baudoin. adevãr atelierului nu mai încape îndoialã. Ideea folosirii acestor lem-
ºi aducerea vestigiilor în þarã. Prin ne pentru a evoca la Craiova locul unde Brâncuºi învaþã ºi arta ºi
decizia nr. 161654/1101 din 24 meseria, o sprijin din tot sufletul. Nu este vorba de niºte lemne, ci de
octombrie 1970 a Inspectoratu- niºte moaºte. Vechi de câteva sute de ani, bârnele provenind de la
lui General al Miliþiei – Direcþia Sidney Geist
pavilioanele din 1899-1900 ºi, anterior, de la vreo casã de þarã, au fost
Evidenþa Populaþiei îºi schimbã Drag prieten, dragã domnule Paleolog, reazemul mâinilor lui timp de câteva decenii. I-au stat deasupra capu-
numele de familie ºi prenumele lui, le-a mai meºterit poate cu barda, care acum rugineºte înfiptã într-
din Gheorghescu Basilie în Geor- un butuc în muzeul parizian. Pe ele le-a contemplat când ºi-a pus

C
ele douã scrisori ale dumneavoastrã, calde ca îmbrãþiºa
gescu-Paleologu Vasile. rea, ºi bunãtatea dumneavoastrã de a-mi trimite micuþele ochii în grindã, ultima datã. Nu sunt niºte aºchii oarecare, nu niºte
1971. Apare Tratatul despre monografii ilustrate, au avut drept rãspuns o liniºte foarte vreascuri, nu niºte lemne. Trebuie sã devinã grindã ºi prag, cãpriori
picturã de Leonardo da Vinci, lungã. Aceastã liniºte nu înseamnã decât lene, o lene care m-a poto- ºi toc de uºã. ªi vor însemna la Craiova un prilej de a ne aduce aminte
tradus de V. G. Paleolog, Ed. Me- pit de când am terminat Brâncuºiul meu. O carte – iatã o treabã mult cã marele Brâncuºi „acolo s-a nãscut a doua oarã”.
ridiane, Bucureºti. mai îmbãtãtoare pentru mine decât pentru dumneavoastrã. Tot mai
1972. La sfârºitul lunii iunie, citesc a 4-a carte a dumneavoastrã despre Brâncuºi, atât de bogatã
cu camionul Romtrans, aduce în informaþie ºi observaþii, un izvor permanent întru cunoaºterea lui
vestigiile Atelierelor în Craiova ºi
le descarcã, ajutat de elevi, în
Brâncuºi – cum, nu mai puþin, sunt ºi studiile dumneavoastrã mici, Constantin Noica
mai ales acela despre operele de la Târgu-Jiu, care întotdeauna dez-
curtea Muzeului de Artã, care le vãluie idei nobile ºi originale. Dar, dacã pot s-o spun, ideile dumnea- Adânc stimate domnule Paleolog,3
ia în custodie. voastrã în privinþa lui Brâncuºi sunt mai nobile ºi mai originale decât
1976. Apare cartea Brâncuºi-

Î
acelea ale oricãrui alt savant român – sau chiar ne-român. Cât despre ntors în Bucureºti, gãsesc minunatul dar pe care l-aþi fãcut
Brâncuºi, ediþie îngrijitã ºi note mine, fiindcã n-am cunoscut bine nici pe om, nici contextul gândirii culturii noastre ºi poate nu numai ei: lucrarea despre Brân-
de Tretie Paleolog, Editura Scri- sale, m-am strãduit sã aºez sculpturile în ordine, sã le descriu ºi sã le cuºi, scoasã sub îngrijirea înzestratului ºi evlaviosului Dv. fiu.
sul Românesc, Craiova, dedicatã examinez ca pe o suitã formalã ºi intelectualã. Dar greºesc când spun cã e vorba de o lucrare „despre” Brâncuºi.
sãrbãtoririi Centenarului naºterii Aceastã muncã studioasã, chiar fãrã pãrerile mele, va avea, cred, Este una în Brâncuºi, întru el, aºa cum probabil nu va mai scrie
lui Constantin Brâncuºi (19 fe- efectul cã va îndepãrta câteva confuzii, în special pe aceea datoratã nimeni. Lucrarea Dv. nu poate fi cititã decât cu pietate ºi buna zãba-
bruarie 1976). La 29 martie rosteº- amestecului obiºnuit între opere, ºi care duce la un Brâncuºi ce doar vã pe care trebuie sã le destinezi operelor lui Brâncuºi. Sunt în ea,
te la Casa Oamenilor de ªtiinþã a s-ar învârti în jurul sie însuºi, care n-ar avea traiectorie în timp, care alãturi de indicaþii nepreþuite, gânduri care emoþioneazã la fel de mult
Academiei R.S.R. alocuþiunea: nu ar face nici o miºcare în gândire. ca întâlnirea directã cu opera ºi care-þi dau sentimentul unic al „mãr-
Mesajul dodiilor lui Brâncuºi. ªi eu eram obosit de turul României, pe care l-am pãrãsit la Sibiu, turiei”. Au mai fost ºi alþi prieteni în viaþa lui Brâncuºi, dar D-voastrã
American Institut of Writing- stânjenit de miºcarea neîncetatã, de prezenþa a multã lume ºi de ab- pãreþi a fi fost singurul în eternitatea lui.
Research Corp., din New York, senþa celor cu care sã pot vorbi. în sfârºit, îmi era sete de o conversa- Vã mulþumesc, cu adevãrat miºcat de cuvintele pe care le-aþi aº-
1-a ales printre membrii sãi. þie tihnitã – dar va fi data viitoare. [...] ternut pe exemplarul meu. „Sinea mea oarecum”, în uluitoarea Dv.
1978 decembrie. A devenit Dedicaþia dumneavoastrã epistolarã se aflã la locul sãu cuvenit, traducere, îmi apare, atât ca formulare cât ºi în imagine, cea mai extra-
membru al Uniunii Scriitorilor din ºi în curând sper sã o aºez ºi eu pe a mea în micuþa carte pe care am ordinarã ilustrare posibilã a meditaþiilor mele, pe care-mi faceþi cin-
România. scris-o ºi pe care am sã v-o ofer îndatã ce apare (mâine mã duc sã vãd stea sã le amintiþi.
1979 – 12 februarie. Încetea- un exemplar încã ne-legat). Primiþi-mi, aºadar, cu bunãvoinþã gândul de recunoºtinþã aleasã,
zã din viaþã ºi este îngropat în Aceste dedicaþii nu sunt doar politeþuri. Am impresia cã noi, brân- expresia marei mele admiraþii ºi urãrile calde, respectuos devotate, ce
cripta Capelei „Sfânta Maria” din cuºologii, vorbim, într-adevãr, între noi; ceilalþi ne ascultã. vã trimit.
Cimitirul Sineasca din Craiova, Sper cã sunteþi sãnãtos ºi lucraþi harnic, ºi cã ne-am putea întâlni în 14.11.977, Bucureºti
alãturi de alþi membri ai neamului viitor, într-o tihnã relativã. Constantin Noica
sãu. Capela, o veritabilã operã de 20 februarie 1968
artã, a fost ziditã pe cheltuiala Cordialã prietenie
mãtuºii sale, contesa Eliza Paliu- de la Sidney Geist 1
Text apãrut în Revista Fundaþiilor Regale din noiembrie 1944.
Alexandrescu. 11 Bleecher N.Y. 10012, U.S.A. 2
Text apãrut în revista Luceafãrul din 29 mai 1976
3
Text apãrut în cartea Memorialul Brâncuºi, Ed. Alma ºi Literatorul,
Craiova, 2001.

14 , serie nouă, anul XIV


IV,, nr
XIV nr.. 9 ((155
155 ), 20
155), 20111
cut de stãpân ºi între ei s-a legat o
n V. CHIRIÞÃ BÃLCEÞEANU mare afecþiune. ªi-a construit din
resturile atelajelor date la reformã,

conacul ºi biblioteca de la Corlate o teleguþã pe care a numit-o în glu-


mã „trãsura proletarã”. Dupã ce a
hrãnit calul „cu jeratic” ca-n po-

V
. G. Paleolog s-a aflat ca profesoarã de francezã a prin- veºti, l-a înhãmat la teleguþã ºi a
printre puþinii intelec- þesei de Prusia, Victoria Luise. În pornit la drum, alarmând organele
tuali români persecu- acea sufragerie se afla, în 1927, o de securitate, care se întrebau ce
taþi atât de autoritãþile capitaliste fereastrã scundã la care ajungea urmãreºte de fapt.
cât ºi de cele comuniste (din acest un „lift” pornit din bucãtãria lui În acest deceniu de viaþã, pe-
punct de vedere poate fi compa- de la parter, aducând mâncãruri- trecut în micuþul sat Corlate, V. G.
rat cu Petre Pandrea n.n.). Este le respective. Paleolog a fost, în acelaºi timp,
adevãrat cã nu a fost niciodatã În jurul acelei mese ovale câte agricultor (muncitor agricol ne-
judecat sau privat de libertate, dar amintiri se depãnau despre artiº- calificat la IAS Vârtop), arheolog
a suportat multe privaþiuni. tii bine cunoscuþi, ca Apollinaire, amator, profesor, ziarist etc.
Revenit în þarã prin 1922, se Erike Satie, Modigliani, Ferdinand În dialogul purtat cu Ilarie
stabileºte pe moºia de la Corlate, Leger, Brâncuºi sau Macedonski. veneþianã de o mãrime impresio- dupã anularea domiciliului forþat Hinoveanu, în 1972, dupã reve-
jud. Dolj, moºtenitã de la pãrinþi, Era o ultimã trãire a unei arte pre- nantã, iar în mijlocul unei camere de la Novaci. Aceasta a fost sin- nirea în Craiova, V. G. Paleolog
care, administratã cu multã chib- þuite în veacuri revolute ºi irever- o grãmadã de cãrþi ºi albume, scri- gura bucurie, deoarece, dupã nota: „Toate cãrþile care apãreau
zuinþã, i-a adus venituri consis- sibil pierdute: arta conversaþiei se în mai multe limbi. Dându-mi cum afirma chiar Paleolog, înce- în Apus veneau la mine, la Corla-
tente pe care le-a folosit pentru elevate cum se spune acum”. seama de valoarea acestor cãrþi, pe cea mai grea perioadã din via- te, unde încropisem o bibliotecã
construcþia unui conac, descris Dupã aceastã perioadã de pro- cu ajutorul reprezentanþilor pri- þa sa. Deºi lipsit de orice sursã procopsitã. De casã s-a ales pra-
cu lux de amãnunte de Sanda gres pentru þarã ºi pentru marea mãriei locale care mã însoþeau, am de existenþã, experienþa de viaþã, ful… iar din bibliotecã am reuºit
Georgescu, nepoata sa: majoritate dintre familiile burghe- mutat cãrþile într-o camerã mai optimismul, puterea de muncã îl sã mai salvez ceva”. „Cu ce a mai
„Pe muchia unui deal (care-i ziei sãteºti, între care se numãra izolatã a cãrei intrare am blocat-o ajutã sã treacã ºi peste aceste rãmas din biblioteca de la Corla-
aparþinea) înãlþase un castelaº ºi cea a Gheorgheºtilor de la cu scândurã bãturã în cuie.” obstacole, cum a trecut în multe te, relateazã Ilarie Hinoveanu,
vizibil în izolarea lui din mai mul- Corlate, Dolj, urmeazã dezastrul Devastatorii nu aveau nevoie alte situaþii. Cu ajutorul þãranilor, aveam sã mã întâlnesc în anul
te direcþii, în care locuiau soþia comunist. de cãrþi, mai ales cã majoritatea alãturi de care se aflase în sânge- 1966, când l-am vizitat pe V. G.
din Franþa (absolventã a conser- Averea, mult diminuatã prin erau scrise în limbi strãine, dar rosul an 1907 ºi care lucrau acum Paleolog într-un apartament
vatorului din Paris) ºi cei trei fii. reformele agrare, a fost confisca- avuseserã grijã sã fure rafturile pe moºia sa devenitã proprietate strâmt din blocul „Lumea copii-
Casa era oricum originalã: o sca- tã în etape, în perioada 1945-1950. de lemn masiv cu încrustaþii, iar CAP, a reparat o camerã din casa lor” din centrul Craiovei. „Pereþii
rã dublã ducea pe o terasã de pe Conacul a fost devastat. Dupã oglinda, fiind de o mãrime neo- care mai rãmãsese în picioare, lân- camerei erau tapetaþi cu cãrþi
care, pe vreme seninã, se contu- 1950, când furia luptei pentru „li- biºnuitã, cum nu mai vãzuserã gã conac, ºi a cultivat o bucatã având cotoarele scrise în france-
rau în depãrtare Balcanii. Se pã- chidarea exploatatorilor” s-a mai pânã aici, nu aveau unde s-o fo- de pãmânt din grãdina acestuia. zã, englezã, germanã, italianã…
trundea apoi în camera în care domolit, autoritãþile administrati- loseascã. Majoritatea celor pre- V. G. Paleolog a trãit pe melea- Între ele V. G. Paleolog trona ca
strãjuia pianul ºi unde, ca ºi în ve comuniste au hotãrât sã facã o zenþi, fiind þãrani, erau obiºnuiþi gurile natale peste zece ani (1954- un patriarh”.
celelalte trei camere mari, pe pe- evaluare a ceea ce a mai rãmas din cu oglinda rotundã de la lampa de 1965) cunoscând ºi deznãdejdea, ªtiri despre aceste cãrþi ne-a
reþii tapisaþi cu tapete pariziene, moºiile ºi conacele boiereºti. Iatã gaz, oglindã pe care o foloseau ºi dar ºi bucuria unor împliniri, de lãsat ºi Victor Crãciun în articolul
urcau spre tavanele înalte, biblio- ce cuprinde informarea sumbrã când se bãrbiereau duminica, îna- cele mai multe ori sufleteºti. A lo- „Acasã la V. G. Paleolog”:
teci grele de volume cuprinzând întocmitã de inspectorul adminis- inte de a merge la bisericã. cuit la Corlate, dar raza lui de acti- „…aveam în jur o halucinantã bi-
literatura francezã din toate se- trativ de la Sfatul Popular Raionul Înflorirea ºi declinul Conacu- vitate era mult mai vastã, strãbã- bliotecã în câteva limbi, docu-
colele, cãrþi de artã, istorie, reli- Bãileºti, care a dorit sã rãmânã lui V. G. Paleolog, de la Corlate, tând aproape zilnic toate satele: mente rare ºi mai cu seamã o min-
gie ºi folclor, o varietate nu uºor anonim, relativ la starea conacu- revin sumbru la încheierea stu- Pleniþa, Caraula, Teiu, Cornu, Vâr- te care cuprinde un întreg secol
de gãsit chiar într-o bibliotecã lui în discuþie: „Conacul familiei diului Sandei Georgescu: „Dacã top ºi altele. Pentru a strãbate dis- de culturã româneascã”1 .
publicã în prezent. Basile Gheorghescu, din satul am evocat casa este pentru cã tanþele, care uneori depãºeau ºi Prin întreaga sa viaþã ºi operã,
În sufrageria unde se lua cea- Corlate, l-am gãsit devastat. Am mâini vrãjmaºe din epoca deca- 15-20 de km, ºi-a încropit un mij- Vasile G. Paleolog, pe care revis-
iul la ora cinci (ceaiuri venite din mai gãsit în picioare numai ziduri- denþei au dãrâmat-o cu desãvâr- loc de transport original, ajutân- ta Mozaicul îl omagiazã cu prile-
Anglia, unde, locuind un timp la le. Au dispãrut acoperiºul, uºile ºi ºire, au ºters orice urmã a ei…”. du-l ºi de aceastã datã norocul. În jul a 120 de ani de la naºtere, a
Londra, V. G. Paleolog deprinse- ferestrele cu tocãrie cu tot ºi chiar Dar printre veºti negre apare curtea sediului fermei IAS Vârtop, fost un mare cãrturar oltean cu
se acest ritual) admiram servicii- parchetul din toate camerele, mo- întotdeauna ºi câte o razã de lu- care se înfiinþase pe moºia sa, a renume internaþional.
le de porþelan dãruite mãtuºii mele bilierul ºi celelalte bunuri. minã. În cazul nostru – salvarea gãsit un cal bãtrân, uitat de vre-
de împãrãteasa Augusta Victoria, Intrând în interiorul clãdirii, în unei pãrþi a bibliotecii, gãsitã ºi me, care îi aparþinuse înainte de
soþia Kaiserului Wilhelm al II-lea, holul de la intrare am gãsit pe recuperatã de V. G. Paleolog la rãzboi. Deºi trecuserã ani buni de 1
Victor Crãciun, „Acasã la V. G.
la a cãrui curte ea trãise zece ani peretele din dreapta o oglindã revenirea în comunã în 1954, când l-a pãrãsit, calul l-a recunos- Paleolog”.

altfel despre filme


„ªi, desigur, odatã cu celebrul tablou al lui Leonardo da
artistul, s-a nãscut ºi criticul”.

altfel despre istoria lumii


Vinci, plasând, în locul nimbului
Naratorul, The History of the lui Christos, un strãlucitor platou
World: Part I de aramã. Astfel, istoria lumii de-
vine, în viziunea lui Mel Brooks,

D
acã rubrica mea, gãz- Walter Raleigh (din care celebrul lã, de Orson Welles ºi livratã ca mãsurã, pe Quentin Tarantino ºi o farsã a secolelor, pe canavaua
duitã cu generozitate aristocrat-spion, închis în infa- parodie a primei pãrþi din filmul pe Robert Rodriguez, care proce- cãreia se þese o imensã comedie
de revista Mozaicul, mantul Turn al Londrei, nu a reu- din 1968 al lui Stanley Kubrick, deazã în aceeaºi manierã atunci de moravuri: politicul, socialul ºi
se numeºte Altfel despre filme, ºit sã redacteze decât primul vo- 2001: A Space Odyssey), Epoca când plaseazã trailer-e fictive la religiosul se coaguleazã în blo-
ce altã reverenþã i-aº putea face lum înainte de a-ºi pierde, literal- de piatrã, Vechiul Testament, Im- finalul dipticului lor horror, Grind- curi compacte de umor situaþio-
culturii postmoderne decât auto- mente, capul), Mel Brooks a de- periul Roman (episod asupra cã- house (2007). nal, la rândul lor dizolvate de pas-
parodia? Mai ales cã, precum veþi cis sã turneze o comedie bufã, în ruia este grefatã ºi povestea Nou- Episoadele, înrudite oarecum, tilele de vodevil.
vedea, tema însãºi a articolului cea mai bunã tradiþie a spumosu- lui Testament), Inchiziþia spanio- cu tradiþia ireverenþios-britanicã În final, trebuie sã vã mai des-
de faþã este un film scris, regizat lui gen, în care sã satirizeze ustu- lã ºi Revoluþia francezã. Ni se pro- a lui Benny Hill, au în centru o tãinuiesc un secret (mã adresez
ºi produs, în 1981, de „omul-or- rãtor „mãreþele” cuceriri ale uma- mite, în final, ºi o Parte a II-a, din continuitate actanþialã asiguratã acum cinefililor de sex masculin):
chestrã” al Hollywood-ului, Mel nitãþii. care secvenþele rezumative ne exclusiv de infatigabila prezenþã poate cã, peste ani, nu veþi reþine
Brooks, al cãrui fiu, Max, nu se Ce a ieºit? V-aº invita sã pri- dezvãluie un Hitler valsând cu a lui Mel Brooks, care interpre- mare lucru din producþia lui Mel
lasã mai prejos ºi publicã pastiºe viþi filmul, ca sã vã convingeþi graþie pe gheaþã, o ceremonie fu- teazã, pe rând, rolurile unor: Moi- Brooks, cu excepþia cadrelor în
ale genului horror, având în prim- singuri. Naraþiunea cinematogra- nerarã la vikingi ºi tribulaþiile se (în Iudeea), Comicus (un filo- care apar virginele vestale, dedi-
plan zombie, favoriþii mei abso- ficã este o încatenare de sche- evreilor în spaþiul cosmic. Devi- sof în Roma Anticã), Tomás de cate Zeiþei romane a Cãminului.
luþi. Dar divaghez nepermis... ciuri care, la rigoare, ar putea ne inutil sã precizez cã aceastã Torquemada (în Spania medieva- Într-o totalã lipsã de respect faþã
Povestea relaþiei mele cu The funcþiona ca unitãþi de acþiune parte nu s-a turnat niciodatã: pro- lã), Ludovic al XVI-lea ºi Jacqu- de adevãrul istoric, acestea nu
History of the World începe în independente: Preistoria (naratã, babil cã falsa publicitate din acest es, le Garçon de pisse (în Franþa locuiesc în Atrium vestiae, de pe
copilãrie: pe când eram în gimna- cu o respectabilã voce baritona- film i-a inspirat, într-o oarecare revoluþionarã). Toate fragmente- Colina Palatinã, în spatele Tem-
ziu (capul tovarãºului Ceauºes- le sunt punctate de reprize uºoa- plului Vestei, ci în Palatul Impe-
cu se pregãtea sã cadã sub „se- re de musical, în care Mel rial. Oricum, dacã ofensa cinema-
curea blândã” a tovarãºului Ilies- Brooks îºi demonstreazã nume- tograficã s-ar fi redus la atât, nu
cu), am avut surpriza sã mã de- roasele talente. Personal, cea mai cred cã mi-ar fi reþinut atenþia.
lectez cu aventurile rocamboleºti amuzantã bucatã îmi pare a fi cea Cireaºa de pe tort este alta: rolu-
ale lui Mel Brooks de-a lungul ºi dedicatã Imperiului Roman. Vã rile preoteselor sunt interpretate
de-a latul timpului. Îmi amintesc atrag atenþia doar asupra frag- de... manechine Playboy. De alt-
cu claritate întrebarea care îmi mentului, el însuºi à rebours, de- fel, însuºi Hugh Hefner, mai tâ-
stãruia în minte (cum, sunt con- dicat exilului iudaic al lui Comi- nãr ºi mai viguros, apare într-o
vins, vã stãruie ºi dumneavoas- cus (o diaspora pastiºatã într-un secvenþã din film, în rolul unui
trã, atunci când citiþi titlul pelicu- devastator registru minor), în sec- antreprenor ce-ºi fumeazã, tacti-
lei): de ce Partea I? Rãspunsul venþele finale ale cãruia filosoful cos, pipa. Prin aceasta, m-am asi-
este simplu: dintr-o glumã gratui- itinerant, distribuit în rolul unui gurat cã, mãcar din curiozitate,
tã, aºa cum mãrturiseºte regizo- chelner buimac ºi pe jumãtate în- bãrbaþii vor viziona filmul.
rul însuºi. Inspirat de titlul lucrã- drãgostit la Cina cea de tainã,
rii The History of the World de adaugã ultimele tuºe vizuale la n Cãtãlin Ghiþã

, serie nouă, anul XIV


XIV 155
nr.. 9 ((155
IV,, nr ), 20
155), 20111 15
n ADRIAN MICHIDUÞÃ limpede modelele germane ºi ma-
ghiare. Dupã cum se ºtie, nici
Apáczai (la maghiari), ºi nici
Wolff (la germani), nu adapteazã

constituirea terminologiei termenii strãini la spiritul limbii


naþionale, ci cautã sã-i traducã în
cuvinte cu sens asemãnãtor”7 .
În lexicul filosofic al lui

filosofice româneºti (III) S. Micu, ponderea covârºitoare


nu o are neologismul, ci calcul
lexical. Elena Toma aprecia cã „S.
Micu a deschis o cale în proce-
Epoca modernã sul de cristalizare a terminologiei
filosofice româneºti, ºi anume
calcul lexical”8 . Calcurile lexicale
din scrierile lui S. Micu sunt cre-

T
erminologia filosoficã ale ºi morale, I, II, Iaºi, 1847, […]; ne (Leibniz ºi Wolff). Senzualis- publicat în 1966 de Pompiliu Te-
modernã româneascã 3) prin lucrãrile de filosofie ale mul lui Condillac îºi face apariþia odor ºi Dumitru Ghiºe cu titlul ate dupã limba latinã. Având în
din secolele al XVIII-lea epocii, scrise în româneºte, ca la începutul secolului al XIX-lea Scrieri filosofice. În acest volum vedere faptul cã filosoful român
ºi al XIX-lea suferã o puternicã acelea ale lui Heliade Rãdulescu, prin traducerea lui Danill Filipi- sunt publicate ºi Etica sau învã- a tradus manuale de filosofie din
influenþã francezã, latinã ºi germa- Maiorescu ºi Leonardescu […]; de, Logica (1801) ºi Vasile Vâr- þãtura obiceiurilor ºi Învãþãtu- limba germanã, se poate observa
nã asupra limbii române, ceea ce a 4) prin articole de revistã, opere nan, Logica ºi Morala a lui ra politiceascã. ºi o influenþã germanã, în care cal-
scos din uz mulþi termeni ºi expre- de istorie originale sau traduse, Antonio Lodovico Muratori, tra- S. Micu „îmbrãþiºeazã filoso- culul lingvistic este foarte frec-
sii vechi. prefeþe sau studii introductive la duse prin mijlocirea textului gre- fia raþionalistã, idealist – eclecti- vent folosit. S. Micu a folosit alã-
Pânã la începutul secolului al cãrþi”3 . cesc al lui Iosif Mesiodax. În câþi- cã a lui Christian Wolff, pe care turi de neologism ºi calculul se-
XVIII-lea, cei care se ocupau la În primele decenii ale secolu- va ani se traduc numeroase ma- îºi ia sarcina s-o rãspândeascã în mantic, traducerea pur ºi simplu
noi cu filosofia cunoºteau numai lui al XVIII-lea se traduce la noi nuale de logicã ºi de filosofie, de rândurile ºtiutorilor de carte, tra- în românã a noþiunilor filosofice
filosofia greacã din epoca veche, manualul de Logicã a lui Evghe- diferiþi autori ºi din diferite limbi. ducând manualul Wolffianului corespunzãtoare.
bizantinã sau nouã. „Dupã 1870, nie Vulgaris. „Acest manual se Terminologia filosoficã româ- Ch. Baumeister, Elementa philo- De exemplu, „pentru a respec-
unii românii au cunoscut ºi filo- baza pe ideile filosofului german neascã modernã cunoaºte în sophiae, Leipzig, 1747”5 . ta identitatea semanticã dintre
sofia ce avea trecere în statele Wolff, care era rãspândit în toate urma apariþiei pe piaþa culturalã Întâlnim la Samuil Micu o pre- cuvântul neologic (romanic sau
feudale ale Austriei ºi Prusiei, o ºcolile din Orientul grecesc. De din Þãrile Române a acestor tra- ocupare constantã, exprimatã neoromanic) ºi cuvântul vechi
filosofie de compromis între em- altfel, mulþi dintre profesorii greci duceri o serie de influenþe filoso- deschis, în repetate rânduri, pen- (românesc), S. Micu recurge la
pirism ºi raþionalism, a urmaºilor de la ºcolile din Iaºi ºi Bucureºti fice diverse. Ele se regãsesc cel tru maximã claritate ºi precizie în «definiþia» în sine a cuvântului
lui Leibniz ºi Wolff, ºi prea puþin au fost formaþi la ºcoala filosofi- mai bine la fiecare profesor sau folosirea termenilor filosofici. El (în sens lexicologic) la ceea ce am
ºi filosofia francezã din secolul cã a lui E. Vulgaris. Profesorii de traducãtor de filosofie în „limba vorbeºte de Ontologhia, Cosmo- putea numi sinonimie interlin-
al XVIII-lea ºi pe cea a lui Kant”1 . filosofie din Bucureºti ºi Iaºi nu patriei”. loghia, Psihologhia ºi Theolo- gualã. Rezultatul este o transpu-
Filosoful C. Rãdulescu-Motru se opresc însã, la Wolff, ci traduc În cele ce urmeazã vom pano- ghia fireascã. Filosoful român nere sui-generis în limba româ-
aminteºte cã scrierile lui Aristo- ºi pe unii discipoli ai acestuia: rama constituirea terminologiei fi- defineºte Ontologhia ca fiind nã, prin cuvinte preexistente în
tel, mai ales cele referitoare la Metafizica lui Fr. Chr. Baumeister losofice româneºti la Corifeii fi- „ºtiinþa însului peste tot sau în- limbã, a unor concepe neologi-
Logicã, Eticã ºi Metafizicã, le este tradusã în limba greacã de losofiei ºi logicii româneºti (1790- cât este îns. Ontologhia este cu- ce, neogreceºti, latineºti, sau –
gãsim în tot cursul secolului al Nicolae Varcosi, iar Logica ºi 1830) ºi la Profesorii de filosofie vânt grecesc, care româneºte atâ- posibil – din germanã”9 .
XVIII-lea. Dintre filosofii moderni, Etica lui J. G. Heineccius este tra- din Þãrile Române (1832-1900). ta face ca cum am zice: cuvântare În Logicã gãsim formulãri ca:
„filosoful german Christian Wolff, dusã în greacã de marele Ban Samuil Micu (1745-1806) a de ceia ce este”6 . „Facerea acestor idei desãvârºi-
format la ºcoala raþionalistã a lui Grigore Brâncoveanu, fiind tradu- fost pe rând profesor de mate- Pentru termenii filosofici de te, filosofii o chiamã cu cuvânt
Leibniz ºi autor al unui mare nu- sã apoi, în 1829 de Eufrosin maticã ºi filosofie la Blaj, prefect finit ºi infinit el foloseºte terme- elinesc analsisul ideilor, care cu-
mãr de manuale sistematice de fi- Poteca în limba românã. Deci, fi- de studii la Colegiul Sf. Barbara nii româneºti de sfârºit ºi nesfâr- vânt noi pre limba româneascã îi
losofie, serveºte de cãlãuzã pro- losofia germanã, cum se vede, din Viena, iar spre sfârºitul vieþii ºit; pentru existenþã ºi esenþã – putem zice a ideilor deschiiare,
fesorilor care aveau sã predea fi- era cunoscutã profesorilor greci corector ºi cenzor al cãrþilor ro- estere ºi fiinþã; pentru necesita- desfacere, despãrþire. […] Lucru
losofia în Þãrile Româneºti. Ma- de la noi. Chiar filosofia lui mâneºti ce se tipãreau la Buda. te – trebuinþã, iar pentru nece- acela despre care judeci sau zici
rele tãlmãcitor al ideilor lui Wolff a Emanuel Kant n-a aºteptat ca Samuil Micu a îmbogãþit cultura sar – trebuincios; pentru simplu ceva, filosofii cu cuvânt latinesc
fost eruditul Evghenie Vulgaris”2 . Junimea sã o introducã în Þara românã cu multe lucrãri din do- ºi complex – nealcãtuit ºi alcã- îl zic subiect, noi îl putem româ-
Terminologia filosoficã româ- Româneascã. Ea era cunoscutã meniul religiei (traduce Biblia din tuit; pentru mutare – schimba- neºte zice temeiu, adecã lucru de
neascã modernã din secolul al lui Atanasie Psalida încã de la greceºte, publicã o serie de scrieri re, stâmpãrare – moderaþie; care sã zice; iar ceea ce sã zice de
XVIII-lea se fixeazã, în principal, sfârºitul secolului al XVIII-lea. La cu privire la vieþile sfinþilor, de- pentru simþiturã – senzaþie. El a lucru, latinii o chiamã predicat;
prin: „1) Cursurile de filosofie de începutul secolului al XIX-lea, spre canoane, despre istoria bi- introdus neologisme ca: „idee, noi putem sã o numim zis, adecã
la ºcolile din Iaºi, Bucureºti ºi Blaj unul dintre filosofii germani, cei sericii etc.). Pe lângã scrierile re- figurã, condiþie, speriinþã (expe- zisul iaste lucrul care sã zice de
ºi prin traducerile în româneºte mai rãspândiþi printre ºcolarii din ligioase, el a publicat sau a lãsat rienþã), soþietate (societate); spa- ceva”.10 Terminologia filosoficã
ale unor manuale filosofice fãcu- Bucureºti, era W. Tr. Krug, adept în manuscris o serie de lucrãri is- þia (spaþiu), dilemã, axiomã etc., a lui Samuil Micu se aflã la „cum-
te atunci (mã refer la traducerile al lui Kant, cu scrieri traduse în torice, filologice ºi filosofice. În dintre care unele nu fuseserã fo- pãna dintre Orient ºi Occident” .
publicate de Laurian, Zalomit, greceºte ºi româneºte”4 . filosofie, el a publicat Loghika, losite încã în scrierea vremii, iar
Cipariu ºi Ghenadie Ienãceanu Dacã la început, în cultura ro- Buda, 1799, ºi Legile firei, Ithika altele de-abia atunci erau pe cale 1
[…]; 2) prin traducerea unor mânã s-a impus filosofia aristo- ºi Politika sau Filosofia cea lu- de a se încetãþeni în limba litera- Gheorghe Ivãnescu, Formarea
scrieri filosofice, anume de mo- telicã, cultivatã cu predilecþie de crãtoare, Sibiu, 1800. În manu- rã. […] terminologiei filosofice româneºti
ralã, precum Filosoful indian, moderne, în vol. Contribuþii la isto-
profesorii greci din Þãrile Româ- scris a rãmas de la el Învãþãtura În ceea ce priveºte principiile ria limbii române literare în sec. al
Iaºi, 1834 […], sau opera lui ne totuºi, treptat, se vede influ- metafizicã întocmit între anii 1787 dupã care se cãlãuzeºte Micu în XIX-lea, Bucureºti, Editura Acade-
Weiss, Prinþipii filosofice, soþi- enþa filosofiei raþionaliste germa- ºi 1790. Acest manuscris a fost cãutarea echivalenþelor se vãd miei R.P.R., 1956, p. 172.
2
C. Rãdulescu-Motru, Filosofia
în România veche, ediþie criticã, text
stabilit, studiu introductiv, note ºi
bibliografie de Adrian Michiduþã,
Iaºi, Editura ªtefan Lupaºcu, 2008,
p. 36.
3
G. Ivãnescu, Formarea termi-
nologiei…, p. 173.
4
C. Rãdulescu-Motru, Op. cit.,
p. 37.
5
Ion Lungu, ªcoala Ardeleanã,
în vol. Istoria gândirii sociale ºi filo-
sofice în România, Bucureºti, Editu-
ra Academiei, R.P.R., 1964, p. 100.
6
Samuil Micu, Scrieri filosofice,
ediþie criticã ºi studiu introductiv de
Pompiliu Teodor ºi Dumitru Ghiºe,
Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1966,
p. 75.
7
I. Lungu, Meritele lui Samuil
Micu în problema creãrii terminolo-
giei filosofice româneºti, în „Cerce-
tãri filosofice”, tom III, nr. 4/1955, p.
8
Elena Toma, Din începuturile
terminologiei româneºti, în vol. Uni-
tate ºi diversitate în România. Lexic
de culturã, II, Bucureºti, Tipografia
Universitãþii, 1976, p. 67.
9
Ibidem, p. 70.
10
Samuil Micu Clain, Loghica,
ediþie îngrijitã ºi studiu introductiv
de Mihai Alin Gherman, Cluj-Napo-
ca, Editura ARGONAUT, 2007, pp.
Mihai Diaconu - Ceauºescu redus la scarã 53, 31.

16 , serie nouă, anul XIV


IV,, nr
XIV nr.. 9 ((155
155 ), 20
155), 20111
n LUIZA MITU

o aplicaþie a terþului inclus în piesa


Vicontele de Eugene Ionesco (II)
persoana, m-a chemat Jacquot descifrabil, soluþia problemei fi- subliniazã cã în spatele unor cu- avut copii. Nici n-o sã am. Jur.
fãrã sã mã întrebe cum mã chea- ind întârziatã pânã în scena XIII, vinte false poate exista o stare Stupoare generalã. Vicontele:
mã cu-a-de-vã-rat... Sã vã ex- odatã cu apariþia personajului adevãratã: E ca ºi cum ar exista De ce-ai minþit?... Nu mai con-

P
ersonajele ionesciene plic: nu fiindcã mã cheamã feminin, Doamna cea Frumoasã, o realitate fundamentalã ce nu teazã de vreme ce-am gãsit un
sunt ansambluri de per- Jacquot m-a chemat Jacquot excepþia piesei, singurul perso- se poate exprima decât în lim- tatã pentru copiii mei! Cavale-
sonaje – ele nu pot exis- strãmoºul domnului Viconte. naj care nu apare deghizat: Vi- bajul vorbit care coexistã cu tex- rul: Te contrazici! Adineaori
ta niciodatã ca personaje izolate M-ar fi chemat Jacquot chiar de- contele, adresându-i-se Pompie- tul sau îl dezarticuleazã.2 Per- spuneai cã n-ai copii! Aflãm ºi
ºi independente. Un personaj în aº fi avut alt nume, fiindcã nu m- rului apãrut sã-ºi joace rolul în sonajul, actorul, spectatorul nu rolul Cavalerului, reprezentantul
plus introdus în ansamblul sce- a întrebat niciodatã cum mã piesa Vicontele: Dar vezi bine cã sunt imaginea unui teatrum terþului inclus postulat de logica
nic modificã concomitent ansam- cheamã...a fãcut-o abia pe pa- acum se joacã piesa cu bãrbi. mundi, ci coexistã cu acest tea- contradictoriului: Doamna, cãtre
blul ºi îl compune totodatã. O tul de moarte, dar era prea târ- Dumneata n-ai barbã. Pompie- trum mundi. cavaler: Da’ logic aþi mai deve-
identitate în plus sau o diversita- ziu: domnul conte devenise com- rul: ªi ce dacã? Nici doamna Intervenþia neaºteptatã a unui nit, aºa dintr-o datã! Nu cumva
te în plus modificã spontan jocul plet surd. Vicontele: Mã rog, te n-are. Domnul cel Gras: Nu-i eveniment sau a unui personaj sunteþi bolnav? (p. 41)
scenic. cheamã totuºi Jacquot. Valetul: treaba dumitale. Dânsa e o ex- aparent strãin de scenariul pro- Jonglând în piesã cu principiile
În scena IV îºi face apariþia un Da, dar e o simplã coincidenþã. cepþie. (p. 33, 34) priu-zis, declanºeazã, în con- logicii clasice, pe care le integrea-
nou personaj, Valetul, (în sche- ªi nu pe adevãratul meu nume Conform grilei de interpretare strucþia piesei, reluarea la nesfâr- zã noii logici dinamice a contra-
ma noastrã Valetul reprezintã lo- de Jacquot sînt chemat Jacqu- pe care am aplicat-o piesei, Ca- ºit a actului în care s-a produs dictoriului, Eugène Ionesco duce
gica terþului exclus) care are func- ot, ci pe cel fals. (pp. 28, 29) valerul joacã rolul terþului inclus, intervenþia. Dispariþia Pompieru- teatrul sãu dincolo de zona de
þie scenicã dublã: aceea de a în- Problema identitãþii Valetului la al cãrui nivel de realitate Vicon- lui, ucis în culise de Valet: Vale- rezistenþã a propriilor noastre re-
trerupe miºcarea dinamicã a gru- nu este întâmplãtoare. Ea este tele ºi Baronul sunt integraþi tului: Nu, n-o s-o mai strige. prezentãri despre ceea ce poate
pului tridialectic Vicontele-Baro- cauzatã de situaþia personajului printr-o semi-actualizare ºi semi- L-am asasinat. Puteþi fi liniºtit, însemna lumea teatrului.
nul-Cavalerul ºi de a introduce din scena VII, care, în structura potenþializare. Grupul nu se va domnule Viconte! nu este una Cred cã mai multe feluri de
noi personaje: Iar ai venit? piesei, reprezintã principiul iden- manifesta niciodatã individual, el definitivã, el urmând sã aparã po- teatru pot coexista ºi cã unita-
Ne-ai întrerupt. A întrerupe miº- titãþii logicii clasice: Cavalerul: fiind cel care genereazã ºi replici- tenþializat în Pompierul-strigoi ori tea stilisticã a unei epoci rezul-
carea dinamicã a grupului inte- Sunteþi înþelepciunea întruchi- le celorlalte personaje. Membru de câte ori se va juca actul în care tã din suma contradicþiilor sale
grator nu înseamnã a rupe echili- patã. Mã duceþi cu gândul la al legiunii de onoare, aflãm printr- acesta a intervenit: Vicontele: ºi din varietatea sa.3
brul menþinut de cei trei, ci, dim- Minerva. Domnul cel Gras: Eu o replicã din scena VII, (Cavale- Trebuie sã reluãm întreaga sce-
potrivã, presupune pãstrarea i-am citit pe antici. Totul ni se rul, adresându-i-se Domnului cel nã [...] Fir-ar sã fie! La asta nu
unui echilibru simetric între per- trage de la ei. Vicontele: Se vede Gras: Cîte cruci ale legiunii de ne-am gândit. Am reluat scena. Aceastã lucrare a fost posibi-
sonaje, care au în permanenþã cã i-aþi citit, pe legea mea! Alt- onoare duse pe apa sâmbetei!) Aºa cã Pomnpierul o sã strige lã prin sprijinul financiar oferit
tendinþa de a se inhiba reciproc. fel n-aþi vorbi aºa. (p. 20) [...] se elibereazã de tradiþia ordine- iar, ca adineaori. E normal. Ca- prin Programul Operaþional Sec-
În structura piesei grupul in- Vicontele: Dacã nu sunt indis- lor Regimului vechi ºi lasã liber valerul: O sã se întâmple me- torial Dezvoltarea Resurselor
tegrator Vicontele-Cavalerul-Ba- cret... cum îi cheamã (cãtre Dom- accesul tuturor celor care vor sã reu acelaºi ºi acelaºi lucru. N-o Umane 2007-2013, cofinanþat prin
ronul funcþioneazã ca un lanþ ar- nul cel Gras) pe copiii dumnea- acceadã la ordinul de Cavaler. sã se termine niciodatã... dupã Fondul Social European, în ca-
borescent ºi dialectic de implica- voastrã? Domnul cel Gras: Ca O dovadã în plus cã în teatru asasinarea Pompierului de cãtre drul proiectului POSDRU/107/
þii de personaje antagoniste care sã fie mai simplu, pe toate fetele totul devine posibil este scena X, Valet: Doamna: Dar cine o sã joa- 1.5/S/76841, cu titlul „Studii doc-
produc tensiunea scenicã prin le cheamã Jacqueline. Cavale- unde ordinea dinamicã a piesei ce mâine în locul lui? Cavale- torale moderne: internaþionaliza-
inhibarea lor reciprocã. Odatã în- rul: Dar pe bãieþi? Domnul cel este întreruptã de Pompierul din rul: Tot el. O sã joace rolul de re ºi interdisciplinaritate”.
treruptã activitatea grupului, Gras: ªi pe bãieþi la fel!... Baro- piesa Cântãreaþa chealã: Vale- strigoi. Baronul: Pompierul-stri-
acesta se potenþializeazã, în timp nul: Cum faceþi ca sã-i deose- tul: Afarã! Afarã! Pompierul: Nu goi. (p. 36)
1
ce personajul nou apãrut în sce- biþi? Domnul cel Gras: De ce sã- mã împingeþi, e datoria mea de Scena XIII este una dintre sce- Stèphane Lupasco, Logica noþi-
nã se actualizeazã. i deosebesc, domnule, nu meritã pompier. E rolul meu [...] Trebuie nele în care principiile logicii cla- unilor ºi tripla silogisticã, în Princi-
Scena VIII îi este dedicatã în osteneala! Baronul: E adevãrat sã sting toate incendiile. Dar nu sice sunt demascate în prezenþa piul antagonismului ºi logica ener-
întregime Valetului. Aflãm printr- în fond, la ce-ar folosi? Cavale- de-adevãratelea! Nu sunt pom- alogicului sau a terþului tainic giei, Editura Fundaþiei „ªtefan Lu-
paºcu”, Iaºi, 2000, p. 84.
un silogism invers1 , silogismul rul: N-ar face decât sã complice pier adevãrat... Baronul: Vedeþi? ascuns reprezentat de principiul 2
Eugen Ionescu, Note ºi contra-
care actualizeazã non-identitatea lucrurile. Vicontele: ªi tocmai E-un impostor. Pompierul: Nu. feminin. Principiul identitãþii, re- note, Humanitas, Bucureºti, 1992, p.
sau diversificarea, cã în personaj asta a vrut sã evite! Dar herma- Sunt actor. Joc rolul pompieru- prezentat de Domnul cel Gras, se 233.
coexistã identitatea ºi non-iden- frodiþii? Domnul cel Gras: N-au lui în piesa asta! (p. 32) dovedeºte a fi unul fals: Domnul 3
Eugen Ionescu, Note ºi contra-
titatea. Conform silogismului cla- nume. Au toºi un numãr. Baro- Pe lângã bine cunoscuta teh- cel Gras: Nu-i adevãrat!... N-am note, Humanitas, Bucureºti, 1992, p.
sic, daca B este C ºi A este B, nul: Care? Domnul cel Gras: nicã a teatrului în teatru, Ionesco fost cãsãtorit niciodatã. N-am 228.
atunci A este C. În acest caz avem Numãrul 7, care altul? Viconte-
postulatã o identitate riguroasã le: Bineînþeles. Cavalerul: N-a-
ºi absolutã a personajului, dar veþi copii de-al patrulea sex?
care cere sã explice pentru ce B, Domnul cel Gras: Încã nu... Dar
fiind C, este, apare ºi poate apã- o sã am! (pp. 25, 26)
rea ca B. În cazul nostru pentru Am vorbit în prima parte a ana-
ce Valetul-Jacquot fiind Jacquot lizei de omiterea scenelor I ºi II,
(pe numele cel fals) este Jacquot unde presupunem cã ar fi fost
(pe numele cel adevãrat), apare dezvãluitã cauza a ceea ce urma
ºi poate apãrea ca fiind Jacquot sã se întâmple în piesã. Un po-
(cel adevãrat). Toate aceste in- tenþial personaj-cheie al acestor
cluzuni pe care le presupune si- scene lipsã este Marchizul, intro-
logismul clasic sãrãcesc perso- dus în scena V de cãtre Valet.
najul de fiinþa sa pânã la a nu mai Funcþia pe care o îndeplineºte
fi decât o purã identitate, un neant Marchizul (pictor de meserie)
de neconceput. Pe când, conform este de a le înmâna Baronului ºi
silogismului invers, personajul, Vicontelui, (Cavalerul este con-
Valetul-Jacquot, este o identifi- siderat un potenþial pericol în
care ce se dezvoltã pe seama unei descifrarea cazului: Vicontele:
non-identitãþi, a unei diversitãþi Sîntem cu tot sufletul alãturi de
pe care identificarea o potenþia- voi. Marchizul: Nu aici e pro-
lizeazã: Valetul: Domnule Vicon- blema! Cavalerul: Ba s-avem ier-
te, uitându-mã adineaori pe tare. Aici e toatã problema.) un
gaura cheii, v-am auzit vorbind document manifest, sau, mai de-
despre numele copiilor Domnu- grabã un document jumãtate ma-
lui cel Gras. În legãturã cu asta, nifest, jumãtate regulament.
vreau sã vã fac o dezvãluire, în Marchizul: Am uitat sã vã înmâ-
ce mã priveºte. Nu mã cheamã nez documentul care vã va lã-
Jacquot, domnule Viconte [...] muri asupra cazului, în cele mai
Valetul: Pe scurt, domnule Vi- mici detalii. Cavalerul: E-un
conte, drept rãsplatã pentru ser- manifest? Baronul: Mai curând
viciile pe care le-am adus mai un regulament. Vicontele: E ju-
târziu casei voastre, cãreia am mãtate manifest, jumãtate regu-
onoarea sã-i aparþin, strãmoºul lament. (pp. 15, 16) Regulamen-
vostru, contele, dispreþuindu-mi tul-manifest se dovedeºte a fi in- Emil Paºcalãu - Freamãt

, serie nouă, anul XIV


XIV 155
nr.. 9 ((155
IV,, nr ), 20
155), 20111 17
Emil Paºcalãu – sensul dilematic
ºi captaþia dualului
A
juns, prin capricii de ultimele sale personale. Nu-mi pot ritabil test de luare în act a ceea supus unei decantãri cromatice astfel de tablou, îºi desfide, de la
destin, prea în imedia- reþine, în context, fericita surpri- ce scapã simþurilor somnolente, pe mai multe planuri conservând prima întâlnire cu ochiul privito-
teþea unui artist întâm- zã a descoperirii edificiului ºi, în un memento neaºteptat cã din- astfel o întinsã diseminare se- rului, orice tentativã de reprezen-
pini un irepresiv risc al pierderii context, a sãlilor de tezaur arheo- colo de aparenþã se ascunde ceva manticã, acel Moria împrumutat tare, întrucât copacii – ca emble-
acelui gust aromatic al propriului logic ºi de artã tradiþionalã într-o neaºteptat ºi profund; de aici, sapienþei scripturale sacre cãreia me desemnate de-acum ale ano-
sãu har care te-a þinut subjugat localitate în care nu ajunsesem senzaþia pe care þi-o oferã fiecare i se refuzã orice univocitate la nimatului – capãtã, stihial, func-
mai înainte: nu doar cã începi prin niciodatã ºi pe care, tocmai de lucrare a lui Emil Paºcalãu cã rea- sens ºi în care autorul nu-ºi re- þii conotative aproape umane;
a-i cunoaºte, oarecum din interi- aceea, o pierdusem prin coclau- lul, ca ontos, nu se reduce la ceea primã nici tentaþia unui somptu- aidoma, Tãrâmul vârcolacilor îþi
or, volutele prin care arta sa rãs- rile imaginaþiei mele tumefiate de ce este, ci se împlineºte, dual, cu os arhaic, ca sã nu mai vorbim de refuzã, încã din titlu, vreo induc-
punde provocãrilor înzestrãrii ºi vinovate prejudecãþi. un corelativ ce poate fi misterios, gustul, altminteri aproape strãin þie facilã venitã dintr-o superfi-
deopotrivã ale travaliului cãrora Titratã, pe cât de consensual miraculos, sacru etc, ºi totul într- în aceastã artã, pentru un filon al cialã „culturalizare” folcloricã, tri-
nu i se poate sustrage, dar trã- cu particularitãþile celor 22 de un magic joc al metamorfozei care satiricului, somptuos ºi el, ce se miþând la o trãire în care jocul pro-
r te

ieºti parcã tu însuþi întreaga aven- opere, Univers dual pe atât de în se transferã, pe nesimþite, de la regãseºte în Bârfa, resuscitând funzimilor conduce mereu spre
turã creativã, trecând, oricât de pas cu coerenþa unui proiect al artist la privitor. câte ceva din arta unor bãtrâni dual, ca într-o permanentã dedu-
iraþional, câte ceva din inovaþiile artistului animat prin ani cu o te- Expoziþia de la Alexandria nu renascentiºti septentrionali. blare a fiinþei fragile prinse în
sale în propria-þi existenþã. nacitate de invidiat, expoziþia a cuprins, fireºte, numai lucrãri ªi atunci, ce ne (îmi) propune mreaja cãutãrii – sau Vânãtorii –
Este sentimentul de o acuita- avea sã-mi confirme câteva din- „noi”; în proiectul artistului, uni- Emil Paºcalãu, în aceastã perso- de Sine.
te gravã pe care l-am trãit recent, tre inducþiile mai vechi prilejuite vers dual, adicã, nu puteau sã nu- nalã a sa, nou ºi… nouã? Sus- Aºa cum am mai susþinut, Emil
ca martor ºi mãrturisitor, într-o de alte expuneri (ºi etape) ale ar- ºi gãseascã locul cuvenit unele tras ansamblului, poate chiar de Paºcalãu – un artist cãruia mo-
splendidã salã a Muzeului de tei sale: întâi de toate, un gust tablouri ale sale pe care le ºtiam mai vechile mele opþiuni sedi- destia ºi simplitatea îi sunt veº-
istorie teleormãneanã din muni- acerb al jocului realului insinuat ºi cãrora le consacrasem, în alte mentate de acea coabitare mai minte mai mult decât adecvate ºi
cipiul Alexandria unde Emil în existenþa noastrã cotidianã, ca ocazii, câteva pagini: Exil, tulbu- îndelungatã cu arta sa, abia la cãruia îi dã ocol un abia camuflat
Paºcalãu ºi-a deschis una dintre un fel de tragere de mânã, un ve- rãtor prin acuitatea desenului faþa locului, în ambianþa expoziþi- gust al sihãstriei pe care însã l-aº
onalã, i-am descoperit cele zece trece mai curând în dreptul opþi-
lucrãri noi: peisaje smulse mirifi- unii pentru un drum singular în
cei geografii a Apusenilor în care artã – se aflã de-acum, poate nu
s-a retras de ani buni ºi cãrora chiar în acel dantesc mezzo del
reuºeºte, printr-o tenacitate care, cammin di nostra vita, dar ori-
ea singurã, în concureazã înzes- cum, în cea mai fastã etapã a cre-
trarea ºi travaliul, sã le restituie, aþiei sale. Ce ne poate rezerva în
dual, un abur dintr-un Sens în viitor? Cum va ºti sã concilieze
cãutarea cãruia pare sã se fi zestrea sa nativã cu aceastã ne-
transferat destinal. mãrginitã sete de a transcende
Mã grãbesc sã adaug cã, în spre gând ºi spre idee atâtea trãiri
ciuda oricãrei aparenþe induse de ale unei cotidianitãþi superflue,
o receptare neavizatã, cu dificul- nu fãrã temeri, dar rezistent la si-
tate se pot gãsi, în aceste „peisa- renele focoase ale atâtor minima-
je”, ceva din obiºnuitul gust al lisme supravieþuitoare în noi, iatã
spectaculosului „naturist”: ne gânduri care mã iscodesc ºi cã-
desfid, mai ales, titlurile care, pen- rora iscodirile la care operele sale
tru Emil Paºcalãu, par a fi verita- m-au supus prin ani nu le-a sus-
bile obsesii, un fel de sfidãri ale tras nimic din optimismul cu care
actului creativ ca atare din mo- îi aºtept evoluþiile.
mentul în care harul îºi deschide
o poartã spre opera în proiect; n George Popescu
Emil Paºcalãu - Paradisul pierdut (detaliu) Anonimii, ca sã mã opresc la un

D
upã fascinanta expozi- lume ºi viaþã, proprie artiºtilor ex-
þie fotograficã „Craio-
va eterna”, Casa de
strada Traian Demetrescu, nr. 31. Casa de culturã pozanþi. N-a fost sã fie. Se pare cã
cei doi ºi-au împãrþit temele: Dan
Culturã „Traian Demetrescu” ºi Horaþiu Buzatu ºi-a ales „lumea”,
Fotoclubul „Mircea Faria” din
Craiova au fãcut iubitorilor de
frumos o a doua surprizã de varã,
prin manifestarea „Despre lume
imaginile tandemului iar Mihai Diaconu „viaþa”. Iar dacã
lumea pare destul de veselã ºi
coloratã, viaþa e ceva mai tristã. În
mod cert, însã, ambele au o anu-
brelã!, Ulciorul nu merge de nat), dar ºi superbe compoziþii nizând privirea rece a aparatului
& viaþã”, a artiºtilor Mihai Dia- multe ori la apã). Câteva lucrãri plastice. În multitudinea ferestre- de fotografiat. mitã profunzime, în ciuda cadru-
conu ºi Dan Horaþiu Buzatu. Deºi stârnesc totuºi un zâmbet, dar lor spre lume, una singurã pare M-am aºteptat, înainte de a vi- lui bidimensional. Iar aceasta, gra-
Mihai Diaconu activeazã în do- unul amar (Aprovizionarea, sã fie deschisã spre interior, spre ziona expoziþia, sã gãsesc în lu- þie talentului celor doi artiºti.
meniul fotografic de-o viaþã, este Odihnã activã, Tranziþie, Aºtep- copilãrie (Copilul scãrii), uma- crãrile expuse o filozofie despre
la prima personalã – în tandem, tare). Un autoportret discret – n Viorel Pîrligras
e-adevãrat –, dar ºi Dan Horaþiu reflecþia fotografului într-un
Buzatu, „nou-venit” în lumea ar- geam (Despãrþirea de silabe) –
tiºtilor imaginii, face fotografie de completeazã inspirat grupajul
mulþi ani. Similitudinile dintre cei Diaconu, dându-i, cu alte cuvin-
doi nu se opresc aici. Niciunul te, o semnãturã.
dintre expozanþi nu a selectat Dan Horaþiu Buzatu se prezin-
vreo lucrare din genul „portret”, tã în expoziþie cu un pachet foto-
în ciuda unor posibile aºteptãri grafic turistic. Lucrãrile ar putea
legate de titlul expoziþiei, iar foto- fi simple instantanee luate în cã-
glumele le gustã în egalã mãsurã lãtorii, doar cã educaþia esteticã
amândoi. ºi plasticã a autorului îºi spune
Segmentul Mihai Diaconu cu- cuvântul ºi le dã sensuri ºi sem-
prinde mai mult elemente arhitec- nificaþii noi (Drumul spre Pleºo-
turale, în general de o vechime iu, Dimineaþa, Trei elemente,
considerabilã, din care artistul Basorelief la Ankor, Peisaj pe
reuºeºte sã redea nota esteticã, drumul Calafatului, Galapagos
coloristicã ºi compoziþionalã (Ro- - Puerto Ayora, Gara din Am-
mânia Muncitoare nr.21, Cora- sterdam, Lacul Hauroko, Trece-
bia speranþei, Biroul de copiat re, Bulevard în Quangzhou, Pei-
acte, Proces tehnologic, Lumini saj cubic la Quito, Schimbarea
ºi umbre, Strada interzisã, A ve- gãrzii, Stradã la Sibiu, Strada
nit gunoiul, 1901, Ochiul ma- Victoriei, la parter, Jiul). Mult
gic). Alte lucrãri sunt aparente mai interesante mi se par expo-
anecdote, ascunzând însã idei natele cu tentã de satirã politicã.
mult mai generoase decât cele ce Destinul tragic al bannerelor elec-
provoacã un simplu zâmbet torale devin fabuloase reflecþii
(Asta-i pohta ce-am pohtit-o, vesele despre politicã în general
Ceauºescu redus la scarã, Fãrã (Întuneric, frig, Bãsescu,
titlu, Reacþie în lanþ, Fãrã um- Geoanã Pe Cer E, Un cap lumi- Horaþiu Buzatu - Peisaj cubic la Quito

18 , serie nouă, anul XIV


IV,, nr
XIV nr.. 9 ((155
155 ), 20
155), 20111
început de stagiune sezon estival
la Teatrulescu la „foc continuu”
Turneu artistic Festivalul premiera cu „Boema” de Giaco-
de tradiþie Internaþional mo Puccini. Punerea în scenã
aparþine regizoarei Arabela Tãna-
„Elena Teodorini” se, pregãtirea muzicalã, experi-

C
u prilejul împlinirii unui
secol ºi jumãtate de la Teatrul Liric din Bãnie, Consi- mentatelor pianistei Corina Stã-
unificarea Italiei – Ri- liul Local ºi Primãria Municipiu- nescu ºi Maria Cristiana Stan, iar
sorgimento – înfãptuitã în anul lui Craiova organizeazã a XII-a conducerea muzicalã, distinsului
1861 sub domnia regelui Victor ediþie a Festivalului Internaþional dirijor Alexandru Iosub.
Emanuelle al II-lea, corul Teatru- „Elena Teodorini”, care se desfã- Elita Teatrului Liric din Bãnie
lui Liric din Bãnie a întreprins în ºoarã în perioada 29 septembrie a fost distribuitã într-o serie de
perioada 4 august – 4 septembrie – 20 octombrie a.c. Cu acest pri- roluri dupã cum urmeazã: Magda
un turneu artistic în patria lui lej, oltenii au ocazia sã asiste la Gruea Negoescu (Mimi), Diana

r te
Verdi. spectacole atractive (Concertul Þugui (Musetta), Stelian Nego-
Ca urmare a invitaþiei transmi- Extraordinar din 9 octombrie, escu (Rodolfo), Ioan Cherata
se de societatea italianã MUSI- opereta „Vãduva veselã” de (Marcello), Sorin Drãniceanu
CA INSIEME, al cãrei director este (Colline), Marinel Þigãnuº (Be-

A
ºa cum ne-a obiºnuit fiecare cursant sã obþinã ceea ce Franz Lehar – 11 octombrie ºi
de-a lungul timpului, doreºte de la cursurile noastre, Leonardo Quadrini, totodatã ºi apoi premierele stagiunii). noit), Dragoº Drãniceanu (Alcin-
Teatrulescu nu se dez- pentru cã, poate, unii le fac doar preºedinte de onoare al Liricului doro), Marian Dãbuleanu (Partig-
minte nici în acest nou început pentru a se distra, alþii pentru a craiovean, corul, sub bagheta nol) ºi alþii.
de an teatral. Nu am putut sã rã- îndrepta un defect de vorbire, al- apreciatului dirijor Florian-Geor- O nouã stagiune liricã
mân indiferent la zvonurile care þii sã îºi îmbunãtãþeascã expresi- ge Zamfir, a susþinut un numãr de Spectacol
26 de spectacole, dintre care ºase Stagiunea 2011 – 2012 inclu-
circulau despre aceste noutãþi ºi vitatea corporalã, alþii sã îºi îm- de ºi primele douã premiere. Pe fãrã prezentator
am decis sã îl abordez la o discu- bunãtãþeascã încrederea în sine, a cappella. Importante centre de
culturã din Marateea, Avellino, 11 octombrie, este programat Ultimei reprezentaþii susþinutã
þie pe Vlad Drãgulescu, preºedin- plus cã este o bunã posibilitate musicalul pentru copii „Micuþa
tele Asociaþie I.S. Drãgulescu. pentru cei care doresc sã dea la Salerno, Benevento, Rocca Sec- de artiºtii Teatrului Liric, sâmbãtã,
ca, Ischia, Manfredonia etc. au Dorothy” pe muzica lui Marius 17 septembrie, la ceas de searã, în
Cãtãlin Praja: Teatrulescu teatru ºi sã devinã actori. Princi- Þeicu, iar libretul aparþine com-
deschide noul sezon cu o nouã palul câºtig pentru cursanþi va fi, gãzduit seri de neuitat pe acordu- cadrul sezonului estival din Piaþa
rile muzicii lirice. Mezzosoprana pozitoarei Silvia Kerim. Regia ar- Mihai Viteazul din Bãnie, i-am acor-
scenã. Despre ce este vorba mai cred, dezvoltarea abilitãþilor. Ceea tisticã este semnatã de Carmen
exact? ce poti obþine în urma unor Mihaela Popa de la Teatrul Liric dat un minus înregistrat la capito-
craiovean, baritonul Aghenie Ale- Roibu. În rolul principal, Dorot- lul prezentare a programului. Pã-
Vlad Drãgulescu: Este vorba cursuri de teatru îþi poate folosi hy, evolueazã talentata balerinã
despre Teatrulescu Junior, adicã în viaþa de zi cu zi, practic, este xandru – Opera din Braºov, teno- cat de talentul ºi strãduinþa soliº-
rul italian Antonio De Palma, so- Eva ªtefãnescu. Alte roluri aduc tilor care au interpretat cu mult har
Teatrulescu a fãcut un pui ºi un bun mod de a te cunoaºte. nume sonore din cadrul Liricului
acest pui se va ocupa strict de pranele Tania di Giorgio ºi Katia arii din diferite opere ºi operete,
Ricciarelli, ºase soliºti coreeni, craiovean precum Laurenþiu dacã nu au fost fãcute cunoscute
teatrul pentru copii. Vom face din Nicu, Alexandru Petre, Daniel
acest an o stagiune permanent, noi vom merge acompaniaþi de orchestra alcãtui- spectatorilor numele interpreþilor.
pe cursuri de plãcere Cornescu, Gabriel Marciu, Cos- Acei „fluturaºi” distribuiþi au fost
într-o locaþie nouã, pe C.D. tã din artiºti instrumentiºti de la
operele din Sofia, Varna ºi Plov- min Vasilescu, Lelia Vais. Soliºtii insuficienþi pentru a se face cu-
Fortunescu nr. 18, lângã Café ºi ansamblul de balet ai Teatrului
Play, ºi acolo o sã jucãm specta- C.P: Cine va þine aceste div (Bulgaria), au etalat harul in- noscutã spectatorilor identitatea
terpretativ de ambasadori ai mu- craiovean vor contura întregul artiºtilor.
cole pentru copii. Ne-am gândit, cursuri?
zicii de operã ºi operetã. Aproxi- tablou în care se va desfãºura
în primul rând, la importanþa pe V.D: Cursurile vor fi þinute într- spectacolul. n George Mitricof
care o are teatrul în educarea unui o primã fazã de Remus Mãrgi- mativ 1500 de iubitori ai muzicii
În seara zilei de 20 octombrie
copil. Sã ne gândim numai cã joa- nean, fondatorul ºcolii de teatru lirice au admirat programele sus-
þinute la fiecare spectacol. publicul craiovean va asista la
ca este prima formã de educaþie. craiovene, ºi de Edit Mag, profe-
La rândul sãu, teatrul este o joa- soarã la Departamentul de Artã
cã, dar cu reguli. Putem spune, Teatralã, Facultatea de Litere din
aºadar, cã din aceastã joacã co- Craiova.
piii încep sã tragã niºte conclu- C.P: Existã un anumit numãr
zii. Chiar dacã nu conºtient, în- de cursuri care trebuie parcurs?
cep sã rãmânã niºte date care mai V.D: Nu, pentru cã nu sunt
târziu se concretizeazã în forma- sub forma unui curs pe care la un
rea personalitãþii lor. moment dat îl absolvi. Se pot face
C.P: Care sunt primele piese ºi module în genul ãsta, dar noi
care se vor juca? vom merge pe cursuri de plãcere,
V.D: Prima piesã se numeºte care sã aibã o concretizare în timp,
„Ciuf ºi Ciuf ºi Rada ºi Stanca”, nu sã spunem „A trecut o lunã ºi
care a avut premiera în „Teatru jumãtate ºi eºti absolvent”. Nu,
peste tot”, pe care l-am fãcut cu pentru cã dureazã! A te cunoaºte
I.S.Drãgulescu în luna iunie, pe tine nu se face într-o lunã ºi
dupã care mai urmeazã trei, patru jumãtate. Prin urmare, depinde de Rocca Seca Lauro
producþii în aceastã stagiune. Ur- fiecare cât de mult va dori sã se
mãtoarea va fi o excursie a unui cunoascã.
copil care, din întâmplare, va des- C.P: Existã posibilitatea ca
chide o uºã ºi va intra într-o lume un cursant foarte bun sã facã
a magiei unde totul este posibil. parte din trupa Teatrulescu?
Celelalte douã spectacole sunt V.D: Existã posibilitatea ca
tot din seria „Ciuf ºi Ciuf ºi Rada aceste cursuri sã-i ajute pe cei
ºi Stanca”. care vor sã meargã mai departe,
C.P: Cine vã susþine? Aveþi la Facultatea de Teatru. Apoi, în
niºte parteneri? viitor, pot deveni membri ai com-
V.D: Da, vom face un partene- paniei noastre. Mai rapid de atât,
riat cu Inspectoratul ªcolar Ju- vor fi cursurile de improvizaþie,
deþean ºi implicit cu ºcolile ºi grã- de ImproShow, pentru cã vom
diniþele din Craiova. face ºi cursuri de ImproShow Biscele Casalbordino
C.P: Noua scenã va fi folosi- pentru cei care au peste 18 ani, în
tã doar pentru Teatrulescu Ju- speþã pentru studenþi ºi nu nu-
nior sau va fi precum Scena 8, mai, pot sã vinã ºi oameni de 40-
în care se susþin concerte ºi seri 50 de ani, care sã facã aceste cur-
cu karaoke? suri de improvizaþie în care o sã
V.D: Noua scenã este strict se joace cu membrii trupei noas-
pentru activitãþi teatrale. Dimine- tre de improvizaþie ºi dupã o lunã
þile vor fi spectacole de teatru, ºi jumãtate vor avea posibilita-
de miercurea pânã sâmbãtã de la tea sã joace un spectacol pe
orele 11:00, iar în restul zilei se scândura de la Scena 8. Cursuri-
vor þine repetiþiile lui Teatrules- le de teatru vor începe dupã 1
cu Jr. ºi Teatrulescu ºi, pe lângã octombrie, iar vineri, 23 septem-
aceasta, vom organiza cursuri de brie ora 11:00 va avea loc inau-
teatru pentru copii ºi adulþi. Vor gurarea oficialã Teatrulescu Ju-
fi cursuri pe diverse module, pen- nior, cu „Ciuf ºi Ciuf ºi Rada ºi
tru diverse vârste, în aºa fel încât Stanca”. Lenola

, serie nouă, anul XIV


XIV 155
nr.. 9 ((155
IV,, nr ), 20
155), 20111 19
n MARCO OLETTI

un vis în lumea
baschetului
niversalia

M
edicul stãtea comod scumpã doamnã, bãiatul poate „Bine, atunci sã-l ducem sã
la birou ºi vorbea gãsi timp pentru ambele activi- facã un pic de atletism”, a încer-
folosind stiloul aºa tãþi. Este suficient sã renunþe la cat bãrbatul.
cum un dirijor îºi foloseºte ba- televizor ºi la benzile desenate, „Da, aºa alerg, alerg, ºi nu
gheta. care deocamdatã nu sunt indis- ajung niciodatã nicãieri. Dacã
Simfonia sa se adresa unei fe- pensabile, ºi sã se dedice activi- chiar trebuie sã fac ceva, atunci
mei de circa 35 de ani, o doamnã tãþii motorii. Trebuie sã-l convin- voi merge la baschet. Mãcar exis-
frumoasã, îmbrãcatã elegant, care geþi dumneavoastrã, pãrinþii”. tã o minge cu care sã mã joc”.
îl asculta cu atenþie. Cei doi pãrinþi s-au privit: „Ok,
„Cum vã spuneam, doamnã Condominiul se afla într-o atunci sã meargã la baschet”.
Cassini, fiul dumneavoastrã nu e zonã rezidenþialã, nu cea mai În sala de sport, antrenamen-
obez, e doar gras, prin urmare, nu bunã din oraº, dar nici cea mai tul simultan al tuturor celor în-
trebuie sã vã faceþi griji: are doar rea. scriºi la curs provoca un zgomot
11 ani ºi veþi vedea cã, în perioa- Apartamentul de la etajul al infernal. Din când în când se au-
da de dezvoltare, totul se va re- II-lea, uºa din dreapta, era locuin- zea vocea rãsunãtoare a antreno-
zolva. Însã ar trebui sã fiþi un pic þa tipicã a burgheziei mijlocii. O rului: „Nu, Alberto, mingea tre-
atentã la alimentaþie ºi sã nu-i daþi micã intrare, cu cuierul pus dea- buie sã fie în lateral, nu în faþã:
sã mãnânce tot ceea ce vrea, por- supra unei laviþe, o bucãtãrie, aºa îþi vei lovi degetele de la pi-
cãrii tip ciocolatã, cartofi prãjiþi, douã dormitoare, cel mare pen- cior. Luca, nu trebuie sã o loveºti,

M
arco Oletti (n. 1954), eseist ºi prozator, de câþiva ani
snacksuri etc. Copilul nu este un tru pãrinþi ºi cel mic pentru fiu, ºi trebuie sã o însoþeºti, sus-jos, viceconsul onorific al Italiei la Craiova colaboreazã
sac ce trebuie umplut, ci o fiinþã un salon cu canapea, fotolii, in- sus-jos, lucreazã cu încheietura. de ani buni cu revistele Profili Romania, Nuova Eu-
umanã ce trebuie hrãnitã. Acest stalaþie stereo la vedere ºi un Bravo, Francesco, continuã aºa, ropa ºi Piazza Italia.
lucru trebuie sã-l aveþi mereu în bufet din anii ’60. dar îndoaie picioarele un pic mai Debuteazã ca romancier în 2009 cu Un sogno nel canestro
minte” a spus rotind stiloul în Familia Cassini se reunise în mult”. („Un vis în lumea baschetului”), apãrut la Edizioni Profili din Roma,
mâna dreaptã ca pe o bagheta de aceastã din urmã camerã ºi deci- Doamna Cassini vorbea cu un sub patronajul Federaþiei Italiene de Baschet, care semneazã ºi
dirijor de orchestra. „De aseme- dea asupra timpului liber al lui preot, conducãtorul societãþii. prefaþa volumului.
nea, dacã chiar vreþi sã fiþi sigurã Gigi, un bãieþel durduliu care, în- „Prin urmare, doamnã, sunt 5000 Roman cu caracter în parte autobiografic, Un vis în lumea
cã acþionaþi pentru binele lui, tins pe canapea, citea ultimul de lire pe lunã, înmulþite cu nouã baschetului are ca personaj central pe Gigi Cassini, administrato-
duceþi-l sã facã un pic de sport, numãr din Batman, ºi pe care pã- luni de activitate. În plus – a spus rul delegat al echipei de baschet al societãþii Virtus Carboni, o
la stadionul municipal sau într-o rea sã nu-l intereseze deloc su- întorcându-se ºi scoþând un echipã cu un trecut demn de respect, ajunsã, de-a lungul anilor,
salã de antrenament”. biectul discuþiei. t-shirt alb cu mâneci lungi având din seria A2 italianã în seria C. Dupã moartea lui Arminio Carboni,
Femeia, în mod evident uºu- „Ei, dacã doctorul a zis aºa, lipit pe piept un ecuson de cau- societatea revine fiului acestuia, ing. Paolo Carboni, aparent, o
ratã, a întrebat plinã de bunã- atunci sã cãutãm un loc unde sã ciuc cu numele societãþii ºi inscrip- persoanã neatrasã de sport. Spre surprinderea tuturor, Paolo Car-
voinþã: „Mulþumesc, domnule facã un pic de miºcare. Apoi, nu þia minibaschet – oferim noi tri- boni îi cere administratorului delegat Gigi Cassini sã-ºi continue
doctor, dar ce sport îmi recoman- va fi aºa de greu sã gãsim ceva. coul. ªortul ºi adidaºii, în schimb, munca la echipa de baschet ºi, în acelaºi timp, sã „reevalueze
daþi?”. De exemplu, ºtiu cã în aceastã trebuie sã-i adicã bãiatul”. pasiunea pentru sport”. Gigi Cassini îºi începe activitate anga-
Stiloul era acum în mâna stân- perioadã încep cursurile de fot- Femeia ºi-a privit din nou fiul, jând un antrenor „sui generis”, Carmelo di Bella, pentru prieteni
gã, adresându-se secþiunii respi- bal pe stadionul municipal. Nu pe care îl avea alãturi, ca pentru Melo, fostã promisiune a baschetului italian, care are câteva pro-
ro. „Nu ºtiu, unul oarecare. Tot þi-ar plãcea sã devii un campion a-l întreba dacã se decisese, apoi bleme nerezolvate cu echipa societãþii Virtus. Împreunã, Gigi ºi
sectorul atletic este bun, sau îno- de fotbal?”, a întrebat tatãl plin s-a adresat bãrbatului: „Aici sunt Melo se lanseazã într-o aventurã exaltantã ºi plinã de surprize,
tul, sau baschetul. Luaþi în consi- de speranþã. banii pentru prima lunã. Dacã fiu- care implicã un grup de jucãtori ºi comunitatea localã, oglindã a
derare ºi când puteþi sã-l însoþiþi”. „Nu – s-a auzit vocea de dupã lui meu nu-i va plãcea, poate sta „provinciei” italiene. Printre antrenamente, provocãri, îndoieli exis-
„Bine, domnule doctor. Voi revistã – acolo nu vreau sã merg. acasã când vrea? Adicã fãrã sã tenþiale, opþiuni pline de curaj, personalitãþi contradictorii, po-
vorbi cu soþul meu. Dar sportul Acolo sunt colegii mei de clasã plãtesc restul anului?”. veºti de dragoste ºi trãdãri, „pariul” echipei Virtus devine ºi pro-
nu-l va distrage de la studii? Noi ºi m-ar lua toatã ziua peste picior „Desigur, doamnã, aici nu le- misiune pentru o viaþã mai bunã. Poate.
vrem ca bãiatul sã meargã la uni- pentru cã sunt gras”. gãm pe nimeni. Dacã bãiatul nu În mai 2010 romanul Un vis în lumea baschetului a primit pre-
versitate, poate chiar la faculta- „Piscina aº exclude-o”, a spus mai vrea sã frecventeze cursul, miul întâi ex aequo la ediþia a doua a concursului naþional italian
tea de medicinã”. femeia. „Ajunge acasã cu pãrul atunci veþi întrerupe plata ºi vom „Memorial Faustino – Sulle ali del cielo”, Crescentino (Vercelli).
Medicul ºi-a întrerupt concer- ud ºi, mai devreme sau mai târ- fi ca înainte”, a rãspuns bãrba-
tul, a pus stiloul pe masã ºi s-a ziu, se îmbolnãveºte. Ca sã nu tul, împreunându-ºi mâinile. Traducere din limba italianã
ridicat de pe scaun pentru a o vorbim de negi ºi de ciuperci. Nu, „Când poate începe?” ºi prezentare de Elena Pârvu
însoþi pe femeie la uºã. „Dar, înotul nu e soluþia potrivitã”. „ªi acum, dacã vrea. Avem
douã antrenamente, unul marþea
ºi celãlalt joia. Poate veni când linele verzi ale Brianzei. Fiind sfâr-
doreºte”. ºit de iulie, în fabricã se simþea
„Nu, astãzi nu. Trebuie sã mer- un aer de demobilizare: concediul
gem sã cumpãrãm adidaºii. Joi ar urma sã înceapã sãptãmâna ur-
trebui sã fie bine. Ce zici, Gigi?”, mãtoare.
a întrebat femeia, punând o mânã Mã numesc Gigi Cassini ºi
pe umãrul fiului, care a rãspuns sunt administratorul delegat al
nepãsãtor: „Ok, poimâine vin sã echipei de baschet Virtus
o fac ºi pe asta”. Carboni, aflatã în proprietatea ti-
Mama ºi fiul au ieºit din sala tularului fabricii în care mã aflam
de antrenament ºi s-au îndreptat în acel moment.
spre staþia de autobuz. În timp ce Aceastã echipã de baschet era
aºteptau, doamna Cassini l-a în- pasiunea, modalitatea de petre-
trebat din nou: „Atunci, eºti mul- cere a timpului liber ºi distracþia
þumit?” ºi Gigi a bombãnit: „Ori- lui Arminio Carboni, decedat de
cum, o lunã rãmân, pentru cã ai curând ºi tatãl actualului preºe-
plãtit-o deja, apoi, toatã viaþa dinte, domnul inginer Paolo. Ter-
mea, sã nu mai aud un cuvânt minate toate formalitãþile de tre-
despre acest joc tâmpit”. cere a activitãþilor familiei cãtre
singurul fiu, fusesem convocat
Eram, de acum, de trei sferturi pentru a discuta, în mod evident,
de orã în sala de aºteptare ºi toa- despre echipa sportivã de care
tã acea întârziere nu-mi preves- mã ocupam.
tea nimic bun. M-am ridicat ºi Nu ascund cã eram foarte pre-
m-am îndreptat spre fereastra am- ocupat: Paolo Carboni conducea,
plã care se deschidea în dreapta de câþiva ani, cu fermitate, hol-
mea. dingul familiei, însã nu-l vãzusem
În faþa mea se întindea fabrica niciodatã la palatul sportiv ºi, din
de aparate electrice de uz casnic ceea ce ºtiam, singurul interes pe
a familiei Carboni; în depãrtare, care putea sã-l aibã în legãturã
în schimb, dincolo de zona indus-
trialã, se putreau întrezãri pãdu- (Continuare în pag. 12)
rile dese care se întindeau pe co-
Mihai Diaconu - Strada interzisã

20 , serie nouă, anul XIV


IV,, nr
XIV nr.. 9 ((155
155 ), 20
155), 20111